Dreptul la Pamant

Ce inseamna notiunea de acapapare a terenurilor?

Termenul de acaparare a terenurilor sau land grabbing (Engleza) este folosit in mod generic pentru a descrie mari achizitii
de teren sau concesiunea, arendarea terenurilor pe termen lung de la entitati private sau publice. In prezent, la nivel global
acapararea terenurilor implica milioane de hectare, echivalentul unei suprafete egale cu Spania, si continua sa se
raspandeasca fara control.

Transferand portiuni largi de teren agricol din mana comunitatilor locale spre interesele marilor corporatii multinationale,
acapararea terenurilor ameninta suveranitatea alimentara si existenta comunitatilor afectate. Biodiersitatea si in general mediul
ambiant sunt de asemenea puse in pericol prin impunerea unei agriculturi intensive, monoculturi si aport sistematic de
fertilizanti si pesticide chimice.

Fenomenul se poate observa in intreaga lume mai ales in Africa, America de Sud, Asia, Oceania si Europa de Est si de
cele mai multe ori se desfasoara folosind lacune legislative nationale si internationale.

Acapararea terenurilor in Europa:

Un raport publicat de Via Campesina si Transnational Institute evidentiaza faptul ca acapararea terenurilor este o problema
critica in majoritatea regiunilor din Europa. Analiza realizata de catre 25 de experti din 11 tari demonstreaza cum prin
acapararea terenurilor s-a ajuns ca mai mult de 50% din suprafta agricola totala din Europa sa fie concentrata in mana a doar
3% de proprietari de pamant. Inegalitatea este similara cu cea observata in cateva tari cu o distributie inechitabila a
proprietatii si averii bazate pe pamant notorie, cum ar fi Brazilia, Columbia sau Filipine, sublinieaza raportul.

Descarcati raportul aici.

Raportul include studii de caz detaliate despre tendintele de consolidare a terenurilor din Spania, Germania, Italia, Franta si
Austria, dar si diferite forme de acaparare a terenurilor din Ungaria, Romania, Bulgaria, Serbia si Ucraina. La fel ca in Etiopia,
Cambodia sau Paraguay, aceste mari acaparari de terenuri sunt efectuate intr-un mod netransparent, prin negocieri pe sub
tejghea.

Unele cazuri de consolidari de teren nu sunt noi aparitii, cu toate acestea, fenomenul a prezentat o accelerare in ultimii zeci de
ani, in special in Europa de Est. Numeroase companii Europene, dar si firme din China sau fonduri de investitii speculative din
Orientul Mijlociu, toate legate prin lanturi comerciale globale complicate, tintesc sa obtina profituri speculative rapide din
tranzactii cu terenuri.

In Ucraina, 10 giganti agroindustriali controleaza aproximativ 2.8 milioane hectare. Un singur latifundiar detine mai
mult de 500.000 hectare. Companii din China sunt stabilite in Bulgaria si investitori din Orientul Mijlociu fac
agribusiness la scara imensa in Romania.

In Germania, acapararea masiva de terenuri a redus numarul fermelor de la 1.2 milioane (in 1966-67) la mai putin de
300.000 (in 2010). Mass-media internationala semnaleaza situatii dramatice in Italia, Franta Spania si Marea Britanie
(unde in 2010, 1% din populatie detinea 70% din fondul funciar). Situatia este tragica in pofida conditiilor in care aceste tari
au avut posibilitatea de a absorbi in industrie si domeniul serviciilor o importanta parte a milioanelor de fermieri care au ramas
fara posibilitatea supravietuirii. Nu este si cazul Romaniei.

Infografic Pamant pentru o mana de acaparatori (Sursa: TNI - click pe imagine pentru o rezolutie mai mare)

Acapararea terenurilor in Romania:

Pe tot teritoriul Romaniei, resursele naturale au devenit un obiect al speculatiilor si investitiilor masive. Indiferent de
resursa exploatata, pamanturile taranilor (aproape 4.7 milioane de oameni) sunt acaparate si transformate, generand
un efect negativ pe termen lung. Scopul acestor acaparari este multipla pornind de la agricultura, minerit sau
domeniul energiei, la turism, resurse de apa sau speculatii iar procesul slabeste economia rurala si impiedica
dezvoltarea unui sector rural dinamic.
Acapararea terenurilor din Romania se refera la folosirea capitalului pe scara larga pentru a dobandi si controla atat resursele fizice cat si puterea de a
decizie asupra modului si scopului de folosinta ale acestor resurse. Fenomenul este strans legat si intareste exodul rural. Are un impact asupra pietei
funciare si asupra liberalizarii industriilor agro-alimentare. Cresterea fenomenului acapararii terenurilor ridica preturile funciare, stabilindu-le peste
puterea de cumparare a taranilor si tinerilor agricultori. Mai mult, concentrarea treptata a pamantului si resurselor naturale in mana catorva industriasi
reprezinta un motiv serios de ingrijorare pentru intreaga societate.

