»CUVINTE Vii" TANARUL BOGAT w1e Un tanar framAntat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce si fac si mostenesc viata cea vegnici ? Auzise de ,,Proorocul”. Se apropie de Méntuitorul cu cuviingi, ca unul ce era de neam bun: - ,{nvapitorule bune, ce si fac sA mostenesc viata cea vesnicd ?” Méntuitorul fi intrerupe intrebarea: ,Ce m numesti «bun» — singur Dumnezeu e bun”. — Ca si cénd ar fi vrut si-1 corecteze de mai inainte in pirerea ce-o avea tanirul despre bunatate sau chiar despre bunitatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept c&-s cinstifi. Asa o fi; dar si nu creada c& cinstea e numai atta ctl o au ei. Cinstea si bundtatea ct o avem noi eo masura prea mic’ fats de marimea ei adevarat, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). lati cum il ridic4 dintr-o dati la o infelegere mai adevarati despre bundtate. Mantuitorul stia sigur cA tandrul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel. - ,Stii poruncile Legii 2” (Si i le spune Méntuitorul pe scurt: s& nu curvesti, sA nu ucizi, sé nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce |-ar primejdui mai mult — tan&r find.) Deci dac& vrei s& intri in viata, fine poruncile. Tandrul ,,voind si se indrepteze” — unii din parinfi spun: vrand s& se laude inaintea Mantuitorului, mirturiseste ca toate acestea le-a pazit din tinerefele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii. Totusi tantrul acesta, desi implinise poruncile, stiruia in el nemulfumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunitate. - ,Vrei si fii destvargit 2 Mergi vinde-fi averile tale si le imparte saracilor gi vei avea comoara in cer, $i vino urmeazi-Mi Mie !” La nimeni pani aci n-a cerut lisus sa-si vand averile !_ Tanarul voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor. ,Vrei s& fii desavargit ?” - implineste sfaturile ! Pe cuvantul acesta se intemeiazA calugaria !10 PARINTELE ARSENIE BOCA Deci iat& ce figiduinfa dau calugavii: ci implinesc mai mult decat poruncile; se fagiduiesc s implineascd sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori ficdndu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor. Aci tndirul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama gi la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Méntuitorului si a plecat intristat. Méntuitorul, dnd din cap, a vazut c& era lipit cu inima de bogiitie si n-a cugetat destul de adanc. $i a zis ucenicilor cuvantul acesta: ,,Cat de anevoie vor intra bogatii in imparatia Iui Dumnezeu”, — gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii: ,Doamne, dar cine poate si se mantuiasc ?” Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot méntui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cdnd cei sraci n-au de unde aduce jertfe. Cea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinté la Dumnezeu !” Jertfele oamenilor nu pot s&-i mantuiascd, ci numai jertfa de pe Cruce a Méntuitorului ne este dat spre mantuire. intelesul bogatiei: Nu siracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste, precum nici bogétia nu te mantuieste, nici sirficia nu te osindeste, ci cum ai sufletul téu si fati de bogitie si fati de siracie. Esti sdrac si zorit cu gandul dupa avere, iat c& nu te mAntuieste s&rdicia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogafia ta, iat cA nu te primejduieste bogatia ta. Cum stai cu sufletul si fafa de una si fata de alta, de la asta até’ méntuirea sau osanda ta. laté imparati care s-au méntuit: sfantul imparat Constantin gi maica sa, Elena; impardteasa Irina; sfantul Ioan Gurddeaur era de neam inalt si avand bogitie; sfantul Vasile avea bogitie, dar avea inima dezlipita de ea gi traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital. Maica Domnului nu era o cergetoare. Sfantul Marcu avea case in Terusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre tandrul acela, ci dup’ Ristignirea Mantuitorului si dupa Inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa, dupa Indljare si dup& Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci gi-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-ainfeles. Iar cand a vazut uciderea Iui Stefan $i linistea lui cereasc’,»CUVINTE Vil u precum si propoveduirea pe fati si far nici o fricd a Apostolilor, a venit acas& si s-a mirturisit crestin, lepidandu-se de toate, asa cum il sfituise Tisus. Sambita, Rezumat dupa omilia 25.X1.1946 _I.P.S. Mitropolit Nicolae BalanPARINTELE ARSENIE BOCA. »MANATI MAI ADANC !” e Cu aceste cuvinte a sfarsit lisus zdroaba de toati noaptea a unor pescari, intorcdndu-o intru o asa bucurie, incat printr-insa au cunoscut c& Tisus e Dumnezeu, Stapanul marilor si al vietdtilor dintr-insa. Oricine dintre noi poate cA s-ar multumi cu atfita; cu bucuria c& Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinfa pentru un moment. Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simfit toat nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu, si, neputind scipa de simfiméntul nevredniciei, a spus o vorba, care poate fi si potrivit& si nepotrivita: »Doamne, iesi de la mine, c& om picatos sunt !” Domnul, nu numai cA nu |-a ascultat si se duc& de la el, dar |-a chemat la Sine, printre primi ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz decdt o noapte, in marea societitii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde ,,necazurile Evangheliei” fin toat’ viata. Ca pescar de oameni, ca vestitor al Evangheliei lui Dumnezeu, s-a indoit de cdteva ori in misiunea sa. Odat — dorind el — Iisus I-a chemat pe valuri. in curtea lui Pilat de trei ori s-a lepadat de lisus. lar ultima dati — spune o predanie — Petru, viznd urgia prigoanei lui Neron- Cezarul, a fugit, vrand si scape. Atunci, spune predania, lisus i s-a ardtat mergind spre cetate. Petru-,,pescarul”, cum il numeau crestinii in ascuns ~ L-a intrebat: ,,Unde mergi Doamne ?” Jar lisus i-a rispuns: ,,Merg la Roma sa ma ristignese a doua oar !” Petru si-a infeles gresala si dojana pe care i-a ficut-o lisus. intors de Dumnezeu iarasi la misiunea sa, la necazurile morfii pentru Viata, sigur ci, — dupa cuvantul ce-I auzise odinioara: mana mai adanc” — a simfit din nou nevrednicia sa de om si bucuria pe care i-a fcut-o Dumnezeu, bucurie care a covarsit necazul firii, cu adéncurile rostului dumnezeiesc. in necazurile, pline @e bucurie, ale Evangheliei, mult mai mult road a adus crestinati,ii moartea sa muceniceascd pentru lisus, decat daca si-ar fi crutat viata pentru sine.»CUVINTE vii" 1B Tat ce rosturi au avut cuvintele lui lisus ,.m&n& mai adinc”, in viata si misiunea ucenicului Siu Petru-,,Pescarul”. Ce invijiminte putem desprinde noi din cuvantul lui Iisus: »mAnati mai adénc” ? - C& in toati stridania noastr’ bun’, si manim mai adane. Necazul, piedicile sau incerc&rile sunt puse ca s& le trecem, iar nu ca si ne oprim sau s& ne intoarcem pgubasi. ~ Incerc&rile de tot felul sunt binecuvantate de Dumnezeu si trimise oamenilor, cu rostul ca din prilejul lor si ne intalnim cu El, c&ci de la El primim puterea neobisnuit8, care intoarce necazul in bucurie. - C& intotdeauna, ori de céte ori ne intélnim cu Dumnezeu in necazuri, toate sunt chemiri de-a-I fi mai aproape, de-a-I fi ucenici, de-a nu ticea binefacerile Sale c&tre noi. — Ca mare trebuinfi au oamenii, confrafii nostri, de mirturia noastri, precum c& in incerc&ri e mai aproape Dumnezeu de noi si noi de El. - SA mandm deci mai adénc rosturile viefii acesteia si ale tuturor incercirilor ei, ci sfarsitul lor e moartea picatului si intilnirea nedesparfit cu Dumnezeu. ~ C& fara glsirea lui Dumnezeu in incerc&rile viefii, viata noastr’ ar fi o noapte de zdroaba zadamic’, mai zadamic& decat odinioar’ cea a lui Simon pescarul. ‘Nu pricepem viata fir Dumnezeu. Dar il pricepem pe Dumnezeu din necazurile viefii - bune toate — si din ele propoveduim pe Dumnezeu. - $i propoveduifi-L si voi ! Sambata 51X48 Duminecd; Luca 5,1-11.14 PARINTELE ARSENIE BOCA O iNTREBARE IUBIRIL a »Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El s& nu piard, ci si aib& viata vesnica” (Ioan 3,16). - De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, lisus, spre jertfa, ,,si inca jertf&i de cruce” ? - Pentru c& singurul grai care mai poate rizbi pind la inima oamenilor, s-a dovedit c& nu mai ramane altul, decat Jertfa Cuiva pentru ei. Cnd moare cineva pentru tine, pe acela nu-l pofi uita niciodata. La inceputul unuia dintre rizboaie iesise o lege c& pofi lipsi de la rizboi daca iti gisesti un inlocuitor. Greu de gasit inlocuitor la moarte. Era undeva un om, cu o casi de copii, dar necredincios si trebuia si plece la razboi. Cand la plecare, iat& vine la el un tanar si-i spune: Eu sunt singur, chiar dac’ mor dupa mine nu plange nimeni; merg eu in locul d-tale la razboi !” S-a dus tandrul. Dupa oarecare vreme tnarul cade rinit de moarte si cum ajunge acas& moare. ‘Morméntul sau era mereu impodobit cu flori si nimeni nu stia cine i le pune, pana cnd intr-o noapte a fost gisit necredinciosul cé-i ducea flori la mormant. ~- Bine, dar tu nu crezi in Dumnezeu ! - Ba acum cred, fiindcd numai Dumnezeu i-a putut da tanarului acestuia jubirea de mine si de copiii mei, ca s& meargi el in locul meu la moarte, si asta numai Dumnezeu a mai facut-o, cAnd a trimis pe Fiul Sau s& moara in locul nostru ! intrebarea: Dac& asa de mult ne iubeste Dumnezeu, cum se face ci viata noastri e asa de apdsati de tot felul de incercdri ? Sau, punand intrebarea cu cuvintele Scripturii: De ce ,,pe cel ce-1 iubeste Dumnezeu»CUVINTE Vii" 15 il cearti, iar pe cine-I primeste il bate” ? Cu alte cuvinte, daca asa de mult ne jubeste Dumnezeu, de ce-i viafa noastri asa de neciijit’ ? - Fiindcd ,pe cat sunt de departe rastriturile de la apusuri asa sunt de departe judecitile Mele de judecifile voastre” (Psalmul 102,12; Isaia 55,8-9) — zice Domnul !_O micd pilda: altfel sunt judecfile unui tata care-si ia la rost copiii, decat e socoteala copiilor. Dar cnd copii vin la minte deplind, atunci infeleg care a fost judecata tatalui lor cénd le-a dat bataie. (Sf. Marcu Ascetul, Filocalia I, pedeapsa — intarire.) Asa si noi, cat suntem infégurafi in trup, suntem destul de legafi fntr-o infelegere trupeasc& a viefii, intr-o injelegere prunceasc’. Dar cand vom scipa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinfi vor mulfumi lui Dumnezeu pentru toate incercatile la cate ne-a supus ct eram in lume. Trebuie, prin urmare, si lungim vederea pana dincolo de zarea viefii acesteia, pan& in cealalt’ imparatie, c& altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia, si, nepricepfnd-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar, daca o infelegem asa cum este, pe una in legiturd cu alta, atunci oricum ar fi de nec§jiti, cap’ti o valoare neprefuitd. $i atunci se intémpla un lucru minunat: omul iubeste necazurile si pe tofi cei ce-1 necdjesc indeosebi. De-acum crestinul sti linistit pe conducerea lui Dumnezeu gi vede cd orice cruce a viefii sale este o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treapta a desAvarsirii. Deci daci ne impértisim cu Sfanta Jertfi a Domnului, ne impirtasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impirtasire, care, printre alte daruri, are si pe acesta: c& ne ridict de la infelegerea prunceascé a vietii la intelegerea pe care o avea lisus, in temeiul cdreia fi suntem urmatori convinsi i linistifi, oricdt de nelinistit{ ar fi marea viefii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma !16 PARINTELE ARSENIE BOCA ZIUA CRUCIT os intr-una din cantirile Bisericii, alc&tuit’ dupa Psalmii lui David, preamirim pe Dumnezeu in cuvintele: ,,Sfant este Domnul Dumnezeul nostru; inalfafi pe Domnul Dumnezeul nostru, si va" inchinafi asternutului picioarelor Lui, cd Sfint este”. O alt& cantare bisericeasca, preamirind crucea, zice: Acum vedem asternutul unde au statut picioarele Tale Stapane...” ,Astazi cu adevarat cuvantul cel de Dumnezeu graitor al lui David a luat sfarsit, cd iat aratat ne inchinam si asternutului preacuratelor Tale picioare.” Deci pana la rastignirea Domnului pe cruce, crucea era lemnul mortii celei mai de ocara. Prin sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat ocara in slava, ineat Apostolul Pavel nu gisea alt cuvant in care si se laude decat in Crucea Domnului, mustrand pe cei ce sunt vrijmasii crucii. Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise si prin David. Prin proorocul David ne porunceste si ne inchinam Crucii, asternutului picioarelor Lui, ca sfant este. Oare de ce zice despre Cruce c& e asternut numai al picioarelor Lui ? — Fiindcd Tisus S-a rastignit pe Cruce nu cu fiinja Sa dumnezeiasca, ci cu firea omeneasc’, Adam cel nou, cea ce in graiul profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu. Sa limurim ceva si din infelesul crucii ca suferinfd. Suferinta, necazurile, incercarile sunt cea mai necunoscut cruce, desi fiecare are de dus céte una. Mai tofi se roagi Ini Dumnezeu s3-i scape de cruce. Nu e bine aga. E semn c& oamenii nu-i cunosc rostul $i nu-i cunosc pe sfinti. Iati de pildd ce spune sfantul Marcu Ascetul, c& prin aceasta se cunoaste daci o are cineva, daca primeste cu bucurie necazurile. Tot acest sfaint ne spune despre crucea incerc&rilor, c& pentru trei pricini vin asupra noastri: 1.ca pedeaps& pentru piicatele faicute»CUVINTE Vil" (,pedeapsa” in graiul batranilor inseamna invatare de minte); 2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; si 3. pentru intirirea virtufii. ,SA nu spui c& se poate cAstiga virtutea flird necazuri: c&ci virtutea necercata in necazuri nu e intariti !” (Filocalia I, p. 236. 66). Cea mai grea incercare a viefii este necazul morfii. Cum stim fafa de o asemenea incercare ? Ar trebui si stim si mai linistiti ca fata de cruce; fiinde’ Méntuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocara in slava, ci a schimbat si rostul mortii si l-a facut bun. Pana la lisus moartea era o pedeapsi datA firii omenesti, plati a pacatului. De la infrangerea mortii, prin invierea Omului nou, moartea, cea mai grea incercare a vietii acesteia, s-a schimbat in moarte a pacatului si a izbivirii firii omenesti. Asa ne invafi sf. Maxim Marturisitorul. Tata de ce praznuind Crucea vorbim de inviere si a morfii omorare, Acestea sunt cunostinfe duhovnicesti care dau curaj vietii acesteia, fi dau infeles si o liniste cu atét mai mare cu cat e mai involburaté marea societifii omenesti. lata pe ce temelie stim, in praznicul {nalfarii, cdnd zicem: »Crucii Tale ne inchinam Stapane si sfanta Invierea Ta o audi siomarim !”