Pe Aripile Iubirii

CYNTHIA HARROD-EAGLES
Pe aripile iubirii
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
MIHNEA COLUMBEANU.
ALCRIS
Capitolul 1
Comitatul Suffolk este verde cel mai verde ]inut din

Anglia. E verde chiar [i iarna, cnd copacii nu-[i mai aduc
contribu]ia la paleta general` de culori. Dar verdea]a
\nseamn` umezeal`, iar umezeala \nseamn` ploaie. |n
general, locuitorilor din Wesslingham nu le displ`cea ploa-
ia, ba chiar dimpotriv`. Dup` cum spunea doamna
Partridge de la Bell, ploaia vine de la Dumnezeu. |ns` ce-i
prea mult, orict de bun ar fi, stric`, iar acum ploua aproape
ne\ntrerupt de trei luni. Oamenii \ncepeau s` bomb`ne.
Kestrel Richards nu li se al`turase. De cnd se \ntorsese
ultima oar` acas` din Lowestoft, unde nu mai era nevoie de
serviciile ei, era absolut fericit` [i putea fi v`zut` adesea
mergnd pe strada principal` a satului, cu capul gol prin
ploaie, fluiernd ca o mierl`.
Kestrel locuia \mpreun` cu tat`l ei v`duv \ntr-o c`su]` de
la marginea Mla[tinii Wessle. Casa se numea Coats Cottage,
dar domnul Richards, care era un suffolkez get-beget,
6 CYNTHIA HARROD-EAGLES
spunea c` numele nu avea nici o leg`tur` cu

\mbr`c`mintea, fiind doar pronun]ia local` a cuvntului
coots* A[a se explica de ce pe t`blia de la intersec]ia cu stra-
da principal` scria cu litere [chioape [i [terse: Spre
mla[tin` [i Casa Li[i]elor.
P`s`rile de tot felul erau via]a domnului Richards. Ornitolog
reputat, de[i oficial pensionar, continua s` scrie articole pentru
ziarele din Estul Angliei [i revistele locale [i, din cnd \n cnd,
vorbea la emisiunea radiofonic` despre natur` |n aer liber.
Scrisese multe c`r]i, inclusiv cea mai celebr` lucrare a lui despre
speciile pe cale de dispari]ie, Nepre]uitele num`rate, care
primise premiul Societ`]ii de Conservare a Naturii.
De[i iubea toat` p`s`rile, specialitatea lui era familia
uliului [i cea a [oimului motiv pentru care, desigur, o
botezase astfel pe Kestrel** Era singura lui fiic` [i o adora.
O crescuse aproape f`r` nici un ajutor, c`ci mama ei murise
cnd feti]a avea abia patru ani, astfel \nct era inevitabil,
poate, ca fata s`-i fi mo[tenit iubirea pentru p`s`ri. Fusese
uimit cnd, la absolvirea [colii, Kestrel insistase s` urmeze
un curs de secretariat, pe care \l terminase cu brio [i se
angajase la o firm`.
De ce Dumnezeu vrei s` te \nchizi \ntr-un birou, ct e
ziua de lung`, cnd ai la dispozi]ie tot comitatul Suffolk ca s`
hoin`re[ti? \ntrebase domnul Richards, pe tonul lui blajin.
Nu vreau s` fac meseria asta, tat`, r`spunsese cu fermitate
Kestrel, dar trebuie s`-mi c[tig existen]a \ntr-un fel sau altul.
______________
*Coats = vestoane, mantouri; coots = li[i]e (n.tr.) p`s`ri care po-
pulau mla[tinile \n num`r mare.
** Kestrel = vnturel, [oim mic (n.tr.)
PE ARIPILE IUBIRII 7
Nu \n]eleg de ce, replicase el, ar`tnd \n jur. Aici avem

tot ce vrem. Casa, gr`dina, zarzavaturile noastre, iar drep-
turile mele de autor ne ajung pentru tot ceea ce nu putem
cultiva sau vna.
Nu ne vor ajunge o ve[nicie. {i-n plus, sunt fat`. |mi
doresc [i eu unele dintre lucrurile pe care le au alte fete,
cum ar fi haine [i \nc`l]`minte de calitate, iar pe astea nu ni
le putem permite din drepturile tale de autor.
M` rog, dac` a[a spui trebuie s` te cred, de[i nu v`d de
ce vrei haine elegante, c` tot n-ai unde s` le por]i.
Tocmai asta e, r`spunsese ab`tut` Kestrel. M` simt
destul de bine \n blugi [i cizme de cauciuc, \ns` m`car din
cnd \n cnd a[ vrea s` ar`t [i eu mai dr`gu]`.
Pentru mine e[ti \ntotdeauna foarte frumoas`, repli-
case cu deplin` \ndrept`]ire domnul Richards.
Dar Kestrel nu se l`sase, se angajase [i muncise pe brnci,
ba uneori chiar se sim]ise bine. |i pl`cea compania celorlalte
fete [i nimic nu o \ncnta mai mult dect s` cutreiere maga-
zinele \n pauza de mas`, dar [tia c` nu acesta era viitorul ei.
O irita faptul de a sta \nchis` \n cas` toat` ziua, iar ne[tiin]a
celorlalte fete despre via]a \n s`lb`ticie [i natur` \n general i
se p`rea la fel de ciudat` pe ct \i g`seau ele ignoran]a cu
privire la starurile pop [i emisiunile de televiziune.
A[a c` nici m`car nu se pref`cuse c` regreta cnd fusese
concediat`. De cum ajunsese acas`, dup` ultima zi de
munc`, \[i lep`dase hainele de ora[, luase pe ea pulov`rul,
blugii [i cizmele [i ie[ise la o hoin`real` prelungit` prin
b`l]i [i p`duri.
Tat`l ei fusese \ncntat.
Nu te gr`bi s`-]i g`se[ti alt` slujb`, \i spusese el. N-avem

o nevoie chiar att de urgent` de bani. Vine prim`vara [i
vom avea destul` mncare din gr`din`, iar vicarul [tii ct de
generos e cu ou`le de la gìnile lui.
Nici n-am de gnd s` m` gr`besc, \i promisese Kestrel.
Cred totu[i c` va trebui s`-mi g`sesc alt post, dar nu mai
devreme de o lun`, dou`... Banii de la desfacerea contrac-
tului \mi ajung, [i mai pot munci ocazional [i prin sat. M`
bucur att de mult c` m-am \ntors acas`!
Bine, bine, atunci m` po]i \nso]i \n micile mele ex-
cursii. |n perioada asta a anului sunt attea de v`zut iar
dac` sim]i nevoia de a exersa \n continuare la ma[ina de
scris, po]i s` dactilografiezi \nsemn`rile mele. Mie degetele
mi se \ngreuneaz` pe zi ce trece...
Sigur c-am s` ]i le scriu, tat`, rsese Kestrel. N-o fac eu
\ntotdeauna?
Unul dintre primele lucruri pe care le avusese de f`cut
fusese s` aprovizioneze c`mara, c`ci \n timp ce lucrase,
neputnd face cump`r`turi dect \n weekend, tat`l ei con-
sumase o bun` parte din proviziile adunate cu atta trud`,
f`r` a se gndi s` cumpere altele \n locul lor. A[a c`, a doua
zi diminea]a, Kestrel \[i luase co[ul [i po[eta, pornind spre
satul aflat la opt sute de metri distan]`.
|n prima parte, mersese pe drumul \ngust, m`rginit de
tufi[uri \nalte, care nu ducea dect la casa lor. La col]ul din-
tre acest drum [i uli]a satului se afla o cas` mic` de c`r`mid`
numit`, din timpuri imemoriale, Dodman's, ceea ce f`cea ca
locului s` i se spun` Col]ul lui Dodman. |n cas` locuia un
b`trn trecut de nou`zeci de ani, pe care Kestrel \l numise
\ntotdeauna \n sinea ei domnul Dodman, de[i adev`ratul

lui nume era Ambrose. |n dialectul local, dodman \nsemna
melc, iar b`trnul se mi[ca \ntr-adev`r foarte \ncet.
Cnd Kestrel trecu pe drum, Ambrose se afla \n gr`din`
[i o salut` vesel:
'Nea]a, don[oar` Kestrel!
Modul lui de a rotunji vocalele f`cea ca numele s` sune gen
Castrol, dar Kestrel era obi[nuit` cu asta. Pu]ini dintre localnici
\i pronun]au corect numele. Majoritatea spuneau Kesterl, iar
tovar`[ii de joac` din copil`rie o numiser` Kester.
Bun` ziua, domnule Ambrose. Frumoas` zi, nu-i a[a?
|i v`zu mna apropiindu-se instinctiv de buzunar, pentru
ca apoi s` se \ndep`rteze, f`r` tragere de inim`. |n fiecare
diminea]` din copil`ria ei, cnd trecuse prin dreptul casei
lui Dodman, b`trnul venise la poart` cu un biscuit, un m`r
sau o prun` pentru ea. Obiceiul murea greu, de[i acum nu
mai avea ce s`-i d`ruiasc`.
Frumoas`, nici vorb`, slav` Domnului, r`spunse el cu
pio[enie, \nainte de a adùga: numai c` nu ne-ar strica [i
pu]in` usc`ciune. Cum e via]a pe balt`? Cam umed`, hai?
|nc` nu v-a intrat apa-n cas`?
|nc` nu, zmbi Kestrel. Ra]elor le place la nebunie.
Zù c` da, d`du din cap Ambrose. P`s`rile nu se sup`r`
dac` plou` un picule]. Va s` zic`, te-ai \ntors acas`, hai? L-aju]i
[i pe taic`-tù olecu]`-n loc s` mai dai mereu fuga la ora[?
Doar pentru un timp. De[i trebuie s` spun c` e pl`cut
s` n-am de c`l`torit \n fiecare zi. Pentru mine e ca o vacan]`.
Pn` la urm`, \ns`, tot va trebui s`-mi g`sesc o slujb`.
Ambrose cl`tin` din cap.
De cnd m` [tiu n-am mai v`zut a[a ceva, spuse el cu