Analizand distributia veniturilor si inegalitatea de averi (Coeficientul Gini) prin prisma nivelului de saracie si proprietatea funciara, putem observa o
suprapunere bine definita intre saracia acuta si proprietatea funciara concentrata. In 2012, saracia si rata excluziunii sociale din Romania a atins 42% din
populatie (media Europeana fiind 25%). Un procentaj in crestere continua care plaseaza Romania intre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, dupa
Bulgaria. De asemenea, statisticile arata ca cele mai sarace zone din Romania sunt cele din Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest, suprafete declarate
dezavantajate, totodata afectate de mari comasari si acapari de teren agricol.

Cauzele Acaparari de Terenuri din Romania:

Fertilitatea solului: Cernoziomul, numit si aurul negru este un tip de sol foarte fertil, pretabil pentru cultivarea majoritatii plantelor agro-
industriale.
Piata funciara ieftina: Pretul unui hectar de teren agricol variaza de la 2000-5000 Euro. De notat este faptul ca in ultimii zece ani pretul terenurilor
agricole a crescut cu 300%, estimandu-se o crestere de 500% in urmatorii zece ani.
Legislatie permisiva: In timpul moratoriului 20007-2014, legislatia din Romania parea sa restrictioneze cumpararea de terenurilor agricole de catre
companii cu capital strain, companiile Europene fiind interzise sa cumpere in mod direct pamant. Totusi, legea a avut mai multe lacune care au
permis companiilor Europene de a fuziona cu parteneri romani, si astfel sa-si investeasca capitalul in achizitii de pamant. In plus, legea stipula ca,
daca un partener decide sa-si sisteze activitatea si se radiaza din registrul comertului, partenerii ramasi mostenesc portofoliul. Totodata, exista si
posibilitatea de a inregistra o firma romanesca. Cat timp companiile erau inregistrate in Romania (indiferent de sursa capitalului), nu existau
restrictii in ceea ce priveste achizitia de terenuri agricole si forestiere.

Din 2014, conform Tratatului de Aderare UE, Romania si-a deschis piata funciara. Conform noii Legii nr. 17/2014, companiile Europene si persoanele
fizice din UE au posibilitatea de a concura in aceasi conditii ca si companiile sau persoanele fizice din Romania, diferenta creand doar un set de
drepturi de preemptiune aplicate in momentul vanzarii. Totusi, dat fiind diferenta puterii de cumparare si accesul redus la credit pentru companiile
si persoanele fizice din Romania, fac ca aceste drepturi de preemptiune sa devina doar o formalitate birocratica inainte ca pamantul vizat sa ajunga
pe piata libera.

Arendasii, autohtoni sau straini, beneficieaza de o legislatie favorabila si conform Legii 247/2005, conform careia compensatia nu este reglementata in mod
strict si este bazata pe o negociere bilaterala intre proprietar si arendas. In practica, partile sunt inegale. Contractul fiind intocmit de arendas, acest fapt ii ofera
mai multa putere de negociere. In plus, multi detinatori de pamant sun batrani si neinitiati in proceduri administrative, de multe ori semnand contracte fara sa le
citeasca.

Sustinere politica: Guvernul Romaniei este orientat in mod deschis catre agro-industrie. Dezvoltarea agro-industriala, comasarea terenurilor si orientarea
spre piata exporturilor sunt punctele strategice ale Programului de Guvernare care sustine ca Romania trebuie sa isi creasca competitivitatea pentru a concura
pe piata Europeana si cea internationala, iar Guvernul trebuie sa ia masuri pentru a consolida si reduce numarul exploatatiilor agricole. Comasarea terenurilor
este pe agenda Guvernului Romaniei si cand vine vorba de absorbtia fondurilor europene, Guvernul exprimandu-si dorinta de a folosi o parte din platile directe
UE pentru a stimula vanzarea sau arendarea pe termen lung a pamanturilor agricole aflate in posesia populatiei rurale.
Guvernul Romaniei este de asemenea deschisa catre investitori care opereaza in sectorul energiei regenerabile, conformandu-se cu prevederile Uniunii
Europene pentru reducerea poluarii generate de combustibili fosili.
Subventii Europene: Fiind un stat membru al Uniunii Europene, Romania beneficieaza de plati directe sub Politica Agricola Comuna.
Subdezvoltare socio-economica din zona rurala: In general, micii producatori din Romania nu detin suficiente fonduri proprii si nu au access la credite
bancare pentru modernizare. Reticenta bancilor fata de a acorda credite taranilor face ca puterea lor de dezvoltare sa scada si mai mult. In momentul de fata,
majoritatea micilor producatori se afla in imposibilitatea de a accesa echipamente moderne care le-ar creste eficienta si competitivitatea pe piata. In ultimii zeci
de ani, numarul muncitorilor in agricultura a scazut cu 38% in cazul exploatatiilor agricole fara un statut legal. Agricultura familiala dispare. Alti factori care
contribuie la acesata subdezvoltare sunt: imbatranirea populatiei rurale, migratia tinerilor si coruptia institutionala.

Cine cumpara pamant agricol in Romania?