... Sambata, 14sept.49 Ziua Crucii.18 PARINTELE ARSENIE BOCA OAMENI CARE ,,AU LASAT TOTUL” -5- »Tragénd luntrile la frm, au Lasat totul si au mers dupa El”. (Luca 5,11) 1, ,,Toat noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar 2. pe cuvantul Tau voi lisa mrejile jos.” 3. Pescuitul minunat. 4. Au Kisat totul: (luntri, pesti, casi, parinti, nevasta) si au mers dupa El. Au simgit c& nu-i chema un om, om ca oarecare, ci fi chema un Om ca nimeni altul. Dumnezeu se ficuse om. Un om sirac, bun, bland si de-o nemaivazuti smerenie. Prin acestea se strivedea Dumnezeu; sufletul lor simjea si pe loc s-a aprins de o mare dragoste de El, cat au uitat toate si nu le-au mai trebuit acelea, ci numai pe El. Este prin urmare o sete, o foame, o trebuinfa a sufletului, care nu se stimpiri cu nimic altceva decit numai cu Dumnezeu; iar cénd il gaseste nu-i mai trebuie nimic din cele de aici, ci pe toate le las’ si urmeaza Lui. Mantuitorul Iisus cheama ucenicii ~ urmagii Apostolilor — pana la sfarsitul veacurilor. Durerea este, ci desi noi fl cunoastem si stim cui credem, noi nu lism nimic din ale noastre si totusi ne tinem c&-I urmam Lui. De aceea intunerecul necunostinfei de Dumnezeu si de noi insine s-a intirit, si tot mai grea se face noaptea fiir de Dumnezeu. $i asa iat c lumea intreaga se trudeste toatd noaptea si nu prinde minte deloc. Oamenii se revars4 unii peste alfii in valuri de mare, cum nu s-a mai -vizut mai mare potop de valuri. Dacé listim lucrurile s& meargé in voia valurilor i nu vom face ca Simon pescarul de odinioara: ,,Dup& cuvantul Tau...” truda oamenilor va fi din ce in ce mai zadarnicd; noaptea necunostinfei de Dumnezeu din ce in ce mai intunecoasd, — si aceasta pentru inmulfirea fuirddelegilor. — Stiu c& si astizi lasi oamenii toate, dar neurmand pe nimeni. $i bitaia e asa»CUVINTE Vil” 19 de mare ct sare pamantul in buc&fi. [ar piméntul, dupa graiul Scripturii, e inima oamenilor. Aceia de bucurie c& au aflat pe Domnul au lisat toate si erau fericifi, urmand pe Domnul, Cei din zilele noastre, care las toate de urgia prapadului, flindc n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai. Se raresc pistorii. ,.lat& vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamént, nu foamete de paine si nu sete de ap’, ci de auzit cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Ce e de ficut ?. Raspuns: Copii curafi, neinc&rcati de atdtea pAcate pirintesti, mai strivezii spre Dumnezeu, in stare si lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa. Tat& de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de Dumnezeu neinfricafi si in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi tofi. Roade si nu frunze | Soarta apostoliei in lumea aceasta e impreunat cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne desface de orice dragoste de pimént sau grija de viafa. intélnirea cu Méntuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit, nu poate si nu-L propoveduiasca, si aiba si altii parte de neasemanata bucutie de a-L'urma pe El toatl stadia vietii. Dupa inviere: Maria Magdalena, Petru; Luca si Cleopa spre Emaus. Saul pe drumul Damascului. Toti avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar mai ales cu dragostea. lar dacd vremea ne-o va cere, si ne ajute si lisim toate cu bucurie pentru Dumnezeu, si si-I urm&m Lui, si in veacul de acum gi in cel viitor. Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume: Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18.»CUVINTE Vil" 19 de mare cAt sare pamAntul in bucati. lar pamAntul, dupa graiul Scripturii, e inima oamenilor. Aceia de bucurie c& au aflat pe Domnul au lasat toate si erau fericiti, urmand pe Domnul. Cei din zilele noastre, care las toate de urgia prip&dului, fiindcd n-au urmat pe Domnul, au vai peste vai. * Se rrese pastorii. ,,JatA vin zile zice Domnul Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamént, nu foamete de paine si nu sete de api, ci ‘it cuvintele Domnului” (Amos 8,11). Ce e de facut ? Raspuns: curafi, neinc&rcati de atétea placate pirintesti, mai strivezii spre Dumnezeu, in stare s& lase toate pentru dragostea de Dumnezeu si Evanghelia Sa. Tati de unde incepe chemarea Apostolilor, a propoveduitorilor de Dumnezeu neinfricafi si in stare a purta necazurile Evangheliei: de la noi toti. Roade si nu frunze ! Soarta apostoliei in lumea aceasta e impreunat& cu primejdie de moarte. Dar dragostea de Dumnezeu ne desface de orice dragoste de pimént sau grijé de viafé. intalnirea cu Mantuitorul schimba pe oricine. Iar cine L-a intalnit, nu poate si nu-L propoveduiasca, si aiba si alfii parte de neasemanata bucurie de a-L urma pe El toata stadia vietii. * Dupa inviere: Maria Magdalena, Petru; Luca si Cleopa spre Emaus. Saul pe drumul Damascului. Tofi avem datoria de a-L propovedui cu cuvantul, cu fapta, dar mai ales cu dragostea. Iar dac& vremea ne-o va cere, si ne ajute sd lisim toate cu bucurie pentru Dumnezeu, si sa-I urmam Lui, si in veacul de acum $i in cel viitor. Chemarea ucenicilor lui Iisus in lume: Matei 10. Faptele Apostolilor 26,16-18. Ambata20 PARINTELE ARSENIE BOCA SFANTUL VASILE CEL MARE: —UN IERARH DE ATITUDINE - -6- Se scriu lucrurile acestea, mrturie pentru crestinii care vor s& ‘infeleaga c& traim cele mai bune vremuri de méntuire. Iaté dovada istorica: La anul 313 de la Hristos, {mparatul Constantin a dat edictul de la Milano, prin care recunoscu crestinismul printre religiile de stat. Mare bucurie in crestinatate | Dar... cum au sc&pat crestinii de sub grija, de indat& ce au trecut din ilegalitate la libertate, la persoana juridica, viata morala a crestinilor incepu si se destrame. Cum si-au primit averile inapoi — urmasii mucenicilor -, pufini au mai ramas care si nu se incovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta. Deci de indat& ce-au iesit de prin giurile pamantului la larg, de indat& ce-au sc&pat de prigoanele Cezarilor, cu un cuvant de indata ce-au iesit din imprejurarea de jertf a vietii, cnd adic& nu mai era o primejdie a miérturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat cd si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet, pan la asa masura raiser’, incat au inceput crestinii a se lua dup un raticit, Arie, care tigdduia dumnezeirea Méntuitorului, - chiar piatra cea din capul unghiului, prin care st sau cade cineva din crestinism. De indata ce crestinismul, mai bine zis crestinii furd lisafi la larg, se inmulfi si inclinarea de-a cidea din crestinism. (Nu stiu cum, dar parc nu e nimic pe lume fara o randuiala; a venit si pentru acestia o c&petenie, dup care s& se ia.) Parcd de-aici incepe judecata, care desparte oile de capre. Ar fi fost mare mirare s& nu se arate si o atare ispiti de necredinta, de vreme ce, odat& cu impratul Constantin, au trecut, cu numele, la crestinism, doud treimi din imperiu. Era ,,la moda” s& ai credinfa impdratului; — desi toti acesti crestini cu numele, cu putin inainte s-ar fi ingrozit de primejdiile marturisirii lui Hristos. Deci nu e de mirare ca tofi acestia, la care se mai adauga gi urmasii Iui Constantin,»CUVINTE Vil” 21 ba chiar si mulfi episcopi, s se trezeasci la un moment dat, mérturisind © credinf& alaturea de crestinism, totuna cu necredinja. Nu e greu de-a infelege cum au ajuns lucrurile astfel. Cand viata aceasta e incurajati de statornicia bogafiei, de negrija intamplarilor, omul se stric&; iar o viafi stricaté de patimi stric& si mintea, care, odata stricaté, nu mai deosebeste adevarul de minciund sau binele de rau, ci le zice tocmai intors: rului bine si minciunii adevar. incetind prigoanele, asa se stricaser& purtarile crestinilor si asa se intindea tigiduirea dumnezeirii Mantuitorului, ineat — zice un istoric al vremii -, dac’ Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si Ioan, ar fi trebuit s& vie Hristos a doua oara. (Caci firidelegile grabesc Judecata). Iar un filosof crestin din vremea noastr’, facdnd o supra- privire asupra istoriei crestinismului, la fel g&seste c’, crestinii au trecut cu succes prima ispiti ridicati impotriva crestinismului: ispita persecufiilor, dar n-au trecut cu acelasi succes si ispita a doua, a triumfului (asupra paganismului). E si explicabil: prima ispith a intdlnit in fafA crestini adevarati, care se hot&raser& intr-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasc’ pentru Dumnezeu; pe cnd ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie si fii infelept s-o ocolesti, a gisit in fay o mare turma de crestini figuranti. Dar iati cum Providenta a descélcit lucrurile: pentru cei credinciosi a trimis pe sfinfi; iar pentru figurangi, si indeosebi arieni, a trimis pe impiratul Iulian Apostatul, care din crestin s-a declarat pagan si vrdjmag al lui Hristos, Ba ca si-si bath joc de 0 proorocie a Méntuitorului, a intreprins un rizboi in calea la Jerusalim, ca si zideasc& templul lui Solomon. fn lupta ins& s-a trezit cu o sdgeat& otravit in piept. Aceasta l-a ingrozit si |-a cut s& strige: ,M-ai invins Galileene !” Deci tofi cei ce tigiduiau dumnezeirea Méntuitorului, ca si facd pe placul impiratului apostat, ca si fie ,la moda” s-au lepadat de crestinism. Dar parc era un facut: toi cei ce s-au lepddat de Hristos nu se mulfumeau numai cu lep&darea lor, ci urméreau si lepidarea altora; iar dac& aceia se impotriveau, vrajba era gata si incepea prigoana. Iat& focul in care se Limuresc credinciosii, iatd firul de legatura cu {naintasii lor — mucenicii. Sunt vremuri, si imprejurari in toate vremurile, cénd, a spune adevarul sia propovedui indreptarea, iti pot pune viafa in primejdie demane Ast 4 ilnpi heral ee i an Betear 9 frottage inp in se a loan Gre #1 pest Eoin lan sen Spal sowed pot inree ‘Stina lam Garde awa oats ids ses Sa so doa apr sca nga ci boat eas 3 sata pe nh a ik (neon fierce e Dunner Spin slum eva face alert Tare et Vi fae ‘amor ata tenes Sine Dues Pl et xo ate ce vag Scent Via pee, i i, Sac F de sin es fea mene, pov oe Pt nema eases no pose fe Dare ew gt eh ma Plc um Ip fade lume, iit, snes exe le eo Durer, dea ac ip marr el Denese fe oan (Cost scum evil algo cin via Vaile cea romente de mate fine mora pn cee covedene 8 cd Ta pin fl 372 ced nay Imp Vales mere in Cena Cadel de pcr Valen pod oh at Se Soe ee eee Sosa teers tert ‘Sea pe cae a trio Pr a Nee 25) ies are pe et i tar ered pce Pasi ar spn, pal Vales te le os tle pe sin nd uma el nie apa cig as Mi Sieh ech nar pe cla oe br pu iin Be pa moe, Feprinintcon Tp dae ove pe Mass, prefered (Sigua inert lp epcpal Eps i Gat eae rt fan Pe acoal dosh proves scandal pct st»CUVINTE Vii" oat interveni cu armata. Evippius vru s& slujeasc& intr-o biseric& din Cezareea, dar sf. Vasile nu-I lis pana nu subscrise afurisaniile date de soborul de la Niceea asupra arienilor. Acela se planse imparatului, care trimise la sf. Vasile pe prefectul pretorienilor, ca s&-| atraga la arianism, iar daca nu va putea cu buna s&-I infricogeze cu ameningiri. - Ce indrizneala ai tu si te impotrivesti religiei Imp&ratului ? — ii ise prefectul. - Eu nu vad nici o indrazneala si nici nu stiu care este religia imparatului, ca si ma impotrivesc ei. Eu stiu c& si imparatul e creat de Dumnezeu ca gi mine si prin urmare gi el trebuie s& aibi aceeasi religie pe care o am eu si credinciosii mei Prefectul incepu cu ademeniri, zicdnd: - Vite, n-ai vrea tu sa fii in marire, asemenea imparatului ? O vei putea avea dacd vei marturisi si tu credinfa imparatului. Sf. Vasile ii rispunse: - Amandoi suntem creafi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu deci sunt asemenea {mpératului. ‘tn ce priveste marirea, aceasta se va vedea numai in viata viitoare. Apoi spune tu: daci o va avea acela care face voia lui Dumnezeu sau acela care lucra impotriva Lui ? - Dar nu te temi tu de relele care pot s& vind asupra ta ? — ii zise prefectul. - Eu nu m& tem de rele; — rispunse sf, Vasile — deoarece stiu c& Dumnezeu nu va ingidui mai multe de cate sunt de trebuinja pentru ispasirea pacatelor mele. - Dar nu stii c& imp’ratul poate si-fi faci atta rau, cat tu nu vei putea ribda ? - Ce anume ar putea si-mi fact imparatul ? intreba sfantul Vasile linistit. - Si te despoaie de averi, si te exileze, si te ucida chiar ! La acestea sf. Vasile rase zicand: - Toate acestea mparatul nu mi le poate face. Astfel: nu m& poate despuia de averi, fiindcd m-am despuiat de mult eu insumi, aga c& azi n-am nimic. Nu ma poate exila nicdieri unde si nu fie Dumnezeu de fafa. Apoi cu moartea nu-mi poate face alta decét s4 ma trimita mai degrabi la viata pe care att de mult o doresc. Spune deci stipanului tiu, imparatului, c& dacd n-are alte rele cu care s& ma infricoseze, de acestea24 PARINTELE ARSENIE BOCA de pan’ acuma, nu ma tem, si nici gand n-am si-i fac pe voie, impotriva lui Dumnezeu. Prefectul pretorienilor spuse Imparatului totul si incheie cu aceste cuvinte: ,,De cdpetenia acestei biserici suntem biruifi. Ameninfarilor este superior. Decét cuvintele e mai tare; iar decét ademenirile este mai putemnic. (Minis superior est, sermonibus firmior, verborum bianditiis fortior). Dac& i-am zis: - Niciodaté n-am vazut om ca D-ta ! — stifi ce mi-a raspuns ? - Poate c& niciodati n-ai vzut Episcop ! imparatul se aprinse de mnie si zbier& infuriat: ,S& fie exilat numaidecat !!!” $i insusi se apucd si scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse penita si nu putu scrie. impratul crezu c& acesta e semn de sus si de data aceasta las mania pentru mai tarziu. Refntors la Constantinopol, din nou incerc& s& scrie mandatul de exilare pentru sf. Vasile, dar firi de veste i se imboln&vi copilul cel mai mare gi se zbitea ca in ghearele morfii si nu se linisti pani ce nu-si propuse si lase pe Arhiepiscopul din Cezareea Capadoci Tat ucenic umbland linistit pe marea infuriata. Tati stalp al Adevarului, nemigcat de talazuri. Iath liniste si modestie neclintita de vifor. Tati om dintre noi: luminitor nestins peste veacuri, strbatand veacurile gi intirindu-ne pe noi in linistea cea mai presus de fire, a certitudinii c& tot Dumnezeu e la cdrma lumii. Cereatile i-au dovedit pe Sfini. lar sfinfenia este superioara viefii $i morfi. Prislop, 30.1949. Sfinfii Trei Ierahi»CUVINTE Vii" ZACHEU VAMESUL 7a »Toti murmurau si ziceau: a intrat s& poposeasca la un om pacatos.” (Luca 19,7) Ei, ,,dreptii”, osdndeau si pe lisus si pe Zacheu. Pe lisus c& nu se fine” sfant, ci se ,pogoara” si cinsteste cu venirea Sa pe un picditos; iar pe piciitos il osindeau ca nevrednic de lisus. Mutra aceasta tulburata, din care sfredeleau ochii osandirii, iat c& primeste urmatoarea palma, — mai inti de la Zacheu: ‘»Atunci Zacheu, stand in fata Domnului, a zis: iat, jumatate din averea mea, Doamne, o dau siracilor, si de-am napastuit pe cineva cu ceva intore impatrit.” laté cd