triste]e, fete tinere ca matale s` lucreze ct e ziulica de
lung`. Pe vremea mea nu se f`cea.
Kestrel se ab]inu s` precizeze c`, pe vremea lui, majori-
tatea tinerelor fete erau angajate [i munceau mult mai mult
[i mai greu dect lucrase ea vreodat`.
Terminndu-[i ideea, Ambrose \i zmbi vesel [i [tirb.
Nu peste mult vor \ncepe s` vin` oaspe]ii de var`.
Atuncea o s` fie destul de lucru pentru matale. Nu vei avea
nevoie s` ba]i iar` drumu' pn-la ora[.
S-ar putea, \i d`du dreptate Kestrel, bine dispus`.
Porni spre sat, dar gndul la vizitatorii estivali continua s-o
urm`reasc`. |n Wesslingham nu existau prea multe atrac]ii
pentru turi[ti [i, pe lng` drume]ii \n trecere, care \nnoptau
la Bell, localnicii vedeau foarte pu]ini strìni. La cteva mile
de sat, \ns`, existau cteva cabane de vacan]`, \nchiriate de
unele familii pentru cte o s`pt`mn`, dou`, vara. Ace[ti
sezoni[ti asigurau necesara clientel` pentru magazinele [i
crciumile din sat, plus noi [i binevenite subiecte de con-
versa]ie.
Lui Kestrel \i pl`cea s` vad` chipuri noi \n scurtul
sezon estival, c`ci satul Wesslingham, orict de frumos
era, cam ducea lips` de tineret [i mai ales tineret
nec`s`torit...
Dup` ce-[i termin` cump`r`turile [i conversa]iile cu to]i
localnicii care ]ineau mor]i[ s` spun` ct se bucurau c`
Miss Castrol se \ntorsese (Sun` de parc-a[ fi o Miss
Univers a Garajelor! \[i spuse ea), Kestrel intr` \n maga-
zinul de artizanat al satului s` bea o cafea.
Salonul de cafenea din magazin nu se deschidea dect

vara, cnd veneau turi[tii, dar Kestrel era prieten` cu pro-
priet`reasa. Aceasta de numea Theodora Bielecki, dar la
cererea ei toat` lumea \i spunea Theo. Picta, modela oale,
sculpta \n lemn, confec]iona juc`rii din crpe, broda [i lucra
bijuterii de aram` [i email. Toate acestea se vindeau \n
magazinul ei.
|n plus, mai era [i expert` \n istoria antic` [i modern` a
satului Wesslingham, se distingea ca enoria[` de n`dejde [i
ducea o via]` dubl` satisf`c`tor de misterioas`, implicnd
deplas`ri pn` la Norwich ba chiar, cum se zvonea pe
[optite la po[t`, [i pn` la Londra! Kestrel nu [tia din ce-[i
c[tiga existen]a Theo cu excep]ia magazinului, care se
vedea clar c` nu i-ar fi fost de ajuns dar n-o \ntrebase
niciodat`, considernd c`, dac` dorea s`-i spun`, Theo ar fi
f`cut-o din proprie ini]iativ`.
Bucuroas` s-o vad`, Theo o \ntmpin` cu cuvintele:
C` bine-ai mai picat! Acu[ d` cafeaua-n clocot! Ia un
loc. Tocmai brodam o pern` de rug`ciune, \i explic` ea,
ar`tnd un obiect de catifea violet` cu fire aurii pe care \l
l`sase jos la apari]ia lui Kestrel. Vicarul mi le-a ar`tat pe
unele dintre cele vechi, victoriene, din sacristie le-au cam
mncat moliile a[a c` m-am gndit s`-mi \ncerc mna.
E foarte frumoas`, Theo, zù a[a. Va fi \ncntat.
A, pì nu m-am gndit s` i-o dau lui... nu m-a[teptam
s` ias` destul de bine... Chiar crezi c` i-ar pl`cea? \ntreb`
Theo, clipind din ochi nesigur`.
Sigur c` da. Alea de piele sunt criminale att de
tari...!
Pì trebuie s` fie tari, cred peniten]`, canon, mortifi-

carea c`rnii, una alta... |n fine, am auzit c` te-ai \ntors. C`
bine-a mai picat [i asta. N-aveai tu nici o treab` s`-]i trìe[ti
via]a ofilindu-te \ntr-un birou \nchis.
Kestrel rse.
Ce ciudat, toat` lumea pare convins` c` a[ avea un des-
tin mult mai m`re]! {tii, omul mai trebuie [i s`-[i c[tige
existen]a, vrnd-nevrnd.
Via]a e prea scurt` ca s` te irose[ti f`cnd ce nu-]i place,
declar` Theo cu convingere. Uit`-te la mine, de pild`...
Kestrel a[tept` cu r`suflarea tìat`, dar Theo schimb`
subiectul.
{i, oricum, ce-ai de gnd s` faci de-acum \ncolo?
Pentru moment nimic, doar s`-l ajut pe tata [i s`-mi
trag pu]in respira]ia. Mai am de cheltuit lichidarea, abia pe
urm` o s`-mi fac griji cu banii.
Hmmm... Cam greu... Ce p`cat c` nu [tii [i tu s` scrii,
ca taic`-tù. Totu[i, \ntr-o bun` zi ai s` te m`ri]i, [i-atunci
n-ai s`-]i mai faci griji cu slujba o s` te ]in` b`rbatu-tù.
De unde [tii c-o s` m` ]in`? \ntreb` Kestrel amuzat`.
Pì, altfel de ce s` te mai m`ri]i? replic` Theo cu nevi-
nov`]ie, iar Kestrel nu-[i putu da seama dac` glumea sau
vorbea serios. Totu[i, r`spunse:
Ei, nu cred c-am s` m` m`rit vreodat`. |n fond, n-am
g`sit nici un b`rbat care s`-mi convin`. |n Wesslingham, sin-
gurul burlac e b`trnul domn Ambrose, care s` tot aib`
nou`zeci [i trei de ani.
|n]eleg... murmur` Theo, cu un lic`r \n ochi. Las`, nu
conteaz`, acu[ vin sezoni[tii...
S`racii de ei, nici nu [tiu ce-i a[teapt`, zmbi Kestrel.

Ce vrei s` spui?
De cnd am venit acas`, toat` lumea numai sezoni[ti
\mi promite, ba pentru una, ba pentru alta. Nici nu-n]eleg
cum ne descurc`m \n restul anului.
|n sfr[it, \[i termin` cafeaua [i se ridic`.
O iei spre cas`? \ntreb` Theo.
|nc` nu. Mai trebuie s` vorbesc cu o femeie, \n leg`tur`
cu un iepure, spuse Kestrel pe un ton misterios.
A, cu Laura de la bibliotec`. Ei, transmite-i salut`rile
mele. {i cnd mai vii \n sat, treci [i pe-aici.
|[i promit, zmbi Kestrel, ie[ind \n ploaia care \nce-
puse din nou.
Biblioteca din Wesslingham era o cl`dire foarte
impozant` pentru un sat att de mic, \ntruct servea \nc`
patru c`tune, plus caravana cu c`r]i. Se afla \ntr-o frumoas`
cas` din c`r`mizi ro[ii [i albe, \n stil georgian, imediat dup`
Bell. Ani de zile, dup` r`zboi, fusese neglijat`, pn` cnd pe
rafturi nu mai r`m`seser` dect volume vechi de Ruby M.
Ayres [i Clarence E. Mulford. Iar atunci sosise Laura.
Laura Holmes era strìn` ceea ce \nsemna c` nu se
n`scuse \n Suffolk, ba nici m`car \n Estul Angliei iar
apari]ia ei ca bibliotecar` la Wesslingham adusese cu sine
un val de energie [i elan. Se angajase \n lupte viguroase cu
autorit`]ile locale, ob]inuse dublarea bugetului, aruncase
aproape toate vechiturile [i \ncepuse s` reconstruiasc`.
Dup` aproape zece ani, biblioteca devenise un centru al
vie]ii comunitare s`te[ti la fel de important ca biserica sau
po[ta.
Kestrel \[i aminti de cl`direa d`r`p`nat` [i \ntunecoas` din

copil`ria ei, cnd intr` \n holul luminos, zugr`vit proasp`t,
plin cu flori de prim`var` \n jardiniere, iar de-acolo \n
biblioteca propriu-zis`, cu c`r]ile ei noi [i \ngrijite, pe rafturi
bine luminate. Laura tocmai aranja specialit`]ile s`pt`mnii
pe c`ruciorul de lng` u[`. Crmuia gusturile literare din
Wesslingham cu blnde]ea unui despot luminat, iar reco-
mand`rile ei erau de obicei citite.
Bun`, Laura, ce mai faci? o salut` Kestrel, f`r` a se
osteni s` [opteasc`, \ntruct \n bibliotec` nu mai era nimeni
pe moment.
A, ocupat` ca de obicei, r`spunse Laura, \ndreptndu-se
doar att ct s`-i arunce o privire peste um`r. De[i uneori
m` \ntreb dac` merit`. Doamna Dorrit tocmai mi-a adus
\napoi Jane Eyre [i mi-a spus c` nu-i la fel de bun` ca fil-
mul de la televizor.
Kestrel rse.
Ia-o a[a, propuse ea. Acum zece ani, nimeni din sat nu
[tia c` pe lng` film mai exist` [i o carte.
S-ar putea s` ai dreptate. Oricum, ce pot face pentru
tine? Vrei ceva de citit \n autobuz? Sau ai trecut s` \ntreb de
cte ori a fost cerut` cartea tat`lui tù s`pt`mna asta?
Nici una, nici alta. M` \ntrebam dac` n-ai putea s`-mi
dai un iepure pentru ceai.
Laura locuia \ntr-o vili[oar`, pe malul altui bra] al
b`l]ilor, cam la opt sute de metri distan]` de Coats Cottage,
\n linie dreapt`. De[i casa ei era mic`, avea o gr`din`
enorm`, \ntins` pn` \n stuf`ri[, iar Laura \[i suplimenta
c[tigurile cultivnd cantit`]i enorme de legume [i crescnd
iepuri pentru vnzare. Kestrel se sfia \ntotdeauna s`-i