Institutii bancare, fonduri de investitii, fonduri de pensii: Cu precadere achizitionand suprafete foarte mari de terenuri agricole (intre 3000 si 40000 ha) pentru
 scopuri speculative, institutiile bancare sau fondurile de investitii creaza ramuri agricole prin care inregistreaza companii afiliate. Aceste companii au ocupatia
de a achizitiona si de a consolida suprafete agricole. Mizand pe cresterea preturilor funciare, aceste institutii private vizeaza sa vanda pamantul dupa o
perioada de aproximativ 10 ani. In general aceste institutii nu se angajeaza in productie agricola, ci arendeaza terenul altor companii din domeniul agro-
industrial (cu capital strain sau autohton). Intregul proces este extrem de netransparent si instiga la coruptie locala (de multe ori arendasii sunt companii
detinute de primari locali sau companii preferate de investitor).

Exemple: Rabobank (Olanda), Deutsche Bank (Germania), Spearhead International (Regatul Unit), Pharos Financial Group (Arabia Saudita), Generali (Italia),
Germanagrar (Germania), Agriinvest (Danemarca).

Companii multinationale cu capital strain: Aceasta categorie include companii multinationale cu precadere din Europa de West (dar nu numai), atrase de
oportunitatile de investii prezentate de Romania (enumerate mai sus). De obicei Romania nu este singura destinatie pentru aceste companii, multe dintre ele
investind si in Africa sau America de Sud. Abordarea lor poate varia fie investesc intregul capital in achizitii de terenuri (ulterior recurgand la
arendarea/vanzarea terenurilor catre alte companii), fie iau in arenda majoritatea terenurilor si investesc capitalul in dezvoltarea si exploatarea agro-industriala
(mecanizare, intrari agrochimice). A doua categorie are o orientare de export, practic folosind terenul agricol doar ca o interfata de productie. Aceste companii
pot detine terenuri de cateva mii de hectare dar ajungand si la a dobandi 40000 ha.

Exemple: Gruppo Martifer (Portugalia), Fri-El International Holding (Italia), Bardeau Holding (Austria), Maria Group (Liban), Ingleby (Danemarca/Suedia),
Jantzen Development (Danemarca).

Investitori privati din strainatate: De obicei investitorii din aceasta categorie reprezinta persoane fizice din alte tari UE sau non-UE care isi investesc capitalul
in Romania, inregistrand o companie in Romania prin care cumpara/arendeaza pamant. Cu timpul multe companii din aceasta categorie se dezvolta si vertical,
creand afaceri si in industria alimentara si export. Dimensiunea acestor investitii este de obicei mai redusa, terenurile detinute avand o suprafata intre 200 si
4000 hectare.

Investitori privati si companii din Romania: Folosindu-se de confuzia post-comunista si lipsa unei viziuni Guvernamentale din anii 1990, acesti actori au fost
primii care au accesat suprafete mari de pamant. Achizitiile include foste ferme comuniste sau terenuri publice si implica mai multi latifundiari notorii din
Romania. Cele mai acute cazuri de concentrare a terenurilor agricole pot fi enumerate in aceasta sectiune.

Exemple: InterAgro Holding (Ioan Niculae aprox. 55000 ha), Racova Group (Adrian Porumboiu mai mult de 40000 ha), TCE 3Brazi (Culita Tarata circa
70000 ha, cea mai mare ferma industriala din UE).|

Traderi internationali (companii multinationale din domeniul tranzactionarii marfurilor agricole): Orientate puternic catre export, aceste companii controleaza
pamantul prin contracte pe productie agricola (contract farming) cu majoritatea actorilor mentionati mai sus. Detinand majoritatea silozurilor si facilitatilor de
depozitare a produselor agricole din Romania, aceste companii au o influenta si un control critic asupra preturilor produselor agricole.

Exemple: Cargill (20 de silozuri industriale), Bunge (joint venture cu Gruppo Martifer rafinarii pentru biocombustibili), Brise Group (agricultura si silozare
industriala, capital Roman cu intentii de a intra pe piata din Bulgaria si Serbia).

Dimensiunea acapararii terenurilor din Romania:

Romania detine aproximativ 14. milioane hectare de teren agricol (arabil, pausne si faneata). 9 milioane reprezinta terenuri arabile. Se estimeaza ca mai multe
milioane de hectare (intre 1 milion si 4 milioane) din aceste suprafete sunt detinute si/sau se afla in controlul unui capital strain. La aceasta suma putem adauga si
sutele de mii de hectare de terenuri detinute de companii cu capital autohton si mari latifundiari.

Trebuie notat faptul ca aceste estimari sunt bazate pe informatii publice cu privire la distributia subventiilor agricole si cercetarea facuta de socieatatea civila, media si
companii din domeniul imobiliar. In prezent nu exista o cifra oficiala care sa reflecte dimensiunea acapararii terenurilor din Romania.