indreptarea omului ,,in faja Domnului” astupa gura oamenilor. Dar le-a astupat-o si Domnul, zicand: ,,Astazi s-a facut méntuire casei acesteia, cAci gi el fiu al lui Avraam este”. Se vede limpede cé Domnul ii are in vedere gi pe cartitori, cAci si lor le bate réspunsul, pentru c4 de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu, i-ar fi zis acestuia asa: ca gi tu, fiu al lui Avraam esti; dar nezicdnd asa, se vede ci le imprastia acestora jepele osandelor. Tata prin urmare, c& omul care se indreapt, fie el oricat de vameg si de pacétos, simte bucuria pe care n-o ranesc osindele, si nici el n-are om de osandit. De aci incepe omul s& samene cu Dumnezeu. C4nd vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale, ci si de toat’ dreptatea ta, Cand ,,stai in fata Domnului” esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de avufia lumii, mai presus de trincdneala gi carteala viefii; — ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu. De altfel nici n-ajungi ,,in fafa lui Dumnezeu” pani n-ai intors toate ale Cezarului, inapoi Cezarului. De aci incolo, incepe sfinfenia. Prislop, 30.1.49PARINTELE ARSENIE BOCA CANANEANCA =8 +. O femeie zdrobit& de durerea ei: avea o fiicd indracitd. O minte zdrobiti de un singur gand: al durerii sale. Durerea nu e obiect sinitos de meditatie. De durere trebuie si scapi, si o depasesti, si fii deasupra ei. Dar trebuie s& vie cineva s& te scoata din cercul t4u chinuitor de ingust. Caci durerea ta te ia in vartejul ei gi te inchide dinspre toat& lumea si dinspre orice lume. E, parc&, o prelungire a iadului dupa tine. Cu cat orizontul tau e mai ingust, sau mai ingustat de durerea ta, cu atét nelinistea ta e mai mare, — si poate si fie mai mare ca a toatd lumea. Asta era starea sufleteascd a Cananeencii. Dar iat trece lisus pe léngi tragedia aceasta: toate tragediile fip’ la Dumnezeu, ori rugandu-L, ori hulindu-L. lisus se face ci nu aude. »Nu i-a rispuns ei nici un cuvant.” Dar L-au rugat si ucenicii Lui s-o auda: ,,C& strigd in urma noastra”. lisus s-a facut c& nu-i ascult&. Dar in nevazut atragea sufletul deznadajduit la Sine, si ,ea venind, I s-a inchinat Lui, zicdnd: Doamne, ajutt-mi 1” In afara, in cuvinte, lisus de asemenea s-a facut c& n-o asculti. I. spus $i Tisus 0 ingustime, tot asa de stramt, ca a ei: ,Nu sunt trimis fri numai c&tre oile cele pierdute ale casei lui Israil” si cd: ,,Nu se cade a lua painea fiilor si a 0 da cAinilor”. Cu alte cuvinte Iisus fi punea in faf& pacatul ei, peste care o imbia ‘sa treac’, Si iaté femeia aceasta a iegit din ingustimea sa si nu s-a smintit c&-i aseminati cu cainii. Atunci c4nd ochiul ei a vazut mai mult, cand s-a mutat din ingustimea durerii sale in bundtatea fara margini a lui Dumnezeu: s-a izbavit in clipa aceea.»CUVINTE Vil" 27 Asa a condus Dumnezeu minunea aceasta, c& a timaduit mama si prin timiduirea ei s-a instin&tosit si fiica ei de acas’. $i s-a mirat lisus zicdndu-i: ,,O femeie, mare este credinta ta, fie tie precum voiesti !” — $i adauga Evanghelia: ,,Si s-a timaduit fiica ei in ceasul acela”. Cu un cuvant au iesit tofi din cercurile lor inguste, la orizontul cel mai larg, care este linistea dumnezeiasc& si care timaduieste orice boald si linigteste orice vifor din suflet. Dumnezeu s-a biruit de rugaciunea omului — si ined a unei femei neputincioase — si i-a adus firea in linistea Sa, mai presus de sminteal& si durere. S& ne fie Iisus si nou’, asemenea !PARINTELE ARSENIE BOCA VAMESUL SI FARISEUL .. Sau smerenia si trufia. Unul isi spunea virtutile; celdlalt, mai in urma templului, pacatele. Unul vrednicia, celalalt nevrednicia. Ar fi bune virtutile fariseului. ‘Vamegul nu le avea, dar in lipsa lor avea smerenia. Rele erau faptele vamegsului, dar, pentru smerenie s-a intors din templu mai indreptat la casa sa. Cel mai bine ar fi de-a avea virtufile fariseului, si incd intrecute, dup’ cuvantul c&: de nu va prisosi dreptatea voastri pe cea a c&rturarilor si a fariseilor, nu vefi intra in imparatia lui Dumnezeu” — virtufi unite cu smerenia vamesului, Cu imbinarea virtutilor unuia si cu smerenia si cuvintele celuilalt s-au nevoit célugarii de-a lungul veacurilor. Caci: ,,Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m& pe mine pacatosul”, sunt cuvintele ,rugiciunii neincetate”, care-si au obérsia in cuvintele vamegului, spuse de lisus. Cu aceast& rugiciune mulfi s-au intors mai indreptafi Acasa” in imparatie. P&catele au urmarile cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii pacatele-i smeresc, fi rusineazd inaintea lui Dumnezeu si-i hotirisc la indreptare. 2, Pe alfii, mai inrdifi in ele, fi silbaticesc cu totul. 3. lar pe alfii fi imping pana la nebunia fara intoarcere. Cu un cuvant pacatele tulburd sufletul in diferite trepte. Dar virtutile fariseice tulburd impotriva lor pe Dumnezeu. Caci virtutile din ambitie si din ,,slava”, e limpede c& nu sunt din har. De aceea dau nastere trufiei fariseice, care-si cAstigi pe Dumnezeu impotriva, — precum insugi ne-a spus. Deci trufia cu virtufi, find o virtute in pielea goal’, sau isi d& seama de goliciunea sa si cere acoperemant smerenia (sau dulama lui»CUVINTE vit” 29 Dumnezeu cum o numeste sfintul Isaac Sirul), cum ne asigura tofi sfinfi - Fiinded suntem marginifi si neputinciosi si traim intr-o lume plind de primejdii, cdlatorim pe-o mare, foarte adesea infuriatd, care-si strecoara viforul pé in sufletele noastre. Tisus a cunoscut durerea aceasta a oamenilor, de aceea le-a si imbiat o iesire, zicdnd: ,,Cautati la Mine c& sunt bland si smerit cu inima si vei afla odihna sufletelor voastre !” Ar fi bine s& adancim infelesurile. Bléndefea si smerenia inimii, pe care ni le imbie Iisus odihnd, nu le avem odihnd decét prin lisus. Cu alte cuvinte persoana lui lisus isi risfr’inge bléndetea si smerenia Sa prin noi, gi aga se face liniste; — altfel nu se face. Dar ce si infelegem, cici toati odihna lui Tisus (care n-avea unde s&-si plece capul si pe care - cum spune tradifia — nimenea nu L-a vazut vreodat rézdnd, dar plingénd adesea), nu-i decét o cruce a iubirii, 0 sfagiere de mila, 0 zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazar, o sudoare de singe ce picura ca apa si incd o zguduire de suflet, cand Iuda avea si-L vanda. Si totusi lisus avea o ,odihna”: odihna misiunii Sale in lume, care se implinea gi se va implini deplin, oric&t vor scragni impotriva porile iadului. Dar sa udm model un om dintre noi, sfantul Ioan Gurédeaur, care mérturiseste cd: ,Mai multe sunt furtunile care zbuciuma sufletul preotului, decat talazurile care bantuie marea”. Linistea, odihna, nu fi-o da decat dorul de-a imbratisa destinul lui Tisus in lume. Jar cum El e una cu destinul Su, il putem avea una cu noi, iar noi atunci nu mai suntem singuri, Deci nu pofi fi blénd si smerit cu inima pana nu iegi din tine gi te muti in Tisus. fn tine esti trufag si tulburat. fn lisus esti blind si smerit si odihnit cu sufletul. $i pentru ci lisus e odihna noastri, de aceea El se imbie mereu tuturor necdjitilor si vamesilor lumii, si le fie dulama, si le fie inimé, si le fie ideal de viaf’. Fara Tisus, Cel ce sustine lumea cu, ména (cum arati unele icoane), fara Tisus, zic, sau impotriva Lui chiar, te afli in tulburare crescdnda pani la sinucidere. — $i e.cel mai mare pacat de pe lume.PARINTELE ARSENIE BOCA Sundar Singh era nemulfumit de toate Scripturile religiilor. in revolta sa tulburati a ars Sffinta Scriptura, si, inainte de-a pleca s& se arunce inaintea trenului, a mai c&zut o data in genunchi, rugéndu-se... niciunui Dumnezeu. Dar Dumnezeu era si i s-a aratat Iisus in glorie divin... ,, - $i pentru tine M-am rastignit pe Cruce...” ,,Am murit Eu in locul tau; tu traieste, si mai mult traieste !...” Sundar Singh s-a facut ,Shadou”, adic& invafator sau apostol al lui Tisus Hristos, acum in veacul nostru, ca o marturie a viului Dumnezeu Iisus, de peste veacuri. De unde ffiri lisus era in pragul sinuciderii, dupa ce L-a cunoscut pe lisus, si-a cunoscut sensul si idealul viefii sale. »C&utafi la Mine c& sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihnd sufletelor voastre !” Atunci viafa ta, ba si ceva din chipul tau, seaman cu lisus. Prislop 13.11.49 NB - .. Alta e situatia fariseului modern. EI stie c& forma de odinioara e demascata si stigmatizata. Azi rolurile s-au schimbat: Azi e vames. $i zice: ,Doamne mulfumescu-Ti cd nu sunt ca acest fariseu... * «+» Trufia si smerenia: Doug atitudini fayi de sine, inaintea lui Dumnezeu gi inaintea oamenilor. * .. Smerenia, cenusereasa vietii acesteia, e haina de slava a vietii viitoare. in haina aceasta simpla gi-a imbricat lisus viata; s-au imbricat apostolii si intreg sirul sfinfilor... Fragmente dupa o predicd in catedrala din Sibiu. — 29.1950 —ae = »CUVINTE Vil” 31 FIUL RISIPITOR -10- Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba omeneasc& nicicdnd n-a putut cuprinde in mai putine cuvinte, mai simplu si mai profund toaté tragedia omului, peste care El revarsi un ocean de iubire si infelepciune. Tofi ne recunoastem in acest fiu risipitor, cazut de la cinstea de fiu al lui Dumnezeu, pani la ,rangul” unui porcar dec&zut si cu sufletul in zdrente. Tatal i-a respectat partea de avere, desi o avea in dar. I-a respectat darul libertijii, in baza c&ruia omul poate sui nebanuitele trepte ale desavarsirii, dar poate cobori si pana la cea mai grozava desfigurare morala. »Cina cea de tain” — cel mai cunoscut tablou din Renastere — a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani, A cdutat mult un model pentru lisus. fn sfarsit l-a gasit intr-un tn’, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui lisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalfi apostoli i-a gasit mai usor afard de Iuda. Acesta trebuia si exprime, — dac nu chiar s& fie — modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, Tautatea si tridarea. Aproape se implineau cei 12 ani de cAnd incepuse tabloul, cand iath c& giseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. {I pliteste ca model si-] aduce in trapeza manistirii, unde Zugrivea ,,Cina cea de tain&”. Era model de Iud&: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredin{d. Pictura se -apropia de sfarsit. fn sufletul lui Juda” se petrecea o friméntare cumplité; cénd, deodat’, opreste pictorul si-i spune: ,,Tot eu am fost model si acum 12 ani, cénd zugriveai pe isus !” Leonardo a strigat speriat: ,,Tu, esti acelagi 2!”32 PARINTELE ARSENIE BOCA Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se infelege ce s-a petrecut, adic& ce se petrecuse... Fapt este c& oricdt ar fi cineva de cufundat in ticdlogie, oricat iad ar avea in suflet, oricdte turme de porci ar avea zugravite pe obraz, Dumnezeu totusi crede in fiul sau, omul, si el nu este cu desivarsire pierdut. Noi obosim asteptnd intoarcerea unui copil, a unui frate, a unui tata befiv, dar Dumnezeu nu descurajeazi. Dumnezeu te urmireste cu iubirea Sa indurerat, in orice fara te-ai duce. Iubirea e ca Dumnezeu: nu are hotare. Unul din sfinfii Parinfi o spune limpede: ,,lisus urmareste pe tofi oamenii, oricat fug de departe, si-i ajunga si si-i intoarci acasa. $i asta face pana la sfarsitul lumii”. Pilda aceasta, a fiului pierdut, ne trezeste un arzitor interes si stim: care poate fi cauza, pentru care omul ajunge s& piarda chipul lui Tisus din faptura sa gi si apard in locul lui chipul lui Iuda ? Cunoastem decideri cu rasunet: Solomon — despre care spune Scriptura c& era cel mai infelept dintre fii risiritului” — ajunge din cauza femeilor s&-si dispretuiasca templul si pe Iehova si si cada in credinfe ratacite. Faust (un fiu pierdut din epoca modem®) incheie contract cu diavolul si-si dea sufletul pentru vesnicie, in schimbul unei clipe, despre care s& spun’: ,Stai clip’, esti prea frumoas’ !” Deci cauza desfigurarii omului sti in cdutarea gresita a fericirii sale in lucrurile acestei lumi. Féptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu, are ceva din infinitatea Tatilui su, care nu se satur, nu numai cu roscovele porcilor, dar nici cu nimic altceva, decdt cu desivargirea lui Dumnezeu. E att de mare sufletul omului — dupa obarsia sa -, ct numai Dumnezeu il poate umple. Cu orice altceva de-ai incerca si-fi saturi sufletul, nu faci altceva decat s& fi-l ingustezi pe masura dorinfei urmarite: asta-i desfigurare lui! Cu alte cuvinte renungi la inrudirea ta cu Dumnezeul nemargit si te lipesti de ceca ce multi Parinji ai Bisericii 0 izbesc cu 0 vorbi aspra: Curva lume”. Si fii in lume, dar totdeauna mai presus de lume. Nu ingusta rostul vietii numai la idealuri pamAntesti !»CUVINTE Vii” implineste-le si pe-acelea, dar totdeauna fii mai presus de ele ! Din cauza nestatorniciei lor, a conflictelor cu rautatea gi infirmitatea lumii, trebuie si-fi asiguri viafa in Dumnezeu, care nu te minte, cum te minte mai sus pomenita lume. Tat ce insemneazi si-i ,,vii intru sine”: momentul cel mai de pret din viafa ta pamantean’, adicd s& te regisesti in adevarata ta fire si apoi s& te ,scoli” din rosturi marunte si s& te intorci Acasd, in ,,bratele parintesti” ale lui Dumnezeu, Tatil tau i Tatal nostru, care-ti va gati tie ©, cind de tain”, Nu-i mirare cd, fird gasirea acestui rost al viefii, altul nu-i gisesti, — si fra rost nu te poti suferi. Gasit-ai comoara aceasta in farina vietii tale ? Daca da, ai gasit imp&ratia lui Dumnezeu; iar semn c-ai gisit-o ¢ bucuria nestavilita, care te face si spargi deznidejdea oricirui decepfionat al lumii, s8-i aprinzi si lui un ideal in inima, gi s8-1 duci: in inima ta, Cerului, bucurie mare ! Prislop, 20.11.49.34 PARINTELE ARSENIE BOCA. EVANGHELIA JUDECATIL T1- Evanghelia, adici Vestea cea bun’, cuprinde si Judecata. Este desigur o zi infricosat, o zi a urgiei lui Dumnezeu, dar cu toate acestea este zi dorita de crestinatate: ziua adeveririi nddejdilor noastre ultime. Dar, ca si vorbim despre judecata Iui Dumnezeu cu omul, e bine si Limurim, pe cAt cu putin{&, si in scurt, cdteva din nedumeririle omului despre Dumnezeu. Omiul st& Ia indoiala despre existenfa lui Dumnezeu, pentru mai multe motive, dintre care pomenim pe acestea: 1. C& mu-L vede (desi crede intr-o mulfime de lucruri pe care nu le-a vazut, dar se sprijin’ pe cuvantul altora, pe care-icrede). R&spundem cX Dumnezeu poate fi vazut, dar trebuie impliniti o conditie: trebuie ,,inima curat&” din cele noua fericiri. 