cear` cte un iepure, c`ci Laura p`rea foarte ata[at` de ei
[i, probabil, cam plngea cnd vindea cte unul pentru
toc`ni]`.
M` tem c` pe moment n-am nici unul nici un iepure
de-al meu, vreau s` zic, r`spunse ea, iar lui Kestrel i se p`ru
c` \n ochii negri ai bibliotecarei, dup` lentilele fumurii ale
ochelarilor, se citea u[urarea. Dar am un iepure s`lbatic pe
care-l po]i lua, dac` te intereseaz`. Cred c-ar trebui s` stea
la fiert toat` noaptea.
De ce-a murit? \ntreb` Kestrel prudent`, iar Laura
zmbi pe nea[teptate.
De leziuni fatale, spuse ea. L-a adus Larch. Nu [tiu dac`
l-a omort \n momentul atacului, sau \n drum spre mine,
dar la sosire era decedat deja, cum se spune \n spitale.
Larch era motanul siamez al Laurei, un animal enorm [i
masiv, vn`tor feroce.
Mda, bine, am s`-l iau, dac` Larch n-are nici o
obiec]ie.
A, n-ar vrea s`-l m`nnce. A trebuit s`-l \nv`] s` nu-mi
omoare iepurii, desigur, [i \nc` nu e sigur prin ce se
deosebesc de cei s`lbatici. Cnd mi l-a adus era foarte neli-
ni[tit se tot scuza c`-l stricase...
Bietul Larch... coment` Kestrel. N-ai putea s` le pui
iepurilor tì clopo]ei, sau ceva, ca s`-i deosebeasc`?
Ar fi o idee uite c` la asta nu m-am gndit, remarc`
Laura, gnditoare. De[i, dac` nu te superi, nu vor mai
prea fi iepuri s`lbatici care s`-l \ncurce, acum cnd a venit
uliul.
Uliul? \ntreb` Kestrel, dintr-o dat` atent`. Care uliu?

A, l-am v`zut de vreo dou` ori, zbura peste stuf`ri[ la
vn`toare, \n zorii zilei, cnd ie[isem s` culeg ciuperci. Ieri,
de fapt ]inea \n gheare ceva ca un pui de iepure, de[i cred
c-ar fi putut s` fie [i un [obolan.
Interesant... Trebuie s` aflu dac` l-a v`zut [i tata. Cam
pe unde l-ai v`zut?
Ieri? Era deasupra trestiilor dintre casa voastr` [i a
mea. Un uliu cu penaj cam ro[iatic.
Kestrel cl`tin` din cap.
Nu-mi dau seama ce-ar putea s` fie. |l voi \ntreba pe
tata, el trebuie s` [tie neap`rat. Ei, \]i mul]umesc, Laura.
Cum r`mne cu iepurele?
Po]i s`-l iei \n drum spre cas`, dac` vrei. E ag`]at \n
hambar. {tii unde-i cheia, nu-i a[a?
Toat` lumea [tie unde ]ii cheia, rse Kestrel. Nici nu
mai \n]eleg de ce nu-l la[i descuiat.
Obicei vechi, r`spunse Laura cam \n]epat`. Nu se [tie
niciodat` cine poate trece pe drum.
{i ct vrei pentru el? mai \ntreb` Kestrel, deschizndu-[i po[eta.
A, nimic. Larch nu mi-a cerut bani. Po]i s`-i p`strezi res-
turile de la [unc`, dac` vrei s`-i pl`te[ti lui.
A[a voi face, trec s` ]i le las.
|ntr-o pung` de hrtie, preferabil, preciz` Laura, serioas`.
Mi-ai tìat tot cheful! Ei, salut!
Salut. {i spune-i tat`lui tù c`, dac` vrea s` i se vnd` c`r]ile
despre p`s`ri, trebuie s` strecoare cumva \n poveste [i un rechin,
sau o pr`bu[ire de avion. Au astea o cùtare, ceva de speriat.
Rznd, Kestrel mai f`cu un semn de r`mas-bun [i ie[i.
Capitolul 2
Iepurele era att de mic [i slab, \nct Kestrel conchise c`

avea nevoie de ajutor ca s` se poat` transforma \n toc`ni]`
[i, \n loc s` scurteze drumul spre cas` prin mla[tini, reveni
\n sat pentru a cump`ra o bucat` de [unc`.
Ajungnd la Col]ul lui Dodman, v`zu lng` zidul casei
motocicleta vicarului, care tocmai ie[ea din cas`, \nso]it de
b`trnul domn Ambrose.
A, uite-o! exclam` domnul Ambrose, z`rind-o pe
Kestrel. Vorbe[ti de drac... scuze, p`rinte vicar.
Bun` ziua, domnule Truman, \l salut` Kestrel.
Bun`, Kestrel, draga mea. Tocmai eram \n drum spre
Coats Cottage.
Avea]i treab` cu mine, sau cu tata?
Cu amndoi, draga mea, desigur. Vrei s` te iau \n [a?
Kestrel privi cu \ndoial` motocicleta.
|n locul dumneavoastr`, eu a[ \mpinge-o de ghidon.
Drumul nostru nu-i prea grozav, dup` atta ploaie.
Da, desigur, fiind att de jos... M` \ntreb dac` se va

usca vremea \n curnd.
La radio s-au anun]at [i alte ploi, spuse Kestrel.
Domnul Ambrose, care se uitase de la unul la altul, se
retrase cu un comentariu dispre]uitor:
Pff, nu-i nimica de capul `lor buletine meteo!
Mai demult, cnd o aflam de la p`s`ri, pìanjeni [i
alte lighioane, aveam parte de o vreme mult mai fru-
moas`.
Vicarul \l privi pe b`trn cum \[i tr[ia pa[ii pe c`rare,
apoi se \ntoarse spre Kestrel, cu o expresie destul de \ngri-
jorat`.
Dumneata ce p`rere ai, o \ntreb` el \ncet, oare chiar
crede c` vremea e cauzat` de prognoze? C`ci dac` a[a
crede, atunci zù c` ar trebui s`... un detaliu de-o impor-
tan]` att de fundamental`...
Cred c` glumea, r`spunse Kestrel cu convingere.
Mergem? Putem bea un ceai, tata m` a[teapt` cu ibricul pe
foc.
Da, desigur, uite cum te-ai udat! Ce neatent sunt! Am
auzit c` ai renun]at la slujba din ora[ ia spune-mi, acum
ce te gnde[ti s` faci?
|[i lu` motocicleta de ghidon [i, unul lng` altul, pornir`
pe drumeagul \ngust.
Coats Cottage ar`ta \mbietor \n lumina mohort` a zilei
ploioase, cu fumul ie[ind pe co[ul \nalt, amintind de ceai [i
pine pr`jit`, dar vicarul se opri totu[i \nainte de a intra,
privind cu \ncntare spre mla[tini.
Ce frumos se vede de-aici biserica! coment` el.
Kestrel se opri al`turi, uitndu-se peste \ntinderea de

ape [i p`puri[uri, spre turla p`trat` a bisericii.
{tii, urm` vicarul, \ntotdeauna cnd vin aici \mi doresc
s` pot picta. Un peisaj att de simplu [i grìtor...
Tocmai se lansa \ntr-un comentariu plastic prelungit,
uitnd de ploaia care i se strecura sub guler, cnd domnul
Richards deschise u[a casei, strigndu-i:
Intra]i, p`rinte vicar? Am pus apa la fiert.
|n antreu, Kestrel \[i scoase cizmele [i hanoracul,
adùgndu-le peste mald`rul de haine [i \nc`l]`ri pline de
noroi \ngr`m`dite permanent la intrare. Un moment, se
\ntreb` cum ar fi fost s` locuiasc` tot timpul \n ora[, unde
nici chiar pe vreme urt` nu te murd`reai a[a. Apoi \[i
alung` gndul [i, scuturndu-[i p`rul ud, \l urm` pe vicar \n
cabinetul tat`lui ei, unde ardea permanent focul, pentru a
feri c`r]ile de umezeal`.
Dintre toate camerele din cas`, aceea \i pl`cea cel mai
mult lui Kestrel. Doi pere]i erau acoperi]i cu c`r]i de la
podea pn`-n tavan, iar ceilal]i doi, zugr`vi]i \n alb, erau
decora]i cu unele dintre cele mai reu[ite desene
ornitologice ale tat`lui ei, presate cu grij` \ntre geamuri
de c`tre Kestrel \ns`[i, \n copil`rie. |n [emineul \nalt [i
boltit, de c`r`mid`, ardea un foc mare de c`rbuni [i
bu[teni, a c`rui lumin` vesel` sc`lda mobila veche dar
bine lustruit`. Singura fereastr` d`dea spre mla[tin`, iar
canapeaua din fa]a ei fusese locul favorit al lui Kestrel,
cnd era mic`. Dup` moartea mamei, cnd se sim]ea sin-
gur` [i dorea compania tat`lui ei, acesta o a[eza la
fereastr`, cu cte una din c`r]ile lui ilustrate, iar Kestrel
st`tea cuminte privind pozele zbur`toarelor, \n timp ce

