Autonomie

Andrei PLESU

Distribuie cu:
Aparut in Dilema veche, nr. 705, 24-31 august 2017

Reiau mai jos, cu unele modificari, un text pe care l-am publicat acum patru ani,
n Adevarul. Nu fara legatura cu schimbul de replici survenit ntre dl Kelemen
Hunor ?i subsemnatul n ultimele doua saptamni. Am ajuns sa cred ca, aten?i cum
sntem la tensiunile tradi?ionale dintre majoritatea autohtona ?i minoritatea
maghiara, nu mai realizam cu cta voluptate ne du?manim ntre noi. Ni se spune
mereu ca traim sub amenin?area unei radicale pierderi de identitate ?i de
suveranitate, ca sntem ?inta unui atac planetar, ca strainii ne vor raul. Dar e
evident ca du?mania dintre noi, maxilarele ncle?tate ale unor romni mpotriva
altor romni, ura fa?a de noi n?ine e infinit mai prezenta ?i mai eficace dect
orice presupus complot antina?ional. Spiritul comunitar ne plictise?te. Preferam
gloria ndrepta?irii solitare, victoria privata mpotriva celor de acela?i neam cu
care nu sntem de acord. Avem dreptate pe cont propriu, mpotriva oricui are alte
convingeri dect noi. Confraternitatea, valorile fondatoare, comunicarea
cuviincioasa nu mai au, pentru fierbin?elile noastre vanitoase, nici o greutate.
Preferam dihonia. ?i nu despre o concordie flasca vorbim cnd spunem asta, ci
despre incapacitatea noastra de a ne respecta unii pe al?ii ?i despre nvinova?irea
altora pentru e?ecul convie?uirii noastre fire?ti cu aproapele

Din cnd n cnd, fantomele de secol XIX ale na?ionalismului maghiar au mici spasme
viteje?ti. Att a?teapta fantomele la fel de bataioase ale na?ionalismului
valah. Iresponsabili de ambele par?i se grabesc sa toace subiectul, sa declan?eze
alarma, sa framnte cu lacrimi aluatul urii. Evident, nici un om cu mintea ntreaga
nu poate lua n serios vocalizele revendicative ale cte unui politician aflat n
campanie sau ale cte unui provincial sentimental. Europa de azi nu mai redeseneaza
grani?e, ?ovinismele paseiste nu mai prind, bzdcul imperial e ridicol. Altele
snt problemele lumii de azi. Dar pentru oamenii politici ?i pentru gazetarii
pofticio?i de subiecte tari, ocazia e grandioasa. Nu trebuie ratata. ncruntatura,
obida, ragetul, falcile ncle?tate, pumnul spre cer ?i folclorul militant
nfloresc. E ceasul lor!

Observ nsa ca, aten?i pna la insomnie cu preten?iile autonomiste ale secuilor, nu
mai luam nota de luptele pentru autonomie care se desfa?oara, pe diferite
paliere, ntre romni. Romnia nu are nevoie de straini pentru a se dezmembra. Se
farmi?eaza singura. Cu pasiune, cu furie, cu antren. Uita?i-va la razboiul de
secesiune devenit cutuma, dintre Cotroceni ?i Palatul Victoria. Ave?i cumva
senza?ia ca cele doua institu?ii reprezinta aceea?i ?ara? Unul zice hais, altul
cea. Unii politicieni declara ca vor cu Europa, dar nu ezita, la o adica, sa o
descrie ca pe un echivalent contemporan al Por?ii Otomane. Al?ii refuza
colonialismul occidental, dar vor investi?ii ?i dialog. Parlamentul vrea sa fie
autonom juridic, justi?ia vrea sa fie autonoma, parlamentarii vor sa fie trata?
i diferit (adica autonom) fa?a de ceta?enii obi?nui?i. ANI e acuzata de prea
multa autonomie. Prea autonom e ?i DNA-ul sau, mai bine zis, e dependent de cine
nu trebuie. Nici CNA-ul nu e destul de autonom. Presa se da ?i ea autonoma ?i
organizeaza mari turniruri intestine. Furia antiromneasca a ungurilor e juvenila
fa?a de furia cte unui jurnalist neao? mpotriva cte unui coleg din armata
opusa. A?i auzit vreodata un reprezentant al minorita?ii maghiare strignd n gura
mare ca dore?te adversarilor sai sa moara n chinuri? Ei bine, eu am auzit un
gazetar romn profernd un asemenea blestem la adresa unor adversari consanguini
Pna sa ne cotropeasca vecinii de la apus, s-ar putea sa ne casapim ntre noi, sa
le oferim pe tava o ?ara pustie. Politicienii nu vor sa faca politica. Vor
Mircea Diaconu dixit sa mu?te, sa rupa. Din carnea navalitorilor panonici? Nu,
ci din carnea unor fra?i romni! Cnd ?i aminte?ti ce spuneau pedeli?tii despre
useli?ti ?i useli?tii despre pedeli?ti, sau cnd auzi ce spun unii liberali despre
al?i liberali ?i unii pesedi?ti despre unii liberali, sau unii liberali despre unii
pesedi?ti, sau unii useri?ti despre al?i useri?ti, cnd vezi cum dau de pamnt unii
cu al?ii politicienii invita?i la diverse talk-show-uri, sfr?e?ti prin a te
ntreba: cte Romnii exista? E Romnia reprezentata cu adevarat de actualii ei
parlamentari europeni? Scena e invadata de personaje de mna a treia ?i a patra
care invoca o Romnie a lor, fara legatura cu Romnia celorlal?i. Ura dintre romni
nu pare deloc mai prejos dect vreun universal complot antiromnesc. n ce ma
prive?te, simt ca traiesc ntr-o Romnie confiscata. Privesc la televizor, citesc
ziarele, ascult discursurile politicienilor ?i ma simt strain. Mai to?i ?i bat joc
de autonomia mea intelectuala, de patriotismul meu, de nevoia mea de
solidaritate. Fiecare lupta cine?te pentru cariera lui, pentru nebuloasa lui
glorie, pentru ndrepta?irea lui inviolabila. To?i vor sa aiba dreptate, pe
socoteala lini?tii mele, a bunei cuviin?e na?ionale, a liberta?ii gndului meu.
Daca a?a a ajuns sa arate ?ara mea, atunci n-am nici o ezitare sa cer, pentru
sufletul meu, un dram de autonomie!