2. Sti omul la indoiala pentru ci nu vede imediat risplata lui Dumnezeu, att pentru bine cat si pentru ru. Cu alte cuvinte omul vede nedreptatea si se sminteste despre existenfa lui Dumnezeu, care 0 ing&duie, pentru c& are o ribdare mai mare ca a noastra, asteptind intoarcerea. ZAbovim putin asupra acestei_nedumeriri, cu lamuririle urmitoare: Daci Dumnezeu ar risplati raul intotdeauna si numaidecat, ar insemna ci e un Dumnezeu fricos dinspre libertatea omului si intinderea riului, sau ci Dumnezeu ar mai avea pe cineva impotrivi, cam tot asa de tare, si s-ar teme de intinderea stipanirii sale. Apoi, Dumnezeu nu raspliteste intotdeauna si numaidecdt nici binele, pentru ci atunci oamenii ar face binele nu din dragoste si libertate, ci din interes. O atare risplatire ar cobori si pe Dumnezeu si fapta bund. Dar, din cand in cind Dumnezeu risplateste imediat si binele si raul, desi numai in parte, ca cei rai si se teama gi s& stie ci este © judecat, care ii ajunge. De asemenea se vede din cAnd in cAnd si»CUVINTE Vil” risplitirea imediata a binelui, ca dragostea oamenilor de Dumnezeu s& nu scada. 3. Oamenii mai stau la indoiala despre existenta lui Dumnezeu pentru c& e necuprins cu mintea, asa cum cuprindem stiinta sau alti indeletnicire. Cu alte cuvinte, ca s-o spunem de-a dreptul: Dumnezeu nu poate fi dovedit cu mintea nici cA exist, nici cd nu existi. — O bucati de fier rece, buna si ea la ceva, nu-ti poate dovedi existenta focului, pana ce insigi va fi rosie ca focul. Cam asa-i si cu mintea omului, cat priveste puterea si neputinta ei. Cand faptura omului va fi strabatuti de credinfa in Dumnezeu, adic& de o evident, de o siguranti interioara, mai puternicd decit valoarea mirturiilor sau tig&duirilor raiunii, fptura sa va fi lumin’ si viafa sa o minune intre oameni. Caci nu existé argument mai tare ca viata trait’, prin care se strivede Dumnezeu, sau moartea de martir, ca o ultima dovada — si cea mai de seam — despre existenta lui Dumnezeu gi a impiratiei Sale. De aceea nu cred intr-o Imprie a Cerurilor care incepe numai dupi moarte. Vom fi dup’ moarte in Impéritia in care am trait de-aici, sau pentru care chiar am murit. Cu acestea stiute — bine-ar fi trdite — si ne limurim inainte despre Evanghelia Judecatii. — Fireste c& ultimul argument despre existenta lui Dumnezeu il va da El insusi, cdci, inainte de judecati e invierea cea de obste: lati Eu voi deschide mormintele voastre si vA voi scoate pe voi, poporul Meu, si vefi invia , numai astfel veti cunoaste ci Eu sunt Domnul, Cel ce am zis si am facut acestea.”” (Ezechiil 37,12-14) Deci dacd oamenii n-au crezut in Dumnezeu cnd a inviat lisus si cu El toi drepfii Vechiului Testament, vor fi silifi s& creada in existenta lui Dumnezeu, cdnd vor vedea propria lor inviere din morfi. Deci ultimii ,,z&bavnici cu inima a crede” numai atunci vor crede, dar atunci e prea tarziu. Pentru acestia da, ziua invierii si ziua judecatii (fiind una si aceeasi zi) e ziua infricogatd, ziua méniei lui Dumnezeu. Evanghelia ar fi fost nedeplina fir descrierea acestei zile de apoi. Far aceast zi, in care se vor desparfi pentru totdeauna oile de capre, Evanghelia n-ar fi avut nici un rost si fie descoperité oamenilor, si chiar36 PARINTELE ARSENIE BOCA de s-ar fi descoperit (dar fir judecata de apoi) rimanea o simpli carte, printre atatea altele. Tisus a ficut in mai multe rénduri rezumatul Scripturii gi al Evangheliei Sale in cele dou’ porunci: iubirea de Dumnezeu $i iubirea de oameni. Iar cum Dumnezeu e Adevarul si iubirea de oameni, mila, se implineste cuvntul din Psalmi ca: ,Mila si Adevarul merg inaintea Ta (Psalmul 88,14), —Iar trairea si propoveduirea acestora cere curaj ! i di fi intrebati: despre triirea si marturisirea de oameni; — si inc a unei iubiri largi, la misuri dumnezeiesti, in care incape toatA faptura, din care n-ai pe nimenea de scos afar, sub nici un motiv. Cu alte cuvinte ziua judecatii consfinjeste, pentru toati vesnicia, una din cele doua impirafii, in care ne-am trait viafa pimdnteand: fie impiriia iubirii feroce de sine insusi, care te flicea de vrajba cu toatl Tumea, cu Dumnezeu si cu tine insufi, fie impardtia iubirii, in primul si ultimul rand de alfii, de tofi oamenii, indiferent cum sunt, si a jubirii de Dumnezeu sau de Adevar. Vei fi adic&, una din dou’, sau: ros de viermii poftelor tale neing&duite, chinuit in cercul tu ingust, din care nu vei mai vedea pe nimenea, ars, mancat de riutatea ta absurd, chinuit de necredinfa ta in Dumnezeu, furios de a nu mai putea face nimic, nici rau nici bine; vei suferi nespus vizind suferinfa ta absurd’, crescénd fara sfargit o vesnicie intreaga. Sau vei fi izbavit desivarsit de toati infirmitatea omeneasc’, fericit de vederea neintrerupté a lui Dumnezeu, de sporirea cunoasterii Sale, de fericita comunitate cu Sfinjii, cu un cuvant, de odihna mai presus de graire a strimutirii firii tale in Dumnezeu, — a cirei desivarsire dainuieste sporind, vegnicia fara de sfargit. Si oare de ce n-ar putea Dumnezeu, in marinimia desdvarsirii Sale, si ierte pe toti, pe pacatosi si pe diavoli, si si-i imbrace iarisi in lumina dumnezeiasca ? - Nu, si din mai multe motive. Pomenesc doua: unu ar insemna suprimarea darului libertitii voinfei, care, dup& un filosof crestin modern, ar insemna suprimarea spiritului, - ceea ce Dumnezeu nu poate face. Al doilea motiv: pedeapsa petrecerii in starea de iad a constiinfei, cu toat& eternitatea sa, e nemasurat 0 pedeaps mai mica decat»CUVINTE Vit” petrecerea fortatd in lumina dumnezeiasc&. Aceasta ar fi pentru ei o urgie ffir aseminare, in comparafie cu chinurile absurdului sau a preocupirii cu nimicul. De aceea nu se descoperi Dumnezeu, ca Dumnezeu, in lumina slavei Sale, fiindcd in clipa aceea a sosit Judecata , — de la care incolo esti: sau osdndit la o stare de iad, sau strimutat intr-o Fericire divina, Tar pentru o dreptate deplind, care si ni se faci fieciruia, trebuie si vie tofi martorii si pardsii nostri, sis fim 0 zi, convinsi de dreptatea dumnezeiasca. Caci faptele noastre, gandurile, carfile scrise, cuvintele, au urmari nemuritoare si numai taina pocdinfei poate indrepta ce-i de indreptat din ele. Deci toate urmarile, rimase fara indreptare, vin de fafa: pentru noi sau impotriva noastra, pe cum au fost f&cute: pentru noi si impotriva oamenilor, sau impotriva noastra gi in folosul oamenilor. Si totusi a mai rimas o intrebare tulburdtoare: omeneste judecdnd, se poate ca atotbunitatea lui Dumnezeu si pedepseascd omul, pentru 0 viaf& gresit& de 40 — 60 — 80 de ani, o vegnicie intreaga ? ~ Da; c&ci daca intr-o viafa intreag’, de 40 — 60 — 80 de ani n-ai avut nici micar o clipa — cea a talharului de pe cruce — a recunoasterii i tale si a recunoasterii iubitoare de Dumnezeu, clip’ care, talharului, i-a castigat imparatia lui Dumnezeu, pentru vesnicie. SA Kirgim pufin semnificatia acestei clipe, care, daca 0 ai cAstigi vesnicia lui Dumnezeu cu ea. E clipa invierii tale din pacat, din morti, din necunostint&, din superficialitate. Clip’, care va intinde imp2rafia lui Dumnezeu peste toate calendarele tale pamantene, clipa gisirii tale cu Dumnezeu, cu persoana lui lisus, clipa gasirii lui Dumnezeu in tine. Sa imurim minunea aceasta a convertirii reale: Dupa sfinfii Périnfi aceasta are urmitoarele baze: lisus se afld ascuns in poruncile Sale si se afl acoperit si real in Tainele Sale, in Sfintele Taine. lar in noi, in alcdtuirea noastri duhovniceasca se afl deodati cu Botezul si cu celelalte Taine insofitoare. Tisus, prin Taina sf. Botez, a imbracat launtric fptura noastra omeneasca. S-a ndscut pe Sine in noi si asteapti, ca un sad, pana ajungem la pricepere, ca si ne decidem: ce facem cu lisus din noi? il b&gim in seama, fl punem in valoare, dezvoltim restul viefii noastre dup’ viata Sa, il traim pe El, sau facem ureche surd& si-L tinem in temnifa din noi, in bolnifa noastré, in maricinigul nostru, in golitatea38 PARINTELE ARSENIE BOCA noastra: in temnifi si nu-L cercetim, bolnav si nu-L ingrijim, gol si nu-L imbricdm cu viafa noastr’. Tat& Himurita dreptatea Judeciifii. Pentru c& am chinuit pe Dumnezeu din noi o viafé intreaga si am fugit de El pe toate cirarile veacului, de-am avea anii lui Matusalem, tot aga am face. Deci e cu dreptate la Dumnezeu s& ne judece pentru cativa ani o vesnicie intreaga. Nu ne putem apara c& n-am avut vreme si luim © decizie asupra imparatiei lui Dumnezeu, ingropaté in farina fapturii noastre. Ca incheiere sé aducem cuvintele sf. Simeon Noul Teolog, unul dintre noi, care a valorificat comoara sa din farina si a Juminat cu lumina dumnezeiasca crestinatatea intreaga. Tat cum graieste Sfantul Bisericii, in ,,Imnele iubirii divine”: »Tainele-acestea si alte mai mari, mai adanci vei cunoaste Fiule-ascult: cand flacdra-n suflet s-aprinde, se naste, Réul patimii-alunga si casa se face curata, Focul s-amesteci-n toati fiinfa, o strabate si iata; Printr-o unire nespusa sufletu-ntreg straluceste, Raze $i flacari in jur cu lumina gi el rispandeste, Cum ? Nu mai pot spune, dar una se fac: suflet si Ziditor, Cela ce fine zidirea in palma si-i Domn tuturor Sfainta Treime intreag’ incape-ntr-un suflet curat. Tatal si Fiul si Duhul — neacoperit, neapropiat, Fi locuiesc induntru, in suflet, si nu-l parjolesc, ineles-ai ce-adncuri de taini in noi se plinesc ? Omul, o mand de {2ran3, poart’ pe Domnul in sine, Poarta intreg pe Acela, ce toate cu-n deget le tine, Deci pe Acesta purtandu-L in sine, in Duh si vazdnd Marea-I frumusefe, s-aprinde de dor dupa El, si arzénd Cum va putea suferi a dragostei flacdra tare ? Cum nu-i vor curge din inim& lacrimi fierbinti si amare ? Cum va grai, povestind de-a randul minunile, care Se-ndeplinesc induntru, in el, si bogata lucrare ? Cum si si tac, atunci cnd-i silit si vorbeasca ? Pentru ci-acum abia vede iadul, in care-i menit s& traiasc’. Nimeni nu-si poate da seama in ce intunerec petrece,»CUVINTE Vii” in striciciune gi-n moarte-n necunostinfa cea rece, Daca nu vine, la vreme, din Ceruri scdnteia divina, Cénd in suflet s-aprinde si arde cereasca lumina. Cad legiturile grele, pui mana pe rini, si deodat Rénile pier gi se-nchid gi se sterge orice urma de tina, Tar din semnele ranilor curg straluciri de lumina. Trupul intreg e-o minune: se umple de slava cereasca... Din murdaria mocirlei: curat si din lant slobozit, Cu dumnezeiasca lumina de tot invaluit Mia-mbratiseazd Stapanul a toate si-mi da sdrutare.. Si spre-o mare lumina ma duce de-a-notul, pe care Nici ingerii n-o pot talmaci. Minunaté lucrare ! Céci ajungand in lumind, minuni si mai mari mi s-arata: Domnul imi da si-nfeleg cu de-a randul lucrarea Lui toata: Cum innoieste cu harul din Ceruri sirmana mea fire, Din striciciune m-a scos, investit cu nemurire, M-a despartit de ale lumii, si haind mi-a dat, luminoas’, Si-ncalfaminte mi-a dat i cunund in veci nestricdcioasi. M-a-nstreinat de-ale lumii, ficéndu-mé nepipait, Si nevazut m-a facut, cu firea celor nevaizute unit. Si-am infeles cu uimire, c& eu, cel inchis in fpturd Port pe Acela, care-i afara de toate, fair masura. Dar daca eu si Acela, cu care prin har m-am unit, Suntem una-n unire; iar pe mine cum m-oi numi ? - lat, primeste si vezi osebirea cea mare: c& sunt Om dup’ fire — dar Dumnezeu dupa dar.” (Cuvantul 1) Tath o culme a sfinfeniei, vie si nemincinoasé talcuire, a unui alt loc greu de ineles despre Judecati: Amin, amin graiesc voud: Cine asculté cuvantul Meu si crede in Cel ce M-a trimis pe Mine, are viafi vesnicd si la judecata nu vine, ci s-a mutat din moarte la viafa” (loan 5,24). Deci fri aceasti ,mutare din moarte la viaji” céidem sub judecati. Mulfi se vor méntui si sub judecat ,,dar asa: ca prin foc”, — cum zice sf. Pavel. Cu acestea se kimureste o mare poruncd a lui Iisus,40 PARINTELE ARSENIE BOCA dati Apostolilor, — si noua preofilor, urmasii lor de peste veacuri, cand ne-a spus: slnviati pe cei morfi !” E ,prima inviere”, inc& din viata aceasta, peste care ,moartea a doua n-are nici o putere”. - in ziua judecatii vom fi martori unii altora, despre cele intelese astizi. - E cuvantul lui Dumnezeu ce-si imbie Viata. - Lui se cade Slava, viata si vesnicia noastri. Prislop, 27.11.49.»CUVINTE Vii" LUMINA DE PE MUNTE ible Astizi afi ascultat o parte din ,Predica de pe Munte” a Mantuitorului. — Ce minunat ar fi daca ne-am putea si noi stramuta peste veacuri in urma si si fim si noi printre ascultatorii de atunci ai Mantuitorului. ‘Asa gandeam odati, cand eram mai mic, Dar dorul de copil nu m-a parasit, ci s-a intarit. Poate c& pentru dorul acesta a zis lisus, indlfandu-Se la Cer: ,,lati Eu cu voi sunt pind la sfairgitul veacului”. Asadar gi noi suntem contemporanii lui isus. De altfel numai asa si putem pricepe Evanghelia Sa, ca oarecum auzind-o de la El, vizandu-L pe El trdind-o, — cici tot trairea ramne cea mai bund talcuire. Ceea ce esti vorbeste mai tare decat cea ce spui. Astizi, la inceputul marelui post al invierii, lisus ne invafa despre aceste trei lucruri: despre iertare, despre post si despre comorile din Cer, sau comorile eterne. 1, Despre iertare. Ne rugim lui Dumnezeu s& ne ierte: pacatele, greselile, ingustimea vederilor, prejudecatile, nestiinta si un lant cam lung, care prea cumplit ne strange. Daci Dumnezeu ni- iarti, cade lanul de pe noi si iarisi suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleaga lanful nostru care ne chinuieste, numai dac& dezlegim, mai intai noi, lanful in care finem legafi pe frafii nostri. Dacd noi nu iertim, nici Dumnezeu nu ne iarti. Mai mult: iertarea lui Dumnezeu e de asa fel atémitoare de iertarea noastré, incét, fair aceasta, rugaciunea noastra ni se intoarce in blestem. Cici zice: ,,$i ne iarti noua greselile noastre, precum iertim gi noi gresitilor nostri”. Deci dac& noi nu iertim, neindurarea noastri intoarce cuvintele rugiciunii pe dos, fara si ne dim seama, asa:PARINTELE ARSENIE BOCA »Doamne nu ne ierta noua, c&ci nici noi nu iertim gresitilor nostri”, — ceea ce e un blestem. Deci, in aceasti privin(a, iertarea noastra atérn mai mult de noi decat de Dumnezeu. Dacd iubirea e porunca ce rezuma Scriptura, sigur c& numai ea e chemat& s& pund capat: judecatilor, rizbunirilor si a tot rizboful cel ucigas dintre oameni. Porunca aceasta, nu astepta si o implineasca alfii inti; implineste-o tu intai, si dupa tine se vor lua mulfi. Dar trebuie s& stii, dragul meu, c3-i vorba de-o iubire fir margini, o iubire care iarti toate, lisdnd judecata in seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricéte probe s-ar intampla s-ajunga. Primul care a jubit asa a fost lisus; iar dintre oameni numai aceia in care traieste Jisus: purtitorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era gi in Vechiul Testament; dar aceia implineau mai bucuros legea talionului. Deci pentru c& n-a fost implinita de aceea a zis Tisus: ,Poruncd noua vi dau vout: s& va iubiti unii pe alfii, precum Eu v-am iubit pe voi !” Iar El a implinit-o intre oameni ca nimeni altul. Tisus n-a avut de lepidat pe nimeni ~ nici pe Iuda, cAruia i-a zis ,prieten”, desi venea cu s&rutarea tridarii. N-a lepadat nici pe cAl&ii care-i bateau piroanele in maini si picioare si-i indesau spinii pe cap. Deci daca finem si riménem crestini, trebuie s& iubim pe tofi oamenii, ca Tisus, c& numai asa-i sigur si e cu putinfé ,,iertarea din inima”, care, atunci, vine ca de la sine, usor si simplu, si nici nu mai cade, chiar dac& ura ar ristigni-o pe toate crucile istoriei. - De altfel aceasta si e suprema dragoste si semnul divinitatii Sale. Cu aceasta iubire grifia lisus cltre oameni. 