el lucra la birou. Probabil c` atunci se \ndr`gostise de
p`s`ri.
Pofti]i, domnule Truman, lua]i loc, lua]i loc, \l invit`
tat`l ei. M` duc s` fac un ceai.
Nu, tat`, stai lini[tit, \l fac eu. Oricum trebuie s`-mi
despachetez cump`r`turile, spuse Kestrel. Sunt sigur` c`
ave]i multe de discutat.
Vicarul era un observator avid al p`s`rilor [i venea ade-
sea s`-l consulte pe tat`l ei. Iar acest lucru \i aminti de
uliul Laurei.
A, [i am ceva s`-]i spun dar mai \nti voi aduce
ceaiul.
{i eu am s`-]i spun ceva, dar voi a[tepta pn` aduci
ceaiul, Kestrel, r`spunse domnul Truman. Sunt sigur c` te
va interesa.
Kestrel d`du din cap [i se duse la buc`t`rie, \ntrebndu-se
dac` nu cumva [i vicarul avea aceea[i veste. Cnd \ns`
reveni cu ceaiul, acesta vorbea despre materialul de altar pe
care-l brodase Theo.
E \ntr-adev`r nespus de frumos. Ni[te flori att de fer-
mec`toare, [i a[a de delicat lucrate. Desigur, nu-l putem
folosi dect dup` Postul Mare, cum i-am [i explicat, dar
atunci \l vom lua negre[it. L-ai v`zut, Kestrel?
Da, eram de fa]` cnd vi l-a dat, s`pt`mna trecut`,
dup` repeti]ia corului.
Sigur c` da, ce prostii \ntreb!
Kestrel se a[ez`, \ncepnd s` toarne ceaiul. Ridic`
privirea pentru a \ntreba:
Ce veste ave]i pentru noi, domnule Truman?

A, da, vestea. Ei bine, [tii, s-ar putea s` fie foarte intere-
sant. E vorba de ceva ce-am v`zut ieri, cnd mergeam spre
biseric` pentru liturghia de diminea]`. Desigur, rareori mai
vine cineva la liturghie, cnd dimine]ile sunt att de
\ntunecoase, dar eu o slujesc totu[i. Cred c` era mult mai
bine pe vremuri, cnd orele slujbelor se stabileau dup` cum
r`s`rea soarele, astfel \nct...
Da, desigur, dar ce anume a]i v`zut? \l \ntrerupse dom-
nul Richards, c`ci vicarul avea obiceiul s` divagheze, cnd
vorbea despre biserica lui.
V` rog s` m` scuza]i... Ce-am v`zut? Pì la \nceput, [ti]i,
am crezut c` era un cine, un cine brun, fugind ct \l
]ineau picioarele prin stuf`ri[, [ti]i cum fug cinii cnd au
mirosit ceva. {i apoi s-a apropiat [i am v`zut c` de fapt era
o pas`re.
|i privi, captndu-le aten]ia, ca un adev`rat povesti-
tor.
Zbura la mic` \n`l]ime peste l`stari, b`tnd din
aripi foarte repede, iar din cnd \n cnd scotea ni[te
]ipete ascu]ite, extrem de interesante nu le pot
imita..
Cum ar`ta? \ntreb` domnul Richards atent, aproape
\ncordat.
Era ca un mic uliu, de culoare brun-ro[cat`, iar cel mai
b`t`tor la ochi lucru era c` avea coad` cenu[ie [i aripile
\nspicate cu gri.
Kestrel \[i auzi tat`l expirnd prelung, [uier`tor. Se
\ntoarse spre el.
{i vestea adus` de mine e cam aceea[i, tat`. Laura de la

bibliotec` mi-a spus c` ieri diminea]a a v`zut o pas`re ciu-
dat`, vnnd peste stuf`ri[. Ar`ta ca un uliu ro[covan. I-am
spus c` te voi \ntreba ce-ar putea s` fie.
Cnd am ajuns acas`, continu` vicarul, cu u[oar`
emo]ie, m-am uitat direct \n atlasul cu p`s`ri, [i singurul pe
care l-am g`sit s` arate ct de ct asem`n`tor era... eretele
de balt`.
Un erete de balt`, repet` domnul Richards, \ncet,
aproape reveren]ios.
N-am auzit niciodat` de a[a ceva, spuse Kestrel.
Tat`l ei o privi tìos.
La drept vorbind, m-a[ [i mira s` fi auzit. E o pas`re
rar`, ba chiar foarte rar`. De fapt, \n zilele noastre nu se
mai \ntlne[te dect \n Minsmere. Cndva era foarte
r`spndit` \n Anglia, dar e sensbil` la zgomote [i la tul-
bur`rile din jurul locurilor unde-[i face cuibul, iar acum
mai exist` doar foarte pu]ine locuri destul de \ndep`rtate
de civiliza]ie ca s-o atrag`. {i nu numai att, dar popula]ia
ere]ilor de balt` a fost drastic redus` de pesticide [i erbi-
cide.
Se uit` de la Kestrel la domnul Truman [i \napoi.
Ar fi foarte interesant foarte interesant \ntr-adev`r
dac` am g`si unul \n b`l]ile noastre.
Crede]i c` ar fi posibil? \ntreb` domnul Truman.
Domnul Richards se ridic` de la birou [i scoase o carte
din raft. Kestrel o recunoscu dup` m`rime [i culoare era
opera lui, Nepre]uitele num`rate.
Sigur c` ar fi posibil, r`spunse el.
Se a[ez`, \ntorcnd cu grij` paginile, apoi i-o oferi

vicarului, deschis` \ntr-un anumit loc.
Kestrel, d`-mi-l pe Brown de pe raftul de sus, o rug` el.
Kestrel lu` atlasul familiar [i i-l d`du tat`lui sù, care
cùt` din nou, pentru ca de data asta s` i-l \nmneze ei.
Cele mai mari speran]e, spuse el, le am fiindc` eretele
e foarte aparte nici o alt` pas`re nu poate fi confundat`
cu el. Coada cenu[ie [i petele de pe aripi sunt unice.
|ntre timp, Kestrel \ncepuse s` studieze imaginea pe care
i-o ar`tase tat`l ei, o plan[` color ct pagina, reprezentnd
un frumos uliu brun cu cap [i piept gri, ai c`rui ochi galbeni
o priveau feroce din imagine. Citi textul [i afl` c` era o
femel`.
Ce minunat arat`, spuse ea, privindu-[i tat`l. O, sper c`
este \ntr-adev`r un erete de balt`. Ar fi o descoperire extra-
ordinar`!
Cred c` meritul descoperirii ar trebui s`-i revin` dom-
nului Truman, spuse politicos domnul Richards.
O, \n nici un caz, domnule, \n nici un caz. Dac` este
ceea ce sper eu c` este, nu vreau s`-mi \nsu[esc nici un
merit. F`r` prezen]a dumneavoastr` aici, \n sat, nu m-a[ fi
priceput niciodat` la mai mult dect s` presar firimituri pen-
tru prigorii. {i-n plus, dumneavoastr` v` va reveni rolul de a
o identifica, ceea ce sunt sigur c` va \nsemna s` z`ce]i mult
timp \n iarba umed`. Faptul c` eu am v`zut pas`rea n-a fost
dect o simpl` \ntmplare.
La fel ca \n cazul Laurei, adùg` Kestrel. Cred c`, dac` e
ceea ce credem, motivul e acela c` Wessle Marsh este att de
neluat` \n seam`. La urma urmei, pe lng` noi [i biseric`, numai
casa Laurei mai are vedere spre mla[tin`. Ceea ce e foarte

bine, dac` eretele este att de sensibil la zgomote pe ct spui.
Nu cred, r`spunse cu severitate tat`l ei, ar trebui s`
renun]i la orice speran]` c` s-ar \nmul]i aici. A[a ceva nu
s-a mai \ntmplat de... nu mai [tiu exact de ct timp, dar s`
tot fie vreo cincisprezece ani. |n ]ara asta, nu s-au mai
\mperecheat dect \n foarte pu]ine locuri, extrem de izo-
late. Nu, nu poate fi dect o pas`re r`zlea]`, care s-a oprit s`
vneze aici pentru cteva zile.
|n acest caz, interveni vicarul, n-ar strica s` \ncerca]i s-o
vede]i ct de curnd posibil. Poate pleca oricnd. S-ar putea
chiar s` fi plecat, \[i d`du el seama, cu dezam`gire.
Laura spunea c` l-a v`zut de vreo dou` ori, deci trebuie
s` se afle aici de cteva zile, \[i aminti Kestrel. A spus c` ieri
l-a v`zut cu un pui de iepure \n gheare sau poate un
[obolan...
Nu cred c` era iepure, ar fi o prad` prea mare,
coment` vicarul, f`r` convingere, privindu-l \ntreb`tor pe
domnul Richards.
M` rog, Laura poart` \ntr-adev`r ochelari fumurii, mur-
mur` Kestrel.
Tat`l ei o privi p`trunz`tor, apoi izbucni \n rs.
Kestrel, draga mea, ct de ne[tiin]ific po]i gndi!
exclam` el.
Kestrel \i zmbi, v`znd ct de emo]ionat [i \ncntat era.
|n fond, nu era numai ornitolog, ci [i specialist \n ulii [i
[oimi. Dac` acela era \ntr-adev`r un erete de balt`, ar fi fost
cel mai bun lucru care i se putea \ntmpla domnului
Richards.
Deci, mergem disear` s`-l cùt`m? \ntreb` ea.

