1.

Zonele agro-climatice i riscurile hazardurilor

In aspect geografic, teritoriul Republicii Moldova are o amplasare

intermediara in zona de interferenta intre padure i stepa, intre munti (Carpati) si
campie (Campia Europei de Est ori Campia Rusa), intre climatul continental si eel
maritim etc. In aspect biogeografic, Moldova este situata la contactul a trei zone:
Central-Europeana, reprezentata de Podisul Central al Codrilor;
Euroasiatica, reprezentata de regiunile de silvostepa si stepa;
Mediteraneana, careia ii apartin fragmente de silvostepa xerofila din partea de
sud a tarii.
Amplasarea geografica a Republicii Moldova in zona temperata a
continentului Europa (in aspect geomorfologic teritoriul tarii reprezinta o campie
deluroasa) de-termina in mare masura si conditiile climatice, particularitatile
peisagistice, invelisul pedologic, diversitatea florei si faunei etc. Ariile naturale
intalnite in tara sunt:
- Podiuri si inaltimi acoperite cu paduri de foioase;
- platouri si campii inalte, deluroase, cu vegetatiile de silvostepa si faneata;
- campii colinare slab ondulate si trasate cu asociatii vegetale ierboase,
specirice stepelor mezofile;
- campii joase si sesuri slab frag-
- mentate cu stepe xerofile
- arii de lunca cu vegetatie ier-
- boasa si arboricola priacvatica etc.
Teritoriul Republicii Moldova
se evidentiaza printr-un bogat
spectru landsaftic, conditionat
de varietatea factorilor naturali
(geologici, orografici, climatici, edifici, hidro-grafici etc.).
Datorita pozitiei sale si conditiilor fizico-
geografice, sunt evidentiate 2 zone
naturale - de silvostepa si de stepa,
care includ 5 regiuni landsaftice (fig.4) 44).

Zona de silvostepa
Ocupa partea de nord si cea de centru ale Republicii Moldova si reprezinta o
altemare evidenta a campiilor si platourilor. In aceasta zona se disting 3 regiuni
landsaftice:
A - Regiuneapodisurilor siplatoului de silvostepa. Se aria in nordul i nord-
estul si ocupa 23,8% din teritoriul ei. In structura landsafturilor predomina
complexu-rile teritoriale naturale ale cumpenelor de apa valuroase-colinare-plate.
Suprafata ei ire altitudine medie de 160-200 m, care reprezinta o campie valuroasa
cu suprafata slab erodata si usor inclinata spre sud, totodata fiind mai slab
fragmentata decat regi--inea podisurilor cu paduri a Codrilor.
 B - Regiunea podisurilor si campiilor cufdneata din stepa Blului. Este
situata in partea de nord a republicii si ocupa 20,6% din suprafata ei. Landsafturile
din aceasta regiune sunt reprezentate de complexurile teritoriale naturale de tip
colinar, precum si de pantele din vaile raurilor si rauletelor. Altitudinea campiilor
asociaza intre 240 si 320 m (Rediul de Sus, raionul Falesti) deasupra nivelului
marii.
C - Regiunea podisurilor cu paduri a Codrilor - este localizata in partea
centrala a Republicii Moldova si ocupa peste 15% din teritoriul tarii. In structura
landsafturilor predomina complexurile teritoriale naturale, preponderent ale
versantilor afectati de alu-necari vechi. O particularitate specifica este prezenta
complexurilor teritoriale naturale unice ale Podisului Codrilor - hartoapele.
In aspect orografic, Podisul Codrilor reprezinta un bloc tectonic emers, in
limitele caruia s-au manifestat si continua sa se manifeste miscarii tectonice
pozitive (estimate de catre specialisti la 4-6 mm pe an) mai intense, comparativ cu
arealele limitrofe.
Zona de stepa
Este situata in sudul si sud-estul tarii si dispune de o diversitate biologica mai
redusa comparativ cu prima zona. Ea include si elemente de silvostepa. In structura
-andsafturilor un rol important revine complexurilor teritoriale naturale ale
teraselor Xistrului, precum si celor deluros-valuroase interfluviale.
In aspect orografic in partea de sud a Moldovei se evidentiaza Campia Mol-
dovei de Sud cu Inaltimea Tigheciului si Campia Nistrului de Jos. Campia Mol-
dovei de Sud reprezinta o campie deluroasa cu suprafata puternic fragmentata si
evident inclinata spre sesul Marii Negre. Altitudinea suprafetei Campiei Moldovei
de Sud se reduce lent de la 300-250 m in partea nordica pana la 150-100 m in
extremitatea ei sudica. Pe fundalul acestei campii proemineaza Inaltimea Ti-
gheciului (sau Inaltimile Baimacliei, in alte surse), care reprezinta cumpana de apa
dintre raurile Prut si Ialpug. Ele au forma unei fasii emerse, intinse de la nord spre
sud, iar altitudinea maxima atinge 301 m, fiind amplasata in preajma satului
Carpesti. Campia Nistrului de Jos ocupa partea sud-estica a tarii. Ea are suprafata
trasata si usor ondulata. Altitudinea suprafetei acestei campii constituie cca 120-
160 m, fiind evident mai redusa comparativ cu zona centrala a Codrilor.
D Regiunea campiei de stepa a teraselor Nistrului inferior este situata
in sud-estul Republicii Moldova si ocupa cca 19% din teritoriul ei. In structura
landsaf-
turilor, un rol important revine complexurilor teritoriale naturale, cu
cemoziomuri tipice, slab humifere si carbonatice.
E - Regiunea cdmpiilor fragmentate din stepa Bugeacului este situata in
extre-mitatea sud-vestica a Republicii Moldova si ocupa peste 20% din teritoriu.
Clima in tara este relativ calda, moderat uscata, gerurile parvin tarziu, in
decem-brie-ianuarie. Perioada indelungata fara ingheturi (165-195 de zile) permite
cultiva-rea culturilor termofile si acumularea zaharului in fructe si a uleiului in
semintele de floarea-soarelui.
 Radiatia solara sumara anuala constituie la nordul Moldovei 105 kkal/cm 2, in
centru - 110 kkal/cm2, la sud - 115 kkal/cm2. Bilantul radiational anual pentru
aceste trei parti se egalizeaza cu 40-50, 50-55, 55-60 kkal/cm2 respectiv.
Durata medie anuala a insolarii oscileaza de la 2060 ore la nord pana la 2330
ore la sud. Cea mai mare valoare (300-400 ore) se observa in luna iulie si cea mai
mica (46-65 ore) in decembrie. Deci, acest indice are un caracter zonal: in Cahul,
in comparatie cu Briceni, durata medie a luminarii soarelui din iulie pana in
octombrie este cu o ora mai mult.
Temperatura medie anuala a aerului oscileaza intre 7,7 C la Briceni si 10 C
la Cahul. Valoarea negativa se observa numai din decembrie pana in februarie.
Temperatura medie in martie pe tot teritoriul republicii este deja pozitiva.
Temperatura medie lunara in luna iulie atinge 19,5 C - 22 C, fiind cea mai
ridicata temperatura din cursul anului. Temperatura in timpul toamnei scade treptat.
Suma temperaturii active, mai sus de 10 C, la nord alcatuieste 2750 C (partile
impadurite), 3100 C (stepa), in centru - 3000-3100 C, la sud - 3100-3300C.'
Diferenta sumei temperaturilor active intre Grinauti si Cahul ajunge la 580C.
Cantitatea precipitatiilor cazute scade de la nord-vest spre sud-est si de la vest
spre est, diferenta constituind 160 mm (Briceni - 557 mm, Comrat - 400 mm). La
reparti-zarea precipitatiilor o deosebita actiune au inaltimea si expozitia
povarnisurilor si pan-telor. Pe pantele de vest ale inaltimii Moldovenesti - Centrale
(raionul Ungheni) cad cu 50-100 mm precipitatii mai mult decat pe povarnisurile
de est (raionul Anenii Noi).
Cantitatea precipitatiilor cazute oscileaza in marime de 260-280 mm de la an
la an, adica cantitatea de precipitatii poate fi de doua ori mai mica sau mai mare
fata de norma.
Ca particularitati agroclimaterice negative in Moldova sunt perioadele
secetoase, care se resimt preponderent vara. Ele se caracterizeaza prin lipsa
precipitatiilor pe o perioada indelungata de timp, prin temperaturi excesive,
umiditatea scazuta a aerului, furtuni de praf, vanturi uscate si fierbinti. Ultimele se
intalnesc mai des la sud si in centru (in medie 20-46 de zile in an).
Tocmai de aceea sunt atat de importante masurile agrotehnice si ajustarea
fasiilor forestiere de protectie, care pot inlesni acumularea si economisirea
umiditatii din sol.
In perioada calda (aprilie-octombrie) cad cea 70% din norma anuala de preci-
pitatii, cu o diferenta de cea 100 mm intre nord si sud (Briceni - 380 mm, Comrat -
270 mm). Ploile torentiale de obicei sunt insotite de furtuni si nu este exclusa nici
grindina. In medie in timpul verii se intampla 1 -2 zile de ploi cu grindina,
indeosebi n zona de Centru.