2. Despre post. Jat ce ne invatd lisus: mai intai insusi a postit. Nu i-a trebuit, dar va zice candva: ,,Pildi de viata v-am dat voua !” Deci noua ne trebuie post, pentru infranarea patimilor, pentru subfierea minfii, pentru sporirea in noi a Duhului Sfant, care ne descopera caile mntuirii. Postul ne ajuti s& infelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viata aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, in care trebuie si ne deprindem de-aici. Dar s4 nu tinem postul intr-un inteles ingust. Caci sunt unii care cred c& a nu ménca carne, si cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca s&»CUVINTE vii" se cheme c& ai postit. Nu minanci came de pore, dar came de om manénci: clevetind, muscdnd cu gura, osindind cu vorba si ucigdnd cu gfndul. Postul nu e, mai ales in crestinism, numai un regim al stomacului. Avea si sf. Pavel de acestia, ingusti cu socoteala, cdrora trebuia si le spun ci: nu stomacul sau mancarea ne va pune pe noi fnaintea ui Dumnezeu”. A face din post numai o chestiune de stomac insemneaz a ingusta rostul cu care a postit lisus; — ceea ce ar fi 0 ocar’. Deci iatd si infelesul mai larg, chiar infelesul pe care i I-a dat Dumnezeu sini I-a descoperit prin Isaia proorocul: Isaia 58: wl. Strigi din toate puterile si nu te opri; di drumul glasului s& sune ca o trdmbif’; spune poporului Meu paicatele sale... 2. in fiecare zi M& caut&, caci ei vor s& stie caile Mele, ca un norod ce faptuieste dreptatea si de la pravila Dumnezeului sau nu se abate. Ei ma intreab& despre legile dreptitii si li-e drag si se apropie de Dumnezeu, 3. zicdnd: De ce s& postim, dack Tu nu vezi? La ce si ne mai smerim sufletul, daci Tu nu iei aminte 2 — Pentru c& in zilele posturilor voastre va gasifi de lucru si asupriti pe supusii vostri. 4, Spre judeciiti si sfada postifi si bateti cu pumnul pe cel smerit; nu postifi cum se cade zilei aceleia, ca glasul vostru si se aud’ sus. 5. Oare postul acesta imi place Mie ? De fi-ai incovoia ca un cere grumazul thu gi fi-ai asterne sac si cenus, nici asa nu se va chema st.” = Oare de ce zice asa 2 — Fiindc nu e bun rostul cu care e facut. Oamenii implic’ pe Dumnezeu in vrajbele lor, fac slujbe ca s& li se izbindeascd gandul si s& li se fac pe plac aranjamente paméntesti, — care, de multe ori sunt nedreptafi asupra altora. Fii sigur ci Dumnezeu ifi poarti de grija si in amanuntele viefii si nu va lisa dreptatea ta, dac’ o ai, x6. Stiti voi postul care-Mi place Mie 2 zice Domnul. Rupeti lanfurile firddelegii, dezlegai legiturile nedrepte, dati drumul celor asuprifi si sf’ramafi jugul lor. 7. imparte painea ta cu cel flaménd, primeste s&racii in casa ta; pe cel gol imbrac&-1 si nu te ascunde de cel de-un neam cu tine.44 PARINTELE ARSENIE BOCA 8. Atunci lumina ta va riséri ca zorile si se va gribi timaduirea ta si slava lui Dumnezeu te va inconjura. 9. Atunci vei striga si Domnul te va auzi si inca graind tu, va zice: aici sunt ! $i vei lepaida de la tine asuprirea, ardtarea cu degetul gi vorba fara rost. 10. Daca vei da flimAndului paine din sufletul tu, si vei situra sufletul cel amarét, lumina ta va striluci in intunerec si bezna din tine va fi ca miezul zilei. 11. Domnul ii va fi mereu povatuitor gi va satura sufletul tau si in pustie, El va da trie oaselor tale si vei fi ca o grdina adapati, ca un izvor de api vie, care nu seac& niciodata. 12. Pe dirdmaturile tale vechi vor fi zidiri din nou, vei pune temelia cea strveche, si te vei chema tocmitor de spirturi si innoitor de drumuri, ca fara si se poati locui.”” Tati cum vede Domnul nevoin{a postului: tot ca o implinire cu lucrul, 0 traire a iubirii de oameni. Dar lucru vrednic de luat aminte din cuvantul acesta sunt urmarile unui atare post; urmari cu refacerea sufletului tiu si urméri pentru o fari de oameni. De buna seam& c& un atare post, finut la © inaltime de vederi, e un egal al rugiciunii neincetate, care, amandoud retin pe Dumnezeu in zidire si scot afar pe draci. 3. Comori vegnice A treia invafitur’ pe care ne-o da Tisus e aceasta: ,,Adunati-va vou comori in Cer”, cici acolo nu au soarta comorilor primejduite de pe pamént. — Poate c& unii iarsi au nedumeriri despre existenfa cerului. Nu cumva cerul asta ¢ o fictiune, creat de neputinta rezolvarii fericirii aici, si acum, pe pamént ? — $i de aceea e amanat si inchis intr-o imparitie metafizic& ! — Nu ne trebuie nici un ,,Cer”; tot ce dorim e aici wpe pamant !” vor zice alfii dintre ei. - Sigur c& da; dar daca nu esti cu lisus pe munte, din crisalida ta de came, n-ai nici o vedere spre larg, nici o gean& de cer, nici o revelatie de Duh. E povestea cu puiul care n-a vrut si iasi din gitoace, pe motiv c& nu este alt lume, mare si cu soare, afar de géoacea lui. Asa-s si unii oameni. Pentru rezolvarea greutitii acesteia folosesc aci si cugetarea unor ginditori ai vremilor noastre. Tat ce zice primul: ,E fireasc& necesitatea ideal de-a descoperi in sfera vesniciei cheia cunoasterii pentru lumea»CUVINTE Vit” naturala, dependent cu desivargire de cea transcendent. Lumea aceasta e plini de contraste, de paradoxuri inexplicabile pentru mintea omeneascd. Lumea vazut& poate fi explicati numai prin cea vegnicd, dumnezeiascé, dar exclusiv cu ajutorul unei fiinfe mijlocitoare, aparinand ambelor lumi.” (VI. Soloview, Ausgewalte Werke t. 3, p. 151). lar celalalt zice: ,,Umanismul voia s& inliture tot ce era greu, problematic si tragic in om, pentru al face fericit pe pimant. Dar aceasta e numai negarea omului, ca a unei fiinte apartinand la doud lumi, ca partag al lumii necesitifii naturale si al impZrafiei libert3fii supranaturale. indati ce Dumnezeu e inlaturat si omul divinizat, omul cade in subomenesc, pentru c& omul raméne om cu adevarat, numai pani ce este fiul, sau ,chipul si asemanarea lui Dumnezeu”. (N. Berdiaeff ,,Antropodicee” in ,,Gestliches Cristentum” v 2 pp. 272-5). Deci trebuie postit si de acel desfrdu al minjii, care cauti s& se ascundi de Dumnezeu (Geneza 3,8), c&utnd si-I n&ruie Cerul, si desparti lumea de El, pentru desfraul ei cu paméntul. Mintea fara har o faclie stins’. Dar cand in suflet se arati zorile, ne vom da seama c& viafa noastri, trAit{ numai paménteste, e o c&latorie in pierdere si nu ne putem apira comorile. Deci de bund seama cd le vom da de bund voie. Numai dandu-le de bund voie le schimbam valoarea strémutdnd-o unde n-o mai furi nimeni, si: Unde va fi comoara noastri, acolo va fi si inima noastra”. Dar cu adevarat comoara, mai de pret decét lumea, e insisi persoana lui lisus, care se face nu numai contemporanul nostru in vreme, dar se face si suflet al sufletului nostru; se face si viafa noastra, se face $i mintea noastri. Atunci, - zice Scriptura si Parintii ,veti avea mintea si simfirea care erau in lisus” (Filipeni 2,5). De aceea zicem c& numai viata insisi a lui Tisus explic& Evanghelia Sa cel mai bine, Ca s-o infelegem si noi, e limpede c& ne trebuie Acelasi comentar: Lumina de pe munte. —$io putem avea !PARINTELE ARSENIE BOCA CHEMARI LA APOSTOLIE »De acum veti vedea cerul deschizandu-se” (loan 1, 51). -B- Gasiti descrise de alfii, si mult mai bine, mocnirea stransa in chingi si agitatia ascunsd a poporului evreu sub ghearele pajurei romane. O pomenesc in treacit, ca si ne dam seama de acea atmosfer’ inc&rcat& de la rascrucea numararii timpului, atmosfera asteptirii de istov a lui Mesia. Pentru unii era asteptare politica; pentru alii, mult mai pufini, 0 asteptare religioasd. Irod a sirit cu sabia in calea istoriei. Masacrul copiilor — 14.000 de prunci, inca nu se uitase. Pana si pe copiii sii fi astepta cu sabia in mand. Iar cele petrecute mai pe urmé la Iordan, unde un ascet nemaivazut de fioros, tia cu gura ca o secure, trupul putregaiului, plin de serpi si de n&parci, si vestea pe Unul mai mare ca el, care va tua $i foc peste ei; — toate acestea dideau asteptirii o tensiune de fior metafizic, unic in istorie. Nu-i vorba era si o asteptare de mii de ani de-a randul. Tati cum au decurs primele ,gasiri” ale marelui asteptat. Prima, care stia mai mult decat ceilalfi oameni, era Fecioara Maria din Nazaret, apoi dreptul Iosif. Al treilea a fost Ioan Botezatorul, care-si cdstigase autoritate de prooroc; — de altfel si era: capatul proorocilor — autoritate cu care a prezentat iudeilor pe lisus: ,asteptarea neamurilor”, sau Mesia- Hristos. Deci Ioan stia desfigurarea lucrurilor. Cu botezul lui Iisus menirea lui lua sfarsit: ,,De acum El sa creasca, iar eu s& scad !” Apoi Ioan, vorbind odata cu doi ucenici ai sai, vede pe lisus venind, si-L arati ucenicilor sii zicdnd: ,,lati Mielul lui Dumnezeu”. Unul din ucenici era Andrei, cel intai chemat, care, dup cuvantul i marturia sufletului siu, recunoaste in Iisus pe Dumnezeu. Atunci, intr-o bucurie negraité, intr-o suflare, alearga acasa si-i spune si»CUVINTE Vii” 47 lui Simon — ce avea si fie Petru — : ,,Am gisit pe Mesia !” — $i I-a adus Ja Tisus. A doua zi, in drum spre Galileia, lisus giseste pe Filip, pe care I-a chemat: ,,Vino dup’ Mine !” A recunoscut gi acesta prezenta lui Dumnezeu in Iisus. De bucurie — si asa-i bucuria: alergi cu ea si o impartasesti primului gasit — giseste pe Natanail, cdruia-i vesteste: ,,Am gisit pe Acela de care au scris Profefii !” Natanail, luat prin surprindere, nu prea iesea din rezerva, dar, ocdrand Nazaretul, aude argumentul decisiv: ,,Vino si vezi !” A venit. S-a prezentat ca un Toma. lisus il prefuieste in sinceritatea rezervei sale, spun4ndu-i: ,,lat& israilitean fara viclesug”. Natanail fl intreaba: ,,De unde ma cunosti 2” (in viafa lui Natanail era 0 tain’, pe care n-o stia nimeni, decat el si mama-sa. El scdpase de urgia lui Irod ascuns de mamié-sa la trei zile dupa nastere, sub frunzele smochinului — precum intaresc acestea sfinfii Vasile cel Mare si Grigorie Teologul, in ,intrebari”). Deci, cfnd s-a vizut descoperit si-a dat seama c& are in fat pe Dumnezeu. N-a mai putut. A strigat in extaz: ,,Tu esti Fiul lui Dumnezeu !” Desi traieste un moment culminant, totugsi Iisus desivarseste explozia convingerii sale, zicdnd: Mai mari decat acestea vei vedea: amin, amin zic voud, de-acum veti vedea Cerul deschizdndu-se $i pe ingerii lui Dumnezeu suindu-se si pogordndu-se peste Fiul Omului”. Cu toate acestea Natanail nu figureazi printre cei 12 apostoli, ci printre cei 70. Cuvantul s-ar putea sfarsi aci cu intrebarea: Tu pe cine-ai chemat la lisus ? Vecinu-tiu bate cragmele, verigoara-ta a fugit necununati, feciorul tau fuge de biserica, copii tai umbla noaptea la jocuri si scuip’ dupa preot; — la lisus n-ai pe nimeni de adus ?... = Poate ai de gind si te-aduci pe tine; — c& pana nu te-aduci pe tine nu pofi aduce pe nimeni. Dar, cum mai am ascultétori, mult mai friméntafi cu mintea, c&utdndu-L pe lisus, scriu si pentru voi cele ce urmeaza: Primii patra ucenici sigur ci au avut chiar atunci o experienti aseminitoare deschiderii Cerului, in prezenfa preasfintei Persoane a Tisus. Nu le-a fost ugor nici lor si-si taie dintr-odatd tot balastul indoielii, de vreme ce multi se mai didusera pe sine a fi Mesia gi se-nfundasera in greseli grave, cum a fost rebeliunea lui Bar-Cochba, cea a lui Teuda siaPARINTELE ARSENIE BOCA lui Iuda Galileanul. Dar timpul avea si-i incredinjeze pana in adancul fapturii, c& Dumnezeu se ficuse om si petrecea cu ei. Nou insi ne-ar fi mult mai ugor s& trecem pustiul indoielii, deoarece avem, sub perspectiva istoriei, toate probele dumnezeirii lui lisus si a divinititii crestinismului. Totusi, desi le-avem, numai o intdlnire cu Iisus rmane decisiva. lar dac& aceasta se intémpla rar, macar s& vezi pe cineva, a c&irui iubire-lumind a aprins-o El. ii mei tineri, cu fruntea pe ganduri, o intdlnire cu Iisus insemneazi o misiune, insemneazi o chemare la apostolie si la toate riscurile trairii de Dumnezeu, intre Irozii vremilor, pe care de asemenea trebuie sa-i iubesti. ‘Nu cumva suntei si voi cutdnd pe Iisus ? ifi despre lisus mulfime de lucruri, dar inc& nu-L cunoasteti pe El. $i pana nu-L gisesti pe Dumnezeu nu te afli nici pe tine, nu-fi gisesti nici sensul t&u, nici sensul lumii. E la mijloc o revelatie tripartita, care trebuie sa aib& loc. Omul e vesnic in cautare dupa ceva ce insemneaza mai mult decat haina si mancarea. El e in cdutarea lui insugi. Aspiratia sufletului dup realizarea desivargirii sale, asta e toat istoria omului. Marginirea ta te doare; stiu; dar cand aceasta a ajuns un dat al constiinfei, e semn c& Dumnezeu neméarginitul vrea s& cresti spiritual pe dimensiuni divine. Aceast {Asnire in constiinfi a dorului nemarginirii divine, e, pentru tine, argumentul decisiv al existentei Sale, al iubirii Sale si al rudeniei tale cu El. Dacd te gasesti pe tine in functie de Dumnezeu, e o gisire a ta in adevar. E nasterea ta in Dumnezeu, — nasterea ta in adevar. ,,Tofi mari mistici, fara deosebire de confesiune, au invatat ci in eternitate, in adancul lumii spirituale se sivarseste un proces divin, in care apar relatiile lui Dumnezeu cu omul: nasterea lui Dumnezeu in om i nasterea omului in Dumnezeu, adanc in care se intdlnesc iubitorul cu iubitul. Acolo sunt adevarurile experienfei spirituale, adevaruri vii, nu categorii metafizice sau substante ontologice.” »Chipul omului se stric& dac& se sterge chipul lui Dumnezeu din sufletul omului. Omul, cduténd pe Dumnezeu, se cautd pe sine insusi, cauta omenia sa. Sufletul omului sufera durerile nasterii, cand se naste Dumnezeu intr-insul. Aceasti nastere a lui Dumnezeu in sufletul omenesc, constituie nasterea autenticd a omului. Ea reprezinté migcarea iubirii lui Dumnezeu spre el, réspunsul la nostalgia ce-o are el dup’»CUVINTE Vil” 49 Dumnezeu. Experienta spiritual descoper’ ci Dumnezeu de asemenea tanjeste dupa om, c& El doreste ca omul s&-L nasc& si s&-I rasfranga Chipul. Marii mistici, descriind viata spiritual, au evocat aceastA nostalgie divin’. Neamul omenesc nu aparfine, decat sub unul din aspectele sale, generafiei lui Adam cel vechi, generatiei pacdtoase si decdzute a lumii noastre naturale. Sub un alt aspect el e ceresc, aparfinénd lui Adam cel spiritual, generafiei lui Hristos. Creafiunea