Anda di halaman 1dari 7

CURS VI

ELEMENTE DE KINETOLOGIE - REZUMAT

DR. ILIESCU M.

Definitie:Kinetoterapia este disciplina care foloseste miscarea n scop terapeutic.

Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele
antice ale -lumii (n Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o
ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc.).

Renasterea dedica exercitiului fizic opera "De arte gimnastica" (1969).

Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776 - 1839), a marcat o etapa n
dezvoltarea si raspndirea, pna la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El
a deosebit gimnastica n patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara,
estetica si medicala.

Remarcam faptul ca gimnastica medicala a nceput sa se dezvolte independent. Succesorii


lui Ling s-au ocupat n mod deosebit de aceasta forma de gimnastica (Branting, Liedbeck,
Wide etc.), ntreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta,
Germania, Belgia etc.). In tara noastra gimnastica medicala ncepe sa se dezvolte mai
mult n legatura cu educatia fizica.

Medicina moderna a dat o exceptionala dezvoltare kinetoterapiei, facnd din aceasta o


terapie, o metoda de recuperare medicala. Cultura fizica medicala are n acest sens un rol
curativ, preventiv, corectiv.

Rolul curativ nseamna: reeducare, readaptare, recuperare a capacitatii functionale


-partiala sau totala - a organismului lezat.

Rolul preventiv consta n: prevenirea deficientelor fizice, mai ales la copii, n asigurarea
unei dezvoltari fizice armonioase; stimularea functiei musculare; dezvoltarea unei statici
normale si eliminarea viciilor de statica si postura; reconfortarea psihica; calirea
organismului (cu rol extrem de important n prevenirea mbolnavirilor).

Rolul corectiv se refera la combaterea unor deficiente fizice nnascute sau dobndite
(scolioze, lordoze, picior plat, genunchi curbati etc.).

Totul - privit la scop al C.R.M. sau al kineziterapiei - trebuie sa duca la realizarea acelui
sublim citat antic roman "Mens sana in corpore sano".

Ca metoda, C.F.M. sau kinetoterapia foloseste miscarea sub forma exercitiului fizic. Ea
constituie o terapie naturala, activa si functionala - organica si psihica. n ceea ce priveste
tehnica, C.F.M. cuprinde:
a) Mijloace de baza, care includ: gimnastica medicala, terapia ocupationaa, odihna
activa si masajul.

b) Elemente ajutatoare: jocuri, sporturi, turism; factori naturali de calire: aer, apa, soare;
conditii de igiena si dotare.

c) Elemente de asociere: balneo-fizioterapia (si cura balneara); tratament ortopedico-


chirurgical; regim alimentar si vitaminoterapia.

EXERCIIILE FIZICE

. Exercitii fizice statice: acestea asigura imobilitatea si mentin pozitia corpului, n acelasi
timp constituind o conditie indispensabila pentru realizarea efortului dinamic. Pozitiile
statice ale corpului sunt:

a) ortostatism (pozitia n picioare);

b) seznd;

c) culcat.

Efortul muscular static cunoaste trei forme:

- de mentinere (fata de gravitatie);

- de consolidare (adica de stabilitate);

- de fixare (adica de echilibru).

n concluzie, efortul static este cel care asigura mentinerea, consolidarea si fixarea unei
pozitii, fara sa determine deplasarea n spatiu a organismului. El este realizat prin
contractiile musculare numite izometrice, care au urmatorul rol: maresc volumul
muschilor si cresc forta musculara. Un singur dezavantaj au totusi aceste contractii statice
sau izometrice: sunt monotone, plictisitoare, din care cauza produc destul de repede
oboseala nervoasa.

O miscare cu bratele oboseste mai putin dect nemiscarea lor si fixarea ntr-o anumita
pozitie rigida. Nutritia muschilor n activitatea dinamica se face mult mai bine, datorita
unei circulatii sanguine activizate si deci aprotul de oxigen crescut. n contractia statica
produsele reziduale se elimina mai greu (acid lactic) si determina oboseala musculara. De
aceea se recomanda ca aceste contractii izometrice sa fie de scurta durata, repetate des si
compensate prin pauze relaxante.
2. Exercitii fizice dinamice: se ntelege prin exercitiu dinamic realizarea unei miscari. Se
produce n acest fel o deplasare n spatiu, prin participarea simultana a grupurilor
musculare agoniste si antagoniste, unele avnd o actiune de "cedare, iar altele de
"nvingere".