Rezumatul pas-cu-pas al acapararii terenurilor din Romania:

I. Suport si flexibilitate guvernamentala:

Plan guvernamental pe comasarea terenurilor agricole;
Legi funciare permisive (pre si post moratorium);
Cooperarea institutiilor nationale si autoritatilor locale cu marii investitori;
Coruptie institutionala si in cadrul autoritatilor locale;
II.Cercetare de piata, promovare si descoperirea suprafetelor de teren:
Cercetare de piata si recomandari pe cele mai eficiente abordari in achizitia terenurilor (pret, implicatii sociale, indicatori de calitate) efectuate de companii
de cercetare si consultanta, firme imobiliare si de avocatura;
Marketing pozitiv facut de Camere de Comert, companii imobiliare si alte institutii;
Cercetare pe teren (descoperirea suprafetelor de teren) efectuata de catre companii imobiliare, intermediari (firme sau persoane fizice) si traderi.
III. Dobandire propriu-zisa:
Achizitie (contract de arenda, concesiune sau achizitie) facuta fie de un intermediar (companie, agent imobiliar, membru al comunitatii locale) sau direct de
investitor;
Contracte de arenda/concesiune care favorizeaza investitorii si care implica concesiuni pe termen lung, taxe de reziliere ridicate, beneficii financiare reduse
pentru proprietari;
Preturi de achizitie puternic speculative, dar foarte ieftine in contextul pietei UE;
In multe cazuri este dificil de a identifica legatura intre cumparatorul propriu-zis si investitorul de top (lipsa de transparenta);
Investitorul de top protejeaza investitia din punct de vedere juridic prin inregsitrare in oficiul cadastral, rezolvarea eventualelor dispute juridice.
IV. Exploatare sau speculatie (sau ambele):
Exploatatia este derulata de catre investitor, sau terenul achizitionat este arendat altor companii, sau terenul este re-vandut cu un pret mai ridicat (dat fiind
valoarea adaugata prin consolidarea parcelelor si cresterea preturilor in timp).
Efectele acapararii terenurilor in Romania:

Fenomenul acapararii terenurilor intrerupe dezvoltarea spatiului rural din Romania atat din punct de vedere socio-economic cat si din punct de vedere al protectiei
mediului. In primul rand, prin procesul achizitiilor majore de terenuri, taranii isi pierd mijloacele primordiale de supravietuire, cat si legatura istorica cu pamantul.

In acelasi timp, din pricina abordarii extrem de speculative, noii actori implicati in agricultura, cum ar fi tinerii fermieri, sunt privati de dreptul lor la acces echitabil la
pamant. Acest aspect atrage si alte ingrijorari, cum ar fi urbanizarea excesiva si nesiguranta sociala, in timp ce emigrarea catre alte tari si oportunitati de munca
genereaza tensiune si presiune la un nivel European. In tot acest timp spatiul rural se goleste, fiind lasat in urma o populatie rurala imbatranita si vulnerabila, care
accepta mai usor preluarea terenurilor agricole de catre comapanii agro-industriale.

In timp ce pamanturile sunt folosite doar ca o interfata de productie pentru piete de export, regiunile acaparate sufera in mod cronic de lipsa unei dezvoltari socio-
economice alternative, devin mono-industrializate, epuizate de resurse si saracite.

Lipsa transparentei prezinta un real motiv de ingrijorare: cat timp cele mai multe achizitii se fac doar prin folosirea pozitiilor de putere corporative si de stat,
comunitatile locale nu sunt informate cu privire la transformarile economice si de mediu pe care o sa le indure.

Totodata, acapararea terenurilor de catre mari companii agribusiness provoaca si o scadere a preturilor produselor agricole. Agricultorii locali sunt fortati, cu riscul de
a-si pierde profitabilitatea, sa scada preturile pentru a putea concura cu sectorul agribusiness. Sector care este impins din spate de catre propria dimensiune
economica uriasa si acces la majoritatea subventiilor publice oferite, in timp ce micii agricultori duc lipsa de sustinere si incurajare.

In prezent suntem martorii unui proces amplu de dezradacinare a culturii si practicilor taranesti, care atrage dupa sine abandonul unui curent agroecologic in
productia de hrana.

Nu in ultimul rand, acapararea terenurilor provoaca si o imensa degradare a mediului ambiant. Aplicarea masiva a produselor agrochimice provoaca epuizarea
solului, poluarea apelor si distrugerea biodiversitatii.

Nevoia unei miscari catre suveranitate alimentara si access echitabil la pamant in Romania:

Suveranitatea alimentara si asupra pamantului reprezinta dreptul uman de a avea access, folosinta si control asupra pamantului si beneficiile aduse de ocuparea si
folosirea acestuia. In acest context, pamantul este definit ca o resursa, teritoriu si peisaj. Altfel pus, suveranitatea alimentara reprezinta si dreptul uman la pamant.
Conceptul vine in intampinarea slabiciunilor contextului actual agroindustrial, dar si sa cladeasca pe necesitatile istorice de securitate si reforma funciara.

Astfel, spatiul rural din Romania trebuie reconsiderat intr-un mod care atrage populatia activa. Autoritatile locale si Guvernul, cat si institutiile Europene trebuie sa
opreasca acapararea terenurilor si trebuie sa incurajeze agricultura familiala, de o scara redusa si diversificata, singura optiune viabila pentru o dezvoltare socio-
economica rurala, bazata pe principii de mediu responsabile.

