Liceul Teoretic ,, Gheorghe Marinescu Tg- Mures

Materia: Farmacologie

Eleva: Moldovan Alina

Anul: I E
Reactiile adverse la medicamente sunt efecte nedorite cu caracter
nociv pentru sanatate, care apar la dozele folosite obisnuit in terapie.

Reactiile adverse la medicamente sunt efecte nedorite cu caracter nociv

pentru sanatate, care apar la dozele folosite obisnuit in terapie.
Ele trebuie deosebite atat de efectele nedorite, care nu sunt daunatoare
sanatatii, de exemplu uscaciunea gurii provocata de atropina, cat si de
intoxicatiile acute, care sunt manifestari nocive care apar la doze foarte mari,
care le depasesc pe cele utilizate in terapie. Intoxicatiile cu substante
chimice nu sunt nici ele considerate reactii adverse. Acestea fac obiectul
toxicologiei si pot surveni in mod accidental (de exemplu, accidente de
munca), in scop criminal, sau de suicid.
Majoritatea reactiilor adverse la medicamente sunt putin importante si sunt
reversibile. Exista insa si reactii adverse grave, unele care pot duce la
infirmitati, iar altele chiar la moarte, astfel incat astazi se vorbeste de o in
treaga patologie generata de medicamente numita patologie iatrogena. Sub
acest aspect s-a diferentiat o ramura a farmacologiei numita
farmacoepidemio logie, care studiaza influenta medicamentelor asupra
bolilor in populatie. Cel mai frecvent, medicamentele scad frecventa si
gravitatea bolilor, scad frecventa complicatiilor unor boli, produc chiar modifi
cari favorabile sub aspect semiologic, dar asistam, de asemenea, la aparitia
de boli noi, generate, din pacate, chiar de medicamente.
Reactiile adverse la medicamente sunt foarte variate in functie de
medicament, tipul de reactie adversa, nivelul de pregatire a doctorilor,
posibilitatea de supraveghere a bolnavului etc. Frecventa reactiilor adverse
depinde de grupa terapeutica a medicamentului. Cele mai frecvente reactii
adverse se inregistreaza la medicamentele anticanceroase, iar
medicamentele cardiovasculare pot produce reactii adverse cu o frecventa de
peste 20%. Referitor la tipul reactiilor adverse, sunt cunoscute ca frecvente
reactii adverse, cum sunt cele dermatologice, neurologice sau digestive.
Modul de supraveghere a bolnavului poate si el influenta frecventa reactiilor
adverse. In general, in mediul spitalicesc reactiile adverse sunt mai frecvente
decat in tratamentul ambulatoriu, probabil datorita faptului ca bolnavul, fiind
mai atent supravegheat, sunt depistate cu mai multa usurinta. Calitatea
pregatirii medicului este de asemenea importanta, reactiile adverse fiind mai
frecvente in cazul unei pregatiri necorespunzatoare a medicului.
Cand frecventa reactiilor adverse este relativ mare, acestea sunt depistate
inaintea introducerii medicamentelor in terapeutica. Cele cu frecventa mai
mica de 1/1.000 nu pot fi decelate decat ulterior, printr-un sistem de
supraveghere continua numit farmacovigilenta. In cadrul sau, fiecare medic
are obligatia de a semnala orice reactie adversa constatata in practica sa
medicala.
Nu exista vreo corelatie intre frecventa si gravitatea reactiilor adverse
produse de medicamente. Exista reactii adverse grave si frecvente, (exemplu
la medicamentele anticanceroase), precum exista reactii adverse grave si
foarte rare. Spre exemplu, cloramfenicolul poate produce aplazie medulara, o
rectie adversa cu mortalitate de aproximativ 80%, dar cu o frecventa de 2
4 cazuri la 100.000 de bolnavi tratati. O asemenea reactie adversa nu putea
fi depistata decat prin sistemul de farmacovigilenta. Se apreciaza ca un
medicament este bine defi nit aproximativ dupa 5 ani de la introducerea sa in
terapie.In functie de mecanismele de producere, exista 3 categorii de reactii
adverse, toxice, idiosincrazice si alergice.
Reactiile adverse toxice
Reactiile adverse toxice sunt dependente de doza, fiind cu atat mai frecvente
si mai grave cu cat dozele sunt mai mari. Aceste reactii adverse pot fi
depistate inainte de introducerea medicamentelor in terapie, unele chiar din
faza de cercetare pe animale de laborator. De aceea, studiul toxicitatii acute,
al toxicitatii subacute si al toxicitatii cronice la mai multe specii de animale
de laborator sunt absolut obligatorii pentru toate medicamentele autorizate