Aceste miscari dinamice pot fi active - adica miscari ce se fac cu cheltuiala de energie
proprie - si pasive - prin contributie exterioara, fara participare proprie.

La rndul lor, miscarile active pot fi: libere, adica miscari executate numai contra
gravitatiei; active, ajutate sau asistate (deci si cu o contributie dinafara, motiv pentru care
aceste miscari se mai numesc active-pasive); active cu rezistenta, n care miscarea trebuie
sa nvinga n plus, pe lnga gravitatie si o rezistenta impusa; legate, adica la diferite
aparate (scari, brne, paliere etc.).

Miscarile active stau la baza exercitiilor de gimnastica, a jocurilor, a sporturilor etc.

Kinetoterapia foloseste ambele tipuri de miscare - statice si dinamice, active si pasive - cu


indicatii ntr-o serie de afectiuni: locomotorii, cardiovasculare, digestive, neurologice,
pulmonare, metabolice etc.

Dintre miscarile dinamice enumeram: flexie-extensie; abductie-adductie; rotatie (pro-


natie si supinatie); circumductie. Toate aceste miscari se mai numesc si izotonice.

Important! Kinetoterapia trebuie sa fie selectata si dozata n functie de bolnav si de boala.


Cu alte cuvinte, se va urmari individualizarea oricaror miscari pe care trebuie sa le
execute bolnavul. Se adauga o serie de elemente ajutatoare: masaj, procedee de balneo-
fizioterapie, cura balneoclimaterica, jocuri etc.

Complexitatea asistenei medicale kinetologice raportat la marea varietate a patologiei


se datoreaz amestecului n diferite proporii a unui numr relativ redus de obiective
fundamentale:
relaxarea;
corectarea posturii i aliniamentului corpului;
creterea mobilitii articulare;
creterea forei musculare;
creterea rezistenei musculare;
coordonarea, controlul i echilibrul micrii;
antrenarea pentru efort;
reeducarea respiratorie;
reeducarea sensibilitii.

Aceste obiective sunt individualizate prin specificul tehnicilor i metodelor aplicate


pentru realizarea fiecruia n parte.
INDICAII SI CONTRAINDICAII

Kinetoterapia are indicatii vaste, putnd fi folosita n toate specialitatile : reumatologie,


cardiologie, nutritie, ortopedie, traumatologie, obstetrica si ginecologie, neurologie si
psihiatrie, pediatrie.

Contraindicatiile sunt mai limitate: hemoragiile, infectiile acute, pacientul necooperant.


Curs 7 ELEMENTE DE ORTEZARE.
ELEMENTE DE ERGOTERAPIE
DR. ILIESCU M.

-REZUMAT-

ELEMENTE DE ORTEZARE
Scopul ortezrii I reprezint refacerea funcional a unui individ cu suferin la nivelul
aparatului mio-artro-kinetic, in asa fel incat activitatea lui fizica sa fie minim
restrictionata.

Astfel, orteza va fi prescrisa dupa evaluarea pacientului. Sunt importante caracteristicile


individuale ale fiecrui pacient, referitoare la starea tegumentului, la restantul functional al
segmentulul interesat, la etiopatogenia bolii, la patologia asociat, la vrst i la caracteristicile
socioprofesionale ale vieii pacientului.

Evaluarea pacientului va cuprinde:


diagnosticul etiopatogenic;
aprecierea tipurilor de infirmitti i disfunctii, precum si a handicapurilor rezultate;
identificarea afeciunilor asociate i a modului in care ele ar putea influenta sau fi
influentate de purtarea unei orteze;
aprecierea strii generale fizice i mentale a pacientului;
aprecierea restantului functional, precum i a gradului de dependen n ambulatie,
in ngrijirea zilnic i in viaa socio-profesional.

In decizia de prescriere a unei orteze se tine seama i de gradul in care respectivul


dispozitiv ar putea influenta pozitiv acest nivel de dependen, adic se apreciaz
eficacitatea posibil a ortezei.

Cele mai frecvente obiective/considerente functionale pentru care se recomand ortezarea


sunt urmtoarele:
aliniamentul segmentelor corpului: orteza se prescrie in copul meninerii
aliniamentului i preveniril poziliilor vicioase sau al coorectrii deformrilor;
mobilitatea articular: orteza se recomand pentru a promova mobilizarea asistat
i controlul motor sau pentru a mpiedica mobilitatea anormal;
solicitarea articular: ortezele se pot folosi pentru a reduce ncrcarea axial sau
pentru a diminua fortele ce actioneaz la nivel articular;
necesitatea de a asigura protecie: orteza este prescris ca suport sau pentru a
proteja segmentul interest de alte leziuni sau pentru a diminua durerea locala ori
pentru a favoriza vindecarea tesuturilor traumatizate cat mai functional cu putinta.