3. MANAGEMENTUL FERTILITATII SOLULUI

 Solul este un corp natural cu o compozitie organo-minerala complexa si
insusiri, care asigura conditii necesare cresterii plantelor. Astfel zis, solul poseda
fertilitate - capacitatea de a produce productie agricola. Ca suport si mediu de
viata pentru om, plante si animale, solul reprezinta o avutie inestimabila a
intregului popor, care, indiferent de forma de proprietate, trebuie sa fie folosit
corespunzator intereselor dez-voltarii economiei nationale, in conformitate cu
prevederile legislatiei in vigoare. Ma-nagementul corect al fertilitatii resurselor de
sol este o problema sociala primordiala.
3.1. Resursele de sol si modul de utilizare a acestora in agricultura
Moldova se caracterizeaza printr-un invelis de sol foarte complex.
Variabilitatea si zonarea solurilor este determinata de schimbarea climei, reliefului
si vegetatiei de la Nord spre Sudul Moldovei. In functie de zonarea climei si
solurilor, in Moldova sunt evidentiate trei zone agropedoclimatice mari: de Nord;
Centrala; de Sud, care, la randul lor, se divizeaza in subzone.
Solurile principale in Republics sunt cernoziomurile, ce ocupa o suprafata de
2 510 mii ha, sau 70% din suprafata fondului funciar. Sub vegetatia de silvostepa si
stepa s-au format cateva subtipuri zonale de cernoziomuri: luvice sau podzolite
(3,5%); cambice sau levigate (11,7%); tipice (8,3%), obisnuite (18,8%);
carbonatice (19,9%); sudice (0,1% din suprafata fondului funciar) si subtipuri
intrazonale (7,3%) (fig. 5).

Sub vegetafia de padure recenta si precedents (altitudinile 200-300 m) aii

evoluat urmatoarele soluri zonale: griziomuri sau soluri cenuii (9,8%); soluri
brune (0,8%); cemoziomuri xero-forestiere (0,5% din suprafata fondului funciar).
Griziomurile (solurile cenusii), solurile brune, cernoziomurile cambice
(levigate) din Moldova Centrala s-au format ca rezultat al zonalitatii verticale si se
deose-besc de solurile similare din Nordul Moldovei printr-un regim de
temperatura mai favorabil (suma t>10= 3000-3150). Arealele acestor soluri
reprezinta nise ecolo-gice extrem de favorabile pentru amplasarea plantatiilor
viticole cu soiuri pretioase pentru fabricarea vinurilor fine de calitate superioara.
O grupa importanta de soluri, ca obiect de utilizare in agricultura (pot fi usor
iri-gate) si ca nisa ecologies pentru conservarea biodiversitatii, sunt solurile
hidromorfe (ocupa 301 mii ha, sau 8,4 la suta din suprafata totala a fondului
funciar).

Cemoziomuri 1959 mii ha 78%

Caracteristica de baza a solurilor, de care depinde in mare parte

favorabilitatea si pretabilitatea lor pentru culturile agricole, este textura. In
Moldova cele mai raspan-dite sunt solurile cu textura luto-argiloasa si lutoasa (62,1
la suta). Aceste soluri se caracterizeaza printr-o productivitate inalta in cazul in
care continutul de humus in stratul arabil este mai mare de 3,0%. Mai putin
favorabile sunt solurile argilo-lutoase (8,5 la suta). Solurile argiloase fin (41 mii
hectare sau 1,2 la suta) sunt nefavorabile pentru utilizare in agricultura, se
recomanda folosirea lor pentru pajisti si paduri.
Fondul funciar al Republicii Moldova la 01.01.2006 constituie 3 384,6 mii ha
(fig. 7), terenurile agricole ocupa 2 518,2 mii ha (74,4 la suta), inclusiv terenuri
arabile - 1 833,2 mii ha (54,2 la suta), plantatii pomiviticole - 299,0 mii ha (8,8 la
suta), pajisti - 370,1 mii ha (10,9 la suta), parloage - 15,9 mii ha (0,5 la suta). La un
locuitor revine numai 0,5 ha terenuri arabile i plantatii pomiviticole, inclusiv
0,4 ha teren arabil. Cota exagerat de mare a terenurilor agricole in componenta
fondului funciar conduce la manifestarea larga a proceselor de degradare a
solurilor i de deertificare a terenurilor.
 Fig. 7. Repartizarea fondului funciar (3 385 mii ha) in cadrul economiei
nationale, mii ha

In proprietate privata se ana 2 314,2 mii ha, numarul detinatorilor funciari s-a
majorat de la 1 845 in anii 1990-1991 pana la 1 870 mii in prezent. Numarul de-
tinatorilor de terenuri agricole proprietate privata (1 mln 916,2 mii ha) constituie 1
310 mii.
Pe parcursul a 10 ani de reforma au fost defrisate si pierdute ireversibil mai
mult de 150 mii ha de plantatii pomiviticole. In afara de cele mentionate, reforma
funciara a condus la accelerarea masiva a proceselor de degradare a solurilor si la
reducerea substantiala a fertilitatii lor.
Repartizarea rationala a fondului funciar in cadrul economiei nationale $i ex-
ploatarea durabila a resurselor de sol trebuie sa se bazeze pe doua principii de
baza:
- producerea volumului necesar de productie agricola pentru satisfacerea
necesitatilor populatiei in aceste produse i pentru export;
- organizarea agriculturii in aa mod ca procesul de productie agricola sa
- asigure protectia solurilor, conservarea si sporirea fertilitatii acestora.

3.2. Degradarea solurilor si factorii responsabili de degradare

Calitatea invelisului de sol al Republicii Moldova pe majoritatea terenurilor
agricole este nesatisfacatoare, iar pe o parte de terenuri - critica. Continua sa se
extinda suprafetele afectate de eroziune si alunecari, de procese de dehumificare,
deteriorare a structurii si compactare, slitizare, solonetizare, salinizare si inmlas-
tinire a solurilor, s-au intensificat secetele. Aceste procese conduc la dereglarea
ciclurilor biologice, a bilantului elementelor nutritive si humusului din sol, la dete-
riorarea solurilor si scaderea fertilitatii lor. Se creeaza situatia, in care orice proble-
ms sociala poate fi rezolvata numai prin mentinerea echilibrului ecologic, protectia
mediului si solului.
La inceputul anilor '70 nota de bonitate medie ponderata a terenurilor agricole
a fost egala cu 70 puncte. Conform datelor ultimului Cadastru Funciar (anul 2006),
nota de bonitate medie ponderata a terenurilor agricole in prezent este egala cu 63
puncte, deci s-a micsorat cu 7 puncte. Pretul 1 punct/ha de bonitate pe an este egal
CO cca 47 lei. Pierderile anuale ca rezultat al micsorarii notei de bonitate a
solurilor, calculate prin pierderi de productie agricola, constituie 330 lei pentru un
ha si 83 mln lei pentru toata suprafata de terenuri agricole (2,518 mln ha). Starea
de calitate a invelisului de sol al terenurilor agricole este prezentata in tabelul 4.

Tabelul 4
Starea de calitate (bonitatea) a invelisului de sol al terenurilor agricole
(2 518 mii ha)
% din
Clasa de Nota de suprafata Recolta graului de
Suprafata, mii ha
bonitate bonitate, puncte terenurilor toamna, t/ha
agricole
1 81-100 27 680 3,24,0
II 61-80 36 907 2,4-3,2
IV 41-60 24 604 1,6-2,4
VI 21-40 6 153 0,8-1,6
VII <20 7 178 0-0,8
Media
63 100 2518 2,5
pe ar

Factoriiprincipali de degradare a solurilor (tabelul 5) sunt:

- eroziunea prin apa, suprafata afectata - 714 mii ha, prejudiciul anual - 2,1
mlrd. lei;
- dehumificarea solurilor arabile neerodate, suprafata afectata - 855 mii ha,
prejudiciul anual - 256 mln lei;
- compactarea solurilor in urma dehumificarii si distrugerii structurii,
suprafata afectata - 1,2 mln ha, prejudiciul anual - 385 mln lei;
- solonetizarea si salinizarea solurilor, suprafata afectata - 220 mii ha,
prejudiciul anual - 85 mln lei;
- inmlastinirea solurilor arabile, suprafata afectata - 20 mii ha, prejudiciul
anual-35 mln lei.
Conform rezultatelor cercetarilor pedologice, suprafata solurilor erodate s-a
majorat pe parcursul a 40 de ani cu 284 mii ha (594 mii ha in anul 1965 si 878 mii
ha in prezent), crescand anual cu 7,1 mii ha. Fertilitatea solurilor erodate scade in
felul urmator: slab erodate - 20 la suta; moderat erodate - 20-40 la suta; puternic
erodate - 40-60 la suta; foarte puternic erodate - 60-80 la suta. De rand cu erozi-
unea prin apa in suprafata, pe teritoriul Republicii Moldova este larg raspandita si
eroziunea prin apa in adancime. Suprafata ravenelor pe terenurile agricole s-a ma-
jorat de la 8,8 mii ha in anul 1999 pana la 11,6 mii ha in anul 2006. Gospodarirea
nerationala in agriculture in ultimii ani genereaza cresterea numarului si suprafetei
acestora.
 Prejudiciul cauzat economiei nationale de eroziune este colosal. Pierderile
anuale de sol fertil constituie 26 mln tone, ceea ce echivaleaza cu distrugerea a
2000 ha de cernoziom cu profil intreg si nota de bonitare 100 de puncte. Aceasta
cantitate de sol fertil contine: humus - 700 mii tone, azot - 50 mii tone, fosfor - 34
mii tone, potasiu - 597 mii tone. Costul solului spalat, in functie de costul normativ
al pamantului (1 ha - 926 496 lei), este de aproximativ 1 mlrd 850 mln lei.
Productia agricola neobtinuta din cauza eroziunii solurilor constituie 525 mii
tone de unitati nutritive pe terenurile arabile si 57 mii tone de fructe si struguri pe
terenurile cu plantatii pomiviticole. Reiesind din pretul de 1,5 lei pentru o unitate
nutritiva si 1 kg de fructe si struguri, costul recoltei pierdute din cauza eroziunii
este de 873 mln lei. In mod indirect, dauna cauzata de eroziune se extinde si asu-
pra altor sfere ale activitatii umane: innamolirea iazurilor si altor bazine acvatice,
poluarea solurilor depresiunilor, apelor subterane si de suprafata cu pesticide si
ingrasaminte chimice, spalate de pe versanti, distrugerea cailor de comunicatie,
constructiilor hidrotehnice si sociale etc.
Un mare prejudiciu economic si ecologic fondului funciar si economiei
nationale in general este cauzat de alunecarile de teren. Suprafata terenurilor
deteriorate de alunecari constituie 24 553 ha si anual creste cu circa 100-300 ha.
Dehumificarea, deteriorarea structurii si compactarea secundara a solurilor
sunt factori interdependenti de degradare a solurilor. Cercetarile au constatat ca
cernozio-murile arabile, comparativ cu cele intelenite, au pierdut din stratul de 0-
30 cm cca. 2,5-3,0% de humus.

Factorii degradarii inveliului de sol al terenurilor agricole n Republica

Moldova, suprafata totala 2 milioane 556,6 mii ha
Prejudiciul, mii dolari SUA
Nr. Supra- general, ca
Factorii de degradare a solurilor fata, rezultat al
ha anual
deteriorarii
solurilor
1 Eroziunea prin apa 839,7 221 365 -
2 Alunecari de teren 81,0 - -
3 Deteriorarea solurilor in urma
24,1 8 423 1014 923
alunecarilor de teren
4 Deteriorarea solurilor de ravene 8,8 7 622 370 594
5 Deteriorarea solurilor prin excavatii 5,0 - 210 565
6 Decopertarea solurilor pe terase
5,0 67 -
artificiale, recent parasite
7 Desfundarea solurilor 546,4 - -
8 Micsorarea capacitatii productive a
solurilor desfundate In urma 175,7 3198 -
utilizarii lor sub culturile de camp
 9 Colmatarea solurilor cu depozite slab
119,0 2166 -
humifere de pedolit
10. Compactarea secundara a solurilor In
2183,0 39 730 -
urma utilizarii lor intensive
11. Compactarea primara (slitizarea) a
60,0 2184 -
solurilor vertice
12. Umiditatea excesiva a solurilor pe
49,6 902 -
pante si valcele
13. Umiditatea excesiva a solurilor
259,0 4714 -
aluviale
14. Salinizarea si solonetizarea solurilor
20,0 3 640 -
pe pante si valcele
15. Salinizarea si solonetizarea
99,0 5 405 -
lacovistilor aluviale
16. Solonetizarea solurilor automorfe 25,0 1820 -
17. Dehumificarea, rezerva mica
(<3,0%) si foarte mica (<2,0%) de 1 037,0 18 873 -
humus
18. Asigurarea insuficienta a solurilor cu
785,0 28 574 -
forme mobile de fosfor
19. Degradarea solurilor in urma irigarii 12,8 699 -
20. Seceta si alte cataclisme naturale 256,0 23 296 -
21. Alocarea terenurilor agricole pentru
120,0 - -
necesitati sociale
22. Deteriorarea totala a Tnvelisului de
soluri pe terenurile alo-cate pentru 40,9 63 801 1 722 422
necesitati sociale
TOTAL - 436 479 3 318 504

Deteriorarea structurii stratului si dehumificarea ca rezultat al sistemului

existent de gospodarire agricola au condus la compactarea stratului arabil al
cernoziomurilor si solurilor cenusii cu urmari negative pentru starea fizica a
solurilor.
Excesul periodic de umiditate a solurilor p aparitia proceselor de inmlastinire,
salinizare i solonetizare sunt foarte raspandite in luncile Prutului, Nistrului,
raurilor mici si pe pante.
In ultimii ani, in legatura cu cresterea in comune a numarului de vite si
pasuna-rea excesiva, s-a agravat brusc situatia ecologica a pajistilor. Ca rezultat, a
avut loc initial inrautatirea, apoi degradarea totals a acestor terenuri. Din cauza
concentrarii mari a vitelor in localitati s-a agravat si situatia ecologica, si cea
sanitara a spatiului intravilan.
Micsorarea cantitatii de ingrasaminte organice si minerale de 20-30 ori si
neres-pectarea tehnologiilor agricole si a asolamentelor au condus la crearea unui
bilant dezechilibrat al humusului si elementelor nutritive in soluri si la micsorarea
recoltei culturilor agricole cu 20-30%.

3.4. Masurile necesare privind imbunatatirea practicilor agricole ale

fermierilor

Gospodarirea rationala a solului inseamna combinarea tehnologiilor si activi-

tatilor in asa mod ca sa se realizeze concomitent: bioproductivitatea, securitatea
alimentara, protectia calitatii solului, viabilitatea economica si acceptabilitatea so-
ciala. Aceasta se poate realiza daca se actioneaza in primul rand asupra principa-
lului obiectiv - protectia calitatii solului. Mentinerea pe termen lung a capacitatii
de productie a solului, sporirea fertilitatii lui sunt sarcinile strategice primordiale
ale agricultorilor. De atitudinea fata de sol depinde situatia economica a tarii. Prin
urmare, fiecare cetatean, in primul rand, fiecare fermier, detinator de terenuri i
agent economic, trebuie safie informat despre starea de calitate a solurilor si sa
participe activ la realizarea masurilor necesare pentru protectia si sporirea ferti-
litatii acestora.
Odata cu intensificarea agriculturii se creeaza si noi posibilitati de influenta
an-tropica pozitiva asupra productivitatii solurilor. Aceste posibilitati pot fi
realizate prin intermediul perfectionarii sistemului de organizare teritoriala a
fondului funciar, pe baza principiilor ecologice cu evidenta maxima a tuturor
particularitatilor land-safturilor naturale, prin implementarea unor noi sisteme de
agricultura si lucrare a solurilor.
Majoritatea masurilor de combatere a proceselor de degradare a invelisului
de sol sunt orientate spre lichidarea acestor procese, dar nu a cauzelor care le
gene-reazd. In prezent este clar, ca o astfel de abordare a problemei nu va rezulta in
so-lutionarea ei. Lichidarea acestui neajuns este posibila prin transferarea
problemelor social-economice in centrul activitatii analitice si practice si prin
abordarea acestor intrebari cu aceeasi atentie care se acorda formelor fizice,
chimice si biologice de degradare a invelisului de sol.

3.4..1. Masuri cu caracter general

1. Perfectionarea sistemului national de cercetari pedologice si agrochimice,
crearea sistemului informational computerizat al calitatii solurilor
(monitorizarea starii de calitate a solurilor) pentru gestionarea si
utilizarea corecta a fondului funciar la nivel de parcels, intreprindere
agricola, comuna, raion si republica.
2. Elaborarea standardelor, reglementarilor tehnice, normelor de exploatare
a tere-nurilor agricole.
3. Precizarea formei si limitelor supravegherii de stat asupra efectuarii
tranzactiilor funciare, ordinii relatiilor contractuale si responsabilitatii
pentru aceste relatii.

