Anda di halaman 1dari 19

trasat activitatii sale, fac parte integranta din el; nu ne putem imagina lip.

II
nici unui element tara a distruge ansamblul. Dar daca arunciim 0 privir I
retrospectiva asupra celor intimplate, sintem totu~i tentati sa ne imagin, III XVIII
ce influenta ar fi avut asupra literaturii ~i societatii germane dacii Go~th(
cu puterea sensibilitatii sale, cu marea s~ price~ere d~ vi~ta, ~u ~asta lIb,"
tate a orizontului sau, ar fi acordat mal multa atentle ~l vomta creato,lIl
in Hotel de la Mole
structurii moderne a vietii in formare.
Farimitarea ~idelimitarea realismului a ramas aceea~i ~ila contemporalll
sai mai tineri, ~i in generatiile urmatoare: pina spre sfir~itul secolul\ll Julien Sorel, eroul romanului Le Rouge et le Noir de Stendhal (1830), un
al XIX-lea operele celemaiimportantecareincercausaprezinte.la. modlll tlnar ambitios ~ipatima~, fiu! unui mic burghez din Franche-Comte, ajunge
serios indeosebi teme din societatea contemporana au ramas hmltate II rintr-un lant de imprejurari, dupa ce parase~te seminarul din Besanc;:on
semifantastic sau semiidilic, sau cel putin la cadrul ingust local; 'It unde studia teologia, la Paris, ca secretar al unui mare senior, marchizul de
prezinta tabloul aspectelor economice, sociale ~i politice ca un tablou III I Mole, ~i d~tiga increderea acestuia. Mathilde, fiica marchizului, e 0 fata
repaus. Lucru valabil in mod egal pentru scriitori atH de diferiti unul ,tli e nouasprezece ani, spirituala, rasflitata, plina de fantezie ~i atit de aro-
altul, dar la fel de importanti, ca Jean Paul, E.T.A. Hoffmann, Jer~mlll anta, incit propria ei situatie ~ianturajul ei incep sa 0 plictiseascii. Na~terea
Gotthelf Adalbert Stifter, Hebbel, Storm - chiar ~i la Fontane reahsnllll asiunii pentru acest domestique al tatalui ei este 0 mult admirata capodopera
social p~trunde rareori in profunzime, iar la Keller mi~carea politicii esll lui Stendhal. Una din scenele pregatitoare, in care incepe sa i se trezeascii
categoric elvetiana. Poate Kleist ~i mai tirziu Buchner ar fi putut duce 1;, II nteresul pentru Julien, se afla in capitolul 4 din volumul doi :
cotitura, dar ei nu au avut parte de 0 evolutie libera ~iau murit prea devrenll
Un matin que l'abbe travaillait avec Julien, dans la bibliotheque du
marquis, d l'eternel proces de Frilair:
- Monsieur, dit Julien tout d coup, diner tous les jours avec madame la
marquise, est-ce un demes devoirs, ou est-ce une bonte que l'on a pour
moi?
- C'est un honneur insigne! reprit l'abbe, scandalise. Jamais M. N ....
l'academicien, qui, depuis quinze ans, fait une cour assidue, n '0 pu l'obtenir
our son neveu M. Tanbeau.
- C'est pour moi, monsieur, la partie la plus penible de mon emploi.
em 'ennuyais moins au seminaire. Je vois hailler quelquefois jusqu'd
mademaiselle de La Mole, qui pourtant doit etre accoutumee d 1'ama-
ilite des amis de la maison. J'ai peur de m 'endormir. De grace,
btenez-moi la permission d'aller diner a quarante sous dans quelque
uberge obscure.
L'abbe, veritable parvenu, etait fort sensible d l'honneur de diner avec
n grand seigneur. Pendant qu 'if s' efforrait defaire comprendre ce sentiment
ar Julien, un leger bruit leur fit tourner la tete. Julien vit mademoiselle de
Mole qui ecoutait. Ii rougit. Elle etait venue chercher un livre et avait
lout entendu; elle prit quelque consideration pour Julien. Celui-ld n 'est
as ne d genoux, pensa-t-elle, comme ce vieif abbe. Dieu! qu'if este laid.
A diner, Julien n 'osait pas regarder mademoiselle de La Mole, mai,\ ,/I ecvate de a reinvia stari cu totul depa~ite ~i condamnate de muIt de catre
eut la bonte de lui adresser la parole. Ce jour-la on attendait beaucoll/' ,I, nimente creeaza in cercurile oficiale, conducatoare, ale adeptilor lor 0
monde, elle l'engagea a rester ... 1 osfera de pura conventie, de jena ~i de constringere, in fata carora spiritul
bunavointa persoanelor in cauza sint neputincioase. Despre ceea ce intere-
Scena face parte, dupa cum am spus, din evenimentele care stau la II I a pe toata lumea, despre problemele politice ~i religioase ~i prin urmare
unei legaturi de dragoste patima~e ~i tragice ~i 0 pregatesc. Nu ne Villi' despre cele mai muIte subiecte literare ale prezentului sau trecutului
ocupa de funetia ~i valoarea ei psihologica, ce ramine in afara obie'lliltl' piat, nu trebuie sa se vorbeasca in aceste saloane, sau cel mult numai cu
nostru. Ceea ce ne intereseaza in aceasta scena este urmatorul lucru: t I I. e oficiale care sint atit de nesincere, incit omul cu gU!!t~i tact prefera sa
fi aproape ininteligibila rara cunoa~terea amanuntita ~i exacta a Silull\1 vite. Ce deosebire fata de cutezanta spirituala din faimoasele saloane ale
politice, socia Ie ~i economice intr-un anumit moment istoric precis, in 1,1111' olului al XVIII-lea, care bineinteles niei nu visau ce primejdii contra
dinaintea revolutiei din iulie, ce corespunde subtitlului (dat de edit I III priei lor existente dezlantuie !Acum primejdiile sint cunoscute ~i viata
care il are romanul: Chronique de 1830. Chiar ~i plictiseala de la ma, I I dominata de teama ca nu cumva catastrofa din 1793 sa se repete.
din saloanele acestei case nobiliare, de care se plinge Julien, nu eSh I' n~tienti ca nimeni nu mai crede in cauza pe care 0 reprezinta ~i care n-ar
plictiseala obi~nuita; ea nu e determinata de obtuzitatea personala a .( 1111 ista in nici 0 disputa deschisa, ei prefera sa vorbeasca numai despre
care se intilnesc acolo; exista printre ei ~i persoane foarte instruite, sp I me, despre muzica sau despre palavrele vietii de la curte; ~i sint obligati
tuale, uneori importante, iar stapinul casei este inteligent ~i amabil; ( ,. ccepte ca aliati burghezi imbogatiti, snobi ~i corupti, care vieiaza com-
yorba mai degrabii in aceasta plictiseala de un fenomen istorico-polilil II t atmosfera sociala prin josnicia zelului lor ~i teama ca ar putea sa-~i
epocii Restauratiei. In secolul al XVII-lea, sau chiar al XVIII-lea, salNll1l I rda averea pe nedrept agonisita. Atit despre plictiseala.
nu erau deloc plictisitoare. Dar incercarea racuta de Bourboni cu mijltlllli Dar chiar ~i reactia lui Julien, ~i in genere prezenta sa ~i a fostului sau
rector de seminar, abatele Pirard, in casa marchizului de La Mole po ate fi
1. intr-o dimineala, pe dnd lucra impreuna cu preotul in biblioteca marchizulul, II eleasa numai prin constelatia politico-sociala a momentului istoric dat.
ve~nicul proces impotriva lui Frilair, Julien intreba pe nea~teptate: re pasionala ~i plina de fantezie, Julien s-a entuziasmat din frageda tine-
- Parinte, faptul ca iau zilnic masa cu doamna marchizli e 0 indatorire a mCII III te pentru marile idei ale Revolutiei ~i ale lui Rousseau, pentru marile
e 0 bunavoinIli faIli de mine?
nimente ale epocii napoleoniene; din frageda tinerete nu simte decit
- E 0 mare cinste! raspunse preotul, indignat. Niciodata domnul N ... , acad '1111
cianul, care de cincisprezece ani face tot ce se poate ca sa-i fie pe plac, II I ulsie ~i dispret pentru ipocrizia meschina ~i coruptia marunta, perversa,
oblinut 0 asemenea cinste pentru nepotul sau, domnul Tanbeau. paturilor care domina de la caderea lui Napoleon. El are prea multa
- Pentru mine e partea cea mai grea din slujba. Nici la seminar nu ma plictisl' Ul\ ntezie, este prea ambitios ~i ahtiat de putere spre a se multumi cu 0
atit. Citeodata 0 vad casdnd pina ~i pe domni~oara de La Mole, care, ori \1111 istenta mediocra in sinul burgheziei, dupa cum ii propune prietenul sau
trebuie sa fie obi~nuita cu amabilitatea prietenilor casei. Ma tern sa nu aduIIl1 uquet; observind ca un om de origine mic-burgheza nu poate ajunge la 0
Va rag, obtineti-mi invoirea sa iau masa, pe dliva gologani, la vreun IiIII tuatie de conducere decit prin Biseriea aproape atotputernica, el a devenit
oarecare. mod deplin con~tient un ipocrit; ~i marele sau talent i-ar asigura 0 cariera
Preotul, ca un adevarat parvenit, era foarte sensibilia cinstea de a lua maSlIl1I leziastica stralucita, daca adevaratele sale sentimente personale ~i politice,
un mare senior. Pe dnd el se straduia sa-I faca pe Julien sa priceapa H'I I
ontaneitatea pasionala a firii sale, nu ar izbucni totu~i in momentele
simtamint, un zgomot u~or Ie atrase atentia. Julien intoarse capul, 0 vazll I"
domni~oara de La Mole care il asculta ~i se ro~i. Domni~oara de La Mole vc1l1I taritoare. Un astfel de moment in care se tradeaza este ~i acesta cind
sa caute 0 carte ~i auzise tot; ceea ce 0 indemna sa capete oarecare stima pCJlll1I llrturise~te fostului sau profesor ~i protector, abatele Pirard, ceea ce simte
Julien. "EI nu e nascut sa se ploconeasca a~a ca preotul eel gatrin. Doamm:, 1 salonul marchizei, deoarece libertatea spirituala care se manifesta aici flU
urit mai e ! " oate fi imaginata rara un amestec de orgoliu intelectual ~i supe~ioritate
La masa, Julien nu indrazni s-o priveasca pe domni~oara de La Mole, dar ea 11\'11 untrica, ce nu convine unui tinar cleric ~i unui protejat al casei. (In cazul
bunatatea sa-i vorbeasca. in seara aceea, erau a~teptati 0 multime de oaspl \I cesta special, sinceritatea nu-i pricinuie~te pagube; abatele Pirard este
a~a ca il sTatui sa ramina. rietenul sau, ~i asupra martorei intimplatoare parerea lui Julien face cu
totul aWi impresie dedt s-ar putea a~tepta sau teme.) Abatele e prCZt'lIl 1 l III Stendhal ar fi realizat 0 imbinare organica a intregului. In sfir~it,
aici ca un vrai parvenu, care ~tie sa pretuiasca in mod deosebit onoare I ,I. ierile autobiografice sint ~i ele, in ciuda "egotismului" capricios ~i
a minca in compania unui mare senior ~i de aceea nu este de acord I II oerent al stilului lor, mult mai strins, mai esential, mai con~tient ~i mai
parerile lui Julien; pentru ajustifica acest dezacord, Stendhal ar fi pUIlI1d, neret legate de aspectele politice, sociologice ~i economice ale epocii
asemenea arata ca supunerea rara a cricni in fata raului acestei luml, I I. it scrierile corespunzatoare ale lui Rousseau sau Goethe; se vede ca
con~tiinta deplina a ceea ce inseamna raul, eo atitudine tipica pentru j:1Il I loml a resimtit istoria contemporana mare ~i reala cu totul aItfel dedt ei ;
ni~tii severi; iar abatele Pirard e jansenist. Stirn din capitolele antenl! II' usseau n-a mai apucat-o, iar Goethe s-a pastrat la respectuoasa distanta
ale romanului ca in calitate de director al seminarului teologic din BeSall~ltll de ea, chiar in ceea ce prive~te conformatia sa spirituala.
a avut de suferit multe persecutii ~i ~icane din pricina jansenismuhll ' Si prin aceasta am spus totodata care au fost imprejurarile ce au dat
cucerniciei sale severe, inaccesibila oricaror intrigi, dat fiind ca pre (11111 tere, in aceasta clipa ~i la un om din aceasta epoca, realismului modern
din provincie statea sub influenta iezuitilor. Intr-un proces sustinut de 111,11 gic, istoric fundamentat: a fost prima din marile mi~cari ale epocii
chizul de La Mole impotriva celui mai puternic adversar al sau, Vii II"' erne la care au participat in mod con~tient mari mase umane, Revolutia
general al episcopului, abatele de Frilair, marchizul d~tigase drept conl1dlIII neeza cu toate zguduirile care, ca urmari ale ei, s-au raspindit in intreaga
pe abatele Pirard, ajungind cu aceasta ocazie sa aprecieze inteligcll( I ' ropa. Ea se deosebe~te de mi~carea Reformei, care n-a fost mai putin
lealitatea sa; inclt in cele din urma, ca sa-l scape din situatia sa nesigul d lenta ~i n-a produs rascoliri mai mici in rnase, prin ritmul mult mai rapid
la Besan<;:on,i-a procurat 0 parohie in Paris, primind ceva mai tirzill I propagarii, prin efectul asupra maselor ~i modificarile practice de viata
secretar particular ~i pe Julien Sorel, elevul preferat al abatelui. un spatiu relativ mare; caci progresele tehnice aproape concomitente in
Caracterele, atitudinile ~i relatiile personajelor sint deci s~rins legall I meniul transporturilor ~icomunicatiilor, precum ~iraspindirea invatamin-
imprejurarile epocii; conditiile istorice, politice ~i sociale ale timpulul '"I ui elementar, rezuItat al inse~i tendintelor Revolutiei, au racut posibila 0
atlt de precis ~i real intretesute in aetiune, cum nu s-a mai intimplat ill 1110 bilizare a popoarelor mult mai rapida ~i mai unitara in ceea ce prive~te
un aH roman precedent, ~i in nici 0 aHa opera literara, chiar lucrari Cll v "II ctia ei; fiecare individ a fost atins mult mai curind, mai con~tient ~imai
caracter politico-satiric; faptul ca existenta tragic conceputa a unui (1111 II iform de acelea~i idei ~i evenimente. A inceput pentru Europa acel proces
origine umila ca cea a lui Julien Sorel e atit de consecvent ~i de prill<11'11 concentrare in timp atit a evenimentelor istorice inse~i; dt ~i a asimilarii
incadrata in istoria contemporana cea mai concreta ~ievoluind intr-inSll I , in con~tiinta fiecaruia; un proces care a racut progrese uria~e de atunci,
un fenomen cu totul nou ~i foarte important. Si celelaHe sfere de vial, Ill" rmitindu-ne sa prevedem 0 unificare a vietii umane pe intreg pamintul,
care strabate Julien Sorel - familia tatalui sau, casa primarului din Venit II intr-un anumit sens a ~i fost realizata. Un asemenea proces zdruncina
M. de Renal, seminarul teologic din Besan<;:on- sint cu aceea~i preeilllill U slabe~te toate orinduirile ~i rinduielile vietii considerate valabile pina
determinate din punct de vedere sociologic ca ~i casa de La Mole; ~I IIi. , nci; ritmul modificarilor necesita un efort continuu, extrem de greu, in
una dintre figurile secundare, ca de pilda batrinul preot Chelan, sau VaIi 111,,1 suI adaptarii launtrice, ~i provoaca puternice crize de adaptare. Cine
directorul de la Depot de medicite, n-ar fi de imaginat in afara Silllill a sa-~i dea seama de adevarata sa viata ~i de locul ce-l ocupa in cadrul
istorice specifice din epoca Restauratiei a~a cum sint date aici. Arl I I I ietatii umane, e nevoit sa faca aceasta pe 0 baza practica muIt mai larga
fundamentare a evenimentelor din istoria contemporana gasim ~i in ccli 1111 intr-un context mult mai cuprinzator dedt pina acum ~i sa fie mereu
romane ale lui Stendhal: inca incompleta ~ilimitata la un cadru prea 1111'11 I n~tient de faptul ca terenul social pe care traie~te nu este nici 0 singura
in Armance, dar pe deplin dezvoItata in operele de mai tirziu, atit III I pll stabil, ci se schimba mereu in urma celor mai variate zguduituri.