Totusi, acapararea terenurilor este si o expresie a modelului dominant de dezvoltare in prezent, bazat pe consumul sustinut, ridicat si inegal al resurselor naturale
finite si regenerabile. Acapararea terenurilor este manifestarea cronica a unui tipar industrial axat pe marfa agricola si o productie si consum de energie controlata de
catre companii multinationale, sustinute de un sistem de investitii si comert global unde capitalul financiar domina.
Dupa ce asociatia noastra, Eco Ruralis, a constatat lipsa de informatii in aceasta problematica, echipa noastra a horatat sa aprofundeze acest subiect. Eco Ruralis
doreste sa dezvolteze aceasta axa de cercetare pe achizitii majore de terenuri si acces la pamant, astfel incat sa informeze societatea civila, sa creeze mai multa
transparenta si sa apere interesele taranilor.

Directia de lucru si punctele de interventie importante pentru Eco Ruralis:

Institutii Guvernamentale mai transparente si responsabile in problema achizitiilor majore si concentratia terenurilor agricole;
Implementarea in Romania a Liniilor Directoare Voluntare ale Natiunilor Unite cu privire la Guvernarea Responsabila a Terenurilor, Fondului Piscicol si
Forestier;
Directionarea dezbaterii de la perspectiva mecanismelor de piata catre drepturile umane si justitie sociala;
Promovarea unei abordari de jos in sus, incepand cu necesitatile si aspiratiile societatii rurale;
Sustinerea reinvierii interesului de stat in investitii funciare in paralel cu facilitarea accesului micilor agricultori la piata si capital (fata de a sustine doar
investitiile agro-industriale);
Pledare pentru o schimbare a paradigmei agricole (de la agro-industrie la agroecologie), dupa recomandarile Expertilor de Nivel Inalt ai Organizatiei pentru
Alimentatie si Agricultura al Natiunilor Unite: Guvernele ar trebui sa acorde prioritate investitiilor in sectorul agriculturii la scara mica si in sisteme alimentare
alternative care sunt inclusive si durabile fata de societate si mediu, folosind principiile agroecologiei.
Acapararea terenurilor din Romania se refera la folosirea capitalului pe scara larga pentru a dobandi si controla atat resursele fizice cat si puterea de a decizie asupra modului si
scopului de folosinta ale acestor resurse. Fenomenul este strans legat si intareste exodul rural. Are un impact asupra pietei funciare si asupra liberalizarii industriilor agro-
alimentare. Cresterea fenomenului acapararii terenurilor ridica preturile funciare, stabilindu-le peste puterea de cumparare a taranilor si tinerilor agricultori. Mai mult, concentrarea
treptata a pamantului si resurselor naturale in mana catorva industriasi reprezinta un motiv serios de ingrijorare pentru intreaga societate.

Analizand distributia veniturilor si inegalitatea de averi (Coeficientul Gini) prin prisma nivelului de saracie si proprietatea funciara, putem observa o suprapunere bine definita
intre saracia acuta si proprietatea funciara concentrata. In 2012, saracia si rata excluziunii sociale din Romania a atins 42% din populatie (media Europeana fiind 25%). Un
procentaj in crestere continua care plaseaza Romania intre cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, dupa Bulgaria. De asemenea, statisticile arata ca cele mai sarace zone
din Romania sunt cele din Nord-Est, Sud-Est si Sud-Vest, suprafete declarate dezavantajate, totodata afectate de mari comasari si acapari de teren agricol.

Cauzele Acaparari de Terenuri din Romania:

Fertilitatea solului: Cernoziomul, numit si aurul negru este un tip de sol foarte fertil, pretabil pentru cultivarea majoritatii plantelor agro-industriale.
Piata funciara ieftina: Pretul unui hectar de teren agricol variaza de la 2000-5000 Euro. De notat este faptul ca in ultimii zece ani pretul terenurilor agricole a crescut cu
300%, estimandu-se o crestere de 500% in urmatorii zece ani.
Legislatie permisiva: In timpul moratoriului 20007-2014, legislatia din Romania parea sa restrictioneze cumpararea de terenurilor agricole de catre companii cu capital
strain, companiile Europene fiind interzise sa cumpere in mod direct pamant. Totusi, legea a avut mai multe lacune care au permis companiilor Europene de a fuziona cu
parteneri romani, si astfel sa-si investeasca capitalul in achizitii de pamant. In plus, legea stipula ca, daca un partener decide sa-si sisteze activitatea si se radiaza din
registrul comertului, partenerii ramasi mostenesc portofoliul. Totodata, exista si posibilitatea de a inregistra o firma romanesca. Cat timp companiile erau inregistrate in
Romania (indiferent de sursa capitalului), nu existau restrictii in ceea ce priveste achizitia de terenuri agricole si forestiere.

Din 2014, conform Tratatului de Aderare UE, Romania si-a deschis piata funciara. Conform noii Legii nr. 17/2014, companiile Europene si persoanele fizice din UE au
posibilitatea de a concura in aceasi conditii ca si companiile sau persoanele fizice din Romania, diferenta creand doar un set de drepturi de preemptiune aplicate in
momentul vanzarii. Totusi, dat fiind diferenta puterii de cumparare si accesul redus la credit pentru companiile si persoanele fizice din Romania, fac ca aceste drepturi de
preemptiune sa devina doar o formalitate birocratica inainte ca pamantul vizat sa ajunga pe piata libera.