3.4.2. Masuri privind repartizarea rationala a resurselor de sol in functie de

volumul si caracterul productiei agricole
 Repartizarea culturilor agricole in cadrul terenurilor arabile trebuie sa asigure
un coraport armonios dintre sectoral culturi de camp si eel zootehnic, care ar
asigura rroducerea anuala a cel putin 10 mln tone de gunoi de grajd, necesare
pentru stabili-zarea bilantului humusului in sol si conservarea fertilitatii lui.
Se recomanda urmatoarea utilizare a 1,83 mln ha de terenuri arabile: ierburi
pe-rene (lucerna si sparceta cu participarea pana la 30% a gramineelor) - 20-30 la
suta se va asigura restabilirea structurii solurilor, producerea proteinei pentru
nutreturile de calitate si a 35-40 mii tone de azot biologic), cereale spicoase - 25 la
suta, porumb - 20 la suta, sfecla de zahar - 7 la suta, floarea-soarelui - 8 la suta,
tutun - 3 la suta, culturi legumicole - 5 la suta, cartof - 3 la suta, culturi
eterooleaginoase - 1 la suta, feulturi furajere - 8 la suta.

Fig. 8. Coraportul recomandat al culturilor pe terenurile cu destinatie agricola

(1951,8 mii ha)

Structure recomandata a culturilor va permite producerea volumului necesar:

de cereale pentru asigurarea securitatii alimentare a populatiei, de furaj pentru
sectoral zootehnic, de culturi tehnice si legumicole pentru necesitatile industriei de
prelucra-re si ale populatiei. Concomitent aceasta structura a culturilor va da
posibilitate de a aplica in agriculture asolamentele protectoare de sol.

3.4.3. Masuri ce tin de combaterea compactarii solurilor

Pentru combaterea compactarii stratului arabil al solurilor se recomanda:
- aplicarea ingrasamintelor organice provenite de la toate sursele posibile -
sto-carea si incorporarea resturilor vegetale, gunoiului de grajd,
composturilor, ingrasamintelor verzi, culturilor intennediare, namolurilor
de la complexele de crestere a animalelor si gunoaielor menajere
(ultimele doua tipuri numai dupa, o pregatire specials).
- introducerea in solurile cu reactie acida a stratului arabil, concomitent cu
ingrasamintele organice, a 4-6 t/ha de deficat de la fabricile de zahar
pentru crearea in stratul arabil a unei rezerve de CaCO3 care va contribui
 la formarea agregatelor hidrostabile i la mbuntirea strii structurale a
solurilor.
- efectuarea cel puin o data in trei ani a araturii de toamna la adancimea de
cca.35 cm, pentru a distruge stratul subiacent postarabil recent compactat.
- aplicarea asolamentelor cu o cota de 20-30 la sut de ierburi perene in
componena carora gramineele ocupa pana la 30 la sut.
Concomitent cu sistemul clasic de lucrare a solului, este necesar de a
implementa treptat in republica Sistemul minim de lucrari pentru conservarea
solului". Aplicarea acestui sistem este conditionata de producerea unor masini
adecvate, care sa permita executarea combinata a mai multor operatiuni, de
folosirea insecto-fungicidelor, er-bicidelor, ingrasamintelor si masinilor pentru
incorporarea lor in sol, de cunoasterea particularitatilor culturilor agricole si a
conditiilor de sol i clim locale, de folosirea soiurilor si hibrizilor adaptati la
conditiile create prin aceasta tehnologie.
Pentru implementarea acestui sistem se recomanda:
- testarea sistemului in 2-3 gospodarii si adaptarea lui la condiiile
Moldovei
- producerea la intreprinderile arii a mainilor si agregatelor necesare.
Nemodificctrea sistemului de exploatare agricola a cernoziomurilor va
conduce laintensificareaproceselor de dehumificare, destructurare,
compactare si sleitizare a stratului arabil cu urmari grave pentru starea
de calitate a solurilor si producia agricol.

3.4.4. Masuri ce tin de protectia antierozionala a solurilor

- repartizarea folosintelor pe versanti in functie de pretabilitatea terenurilor
la arabil sau pentru culturi pomicole si viticole, pajisti si plantatii
forestiere (conform conditiilor pedoclimatice si de relief);
- stabilirea numaralui de sole si parcele de lucra, a formei si marimii
acestora pentru fiecare versant aparte, in conformitate cu inclinatia, fomia
si dimensiunile versantului, orientarea solelor cu latura lunga pe directia
generals a curbelor de nivel, creandu-se astfel posibilitatea efectuarii
lucrarilor agroteh-nice pe aceasta directie si conditii favorabile pentru
aplicarea bunelor prac-tici agricole;
- stabilirea unei retele optime de drumuri tehnologice, dimensionarea si
am-plasarea lor corecta pe pante (drumuri de exploatare, amplasate pe
linia generala a curbelor de nivel; drumuri de legafura deal-vale cu
tronsoane oblice, panta tronsoanelor - 2-3; drumuri secundare, zone de
intoarcere);
- stabilirea unei retele optime de canale pentru evacuarea dirijata a
surplusului de apa de pe versanti si prevenirea eroziunii in adancime;
- efectuarea lucrarilor pentru stingerea formatiunilor torentiale si
combaterea eroziunii in adancime: nivelari-modelari, canale de nivel,
caderi si trepte, praguri, baraje, consolidari, debusee inierbate etc.;
- efectuarea amenajarilor fitoameliorative: infiintarea perdelelor forestiere
pentru protectia terenurilor agricole, fondarea in mod obligatoriu a
 planta-tiilor silvice pe versanti de peste 30, impadurirea ravenelor si
alunecarilor de teren, crearea zonelor forestiere de protectie a surselor
acvatice, transfor-marea din arabil in fanete si pasuni a terenurilor
puternic, foarte puternic si excesiv erodate, inierbarea debuseelor,
taluzurilor, rigolelor, ravenelor etc;
- masuri agrotehnice pentru protectia solului - asolamente antierozionale;
agrotehnica antierozionala; cultivarea culturilor agricole in fasii
alternative pe versantii cu inclinatia 2-5 si in fasii alternative cu benzi
inierbate pe ver-santii cu inclinatia 5-8;
- combaterea eroziunii in adancime prin stabilizarea fundului si malurilor
ravenelor; cleionaje, fascinaje, baraje, gardulete, stabilizarea varfului
ravenei prin caderi in trepte;
- inierbarea si impadurirea malurilor ravenelor si ogaselor; lucrari de
retinere si evacuare dirijata a apelor in bazinul de colectare.

3.4.5. Combaterea alunecarilor de teren

Masurile principale de prevenire si combatere a alunecarilor de teren sunt:
con-struirea canalelor de evacuare rapida a apei pluviale; drenarea terenurilor prin
di-ferite metode; captarea izvoarelor de coasta; construirea imprejmuirilor,
zidurilor de sprijin contra banchetelor; efectuarea lucrarilor de astupare a
crapaturilor si de nivelare-modelare; impadurirea terenurilor afectate sau care pot fi
afectate.
Valorificarea terenurilor alunecate este costisitoare, dar mult mai costisitoare
Kte delasarea, abandonarea suprafetelor afectate. Cea mai simpla si eficienta valo-
rificare a terenurilor alunecate este impadurirea cu specii de arbori rapid
crescatoare salcie, plop, salcam), ce vor contribui, in timp, la stabilizarea
alunecarii. In Moldova necesita impadurire 22,3 mii ha de alunecari active de teren
cu invelisuri de sol deteriorate.
3.4.6. Ameliorarea solurilor degradate prin salinizare si inmlastinire
Ameliorarea solurilor saraturate se efectueaza in baza proiectelor elaborate pe
zone naturale si pe bazine hidrografice. Lucrarile de imbunatatiri funciare i
masurile agropedoameliorative prevad:
- reconstruirea si tinerea in regula a retelei de drenaj pe o suprafata de 87,7
mii ha
- amenajarea ghipsica si spalarea de saruri a solurilor aluviale salinizate
irigate din lunca Nistrului si Prutului pe o suprafata de cca 50 mii ha
- amendarea repetata cu gips a 25 mii ha de soloneturi cernoziomice si
cerno-ziomuri solonetizate arabile
- introducerea de plante tolerante la salinizare si solonetizare pentru
refacerea pajistilor din luncile raurilor, reglementarea pasunatului pe
aceste teritorii (suprafata 50-60 mii ha).

3.4.7. Fertilizarea solurilor cu ngrasaminte locale si minerale

Pentru conservarea si sporirea fertilitatii solului (a.a.2007-2020) este necesar de
intreprins urmatoarele actiuni:
 - optimizarea asolamentelor si acumularea azotului biologic in sol prin
majo-rarea cotei culturilor leguminoase in asolamente pana la 20-30%
- incorporarea in sol a cate 5-6 t/ha gunoi de grajd, in total 9-10 mln t
- aplicarea anuala a 150-160 mii tone de ingrasaminte chimice, substanta
acti-va sau 180 mii tone de amofos si 240 mii tone de silitra amoniacala.
Aplicarea actiunilor va asigura majorarea recoltelor cu 35-45 la suta.