Chartreuse de Parme, care prezinta fire~te un dmp de aetiune indl pllll" Putem sa ne punem intrebarea cum se face di intiia data con~tiinta
atins de progres, cartea aceasta parind uneori un roman istoric, cil I 1" derna a realitatii a inceput sa se manifeste literar tocmai la Henri Beyle
Lucien Leuwen, roman din epoca lui Ludovic-Filip, pe care Stendlllli I n Grenoble. Beyle-Stendhal a fost un om spiritual, plin de viata, indepen-
lasat neterminat; in forma in care exista, elementul istorico-politic . I III nt launtric ~i curajos, dar totu~i n-a fost 0 figura cu adevarat mare. Ideile
excesiv, nefiind contopit inca cu necesitate in mersul aetiunii ~i fiind I" e sint de muIte ori energice ~i geniale, dar inconsecvente, prezentate
amanuntit tratat in comparatie cu tema principala; dar poate ca in red,HI II bitrar ~i, in ciuda indraznelii de parada, lipsite de siguranta intima ~i de
Aceasta schita a vietii lui urmare~te sa ne arate ca Stendhal a ajuns sa-~i
continuitate; intreaga sa fire are ceva fragil; altemarea dintre sincerlllh seama de sine insu~i ~ide scrisul realist abia cind "pe luntrea salvatoare"
realista in ansamblu ~iun stupid joc de-a v-ati ascunselea in amanuntc, 1111 In cautarea unui port ~i a descoperit cu aceasta ocazie ca pentru luntrea
recea stapinire de sine, daruirea senzuaIa hedonista ~i 0 vanitate nesiVl1I1 u exista nici un port potrivit ~i sigur; atunci dnd, tara a fi inca obosit
uneori sentimentaIa, nu este totdeauna u~or de suportat; limba sa I III
scurajat, dar totu~i in virsta de patruzeci de ani, cu stralucita caried
expresiva ~i absolut originala, insa de mica respiratie, inegala ~i nil I III
tlnerete ingropata intr-un trecut indepartat, singur ~idestul de sarac, ~i-a
capabila de a se aplica desavir~it obiectului. Dar chiar a~a cum era, ('J eama cu luciditate ca nu-~i are nicaieri locul. Abia atunci, lumea sociala
oferit momentului; imprejurarile I-au prins, I-au tirit de ici colo, i-au h I II il inconjura a devenit 0 problema pentru el; sentimentul de a fi altfel
un destin anume, nea~teptat; I-au format in a~a fel, incit a fost obli ' II t ceilalti, sentiment pe care il purta pina atunci cu u~l!rinta ~i mindrie, a
tina cont de realitate, ca nimeni altul inaintea lui. nit abia acum 0 tema ce se cerea in sfir~it stringerit tratata. Literatura
Cind a izbucnit revolutia, Stendhal era copil de ~ase ani; dnd ~i-a p I II
Isla a lui Stendhal s-a nascut din nemulturnirile sale in lumea post-
ora~ul natal, Grenoble, ~ivechea sa familie burgheza, instarita inca pe lIf II
II' I
leoniana ~idin con~tiinta ca nu face parte dintr-insa ~i nu-~i are locul in
~i reactionara, ostila noilor orinduiri, ~i s-a dus la Paris, era de ~aispn'/l , Nemultumirea fata de lumea data ~i neputinta de a se incadra in ea sint
ani. A sosit acolo indata dupa lovitura de stat a lui Napoleon; 0 rud, I I te de natura romantic-rousseauista ~i probabil ca la Stendhal aparusera
Pierre Daru, era colaborator influent al primului consul ~i, dupa 1'1'1 din tinerete; Ie gasim la el ca 0 predispozitie, iar istoria tineretii lui n-a
~ovairi ~i intreruperi, Stendhal face cariera stralucita in administratia 11111'" lUtdedt sa intareasca astfel de inclinatii care erau la moda, ca sa spunem
leoniana. Cu ocazia razboaielor napoleoniene cunoa~te Europa; ell' III I in generatia sa; pe de alta parte, el ~i-a scris amintirile din tinerete,
barbat, chiar elegant om de lume ~i, dupa dt se pare, ~i un bun fUnC(itlllll ta iui Henri Bruiard, abia in deceniul al patrulea ~i trebuie sa tinem cont
priceput in ale administratiei, cu singe rece, pe care calmul nu-l par I I faptul ca Stendhal a fortat motivele de izolare individualista din perspec-
nici in clipele de primejdie. Avea virsta de treizeci ~i doi de ani cind c, dl I' dezvoltarii de mai tirziu, din perspectiva anului 1832. Sigur este ca
lui Napoleon I-a doborit ~i pe el. Prima parte a carierei sale, activa, II I tivele ~imanifestarile izoIarii sale ~i ale pozitiei sale problematice fata de
lucita, incoronata de succes, trecuse. De acum inainte nu mai an' III ietate sint cu totul diferite de fenomenele corespunzatoare la Rousseau ~i
profesiune, nici sala~. UmbIa dupa placul inimii, dt timp mai are un h,11I10 urma~ii sai preromantici.
punga ~i dt timp autoritatile banuitoare din epoca postnapoleoniana 1111 III
Spre deosebire de Rousseau, Stendhal avea inclinatia, poate ~i aptitu-
nimic de obiectat contra prezentei lui. Dar, cu timpul, situatia sa finall(III
a, de a actiona practic; el voia sa se bucure de placerile vietii date ~inu
se inrautate~te; in 1821 e alungat de politia lui Metternich din M" III" sustras dinaintea realitatii practice, nici n-a inceput prin a 0 dispretui, ci
unde se stabilise deocamdata; merge la Paris ~i traie~te acolo noua alii I I
Dcercat, ~i la inceput cu succes, sa 0 stapineasca. Urmarea succesul "
meserie, singur, din mijloace foarte reduse. Dupa revolutia din iuli , 1"I terial ~i placerea materiala, admira energia ~i arta de a trai ~i chiar ~i
tenii lui ii fac rost de un post in serviciul diplomatic; deoarece ausllil ' Ie sale scumpe (ie silence du bonheur) sint mai senzuale, mai consis-
refuza imputernicirea pentru Triest, trebuie sa mearga in calitate de '(III III
te, mai dependente de societatea omeneasca ~i de operele omene~ti
in micul port Civitavecchia; eo perioada trista pentru el ~i i se fac 111111" marosa, Mozart, Shakespeare, arta italiana) dedt cele ale vestitului
mizerii dnd i~i prelunge~te prea mult calatoriile la Roma; poate in 1111' meneur solitaire .. Abia in momentul in care succesul ~i placerile incep
caz petrece dtiva ani in concediu la Paris, dt timp unul din prot 'lilli' .1 pl1raseasca, abia dnd imprejurarile practice ameninta sa-i rapeasca
lui este ministru de exteme. in cele din urma se imbolnave~te SCllll II eiurile vietii, societatea timpului sau a devenit pentru el 0 problema ~i
Civitavecchia ~i capata iar concediu pentru Paris; acolo moare in I H, subiect. Rousseau nu s-a ~tiut descurca in lumea sociala pe care a intil-
lovit de apoplexie pe strada, la mai putin de ~aizeci de ani. Aceasta (' I. -0 ~i care nu s-a schimbat considerabil in timpul vietii sale; el s-a ridicat
doua parte a vietii lui; in acest timp i~i face faima de om spiritual, eXCl'lItrlo tr-insa tara a deveni prin aceasta mai fericit ~i tara a se impaca mai bine
pe care nu te pCitibaza din punct de vedere moral ~ipolitic; tot acum ill( 1 I' ea, in timp ce aceasta viata parea sa stea pe loco Stendhal a trait intr-o
sa scrie mai intii despre muzica, despre Italia ~i arta italiana, despre ill"lll rioada in care societatea a fost zguduita de cataclisme consecutive; un
abia la Paris, in virsta de patruzeci ~i trei de ani, pe vremea infloririi 1'111II tremur I-a desprins din viata cotidiana prescrisa unui om de categoria lui
tului romantic (in care a intervenit in felullui), i~i publica primul rOil 1 III
sociaHi, I-a aruncat, ca ~i pe altii de 0 seama cu el, in aventuri, eveniml'lIl1 lavre vor fi tiparite la zece ani dupa moartea lui, ~i continua apoi: Si je
responsabilitati, incercari, experiente in domeniul libertatii ~i domillllil I IS vingt, toutes les nuances de la vie seront changees, Ie lecteur ne verra
inimaginabile inainte; un alt cutremur I-a aruncat iara~i inapoi inll 1111 Ius que les masses. Et ou diable sont les masses dans ces jeux de ma
cotidian nou, care i se parea' mai plictisitor, mai stupid ~imai putin inter' 1111 lume? C'est une chose a examiners, Pentru interpretarea acestui pasaj
ca cel vechi; cel mai sesizant aspect era faptul ca nici acest cotidiilll III' au sa observ ca masses trebuie tradus, dacii inteleg eu bine, cu "linii
promitea sa dureze; noi zguduiri pluteau in aer ~i izbucneau pe ici, pc ('flit ri". El se teme deci ca la douazeci de ani dupa moartea sa, viata se va fi
chiar dacii nu cu atita violenta ca primele. Interesul lui Stendhal, tOlIII " nsformat atit de mult, incit toate nuantele vor fi devenit de neinteles, ~i
fiindca provenea din experientele existentei sale, nu se indrepta spre Slllli litorul nu va mai putea vedea decit liniile mari ale prezentarii sale. "Dar
tura unei societati posibile, ci spre modificiirile celei actuale. Avea 11111 ' de sint de fapt liniile mari in aceste jocuri ale penitei mele? "
prezenta perspectiva in timp, ideile sale fiind dominate de imaginea 11111" Am mai putea cita multe pasaje asemanatoare, dar nu este necesar; caci
forme ~i mode care se schimba tara incetare; cu atit mai mult cu III r pectiva in timp se manifesta peste tot. Stendhal trateaza in lucrarile sale
punea speranta in aceasta schimbare: in 1880 sau in 1930 voi gasi 'illlill Iiste insa~i realitatea care ii iese in cale : je prends au hasard ce qui se
care ma vor intelege! lata citeva exemple. Vorbind despre ['esprit III II uve sur ma route 6, spune el nu departe de pasajul citat mai sus; nu
La Bruyere (in cap. 30 din Henri Brulard), i~i da seama ca acest I'll II ge oamenii pe care vrea sa-i cunoasca; aceasta metoda, cunoscuta ~i lui
formatie spirituala ~i-a pierdut din valabilitate dupa 1789: L' esp' 11 ntaigne, e cea mai buna pentru a exclude arbitrariul propriei construetii
delicieux pour qui Ie sent, ne dure pas. Comme une peche passe en qUI'I'111 entru a se abandona realitatii date. Realitatea pe care a intilnit-o era insa
jours, I' esprit passe en deux cents ans, et bien plus vite, s 'il y a revolllil fel alciituita, incit nu putea fi prezentata fara 0 continua referire la
dans les rapports que les classes d'une societe ont entre elles2 In SO/II ','", imbarile uria~e ale trecutului apropiat ~i tara incercarea de a presimti
d'egotisme gasim 0 multime de perspective temporale, uneori cu adl I imbarile iminente in viitor; toate figurile omene~ti ~itoate faptele umane
profetice. El prevede (cap. 7, spre sfir~it) ca "in perioada in care sc VIlI I ' prezinta in opera lui pe un fundal agitat din punct de vedere politic ~i
aceste palavre" va fi devenit deja loc comun sa faci clasele condut' 11'1' ial. Spre a ne da seama ce inseamna aceasta, sa facem 0 comparatie cu
responsabile de crimele hotilor ~iuciga~ilor; el se teme, la inceputulllll'lI, mai cunoscuti scriitori reali~ti ai secolului al XVIII-lea prerevolutionar :
lului 9, cii toate ideile sale indraznete, pe care nu cuteaza sa Ie sustill ill Lesage sau cu abatele Prevost, cu. excelentul Henry Fielding sau cu
cu teama, vor fi devenit platitudini la zece ani dupa moartea sa, dal: I' I Idsmith; sa ne gindim cu cit mai profund ~iexact se ocupa el de aspectele
ii va harazi 0 viata cu durata oarecum convenabila, de optzeci, nou, It I I lemporane reale decit Voltaire, Rousseau ~iopera de tinerete a lui Schiller
ani; in capitolul urmator vorbe~te despre unul din prietenii sai car' lill It u cit mai larga este baza sa decit a lui Saint-Simon, pe care I-a citit cu
ie~te 0 suma extraordinar de mare, cinci sute de franci, pentru a 111,\1' tllpasiune, in editia ce-i drept destul de incompleta care exista atunci. In
favoarea unei honnete femme du peuple 3, ~ica explicatie adauga: cilll/i , ura in care realismul modern serios nu poate prezenta omul altfel decit
francs en 1832, c'est comme mille en 18724, deci la patruzeci de ,1111 dill drat intr-o realitate politico-socialo-economica in continua dezvoltare -
momentul in care scrie ~i la treizeci dupa moartea sa. Si cu citeva p~11'11i1 II' ce azi se intimpla in fiecare roman sau film -, Stehdhal este inteme-
departe gasim 0 fraza interesanta in acela~i sens, dar aproape ininll'lll'lI.. rullui.