Arendasii, autohtoni sau straini, beneficieaza de o legislatie favorabila si conform Legii 247/2005, conform careia compensatia nu este reglementata in mod strict si este
bazata pe o negociere bilaterala intre proprietar si arendas. In practica, partile sunt inegale. Contractul fiind intocmit de arendas, acest fapt ii ofera mai multa putere de
negociere. In plus, multi detinatori de pamant sun batrani si neinitiati in proceduri administrative, de multe ori semnand contracte fara sa le citeasca.

Sustinere politica: Guvernul Romaniei este orientat in mod deschis catre agro-industrie. Dezvoltarea agro-industriala, comasarea terenurilor si orientarea spre piata
exporturilor sunt punctele strategice ale Programului de Guvernare care sustine ca Romania trebuie sa isi creasca competitivitatea pentru a concura pe piata Europeana si
cea internationala, iar Guvernul trebuie sa ia masuri pentru a consolida si reduce numarul exploatatiilor agricole. Comasarea terenurilor este pe agenda Guvernului Romaniei
si cand vine vorba de absorbtia fondurilor europene, Guvernul exprimandu-si dorinta de a folosi o parte din platile directe UE pentru a stimula vanzarea sau arendarea pe
termen lung a pamanturilor agricole aflate in posesia populatiei rurale.
Guvernul Romaniei este de asemenea deschisa catre investitori care opereaza in sectorul energiei regenerabile, conformandu-se cu prevederile Uniunii Europene pentru
reducerea poluarii generate de combustibili fosili.
Subventii Europene: Fiind un stat membru al Uniunii Europene, Romania beneficieaza de plati directe sub Politica Agricola Comuna.
 Subdezvoltare socio-economica din zona rurala: In general, micii producatori din Romania nu detin suficiente fonduri proprii si nu au access la credite bancare pentru
modernizare. Reticenta bancilor fata de a acorda credite taranilor face ca puterea lor de dezvoltare sa scada si mai mult. In momentul de fata, majoritatea micilor producatori
se afla in imposibilitatea de a accesa echipamente moderne care le-ar creste eficienta si competitivitatea pe piata. In ultimii zeci de ani, numarul muncitorilor in agricultura a
scazut cu 38% in cazul exploatatiilor agricole fara un statut legal. Agricultura familiala dispare. Alti factori care contribuie la acesata subdezvoltare sunt: imbatranirea
populatiei rurale, migratia tinerilor si coruptia institutionala.

Cine cumpara pamant agricol in Romania?

Institutii bancare, fonduri de investitii, fonduri de pensii: Cu precadere achizitionand suprafete foarte mari de terenuri agricole (intre 3000 si 40000 ha) pentru scopuri
speculative, institutiile bancare sau fondurile de investitii creaza ramuri agricole prin care inregistreaza companii afiliate. Aceste companii au ocupatia de a achizitiona si de a
consolida suprafete agricole. Mizand pe cresterea preturilor funciare, aceste institutii private vizeaza sa vanda pamantul dupa o perioada de aproximativ 10 ani. In general
aceste institutii nu se angajeaza in productie agricola, ci arendeaza terenul altor companii din domeniul agro-industrial (cu capital strain sau autohton). Intregul proces este
extrem de netransparent si instiga la coruptie locala (de multe ori arendasii sunt companii detinute de primari locali sau companii preferate de investitor).

Exemple: Rabobank (Olanda), Deutsche Bank (Germania), Spearhead International (Regatul Unit), Pharos Financial Group (Arabia Saudita), Generali (Italia), Germanagrar
(Germania), Agriinvest (Danemarca).

Companii multinationale cu capital strain: Aceasta categorie include companii multinationale cu precadere din Europa de West (dar nu numai), atrase de oportunitatile de
investii prezentate de Romania (enumerate mai sus). De obicei Romania nu este singura destinatie pentru aceste companii, multe dintre ele investind si in Africa sau
America de Sud. Abordarea lor poate varia fie investesc intregul capital in achizitii de terenuri (ulterior recurgand la arendarea/vanzarea terenurilor catre alte companii), fie
iau in arenda majoritatea terenurilor si investesc capitalul in dezvoltarea si exploatarea agro-industriala (mecanizare, intrari agrochimice). A doua categorie are o orientare de
export, practic folosind terenul agricol doar ca o interfata de productie. Aceste companii pot detine terenuri de cateva mii de hectare dar ajungand si la a dobandi 40000 ha.

Exemple: Gruppo Martifer (Portugalia), Fri-El International Holding (Italia), Bardeau Holding (Austria), Maria Group (Liban), Ingleby (Danemarca/Suedia), Jantzen
Development (Danemarca).