3.4.8. Reconstruirea ecologica a vegetatiei pajistilor

Masurile de refacere si imbunatatire a pajistilor extinse sunt:
- reglementarea pasunatului reiesind din capacitatea de productie a
pajistilor
- efectuarea lucrarilor de suprafata (grapatul pajistilor toamna tarziu sau la
incepu-tul primaverii, fertilizarea, amendarea cu gips a terenurilor
solonetizate etc.)
- folosirea mixta faneata-pasune sau pasune-faneata
- combaterea eroziunii solului prin impaduriri; suprainsamantarea
terenurilor degradate
- combaterea salinizarii prin lucrari de amenajari ameliorative,
insamantarea cu plante rezistente la salinizare
- refacerea radicala a pajistilor degradate prin crearea terenurilor de pajisti
semanate.

3.4.9. Implementarea sistemului de agricultura durabila

Sistemul existent de agricultura in Republics. Moldova este extensiv, are
caracter haotic si conduce atat la micsorarea volumului productiei agricole, cat si la
degra-darea resurselor de sol si a altor resurse naturale. Activitatea intr-o
gospodarie cu agricultura durabila se bazeaza, in primul rand, pe folosirea
proceselor naturale, pe
resursele biologice si pe cele regenerabile ale gospodariei si numai in al doilea
rand - pe resursele procurate. Pentru fiecare zona pedoclimatica a tarii este
necesara rea-lizarea unor sisteme de agricultura durabila, specifice conditiilor
locale. Pentru implementarea sistemului de agricultura durabila se recomanda:
- crearea infrastructurii necesare pentru asigurarea tehnico-materiala a
sistemului de agricultura durabila (masini, seminte, fertilizanti,
carburanti, pesticide etc.)
- perfectionarea sistemului national de cercetare si proiectare pentru
efectuarea lucrarilor de organizare si amenajare a teritoriului si de
imbunatatiri funciare in conformitate cu necesitatile si cerintele
sistemului de agricultura durabila
- crearea infrastructurii pentru instruire, educatie, extensiune si propaganda
in domeniul agriculturii durabile
- crearea unui mecanism economic viabil care ar asigura perfectionarea po-
liticii de preturi, de creditare si impozitare si care ar permite
producatorilor agricoli implementarea tehnologiilor sistemului de
agricultura durabila
 - sustinerea din partea statului a implementarii sistemului de agricultura
durabila pentru toate formele de proprietate si gospodarire.
In incheiere constatam, ca la baza agriculturii durabile si strategiei de
combatere a degradarii invelisului de sol trebuie sa fie pusa notiunea ,,limita
ecologica a teritoriului", care caracterizeaza limita de regenerare a mediului
natural.

4. IRIGAREA CA MASUR DE COMBATERE A SECETEI

4.1. Resursele de ap i calitatea apei pentru irigaie

Republica Moldova se caracterizeaza. prin abundenta de caldura, energie

solara si o perioada lunga de vegetatie, insa aceste bogatii naturale nu intotdeauna
sunt uti-lizate rational de catre plante. Factorul care limiteaza folosirea lor este apa.
Secetele atmosferice sunt fenomene inevitabile ale climei temperat-continentale,
frecventa lor fiind cu atat mai mare cu cat clima este mai continentals. Secetele
sezoniere de vara apar in perioada activa de vegetatie a fitocenozelor (iunie-august)
si aduc pagu-be colosale productiei plantelor agricole.
Una dintre posibilitatile si masurile radicale de sporire a productivitatii
solurilor si de combatere a desertificarii este irigatia - udatul artificial. Ca sursa de
apa pentru irigare se poate folosi apa dulce din rauri, lacuri si bazine de acumulare.
Apa subtera-na, conform legislatiei in vigoare, este interzisa pentru irigare si se
utilizeaza numai in scopuri potabile.
Principalele resurse de apa de suprafata sunt raurile Nistru si Prut, care au o
scurgere anuala respectiv de 10,7 km3 si 2,9 km3. In prezent raurile sunt indiguite si
se creeaza rezerve de apa prin baraje: pe Nistru - barajul Novodnestrovsk (Ucraina)
cu volumul de 3 miliarde m 3 de apa, barajul Dubasari cu volumul de 277,4 m 3 care
este puternic innamolit; pe Prut - barajul Costesti-Stanca (cu volumul de 735 m 3).
Principalele rauri mici - Raut, Ichel, Bac, Botna, Cogalnic, Ialpug, Cahul, Ciuhur -
sunt surse de irigare locale, pe care au fost construite circa 3 590 de lacuri de acu-
mulare cu volumul total de circa 1,8 km3. In bazinul raului Nistru sunt amplasate 1
856 acumulari de apa, in bazinul raului Prut - 1 310, Raut - 1 236, Ialpug - 158,
Bac - 123, Cogalnic - 96 si Botna - 70.
Compozitia chimica a apelor raurilor si acumularilor de apa enumerate mai
sus este foarte diversa, in functie de gradul de mineralizare si de compozitia
anionilor si cationilor principali (cloruri, sulfati, hidrocarbonati de calciu,
magneziu si sodiu). Calitatea apei pentru irigare este o problema-cheie de care
depinde fertilitatea solu-lui, cantitatea de recolta a plantelor.
Este foarte important de a efectua monitoringul calitatii apelor de irigare si in-
susirilor solurilor irigate. In practica lucrarilor de irigare in Moldova din ultimele
decenii ale secolului XX - inceputul secolului XXI au fost utilizate diverse metode
de evaluare a calitatii apelor pentru irigare (asa-numitele calcule ale coeficientilor
de irigare).
Apa utilizata in scopuri de irigare nu trebuie sa aiba un contfnut prea mare de
saruri (pana la 1,5 g/dm3, la concentratia nu mai mare a ionilor de: sodiu (Na) <
50%; magneziu (Mg) < 50%, raportul dintre cationii de Na si Ca mai mic de 1,
(HC03" + C03+2) - (Ca+2 + Mg+2) < 1,25), sa fie bine aerisita, nu prea rece si sa nu
contina reziduuri de substante poluante, seminte de buruieni - sa corespunda
cerintelor de calitate microbiologice.
Temperatura optima a apei pentru irigatie trebuie sa fie de circa 25 C, nu mai
joasa de 15 C. Experienta arata ca. eel mai potrivit timp pentru udari este
dimineata si seara. In cazul plantelor tinere se recomanda totusi intreruperea
irigarii in timpul caldurilor prea mari (intre orele 12-15).
Utilizatorii de apa pentru irigare vor efectua evaluarea calitatii apei in fiecare
an (testarea chimica si microbiologics). Probele prelevate vor fi analizate in
prezenta laboratoarelor autorizate gi certificate, verificandu-se: contaminarea cu
pesticide, fertilizanti, prezenta sarurilor, metalelor grele, excrementelor animalelor,
pH-ul. Numai in cazul cand rezultatele testarii sursei de apa vor corespunde tuturor
cerintelor admise, apa pentru irigare se va utiliza in circuit. Calitatea apei se va
monitoriza permanent, iar rezultatele testarilor (microbiologice si chimice) pentru
fiecare an vor fi inregistrate si documentate.