din cauza nestatorniciei ei; el spune acolo cii ar fi nedrept din parit'll III Totu~i,punctul de vedere din care Stendhal receptioneaza evenimentele
vorbeasca de rau 0 femeie inca foarte tinara, deoarece poate c. II I
ncearca sa Ie redea in angrenajul lor este inca foarte putin influentat de
rism; acesta patrunsese in Franta in vremea sa, dar I-a atins inca foarte
n; tocmai de aceea am vorbit mai sus de perspectiva in timp ~i con~tiinta
2. Spiritul, atit de desflitator pentru eel eare-l simte, nu se pastreaza. ;\~.I, I"
piersiea se treee in citeva zile, ~i spiritul se treee in doua sute de ani, ~i 1111111 ,
repede ehiar, dad are loe 0 revolutie in raporturile ee leaga clasele un -I '" I ' ad pun douazeci, toate nuantele vietii VOl' fi sehimbate ~i cititorul nu va mai
intre ele. vcdea decit liniile mari. Dar unde naiba sint liniile mari in aeeste joeuri ale
3. Femeie cinstidi din popor. pcnitei mele? Ramine de examinat.
4. Cinei sute de franci in 1832 fae cit 0 mie in 1872. lau la intimplare tot eeea ee-mi iese in eale,
continua a schimbarilor !?izguduirilor, dar nu de intelegerea pro('l I, fie destoinic, la 0 adica. Dar cum sa iei in serios pe timp mai indelungat
evolutive. Nu este prea u!?or sa descrii atitudinea launtrica a lui Sit wll. lueru atit de material ca munca profesionala! Iubirea, muzica, pasiunea,
fata.de fenomenele sociale. El incearca sa surprinda fiecare nuant~ \ I," ga, eroismul, iata lucruri pentru care merita sa traie!?ti... Stendhal este
reda cu cea mai mare exactitate structura individuala a oricarui met! It I " tarul aristocrat al marii burghezii din ancien regime, el nu vrea !?inu
are un sistem rationalist preconceput cu privire la factorii general I II te sa devina un bourgeois al secolului al XIX-lea. 0 spune singur
determina viata sociala, nici un model cu privire la felul cum tr hu na: vederile mele erau republicane inca din tinerete, dar familia mea
arate societatea ideala; dar in amanunte, prezentarea evenimentelor I I, 8 transmis prin ereditate instinctele aristocratice (Brulard, XIV); dupa
orientata exact in sensul psihologiei clasice morale, spreacea anal ,\ lutie, publicul de teatru s-a prostit (Brulard, XXII); eu insumi am fost
creur humain !?inu spre cercetarea sau intuirea fortelor istorice; lilli' ral (in anul 1821) i am descoperit ca liberalii sint outrageusement niais 8
la el motive rationaliste, empiriste, senzualiste, dar aproape deloc Illilil uvenirs d'egotisme, VI); discutia cu un gros marchand de province ma
romantico-istorice. Mathilde de La Mole!?i familia ei sint mindri de )' 1111 sa fiu toata ziua obtuz!?i nefericit (Egotisme, VII ipassim): gasim cu
lor, ea insa!?iare un cult fantastic pentru unul din stramo!?ii ei car I 1'1 ada asemenea asertiuni ca i altele asemanatoare, ce fac aluzie uneori
executat in secolul al XVI-lea din cauza unei conjuratii; Stendhalrell II I 18 constitutia sa trupeasca (La nature m 'a donne les nerfs delicats et la
acest lucru ca un important element sociologic !?ipsihologic al prez: lit II u sensible d'une femme 9, Brulard, XXXII). Uneori are impulsuri de-a
sale, dar nu are nici 0 intelegere genetica in sens romantic pentru ralllll' ptul socialiste: in anul 1811n-a dovedit energie decit acea clasa qui est
de a fi !?ifunctia nobilimii. Opiniile lui despre absolutism, religie !?iBi. lit lutte avec les vrais besoins 10 (Brulard, II) !?iacest lucru nu este valabil
privilegii de clasa nu se deosebesc prea mult de ale unui iluminist oarCt II ai pentru anul 1811.Dar mirosul i galligia maselor ii par insuportabile, -
adica sint pentru el 0 tesatura de superstitii, in!?elatorie!?iintriga; in g III I In operele sale, oricit ar fi de brutal realiste, poporul nu apare nici in
intriga bine pusa hi punct joaca (alaturi de pasiune) un 1'01 hotarilOl III nsul romantic-"poporanist" !?i nici in sensul socialist: numai mici
economia actiunii, in timp ce fortele istorice care stau la baza ei aprOllJl "" hezi ~i uneori figuri de umplutura ca soldati, servitori de casa mare ~i
se contureaza. De buna seama, toate acestea pot fi explicate prin pi i III Inerite de eafenea. Stendhal trateaza de preferinta specificul peisajului
conceptiei sale politice, care era democratica !?irepublicana; ceea 'I I u al moravurilor, de pilda deosebirile dintre Paris !?iprovincie sau dintre
suficient pentru a-I face imun fata de istorismul romantic; in afm 01. ncezi i italieni, ori caracterul englezilor, adesea cu perspicacitate ~i
aceasta, emfaza scriitorilor de tipullui Chateaubriand ii displacea in c 1111. tdeauna pe temeiul propriei sale experiente, uneori u!?orincoerent i unila-
inalt grad (chiar i de Rousseau, pe care il iubise in tinerete, se indepllrt t It. rai. Dar eu toate ca avem intotdeauna particularitati direct observate ~i nu
mai mult). Pe de alta parte, el trateaza i acele clase sociale care ar lI11'11 mple de structuri tipice generale ca la Montesquieu, acestea nu sint
sa-i fie mai apropiate, tinind cont de conceptiile sale, extrem de critic II I roape niciodata interpretate in mod genetico-istoric, ci servesc psihologiei
nici 0 urma de acele valori afective care la romantici erau legate de cuv 111111 pulare moralist-anecdotice; am putea vorbi de moralism local; pentru 0
"popor". Burghezia practica i activa care citiga prin mijloace cinstit It 1111 i buna intelegere a ceea ce vrem sa spunem aici, sa se citeasca de pilda
ii inspira 0 plictiseala de nebiruit, cum groaza simte fata de acea Vr'11/l presiile de la data de 1 !?i4 ianuarie 1817 din Rome, Naples et Florence.
republicaine a Statelor Unite, !?iin ciuda obiectivitatii sale regreta disp'lI II ividul izolat ii apare mai putin ca produs al conditiei sale istorice !?i
culturii sociale din ancien regime. Ma foi, l'esprit manque (spune I It. ntribuind la formarea ei, cit ca un atom in aceasta conditie; omul pare sa
cap. 30 din Henri Brulard), c!u:lcunreserve toutes sesforces pour un nil f I aruncat aproape la intimplare in mediul in care traie!?te~i care constituie
qui lui donne un rang dans le moride 7. Hotaritoare nu mai este na!?ter I I rezistenta mai mult sau' mai putin u!?orde invins, nu insa un sol nutritiv
nici spiritul sau cultura personala a unui honnete homme, ci capacit III priu-zis de care sa fie organic legal. In afara de aceasta, conceptia lui
profesionala. Aceasta nu este 0 lume in care sa poata trai i re l' I endhal despre om este, in linii mari, precumpanitor materialista i
Stendhal-Dominique. E adevarat ca el poate, intocmai ca eroii sai, sa lu II I

Revoltator de neghiobi.
7. Pe cinstea mea ea lipse~te spiritul, fieeare i~i rezerva toate fortele pentl \I " Natura mi-a dat nervii delieati ~i piele'sensibila de femeie.
meserie care-i da un rang in lume. O. in lupta eu adevaratele nevoL
senzualista, ~i iata -0 dovada exceptionala in Henri Brulard (XXV IJ ica despre tragic decit nivelul stilistic al celor mai multi reali~ti de mai
J'appelle caractere d'un homme sa maniere habituelle d'aller a la cha,n ziu: Julien Sorel este mult mai mult "erou" decit personajele lui Balzac
du bonheur, en termes plus clairs, mais moins qualificatifs, ['ensemble" u Haubert.
ses habitudes morales 11. Oar fericirea, chiar daca la oamenii superioll in alt sens, dupa cum spuneam mai sus, el se apropie foarte mult de
organizati poate fi gasita numai in spirit, in arta, pasiune sau glorie, ar II ntemporanii sai romantici: prin lupta impotriva limitelor stilistice dintre
el totdeauna 0 nuanta mult mai senzuala ~i mai terestra ca la roman IIt I lism ~i tragic. In aceasta privinta ii depa~e~te chiar, ciki este mult mai
Aversiunea fata de vrednicia filistina, fata de tipul de bourgeois cart' I nsecvent ~imai autentic, ~idatorita acestei concordante a ~iputut sa apara
forma acum, ar putea fi ~iromantica, dar e greu sa ne inchipuim un romelllill 1822 ca partizan al noii direqii.
care sa-~i incheie descrierea repulsiei ce i-o provoaca stringiitorii de aveJ'l1II Se ~tie ca regula stilistica clasic-estetica ce excludea orice realism mate-
urmatoarele cuvinte: J'ai eu Ie rare plaisir de faire toute ma vie a peu Iii' 1 din operele tragic-serioase a pierdut din greutate inca in timpul secolului
ce qui me plaisait 12 (Brulard, XXXII). Conceptia sa despre spirit ~iliberili. I XVIII-lea; am vorbit despre aceasta in cele doua capitole anterioare.
,. este inca intru totul cea a secolului al XVIII-lea prerevolutionar, de~i reu~(' t. hiar ~iin Franta aceasta slabire poate fi constatata inca din prima jumatate
doar anevoie ~i cam fortat sa 0 realizeze in propria sa persoana. Stendlt iI ecolului al XVIII-lea; in a doua jumatate, nivelul stilistic mediu a fost
trebuie sa-~i pliiteasca libertatea cu sariicie ~i izolare interioara ~i chilli poviictuit,atit teoretic, cit ~i practic, in special de Oiderot, lara ca el sa
exterioara, ~i spiritul trece u~or in paradox, amar ~ijignitor: une gaiuJ 11//1 ta depa~i insa pateticul burghez. In romanele sale, m:ai ales in Le Neveu
fait peur13 (Brulard, VI). Spiritul sau nu mai are siguranta de sine a epoill Rameau, ne sint prezentate cu 0 anumita seriozitate personaje din viata
~ lui Voltaire; el nu-~i domina existenta sa sociala, nici macar 0 parte inSl'l1I
toate zilele, daca nu chiar din piiturile de jos; dar seriozitatea ne amin-
nata a ei, ~i anume relatiile sexuale, cu acea facila deprindere a unui 11111.
te mai mult de moralismul ~i satira iluminismului decit de realismul
senior din ancien regime; Stendhal afirma chiar ca a devenit spiritual mllli II
olului al XIX-lea. In figura ~i opera lui Rousseau gasim deja clar un
pentru a-~i ascunde pasiunea fata de 0 femeie pe care n-a posedat-o - (',."
mene al dezvoltarii viitoare. Oupa cum spune Meinecke in cartea sa
peur, mille fois repetee, a ere, dans Iefait, Ie principe dirigeant de mil 1/
pre istorism (II, 390), Rousseau putea "sa ajute la trezirea noii intelegeri
pendant dix ans 14 (Egotisme, cap. 1). Asemenea trasaturi 11fac sa par, 1111
ntm individual, chiar lara a patrunde la 0 gindire deplin istorica, doar
epigon, care incearca zadamic sa reinvie formele de viata ale unei Cplll '
n dezvaluirea propriei sale personalitati incomparaOile". Meinecke se
revolute; alte elemente ale caracterului lui Stendhal, obiectivitatea bllli ill
fera aici la gindirea istorica; ceva similar se poate spune ~i despre
a realismului sau, curajoasa autoafirmare a persoanei sale fata de trivi till1
lism. Rousseau nu este propriu-zis realist; el are fata de subiectele sale,
juste milieu care se na~tea acum ~imulte altele 11 arata drept un precursol II
unor anumite forme spirituale ~i de viata mai tirzii; el simte ~i traie~t . III ' ori ~ifata de propria sa viata, un interes atlt de apologetic ~imoral-critic,
permanent realitatea timpului prezent ca 0 rezistenta. Tocmai de aceea J't' tll rccierea evenimentelor este la el atit de putemic determinata de principiile
mul sau - de~i nu s-a format deloc, sau numai in mica masura, dintr-o t' till Ie de drept natural, incit realitatea lumii sociale nu devine subiect nemij-
intelegere genetica a evolutiei istorice - este atit de energic ~i de strins II " it; totu~i, exemplul Confesiunilor, in care autorul incearca sa prezinte
de existenta sa; realismul acestui cheval ombrageux este un produs all"I"1 pria sa existenta in adevaratele sale raporturi cu viata contemporana,
pentru autoafirmarea sa ~i a~a se explica faptul ca nivelul stilistic al mllllh, tc important ca model stilistic pentru acei scriitori care aveau mai mUI~a
sale romane realiste se apropie mult mai mult de notiunea veche, mIllI legere fata de realitatea data decit avea el. Si mai importanta poate, dIll
uza influentei indirecte asupra realismului serios, este politizarea notiunii
lice despre natura: ea a creat un ideal de viata utopic care a exercitat,
11. Inteleg prin earaeterul unui om maniera sa obi~nuita de a vina noroeul SIIiI I, pa cum se ~tie, 0 mare sugestie ~i despre care se credea ca poate ~ realiza!
termeni mai clari, dar mai putin earaeteristici, ansamblul obiceiurilor sale mOl II
ct; acest ideal se opunea realitatii existente, istoric create, ~1 aceasta
12. Am avut rara pIaeere sa fae aproape toata viata eeea ee-mi plaeea.
13. 0 veselie infrico~atoare. ozitie devenea cu atit mai putemica ~i tragica, cu cit reie~ea mai evident
14. Aeeasta teama, repetata de 0 mie de ori, a fost, de fapt, principiul eonduc 1111 realizarea sa e~ua. Astfel, realitatea practica, istorica a devenit intr-un fel
vietii mele timp de zece ani. cunoscut inainte, 0 problema mult mai concreta ~i directa.
