Am o poveste pentru Hollywood. E o comedie romantica.

Dar este pe bune,

reala. Incepe cu un tip croat intra intr-un bar
Anul 2011. Am 21 de ani. Abia ce-am aterizat in Spania, e tarziu, cam 10 seara. Sunt
jucatorul lui Schalke de 4 ani, dar am venit aici sa semnez actele cu Sevilla maine
dimineata. Tot ce-am de facut este sa dau testele medicale si sa semnez.
Fratele meu mai mare, Dejan, calatoreste cu mine. Cand ajungem la hotel, avem o cina
tarzie cu cativa oameni de la club. Nu stiu de ce, dar sunt un pic emotionat si stresat
dupa cina si stiu ca n-o sa pot dormi. Asa ca ii spun fratelui meu:
Hai sa bem ceva si apoi bagam somn!
Aceste cuvinte aveau sa imi schimba viata.
Pentru ca femeia care lucra la barul hotelului este WOW! Si acum, partea asta,
imaginati-va ca se desfasoara in slow motion, ca intr-un film, cand apare EA. Este atat
de frumoasa!
Mi-am spus singur: Ok, Sevilia, wow! Imi place locul asta!.
Dar ei nu ii pot sa-i spun nimic in afara de HOLA, pentru ca nu stiu nici pic spaniola.
Vorbesc germana, engleza, italiana, franceza si sarba-croata, dar nu spaniola. Este
ingrozitor.
Asa ca uite-ma cu fratele meu, stam aici, vorbim, cand cineva de la un alt club mare
european il suna pe fratele meu. Zic c-au aflat ca suntem in Sevilla si vor sa ne trimita
un avion privat sa vina sa ne ia, sa semnez cu ei, nu cu Sevilla.
Nu aveam nimic formal semnat cu Sevilla. Este un pas urias pentru mine sa ma mut in
Spania si un pic riscant. Tara noua, limba noua, nu stiu pe nimeni aici. Echipa care voia
sa trimita avionul dupa mine hai sa zicem ca era mai usor de adaptat pentru mine.
Ce vrei sa faci?, m-a intrebat fratele meu.
I-am zis: Pai i-am spus deja DA presedintelui de la Sevilla si cuvintele mele
valoreaza mai mult decat o semnatura
Ok, le spun asta, a incheiat fratele meu discutia la telefon.
Apoi i-am aratat-o pe femeia de la bar: O vezi pe chelnerita? O sa joc aici, pentru
Sevilla si o sa ma insor cu femeia asta.
Fratele meu incepe sa rada: Ok, cum zici tu!. Crede ca glumesc.
Chelnerita a venit sa ne intrebe daca mai vrem ceva si i-am zis fratelui meu: Stii, inca
sunt agitat. Nu cred ca pot sa dorm. Hai sa mai bem ceva.
A doua zi, am semnat contractul cu Sevilla si am stat in acel hotel pentru 3 luni, in timp
ce imi cautam casa. Asa ca in fiecare dimineata mergeam la barul hotelului pentru o
cafea si o Fanta, doar ca sa o vad pe frumoasa mea chelnerita.
Tot ce stiam e ca o cheama Raquel. Nu vorbea deloc engleza, iar eu nu vorbeam deloc
spaniola. Asa ca in fiecare dimineata:
Buenos das, Raquel. Un caf y un Fanta naranja!
Nu stiu cum sa explic. Cateodata, intalnesti un om si ai un sentiment diferit. De cate ori
o vedeam, era ca o bomba in mine care se declansa. Saptamana de saptamana,
incepeam sa invat spaniola, cate un pic si, de parca ma chinuiam, ma foloseam foarte
mult de maini sa ii spun ceva.
Ea credea ca e amuzant. Avea o expresie: Eu Jane. Tu Tarzan!.
Si beam atata cafea, era aproape ridicol!
Cred c-am invitat-o in oras cam de 20-30 de ori. Niciodata n-a spus nu, dar mereu avea
ceva pregatit, ba ca munceste, ba ca se duce la somn direct dupa munca. Dupa 3 luni,
m-am mutat in casa si m-am intristat destul de tare, gandindu-ma ca, gata, s-a terminat.
Dar n-am renuntat. Conduceam pana in oras, ca sa beau cafeaua la hotel in fiecare zi.
Daca nu era la munca, ieseam imediat si ma duceam in alta parte.
Spaniola mea devenea din ce in ce mai buna, asa ca am inceput sa vorbim mai mult.
M-am fortat sa ma uit la televiziunea spaniola si sa ascult radio tot timpul. Cred ca sunt
norocos, se pare ca din nu stiu ce motiv, oamenii din Balkani invata foarte repede o
limba straina.
Intr-o zi, Raquel in sfarsit mi-a explicat de ce nu vrea sa iasa cu mine: Esti fotbalist. Si
la anul ai putea pleca in alta tara. Imi pare rau, dar NU.
Shit! Probabil ca se uita la mine si nu crede ca sunt prea bun si se gandeste ca
Sevilla o sa ma vanda la vara!, mi-am spus.
Asta m-a motivat si mai tare sa trag la antrenamente, ca sa nu ma vanda Sevilla in vara
si ca sa stau aici cat mai mult, cat sa o conving pe fata asta sa iasa cu mine la o cina.
Mi-a luat 7 luni. Am sosit pe 27 ianuarie si pe 20 august am primit un sms: Este in bar,
cu sora ei, beau ceva. Nu munceste!.
Vedeti, la momentul ala cam toata lumea in oras imi stia povestea, asa ca cineva era in
bar si mi-a dat mesajul asta. Refuz sa dezvalui sursa!
Am sunat un prieten si am condus direct la hotel. Am luat un loc langa Rachel si i-am
zis:
OK, nu muncesti. In sfarsit, ai timp sa iesi la cina cu mine!.
Era socata. Mi-a zis ca nu stie, ca poate
I-am zis: Nu, nu plec. Stiu ca esti aici cu sora ta, ca beti ceva, ca tot ce faceti, dar
trebuie sa incepem astazi. Hai sa mergem. Mergem toti!.
Si toti 4 am iesit la cina.
A doua zi, ne-am vazut pentru pranz si din ziua aia suntem impreuna. 6 ani mai tarziu,
avem 2 fiice minunate. Si-a fost cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea, sa o
cuceresc pe mama lor. Mai greu decat sa castig Champions League, ca si asa a durat
cam tot atat :)