Desigur, la apusul soarelui.
A[ dori s` pot veni [i eu cu dumneavoastr`, dar am se
slujit o vecernie \n Southwick, spuse domnul Truman.
Oricum, sunt sigur c` m` ve]i anun]a care a fost rezultatul,
nu-i a[a?
P`rea nehot`rt, ca [i cum cei doi ar fi p`strat secretul
numai pentru ei.
Sigur c` da! \l \ncredin]` Kestrel. Mine diminea]` voi
veni la liturghie [i-am s` v` spun dac` am v`zut ceva.
Mine e duminic`? \ntreb` vag surprins domnul
Richards. Ei, atunci s-ar putea s` vin [i eu, dac` este \ntr-
adev`r ceva de spus.
Vicarul clipi din ochi mirat, apoi zmbi cu satisfac]ie.
A[adar, trebuie s` a[tept vestea cea bun` cu ner`bdare
\ndoit`, spuse el, cu un lic`r \n ochi. Trebuie s` fi trecut cel
pu]in doi ani de cnd am avut pl`cerea s` v` v`d la biseric`.
Ei, spuse domnul Richards, e tot ce pot face, dup` ce
a]i avut generozitatea de a veni s`-mi aduce]i o asemenea
veste.
Cei doi \[i zmbir`, \n]elegndu-[i perfect sentimentele.
Capitolul 3
Spre sear` ploaia \ncet`, p`rnd s` se anun]e un asfin]it

senin.
M` bucur foarte mult, \i spuse Kestrel tat`lui ei, \n timp
ce-[i luau canadienele. Nu m` deranjeaz` ploaia, dar dac`
sunt nori gro[i se \ntunec` \nainte de apusul soarelui [i nu
mai putem vedea nimic.
Ce-i aia nimic? replic` domnul Richards, dojenitor.
Vremea rea pentru o vietate e bun` pentru alta.
Kestrel zmbi cu r`bdare. Uneori, tat`l ei le lua pe toate
\ntr-un sens prea literal.
Oricum, continu` ea, dac` mi se ud` des p`rul, va
cre[te [i mai repede [i va trebui s` m` tund.
Ie[ir` \n lumina aurie a dup`-amiezii, p`[ind prin
noroiul din curte, iar Kestrel \[i spuse \n treac`t c` acela nu
era modul ideal al multora de a-[i petrece seara de smb`t`.
Apoi, \ns`, emo]ia posibilit`]ii unei \ntlniri cu eretele de
balt` \i alung` din minte orice alt gnd.
Desigur, tat`l ei avusese dreptate erau destule de

v`zut. |n acea perioad` din zi iepurii ie[eau s` m`nnce,
micii vn`tori de noapte \ncepeau s` se trezeasc`, p`s`ri de
tot felul \[i ]ineau consf`tuirile de sear`. Grauri [i ciori-de-
cmp f`ceau t`r`boi \n copacii ocupa]i de stolurile lor.
Nimeni nu era sigur ce scop aveau acele \ntruniri Kestrel
avea propria ei p`rere, dar era ne[tiin]ific`, a[a c` nu i-o
spusese niciodat` tat`lui ei.
|i arunc` o privire \n timp ce mergea \n fa]a ei, observnd
din nou ce mi[c`ri ml`dioase avea, acolo, \n elementul lui.
Ochii sì ageri [i aten]i erau singurii care se mi[cau sprinten
restul trupului p`rea s`-i lunece printre ierburile \nalte
f`r` s` le ating`. Desigur, Kestrel n-avea idee cum ar`ta ea
\ns`[i, dar la un moment dat, privind-o, domnul Richards \[i
spuse c` ar`ta ca o mic` s`lb`ticiune, un fel de felin`
furi[ndu-se prin l`st`ri[.
Cnd ajunser` la plcurile de trestii de lng` casa Laurei
se oprir`, domnul Richards indicnd c` zona aceea era
ideal` pentru pnd`. Se instalar` \n cele mai uscate locuri
pe care le putur` g`si. Domnul Richards \[i scoase binoclul
[i \l puse al`turi, la \ndemn`, dup` care amndoi r`maser`
nemi[ca]i.
Nu peste mult, s`lb`ticiunile \ncepur` s` se deprind` cu
prezen]a lor acolo, iar via]a din jur reveni la normal. Kestrel
v`zu un [oarece-de-cmp care alerga \n salturi repezi,
oprindu-se la doar cteva palme de ea pentru a o privi, cu
must`]ile tres`rindu-i, \nainte de a fugi mai departe. Un bt-
lan vn`t trecu cu pa[i ]an]o[i prin ap`, la mic` distan]`, [i
se opri cu un picior ridicat pentru a se sc`rpina pe piept cu
ciocul lui lung, ca o spad`. Soarele apunea, iar lumina lui

aurie sc`lda pas`rea \ntr-o aureol`. Kestrel se \ntreb` cum
ar`tau mla[tinile din Camargue la ora aceea a zilei [i ce efect
avea acel halou aurit \nv`luind un stol de flamingo
trandafirii.
Apoi, \[i d`du seama c` nu era singur`. |ntorcnd abia
perceptibil capul, cobor\ privirea, pentru a vedea doi ochi
alba[tri [i str`lucitori care o fixau din desi[. Fu ct pe ce s`
tresar`, dar se st`pni la timp, cnd \[i d`du seama c` nu era
dect motanul Laurei, Larch. La naiba, \[i spuse ea, o s`
strice totul! Dac` a ie[it la vn`toare, va speria toate p`s`rile
din zon`. Mai bine am merge mai departe de-aici n-o s`
vedem nimic.
|n continuarea ochilor lui Larch se prelinse trupul sù
felin, \ncet, foarte \ncet, pn` ajunse lng` ea, ghemuit, f`r`
s`-[i mi[te dect, de dou` ori, scurt, vrful nervos al cozii.
Kestrel \l privi cu o expresie amenin]`toare, iar botul
motanului se c`sc` larg, \ntr-un mieunat mut. Ochii lui
Kestrel se \ndreptar` spre btlan, ca s` vad` dac` se spe-
riase, iar cnd revenir` \n acela[i loc Larch disp`ruse, la fel
de neauzit pe ct \[i f`cuse apari]ia.
Kestrel arunc` o privire spre tat`l ei, \ntrebndu-se dac`
era cazul s`-i spun` c` aveau un rival \n apropiere, dar \n
acel moment ochii lui se ab`tur` o clip` spre ea, iar Kestrel
\[i d`du seama c` tot trupul domnului Richards se \ncor-
dase ca al unui setter, \ndreptat \ntr-o anumit` direc]ie.
Imediat dup` aceea, v`zu [i ea.
O pas`re, plutind la mic` \n`l]ime deasupra trestiilor,
cam la o sut` de metri distan]`. Parcurgea pe toat` lungimea
cte un bra] de trestii, iar la cap`t se \nclina pe-o arip` ca s`

se \ntoarc`, moment \n care Kestrel \i v`zu sclipirea cenu[ie
str`lucitoare pe penele cafenii. Pas`rea urc` pe un curent
de aer, \napoindu-se pe acela[i drum, cu inconfundabilul
sù zbor de uliu, dup` care plan` din nou pn` deasupra
stuf`ri[ului.
Kestrel se uit` din nou la tat`l ei, a[teptnd o eventual`
confirmare c` acela era eretele, dar ochii domnului
Richards st`teau a]inti]i asupra p`s`rii cu o asemenea inten-
sitate \nct Kestrel \[i d`du seama c` uitase complet de
prezen]a ei. Privi din nou.
Acum, sistemul de zbor se schimbase. Pas`rea urca,
descriind spirale largi pentru a lua \n`l]ime, pn` la vreo
[aptezeci de metri, dup` care p`ru s` cad` ca un bolovan.
Mna lui Kestrel se repezi la gur` nu auzise nici un zgo-
mot, dar se putea trage cu arma, din direc]ia opus` vntu-
lui, f`r` ca detun`tura s` se aud`. Nelini[tea ei \ns` nu dur`
dect o frac]iune de secund`, c`ci \n c`dere pas`rea f`cu o
tumb`, prinse din nou o pal` de vnt [i-[i relu` ascensi-
unea, pentru a face aceea[i figur`.
|n urm`toarele cteva minute, pas`rea \[i \ncnt` specta-
torii ascun[i cu o uluitoare demonstra]ie de acroba]ii
aeriene, plonjnd, r`sucindu-se, rostogolindu-se, f`cnd sal-
turi mortale [i lansnd, dup` fiecare num`r, acela kuii-a!
ascu]it care-[i r`spndea ecoul peste mla[tini. Erau ni[te
imagini [i sunete pe care Kestrel n-avea s` le poat` uita
niciodat` [i le urm`rea cu sufletul la gur`, uitnd de orice
altceva, pn` cnd, \ntr-un trziu, cu un ultim ]ip`t lugubru,
pas`rea zbur` \n alt` direc]ie, f`cndu-se nev`zut`.
Atunci, treptat, Kestrel \[i reveni, dndu-[i seama c` era