lumii nu s-a putut produce in timpul nostru, cdci el € un timp decézut, el e copilul pacatului. Creafiunea a avut loc in vesnicie, ca act interior al misterului divin al viefii. Conceptia biblic& a creafiunii nu-i decat reflexul acestui act interior al creatiei in constiinfa omului antic. Omul, precipitat in natura inferioard, e aruncat in afara realitaii divine. Revelatia crestind restabileste omul in s4nul acestei realitati. Prin Fiul noi revenim in sanul Tatalui. Cu El incepe un nou gen omenesc, spiritual, acela al lui Hristos, nascut si refficut in Duh. Hristos este in om si omul in Hristos. El e butucul si eu mladifa. Tot neamul omenesc, renascut, rimAne in Hristos, Dumnezeu-Omul. fn omul spiritual e cuprins cosmosul, toatA creatiunea. Odinioar’ cosmosul se desficu violent de omul decdzut si deveni, pentru el, natura exterioard care-1 robi. Dar cosmosul revine spre omul rendscut. fn lumea spirituala ‘cosmosul raméne in om precum omul rimane in Dumnezeu. Omul e, prin natura sa, un microcosmos; in el sunt cuprinse toate sferele realititii cosmice, toate formele cosmicului. Prin pacat si c&dere, omul pierdu nofiunea stiri sale microcosmice, constiinta sa deveni individualist’. Cosmosul nu se reveleaz4 omului natural decat ca naturé exterioara, a crui viaf4 interioar& ii ramane inaccesibilé. Numai omului interior, viafa interior’ a cosmosului, i se descoperi ca realitate spirituala. Astfel, calea care duce omul la cunostinfa de sine insusi este si calea care-1 duce la cunostinfa cosmosului. Prin Hristos, prin Logos, nu numai neamul omenesc, ci tot universul se orienteaz spre Dumnezeu, rispunzind chemarii divine, trebuinfei dumnezeiesti de iubire. Misterul divin nu se incheie in dualitate; el presupune existenta a Trei Persoane. Relatiile lui Dumnezeu cu Altul se indeplinesc intr-un al Treilea, Subiectul iubitor si iubitul gasesc deplinatatea viefii in imparatia iubirii, care este a treia. ipa Tui Dumnezeu, impértia omului si aPARINTELE ARSENIE BOCA cosmosului iluminat, nu se realizeazi decat prin Sf. Duh, in care se incheie drama, se inchide cercul. Numai in aceasta «Trinalitate» ne e dati viafa divini perfect, in care subiectul iubitor si obiectul iubit creeazi imparafia lor, gisesc continutul definitiv si deplin&tatea viefii lor. Trinitatea e un numar sacru, divin, un numar care semnificd plenitudinea, victoria asupra luptei si diviziunii, ecumenismul si societatea perfect, in care nu e opozifie intre personalitafi, intre ipostase si fiinfa unic&. Misterul crestinismului este misterul unit&fii in dualitate, gdsindu-si solutia in Unitatea-Trinitate. lati de ce crestinismul are ca bazi dogma hristologicé a naturii teandrice a Fiului si dogma trinitara. Afirmarea fiinfei e viafa Sfantului Duh si viata in Duhul Sfant. in Duh omul si lumea sunt transfigurate si indumnezeite. Duhul constituie Viata insdsi, viata originar’,” (N. Berdiaeff, Esprit et liberté” pp. 211-216) Acesta s& fie cadrul mai larg, al evidenfelor Duhului, care a facut din oameni Apostoli ai lui Dumnezeu. Deci s& o udm concret: Noi nu avem, ca primii ucenici, posibilitatea gAsirii istorice a lui lisus. Noi avem, intre noi gi lisus, un munte, care trebuie trecut. lar ce e mai greu, e cé muntele e in noi. $i n-ar trebui, dup cuvantul lui lisus, decat un graunte de mustar credinfi, si-ar dispare muntele si L-am gisi pe lisus. Ne trebuie un itinerar launtric. Calea credinfei e obositoare, dar cu ea incepe cirarea. Credinfa e 0 ascezi a minfii. Urmeazi celelalte virtuti, celelalte asceze, toate, ca niste vimi ale vazduhului, la care lism pe rand, ca vami, tot balastul muntelui nostru. Toate renunfirile noastre sunt negustorie pentru un bun mai inalt: pentru starea capabilA de-a primi brafele divine ale Harului Duhului Sfant. Duhul Sfant, de data aceasta este puternic, ca o suflare de vifor, e in stare sd desavarseasc& cele incepute timid de sdrmana noastra fire. Toati asceza e pentru mistic’. Deci in locul gisirii istorice a lui Iisus, noi avem deschisi intdlnirea spiritual, mistic4, intalnire profund realA, cat, din lduntric’, se risfrange uneori pand-n afara in simfirile si inf¥isarea noastri. Foarte multi contemporani ai lui lisus n-au avut cu El decat o intdlnire exterioari, istoric8. Doar Luca si Cleopa fl simfeau, arzéndu-le inima pe cale, dar fri s8-L cunoascd. O intalnire profunda cu lisus, care ins mai mult i-a speriat — cum arat aceasta icoanele — poate c& au avut martorii Schimbérii 1a Fa. Deci nu suntem cu nimic dezavantajati fat»CUVINTE Vit” 51 de aceia. lisus e si contemporanul nostru, ca vesnicia fafa de oricare cifra a timpului. Deci primii care au vazut pe lisus in lumina dumnezeiasca au fost Petru, lacov si Joan. Ei au vazut, primii, Cerul deschizandu-se. Aceasti revelatie le-a fost data si ca revelatie propriu-zisa, dar si ca o iconomie, ce avea rostul si le susjin moralul ridicat, in fafa celor ce aveau s& se intémple pe urma cu rastignirea. Ca vederea luminii dumnezeiesti a avut si rostul acesta, ne stau mérturie insesi cuvintele Mantuitorului, prin care-i lega si nu spuna vederea, decat dupa inviere (Matei 17,9). Al doilea care a vazut cerurile deschizindu-se (Faptele Apostolilor 7,56), a fost primul mucenic al crestinismului arhidiaconul Stefan. Suflet curat, tnar, plin de duh gi adevar — curajul intruchipat — primul mucenic, vazénd Cerul deschizndu-se, di curaj si intirire coloanei de urmasi a mucenicilor. N-o fi strabatdnd el toaté calea ascezei, dar a luat-o de indatA pe calea cea mai scurti, de care va scrie mai pe urma si Pavel, a iubirii de oameni fara de margini. Caci intru asa masura si-a insusit el pe lisus, incét, murind legii firii, improgcat cu pietre, acelasi cuvant al legii Dubului graieste: ,,Doamne iarta-le lor Pacatul acesta !” Jar aceasta n-o putea face decat un om sfintit de iubire. Al treilea, pe care: ,,o lumina din Cer |-a-nvaluit dintr-o data, ca intr-un fulger” (Faptele Apostolilor 9,3) a fost Saul, care pazea hainele celor ce se nevoiau cu uciderea lui $tefan. El era rivna Legii vechi - 0 sinceritate de altfel — apreciati si convertit’ pe drumul Damascului, la ravna pentru Legea nou, a lui lisus. Deschiderea aceasta a unui cer nou, cu o lumina ndpraznici, a pricinuit moartea omului vechi, Saul, si renasterea Apostolului Pavel. in veacul al XI-lea dam de sf. Simeon Noul Teolog, care traieste toat& transcendenta luminii divine, dup& ce Harul din Ceruri, cum zice, innoise sirmana sa fire. Rugimu-l cu smerenie si ne invefe: Cuy. 18: ,.Ludnd pe umeri crucea, stréinge-o cu putere $i du pana la sfairgit chinul incercarilor, Sfasierea durerilor, si primeste cu bucurie Piroanele-ntristarilor, ca pe-o coroani a slavei, Si-aruncat in fiecare zi in lincile ocarilor $i lovit cu pietrele tuturor necinstirilor, Varsand lacrimi de singe32 PARINTELE ARSENIE BOCA (C-C& totul izbuteste plénsul de fiecare zi -) vei fi mucenic. Cuv. 13: lar rabdand batjocuri si palme, cu bucurie Partas al dumnezeirii gi al slavei Mele vei fi. Jar de te vei arta pe tine urma tuturora Si sluga si rob, te voi arita pe urma Primul intre-aceia tofi, pe cum am fagaduit. De vei iubi pe dusmani si pe cei ce te urisc, De te-i ruga din suflet pentru cei ce te nec&jesc, Si le vei face bine dupa puterea ta, Te-ai facut, adevarat, asemenea Tat&lui tau Preainalt. Deci dobandind din acestea inima curat&, in ea vei vedea pe Dumnezeu, pe care nimeni nu L-a vazut vreodata, Cuv. 20: Pe Acela, a Carui frumusefe Uimeste toatd gandirea, uimeste toat& inima, Raneste tot sufletul, inaripandu-I spre iubire, Unindu-| neintrerupt cu Dumnezeu. Sa nu ziceti ci Dumnezeu nu e vazut de oameni. ‘Nu zicefi ci oamenii nu vad lumina dumnezeiasca, Sau cd e cu neputina in vremea de-acum. Niciodaté aceasta nu-i cu neputinti, prieteni, Cie foarte cu puting celor ce voiesc. Dar numai celor a c&ror viafa le-a adus cur%irea de patimi Si le-a facut curat ochiul cugetirii.” Subliniem la acest loc conceptia integralisti despre om a sfantului, realizata in trairea misticd: inima curata, vointa hotaraté, viata curati de patimi si curat ochiul cugetitrii. Sfantul e un om perfect centrat cu firea. solar masurile strlucirii-s masurile iubirii”. (Cuv. 27) $i mai departe: Cuv. 34: , Ziditorul, ia aminte ce-fi spun, iti va trimite Duhul cel din Dumnezeu $i te va insufla, va locui gi se va sillslui fiinfial $i luminandu-te si umpléndu-te de stralucire, te va turna din nou intreg. Stric&ciosul il va face nestric&cios si va cladi iarasi»CUVINTE Vit” Casa invechité, casa sufletului tu; Si va face cu totul nestric&cios si trupul intreg, Si te va face pe tine dumnezeu dup dar, asemeni lui Iisus. Cuv. 6: $tiu cdi nu vom muri fiind inl&untrul Viefii $i avnd in launtrul meu fasnind intreaga Viaf’, In inima mea este, dar in Ceruri se afl& Aci gi acolo, la fel se vede lucind. Cuv. 31: Stralucit-ai din Ceruri pand-n inima mea. Cuv. 32: Ce cuvant va talmaci, ce limba va spune ? Ce buze vor gr&i, cele ce se vad in mine Petrecdndu-se, sivarsindu-se in toatl ziua ? CAci chiar $i noaptea, chiar si-n intunerec Vad pe Hristos deschizéndu-mi infticosetor Cerurile $i pe El pogordndu-Se si ardténdu-mi-le impreund cu Tatil si cu Duhul, lumina intreit sfanta.” Dar iat si misiunea: Cuv. 1: ,,Astfel facdndu-ma, Domnul ma-nchise in cortul trupesc $i pogordndu-ma-n lumea simfité m-a pus s& traiesc, Eu, — izbavitul de bezn& — cu cei ce mai sunt intunecafi, Care petrec in mocirla si-n noapte, adanc cufundafi, Ca si-i inva i s8-i fac s4 cunoasc& nememnica stare, Lanful cu care-s legati si ranile cele amare. Dandu-mi porunca, Stipanul s-a dus...” Dac& am injeles intrucdtva rafiunile Providenfei cfind a deschis Cerurile: ca si int&ireasct pe Apostoli in credinff; pe mucenici in mirturisire; pe inzestrafii cu daruri in convertirea lor; aci, in faja sfintului Simeon Noul Teolog pelerin al transcendenfei, trebuie si ne gandim la o explicafie in funcfie de cele petrecute in veacul su, veacul al XI-lea ,Saeculum plumbarum”, Aparitia sffintului tocmai atunci i tocmai aga, nu poate fi decdt un rispuns magistral al Cerului, la marea rand a istoriei: ruptura Bisericilor, de la mijlocul mileniilor. Oamenii Bisericii, petrecdnd in mocirli de patimi si-n noapte adane cufundafi, au rupt, in veacul al XI-lea, cimasa lui Hristos: unitatea exterioara a Bisericii. Oamenii se dezbinau de oameni, afurisindu-se gi urdndu-se crunt, iar Cerul se unea cu omul, c&t uimea pe sffint:PARINTELE ARSENIE BOCA Cuv. 13: , Jar ce-i mai infricosat decat toate, m-a aratat cer nou $i S-a silasluit in mine Ziditorul tuturor, De care nu s-a invrednicit nimeni din sfintii de odinioara.” Deci cand trufagul Humbert isi vars in scris ura, pe Prestolul sfintei Sofii, in timpul Liturghiei (16 iulie 1054) si iesind, ca odinioara Tuda de la Cina, isi scutura praful de pe picioare, spunand cuvintel »Dumnezeu si vada si s8 judece !” noi, gindindu-ne la Oceanul lumi divine, revirsat peste sfinfi, veacuri de-a randul pe urma, putem s réspundem: ,Dumnezeu a vazut si a judecat !” Lao alta rascruce a destinelor, Cerul se deschise sfantului Serafim al Sarovului, in veacul al XIX-lea. $i asa de stiruitoare e revarsarea luminii Duhului Sfant, incét, deodata cu rugiciunea in gnd, rostit de sfint, 0 vede $i Motovilov, un bogatas oarecare, prieten cu sfantul. Acesta 0 descrie: ,Ca o scdparare de fulger; ca o lumina orbitoare, care se intinde pe-ntinsul a ctorva verste de jur imprejur”. (Denissov, ,, Viafa lui Serafim”, ed. rusi, pp. 319-335). Aceste deschideri de Cer, s ne fie deocamdata deschiderea ochilor ! Prislop, 13.01.49.»CUVINTE Vit" TAMADUIREA $I IERTAREA »Fiule, iarti-se fie picatele tale” (Mareu 2,5) -14- Acestia sunt oamenii: nu caut& pe Dumnezeu decat la necaz, — care-L cauta, CAci alfii la necaz il suduie si astfel mai ru se afunda si de mai mari necazuri dau, — pani ce necazurile le incovoaie ceafa si-L cauti si ei pe Dumnezeu. Situatia sti asa: oamenii se roagi lui Dumnezeu si-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se rag de oameni si se piriseasca de picate. Acum judecafi care de cine si asculte mai int Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu ? ‘Am auzit o pilda: undeva s-a alcatuit o delegatie de oameni, care s-au dus la Dumnezeu si se planga c& tare-i grea viata pe pimént, ci tare-s multe beteguguri, multe pagube, multe sudalme, batdi si toate pacatele. - Fiii Mei, ati spus ci tare vi-e grea viafa, inclircatl de pacate. - Da, Doamne... ~ Atunci nu le mai facefi Tat& ce e cu bolile. Ele vin pe capul oamenilor — si uneori chiar pe cap — de pe urma picatelor: ca plat, ca ispsanie gi ca hotar al pacatelor. Dar durerea cea mai mare, pedeapsa cea mai grea e ci plata pacatelor izbeste gi in urmasi, pani la al treilea si al patrulea neam. Iatd ce scrie la Deuteronom 5,9-10: »Pedepsesc vina pirintilor in copii, pani la al treilea si al patrulea neam, pentru cei ce MA urisc; si Ma milostivesc pana la al miilea neam, citre cei ce MA iubesc si pizesc poruncile Mele”. Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii gi te trezesti slabinog, tremurdnd de nu te mai pofi opri, sau bolnav la casa de nebuni.PARINTELE ARSENIE BOCA ‘Nu e boala de moarte, dar nici leac nu are. $i cine distruge nervii ? Tat cine, spun doctorii: betia, curvia si bolile ei, ménia sau furiile si supararile peste masuri. Deci feriti-va de acestea, cé ele omoari milioane de firigoare (celule) nervoase, care nu se mai refac in veac. Toate celulele se refac, afara de celula nervoasa. Un tat patimag de acestea n-are urmasi sinatosi, ba si in nepotii si strinepofii si se mosteneste ceva giunos, care la o intémplare oarecare rabufneste afara. E destul ca un tata s& se imbete o dati, ca si aiba din befia aceasta un urmag cu boala copiilor — epileptic. E destul s&-si sperie sofia o dat& in vremea sarcinii ca dintr-asta s& se aleagd un copil nenorocit toat& viaja. Asa se riizbund picatele parintilor in bietii copii, care nu au vind. Spun acestea si am de gand s-o mai spun, fiindcd in regiunea aceasta — odinioara capitala Daciei — acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulfi copii bolnavi de nervi — desi oamenii patimesc si de alt rau mai mare: nu vor s& aiba copii —, aici sunt si slab&nogi, ca cel din Evanghelia de astizi. Tisus a prefuit dragostea gi credinfa celor ce-1 cobora casei, inaintea Sa, I-a fost mili de suferinta lui. Dar int p&catele, apoi i-a inviat nervii. Pentru Iisus, care era si Dumnezeu, nu e © mirare c& |-a timaduit, cici e Stapanul viefii si poate invia si din morti. Totusi tamaduirea slab’nogului e o dovadd a dumnezeirii Sale. Totusi, noua preofilor, lisus nu ne-a dat si darul timaduirii minunate, cum il avea El si cum il d& la putini dintre sfinfi, din vreme in yreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertarii pacatelor. Nu l-a dat ingerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertarii pacatelor e mai mare decat darul minunilor, intrucat priveste sufletul; pe cand minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curatire a lui, uneori e o adevaratd inviere din morfi, si-i mai de pret aceasta decat tim&duirea unui picior. F&ra darul minunilor intre oameni ne putem mantui, dar fara darul preofilor, al iertirii pScatelor, nimeni nu se mAntuieste. Ce n-a dezlegat preotul pe pimént, aga rimane: nedezlegat nici in Cer. $i preotul nu te poate dezlega dac& nu vii s&-fi marturisesti pacatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega — ca oarecum cu sila — dacd nu-fi dai insufi toatd silinta de-a te dezlega tu de n&ravurile tale rele. Tertarea pacatelor insemneaza si incetarea lor.»CUVINTE Vil" lertarea picatelor nu inseamni ci le spovedesti mereu gi le iei de la capit — c& iarisi le vei spovedi. Crestinismul mai e si chestiune de refacere a vointei. Ne trebuie bundvoinja voastra — ca s-o facem voina; tarie de caracter si simfire de obraz. Oamenii umbla dupa facdtori de minuni — fie ei si vrdjitori. Dar vi spun ci minunea cea mai mare e innoirea viefii tale pe temelia ei lisus Hristos; e increstinarea vointei tale: asta-i minunea cea mai mare, care ne st& cu adevarat la indemAné si ni s-a dat nou’ porunca: , Inviati pe cei morfi !” Dupa invierea ta tanjeste lisus. Ce insemneazi aceasta n-ar putea s& fi-o spund mai bine decét ingisi cei ce au inviat din moarte sigura, ca dintr-un vis urat. Deci de unde incepe slabanogirea ? — De la socoteala trufasi a mintii. I se pare ei ci e mai bine si nu se conduc& dupa poruncile lui Dumnezeu, ci dup capul ei, mai bine zis dup’ pacat. Iar pacatul di cu omul drept in plata pacatului, cum ai da cu oistea-n gard. Tot minte slab& dovedesc si aceia ce nu vor s& vie la stergerea pacatelor; aceia n-au ce astepta timaduirea bolilor. Ajut& doctorii, dar minfii ii ajuti Dumnezeu. Daci oamenii si-ar potrivi purtérile dupa poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, si n-ar face din legi farddelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar asa, drept in ele-si sparg capul; — si apoi umbla plangand... Lasa-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, c& de nu, capul care n-ascultd, odati se sparge si n-are cine-I lega. Oare de ce vin oamenii asa de in silé la spovedit 2 - Fiinded stiu c& li se cere lepadarea de pcate; ori lor le plac mai mult picatele decat infranarea de la ele. E 0 poveste stiut& pretutindeni, totusi v-o spun gi de-aci. Stiti c& sunt serpi care sug lapte. $i sunt vaci, care, odat& supte de sarpe, alearga nebune dupa garpe s& le sug iarisi. Se intmpl& c& vaca se apropie de ingircat, dar de n&rav nu injarc&, ci se duce mereu la sarpe. Sarpele ii suge singe si in sfargit o musc&. Jat prostie de vacd oséndité la moarte. Dar si prostia omului tot la moarte-i osanditd. Toata tinerefea ta o dai dracului, si vezi pe urma cé ai ales riu. Dar intrebare daci-fi mai rimén zile si le dai lui Dumnezeu si intrebare dacé-fi mai primeste o grimadii de harburi, in loc de un vas frumos, cum58 PARINTELE ARSENIE BOCA puteai s& fii. Aspre vorbe. Asta e rispunsul la intrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie in primavara si vara viefii lor: isi dau vlaga s-o sugi sarpele ! An toat& lumea nu gisesti un Iucru mai usor de facut decdt pacatul. $i iarisi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, pacatul ? De aceea pacituim cu usurinf’, dar ne poctim cu anevoie” (lie Miniat, »Didahii” p. 113), Alta pricing care te impiedic& de la spovedanie e ca judeci preotii; esti nemuljumit de preot; — iar de care-ai fi mulfumit fi-e fricd. La unul nu te las pacatele lui, la altul nu te lasa pacatele tale. Orice duhovnic — indiferent de bogatia, s&racia, cultura mai putina, sau chiar si sdricia moral — este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, si credinciosii n-au nici un motiv de-a-l ocoli. Darul acesta e in atarnare de Dumnezeu, nu in atérnare de omul care-I poarti. Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iarti, Lui te marturisesti in fata altarului. Nu de la tine se cer calitatile preotului; de la tine se cere cdinta din inima gi vointa de-a te indrepta. (CAndea, B.V.) Suntefi nemultumiti de preoti ? Dar oare ce-afi ficut pentru preofi, ca s& fii mai muljumiti 2 Cerut-ati de la Dumnezeu un copil micar, pe care sa-l inchinafi slujirii lui Dumnezeu ? Credefi c& vina o poart& numai ei ? — Ei sunt fiii vostri; cum i-afi nascut asa-i avefi, ca oameni ! Ce le bagafi de vini ? Va trebuie preofi mai buni ? - Nasteti-i ! Tat& va spun cA tot poporul e raspunz&tor ci nu are slujitori mai stravezii spre Dumnezeu, mai ai impardtiei lui Dumnezeu. Poporul isi are, in toate privinjele, pova{uitorii care-i merit&. Repet: va trebuie preofi mai buni ?—Nasteti-i ! Nu mai stafi cu ganduri ucigase impotriva copiilor, c& nu stii in calea cdrui mare dar de la Dumnezeu te-ai gisit impotriva — gi ai si dai seama — de aceea mai bine gandifi-va si rugafi-va lui Dumnezeu, ca, copiii vostri s8-I fie slujitori intre oameni ! Tati ce spune Scriptura in privinfa aceasta: Se intreaba proorocul: Care nu i-a ficut El ca si fie o singurd fipturd, trup si suflet ?»CUVINTE Vii" $i aceasti fapturd (unitatea cAsatoriei) la ce nizuieste ea 2 — Odrasle pentru Dumnezeu !” (Maleahi 2,15). Aceasta e pretentia lui Dumnezeu de la clsitorie; — si dupa atare roade tanjii si voi bigdnd de vind celor pe care le-ati adus. Tamaduirea slabanogiei neamului de-aci incepe ! Asta i-ar fi iertarea ! Prislop. 20.11.49.PARINTELE ARSENIE BOCA BUNA-VESTIRE ei5e La plinirea vremii” trimis a fost de Dumnezeu ingerul Gavriil intr-un oras din Galileia, Nazaret, cdtre Fecioara Maria, aducdndu-i vestea ci, din Duhul Sfant si puterea Celui Preainalt, va concepe si va naste pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe care-L va chema lisus. Acestea sunt datele, simple, expuse de evanghelistii Luca si Matei. Faptul acesta simplu cutremura ins& legile firii. Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul, asa, fra o putemnica reactiune critica. Iar ct despre Iosif, garantul Sfintei Fecioare, stim c& pe ascuns a vrut s-o Ppardseasca. Nasterea lui Dumnezeu intre oameni, desi era figiduiti prin prooroci cu mii de ani in urma, — ba in zilele lui Isaia (7,14) s-a spus lamurit c& o fecioara-L va naste, rimndnd totusi fecioari —, cu toate acestea, de n-am fi siguri de faptul petrecut: ci Dumnezeu s-a unit cu firea omeneascd in persoana lui lisus, mai cd nici noi n-am putea primi. Aceasta nastere a lui Dumnezeu in faptura Sa e de fapt o renastere a omului, — proces care a fost anuntat, pregatit si care a evoluat logic in istorie. Aceasta insemneaz& cuvintele : ,,La plinirea vremii” Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinjé ca Tatal omului s& se fac Fiul omului, Fiul fiului Sau. Dar iat& ca s-a facut. S-a ficut istoric si de-atunci se face mistic in tofi cei ce-L primesc pe Dumnezeu si se nasc de sus a doua oar. Deci cand sufletul, cand féptura noastra intreag’ se face curat&, cind ajungem pe caile ascezei ale iubirii, la starea de fecioara, se intampla si pentru noi plinirea vremii, a nasterii lui lisus in fptura noastra. Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu care a parasit lumea in seama legilor, iar El S-a retras undeva in afara ei (deism); El nu e nici confundat cu natura (panteism), cu marele “tot”, — caci atunci cum s-ar putea naste ,,totul” in ,parte”, ci Dumnezeul nostru e o fiinti transcendent& dar in legdturd cu lumea, o energie activa, creatoare, care»CUVINTE Vil” 61 transmite lumii ceea ce aceasta de fapt caut& si spre care de fapt tinde: plenitudinea existenfei in unitatea universal. Aceasti putere, Duhul Sffint, se impreund cu lumea si vrea s nasci din ea chipul viu al lui Dumnezeu. Dar faptul istoric, petrecut pe planul realitéfii omenesti, a zmislirii gi nasterii Fiului lui Dumnezeu in Fiul Omului mai are si alte semnificafii. Cu lisus apare in lume o noua generatie de oameni, neamul ui Tisus, care nu se naste dupa legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o nastere spiritual’, generafia spirituala a lui isus. »Noul neam duhovnicesc, cel al lui lisus, nu-i un neam care se naste pe pamant, dupa legile lumii animale, un neam nefncetat ispitit de poftele inferioare. Desfacerea de odinioar’ a omului de Dumnezeu, insemn& pentru om pierderea integritifii, a neprihanirii, pierderea chipului androgin, care constituie chipul sau ceresc, pacificat de ispitele Wiuntrice. Hristos se naste din Fecioara, ca s& sfinfeasc& din now alcdtuirea feminina si s-o uneasc& principiului masculin, ca barbatul si femeia si devin androgini, cum a fost Iisus”. (I. Béehme, ,Misterium magnum” C.v. cit. de Berdiaeff.). Misticul german are urmitoarea expresie minunat&, privitoare la noua stare de dup pacat a neamului omenesc: ,,prin cdere de la curafia originara, Fecioara, intelepciunea, a p&rasit pe oameni si s-a retras in Cer”, isfind pe oameni s& ajunga ,.numai trup” (Geneza 6,3) si de-aci si ajung’ in potop. Nu cumva, netrind noi, nou! stil al vietii, s& se retrag’ side la noi, iar neamul omenesc si se scufunde intr-o nou catastrof’ ?! Realitafile spirituale numai trdirea le fixeazi in temeliile omului. winfelepciunea este etema feciorie si nu eternul feminin, Cultul care-i e inchinat e acela al Fecioarei si nu al principiului feminin, care provine de la cAderea in diviziune. lati de ce cultul infelepciunii se confunda aproape cu cultul Fecioarei Maria, Maica Domnului. fin ea, natura feminin devine far’ prihan’ si naste prin Duh. Astfel se naste noua generatie omeneasci, generatia lui Tisus, nemuritoare, biruitoare asupra neajunsului nesfarsit al nasterilor si morfilor. Calea care duce la restabilirea chipului integral al omului se deschide prin Fecioara Maria si prin zimislirea sa, a Fiului lui62 PARINTELE ARSENIE BOCA Dumnezeu si a Fiului Omului. Aceasta e calea fecioriei, a curitiei, a neprihanirii, calea iubirii mistice. invagatura si cultul fecioriei au fost intotdeauna aprofundate in crestinism; dimpotriva, invafitura despre cdsatorie, sfinfirea zAmislirii n-a fost indeajuns. Revelafia sensului mistic si pozitiv al iubirii dintre barbat si femeie (eros si nu agape) aparfine problematicii constiinfei crestine. Sensul mistic al iubirii, dogmatic e nedezvoltat, si, ceea ce gasim asupra acestui subiect la invafatorii Bisericii, e saracacios si neindestulator. Crestinismul Périnjilor ne invafi si cdstigim fecioria prin ascetism, dar nu ne descoperi nicidecum sensul mistic al iubirii, ca pe-o cale ducand la feciorie, la restabilirea chipului integral al omului si a iefii_vegnice. Crestinismul are motiv s& indreptdfeasci si sfinfirea csatoriei gi familia omenirii pacdtoase; el apara si spiritualizeaz’ viata genurilor decdzute (I Timotei 2,15), dar nu spune nimic asupra transfigurarii sale, asupra venirii unui nou gen. Aceasté transfigurare nu ¢ pus in lumina in crestinism, ca multe altele, Sfinfirea maternitatii are un sens cosmic, dar ea nu e o solufie a problemei. Prapastia care exist intre iubirea rasial’, care naste, si iubirea misticd, orientati spre vesnicie, creeazi o antinomie pentru constiinfa crestind. Biserica invaja c& genul dec&zut si impirfit se transforma, in Fecioara Maria, in feciorie si maternitate iluminat, primind intr-insa Logosul lumii, care se naste de la Duhul. Dar se pare c& nici o deductie n-a fost ficutd in ceea ce priveste cdile pozitive de iluminare si transfigurare a vechiului element rasial, al genurilor. Sensul religios si pozitiv al iubirii, legatura care-I uneste ‘insesi ideii de om, ca fiinf4 integral, nu e revelat. Aceasta rezulta din dezvoltarea nedeplina in crestinism a constiinfei antropologice. Iubirea, ca gi atatea alte lucruri ale viefii creatoare a omului, raman neexplicate gi nesfintite, afar de lege — intr-o oarecare privinfé — si sortite unui tragic destin in lume. lubirea, prin natura sa, ocupi acelasi loc ca mistica. Ea e gi spirituala si nu poate fi asimilatd organizatiei fizice si trupesti a viefii omenesti. Iubirea e legatA ideii initiale de om. Nu avem o viziune a sensului religios al iubirii, decdt simbolic, ca legatura intre Hristos si mireasa Sa, Biserica.” (N. Berdiaeff, “Esprit et liberté”, pp. 220-222).»CUVINTE Vil” 63 Buna Vestire ar trebui si insemneze, pentru oameni, o ridicare reali, nu numai doctrinara, a cisitoriei la rangul de tain, si deci cu roade capabile de tain. Nasteri de sus, suprapuneri de tain, Fiul lui Dumnezeu in Fiul omului, atm neinchipuit de mult de indlyimea sau josnicia la care-i wraith viata. Daci o atitudine misci Cerul spre pimént, o alta il izgoneste, ca si cind nici n-ar fi Cer. Buna-Vestire taie hotarul intre Sfinti si oameni de nimic. Prislop, 25.11.49.PARINTELE ARSENIE BOCA MARELE EXAMEN »Oricine voieste si vini dup’ Mine si se lapede de sine, si-si ia crucea sa in fiecare zi si si-Mi urmeze Mie !” (Marcu 8,34 si Luca 9,23) -16- CRUCEA: podoaba Bisericii, luda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul sfintei cruci, suferinfa noastra cea de toate zilele, crucea suferinfei, harul crucii, — iat atdtea nume in leg&turd cu crucea. Dar cea mai grea cruce ¢ lepadarea de sine: nu pofi fi liber fara aceasta, Libertatea cu atita se pliteste. S& depanim litania acestei porunci si conditia prima de-a putea urma pe lisus. A fi crestin insemneaza mai mult decat apartenenta ta doctrinara: la crestinism. A crede in lisus inseamna mai mult decat semnificd vorbele. Jat’ ce insemneazi: a te strmuta din tine in El; insemneaza a-L face pe El inima ta; insemneaza s& ai un moment, o clipa in viafa ta, in care te-ai intnit real cu lisus, — clipa, pe care si nu-fi ajunga viata ‘intreaga de-a-o desfasura intre oameni. — De altfel acesta si e semnul ci esti un convertit al lui Tisus: c& te-ai dedicat Lui irevocabil. Toaté vremea ta viitoare nu-i decat desfagurarea clipei aceleia, decizia, a c&rei bogitie nu se mai termina. PAn& nu te-ai lepadat de tine esti o fanténd seacd; iar daca te-ai lep&dat de tine si te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat in izvor de apa vie. Numai asa poate sufletul s& ajungé la sine insusi, la el, cel adevarat: lep&dandu-se de sine si strémutandu-se in Dumnezeu. ‘Nu stiu pe lume o biruinfi mai mare, ca aceea de-a te lepida de tine gi a ajunge liber; e tréirea libertii spiritului. ,Adevarul vi va face Infelegem deci, c& firé aceasti vamAa fapturii noastre vechi,»CUVINTE Vii" 65 stiteam in