In primele decenii dupa moartea lui Rousseau, influenta acelei decoPII ne cont de real. De fapt, el nu incearca sa prezinte printr-un act de
uria~e asupra preromantismului francez a fost, bineinteles, chiar opu omprehensiune realitatea data, ci reliefeaza deosebit de pregnant, atit in
tocmai scriitorii cei mai importanti au manifestat tendinta de a se refu I ubiecte istorice, dt ~i in cele contemporane, polii stilistici ai sublimului ~i
din fata realitatii contemporane. Revolutia, Imperiul, ca ~i epoca Restaural rotescului ori alte contraste etice ~i estetice, inch aces tea se izbesc unul de
sint sarace in opere literare realiste. Eroii romanelor preromantice trad II tul; astfel iau na~tere, ee-i drept, efecte puternice, deoarece forta expre-
o repulsie uneori aproape patologica de a se ocupa de viata contemporau Ivli a lui Hugo e viguroasa ~i sugestiva, dar ele sint neverosimile ~i, in ce
Chiar ~i pentru Rousseau contradictia dintre naturalul pe care il dore I I rive~te redarea vietii omene~ti, false.
realitatea determinata istoric pe care 0 intilnea devenise tragica; dar p I Un alt scriitor din generatia romantica, Balzac, care dispunea de tot atita
aceasta contradictie I-a indemnat sa lupte pentru cucerirea naturalului. I I utere creatoare ~i de mult mai multa aplicatie la realitate, ~i-a asumat ca
nu mai era in viata atunci dnd revolutia ~i Napoleon au creat, ee-i dr pi reinli deosebita redarea vietii contemporane ~i poate fi privit, alaturi de
conditii cu totul noi, dar nu naturale in sensul sau, ci 0 situatie inca 0 d II tendhal, drept intemeietorul realismului modern. El este cu ~aisprezece
complicata istoric; generatia urmatoare, puternic influentata de ideik . mai tinar decit Stendhal, dar prime Ie sale romane caracteristice apar
sperantele sale, a trait rezistenta victorioasa a istoricului real ~i tocmai II I m in acela~i timp eu ale lui Stendhal, adiea in jurul anului 1830. Ca
care suferisera eel mai puternic inriurirea lui nu s-au putut adapta noii hUll emplu al modului sau de prezentare reprodueem mai intU portretul
care Ie spulberase eomplet nadejdile. Ei au ajuns in opozitie fata de acon I oamnei Vauquer, proprietara unei pensiuni, de la inceputul romanului
lume ori s-au indepartat de ea. De la Rousseau ei nu mai pastreaza dl'l , , Pere Goriot, scris in anul 1834. Portretul este precedat de 0 descriere
dezbinarea interioara, inclinatia spre fuga de societate, necesitatea de II arte exaeta a cartierului in care se gase~te pensiunea, a casei insa~i, a
separa ~i a fi singur; cealalta latura a lui Rousseau, atitudinea revolution II lor doua incaperi de la parter; toate la un 10c ne dau 0 puternica impresie
~i combativa, disparuse la din~ii. Imprejurarile exterioare care au dislill mizerie, de rapanos ~i statut ~i 0 data cu descrierea materiala ni se
unitatea vietii spirituale ~i influenta eovir~itoare a literaturii in FrantH III gereaza ~i atmosfera moraIa. Dupa zugravirea aranjamentului interior al
contribuit de asemenea la aceasta evolutie; aproape nu exista 0 opera lit " II , ufrageriei apare in fine ~i stapina casei :
mai importanta scrisa intre izbucnirea revolutiei ~i caderea lui Napoleon, II
care sa nu se arate simptome ale acestui refugiu din fata realului eontllli Cette piece est dans tout son lustre au moment ou, vers sept heures du
poran, ~i ele sint inca foarte raspindite in grupurile romantiee de dupa IH II matin, Ie chat de Mme Vauquer precede sa maftresse, saute sur les buffets,
In forma cea mai pura ~i desavir~ita se arata la Senancour. Raporturile Cllt II flaire Ie lait que contiennent plusieurs jattes couvertes d'assiettes et fait
mai multi preromantiei cu realitatea sociala a epocii sint, tocmai pi II ntendre son ronron matinal. Bientot la veuve se montre, attifee de son
caraeterullor negativ, mult mai serios problematice deeit eele ale soci I III onnet de tulle sous lequel pend un tour de faux cheveux mal mis.. elle
iluministe. Mi~carea rousseauista ~i marea deeeptie pe care a suferit-o III marche en trafnassant ses pantouf/es grimacees. Sa face vieillotte,
fost 0 premisa pentru na~terea conceptiei moderne despre realitate. OpUlI iii 1 rassouillette, du milieu de laquelle sort un nez a bec de perroquet.. ses
cu pasiune starea naturala a omului realitatii vietii istoric formate, Rou. III 'tites mais poteIees, sa personne dodue comme un rat d'eglise, son corsage
a facut din aceasta 0 problematic a practica; abia aeum s-a devalol' 7111 rop plein et qui flotte, sont en harmonie avec cette salle ou suinte Ie
prezentarea neproblematica ~i imobila a vietii in stilul seeolului al XVIII I I Iheur, ou s 'est blottie la speculation, et dont Mme Vauquer respire l'air
Romantismul, care in Germania ~i Anglia se formase cu mult inainll I #Iaudementfetide sans en etre eCa!uree. Sa figure frafche comme une
ale carui tendinte istorice ~i individualiste se pregateau de mult ~i in Ffllllil remiere geIee d'automne, ses yeux rides doni 1'expression passe du sourire
a ajuns sa se manifeste din plin dupa 1820, ~i anume, cum se ~tie, t III I rescrit aux danseuses a l'amer renfrognement de l'escompteur, enfin toute
principiul amestecului stilurilor a fost declarat de Victor Hugo ~i de pri It 1111 a personne explique la pension, comme la pension implique sa personne.
sai drept lozinea mi~earii lor; intr-insul aparea mai frapanta opozitia III e bagne ne vapas sans l' argousin, vous n 'imagineriez pas 1'un sans l' autre.
de tratarea clasica a subiectelor ~i fata de limba literara clasica. Dar chilI I 'embonpoint blafard de cette petite femme est Ieproduit de cette vie, comme
la Victor Hugo ia 0 forma exagerat antitetica: ceea ce il preocupa p I I typhus est la consequence exhalaisons d'un hOpital. Son jupon de laine
combinarea sublimului ~i grotescul.J!L - doi poli stilistici in care nil 'rkotie, qui depasse sa premiere jupe faite avec une vieille robe, et dont ta
ouate s'echappe par les fentes de l' etoffe lezardee, resume Ie salon, la ,\till Portretul stapinei se leaga de aparitia ei matinala in sufragerie; femeia
a manger, Ie jardinet, annonce la cuisine et fait pressentir les pensionllflll are in acest centru al activitatii ei, anuntata putin vrajitoresc prin pisica
Quand elle est la, ce spectacle est complet. Agee d'environ cinquante 11/1 sare pe bufet, ~i apoi incepe 0 descriere amanuntita a persoanei ei.
Mme Vauquer ressemble a toutes les femmes qui ont eu des malheurs. 1:'/1, escrierea e dominata de un motiv principal, repetat de mai multe ori:
l'ceil vitreux, I 'air innocent d'une entremetteuse qui va se gendarmer 11111 otivul consonantei dintre persoana ei pe de 0 parte ~i incaperea in care se
se faire payer plus cher, mais d'ailleurs prete a tout pour adoucir SOli ,\'(11/ se~te, pensiunea pe care 0 conduce, viata pe care 0 duce pe de alta parte;
a livrer Georges ou Pichegru, si Georges ou Pichegru etaient encore a liI'(I I scurt, consonanta dintre persoana ei ~i ceea ce noi (~i uneori chiar ~i
Neanmoins elle est bonne femme au fond, disent les pensionfJaires, qlll I Izac) numim milieu-ul ei. Aceasta consonanta e sugerata cit se poate de
croient sans fortune en l'entandant geindre et tousser comme eux. Qu '//\, nvingator: mai intii prin aspectul ve~ted, gras, murdar ~i respingator al
ete M. Vauquer ? Elle ne s 'expliquait jamais sur Ie defunt. Comment alltlll pului ~i imbracamintei ei, totul coincizind cu aerul din camera pe care ea
perdu safortune ? "Dans les malheurs", repondait-elle. Il s'etait mal (/1 1 inspira rara scirba; putin mai tirziu, in legatura cu fata ~i mimica ei,
duit envers elle, ne lui avait laisse que les yeux pour pleurer, cette n!m \. otivul e reluat mai moralist ~i anume accentuind energic corelatia dintre
pour vivre, et Ie droit de ne compatir a aucune infortune, parce (1/1 rsoana ~i milieu: sa personne explique la pension, comme la pension
disait-elle, elle avait souffert tout ce qu'il est possible de souffrir 15. plique sa personne; tot aici converge ~i comparatia cu galerele. Urmeaza
oi 0 expunere mai degrabii medicala in care l'embonpoint blafard al
amnei Vauquer ca produs al vietii ei este comparat cu tifosul ca urmare a
15. incaperea aceasta se arata in toata splendoarea ei dimineata, catre ceasul ~11'1' halatiilor unui spital. In cele din urma, fusta ei e apreciata ca un fel de
dnd motanul doamnei Vauquer, luind-o inaintea stapinei, sare de pe un 1I1I11j
nteza a diferitelor incaperi din pensiune, anticipind gustul produselor
pe altul, mustace~te dupa laptele din cele dteva strachini acoperite cu farflll
incepe a toarce cu noaptea-n cap. indata se inrati~eaza ~i vliduva, gatita cu hlllilI linare ~i prevestindu-i pe locatarii pensiunii; aceasta fusta devine pentru
ei de tul, de sub care atirna 0 bucla rotimda de par fals, ce aluneca intr-o 1'1111. clipa simbolul milieu-ului ~i apoi totul e inca 0 data rezumat prin propo-
calca agale, tir~iindu-~i papucii sdlciati. Fata-i batriioara ~i bucalata, din 111'11 lia: quand elle est la, ce spectacle est complet; nici nu mai trebuie deci
cuI careia nasul iese ca un plisc de papagal; miinile mici ~i durdulii, mull I a~teptam dejunul ~i pe locatari, totul fiind dinainte cuprins in persoana
grasana ca de tircovnic, sinii revarsati, care tremura la fiecare pas - t01i1l 1. Nu pare deci ca diferitele reluari ale motivului concordantei sa fie ordo-
potrivesc de minune cu aceasta sala, unde mizeria se prelinge ca igrasil I te premeditat ~i tot atit de putin probabil este ca Balzac sa fi urmat un
pereti, unde s-a cuibarit specula ~i al carei aer dospit ~i inmiresmat e respiJ II II Ian sistematic in descrierea aparitiei doamnei Vauquer; succesiunea obiec-
doamna Vauquer rara nici 0 sdrba. Chipu-i rece ca intiia bruma de t01l11l111 lor amintite - boneta, frizura, papucii, fata, miinile, trupul, iara~i fata,
ochii impresurati de zbircituri, cu expresia lor care trece de la surisul profcsillil Ii
hii, corpolenta, fusta - nu prezinta nici urma de compozitie; nu se indica
al dansatoarei la posaca incruntare a carriatarului, pe scurt, intreaga ei rap!111I 1
lamure~te asupra pensiunii, dupa cum pensiunea te lamure~te asupra pcrsollil I ci 0 separare intre imbracaminte ~i trup ~i nki 0 limita intre caracterele
sale. Temnita nu merge flirlitemnicer; una flirlialta nu pot fi inchipuite. Buh I Ii ' zice ~i semnificatia moraHi. Intreaga descriere, a~a cum am analizat-o, se
galbejita a acestei femei marunte esteprodusul vietii acesteia, dupa cum 11111 I" reseaza fanteziei re-creatoare a cititorului, aducerii-aminte in legatura cu
este consecinta emanatiilor dintr-un spital. Juponul ei de !ina tricotata, mai hill rsoane asemaniitoare ~i medii asemanatoare, vazute cindva; teza "unitatii
dedt fusta croita dintr-o rochie mai veche ~i ale carei scame curg prin '. IIIII Iilistice" a milieu-ului, in care sint incadrati ~i oamenii, nu se justifica
stofei mincate de vreme, reprezinta parca, luate la un loc, salonul, salol II lional, ci e prezentata, ca stare de fapt sensibila ~i penetranta, pur
mincare ~igradinita, vestesc infliti~area cuhnei ~iparca-ti spune earn cum llellill
sa arate clientii pensiunii. Cu ea aici, tabloului nu-i mai lipse~te nimic. Av II'
aproape cincizeci de ani, doamna Vauquer seamana cu toate femeile CllIl II cred saraca lipita pllmintului ~i spun ca la urma urmei e 0 biata femeie de treaba.
trecut prin grele impasuri. Are ochi sticlo~i, inrati~area nevinovatll II 11111 1 Ce va fi fost pe vremuri domnul Vauquer? Ea nu vorbea niciodata despre
codoa~e, care mai intii iti respinge cu indignare tirgul, pentru ca apoi siHi IHIIII' rllposatul. Cum i~i pierduse averea? "Cu necazurile", raspundea ea. Fata de
smulge 0 plata mai buna, ~i care, ca sa traiasca bine, e gata la arice; 1111 I dinsa se purtase rau: nu-i lasase dedt ochii, ca sll p!inga; casa aceasta, ca sa
vinda pe Georges sau Pichegru, daca Georges sau Pichegru n-au fos! Till aibll din ce trlli ~i dreptul de a nu lua parte la suferintele sernenilor sai, pentru
vinduti. Totu~i, clientii pensiunii, auzind-o oftind ~i vaicarindu-se ca ~idin I ell, dupa cum singura spunea, indurase ea insa~i toate suferintele de pe lume.
sugestiva, lara demonstratie. Intr-o propozitie ca aceasta: ses petites mal" \ tinde ca a fost conte ~i general, ca a cazut sur les champs de bataille. In
poteiees, sa personne dodue comme un rat d'eglise ... san! en harmon1 ncordanta cu aceasta este demonia vulgara a caracterului doamnei
avec cette salle au suinte Ie malheur. .. et dont Mme Vauquer respire l'all uquer; ea pare sa fie bonne femme au fond, pare saraca, dar poseda,
chaudement fetide ... , teza concoidantei cu tot ce cuprinde intr-insa (semo upll.cum aflll.mmai tirziu, 0 avere frumu~ica ~i e in stare de orice murdarie
ficatia sociologico-morala a mobilierului ~i a obiectelor de imbraclimintr I ntru a-~i imbunatati un pic soarta - meschinaria josnica ~i ordinarll. a
determinabilitatea elementelor inca invizibile ale mediului din cele inainll lurilor acestui egoism, amestecul de prostie, viclenie ~i ascunsa vitalitate
date ~.a.m.d.) e deja presupusa; observatiile despre galere ~i tifos.sint d III re~te impresia de respingator ~i fantomatic; ne vine iar in minte
comparatii sugestive ~inu demonstratii sau inceputuri de demonstratie. Lip mparatia cu un ~obolan sau cu alt animal caruia fantez.ia umanll. Ii
de ordine ~i irationalitatea textului sint consecintele grabei cu care lu 'l , ribuie cu oroare 0 putere demonicll.. Parte a a doua a descrierii e deci 0
Balzac, dar ele nu sint totu~i intimpllHoare, deoarece insa~i graba estc II mpletare a celei dintii: dupa ce in prima parte doamna Vauquer a fost
buna parte urmarea faptului ca scriitorul era posedat de propriile sale ima 1111 zentata ca 0 sinteza a unitatii spatiului de viata dominat de ea, in a
sugestive. Motivul unitatii mediului I-a prins pe el insu~i cu atita forta, in I ua parte e aprofundat caracterul ei impenetrabil ~i abject, care trebuie
obiectele ~i persoanele care formeaza un milieu capata pentru el de mullf se rasfringa asupra acestui spatiu.
ori un fel de a doua semnificatie, diferita de cea rational inteligibiHl.,d \I Balzac a simtit in toata opera sa, intocmai ca in acest text, mediile cele
mult mai esentiala: 0 semnificatie pe care 0 definim cel mai bine II i variate ca 0 unitate organicll., ba chiar demonica, ~i a incercat sa
adjectivul "demoniac". In sufrageria cu mobilele ~i obiectele sale uzat I nsmita ~i cititorului aceasta senzatie. El nu s.-a multumit, asemenea lui
jerpelite, dar totu~i inofensive pentru 0 minte calma, neinriurita de fante/': ndhal, sll.-~isitueze personajele, al caror destin 11poveste~te cu gravitate,
"muste~te nefericirea, sta pitita specula" - in acest cotidian trivial se ascllJIII -un cadru istoric-contemporan ~i social bine determinat, ci a conceput
vrajitoare alegorice ~i in locul vliduvei plinute ~i neglijent imbracate ved III asta legatura ca necesara: fiecare spatiu de viata devine pentru el 0
pentru 0 clipa aparind un ~obolan. Este deci yorba de unitatea unui anulII I osfera morala ~i sensibila care imbibli peisajul, locuinta, mobila, unel-
spatiu de viata, unitate resimtita ca 0 conceptie totalitara demoniac-organi Ie, corpul, caracterul, relatiile, ideile, activitatea ~i soarta oamenilor, iar
prezentata mai cu seama cu mijloace sugestive ~i senzoriale. matia istorica generala apare la rindul ei ca 0 atmosfera complexa care
Partea ce urmeaza in textul nostru, unde motivul concordantei nu JIll! prinde toate spatiile de viata luate in parte. E notabil faptul ca acest lucru
apare, se ocupa de caracterul ~i antecedentele doamnei Vauquer. Ar fi gl ( II reu~it cel mai bine ~i in modul cel mai autentic in cazul cercurilor
insa a vedea in aceasta separare dintre aparitie pe de 0 parte, caract J heziei pariziene mijlocii ~i mici ~i in cazul provinciei, pe dnd pre-
antecedente pe de alta parte, un principiu compozitional intentionat ; tarea societatii inalte pare, lara voia sa, de multe ori melodramatica,
aceasta a doua parte apar caracteristici corporale (['adl vitreux), ~i fo II' Ii ~i chiar comica pe alocuri. Exagerarea melodramatica se manifesta ~i
adesea Balzac ordoneaza altminteri materialul sau amesteca elemcllll I alte parti; dar in timp ce in cazul paturilor de jos ~i mijlocii aceasta nu
corporale, morale ~i istorice ale unui portret. Prezentarea caracterului pieteaza dedt rareori asupra autenticitatii ansamblului, el nu poate crea 0
antecedentelor nu urmare~te in cazul nostru sa clarifice ceva din el , I I ritabila atmosfera nici in cazul virfurilor sociale, nici al celor spirituale.