Contraindicatiile generale ale purtrii unei orteze se refer la situaiile n care:


orteza nu poate asigura amplitudinea de micare articular necesar pentru mentinerea
unei bune funcionaliti articulare;
orteza nu poate asigura nivelul cerut de stabilizare articular sau a segmentului interesat,
pentru a obtine o micare adecvat i un bun control motor;
orteza limiteaz funcionalitatea, pacientul fiind mai disfuncional cu orteza dect fr
aceasta;
orteza determin presiuni anormale care duc la leziuni tegumentare i ale esuturilor
subiacente.

ERGOTERAPIA SAU TERAPIA OCUPAIONAL este o metod terapeuticcare


utilizeaz diverse activitai nvedereareadaptrii- recuperrii handicapului fizic i mintal
al pacientului.
Termenul de Ergoterapie provine din limba greaca i nseamn a munci.
Ergoterapia este un domeniu al medicinii destul de nou. Prima coal de ergoterapie s-a
nfiinat n Chicago n anul 1908, iar n Europa abia n 1971, n Austria. n Romnia,
despre "terapia prin munc" nu s-a auzit foarte mult, ns ea a nceput s fie practicat, cu
rezultate satisfctoare n rndul pacienilor.
De-a lungul timpului au fost utilizate diverse metode care au asociatmijloacele
terapeutice naturale cu muzica, exerciile fizice, dansul, bile i dieta, terapia
ocupaional fiind recomandat de diveri autori la nceput doar bolnavilor psihici, n
unitai specializate, iar mai apoi persoanelor cu deficite funionale ale aparatului
locomotor, sub form de jocuri, ocupaii sau mesteuguri.
In 1951 s-a infiintat Federaia Internaional de Terapie Ocupaional unde au avut loc
cursuri i conferine, dnd amploare acestui mod de terapie.
Scopul ergoterapiei este acela de a le reda bolnavilor independena, dndu-le posibilitatea
s se adapteze la un deficit pe care l au i cu care trebuie s triasc, sau participnd la
ameliorarea strii lor. Aceast terapie poate fi indicat unui spectru destul de larg: boli
mintale, infirmiti motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afeciuni reumatologice,
miopatii, arsuri, boli cardiace), dar i persoanelor de vrsta a treia pentru care ergoterapia
are un rol preventiv, de a evita mbolnvirea i spitalizarea acestora.
De la caz la caz, cu ajutorul ergoterapiei, pacientul poate nva s se descurce singur n
viaa de zi cu zi, cu ct mai puin ajutor din partea celorlali, pentru a nu fi o povar
pentru familia sa, sau poate s-i ocupe timpul liber cu munci uoare, care l menin ntr-o
form fizic bun i cu un moral ridicat, simindu-se util.
Indicaiile ergoterapieisunt foarte largi:boli psihice, infirmiti motorii (paralizii, sechele
posttraumatice,afeciuni reumatologice, miopatii, arsuri, boli cardiace etc.). Exist, de
asemenea, o ergoterapie preventiv care vizeaz evitarea spitalizarii, indeosebi pentru
persoanele n varst.

Tipuri de ergoterapie
Ergoterapia reeducativ-readaptativ utilizeaz aciunea ca mediator pentru a
ajunge la un obiectiv dat (cautarea unei mai bune coordonri a micrilor, antrenament
pentru purtarea unei proteze, renvarea aciunilor zilnice etc.). Pe aceast baz, orice
activiti (activiti artizanale ca mpletitul sau esutul; activiti de captare a ateniei, de
exprimare, scris, jocuri; renvarea gesturilor vieii zilnice; activiti de tip profesional
de toate tipurile etc.) sunt bune de folosit n masura n care pot ajuta pacientul sa le
adapteze la posibilitile sale. Aceast mediere permite s se observe i s se analizeze
problemele pe care le pune boala n cauz, apoi s se propun o soluie cu contribuia
bolnavului i a medicului curant (cum s evii durerea n gesturile vieii zilnice la un
pacient suferind de dureri lombare, de exemplu).
Ergoterapia preventiv vizeaz sftuirea pacientului n ce privete gesturile
cotidiene i amenajarea locuinei i i permite s-i asume handicapul sau boala,
ramnnd integrat n mediul su de viaa.

Anda mungkin juga menyukai