minciund, incoltiti de iluzii si strivifi sub rotile necesitatii, fard iesire. De aci ne scoate lisus. ~ $i cand se intmpla aceasta 2 - Cnd il cunoastem pe lisus ca inima a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru. {1 putem cunoaste numai in iubirea si bucuria pe care-o simfim cénd renunfam la ,eul” nostru si ne aflam fafi citre faji cu Dansul. Noi ne figiduim si-L urmim pe lisus — in marea calitorie interioaré a intoarcerii la Tatil — si, prin simpla noastra hotirdre, Providenta divind realizeaz treptat aceasti dorinfi a noastré. Asa dam de primul examen de admitere, examenul crucii. Pénd aci noi eram 0 sum de dorinti si aranjamente paméntesti, care intunecau putin — dacd nu mult — chipul lui lisus din viata noastra. Deci crucea e, la acest loc, o linie inainte a dorintelor noastre omenesti, peste care coboar’ Dumnezeu o dungi de-a curmezisul. Providenta, urmarind interesul nostru vegnic, trimite peste socotelile noastre corecturi divine. Toat aceasti corecturi o simfim ca pe-o experienfii de cruce. Trebuie si treac& pufind vreme de reculegere ca si pricepem c& asa cum ,.s-a intémplat”, a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut ,noi”, in vederea noastri ingusti. Suferinfa aceasta, care ne simplificd treptat viata, care ne pune conditia crucii in fafi, e simbolul nesfarsitei posibilititi de desivarsire. »Noi trim in ristriste, fiinde’ suntem fapturi ale eului, care e aspru, stramt la inima si care nu iradiazi nici o lumin&, iar pentru infinit e orb. Eul n-are decat zgomotele gi stridentele sale; pe strunele sale nu vibreazi niciodat’ muzica eternititii. Suspine de nemultumire si descurajare, scdnciri zadarnice dupa trecut, griji si nelinisti pentru viitor, — astea-s care tulbur’ inimile noastre pipernicite, fiindcd nu ne-am gisit sufletele si Duhul lui Dumnezeu ined nu s-a descoperit in noi. «Tati, sterge pacatele mele !» ~ cici plc&tuind, omul ia in sine insusi partea marginitului. Pacatul e infrdngerea sufletului de eu. E un mijloc primejdios de pagubitor, in care omul risc& totul, ca s& cAstige foarte putin, Pacatul intunecd adevarul si tulbura vederea limpede a constiinfei. in pcat cdutim placerile, nu finde’ ele ar fi in adevér vrednice de dorit, ci fiindc& aga ni le prezint& lumina rosie a pasiunii. Dorim lucrurile nu fiinded ele sunt mari in sine, ci fiindcd licomia noastr ni le infitiseazi exagerate si cu aparenfi de mérire. Aceste exageriri si falsificdri de perspectiva ne tulburd la fiecare pas armoniaPARINTELE ARSENIE BOCA Pierdem masura cea dreapt pentru valoarea lucrurilor si ne lasim riticiti de interese felurite si contradictorii ale viefii. Zadarnica trudi a omului de-a reduce toate elementele firii sale la © unitate cu Cel Preainalt si sub stpanirea Lui - aceasta e ceea ce-I face s& simt& chinul desp&rfirii lui de Dumnezeu gi si se roage cu infocare: «O Dumnezeule, Tat&, sterge toate pacatele mele ! Sterge rat&cirile eului !» Lumina dinduntru e aceea care-i descoper’ adevarata fiinfa. Cand aceasté lumina Jduntric& s-a aprins, atunci intr-o clip& cunosti cd, pentru om, descoperirea lui Dumnezeu intr-insul, este propria lui descoperire. Si inspre acolo se indreapti aspirafia lui: spre descoperirea sufletului stu, adici descoperirea lui Dumnezeu in sufletul sau. Omul se desivarseste si ajunge expresia suprema cénd sufletul lui se recunoaste in vegnicie, — ceea ce e propria sa revelatie. Adevarata restriste a omului sté in faptul c& nu izbuteste deplin s&-si aducd la expresie propria-i fiint, cd e tulburat de eul sau si-si pierde vremea cu lucruri de nimic. Tubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai prefios intr-insul se intunecd si adevarata lui fiinfa nu iese la iveala. Aceast& aspiratie dupa tiparul desivarsit al fiinjei e inradacinata in om mai profund ca foamea gi setea si ca patima de bogatie si slava. Si aceasti aspirafie nu e numai in el; ea e in adncul intregii fipturi; necontenitul impuls al revelatiei, duhul vegnicei descoperiri intr-insul. Descoperirea nemarginitului in marginit (Taina Bunei Vestiri. n.n.) nu se arati in toat& plinatatea ei nici in cerul instelat, nici in frumusejea florilor. Numai in sufletul omului. Caci aci Voinfa cauti sa se descopere in vointa omului si libertatea igi ia rasplata suprema in jertfa lui liber’. Aci Dumnezeul nostru trebuie si-si cdstige intrarea. Aci vine El ca oaspe, nu ca rege, si de aceea trebuie s& astepte pan&-i imbiat. Asupra sufletului omenesc Dumnezeu si-a incetat stApanirea, — finde vrea si-i cAstige iubirea. Da, Dumnezeu sta in afard de eul nostru si asteaptd cu nerabdare si-I deschidem usa ferecatd. Caci acest eu al nostru nu poate si-si glseasci sensul suprem, sufletul, si si se uneascd liber cu Dumnezeu — decét prin iubire -, singura care-1 salt peste piedica din sine si-] stramut& in Dumnezeu. Acela, al cdrui suflet s-a fficut una cu Dumnezeu, sti in fafa oamenilor ca o floare suprema a umanititii. fn el isi recunoaste omul fiinfa lui adevarata; in el aflé descoperirea deplina a lui Dumnezeu, contopirea Voinfei supreme cu voinfa lui, contopirea»CUVINTE Vit” 67 iubirii vesnice cu iubirea lui. Noi vedem in el dorinfa Domnului implinit&; cea mai grea dintre piedicile descoperirii lui inlaturat’; si insisi bucuria desAvarsiti a lui Dumnezeu, ajuns& la cea mai strluciti expresie intre oameni. fn el ne apare intreaga lume omeneasci transfigurati de-o Iumin&’ dumnezeiascd. Viafa lui, inflacdrati de dragostea lui Dumnezeu, strélumineaza toata iubirea noastr omeneasc’, Cénd un suflet omenesc trage cortina grea a eului si st fat’ in fafa cu iubirea vesnicd, e ca si cum ai privi pe Maestru creand o lume noua. Cand viata omului iese teaffiri din ritacirile eului si-si gaseste in suflet unitatea sa cu Dumnezeu, atunci constiinta vesniciei e un dat imediat al existenfei, tot aga ca lumina intr-o flacara. Toate conflictele viefii se dezleagd. Toate contradicfiile se impacd; stinga, iubire si acjiune se armonizeazi. Bucuria si durerea se contopesc in frumusefe; placerea si renunfarea se egaleaza in puritat nemérginit se umple de o exuberanta iubire; fiecare clipa vesteste pe Cel ic. Cel fra forma ne apare in forma florii si a rodului; Cel fara de ne imbratigeaz cu brafe de tata gi merge cu noi aléturi ca un orice granite si si-si cunoascd inrudirea cu Cel Preainalt. Caté vreme n-ajungem Ja armonia Muntricd si la intregul fiinfei noastre, viata rimAne in&busit sub lucruri de nimic” (R. Tagore). . Dupi aceasti litanie a unui fiu al Raséritului, in cdutarea sensului descojit de eu, s& trecem la o analiz& concret’ a sensului crucii, a lepadarii de sine, aga cum le-a realizat Tisus, si ni le-a dat cale de urmat pana la El. invayitura desivargita a lepadarii de sine o avem deci de Ia : ,Cel ce, in chipul lui Dumnezeu fiind, n-a finut ca la o prada la egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, a luat chip de rob, ficéndu-Se asemenea oamenilor si la infifisare dovedindu-Se ca un om. $-a smerit pe Sine, ascultitor fticdndu-Se pana la moarte — si inci moarte de cruce” Gilipeni 2,6-8). Asadar desvarsita lep&dare de sine e totuna cu smerenia. Tar cu aceasta s-a definit desivarsirea, atunci cand oarecine intreba pe sfaintul Isaac Sirul: Ce ¢ desivargirea 2” Sfaintul rispunse: ,,O pripastie de smerenie !”PARINTELE ARSENIE BOCA Prin urmare pe ciile desavarsirii ISuntrice nu poti merge sporind, decét primind cu bucuria acestui rost, toate impotrivirile si absurditatile ce ni se intimpla in fiecare zi”. Acesta si e rostul pentru care Providenta menfine contemporane si in permanent tensiune, graul cu neghina, desavarsindu-se intreolaltd, pana la seceris. Sa ludm faptele simple: intr-o sambata, in sinagoga: ,,Carturarii si fariseii pandeau pe Tisus si vada daca face bine simbata”. — Era acolo un om cu ména uscati. $i vazdndu-L cd face bine, ,se umplura de nebunia urii si unii cu alfii se vorbeau ce si-I facd lui Tisus” (Luca 6,11). Iaté crucea formalismului sec. fntr-alté simbat lisus trecea printre holde de gréu. Ucenicii au cules niste spice si le frecau in palme si mancau boabele. Oarecari din farisei, formaliz4ndu-se in aparatorul sémbetei, ii ia la rost ci treieré sambata” (Luca 6,2). Cand lisus ierta pacatele slabanogului — conditia neapirati a timaduirii organice — pe care credinfa ajutorilor sai il aduse prin acoperis in fafa lui lisus, uni mardiau in inimile lor c& »acesta huleste” (Marcu 2,7), iar acestia erau crturari; ,numai Dumnezeu poate ierta pacatele” — ziceau ei. Nu-si dideau seama cd lisus e Dumnezeu. incremenifi in prejudecatile lor despre lisus, gandul numai cae Dumnezeu, le-ar fi plesnit capul in bucdti. Cu prilejul indreptarii lui Zacheu, mai marele vamesilor, de asemenea ,carteau” si impotriva lui Zacheu si impotriva lui lisus. Duhul lor, care-i muncea, mereu ii impingea si dea lecfii lui Tisus. Dar nu numai tagma c&rturarilor si a fariseilor ti administra corecfii. Odati un oras intreg I-a iesit in intimpinare, orasul Gadara, spunandu-I si plece de pe-acolo. Legheonul de draci striga in gura mare c& lisus este ,,Fiul lui Dumnezeu celui Preainalt” (Marcu 5,7) si I se rugau s& nu-i trimitd in adanc, ci in turma de porci. Dar pare cé alte legheoane de draci au intrat in gadareni, smintindu-i pentru porci impotriva lui lisus, incdt drept mulfumire tot orasul” iesi intra intémpinarea lui lisus, dindu-L afar& din hotarele lor. (Matei 8, 34). Tati prin ce mare de venin avea lisus s& treacd. Ce au oamenii acestia impotriva lui Iisus, c& nici demonii nu I-au flicut atta impotrivire céti I-a fficut cenzura invidiei omului ? — Cred o& nu altceva decét complicitatea in pacat, coalizat’ impotriva virtutii si impotriva oricui care indrizneste si iasi un pas micar din aceasth»CUVINTE Vil" o complicitate. Or, lisus iesise — nici n-a fost vreodat in complicitate cu picatul; — totusi, iubind pe pacdtosi, ii intindea acesteia (cenzurii invidiei n.n.) cursele divine ale iubirii. Au fost indaratnicii si firadelegi impotriva Iui Dumnezeu $i in Vechiul Testament, dar atata coalitie a veninului — si curios: in numele legii, in numele lui Dumnezeu -, ca impotriva persoanei lui lisus nu s-a vazut vreodata. Oare de ce ? - Cred cd explicatia ar putea fi urmitoarea: Dumnezeu se facuse si om adevarat: Omul pe care-1 voia Dumnezeu. Acest model li se impunea oamenilor cu taria modestiei divine. Dar ei nu voiau si fie ca Iisus. Nu voiau sa fie dumnezei; ei voiau si fie ,ei” — ei mai presus de Dumnezeu; potrivit cu impulsul cu care i-a risturnat protivnicul impotriva lui Dumnezeu. Omul voia si fie singur el, el singur; eul vrea si fie ateu. Tat ce sparge umanitatea in miliarde de harburi: trufia originard, care d& lecfii lui Dumnezeu gi se desface de El. Iati ofetul si veninul pe care avea si-l bea lisus cu mult inainte de-a I se da acestea pe cruce. ‘Aceasta n-o poate face decét un lepidat de sine, un lepadat de viafi. Unul destivarsit de smerenie si parjol de iubire. Sa urmirim putin, cu documentare patristic, boala aceasta far leac, care multe cruci prilejuieste: Cenzura invidiei: sInvidiosul nu primeste doctor pentru boala sa si nu poate gisi leac timaduitor pentru suferinfa sa, desi Scriptura e plina de ele. El asteapti usurarea bolii numai intr-un singur fel: s& vad prabusindu-se pe unul din cei invidiafi. Capatul urii lui este si vada pe cel invidiat: din fericit nefericit, din norocos nenorocit. Pe unii oameni, cu totul protivnici, binefacerile fi imblanzesc. Pe invidios ins, binefacerile mai mult il inrdiesc. Cu cét invidiosul are parte de mai multe binefaceri, cu atat mai tare fierbe de ciud’, mai mult se supra si se ménie. Mulfumind pentru darurile primite si mai mult se c€trineste de purtarea bineficdtorului. Ce fiar& nu intrec ei prin riutatea niravului lor ? Ce s&lbatdciune nu depigesc ei prin cruzimea lor ? CAinii, c&rora li se arunc o coaji, se domesticesc; leii, cArora li se ij, se imblanzesc. Invidiosii ins&, mai mult se iritd cdnd li se si atentie. Rinile invidiei sunt adanci i ascunse si ele nu sufar vindecare, ca unele ce s-au inchis de durerea lor oarb& in ascunzisurile constiintei. Invidiosul e dusmanul propriei sale sandtati sufletesti. Cel invidiat poatePARINTELE ARSENIE BOCA si scape si si ocoleasca pe invidios, dar invidiosul nu poate scipa de sine insusi. Tu, invidiosule, dusmanul tiu e in tine, vrijmagul fi-e continuu in inima; primejdia e inchis& in adanc; esti legat cu un lant neindurat; esti prizonierul invidiei si nici o méngaiere nu-fi vine in ajutor. A prigoni pe un om binecuvantat de Dumnezeu si a uri pe cel fericit, iat& o nenorocire fara leac.” (Sfantul Vasile cel Mare, ,Despre invidie”, P.G. 31 col. 376-7). Rabdarea raului, primirea umilinfei la care te supune, este, in lumea aceasta, cea mai uriasi putere asupra riului. Chip de umilinfi desvarsiti ne-a dat lisus pe cruce. El, Fiul Tatilui si Slava, Dumnezeu adevarat, nu s-a impotrivit ateismului lui Iuda, ci a primit toate consecinfele lui. A primit s& treack prin cea mai de pe urm& umilire cu puting pe pamant; cAci, ca un Dumnezeu, stia ce putere are umilinta. Rabdand batai, scuipari in obraz, cununa de spini, piroanele si spinzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor firidelege. Toate acestea nu erau crucea cea mai grea. Pe aceasta o avea la spate. Crucea mai grea, pe care era rastignit cu fafa, era neasemanata durere a milei Sale de oameni. Crucea aceasta n-o simte decat omul care nu se mai sminteste de om, ci, infelegndu-l, nesfarsit il iartd si-i stinge veninul cu roua cerului din sufletul su. Oamenii acestia, care boleau de rai ce erau, si care nu pricepeau nimic din dumnezeirea lui lisus, reprezinti acea coalifie a veninului sufletesc contra Méntuitorului. Acei contemporani ai lui lisus, otravifi de riutate, reprezint& culmea invidiei omenesti contra sublimului. Caci de ce a fost invidiat lisus ? - Din cauza minunilor Sale printre cei sirmani si oropsifi, cei dintai chemafi la méntuire. ,Flaménzii erau hrinifi, hrinitorul dusménit; morfii erau inviafi, invidiosii mureau de ciudi, Demonii erau alungati, iar Celui ce le poruncea, oamenii ii intindeau curse; leprosii erau curititi, schiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar binefficdtorul era prigonit. In cele din urm& au osandit la moarte pe Datétorul viefii; au batut cu biciul pe izbavitorul oamenilor, si au judecat la moarte pe Judec&torul lumii.” (Sfaintul Vasile cel Mare, »Despre invidie”, P.G. 31. 377-C. trad. I. Coman.) Tar Tisus si pentru acestia s-a rugat Tatllui de iertare. Tubirea aceasta de oameni — asa cum sunt -, si care n-a avut niciodati vreo umbri de cddere, I-a pricinuit lui lisus o cruce neaseminat mai grea, pe