Investitori privati din strainatate: De obicei investitorii din aceasta categorie reprezinta persoane fizice din alte tari UE sau non-UE care isi investesc capitalul in Romania,
inregistrand o companie in Romania prin care cumpara/arendeaza pamant. Cu timpul multe companii din aceasta categorie se dezvolta si vertical, creand afaceri si in
industria alimentara si export. Dimensiunea acestor investitii este de obicei mai redusa, terenurile detinute avand o suprafata intre 200 si 4000 hectare.

Investitori privati si companii din Romania: Folosindu-se de confuzia post-comunista si lipsa unei viziuni Guvernamentale din anii 1990, acesti actori au fost primii care au
accesat suprafete mari de pamant. Achizitiile include foste ferme comuniste sau terenuri publice si implica mai multi latifundiari notorii din Romania. Cele mai acute cazuri de
concentrare a terenurilor agricole pot fi enumerate in aceasta sectiune.

Exemple: InterAgro Holding (Ioan Niculae aprox. 55000 ha), Racova Group (Adrian Porumboiu mai mult de 40000 ha), TCE 3Brazi (Culita Tarata circa 70000 ha, cea
mai mare ferma industriala din UE).|

Traderi internationali (companii multinationale din domeniul tranzactionarii marfurilor agricole): Orientate puternic catre export, aceste companii controleaza pamantul prin
contracte pe productie agricola (contract farming) cu majoritatea actorilor mentionati mai sus. Detinand majoritatea silozurilor si facilitatilor de depozitare a produselor
agricole din Romania, aceste companii au o influenta si un control critic asupra preturilor produselor agricole.

Exemple: Cargill (20 de silozuri industriale), Bunge (joint venture cu Gruppo Martifer rafinarii pentru biocombustibili), Brise Group (agricultura si silozare industriala, capital
Roman cu intentii de a intra pe piata din Bulgaria si Serbia).

Dimensiunea acapararii terenurilor din Romania:

Romania detine aproximativ 14. milioane hectare de teren agricol (arabil, pausne si faneata). 9 milioane reprezinta terenuri arabile. Se estimeaza ca mai multe milioane de hectare
(intre 1 milion si 4 milioane) din aceste suprafete sunt detinute si/sau se afla in controlul unui capital strain. La aceasta suma putem adauga si sutele de mii de hectare de terenuri
detinute de companii cu capital autohton si mari latifundiari.

Trebuie notat faptul ca aceste estimari sunt bazate pe informatii publice cu privire la distributia subventiilor agricole si cercetarea facuta de socieatatea civila, media si companii din
domeniul imobiliar. In prezent nu exista o cifra oficiala care sa reflecte dimensiunea acapararii terenurilor din Romania.
Rezumatul pas-cu-pas al acapararii terenurilor din Romania:

I. Suport si flexibilitate guvernamentala:

Plan guvernamental pe comasarea terenurilor agricole;
Legi funciare permisive (pre si post moratorium);
Cooperarea institutiilor nationale si autoritatilor locale cu marii investitori;
Coruptie institutionala si in cadrul autoritatilor locale;
II.Cercetare de piata, promovare si descoperirea suprafetelor de teren:
Cercetare de piata si recomandari pe cele mai eficiente abordari in achizitia terenurilor (pret, implicatii sociale, indicatori de calitate) efectuate de companii de cercetare si
consultanta, firme imobiliare si de avocatura;
Marketing pozitiv facut de Camere de Comert, companii imobiliare si alte institutii;
Cercetare pe teren (descoperirea suprafetelor de teren) efectuata de catre companii imobiliare, intermediari (firme sau persoane fizice) si traderi.
III. Dobandire propriu-zisa:
Achizitie (contract de arenda, concesiune sau achizitie) facuta fie de un intermediar (companie, agent imobiliar, membru al comunitatii locale) sau direct de investitor;
Contracte de arenda/concesiune care favorizeaza investitorii si care implica concesiuni pe termen lung, taxe de reziliere ridicate, beneficii financiare reduse pentru
proprietari;
Preturi de achizitie puternic speculative, dar foarte ieftine in contextul pietei UE;
In multe cazuri este dificil de a identifica legatura intre cumparatorul propriu-zis si investitorul de top (lipsa de transparenta);
Investitorul de top protejeaza investitia din punct de vedere juridic prin inregsitrare in oficiul cadastral, rezolvarea eventualelor dispute juridice.
IV. Exploatare sau speculatie (sau ambele):
Exploatatia este derulata de catre investitor, sau terenul achizitionat este arendat altor companii, sau terenul este re-vandut cu un pret mai ridicat (dat fiind valoarea
adaugata prin consolidarea parcelelor si cresterea preturilor in timp).
Efectele acapararii terenurilor in Romania:

Fenomenul acapararii terenurilor intrerupe dezvoltarea spatiului rural din Romania atat din punct de vedere socio-economic cat si din punct de vedere al protectiei mediului. In
primul rand, prin procesul achizitiilor majore de terenuri, taranii isi pierd mijloacele primordiale de supravietuire, cat si legatura istorica cu pamantul.