de punere pe piata. Regulile de desfasurare a acestor cercetari sunt extrem
de stricte si riguroase.
Exista mai multe mecanisme prin care se pot produce reactiile adverse
toxice.
Uneori este vorba de o exagerare a efectului terapeutic, in urma actiunii
medicamentului prin acelasi mecanism si asupra acelorasi receptori ca in
cazul efectului terapeutic. Spre exemplu, medicamentele care scad tensiunea
arteriala pot fi utile pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, dar in doze
mari si in anumite conditii pot produce hipotensiune arteriala ca reactie
adversa.
Alteori, reactiile adverse se produc prin actionarea acelorasi receptori
farmacologici ca si in cazul efectului terapeutic, dar este vorba de receptori
situati in alte organe decat cele a caror afectiune se trateaza. Spre exemplu,
medicamentele care stimuleaza receptorii adrenergici produc bronhodilatatie
prin stimularea unor receptori adrenergici la nivelul bronhiilor si sunt utile in
tratamentul astmului bronsic, dar acestea pot actiona si asupra receptorilor
adrenergici de la nivelul cordului, putand astfel sa agraveze o cardiopatie
ischemica.
In fine, exista situatii de medicamente care produc reactii adverse printr-un
alt mecanism decat cel prin care se produce efectul terapeutic. Spre exemplu,
aminoglicozidele, medicamente al caror efect terapeutic consta in
distrugerea specifica a anumitor microbi, pot fi toxice pentru rinichi si pentru
nervul acustico-vestibular.
Exista mai multe situatii care pot explica aparitia de reactii adverse de tip
toxic, chiar daca medicamentele se administreaza la doze terapeutice.
Uneori este vorba de persoane mai sensibile la medicamente, care prezinta
fenomene toxice la dozele terapeutice mari.
Alteori este vorba de o sensibilitate crescuta a anumitor organe. Un organ
bolnav este de regula mai sensibil la medicamente decat un organ sanatos.
Din aceste considerente nu este bine sa se administreze medicamente care
pot fi toxice pentru anumite organe bolnave. Spre exemplu, nu este bine sa
se administreze antibiotice aminoglicozide, care sunt toxice pentru rinichi,
unui bolnav care prezinta o patologie renala asociata infectiei pentru care se
administreaza aminoglicozidele.Alteori, se pot intalni situatii in care se
apeleaza la marirea dozei pentru a obtine un efect mai intens.
Pot aparea si probleme de ordin farmacocinetic care sa creasca nivelul
plasmatic al medicamentului. Putem intalni fenomene care conduc la
impiedicarea eliminarii unui medicament din organism. Astfel, administrarea
unui medicament la un bolnav caruia ii este afectat organul implicat in
eliminarea medicamentului respectiv poate conduce la cresterea nivelului
seric al medicamentului si implicit a toxicitatii. Medicamentele care se
elimina prin excretie urinara pot fi toxice in doze terapeutice la bolnavii cu
insufi cienta renala, iar medicamentele care se elimina prin metabolizare
hepatica pot fi toxice in doze terapeutice la bolnavii cu insuficienta hepatica.
Pot interveni, de asemenea, fenomene de inhibitie enzimatica care determina
scaderea metabolizarii si cresterea implicita a nivelului seric al
medicamentului a carui metabolizare este inhibata.
In alte situatii se intalneste o crestere a concentratiei formei libere active a
medicamentului, nelegata de proteinele plasmatice. Astfel, scaderea
proteinelor plasmatice, intalnita in sindromul nefrotic sau in insuficienta
hepatica, poate creste forma libera a medicamentelor care se leaga de aceste
proteine, crescandu-le astfel toxicitatea. Pot aparea, de asemenea, fenomene
de deplasare a unui medicament de pe proteinele plasmatice de catre un alt
medicament, crescandu-i astfel concentratia formei libere si implicit
toxicitatea.
Tot in categoria reactiilor adverse de tip toxic sunt incluse unele reactii
adverse particulare, cum sunt dismorfogenitatea si teratogenitatea,
mutagenitatea si cancerogenitatea.
Reactiile adverse dismorfogene si teratogene constau in aparitia de anomalii
sau malformatii congenitale la copilul nascut dintr-o mama care pe parcursul
sarcinii a urmat un tratament cu un medicament capabil sa produca astfel de
reactii adverse. Termenul de teratogen este rezervat anomaliilor severe. Este
o reactie adversa care poate fi decelata in cercetarea de farmacologie