"sa puna in adevarata lumina" obscuritatea doamnei Vauquer, ~i anUnlt '" Realismul atmosferic balzacian este un produs al epocii sale, ea insa~i
penumbra demoniei subaltern-triviale. eit despre antecedente, propri III I d parte componenta ~i produs al unei atmosfere. Aceea~i forma spiri-
pensiunii face parte din categoria femeilor de aproximativ cincizeci d III Ill.- forma romantica -, cea care a resimtit mai intii in mod atH de
qui ant eu des malheurs (plural!); Balzac nu da nici un amanunt in Ie fill ternic ~i senzual unitatea stilistica de atmosfera a epocilor anterioare,
cu antecedentele vietii ei, ci reproduce, in parte prin vorbire indin ( , a descoperit Evul Mediu, Rena~terea ~i totodata specificul istoric al
palavrele lamentoase, formate din locuri comune, pe care obi~nuie~t J Iturilor straine (Spania, Orientul), aceea~i forma spirituala a promovat
dea ca raspuns celor care Ii pun cu mila intrebari. Dar ~i aici folo I t Intelegerea organica a specificului atmosferic contemporan in cele mai "
pluralul imprecis, care se sustrage unei explicatii mai clare: sotul ei d '('II I iate aspecte ale sale. Istorismul atmosferic ~i realismul atmosferic sint
~i-a pierdut averea dans des malheurs; exact a~a cum, dteva pagin III ns legate unul de altul; Michelet ~iBalzac sint purtati de acelea~i curente.
departe, 0 alta vactuva suspecta spune despre sotul ei, despr enimentele care au avut loc in Franta intre 1789 ~i 1815 ~i ecourile lor in
urmatoarele decenii au avut drept rezultat faptul ca realismul modI III est principiu e trans pus imediat asupra soeietatii umane :
contemporan, s-a dezvoltat mai devreme ~i mai puternic tocmai in Frallli
iar unitatea politico-cultural a a tarii i-a dat in aceasta privinta un mare av III La Societ~ (eu initial.a. mare, ea mai inainte Nature) ne fait-elle pas de
fata de Germania; realitatile franc'eze puteau fi cuprinse ca un intr p II' homme, SUlvant les mllleux ou son action se deploie, autant d'hommes
toata varietatea lor. Nu mai putin dedt transpunerea romantica in ansamhlill /fferents qu'il y a de varietes en zoologie ? 17
atmosferic al diferitelor ambiante a contribuit la dezvoltarea realisnlldlll
modern ~i un alt curent romantic, ~i anume amestecul stilurilor desprc l II' a~o~ el c?mpara deosebirile dintre un soldat, un muncitor, un functional'
am vorbit pe larg, datorita caruia personaje din paturi sociale diferitl'. II mImstrat~v, un avocat, un pierde-vara, un savant, un om de stat, un negus-
toate complicatiile lor de viata practic-cotidiene, un Julien Sorel, t'l I I un ma~mar, un poet, un sarac, un preot, cu cele dintre lup, leu, magar,
rb, rechm ~.a.m.d.
Mtrinul Goriot sau doamna Vauquer, au putut deveni obiectul unei prezclIl I"
literare serioase. De unde rez.ulta in primul rind ca el incearca sa fundamenteze conceptiile
Aceste consideratii generale mi se par edificatoare; mult mai dificill d~spre socletatea umana (tipul de om diferentiat de medii) prin analogii J

descrii cu oarecare exactitate conceptiile dominante in modul speci:t1 d. 10gIce; cuvintul milieu, care apare aici pentru prima data in sens socio-
prezentare allui Balzac. Datele oferite de el in acest sens sint numerOtl 1 ' ic ~i caruia ii era destinata 0 cariera atit de mare (Taine pare sa-l fi
ne dau multe puncte de repel', dar sint confuze ~i contradictorii; pe ell d luat de la Balzac), I-a invatat de la Geoffroy Saint-Hilaire, care la rindul
inventiv ~i bogat in idei ni se inrati~eaza Balzac, pe atit de putin i-a fo, I II ,I ,I-a tr~nspl~ntat din fizica in biologie; acum trece din biologie in socio-
Ie. BlOlogIsmul la care se ginde~te Balzac este, dupa cum reiese din
sa separe intre ele diferitele elemente ale propriei sale atitudini, sa capll
iruperea imaginilor ~i comparatiilor sugestive, dar neclare in expuneri 11l111i' mele citate de el, mistic, speculativ ~i vitalist; in acela~i timp insa,
nale' ~i sa aiM in general 0 atitudine critica fata de fluxul propri I d rezentarea-model, principiuJ "animal" sau "om", nu e deloc luat ima-
inspiratii. Toate refleqiile sale filozofice, de~i pline de observati i v II t, ci oarecum ca idee platonica reala; diferitele genuri ~i specii sint doar
o originale, ajung la 0 macroscopie fantezista care ne aminte~te de COllltI' mes exterieures; ~i in afara de aceasta ele nu sint date ca schimbatoare in
poranul sau Hugo; pentru explicarea artei sale realiste este insa I\( I' ctie de 0 istorie interna, ci ca fixe (un soldat, un muncitor etc., ca un
tocmai de 0 precauta separare a curentelor care concura intr-insa. ~ un magar?- Semnificatia propriu-zisa a ideii de milieu, a~a cum a
A

In "Avant-propos" la ComMie Humaine (aparut in 1842) Balzac pUll I 01 1,lzat:o~r.actlc m romanele sale, n-a fost, dupa to ate aparentele, pe deplin
la explicarea operei sale cu 0 comparatie intre regnul animal ~i ~lll I, Izata al~1 de Bal.zac. Chiar daca nu cuvintul, dar conceptul - milieu in
tatea umana, inspirat fiind in aceasta privinta de teoriile lui Gcolill ul SOCIal- a eXIstat cu mult inaintea lui; Montesquieu posed a rara nici
Saint-Hilaire. Influentat de filozofia speculativa a naturii la moda allllli I I. doiala aceasta idee; dar in timp ce Montesquieu acorda mult mai multa
Germania, acest biolog sustinea principiul unitatii tipice in organizarc, III, ortanta conditiilor'naturale (clima, sol) dedt celor nascute din istoria
ideea ca in organizarea plantelor (~i animalelor) exista un plan g 'Ill I d na ~i in timp ce el se stractuie~te sa construiasca diferitele medii ea
Balzac aminte~te eu aeeasta oeazie sistemele altor mistiei, filozofi ~i hlllit e t.ipice s.ta?ile in care aplica de fiecare data modelul de constitutie ~i
(Swedenborg, Saint-Martin, Leibniz, Buffon, Bonnet, Needham), pt'lIll1l (atle potnvIt pentru ele, Balzac este din punet de vedere practic stapinit
ajunge in fine la urmatoarea formulare: totul de elementele structurale ale mediului sau, in istorica ~i continua
nire; ~i nici un cititor nu va ajunge de la sine la ideea pe care Balzac
Le createur ne s' est servi que d 'un seul et meme patron pour lOll\ I sa 0 sustina in "Avant -propos" , dnd spune ca pe el il intereseaza numa'i
etres organises. L'animal est un principe qui prend sa forme exteriellll' I
I "om" ~au .ti?uril~ specifice ("soldat", "negustor"); ceea ce ne apare
pour parler plus exactement, les differences de sa forme, dans les 11111/ figura mdIvIduala, concreta, cu forma Iauntrica proprie, cu istorie
ou il est appele a se developper... 16
vorbi mai exact, elementele diferentiale proprii formei sale, din mediile in care
ste chemat sa se dezvolte ...
16. Creatorul nu s-a folosit decit de unul ~i acela~i proto tip pentru toal' 11111 S~~ietatean~ face ea din om, dupa mediile in care se desra~oara aetiunea sa, tot
organizate. Animalul e un principiu care-~i ia forma exterioara, sau, J11 1111 81111aoamem deosebiti cite varietali exista in zoologie?
lliuntricli proprie, nliscutli din imanenta conditiei istorice, sociale, corJllI1II upa aceasta trecere de la biologie la istoria umana, Balzac continua cu
etc. ~i care se schimbli; nu vedem "soldatul " , ci pe colonelul Brid III I lemica la adresa istoriografiei obi~nuite, careia ii repro~eaza de a fi
Issoudun, concediat dupli caderea lui Napoleon, declizut ~i avelllili. lijat pina acum istoria moravurilor; aeeasta ~i-a propus el sa 0 scrie.
(La Rabouilleuse). nu aminte~te incerearile de istorie a moravurilor !acute incepind eu
Dupa temerara comparatie intre diferentierea zoologica ~i sociolo lul al XVIII-lea (Voltaire); deci nu ajunge nici la 0 analiza care sa
Balzac se straduie~te, ce-i drept, sa scoata in evidenta caracterele sp I I lice deosebirile dintre propria sa prezentare a moravurilor ~i cea a even-
pentru Societe fata de Nature; ele rezida in primul rind in varietatcu 11111 Horpredecesori; numai Petronius e amintit. In fata greutatilor ridieate
mai mare a vietii ~i moravurilor umane, ca ~i in posibilitatea, inexist'llt eea ee ~i-a propus (0 drama eu trei sau patru mii de personaje), el se
regnul animal, de a trece dintr-o specie in alta (l'epicier ... devient pol, I le incurajat de exemplul romanelor lui Walter Scott; aici ne mi~clim
France, et Ie noble descend parfois au dernier rang social IS) ; apoi, d I II totul in lumea istorismului romantic. $i claritatea ideii este adeseori
tele specii se imperecheaza (lafemme d'un marchand est quelquefois tli " rita de formularile pline de efect sau de fantezie; de pilda faire
d'etre celle d'un prince .... dans la Societe la femme ne se trouw' /'01
urrence a I'Etat-Civil24 poate fi gre~it inteles, iar propozitia Ie hasard
toujours etre la femelle d'un male 19); mentionate fiind ~i conflictel 1111' Ie plus grand romancier du monde 25 necesita in eazul unei coneeptii
roase, rare la animale, ~i gradul diferit de inteligenta la diferitii OUIIII 111
rice eel putin un comentariu. Citeva motive earacteristice ~i importante
Fraza rezumativa suna: L'etat social a des hasards que ne se permet /ill I
nsa bine in evidenta: in primul rind conceperea romanului de moravuri
Nature, car il est la Nature plus la Sociere20 Pe cit de imprecis ~i Ulli I'
storie filozofica ~i, in genere, parerea sustinuta ~i eu alte oeazii ea
scopic este acest pasaj, pe cit de mult sufera din cauza lui proton pseutlll\ I
vitatea sa este istoriografie, idee la care yom mai reveni; apoi justificarea
comparatiei pe care se bazeaza, el contine totu~i 0 comprehensiune lslllll,
ror stilurilor, de orice nivel, in operele de aeest gen; ~i in fine intentia
instinctiva (ies habitudes, les vetements, les paroles, les demell 1('\
e a-I depa~i pe Walter Scott prin euprinderea tuturor romanelor intr-un
changent au gre des civilisations21); gasim de asemenea ~i el 'lilt ,"
g, 0 prezentare globala a soeietatii franeeze din seeolul al XIX-lea,
dinamico-vitaliste (si quelques savants n 'admettent pas eilCOf,' 1/"
ee pentru el constituie de asemenea opera de istorie.
I 'Animalite se transborde dans I 'Humanite par un immense cOUrt/IIII
Oar cu aeeasta planul sau nu s-a epuizat; el vrea sa dea inca separat
vie... 22). Nimic insli despre posibilitatile deosebite de intelegere dl
oteala de les raisons ou la raison de ces effets sociaux 26 ~i, daca i-a
dispune omul fata de om; nici macar in formulare negativa, ~i anUlI1I
it eel putin sa eaute ce moteur social, vrea sa ~imediter sur les principes
omul nu are intelegere fata de animal; dimpotriva, relativa simplllill
vietii sociale ~ipsihice a animalelor este prezentata ca stare de fapt obi t II turels et voir en quoi les Societes s'ecartent ou se rapprochent de la regIe
~i abia catre sfir~it gasim 0 aluzie la caracterul subit<ctival unor as '1111III rnelle, du vrai, du beau? 27. Nu ne intereseaza aiei faptul ea nu-i este dat
constatari: ... les habitudes de chaque animal sont, a nos yeux du "",/" fntreprinda expuneri teoretice in afara cadrului narativ, ~i ea deei nu
constamment semblables en tout temps... 23 tea ineerea sa-~i realizeze planurile teoretiee decit tot in forma de romane ;
interesant sa constatam doar ea filozofia "imanenta" a romanelor sale
18. Blicanul... devine pair al Frantei, iar nobilul coboarll uneori in ultimul '111 moravuri nu i-a fost sufieienta ~i cli aeeasta insatisfaetie il determina sa
social. lizeze aiei, dupa atitea explieatii biologiee ~i istoriee, modele clasiee - la
19. Sotia unui negustor e uneori demnll de a fi sotia unui print... ; in So I " Ie erernelle, Ie vrai, Ie beau; eategorii pe care nu Ie mai poate valorifiea
femeia nu se potrive~te intotdeauna a fi femela unui mascuI. ctie in romanele sale.
