Flegmonul

Flegmonul este o inflamatie a tesutului subcutanat, care se manifesta local, prin

edemul, colectarea si supurarea de puroi si de alte lichide. Exista mai multe tipuri, insa
cel mai des-intalnit este cel fesier postinjectional. Flegmonul este adesea un efect
secundar sau complicatie a injectiilor si daca este lasat netratat, determina aparitia unor
complicatii foarte grave, chiar a decesului. Iata ce trebuie sa stii despre aceasta
inflamatie!

Cauzele flegmonului

Exista doua tipuri de cauze ale flegmonului: determinante sau favorizante.

Principala cauza ale aparitiei acestei inflamatii este infectia bacteriana cu streptococ,
insa exista si alti germeni care pot declansa reactia. Infectia se declanseaza cel mai
adesea in urma injectiilor cu seringi sterilizate necorespunzator sau ingrijirii neadecvate
a zonei injectate.

O virulenta crescuta a germenului, pe fondul unui sistem imunitar scazut, a unor plagi
severe sau a nerespectarii masurii de sterilizare a instrumentelor medicale, reprezinta
factori de risc pentru aparitia flegmonului.

Tipurile de flegmon

Exista mai multe forme anatomo-clinice ale flegmonului:

flegmon fesier;
flegmon al fosei ischio-rectale;
flegmon perinefretic;
flegmon al spatiului pelvi-subperitoneal.
Flegmonul fesier postinjectional este cel mai frecvent intalnit si apare in urma unei
injectii realizate in conditii sanitare necorespunzatoare sau a unor complicatii.
Simptomele flegmonului

Simptomele flegmonului isi fac aparitia in mai multe etape, care se intind pe mai multe
zile.

In primul stadiu, exista perioada de invazie, sub forma celulitei. Zona afectata se poate
simti fierbinte si neteda la atingere, iar suprafata pielii capata un aspect rosiatic, ca o
mica iritatie. Aceste simptome pot fi insotite si de febra mare, frisoane, stare de
iritabilitate, varsaturi, scaderea poftei de mancare etc.
In urmatoarele zile, afectiunea intra in faza de inflamatie acuta. Se observa edemul
(umflarea pielii in zona afectata), posibil insotit si de un miros puternic. Flegmonul
produce puroi de culoare galbui-maroniu, dar acesta nu incepe sa fie colectat si sa
supureze. Starea generala este puternic alterata.

Faza de supuratie se inregistreaza in zilele 5-6, cand tesutul se poate necroza, daca nu
se iau masuri de tratare a inflamatiei. Este si faza de abcedare, cand bolnavii care
primesc tratament incep sa se simta mai bine, iar cei care ignora aceste simptome,
risca sa sufere soc toxico-septic si, ulterior, deces.

Tratamentul flegmonului

Complexitatea tratamentului depinde de stadiul in care este descoperit flegmonul.

In cazurile usoare, prescrierea de medicamente (antibiotice cu spectru larg, analgezice,

antipiretice etc.) si masurile terapeutice locale (aplicarea de gheata pe zona afectata,
comprese umede etc.) sunt suficiente pentru a vindeca flegmonul.

In cazurile severe, interventia chirurgicala este inevitabila, pentru indepartarea

eventualelor necroze tegumentare, drenarea lichidelor si a puroiului, realizarea lavajului
cu solutii antiseptice etc.