4.2. Metode de udare i normele de irigatie

Necesitatea in apa a plantelor agricole, in conditiile Republicii Moldova, este
satis-facuta din contul precipitatiilor in anii umezi cu 74-100%, in anii medii - cu
42-85%, iar in anii secetosi doar cu numai 11-58%. Gradul de aprovizionare cu apa
a semanatu-rilor influenteaza substantial obtinerea productiilor inalte si stabile de
culturi agricole.
Optimizarea aprovizionarii cu apa a plantelor pe parcursul intregii perioade de
vegetatie este posibila doar prin alegerea corecta a metodelor, tehnicilor si echipa-
mentelor de irigare.
Metoda de udare reprezinta modul de administrare a apei, care necesita
distribu-irea uniforma a unui volum de apa de irigatie intr-o perioada de timp in
sol, in zona radiculara si in fazele respective de crestere si dezvoltare a plantelor
cultivate. Exista 5 metode principale de administrare a apei: aspersiune, de
suprafata (prin brazde), subterana, aerosol si picurare, care se divizeaza in 11
metode de udare: irigarea tra-ditionala prin brazde, irigarea discreta prin brazde,
irigarea dinamica prin brazde, irigarea prin aspersiune, irigarea prin aspersiune prin
impulsuri, irigarea prin aspersiune sub coroana pomilor, irigarea prin aerosoli,
irigarea prin focare-microinundare, irigarea subterana, irigarea prin utilizarea
apelor freatice cu ajutorul efectului de osmoza electrica, irigarea prin picurare.
Toate metodele de irigare expuse mai sus au ariile lor optime de aplicare, in
dependents de conditiile de relief, pedologico-ameliorative, de clima. In functie de
tehnologiile de cultivare se alege cea mai potrivita metoda de udare.
La momentul de fata, in Republica Moldova, pentru terenurile cu
cernoziomuri si soluri aluviale de lunca, cele mai performante se considers
metodele de irigare prin aspersiune si picurare. Se caracterizeaza prin utilizarea
rationala a apei de irigatie, precum si printr-un consum moderat de energie.
Norma de irigaie reprezinta intreaga cantitate de apa necesara plantelor de pe
suprafata unei parcele de sol (m2, ar, hectar) in tot sezonul de vegetatie. Normele
de irigatie pentru culturile agricole depind de specia plantei si de tehnologia de
cultivare aplicata, de conditiile climaterice ale anului,de textura solului etc. Modul
de administrare a apei la irigare va consta in administrarea apei in fazele optime si
critice de crestere si dezvoltare a plantelor de cultura.
Cantitatea de apa, ce se administreaza la fiecare irigare, reprezinta norma de
irigare. O norma de irigat se administreaza in decurs de 2-4 zile. Se deosebesc
urmatoarele feluri de irigatii:
Irigatiile de aprovizionare se aplica toamna, pentru culturile ce se
insamanteaza toamna, in regiunile unde in perioada de vegetatie a anului au cazut
mai putin de 250 mm precipitatii. De asemenea, aceste udari se aplica la culturile
ce se insamanteaza primavara mai tarziu (15 aprilie - 10 mai) in regiunile in care
precipitatiile din iarna nu sunt suficiente. Udarile de aprovizionare se fac cu 5-20
de zile inainte de semanat sau de plantatul materialului saditor, iar norma de irigare
depinde de specia preco-nizata spre cultivare si variaza intre 800-1200 m 3/ha. In
cazul utilizarii irigatiei prin picurare si instalarii ei odata cu plantarea rasadului,
pomilor, butasilor sau vitelor altoite, udarea de aprovizionare se va efectua intr-un
volum mai redus.
Toate plantele horticole (legumele, fructele si vita de vie) imediat dupa
rasarire sau plantare au nevoie de apa si in acest scop se vor aplica irigatii pentru
asigurarea prin-derii rasadului la culturile legumicole (cu norme de 200-250
m3/ha) si/sau a materialului saditor la plantatiile horti-viticole. La plantarea
materialului saditor aceasta irigatie poate fi exclusa (la aplicarea irigatiilor de
aprovizionare) sau aplicata prin umectarea suficienta a stratului de sol din gropile
pentru plantare cu administrarea locals a apei.
Irigarea in perioada de vegetatie are ca scop asigurarea nivelului optim de
umi-ditate pe parcursul vegetatiei in sol, in zona de amplasare a sistemului
radicular al plantelor de cultura (culturi de camp - 0-30 cm, legumicole - 0-30 cm,
horticole si vita de vie - 0-70 cm). La estimarea cerintelor in umiditate a culturilor
horticole in perioada de vegetatie se va lua numaidecat in considerare raportul
dintre umiditatea solului si umiditatea relativa a aerului.
Irigarea cu scop special se va efectua pentru combaterea brumelor si a
inghetu-rilor, pentru aplicarea ingrasamintelor sau pentru racorirea plantelor.
Vom lua in considerare la fel ca cerintele diferitor specii fata de umiditatea
solui lui i a aerului vor fi raportate si la capacitatea de absorbtie a apei de catre
sistemul radicular al plantei. Activitatea buna a sistemul radicular al plantei va fi
asigurata de a bun inceput, din primele faze de vegetatie, prin aplicarea udarilor de
aprovizionare nainte de semanat si plantat si prin mentinerea prin irigari de
vegetatie a umiditatii optime a stratului de sol in zona radiculara.
Creterea si dezvoltarea plantelor, recolta lor si calitatea recoltei depind de
ferti-litatea solului, de asigurarea lui in cantitate suficienta cu apa, cu elemente
necesare t nutritie minerala. i cu aer. Solul nu e numai un depozit de apa i de
saruri dizolvate n ea, de substante nutritive, de solutie de sol, dar si mediul de
existenta al unui ntreg complex de microorganisme folositoare, ciuperci, care au si
ele necesitati de un continut optim de apa, aer si substante nutritive
corespunzatoare. Tipurile de sol s-au creat in diferite conditii hidrologice,
climatice, de relief, sub influenza vegetatiei naturale i a altor factori de formare a
solului cu caracter zonal si local (intrazonal).
In Republica Moldova exista cateva tipuri de sol, care sunt raspandite pe
terasele superioare ale raurilor, pe cumpana apelor, pe terenurile de lunca
inundabila (de depresiune). Ele se deosebesc prin gradul de fertilitate, porozitate,
permeabilitate pentru apa. si dupa insusiri agrofizice. Cele mai raspandite pe
terenurile irigabile din tara sunt cernoziomurile obisnuite, carbonatice, tipice si
levigate. Varietatile de cernoziom ce deosebesc dupa continutul de humus,
compozitia mecanica (raportul dintre lut si nisip) si dupa acest caracter se impart in
cernoziomuri luto-argiloase si lutoase-nisi-poase. Aceste soluri difera si dupa
densitate. Se intalnesc soluri slab salinizate si cu un continut mare de saruri, a caror
formare este conditionata de nivelul apelor freatice.
Norma de udare se calculeaza pe baza datelor de determinare a umiditatii
solului in stratul de calcul si dupa indicii proprietatilor agrofizice ale solului
(densitatea, masa volumetrica, capacitatea maxima de apa a campului). Normele de
udare se sta-bilesc, de obicei, in metri cubi la hectar, iar la udarea prin ploaie
artificials - adesea sub forma de strat de precipitatii in mm. Normele udarilor de
aprovizionare sunt mai mari decat ale celor de vegetatie i, in functie de gradul de
uscare a solului, adesea depasesc 1000-2000 m3/ha, in timp ce udarile de vegetatie,
de exemplu, pentru graul de toamna pe terasele Nistrului constituie 500-700 m 3/ha,
pentru culturile legumico-le - 350-500 m3/ha, iar pentru livezi - 500-600 mVha.
Calcularea normei de udare se face dupa formula:
NU = A U x MV x (CC - US) x 100,
unde NU este norma de udare, mVha;
AU- adancimea de umezire a solului, m;
MV- masa volumetrica, t/m3;
CC - capacitatea de camp pentru apa.,% din masa solului uscat;
US - umiditatea solului inainte de udare,% din masa solului uscat.
Adancimea de umezire a solului se stabileste pentru fiecare cultura pe baza
datelor experientelor de camp. Marimea ei nu este constants si depinde de
particularita-tile plantei, perioada ei de crestere si dezvoltare, de puterea si
adancimea la care pa-trunde in sol masa principals a radacinilor si adancimea la
care se afla apele freatice. Pentru ceapa ea constimie de la 0,3 pana la 0,5 m, pentru
tomate - de la 0,3 pana la 0,7 m; pentru graul de toamna - de la 0,5 pana la 0,7 m si
pentru lucerna - de la 0,7 pana la 0,9 m, iar pe pante - de la 0,5 pana la 0,7 m.
Valoarea medie a masei volumetrice pentru stratul activ al solului depinde de
structura, gradul de tasare, textura si variaza de la 1,21 pana la 1,36 g/cm3.
Capacitatea de apa maxima de camp in stratul de calcul, sau volumul de
umezea-la retinuta de sol dupa scurgerea ei din macropori, depinde de compozitia
mecanica (granulometrica) a solului, marimea partii argiloase si coloidale, de
alcatuirea parti-culelor structurale.
Marimile capacitatii de camp (CC) in stratul arabil pentru cernoziomul
obisnuit pe terasele superioare ale Nistrului variaza in limitele 24-20% din masa
solului uscat, iar pentru solurile de faneata inundabile stratificate nesalinizate sau
slab salinizate de pe cursul raului Nistru ating 32-34% din masa solului uscat.
Dupa udare umiditatea stratului de calcul trebuie sa constituie pana la 100% din
marimea CC (de exemplu, pentru cernoziom - pana la 25% din masa solului uscat).
Udatul se efectueaza atunci cand rezervele de apa in stratul de calcul se vor
duce pana la valoarea optima pentru cultura data (de exemplu, pana la 80% din CC
sau pana la 20% din masa solului uscat). Aceste niveluri de scaderi admisibile ale
umiditatii in stratul de calcul se stabilesc pentru culturi pe baza datelor
experientelor de camp, efectuate timp de multi ani, si se indica in tehnologia de
cultivare. Marimile lor in cursul vegetatiei, de asemenea, nu sunt constante. Astfel,
marimea normei de udare in perioada de vegetatie este variabila (depinde de
particularitatile plantelor agricole, pro-prietatile agrofizice ale solului si de
rezervele de apa din sol). Normele aproximative de udare trebuie se corespunda
indicatiilor privind tehnologia cultivarii plantelor. Ter-menele si normele de udare
se stabilesc pe baza controlului sistematic (monitoringului) asupra schimbarii
umiditatii solului, tinandu-se cont de precipitatiile naturale.
Ceapa, varza, rosiile, vinetele cresc bine la un nivel inalt de umiditate, prin ur-
mare trebuie udate mai des decat graul de toamna, porumbul. Fiecare fermier care
aplica irigarea va avea profit daca cunoaste proprietatile fizice ale solurilor udate si
normele de udare.