20. Statutul social comporta un hazard pe care Natura nu ~i-lpermite, el fiind N 11111
plus Societate.
21. Obiceiurile, ve~mintele,cuvintele,locuintele ... se schimba dupa placul civill:t1\1111. A face concurenta Starii Civile.
22. Dacll unii savanti nu admit inca faptul ell Animalitatea se transpune in Um III 1111 Hazardul este cel mai mare romancier din lume.
printr-un imens curem de viatll... Motivele sau motivul acestor efecte sociale.
23 .... obiceiurile fiecllrui animal sim, cel putin dupa cite credem noi, intotll! Ill' Sa mediteze asupra principiilor naturale ~i sa vada prin ce anume Societatile se
asemllnatoare, in mod constant. .. departeaza sau se apropie de regula eterna, a adevarului, a frumosului.
Toate aceste motive - biologice, istorice, clasic-moraliste - se gase T III linse, degenereaza adeseori in vorbiirie curata. Citez dteva moralisme
fapt impra~tiate in opera sa. Comparatiile biologice ii plac lui Balzac fOllll' urte din Pere Goriot :
mult: vorbe~te despre fiziologie sau zoologie cu ocazia fenomenelor soci III
despre anatomie du cceur humain, compara in textul analizat mai sus It, Le bonheur est Lapoesie des femmes comme la toilette en est le fard. -
tele unui mediu social cu exhalatiile care provoaca tifosul ~i, intr-un loc II II (/ science et l'amour) sont des asymptotes qui ne peuvent jamais se
Pere Goriot, spune despre Ratignac ca s-a dedat invataturii ~i seduc(illlli oindre. - S'il est un sentiment inne dans le cceur de l'homme, n 'est-ce
luxului avec l'ardeur dont est saisi l'impatient calice d'un dattier fellldl s L'orgueil de Laprotection exerce ii tout moment en faveur d'un etre
pour les fecondantes poussieres de son hymenee28 Nu e nevoie sa cil III ibLe? - Quand on cannaft Paris, on ne croit ii rien de ce qui s 'y dit, et
motive istorice, deoarece spiritul individualizant ~iatmosferic al istorisffillhll n ne dit rien de ce qui s 'y fait. - Un sentiment, n 'est-ce pas le monde
este spiritul intregii sale opere, vreau sa citez insa cel putin unul din nlllill ns une pensee ? 30
roasele pasaje pentru a ariita ca avea permanent in fata lui reprezcJlI II
istorice. Pasajul provine din romanul provincial La Vieille fille; e vorbil II Minimul pe care il putem spune despre asemenea sentinte este ca nu
doi domni mai in virsta, care locuiesc in Ale<;on, unul din ei e un 111'11 rita de cele mai multe ori generalizarea pe care 0 capata. Sint idei nascute
ci-devant, celalalt un profitor de pe urma revolutiei, care a dat falimenl b impresia situatiei momentane, uneori foarte potrivite, uneori absurde,
lotdeauna de bun-gust. Balzac are ambitia sa fie un moralist clasic, uneori
Les epoques deteignent sur les hommes qui les traversent. Ces tlt'II' m de-a dreptul de reminiscente din La Bruyere (de exemplu un pasaj din
personnages prouvaient la verite de cet axiome par l'opposition des tei"t, re Goriot, in care se descriu efectele fizice ~i sufiete~ti ale posesiunii
historiques empreintes dans leurs physionomies, dans leurs discours, tllIII ilor, cu ocazia sumei trimise lui Rastignac de catre familia sa). Dar
leurs idees et Leurscostumes29 asta nu se potrive~te nici cu stilul, nici cu temperamentul sau. Cele mai
utite formulari se gasesc in mijlocul naratiunii, atunci dnd nici nu se
Si intr-alt loc din acela~i roman, in legatura cu 0 casa din AIc~1111 de~tesa moralizeze; a~a de pilda, dnd la vieille fllle spune sub inspiratia
vorbe~te despre un archetype pe care l-ar reprezenta; nu e yorba aici II mentului despre Mademoiselle Cormon: Honteuse elle-meme, elle ne
arhetipul unei abstractiuni anistorice, ci de cel al caselor burgheze dc pi vinaitpas la honte d'autrui31
buna parte a Frantei; casa, al carei caracter local pitoresc I-a descris 11111 In ce prive~te planul general, care s-a format treptat in con~tiinta lui,
inainte, ar merita cu atit mai mult sa ocupe un loc in aceasta opera, Cll ( II I ista la Balzac ~i alte idei interesante, mai ales din perioada in care I-a
explique des mceurs et represente des idees. Elementele biologice ~i istOi I- mulat definitiv: in scrisorile din jurul anului 1834. Trei motive se cer
se unesc foarte bine in opera lui Balzac, in ciuda unor obscuritati ~i t I ciaI relevate in aceste autointerpretari; ele se gasesc toate trei intr-o
" gerari, fiindca ambele se potrivesc cu caracterul ei romantico-dinamic I II isoare catre doamna de Hanska (Lettres ii l'etrangere, Paris, 1899,
uneori trece chiar in romantico-magic ~i demoniac; in ambele cazull isoarea din 26 octombrie 1834, 200-206), unde citim (205) urma-
simte infiuenta unoI' "forte" irationale. In schimb, moralismul clasic II II- rele:
adeseori un corp strain. El se manifesta mai ales in inclinatia lui Balzac. 1'1
formularea de sentinte general-moraliste. Luate ca observatii izolate, ace II , Les Etudes de Mceurs representeront tous les elfets sociaux sans que ni
sint uneori spirituale, dar de cele mai multe ori sint excesiv de generalizlIll e situation de la vie, ni une physionomie, ni un caractere d'homme ou de
uneori nu-s nici macar spirituale ~i, daca iau proportiile unei relatari III"
. [Poezia femeilor este fericirea, dupa cum fardul este gateala lor. - (Stiinta i
iubirea ... ) slnt asimptote ce nu se Intilnesc niciodata. - Dad exista un sentiment
28. Cu ardoarea ce cuprinde caliciul nerabdator al unui curmal-femela In contl" I I innascut al inimii omeneti, acela nu este oare orgoliul protectiunii exercitat In
pulberile rod nice ale fecundarii. fiecare clipa in favoarea unei fiinte slabe? - Cel care cunoate Pari suI nu crede
29. Epocile ii pun amprenta asupra oamenilor care Ie strabat. Cele doua persoll" in nimic din ce se vorbete i nu vorbete despre nimic din ce se petrece acolo. -
confirmau adevarul acestei axiome prin opozitia dintre trasaturile istoric' 1111 Un sentiment nu este oare 0 lume cuprinsa intr-un gind ?]
parite pe fizionomiile, in vorbirea, In ideile i vemintele lor. I. Ruinoasa ea insai, nu banuia ruinea altcuiva.
femme, ni une maniere de vivr~ ni une profession, ni une zone social', III ", ezentata tara scrupule cu tot ce e cotidian, practic, urit ~iordinar intr-insa,
pays franr;ais, ni quoi que ce soit de l'enfance, de la vieillese, de l'agl' 11/" atitudine asemanatoare Cll cea a lui Stendhal: intati~ind-o real-cotidian-
de la politique, de Lajustice, de la guerre ait ete oublie. toric, 0 ia in serios i chiar in tragic. Lucru ce nu s-a intimplat inca
Cela pose, l'histoire du ccur humain tracee fil a fil, l'histoire ,Wit /,11 Iciodata de la instaurarea gustului clasic, ~i nid chiar inainte in modul
faite dans toutes ses parties, voila la base. Ce ne seront pas d(',I' I" , esta practic-istoric, orientatspre con~tiinta sociala de sine insu~i a omului.
imaginaires .. ce sera ce qui se passe partout 32. epind cu clasicismul iabsolutismul francez mai cu seama, nu numai ca
tarea realului cotidian a devenit mult mai limitaHi ~imai decenta, dar ~i in
Din cele trei motive la care ma gindesc, doua pot fi recunoscute ilm dill lul de a-I considera s-a renuntat, oarecum din principiu, la tragic ~iproble-
mai intii intentia atotcuprinzatoare de a da 0 enciclopedie a vietii, dill I tic. Am incercat sa explidim acest lucru in capitolele anterioare; un
nici 0 parte sa nu lipseasca; apoi realitatea ei comuna oarecare: CI' till/ biect din realitatea practiciiputea fi tratat comic, satiric, didactic-moralist;
passe partout. Al treilea motive inclus in cuvintul histoire. In III I I Ie subiecte din anumite domenii limitate ale cotidianului contemporan
histoire du ccur humain sau histoire sociale nu e yorba de "iSlOIII ngeau pina la nivelul stilistic mediu al pateticului; mai departe nu se
sensul obi~nuit: nici de cercetare ~tiintifica a unor evenimente petrel 1111 rgea. Viata real-cotidiana, chiar ~i a paturilor rnijlocii ale societatii, era
. de inventare relativ libera, nu de history, ci de fiction (expresiile elll'll I iderata ca apartinind stilului umil; spiritualul ~i importantul Henry
sint deosebit de clare); nici de trecut, ci de prezentul contemporan, I II' Iding, care atinge atitea probleme morale, estetice ~i sociale, ramine
intinde cel mult cu dtiva ani sau decenii in trecut. Daca Balzac defilll It I ruri in limitele tonului satiric-moralist~i spune in Tom Jones (XIV, cap. 1):
sale Etudes de Mcurs au dix-neuvieme siecle drept istorie - tot a~a SII 11.11 that kind of novels which, like this I am writing, is one of the comic
dliduse romanului sau Le Rouge et Ie Noir subtitlul de Chron/t/ll' s 33.
dix-neuvieme siecle -, aceasta insemna in primul rind ca el i~i \'lIlI' Pll.trunderea seriozitatii existentiale ~i tragice in realism, a~a cum am
activitatea sa inventiva, de plasmuire artistica, drept 0 activitatc III 1111 ,tatat-o la Stendhal ~iBalzac, este, tara indoiala, strins legata de marea
pretare a istoriei, ba chiar de filozofie a istoriei, a~a cum reiese dlill ' care romantica a amestecului stilurilor, definita prin cuvintul de ordine
"Avant-propos"; in al doilea rind ca el concepe prezentul ca i, till 1 kespeare contra Racine", ~i socot forma stendhalian-balzaciana, ames-
anume prezentul ca nasdndu-se din istorie. De fapt, oamClIll I de serios ~i realitate cotidiana, mult mai hotaritoare, mai autentica ~i
atmosferele sale, oridt de actuale, sint prezentate intotdeauna ca 11'111111' importanta dedt cea a grupului lui Victor Hugo, care voia sa conto-
izvorite din evenimentele ~i fortele istorice; ajunge sa ne amintilll III I ell.sublimul cu grotescul.
in care descrie na~terea averii lui Grandet (Eugenie Grandet) sau tll I II Noutatea atitudinii i noua categorie de subiecte care erau acum tratate
lui Du Bousquier (La vieille fiUe), sau de cea a batrinului Goriol, 1'1 III , problematic, tragic, au dus la dezvoltarea treptata a unei specii cu,
ne da seama de aceasta; inainte de aparitia lui Stendhal ~i Balzac 1111 I I noi de stil serios sau, dadi vrem, de stil sublim; nici nivelurile stilistice
nicaieri ceva similar intr-o forma atit de con~tienta ~i de preci II,I
(I e, niei cele cretine, nici cele shakespeariene sau cele raciniene n-au
depa~e~te cu mult pe Stendhal in ceea ce prive~te legatura orgalill 1 ,I I trece pur i simplu asupra noilor subiecte; 0 oarecare nesiguranta s-a
om ~i istorie. a asemenea conceptie ~i practica sint intru totul isltll I lfestat la inceput in felul atitudinii serioase. .
Sa revenim inca 0 data la motivul al doilea - ce ne seront pm rI lendhal, al carui realism s-a nascut din rezistenta impotriva unui prezent
imaginaires .. ce sera ce qui se passe partout. Aceasta arata cll ill I II I re il detesta, a pastrat in atitudinea sa inca mull din instinctele secolului
se hrane~te numai din fantezia libera, ci din viata reala, a~a CUIII I VIII-lea. Eroii sai amintesc inca de figuri de genul lui Romeo, Don
ea peste tot. Balzac are fata de aceasta viata variata, imbibat~ iii I 1 , Valmont (din Liaisons.dangereuses) ~i Saint-Preux; intr-insul e vie in
IIIrind figura lui Napoleon; eroii romanelor sale gindesc ~i simt impo-
32. Studiile de moravuri vor int1iti~atoate efectele sociale, t1ira a fi 1111111 'pocii, pretindu-se doar cu dispret la intrigile ~iuneltirile din prezentul
situatie din viata, nici 0 fizionomie, nici un caracter de barbat sall I III
un mod de viata, nici 0 profesiune, niei 0 zona sociala, nici un lilllil I /Icea categorie de romane, la fel ca cele pe care Ie-am scris, face parte din
nici un amanunt din copilarie, batrinete, maturitate, politica, juslilll I nlll comic.
postnapoleonian; de~i,se amesteca permanent motive ce ar avea cara h I ,I Pasajul reprezinta punctul culminant al unei prezentari ce are ca tema
comedie conform conceptiei mai vechi, un lucru este totu~i sigur pentlll 1 I multumirea Emmei fata de viata ei din Tostes. Ea a sperat mult timp
~i anume ca figura pentru care simte interes tragic ~i pentru care CI'11 Ir-o intimplare nea~teptata care sa dea 0 noua intorsatura acestei vieti
cititorului sa simta acela~i lucru, trebuie sa fie un adevarat erou, 111:11\ site de eleganta, aventura ~i iubire, in fundul provinciei, alaturi de un
indraznet in ideile ~i pasiunile sale. Libertatea inimii generoase, libel 1.11. rbat mediocru ~i plictisitor; s-a pregatit chiar in vederea acestui fapt, s-a
pasiunii are la el inca mult diI\ inaltimea aristocratica ~i din jocul Cll ~II rijit de persoana ~i de cas a ei, oarecum pentru ca sa merite acea intor-
care tin mai degraba de ancien regime dedt de burghezia secolului al XI ' I Iura a sortii ~i sa fie vrednica de ea; dar cum schimbarea nu are loc, e
Balzac i~i cufunda mult mai adinc eroii in determinarea seculara; d II prinsa de nelini~te ~i disperare. Flaubert descrie aceasta in mai multe
pierdut masura ~i limita a ceea ce inainte era socotit tragic ~i nu posed. III louri care zugravesc anturajul Emmei, a~a cum 11 vede ea acum; carac-
seriozitatea obiectiva fata de realitatea moderna, deoarece aceasta I I dezolant, monoton, cenu~iu, fad, inabu~itor ~i rara ie~ire ii apare clar
dezvolta abia mai tirziu. Grice complicatie, oridt de cotidiana ~i de III I II rata ochilor abia de dnd nu mai intrevede nici 0 nadejde. Pasajul nostru
e luata de el cu vorbe mari drept tragica, orice manie drept pasiun " I I punctul culminant al zugravirii disperarii ei. Ni se relateaza apoi cum
mereu dispus sa faca din oricare nefericit comun un erou sau un sfinl, II I ma lasa toate din cas a in paragina, cum se neglijeaza ~i pe ea ~i devine
e yorba de 0 femeie, 0 compara cu un inger sau cu 0 madona; p' 1111 Inavicioasa, incH sotul ei se hotara~te sa paraseasca Tostes, crezind ca
ticalos energic sau in genere pe orice personaj ceva mai sumbru 11 III "' I i lui nu-i prie~te clima.