In acelasi timp, din pricina abordarii extrem de speculative, noii actori implicati in agricultura, cum ar fi tinerii fermieri, sunt privati de dreptul lor la acces echitabil la pamant. Acest
aspect atrage si alte ingrijorari, cum ar fi urbanizarea excesiva si nesiguranta sociala, in timp ce emigrarea catre alte tari si oportunitati de munca genereaza tensiune si presiune la
un nivel European. In tot acest timp spatiul rural se goleste, fiind lasat in urma o populatie rurala imbatranita si vulnerabila, care accepta mai usor preluarea terenurilor agricole de
catre comapanii agro-industriale.

In timp ce pamanturile sunt folosite doar ca o interfata de productie pentru piete de export, regiunile acaparate sufera in mod cronic de lipsa unei dezvoltari socio-economice
alternative, devin mono-industrializate, epuizate de resurse si saracite.

Lipsa transparentei prezinta un real motiv de ingrijorare: cat timp cele mai multe achizitii se fac doar prin folosirea pozitiilor de putere corporative si de stat, comunitatile locale nu
sunt informate cu privire la transformarile economice si de mediu pe care o sa le indure.

Totodata, acapararea terenurilor de catre mari companii agribusiness provoaca si o scadere a preturilor produselor agricole. Agricultorii locali sunt fortati, cu riscul de a-si pierde
profitabilitatea, sa scada preturile pentru a putea concura cu sectorul agribusiness. Sector care este impins din spate de catre propria dimensiune economica uriasa si acces la
majoritatea subventiilor publice oferite, in timp ce micii agricultori duc lipsa de sustinere si incurajare.

In prezent suntem martorii unui proces amplu de dezradacinare a culturii si practicilor taranesti, care atrage dupa sine abandonul unui curent agroecologic in productia de hrana.

Nu in ultimul rand, acapararea terenurilor provoaca si o imensa degradare a mediului ambiant. Aplicarea masiva a produselor agrochimice provoaca epuizarea solului, poluarea
apelor si distrugerea biodiversitatii.

Nevoia unei miscari catre suveranitate alimentara si access echitabil la pamant in Romania:

Suveranitatea alimentara si asupra pamantului reprezinta dreptul uman de a avea access, folosinta si control asupra pamantului si beneficiile aduse de ocuparea si folosirea
acestuia. In acest context, pamantul este definit ca o resursa, teritoriu si peisaj. Altfel pus, suveranitatea alimentara reprezinta si dreptul uman la pamant. Conceptul vine in
intampinarea slabiciunilor contextului actual agroindustrial, dar si sa cladeasca pe necesitatile istorice de securitate si reforma funciara.
Astfel, spatiul rural din Romania trebuie reconsiderat intr-un mod care atrage populatia activa. Autoritatile locale si Guvernul, cat si institutiile Europene trebuie sa opreasca
acapararea terenurilor si trebuie sa incurajeze agricultura familiala, de o scara redusa si diversificata, singura optiune viabila pentru o dezvoltare socio-economica rurala, bazata pe
principii de mediu responsabile.

Totusi, acapararea terenurilor este si o expresie a modelului dominant de dezvoltare in prezent, bazat pe consumul sustinut, ridicat si inegal al resurselor naturale finite si
regenerabile. Acapararea terenurilor este manifestarea cronica a unui tipar industrial axat pe marfa agricola si o productie si consum de energie controlata de catre companii
multinationale, sustinute de un sistem de investitii si comert global unde capitalul financiar domina.

Dupa ce asociatia noastra, Eco Ruralis, a constatat lipsa de informatii in aceasta problematica, echipa noastra a horatat sa aprofundeze acest subiect. Eco Ruralis doreste sa
dezvolteze aceasta axa de cercetare pe achizitii majore de terenuri si acces la pamant, astfel incat sa informeze societatea civila, sa creeze mai multa transparenta si sa apere
interesele taranilor.

Directia de lucru si punctele de interventie importante pentru Eco Ruralis:

Institutii Guvernamentale mai transparente si responsabile in problema achizitiilor majore si concentratia terenurilor agricole;
Implementarea in Romania a Liniilor Directoare Voluntare ale Natiunilor Unite cu privire la Guvernarea Responsabila a Terenurilor, Fondului Piscicol si Forestier;
Directionarea dezbaterii de la perspectiva mecanismelor de piata catre drepturile umane si justitie sociala;
Promovarea unei abordari de jos in sus, incepand cu necesitatile si aspiratiile societatii rurale;
Sustinerea reinvierii interesului de stat in investitii funciare in paralel cu facilitarea accesului micilor agricultori la piata si capital (fata de a sustine doar investitiile agro-
industriale);
Pledare pentru o schimbare a paradigmei agricole (de la agro-industrie la agroecologie), dupa recomandarile Expertilor de Nivel Inalt ai Organizatiei pentru Alimentatie si
Agricultura al Natiunilor Unite: Guvernele ar trebui sa acorde prioritate investitiilor in sectorul agriculturii la scara mica si in sisteme alimentare alternative care sunt inclusive
si durabile fata de societate si mediu, folosind principiile agroecologiei.

Home | Forum pentru Suveranitate Alimentara | Despre noi | Programe si Activitati | Evenimente
Taranesti | Publicatii | Documente | Dictionar | Doneaza | Contact |