4.3. Tehnologii i echipamente de irigare la scara mica

In prezent exists tehnologii vechi ce includ diferite tipuri de echipamente de
irigare prin aspersiune ca DDA, KI-50, Voljanka, Fregat etc., care actualmente nu
corespund cerintelor agrotehnice moderne. Tehnologiile noi de irigare la scara
mica includ echipamente si utilaj care asigura cheltuieli reduse de energie si apa la
irigare, protejeaza solul, nu provoaca procese de eroziune, au o durata lunga de
exploatare si sunt sigure in lucru.
Parametrii sistemului de irigare prin aspersiune Rainstar, care a fost testat pe
loturile-pilot Cubolta, erpeni si Zarnesti pe parcursul proiectului FAO Sustinerea
testarii tehnologiilor moderne de irigare la scara mica" (Institutul de Proiectare
Acvaproiect in cooperare cu FAO, 2002-2006) sunt urmatoarele:
- Ocupa suprafata de irigare de la 3 pana la 70 ha.
- Durata de viata a furtunului este pana la 35 de ani (in comparatie cu 2-3
ani la alte sisteme).
- Formeaza o ploaie artificiala suprafina rezistenta la vant, cu viteza 6 m/s
si temperatura aerului pana la +40 C.
- Udarea cu aceasta ploaie ciobaneasca" exclude complet tasarea solului.
- Economiseste apa de irigare pana la 18%.
- Este important ca masinile pentru aspersiune permit introducerea in sol si
a ingrasamintelor cu apa de irigare.
- Norma de udare se regleaza cu ajutorul unui mic calculator si poate varia
de la 70 pana la 600 m3/ha.
- In perioada secetoasa micsoreaza temperatura aerului cu 5-7 C, ceea ce
contribuie considerabil la procesul de fotosinteza.
- Utilizarea tehnologiilor noi si cu norme mici de udare (circa 60 m 3/ha)
contribuie la combaterea efectului negativ al ingheturilor tarzii.
 In comparatie cu tehnologiile traditionale, care au fost utilizate in perioada
anilor '70-80 din secolul XX, calitatea inalta a ploii prin tehnologii de aspersiune la
sca-ra mica (Rainstar), intensitatea ploii la parametri ecologici favorabili nu
provoaca procese de eroziune solurilor irigate si nu distrug structura solurilor
irigate. Este foarte important ca tehnologiile de irigare moderne sunt mai flexibile
in legatura cu complexitatea landsafturilor, nivelul apelor freatice, inaltimea
plantelor agricole, configuratia loturilor de irigare. Limitele de aplicare a
tehnologiilor traditionale si moderne de irigare sunt prezentate in tabelul 8,
prezentat mai sus.

4.4. Conditiile de proiectare a instalatjiilor de irigare

Conditiile de aplicare a metodelor de irigare in functie de conditiile naturale si
climaterice, care sunt prezentate in tabelul 9, formeaza aspectele de proiectare a
instalatiilor de irigare. Ele se bazeaza pe documentele normative ca norme de con-
struct si de proiectare (SNIP 2.06.03-85).
Porumbul - aproape 40% din apa necesara porumbului (5 000-6 000 mVha)
tre-buie sa fie aprovizionata prin sisteme de irigare (2 500 m3/ha).
Floarea-soarelui - este rezistenta la perioadele secetoase datorita capacitatii
sale specifice de a supravietui in cazul lipsei de apa din sol. Din aceste
considerente, irigarea florii-soarelui se efectueaza in cantitati minime, de obicei nu
mai mult de doua ori, cantitatea totala de apa atingand 1200 m3/ha.
Leguminoasele (mazarea, fasolea, soia). Cantitatea de apa de care au nevoie
cul-rurile leguminoase este relativ mica (350-400 mm), prin irigare suplimentara se
vor isigura 1500 m3/ha de apa.

5.5.2. Irigarea legumelor

Legumele sunt culturile anuale cele mai profitabile, care necesita crestere in
con-di|ii de irigare. Culturile legumicole: tomatele, ardeiul, vinetele, morcovul,
sfecla rosie, varza, castravetii, ceapa, cartofii sunt crescute in conditii de camp
incepand cu primavara devreme pana toamna tarziu. Aproape 50% din totalul
necesar de apa Icirca 5 000-8 000 m3/ha) trebuie sa fie aprovizionat prin sistemul
de irigare (2500 - 4000 m3/ha) (tab. 11). Normele de udare variaza de la minimum
900-1 200 m3/ha la usturoi pana la 4 000-4 300 m3/ha la ardei.

5.5.3. Irigarea pomilor fructiferi

Pomii fructiferi au nevoie de o cantitate de apa mai mare decat alte culturi
agri-cole, insa datorita radacinilor adancite in sol ei sunt rezistenti la perioadele
secetoase. Regimul rational de irigare la pomii fructiferi este determinat de
conditiile hidrotermice ale anului, de specie, soi, portaltoi si recolta scontata.
La samnoase (mar si par) udarile se fac atunci cand rezerva de apa in stratul
activ de sol se afla la nivelul minim de umiditate de 70-80%, iar la samburoase
(prun, cais si piersic) - la nivelul umiditatii de 60-70% din capacitatea de camp.
Pomii fructiferi necesita irigare la urmatoarele fenofaze de crestere si dezvoltare:
dupa legarea fructelor, cresterea intensa a lastarilor, diferentierea mugurilor de rod
si cu 2-3 saptamani inainte de recoltare (la samantoase) si in faza de intarire a
endo-carpului, si inainte de coacerea fructelor (la samburoase). La piersic se va
interzice irigarea in timpul infioririi si legarii fructelor. La fel nu se recomanda
irigarea in termene mai tarziu de 20 de zile pana la coacerea fructelor.
In ciclul anual de irigare a plantatiilor de mar, prun, cais si piersic se vor
include si 2 udari de aprovizionare cu normele de 1 000-1 200 m 3/ha. Aceste udari
sunt obli-gatorii in toamnele si primaverile secetoase.

5.5.4. Irigarea vitei de vie

Cerintele vitei de vie fata de umiditate variaza in functie de specie, soi,
perioada din ciclul anual si faza de vegetatie. Pentru vita de vie sunt favorabile
ploile moderate, care asigura umezirea treptata si adanca a solului. Din aceste
considerente, dintre metodele de irigare vor fi pretabile cea prin aspersiune pe
terenuri plane si cu o mica inclinatie, iar pe terenuri cu inclinare medie si inalta -
cea prin picurare. Regimul favorabil de crestere si dezvoltare la vita de vie este
asigurat la umiditatea solului de 0-80% din capacitatea de camp si umiditatea
aerului la 50-80%.
Consumul mediu de apa al vitei de vie in conditii de irigare este de 4 000-1
0000 m3/ha, fund determinat foarte mult de conditiile climaterice (regimul hidric si
de temperatura), sol, anul si fazele de vegetatie, productivitatea plantatiei. Irigarile
(o irigatie de aprovizionare si 3 irigaii pe parcursul vegetatiei) se vor face tinand
cont de repartizarea necesitatii fata de apa in raport cu faza de dezvoltare -
cresterea vite-lor (in cazul irigatiei prin aspersiune):
- irigatia de aprovizionare de primavara, inainte de dezmugurit - 800-1000
m3/ha;
- cresterea intensa a lastarilor si frunzelor - 500-800 m3/ha;
- legarea florilor si formarea bobitelor - 400-700 m3/ha;
- inceputul maturarii si pana la maturarea deplina a bobitelor - 500-700
m3/ha.