nizeaza; iar pe bietul mo~ Goriot 11 nume~te ce Christ de la paternit I Luat in sine, pasajul ne zugrave~te un tablou, sotul ~i sotia impreuna la
ce era conform cu temperamentul sau agitat, fierbinte ~i necritic ~i cOIIIIII' sa. Dar tabloul n-a fost zugravit de dragul sau ~i ca atare, ci e subordonat
de asemenea cu moda romantica de a simti peste tot forte demonice ()( 11110 iectului dominant, disperarea Emmei. Din cauza aceasta nu este prezentat
de a urca expresia pina la melodramatic. lornlui in mod direct: aici se afla doi oameni la masa ~i acolo se afla
In generatia urmiitoare, ce apare in deceniul al ~aselea, se manill I I
lornl care ii prive~te; ci dimpotriva, cititorul 0 vede mai intii pe Emma,
puternica reactie in aceasta privinta; la Flaubert, realismul devine imlhlill pre care a fost mult yorba in paginile anterioare, ~i abia prin ea vede
impersonal ~i obiectiv. Intr-o lucrare preliminara asupra "imitatiei Sl Ii, I
loul. Nemijlocit vede numai starea sufleteasca a EmIJ1ei ~i indirect, prin
a cotidianului" am analizat din acest punct de vedere un pasaj din Mod,1' ma acestei stari, in lumina sentimentelor ei, vede cum se desra~oara
Bovary ~i voi repeta aici, cu mici modificari ~i prescurtari, pagillill I nzul. Prime Ie cuvinte ale pasajului: Mais c 'hait surtout aux heures des
pective, deoarece se angreneaza perfect in expunerea de fata ~i dC11 II as qu 'elle n 'en pouvait plus ... enunta tema ~i tot ceea ce urmeaza nu este
probabillucrarea citata n-a ajuns sa fie cunoscuta de multi cititori dill I "' t elaborarea ei. Nu numai determinarile ce depind de dans ~i avec ~i
locului ~i momentului aparitiei (Istanbul, 1937). Pasajul respectiv sc ~' , indica locul reprezinta prin ingramadirea de amanunte ale nemultumirii
in capitolul 9 din prima parte a romanului Madame Bovary ~i sun 1I lit n comentariu la elle n 'en pouvait plus, ci ~i propozitia urmatoare, care
Inte~te sdrba ce i-o provocau felurile de mincare, se supune intentiei
Mais c 'etait surtout aux heures des repas qu 'elle n 'en pouvait plll.l, ,I . cipale prin sens ~i prin evolutie ritmica. Iar daca mai departe citim
cette petite salle au rez-de-chaussee, avec la poele qui jumait, la pm I, arles hait long a manger, aceasta este, ce-i drept, 0 noua propozitie din
criait, les murs qui suintaient, les paves humides,. toute l'amertllll/ ct de vedere gramatical ~i 0 noua mi~care din punct de vedere ritmic, dar
I' existece lui semblait servie sur son assiette, et, a
la jumee du bOIlIIl ste totu~i dedt 0 reluare, 0 varianta a motivului principal; propozitia
montait du fond de son ame comme d'autres bouf!ees d'af!adi.l'.II'II/' e~te adevarata semnificatie abia prin contrastul dintre felullui tihnit de
Charles etait long a manger,. elle grignotait quelques noisettes, 01/ I. nca ~i sdrba ei ~i apoi mi~carile deznadejdii ei nervoase. Barbatul care
appuyee du coude, s 'amusait, avec la pointe de son couteau, de filiI'
raies sur la toile ciree 34.
'U lespezile umede; i se parea ca-i serve~te in farfurie toata amarliciunea vietii
i ~i, prin aburii rasolului, din fundul sufletului se ridicau parca alte adieri
34. Dar mai ales la orele cind trebuia sa stea la masa, nu mai putea sa ntlill dczgustatoare. Charles minca incet; ea rontaia citeva alune sau, rezemata in
aceea mica de jos, cu soba care fumega, cu u~a care scirtiia, cu perclil I II I 'Ill, i~i trecea timpul tragind liilii pe mu~ama cu virful cutitului.
maninca fara sa banuiasca nimic devine ridicol ~i oarecum fantom II It mai mult ~i mai confuz; ea vede ~i alte lucruri in afara de acestea, in
dnd Emma il prive~te cum ~ade ~i maninca, el devine cauza prin IJI d prive~te trupul, manierele, imbracamintea lui; apar amintiri, intre timp
propriu-zisa, a lui elle n 'en pouvait plus; caci toate celelalte amanunh I ude vorbind, ii simte eventual mina, respiratia, il vede umblind, bonom,
trezesc disperarea - incaperea trista, mincarea obi~nuita, lipsa unei 11'11 ,I rginit, neapetisant ~i fara sa banuiasca nimic; 0 gramada de impresii
masa, aspectul dezolant al ansamblului - ii apar ei, ~iprin aceasta ~i lllil nfuze. Clar conturat e numai rezultatul, aversiunea fata de el, pe care
rului, ca ceva ce sta in legatura cu el, ce pome~te de la el ~i care HI II buie sa 0 ascunda. Flaubert muta preciziunea conturului in domeniul
totul altfel daca el ar fi altfel dedt este. presiilor; el alege, aparent rara nici 0 intentie, trei dintre ele, care sint
Astfel, situatia nu e data pur ~i simplu ca tablou, ci mai intii '1'1 luate in mod exemplar din domeniul trupului, al spiritului ~i al com-
Emma ~i prin ea situatia. Nu este insa Yorba, ca in unele romane (;II! tamentului; ~i Ie prezinta in a~a feI, de parca ar fi trei ~ocuri care 0
persoana intii ~i ca in alte opere asemanatoare de mai tirziu, de ,11111 sc unul dupa altul pe Emma. Aceasta nu este deloc 0 redare naturalista
redare a continutului con~tiintei Emmei, a ceea ce simte ~i cum .111 on~tiintei. Socurile naturale se nasc, de fiecare data, cu totul altfel.
Adevarat ca de la dinsa pome~te lumina care lumineaza tabloul, d II I unoa~tem aici mina ordonatoare a scriitorului care rezuma concis intima
in acela~i timp ~i parte componenta a tabloului, il ocupa, avind 1111 I fuzie sufleteasca in directia spre care tinde de Ia sine: in directia "aver-
intr-insul. Prin aceasta ne aminte~te de vorbitorul din scena lui Petrollill e fata de Charles Bovary". Aceasta ordonare a simtamintelor launtrice
capitolul 2; doar ca mijloacele utilizate de Flaubert sint altele. Nu "11111 i imprumuta, fire~te, criteriile din exterior, ci chiar din materialul
vorbe~te aici, ci scriitorul. Le poele quifumait, Ia porte qui criait, 1/',1/1 tiv. Este un dt de ordonare care se cere pentru ca starea sufleteasca sa
suintaient, Ies paves humides: toate acestea sint vazute ~i simlilt I ansforme de la sine in vorbire, rara nici un alt amestec.
Emma, dar ea nu ar fi in stare sa Ie dea aceasta expresie concis /,, omparind aceasta modalitate de prezentare cu cea a lui Stendhal ~i
l'amertume de l'existence Iui semblait servie sur son assiette: ea art' III c, trebuie sa anticipam ca ~i aici se intilnesc cele doua caracteristici
o astfel de senzatie, dar daca ar dori s-o exprime, n-ar suna astfel ; III lilt ritoare ale realismului modem; ~i aici sint tratate serios evenimente
asemenea formulare ii lipse~te perspicacitatea ~i onestitatea recc I I lid I
dian-reale dintr-o patura sociaIa joasa, din mica burghezie provinciaHi ;
siunii. Fire~te, aceste cuvinte nu cuprind nicidecum existenta lui Hod, 1
re caracterul anumit al acestei seriozitati yom mai vorbi; ~i tot aici
ci numai existenta Emmei; Flaubert nu face dedt sa dea implinire (ill/, I imentele cotidiene sint incadrate precis ~i adinc intr-o epoca contem-
materialului pe care ea il ofera in pura sa subiectivitate. Daca Emnlil " I n-istorica precisa (epoca regalitatii burgheze); ce-i drept, mai putin
stare de aceasta, n-ar mai fi ceea ce este, s-ar depa~i pe ea ins, , I lor ca la Stendhal sau Balzac, dar totu~i absolut evident. In privinta
salva. A~a insa nu numai ca vede, dar este ea insa~i vazuta ca pers(I III lor doua caractere esentiale exista 0 concordanta intre cei trei scriitori
vede ~ijudecata ca atare, prin simpla definire, clara, a existentei ei slIltil lreg realismul anterior; dar atitudinea lui Flaubert fata de subiectulsau
~i prin prisma propriilor ei sentimente. Daca mai incolo (part I I II eu totul diferita. La Stendhal ~i Balzac auzim foarte des ~i aproa~e
capitolul 12, aproximativ la pagina 2) citim: jamais CharI/',1 If u ce ginde~te scriitorul despre personajele sau evenimentele sale; mai
paraissait aussi desagreable, avoir Ies doigts aussi carres, I' esp/II alzac insote~te permanent naratiunea sa de comentarii emotionante
Iourd, Ies far;ons si communes ... 35, ne gindim poate timp de (I I III ronice, morale, istorice sau economice. Aflam foarte des ~i ceea ce
aceasta combinatie ciudata este ingramadirea afectiva a motivcJOI I" sc ~isimt personajele, de multe ori in a~a fel incit scriitorul se identifica
aversiunea Emmei fata de sotul ei Ie aduce de fiecare data la supnd II rsonajul in situatia respectiva. Aproape nimic din toate acestea la
ea insa~i pronunta, oarecum in sinea ei, aceste cuvinte, ca este ell ( I III' ert. Opinia sa despre evenimente ~ipersonaje ramine neexprimata; ~i
de "vorbire indirecta libera". Dar aceasta ar fi 0 eroare. Exista de 1.11'1 1 II
personajele se manifesta ele insele, scriitorul nu se identifica niciodata
pretexte paradigmatice ale aversiunii Emmei, dar ele au fost 1'111111,,, rcrile lor ~inici nu urmare~te ca cititorul sa se identifice cu ele. Auzim,
planificat de catre scriitor, nu de simtamintele Emmei. Caci '1\111111 ' drept, pe scriitor vorbind; dar el nu-~i da parerea ~i nu comenteaza.
I sau se limiteaza la a selecta faptele ~i a Ie da expresie verbala, cu
35. Charles nu i se parea nieiodata atit de neplaeut, eu degetele atit de hllllll I. vlngerea ca orice fapt, daca e exprimat pur ~i complet, se interpreteaza
eu mintea ath de greoaie, eu apueaturi atit de ordinare. IInatit pe sine, dt ~i pe eroii care participa la el, mult mai bine ~i mai
complet decit ar putea sa 0 faca 0 opinie sau 0 apreciere adaugata. in ac 'I I Se vede limpede cit de mare e deosebirea intre 0 asemenea conceptie ~i
convingere, deci in increderea profunda in adevarul limbajului utilizal I II I larea grandilocventa a simtamintelor proprii ~i a criteriilor oferite de ele,
atita raspundere, onest ~i ingrijit, rezida arta lui Flaubert. a cum devenise moda prin ~i de la Rousseau; 0 interpretare comparativa
Aceasta tine de foarte vechea traditie clasica franceza. Elementelc ( I I propozitiei lui Flaubert Notre Cfur ne doit etre bon qu'il senfir celui des
gasim inca in versul lui Boileau, caracterizind forta cuvintului just illtI utres39 ~i a propozitiei lui Rousseau de la inceputul Confesiunilor: Ie sens
buintat (despre Malherbe: d'un mot mis en sa place enseigna le pouvoil 1/1) /1m CfUr,et je connais les hommes4o ar putea releva pe deplin schimbarea
opinii inrudite ne ofera La Bruyere. Vauvenargues spune: Il n 'y 0/11"1' atitudine survenita aici. Oar i corespondema sa arata clar cu cit obstinat
point d'erreurs qui ne perissent d'elles-memes, exprimees clairem('l/( I fort a ajuns Flaubert la convingerile sale. MariIe teme i intrebuintarea
increderea lui Flaubert in limbaj merge ~i mai departe decit II 1111 era, lipsita de responsabilitate, a fanteziei creatoare exercita inca 0 puter-
Vauvenargues: el crede ca ~i realitatea faptelor se dezvaluie in expll I eli atractie asupra lui; din acest punct de vedere, Flaubert prive~te pe
lingvistica. Flaubert e un lucrator extrerp de con~tient ~i poseda intcl '1'1 I hakespeare, Cervantes ~i chiar ~i pe Hugo cu ochi romantici ~i blestema
critica pentru arta intr-un grad neobi~nuit chiar ~i in Franta; in COil eori propria sa tema meschina ~i mic-burgheza care 11 obliga sa depuna
pondenta sa, mai ales in cea din anii 1852-1854, cind a scris Madame Bo\'tli mai anevoioasa rnigala stilistica (dire a lafois simplement et proprement
(Correspondance, seria a III-a, editie adaugita, 1927), gasim mult' till choses vulgaires41); lucru ce merge uneori atH de departe, incit face
edificatoare asupra scopurilor artistice. Toate ajung in ultima instant, II" rmatii care contrazic conceptiile sale fundamentale: ..'et ce qu'il y a de
teorie mistica - dar care se bazeaza in practica, ca orice mistica verita"lll olant, c 'est de penser que, meme reussi dans la perfection, cela (Madame
pe ratiune, experienta ~i disciplina - a cufundarii ~i uitarii de silll II. ary) ne peut etre que passable et ne sera jamais beau, a cause du fond
obiectele realitatii, pe care Ie transforma (par une chimie merveillel/,I't', I me 42. La care se mai adauga inca faptul ca el, intocmai ca atitia alti arti~ti
tacindu-le sa ajunga la maturitate lingvistica. in felul acesta, obiectele 111111.1" seama din secolul al XIX-lea, i~i urate epoca; Flaubert vede cu mare
complet pe scriitor; el uita de sine, inima sa ii serve~te numai pClllli1 , cizie problemele ei ~i crizele ce se pregiitesc; el vede anarhia interna,
simti pe a altora ~i, daca aceasta stare, care poate fi realizata prin r. 1!l11i I manque de base theologique43, nivelarea social-psihologica, istorismul
fanatica, este atinsa, expresia lingvistica desavir~ita, care cuprinde de f I 'I II Ired, eclectic, domnia frazelor gata tacute; dar el nu vede niei 0 solutie ~i
data obiectul pe deplin ~i 11 judeca impartial, rasare de la sine; obi '( II I 'i 0 ie~ire; fanatica sa mistica a artei este aproape ca un substitut de
sint vazute a~a cum Ie vede Oumnezeu, in esenta lor reala. La acea, t I ligie de care se eramponeaza cu toata puterea ~ionestitatea devine adeseori
mai adauga 0 conceptie cu privire la amestecul stilurilor, nascuta din at'll I uza, meschina, eolerica ~i nervoasa. Aceasta 11 face insa uneori sa sufere
intelegere mistic reala; nu exista subiecte sublime ~i umiIe; creatia t' II n dragostea sa nepartinitoare, comparabila eu dragostea Creatorului fata
opera de arta intaptuita impartial, artistul realist trebuie sa imite prOCt'tll1I obiecte. Totu~i, pasajul analizat ramine neatins de asemenea lacune ~i
creatiei ~i fiecare subiect contine in esenta sa, in fata lui Oumnezeu, tol II I biciuni ale fiintei sale ~ine permite sa observam, in forma sa pura, efeetul
serios cit ~i comic, tot atita demnitate cit ~i josnicie; daca e redat jll I neeptiei sale artistice.
exact, se gase~te just ~i exact ~i nivelul stilistic care ii convine; nu e II wi Scena ne intati~eaza pe sot ~i sotie la masa, situatia cea mai eotidiana pe
nici de 0 teorie generala a nivelurilor stilistice in care subiectele " II re ne-o putem imagina; in epoci anterioare ea ar fi fost imaginabila din
ierarhizate in funqie de demnitatea lor, nici de analiza scriitorului, 'ill I net de vedere literar doar ca parte a unei farse, a unei idile, a unei satire.
comenteze subiectul dupa prezentare pentru 0 mai buna intelegere ~i II 1111 ei ea devine un tablou al nemultumirii; ~i anume nu a u'nei nemultumiri
justa incadrare ; toate acestea trebuie sa rezulte din insa~i preze III III
subiectului.
rnima noastra nu trebuie sa fie de alt folos decit sa simta inima celorlalli.