foarte \nfrigurat` [i \n]epenit`, dup` ce st`tuse atta vreme
\n aceea[i pozi]ie, ghemuit` cu picioarele [i posteriorul \n
iarba ud`. Totu[i, \n virtutea disciplinei de-o via]`, a[tept`
prima mi[care a tat`lui ei \nainte de a se \ndrepta, prudent`,
\ntinzndu-[i rnd pe rnd toate membrele, cu gemete u[oare.
Domnul Richards se \ntoarse spre ea, cu chipul radios.
|n ochi \i str`lucea lumina unei bucurii f`r` egal, iar Kestrel
[tiu c` nu mai era nevoie s` \ntrebe dac` pas`rea era \ntr-
adev`r un erete.
A fost superb, tat`, spuse ea. Absolut superb.
{tii ce-am v`zut adineaori? o \ntreb` el.
Kestrel a[tept` continuarea.
Acele acroba]ii sunt ritualul de \mperechere al eretelui
de balt`.
Privi peste um`r, ca [i cum s-ar fi a[teptat ca pas`rea s`
fie \nc` acolo.
Trebuie s` fie o pereche.
Serios?
Domnul Richards p`rea vag amuzat.
Draga mea, eretele nu prea face de unul singur ritualul
de \mperechere.
Cu un zmbet rùt`cios, Kestrel r`spunse:
Poate c` era o repeti]ie.
Tat`l ei trecu peste aceste cuvinte.
|ntrebarea este: se vor \mperechea aici? Ar fi... absolut
minunat s` se \mperecheze [i s`-[i dureze cuibul aici dar
cred c` ar \nsemna s` n`d`jduim prea mult. Oricum, sper
desigur s`-i supraveghem \ndeaproape.
Mai bine am merge s` ne usc`m, spuse Kestrel lundu-l

de bra] cu afec]iune, [i s` mnc`m ceva de cin`. |mi dau
seama c` de-acum \ncolo \]i vei petrece o mare parte din
timp aici, culcat \n iarba ud`, a[a c` n-ar strica s`-]i dau de
mncare ct mai pot.
Se \ntoarser` [i pornir` spre cas`. Dup` ce f`cur` c]iva
pa[i, Larch ap`ru din nou, potrivindu-[i pasul dup` al lor ca
un cine. Avea \n bot un animal care p`rea a fi un [oarece
mort, observ` Kestrel mul]umit`.
Bun`, Larch, \l salut` ea.
Motanul nu ridic` privirea, ci doar mri amenin]`tor,
de[i rezonan]a avertismentului era cam \n`bu[it` de prada
care-i astupa gura.
L-ai v`zut adineaori, tat`? \ntreb` Kestrel. A trecut pe
lng` mine chiar \nainte de a ap`rea eretele. M` temeam s`
nu sperie tot ce mi[c`, dar a fost foarte t`cut.
Tat`l ei \i zmbi.
{i pe lng` mine a trecut, spuse el. Tot timpul a stat la
c]iva pa[i de mine, nemi[cat ca o statuie. Am impresia c` [i
el urm`rea spectacolul. Un caracter foarte rar \l salut!
Drumul spre cas` trecea pe lng` vila Laurei [i, cnd se
apropiar`, \n continuare \nso]i]i de motan, o v`zur` pe
Laura \n fundul gr`dinii, s`pnd o nou` parcel` pe care s-o
cultive cu legume. Larch coti spre ea, chemnd-o cu glas
sonor, iar Laura ridic` privirea spre ei [i le f`cu cu mna.
Tocmai am v`zut din nou pas`rea aia, \i anun]` ea,
imediat ce ajunser` destul de aproape ca s-o aud`. Se aplec`
s` primeasc` ofranda motanului, o examin` scurt [i i-o
\napoie.
{i noi am v`zut-o, r`spunse Kestrel. Ne-am uitat cum a

dat un spectacol al Baronului Ro[u absolut incredibil. {i
motanul tù a fost acolo, tata a spus c` [i el urm`rea
reprezenta]ia.
Am spus ct de rar este s` g`se[ti o pisic` amatoare de
spectacole ale p`s`rilor, declar` solemn domnul Richards.
Laura rse, rezemndu-se \n cazma.
{tie cnd n-are nici o [ans`, spuse ea. Odat` a \ncercat
s`-[i fac` de cap cu o leb`d` [i n-a uitat niciodat`. De-atunci,
are un respect s`n`tos la adresa tuturor p`s`rilor mai mari
dect vr`biile.
M` bucur s` aud, r`spunse domnul Richards.
Tata crede c` s-ar putea ca pas`rea s` se \mperecheze
\n curnd, adùg` Kestrel. {i este \ntr-adev`r o pas`re foarte
rar`, a[a c` ar fi \ngrozitor dac` s-ar \mperechea, pentru ca
pe urm` s-o m`nnce Larch.
Voi sta eu de vorb` cu el, le promise Laura. Oricum,
m` bucur foarte mult pentru voi. Din curiozitate, cum se
nume[te?
Erete de balt`, r`spunse Kestrel.
Laura d`du din cap.
Am s`-l caut \n atlas, luni diminea]a. Poate fac o friz`
pentru salonul copiilor de la bibliotec`.
O, nu, spuse Kestrel alarmat`, te rog, nu face asta. De
fapt, dac` nu te superi, am prefera s` nu spui nim`nui e
o pas`re foarte sperioas` [i s-ar putea s` fug`.
M` rog, bine, dac` a[a crede]i, atunci n-am s` spun
nimic. |mi pare rù c` nu le putem \mp`rt`[i [i altora
emo]ia, dar cred c` voi [ti]i mai bine, spuse Laura,
re\ncepnd s` sape. Du-te s`-l ajungi pe tat`l tù din

urm` pare s`-[i doreasc` un ceai mai mult dect orice.
Vai de mine, \[i spuse Kestrel, am jignit-o. Ezit` un
moment, apoi, ridicnd din umeri \n sinea ei, \i f`cu cu mna
[i porni dup` domnul Richards. O s`-i treac`, mai mult ca
sigur. Luni diminea]a voi merge pe la bibliotec` [i-o s` st`m
la o [uet`.
Kestrel avusese de gnd s` se scoale cu noaptea-n cap, ca

s` se duc` [i s` se mai uite la pas`re, dar cnd se trezi con-
stat` c` abia mai avea timp s` ajung` la biseric`. De[i dru-
mul prin mla[tini nu era lung, pe uscat avea mult de mers
[i trebuia s-o ia pe-acolo ca s` nu se murd`reasc`, \ntruct
f`cea parte din cor [i o vedea lumea. Totu[i, \[i lu` cu ea
blugii [i o pereche de adida[i, \ntr-o saco[`, pentru ca dup`
ce-[i f`cea datoria s` treac` m`car la \ntoarcere prin
mla[tin`, cu speran]a de a-l mai revedea o dat` pe rarul
vizitator.
Ploua din nou, cu stropi m`run]i [i de[i, p`trunz`tori.
Kestrel, \ns`, era prea bucuroas` ca s`-i pese, [i trecu pe la
Col]ul lui Dodman cntnd. Cnta imnurile ei favorite, care
nu se prea potriveau \n acea perioad` a anului, dar \ntot-
deauna o plictisiser` imnurile religioase din Postul Pa[tilor.
|n schimb, prefera mar[urile militare, ca Pentru to]i sfin]ii
[i A fi pelerin, care aveau un ritm foarte stimulativ pentru
mersul pe jos.
Str`b`tu strada mare a satului, prin fa]a Po[tei, pe lng`
Bell [i magazinul lui Theo, prin dreptul bibliotecii [i al
restaurantului Cinele [i r`]oiul, cntnd dar cu gndul
tot timpul la pas`rea cea ciudat`. Dac` ar fi [tiut c`, la un

moment dat, mar[ul ei fusese privit cu mult interes, poate
c` n-ar fi cntat att de tare [i necontrolat dar nici prin
minte nu-i trecea.
Dup` slujb`, trecu pe la vicar ca s`-i dea vestea cea bun`,
iar acesta \i strnse mna [i o felicit` cu atta \nsufle]ire
\nct doamna Dorrit fu ct pe ce s` cad`, tot \ntinzndu-se
s` aud` despre ce era vorba, cu capul stndu-i evident
numai la nun]i.
Cred c` tat`l dumitale va scrie un articol despre pas`re
pentru revista parohiei, nu-i a[a? spuse domnul Truman.
Poate [i o emisiune la radio...?
Poate, mai trziu, r`spunse Kestrel. Deocamdat`, \ns`,
cred c` e destul de mul]umit doar s-o priveasc`. Cred c` [i
acum e pe-acolo, pe undeva.
Amintindu-[i ce discutaser` \n ajun, adùg`:
Se pare c` ve]i mai avea de a[teptat \nc` vreo doi ani
\nainte de a-l vedea din nou la biseric`.
Domnul Truman zmbi binevoitor.
Cel pu]in [tiu c` \i aduce Domnului prinosul de
recuno[tin]`, chiar dac` nu vine la biseric` \n acest scop. Bine,
atunci, m` anun]a]i [i pe mine dac` se mai \ntmpl` ceva?
Desigur, r`spunse Kestrel. Chiar acum m` duc s`-mi
iau jean[ii pe mine [i voi merge spre cas` pe-acolo.
Ai [i cizmele la dumneata? Nu. Sper s` nu r`ce[ti, de la
umezeal`...
N-ar fi prima oar` cnd m` ud anul `sta, rse Kestrel.
Dac` ploaia nu \nceteaz` curnd, va trebui s` ne facem cu
to]ii cte-o arc`.
Ajungnd la marginea mla[tinii, \n partea din spatele