5. Zonarea culturilor agricole

Conditiile climaterice nu sunt deopotriva pe tot teritoriul Republicii Moldova,

de aceea gestionarea reusita in agriculture depinde in mare masura de amplasarea
corecta a culturilor si de alegerea succesiva a soiurilor de plante, tinand cont de
par-ticularitatile ecologice ale teritoriului. Diversitatea reliefului, invelisului
complicat al soiurilor si caracterul variabil al climei necesita o deosebita atentie si
responsabi-litate in alegerea si practicarea unei sau altei ramuri a fitotehniei.
Factorul limitator in cultivarea culturilor agricole in Republica Moldova sunt
conditiile de umiditate. Reiesind din aceste considerente, se efectueaza amplasarea
culturilor pe zonele de cultivare, respectiv de Nord, de Centru si de Sud. Conditiile
pedoclimatice ale tarii, in functie de afectarea de hazardele naturale, permit cultiva-
rea cu succes a urmatoarelor culturi agricole: grau si orz de toamna, porumb, sfecla
de zahar, floarea-soarelui, culturi pomicole, vita de vie, tutun, legume, bostanoase,
cartof, culturi eterooleaginoase si medicinale.
 Totodata, pentru diminuarea sau stoparea actiunii negative a factorilor
nefavora-bili ai mediului in Republica Moldova este necesar de a acorda o
deosebita atentie zonarii culturilor agricole, dupa cum urmeaza:
Zona de Nord (raioanele: Briceni, Glodeni, Donduseni, Drochia, Edinet, Ca-
menca, Ocnita, Rezina, Rabnita, Rascani, Soroca, Sangirei, Floresti, oldanesti si
mun. Balti).
Agricultura in aceasta zona este specializata in cultura cerealelor si a
leguminoa-selor p'entru boabe. Este practicata pe larg pomicultura si
legumicultura. In regiune sunt conditii agroclimaterice favorabile pentru cresterea
cerealelor. sfeclei de zahar, florii-soarelui, tutunului si pomilor fructiferi.
Predomina graul si orzul de toamna, sfecla de zahar, soia, rapita si floarea-soarelui.
Conform datelor statistice pe anul 2006, ponderea produselor agricole din vo-
lumul total pe tara pentru Zona de Nord se prezinta in felul urmator: sfecla de za-
har (industriala) - 90%, cartof- 90%, fructe si pomusoare - 60%, floarea-soarelui
- 53%, legume de camp - 53%, cereale si leguminoase boboase - 42,5%,
tutun
- 34,7%, struguri - 1,1% din totalul pe tara.
Productivitatea principalelor categorii de produse agricole se prezinta astfel:
cereale si leguminoase boabe - 2,73 t/ha, mai mare decat media pe tara (2,47 t/ha);
floarea-soarelui -1,28 t/ha, mai mare decat media pe tara (1,15 t/ha); sfecla de
zahar -29,38 t/ha.
II. Zona de Centru (raioanele: Calarasi, Criuleni, Nisporeni, Anenii Noi,
Orhei, Straseni, Telenesti, Ungheni, Hancesti, Ialoveni si mun. Chisinau).
Agricultura este specializata in cultura legumelor, pomicultur i
legumicultur. Ponderea terenurilor agricole constituie 75%, din care 50-55% -
culturi de camp si 15-17% - plantatii multianuale. In regiune sunt conditii
agroclimaterice favorabile pentru cresterea cerealelor, florii-soarelui, legumelor,
vitei de vie si pomilor fructiferi.
In agrofitocenoze predomina culturile cerealiere (graul, orzul, porumbul), po-
micole (marul, prunul, ciresul, visinul, nucul, caisul), viticole, legumicole (rosiile,
varza, ceapa, castravetele), tehnice (floarea-soarelui, tutunul). furajere (lucerna).

111. Zona de sud(raioanele Basarabeasca, Vulcanesti, Grigoriopol, Dubasari,

Ca-hul, Cantemir, Causeni, Comrat, Leova, Slobozia, Taraclia, Tighina, Ceadar-
Lunga, Cimislia si tefan Voda).
Agricultura este specializata in cultura legumelor, pomicultura si
legumicultura. In zona de stepa a Nistrului inferior ponderea terenurilor agricole
constituie 86%, dintre care 65% - culturi de camp si 15-18% - plantatii
multianuale. In stepa Bugeacului ponderea terenurilor agricole constituie 75%,
dintre care 20-23% -plantatii multianuale. Cresterea animalelor este axata pe
cresterea ovinelor, pasarilor si cabalinelor.
In regiune sunt conditii agroclimaterice favorabile pentru cresterea cerealelor
(clasa superioara si calitatea I), legumelor, vitei de vie si pomilor fructiferi.
 In agrofitocenoze predomina culturile cerealiere (graul, orzul, porumbul), po-
micole (prunul, caisul, piersicul), viticole, legumicole (varza, ceapa, castravetele),
culturi tehnice (floarea-soarelui).
Conditiile climaterice drastice din ultimii ani (secete frecvente, ingheturi tim-
purii si tarzii de toamna si primavara; iemi geroase etc.), precum si predispunerea
soiurilor si hibrizilor de plante la afectarea de catre boli si daunatori au determinat
omologarea si cultivarea varietatilor care sunt mai acomodate si rezistente la con-
ditiile de cultura. In continuare vom prezenta soiurile i hibrizii speciilor de plante
traditional cultivate in tara, care dupa complexul de caractere (rezistenta la factorii
biotici si abiotici, productivitate si calitate) economice permit obtinerea de recolte
stabile (cu respectarea tehnologilor adecvate) chiar si in conditiile dure ale
presingu-lui dezastrelor naturale.

1. Soiuri de grau de toamna: Odeskaia 51, Odeskaia 117, Odeskaia 267,

Dum-bravita, Dana, Magura, Dacia, Kuialnic, Pisanka, Balada,
Hordeiforme 335, Chiria, Niconia, Selenca, Victoria Odeskii, Strumok,
Porada.
2. Soiuri de orz de toamna: Moldavschii 18, lama, Osnova, Mugurel, Ciuluc,
Zimovdi.
3. Soiuri de orz de primavara: Galactic, Tighina, Unirea, Pivdeni, Ghetman,
Ionel.
4. Hibrizi de porumb: Moldavschii 291 MRf, Porumbeni 351 MRf,
Porumbeni 295 ACRf, Porumbeni 393 MRf, Moldavschii 425 MRf,
Moldavschii 450 MRf, Porumbeni 348 AMRf, PR 38R92, PR39K09, LG
2372, LG 23.05.
5. Soiuri de mazare: Verde I, Pitulice, Omega, Gloria, Alisa, Smaragd,
Sandra.
6. Soiuri de fasole: Aluna, Speranta, Floare, Crizantema, Laura, Timpuriu,
Zodiac.
7. Hibrizi de floarea-soarelui: Sanbred254, Luceafdrul, Arena, Valentino,
Opera, Alexandra, Vidoc, Rigasol, Performer, PR 63A90 (XF 475), PR
64A70 (XF 4811), LG 56.45, LG 53.85, LG 53.85, Diabolo, Odeskii
Orangevdi.
8. Soiuri si hibrizi de tomate destinatie universale - Victorina, Persei, Venet,
Solaris, Mihaela, Peto, Nadejda, Rio Grande, Topsin, Potok, Viza, Alex,
Vi-teazi, Amulet, Laguna.
9. Soiuri de ardei dulci si gogosari destinatie universale - Solndsco,
Rubinovdi, Merisor, Gogosari mestndi, Excelent.
10.Soiuri de vinete: Magda, Almaz, Sukleiski, Laura.
11. Soiuri de morcov: Artek, Konservnaia 63, Santend 2461, Royal Chanson
12.Soiuri si hibrizi de varza destinatie universale soiurile: Iunskaia 31,
Slava, Amagher 611, Belosnejca, Harkovscaia, Zimnaia, hibrizii:
Resistor, Grenadier, Musketer, Parel, Hermes, Pructor, Ramada, Rinda,
Chessma.
13.Soiuri si hibrizi de ceapa, hibrizii: Sterling, Prestuge, Elsa, soiurile
Moldav-schii, Haltedon.
14.Hibrizi de pepene verde (harbuji) si pepene galben (zamosi), pepene
verde: Astrahanskii, Crimson Sweet, Lady, Madera, Roza Iugo- Vostoca,
Tavriskii, pepene galben: Basarabia, Zaryana, Pridnestrovskaia.
15.Soiuri de mar Jonathan, Red Jonathan, Idared, Golden Delicious,
Stark Spur, Yellospur, Starking, Red Delicious, Wellspur, Stark Spur Red
Delicious, Toamna, Codrene, Coredana, Tiganca, Nestret, Golden
Rezistent, Focusor, Pionier, Domneti (in afara de soiurile altoite pe
portaltoiul M9, M26, care necesita irigare).
16.Soiuri de piersic: Iulski, Cardinal, Codru, Jerseyland, Golden jubilee,
Re-dhaven, Stark Sunglo, Moldova, Valiant, Gdlbenica.
17.Soiuri de cais: NJA-42, Pamiati Hafa, Tudor, Stark Early Orange, Salah,
Krasnosciokii, Nadejda, Raduga, Sirena.
18.Soiuri de prune: Ruth Gerstetter, Vengherka krupnaia sladkaia, Vinete de
Moldova, Anna Spoth, Stanley, mai slaba soiurile: Kabardinskaia
ranniaia si Kisiniovskaia ranniaia.
19.Soiuri de vita, de vie de masa si pentru vinuri: Codreanca, Leana,
Moldova, Alb de Suruceni, Muscat de Bugeac, Riton, Bianca, Viorica,
Alb de Onitcani, Negru de Ialoveni.
20.Soiuri de vita de vie pentru vinuri rosii: Cabernet Sauvignion, Merlot,
Pinot noir, Saperavi, Rara neagra, Gammay Bastardo Magaraciskii,
Rubin Tairov-skii, Golubok.
21.Soiuri de vita de vie pentru vinuri albe: Chardonnay, Pinot gris, Aligote,
Tra-miner rose, Rkatiteli, Viorica, Alb de Onitcani, Riton, Bianca,
Codreanca, Leana, Alb de Suruceni.
22.Soiuri de vita de vie de masa: Moldova, Ialovenschii ustoicivdi, Iubilei
Ju-ravelea, Guzun, Rannii Magaracia, Chasselas musque, Prezentabil,
Muscat, Perla de Csaba, Irsai Oliver.