Imi simt inima ~i-i cunosc pe oameni.
36. [EI ne-a invalat ce forla are cuvintul a~ezat la loeullui.] I. Sa spui in acela~i timp simplu ~i potrivit lucruri vulgare.
37. Nu ar exista erori de niei un fel eare nu ar disparea de la sine, la 0 eXJlI11111 .. .iar dezolant e sa te ginde~ti ca, fie chiar izbutita perfect, aceasta nu poate fi
limpede. decit acceptabil, tara sa fie vreodatli frumos, din cauza fondului insu~i.
38. Printr-o ehimie miraeuloasa. Lipsa unei baze teologice.
mo~entane ~itrecatoare, ci 1runeia cronice, care domina complet 0 in~n ,II' m~~; fiecare din numero~ii oameni mediocri care se mi~ca in cuprinsul
existenta, cea a Emmei Bovary. E adevarat ca mai tirziu urmeaza ddl'lllI u l~l are lumea sa proprie, lumea prostiei mediocre ~i stupide, 0 lume
evenimente, chiar ~i pove~ti de dragoste, dar nimeni nu va putea ved 'II III ~lata din iluzii, obi~nuinte, instincte ~i locuri comune; fiecare e singur,
scena de la masa numai un fragment de expozitiune dintr-o poveSI(' tI I unul nu poate intelege pe celalalt, nici unul nu poate face pe celalalt sa

dragoste ~i nu va fi tentat sa numeasca Madame Bavary un rom~" " leaga; nu exista 0 lume comuna a oamenilor, deoarece aceasta ar putea
dragoste. Romanul este prezentarea unei intregi existente um~ne ~ra 1(' II na~terenumai daca multi ar gasi calea spre propria lor realitate autentica
~i fragmentul nostru reprezinta 0 parte dintr-insa, care contme l~ ~ '('\1 linata fiecaruia in parte, care ar deveni atunci ~i realitatea veritabil~
timp intregul. Nimic deosebit nu se intimpla in aceasta scena, mCI pill una tuturor. Este adevarat ca oamenii se intilnesc pentru afaceri ~i
inainte de ea nu s-a intimplat nimic deosebit. E un moment oarecare alllllli lraetii, dar intilnirea nu are un sens de comunitate; ea devine falsa,
ceas care se repeta cu regularitate, ceasul dnd sotul ~i sotia stau la 1111 ola, penibila ~i e plina de neinte1egere, vanitate, minciuna ~i ura pros-
impreuna. Cei doi nu se cearta, nu distinge~ nici un confl~ct ~it <It I' a. Flaubert nu ne spune insa niciodata care ar fi lumea adevarata, lumea
palpabil. Emma e deznadajduita, dar deznade]dea nu e dete~m~natad~ I r "intelepti" ; in cartea sa, lumea e compusa numai din prostia ce pierde
catastrora anumita; n-a pierdut nimic concret, nu dore~te lllffilCcon 'Il'l vedere adevarata realitate, care nici nu poate fi descoperita; ~i totu~i ea
adevarat ca ea are multe dorinte, dar acestea sint cu totul vagi: el II 111\ IA;. exista in limba scriitorului care demasca prostia prin simpla rela-
iubire 0 viata variata; 0 asemenea disperare neconcreta a existat pltllt " , ; hmba are deci un criteriu pentru pros tie ~i prin aceasta ia parte ~i la
intotd~auna, dar nimeni nu s-a gindit sa 0 ia in serios intr-o opera lill" II latea celor "intelepti", care altfel nu apare in aceasta carte niciodata.
asemenea tragic lipsit de forma, daca putem sa-l numim tragic, del '111111 i Emm.aBovary, personajul principal al romanului, este complet cufun-
de propria conditie in ansamblul ei, a putut fi surprin~ l!~erar a~l., I' n reahtatea falsa, in acea betise humaine, intocmai ca "eroul" celuilalt
romantism; probabil ca Flaubert e cel care I-a prezentat mtna oara III I , n realist allui Flaubert, Frederic Moreau din Education sentimentale.
unoI' oameni de formatie spirituala inferioara ~i proveniti dintr-o Jt hi e..incadre.a~amodul flaubertian de a prezenta asemenea personaje in
sociala mai joasa; in mod cert el este primul care intelege atmosfera III' ()~nle tradl~lOnale de "tragic" ~i "comic"? Para indoiala, existenta
a acestei conditii psihice. Nu se intimpla nimic, dar nimicul a devcllit I Cl ~ surpnns.a in toata profunzimea ei; rara indoiala, categoriile
greu, sumbru, amenintator. Cum reda situatia am viizut; autorulonlllll edlare preexlstente, ca de pilda "induio~atorul", sau "satiricul", sau
lingvistic impresiile confuze de ne~ultumire trez!te in. Emma .d~ a III ticul", nu pot fi aplicate aici ~i adeseori cititorul e impresionat de
odaii, al mincarurilor, al barbatulUl, cu 0 densa clantate. Sl lJl II I nul ei intr-un fel care seamana foarte mult cu mila tragica. Totu~i,
nareaza dedt rareori fapte ce imping repede actiunea inainte; prillil nu este un adevarat erou tragic. Modul in care limba dezvaluie aici
felul de tablouri care transforma nimicul cotidianului indiferent in I II' itatea, lipsa de maturitate ~i neorinduiala vietii ei, caracterul mizerabil
apasator al repulsiei, al anostului, al falselor sperante, al deceptii1(1I\' 10 lei vieti in care se impotmole~te (toute l'amertume de i'existence iui
zante ~i al anxietatilor jalnice, se strecoara un destin omenesc Cellli I I Itlitservie sur son assiette) exclude ideea unui tragic autentic ~i autorul
comun care se tira~te incetul cu incetul spre sfir~itul sau. lornl nu se pot identifica niciodata in aceea~i masura cu ea cum se
Si situatia aceasta cuprinde in ea insa~i interpretarea. Cei dill Ilea cu eroul tragic; Emma e mereu cercetata, apreciata, condamnata
impreuna la masa; barbatul nu banuie~te nimic din starea ei suf1('11, una cu intreaga lume in care este prinsa. Dar ea nu este nici comic a ;
atit de putin ii leaga unul de altul, incH nu ajung nici ~ac~r la 0 C~:llil lun caz: pentru aceasta e mult prea profund inteleasa din complicatia
explicatie, la un conflict deschis. Fiecare este atH de ~nns m pro~n;1 I I I ; de~l Flaubert nu face deloc "psihologie comprehensiva", ci lasa
ea in deznadejdea ~i visele ei nedeslu~ite, el in stuplda multumlfl' II hcasca pur ~i simplu starile de fapt. El a gasit fata de realitatea vietii
incH amindoi sint complet singuri; n-au nimic comun, dar nici CCYll 1111 Iporane 0 atitudine care difera complet de atitudinile ~i nivelurile
pentru care sa merite sa fie singuri. Caci fiecare in parte e c~fund II Canterioare, chiar ~i de ale lui Stendhal ~i Balzac, ba tocmai de ale
lume falsa ~i absurda, care nu poate fi pusa de acord cu reahtatl'll II I'll. Am putea-o numi foarte simplu "seriozitate obiectiva". Suna ciudat
sale, indt fiecare pierde posibilitati1e vietii ce i se ofera. Ceea ce St' 1111 Ilumirea stilului unei opere de arta literara. Seriozitate obiectiva care
cu ace~ti doi oameni este valabil pentru aproape toate persoll.II' I a patrunda pina in profunzimea pasiunilor ~i complicatiilor unei
vieti omene~ti, rara a s'e-emotiona, sau cel putin rara a trMa aceasta enHl\h Tratarea serioasa a realitatii cotidiene, ridicarea unor mai mari grupuri
o atitudine pe care ne a~teptam sa 0 intilnim mai degraba la un prcol III nne cu nivel social inferior la rangul de subiect al unei prezentari
pedagog sau un psiholog dedt la un artist. Dar ace~tia vor sa aiba rcwlill blematic-existentiale pe de 0 parte, incadrarea personajelor cotidiene
practice directe, ceea ce nu-l preocupa pe Flaubert. Prin atitudinea sa I'" mune ~i a faptelor in fluxul general al istoriei contemporane, fundalul
de cris, pas de convulsion, rien que la fixite d 'un regard pensif45 - cl v I lIatistoric pe de alta parte - iata, dupa parerea noastra, bazele realismului
sa oblige limba sa redea adevarulin legatura cu obiectele supuse ObSClVIII ern, ~i e natural ca forma larga ~i elastica a prozei romane~ti sa se fi
sale: Ie style etant d lui tout seul une maniere absolue de voir les cllO,11 pus tot mai mult pentru 0 redare atit de complexa. Daca nu gre~im, Franta
(Corr., II, 346). In orice caz, se realizeaza astfel in ultima instant, I dus in secolul al XIX-lea cea mai insemnata contributie la na~terea ~i
intentie pedagogica, de critica la adresa timpului; nu trebuie sa ne slllill voltarea realismului modern. Situatia Germaniei am aratat-o deja la
spune acest lucru, chiar daca Haubert insista asupra faptului ca el e alII I ~itul capitolului anterior. In Anglia, evolutia a fost ca principiu aceea~i
nimic altceva dedt artist. Cu dt ne ocupam mai mult de Haubert, cu <111111 ~i in Franta, dar s-a petrecut mai lini~tit ~i mai treptat, rara prapastia
devinemailimpededtainteiegerepentruproblematica~icaracterulpl.l I> nca dintre 1780 ~i 1830; ea incepe mult mai devreme ~i pastreaza mult
al culturii burgheze din secolul al XIX-lea se manifesta in operel' Ii i mult timp, pina departe in epoca victoriana, forme ~i conceptii tradi-
realiste; ~i multe pasaje importante ale corespondentei confirma act' I I I nale. Chiar .~ijn arta lui Fielding (Tom Jones a aparut in 1749) exista
Demonizarea evenimentelor sociale, pe care 0 gasim la Balzac, lip, I I It mai mult realism energic al vietii contemporane luate in intregimea ei
bineinteles cu totul; viata nu mai spumega ~i nu mai clocote~te, ci ('III it in romanele franceze ale aceleia~i perioade; nici mi~carea fundalului
viscoasa ~iinerta. Specificul evenimentelor contemporan-cotidiene nu COIl I ric-contemporan nu lipse~te cu desavlr~ire; dar totul e conceput mai
pentru Haubert in actiuni ~i pasiuni rascolitoare, nici in oameni ~i PIIIIII raha moralist, la distanta de seriozitatea problematica ~i existentiala; pe
demonice, ci in zabava intr-o statica extinsa, a carei mi~care superficial. Ill> alta parte, nici la Dickens, ale carui opere au inceput sa apara in deceniul
este dedt agitatie goala, pe dnd dedesubt are loc 0 alta mi~care, apt P II' patrulea al secolului al XIX-lea, nu se resimte aproape nimic din fundalul
nesimtita, dar generala ~i permanenta, indt substratul politic, econOllll1 Iitic-social, in ciuda puternicului sentiment social ~i sugestivei densitati a
social pare relativ stabil ~i totu~i supraincarcat cu tensiune. Nici un CVIIII lieu-urilor sale; pe dnd Thackeray, care incadreaza foarte concret
ment nu pare s-o modifice dtu~i de putin; dar in concretetea dural '\ I' nimentele din Vanity Fair (1847-1849) in istoria epocii (anii de dinainte
care Flaubert ~tie sa ne-o sugereze atH in evenimentul izolat (ca in excllll'llIl dupa Waterloo), pastreaza in genere rara multe modificari conceptia
nostru), dt ~i in ansamblul tabloului epocii, se arata ceva ca 0 amenill\.11 ralisHi, semisatirica ~i semisentimentaIa, care s-a transmis din secolul
ascunsa: 0 epoca ce cu stupida ei lipsa de ie~ire pare incarcata cu dinelll1111 XVIII-lea. Trebuie sa renuntam din pacate sa vor13imchiar ~i in liniile
Prin nivelul stilistic al seriozitatii obiective ~iprincipiale din care 1111 III Ie mai generale despre na~terea realismului rus modern (Suflete moarte a
rile vorbesc singure, orinduindu-se singure in fata cititorului in func(1l Ii I Gogol a aparut in 1842, povestirea Mantaua inca in 1835); lucrul este
valoarea lor ca tragice sau cornice, ba in majoritatea cazurilor ~i de la III' posibil pentru scopul urmarit de noi, daca nil putem citi operele in
pe ambele planuri valorice, Flaubert a depa~it violenta ~inesiguranta r()1I111l1 ginal. Ne yom multumi sa amintim influenta pe care a exercitat-o mai
tica in tratarea subiectelor contemporane; evident, conceptia sa arl j, I I iu.
pastreaza ceva din pozitivismul mai vechi, de~i ocazional el se expllill
foarte aspru cu privire la Comte. Pe baza acestei obiectivitati au fost posiltil.
alte dezvoltari despre care yom vorbi in capitolele ce urmeaza. De allli I
putini dintre urma~i au inteles cu aceea~i claritate ~i responsabilitate IlII III
nea de a prezenta realitatea contemporana; bineinteles ca au existat prlllil.
urma~i spiritemailibere.maispontane.maibogate dedt eL

44. Fara strigate, tara convulsii, doar eu fixitatea privirii ginditoare.


45. Stilul fiind prin sine insu~i 0 maniera absoluta de a vedea lucrurile.