bisericii, care era separat` de drum printr-un gard,
Kestrel \[i suflec` blugii pn` la genunchi [i se strecur`
printre stinghiile gardului. De cum puse piciorul pe
p`mnt, nimeri \ntr-o gropi]` plin` cu ap` [i noroi, iar o
pietricic` i se rostogoli \n pantof [i se propti sub talp`. Fu
ct pe ce s` \njure, \[i aminti c` era duminic` [i se a[ez`
lng` gard, pe cea mai uscat` por]iune de p`mnt, ca s`
se descal]e.
Dup` ce scutur` pietricica din adidas, tocmai se preg`tea
s` [i-l pun` la loc \n picior, cnd o pas`re se apropie \n
zbor, oprindu-se pe un stlp al gardului. Ridicnd privirea,
Kestrel v`zu, la doar c]iva pa[i de ea, un erete.
|ncremeni, de[i inima \i b`tea cu repeziciune. Pas`rea
\ntoarse capul, \n alert`, cu ochii aurii holba]i pe fa]a
palid`, iar Kestrel \[i d`du seama imediat c` era o femel`
dovada, dac` mai aveau nevoie de vreo dovad`, c` \ntr-
adev`r era vorba de o pereche! Pas`rea ]inea \n cioc un
smoc de vegeta]ie uscat` iarb` [i buruieni amestecate cu
p`mnt, materialul natural din care \[i fac cuiburile p`s`rile
de balt`.
|[i lu` zborul, iar Kestrel, gr`bindu-se nebune[te, \[i
trase la nimereal` pantoful, f`r` a sc`pa pas`rea din ochi,
\ncercnd s` vad` \ncotro se \ndrepta. Se ridic` \n picioare
[i, pe ct putea de discret, \ncepu s-o urm`reasc`.
Urm`rirea p`s`rii fu lung` [i \nceat`, c`ci trebuia s` aib`
grij` s` n-o sperie. Femela de erete zbura \ncoace [i-ncolo,
adunnd ierburi uscate [i ducndu-le la cuib; de fiecare dat`
se oprea undeva pe drum, la fel cum poposise [i pe stlpul
gardului, uitndu-se s` vad` dac` n-o pndea vreun pericol.

Kestrel nu [tia cum de n-o v`zuse cu acea ocazie, dar rosti
\n gnd o rug`ciune de mul]umire.
|n cele din urm`, peste vreo jum`tate de or`, Kestrel
reu[i s` ia urma p`s`rii pn` la un plc mare de trestii de
lng` o limb` de p`mnt. L`sndu-se pe vine dup` un butoi
de p`cur`, v`zu \n sfr[it pas`rea adùgnd ultimul trans-
port peste o gr`mad` mare de tulpini care urma s`-i fie
cuibul.
Stai numai s-aud` tata! \[i spuse ea. Eretele \[i face
cuib! Asta o s` intre \n istorie!
Privi mult timp [i, \n cele din urm`, r`bdarea \i fu
r`spl`tit` de o apari]ie a ambelor p`s`ri, cnd masculul veni
[i el la viitorul cuib cu un mic [arpe de ap` \n cioc, semn c`
avusese succes la vn`toare. Probabil acest lucru \i aminti
femelei c`-i era foame, c`ci un moment mai trziu \[i lu`
zborul \mpreun` cu b`rb`tu[ul [i, \n curnd, \ncepu s` li se
aud` strig`tul ascu]it de vn`toare.
{i lui Kestrel \i era foame. Se uit` la ceas [i v`zu c` era
trecut de ora prnzului, a[a c`, \ndreptndu-se, porni peste
f[ia de p`mnt, spre cas`. Trecu printr-o poart`
improvizat`, pe sub o firm` mare pe care nu se deranjase
niciodat` s-o citeasc`. Totu[i, acum se \ntreb` dintr-o dat`
ce era por]iunea aceea de p`mnt lng` care \[i aleseser` cei
doi ere]i loc de cuib [i, ridicnd privirea, v`zu cu groaz`
denumirea celei mai mari antreprize de construc]ii din
regiune.
O nou` construc]ie important` a firmei COSSEY, scria
pe t`blie.
Capitolul 4
Nu [tiu, r`]u[co, spuse Joe Lambert, proprietarul de la

Cinele [i r`]oiul, uitndu-se la Kestrel pe deasupra
paharului pe care-l [tergea; avea doar un metru [i cincizeci
\n`l]ime [i, fiind destul de \ndesat, d`dea impresia unei
forme perfect circulare. Dac` vrei s` [tii de Cossey's, ar tre'i
s` te duci la alde Bell fiul lor, Bill, lucreaz` la Cossey's,
nu-a[a, Phil?
Hmm? murmur` Phil, barmanul, ridicnd ochii dinspre
halba pe care o umplea.
Bill Partridge lucreaz` la Cossey's.
H`t-colo, la Southwick, din cte-am auzit. De ce nu-l
\ntrebi pe el?
Joe se \ntoarse spre Kestrel, vesel.
N-a[ recomanda la nimenea s` se duc` la Bell, dac-ar fi
mai aproape d-aicea. Ce-]i pofte[te inima? Fac eu cinste, c`
tot nu te v`d prea des pe la noi.
Nu m` face s` m` simt vinovat`, Joe. {tii c` \n fiecare

zi m` scol prea devreme ca s` pot \ntrzia noaptea prin sat.
E, atunci ast` sear` faci o excep]ie, nu-a[a? Ia zi, ce iei?
Ei, o jum`tate cu tine beau cu pl`cere, mul]umesc
foarte mult.
Kestrel venise \n sat numai cu inten]ia de a afla tot ce
putea despre [antierul de construc]ii care era planul [i
pentru cnd. P`rea o ironie inutil` a sor]ii c` ere]ii aleseser`
tocmai acel loc pentru a-[i cl`di cuibul. La prnz, se dusese
gr`bit` acas` s`-i spun` tat`lui ei totul [i, dup` ce-[i petre-
cuse toat` dup`-amiaza la pnd`, domnul Richards \i con-
firmase observa]iile p`s`rile \[i f`ceau cuib, dar orice
activitate pe [antier urma s` le z`d`rniceasc` eforturile iar
\n anul urm`tor n-aveau s` se mai \napoieze acolo.
|nainte de a-[i fi ob]inut locul de munc` din Lowestoft,
Kestrel frecventase cu regularitate Cinele [i r`]oiul. Vara,
restaurantul avea muzic` live \n weekenduri: un interpret
de cntece populare cu o chitar`, sau un pianist [i un bate-
rist, orice se g`sea, iar uneori Kestrel ajutase chiar [i cu
servitul la bar. Prin urmare, p`rea locul cel mai potrivit pen-
tru a culege informa]ii [i se \nfiin]ase prompt.
|n timp ce Joe \i punea \n fa]` halba de-o jum`tate,
aten]ia \i fu atras` de un b`rbat ce st`tea \n cealalt` parte a
barului.
Auzi, Kestrel, te-ar tenta o partid` de s`ge]i?
|ntorcnd capul, Kestrel \l v`zu pe Tim O'Connor, cu o
s`geat` \n mn`. Era clar c` venise prea devreme pentru a
se \ntrece cu partenerii lui obi[nui]i de joc. |[i lu` halba [i
se apropie de el.
Bun`, Tim. Bine, primesc, dar n-am mai jucat de mult,

a[a c`-s cam neantrenat`.
Nici o grij`, n-am s` rd, \i promise Tim, p`rnd s`
uite c`, \n urm` cu c]iva ani, cnd juca s`ge]i cu regula-
ritate, Kestrel \l \nvinsese la fiecare partid`. Fuseser`
colegi de [coal` \n sat. Tim trìse toat` via]a la
Wesslingham, la fel ca ea, iar m`tu[a lui, Miss O'Connor,
era foarte activ` \n Institutul Femeilor. Kestrel nu-l sim-
patizase niciodat` prea mult, de pe vremea cnd, Tim
avnd zece ani, \l surprinsese furnd ou` din cuiburile
p`s`rilor. Tim dispre]uia profund toate formele de via]`
zbur`toare, motiv care era de ajuns ca s` nu fie niciodat`
buni prieteni.
|ncepur` partida, iar Kestrel arunc` prima s`geat`, \n
timp ce Tim st`tea rezemat de mas`, cùtnd s` lege o con-
versa]ie.
V`d c` \nc` nu te-ai m`ritat, spuse el, dup` ce-[i sco-
bise un timp creierii f`r` s` g`seasc` un subiect mai ac`t`rii.
Cam pe cnd s` ne-a[tept`n [i noi la o invita]ie la nunt`,
mm?
Era genul de \ntrebare pe care Kestrel trebuia s-o pareze
cu polite]e cnd i-o puneau persoanele vrstnice din sat,
\ntruct acestea considerau c` se cade ca orice femeie trecute
de optsprezece ani s` fie m`ritat`, dar nu vedea de ce-ar fi tre-
buit s` procedeze la fel [i cu Tim.
Nu-i un comentariu prea potrivit din partea ta, Tim, nu
crezi? Dac` stau s` m` gndesc c` e[ti singurul din clasa
noastr` care-a reu[it s` scape de juv`]...
Tim p`ru cam stnjenit.
Juv`]? Vorbe[ti cam urt despre m`riti[.