experimentala. Cercetarea teratogenitatii este obligatorie si se efectueaza
prin administrarea substantei de cercetat la animale femele gestante,
urmarindu-se calitatea puilor nascuti in aceste conditii. Din pacate, exista
uneori importante diferente intre specii, astfel incat pot exista situatii de
medicamente teratogene la animale de laborator care sa nu fie teratogene la
om si invers. In principiu, un medicament teratogen la animale de laborator
nu este admis a se utiliza la om. Datorita variabilitatii care exista intre specii,
medicamentele nou intrate in terapie trebuie utilizate la femeia gravida cu
foarte mare prudenta, chiar daca nu s-au dovedit teratogene la animale. De
altfel, ca o regula generala, este recomandabil ca femeia gravida sa utilizeze
cat mai putine medicamente, mai ales in perioada de organogeneza fetala.
Totusi, exista situatii de boli grave la care mijloacele terapeutice sunt
insucifiente si pentru care se accepta in terapia umana medicamente
teratogene. Astfel, spre exemplu, medicamentele anticanceroase sunt sigur
teratogene. Pentru astfel de situatii se recomanda aplicarea de masuri
anticonceptionale, cel putin pe perioada tratamentului.
Reactiile adverse mutagene constau in producerea de mutatii genetice in
urma administrarii medicamentelor. Expresia fenotipica a unei mutatii
genetice produse de un medicament se poate uneori manifesta dupa mai
multe generatii de la administrarea medicamentului, ceea ce face adesea
foarte dificila cercetarea epidemiologica a acestui tip de reactii adverse.
Reglementarile actuale impun cercetarea obligatorie a efectului mutagen
prin studii experimentale efectuate de obicei pe culturi celulare.
Reactiile adverse cancerigene constau in producerea de cancere sub efectul
medicamentelor. Este, de asemenea, obligatorie cercetarea cancerogenitatii
la animale de laborator.
In principiu, nu este permisa administrarea la om de medicamente mutagene
sau cancerigene. Totusi, in anumite situatii speciale, se accepta in terapia
umana atat medicamente mutagene, cat si cancerigene. Astfel,
anticanceroasele sunt sigur mutagene si cancerigene.
Reactii adverse idiosincrazice
Reactiile adverse idiosincrazice apar de obicei la doze mici, dar numai la
anumite persoane, care prezinta o sensibilitate crescuta la anumite
substante, sensibilitate determinata genetic. In functie de deficitul genetic,
aceste reactii adverse se pot manifesta ca o intoxicatie cu medicamente, desi
s-au administrat doze mici, sau se pot manifesta complet diferit de efectele
obisnuite ale medicamentului.
Cele care se manifesta ca o intoxicatie se datoreaza unui deficit intr-o enzima
care metabolizeaza medicamentului. Spre exemplu, suxametoniul, un
relaxant muscular utilizat in anesteziologie, este metabolizat de
pseudocolinesteraza, iar deficitul in aceasta enzima impiedica metabolizarea
medicamentului si pot aparea in cursul anesteziei generale fenomene toxice
grave, inclusiv paralizia musculaturii respiratorii cu apnee toxica.
Alteori exista anume defecte enzimatice responsabile de reactii adverse
complet neobisnuite comparativ cu efectele normale ale medica-mentului.
Astfel exista persoane care prezinta defi cit de glucozo-6-fosfat
dehidrogenaza, enzima implicata in mentinerea formei hematiei. La astfel de
persoane multe medicamente pot produce anemii hemolitice.
Reactii adverse alergice
Reactiile alergice sunt efecte nocive datorate interventiei unor mecanisme
imune. Ele se produc la doze foarte mici de medicament, daca persoana a fost
sensibilizata in prealabil la medicamentul respectiv. Aceste reactii implica un
mecanism imun antigen anticorp.
De regula, medicamentele nu sunt antigenice ca atare. Cel mai adesea ele
functioneaza ca haptene, cuplandu-se cu proteinele organismului si
modificandu-le structura astfel incat nu mai sunt recunoscute ca self, devin
antigene. Aceste proteine modificate determina sinteza de anticorpi specifici.
Ca haptene, pot functiona si unii metaboliti ai medicamentelor.
Reactia alergica nu apare la primul contact cu medicamentul, dar la acest
prim contact se produce o sensibilizare generatoare de anticorpi. La un nou
contact, de obicei dupa o latenta de cel putin 7-14 zile, daca anticorpii sunt in
exces, se produce o reactie alergica.