{i tu cum l-ai numi? |n trecut, cam a[a spuneai [i
tu.
A, dar cnd e vorba de \nsur`toare e altceva, replic` el,
f`cnd un pas \nainte s` arunce s`geata.
Kestrel zmbi cu mil`.
Bietul Tim ce vederi de mod` veche! Gnde[ti ca pe
vremea bunicii.
Tim arunc` aiurea, iar s`geata nimeri srma, cu un
z`ng`nit, [i rico[` la picioarele lui.
Ce vrei s` zici? \ntreb` el pe un ton defensiv, lund
s`geata ca s` i-o dea lui Kestrel.
N-ai auzit niciodat` de egalitatea \ntre femei [i b`rba]i?
\ntreb` ea cu bun`voin]`, aruncnd.
Tim pufni.
N-ai s-o prea g`se[ti prin partea locului. {i oricum, se
gr`bi el s` schimbe subiectul, de ce \ntrebi despre Cossey?
Ce te intereseaz`, a[a, dintr-o dat`?
|i veni o idee [i se lumin` la fa]`.
Te gndeai s` te angajezi la ei, ca zid`ri]`, poate?
N-ar fi exclus, r`spunse ea cu indiferen]`. Mi-ar pl`cea
s` mnuiesc [paclul [i mistria.
{tia c` Tim avea s` profite de ocazie pentru a \ncepe o
discu]ie despre deosebirile fizice dintre b`rba]i [i femei,
ceea ce-i convenea de minune, c`ci nu voia ca el s`-i
descopere interesul fa]` de [antierul de construc]ii. Era
genul de om care, dac` afla despre ere]i, s-ar fi dus acolo ca
s` arunce cu pietre \n ei. Nu din rùtate, ci numai ca s` vad`
dac` erau \ntr-adev`r sperio[i.
Termin` partida [i, scuzndu-se sub pretextul c` a doua

zi trebuia s` se trezeasc` de diminea]`, plec` de la Cinele
[i r`]oiul, pentru a se duce la Bell, \n speran]a de a-l vedea
pe Bill Partridge.
Nu, scumpo, ast`-sear` e plecat. {i-a g`sit o cuconi]`
tineric` prin Kessingland, bìatu' mamii, spuse amabil`
doamna Partridge. Se v`d tot mereu, de-aproape dou` luni
\n [ir, adùg` ea cu mndrie.
Kestrel \i citi \n ochi inevitabila \ntrebare care urma, dar
nu reu[i s-o opreasc`.
{i tu cnd ai de gnd s` ne-aduci acas` un tinerel de
treab`, dar? To]i ne ziceam c` ai cu siguran]` pe cineva, \n
Lowestoft. }in minte c` doamna Dorrit zicea acu' ctva timp
c` pentru tine numai un bìat de la ora[ ar fi destul de bun
de[i oricine-ar putea zice la fel, de vreme ce-n Wesslingham
nu mai e nici un bìat bun de-nsur`toare, doar dac` nu-l pui
la socoteal` pe Tim O'Connor, iar `la-i a[a un las`-m`-s`-te-las
c` nici celei mai rele du[mance a fiic`-mii nu i-a[ dori s` se
m`rite cu el o, scuz`-m` un minu]el, scumpo...
Noroc c` tocmai \n acel moment o chemase un client de
la bar, iar cnd reveni \[i uitase vorba.
Ia s-auzim, ce voiai s`-l \ntrebi pe Bill? Poate-mi dai s`-i
transmit un mesaj?
M` rog, nu neap`rat, r`spunse Kestrel. M` gndeam
doar c`, lucrnd pentru Cossey, s-ar putea s` [tie ceva
despre locul de [antier din cap`tul satului dincolo de Trei
Copaci, mai \ncoace de calea ferat`.
Domnul s` te aib`-n paz`, pì sigur c` [tie! El \nsu[i o
s` lucreze acolo, mine! Zece locuin]e-n stil georgian, asta
o s` se construiasc`. Au proiectu' pe hrtie de-o bun`

bucat` de vreme, da' cu ct a tot plouat pn-acu' n-au apu-
cat s`-nceap`. A fost pe-aici un domn... o, uite \nc-un
client, scuz`-m`, scumpo...
La \ntoarcere, doamna Partridge uitase din nou despre
ce vorbiser` [i spuse doar att:
Mai bine treci tu pe-aici mine [i stai de vorb` cu Bill.
O s`-]i spun` el tot ce vrei s` [tii, nu m`-ndoiesc.
Da, a[a voi face. V` mul]umesc, doamn` Partridge,
spuse Kestrel [i se \ntoarse s` plece, cam \ngrijorat`.
Totu[i, dac` ploaia ]inuse lucr`rile \n loc atta timp,
existau [anse ca situa]ia s` mai dureze. N-avea nici un rost
s`-[i fac` griji pe moment, cel pu]in pn` nu afla ce [i cum,
\[i spuse ea ceea ce, totu[i, nu reu[ea s`-i alunge
temerile.
Luni diminea]a, Kestrel se duse la [antier, trecnd prin

sat, c`ci tat`l ei avea scrisori de pus la po[t`. De[i era destul
de devreme, oficiul po[tal se aglomerase deja, iar Kestrel fu
nevoit` s` stea la o coad` din care f`cea parte, v`zu ea cu
inima strns`, [i doamna Dorrit, campioana olimpic`
s`teasc` la p`l`vr`git-de-curs`-lung`. Celelalte persoane de
la coad` nu se gr`beau, a[a c` n-aveau nici un motiv de
nemul]umire, [i-n plus principala calitate a doamnei Dorrit
era aceea c` \ntotdeauna brfea destul de tare ca s-o aud`
toat` lumea.
Un tn`r a[a de dr`gu], zice doamna Partridge
\mbr`cat dichisit, me[ter la vorb`, [tii soiu'... {i-o cre[tere
a[a de-aleas` da' e [i normal, nu? Doar vine din Norwich...

adùg` ea, cu o privire \n jur, dnd din cap pentru a accen-
tua importan]a acestui am`nunt.
{i ct st`? \ntreb` doamna Baldergammon, so]ia diri-
gintelui.
N-a zis. A stat la Crown, \n Southwick, a[a c` trebuie s`
fie un om cu dare de mn`...
Nu [i dac`-i aici cu treburi, o \ntrerupse domnul
Baldergammon. Dac-a venit cu treburi, pl`te[te firma, a[a c`
poate s` stea unde pofte[te.
Doamna Dorrit nu se l`s`.
Ei, dac` lucreaz` pentru o firm` la care-i d` mna s`-l
]ie cu cas` [i mas` la Crown, \nseamn` c`-i pl`te[te [i leaf`
bun`, deci tot om cu dare de mn` se cheam` c` e.
Domnul Baldergammon n-o mai contrazise, mai mult
fiindc` tocmai \i num`ra pensia domnului Ambrose.
Oricum, continu` doamna Dorrit, v`znd c` nimeni
nu-i mai punea la \ndoial` vorbele, acum s-a mutat la Bell,
fiindu-i mai la-ndemn`, \n]elege]i. A[a de dr`gu] [i ar`tos
[i toate [i nu face nici un deranj, zice doamna Partridge
ca un membru de familie, zice. Numai c` [i din voce \i
r`zb`tu o triste]e iremediabil` cred c`-i \nsurat, la anii pe
care-i are...
Spunnd aceasta, \ntoarse capul direct spre Kestrel, care
avu grij` s` r`mn` cu privirea \n gol, refuznd s` mu[te
nada. Ce nesuferit, \[i spuse ea, s` vin` aici cu manierele
lui alese [i accentul elevat, numai pentru ca doamna Dorrit
s` m` poat` pisa [i mai mult! Orice strìn care punea
piciorul \n sat era evaluat spontan dup` scara de valori
Kestrel, chestie care cam \ncepea s-o plictiseasc`. Oare ct

mai am de a[teptat pn` s` m` lase [i pe mine-n pace, ca pe
Theo [i Laura? se \ntreb` ea. Dar, \n fond, nu era tocmai
acela[i lucru, de vreme ce nici una dintre ele nu se n`scuse
\n Wesslingham.
V`znd c` la ghi[eul domnului Baldergammon tocmai \i
venea rndul domnului Barrow, Kestrel se a[ez` la cealalt`
coad`. Domnul Barrow [i dirigintele po[tei cultivau amn-
doi dovlecei, iar discu]iile lor despre meritele comparate ale
propriilor mon[tri vegetali se puteau prelungi cte o or` [i
mai bine. Kestrel \[i cump`r` att de expeditiv timbrele de
la doamna Baldergammon, \nct nevasta dirigintelui abia
avu timp s` se \ntrebe cu nostalgie de ce venise strìnul \n
Wesslingham tocmai \n acea perioad` a anului [i s` fie
asigurat` c` Kestrel habar n-avea ([i, dup` cum reie[ea din
tonul ei, pu]in \i p`sa). Apoi ie[i \n sfr[it, pornind cu pas
vioi pe strada principal`, spre Southwick.
Cnd ajunse la terenul viran, descoperi c` acolo \nce-
puser` deja s` se \ntmple unele lucruri. Fusese adus un
transport de c`r`mizi, desc`rcate chiar lng` intrarea \n
curte, iar Bill Partridge, singur pe [antier, le stivuia mig`los
\ntr-o parte. Ochii lui Kestrel se repezir` c`tre mla[tin`. Spre
marea ei u[urare, v`zu o str`fulgerare maronie scurt`, cnd
unul dintre ere]i \[i lu` zborul. Va s` zic`, erau \nc` acolo!
Ura, Kestrel, o salut` amical Bill, \ntrerupndu-se din
lucru, cnd o v`zu apropiindu-se. Am auzit c` te-ai \ntors
c` nu mai lucrezi, adic`. O ]igar`?
Kestrel cl`tin` din cap, a[teptndu-l s`-[i aprind` una
\nainte de a-l \ntreba:
Bill, ce se \ntmpl`? Ce-s toate astea? adùg`, ar`tnd

cu o mn` \n jur.
Ale lui Cossey, r`spunse el scurt. Zece vile or`[ene[ti.
Au cump`rat locu-n septembrie trecut, cic`, da' mai cu vre-
mea asta urt`, mai cu una, mai cu alta... \n fine, n-au
putut s` fac` nimic. Oricum, acum c` vine prim`vara, au s`
se-apuce de treab`.
|n cteva cuvinte, vorbind insistent, Kestrel \i explic`
despre p`s`ri.
Am observat-o pe una azi-diminea]`, cnd am venit
aici, confirm` el amiabil. Nu i-am prea dat aten]ie o
pas`re-i doar o pas`re, [i-asta nu era dect tot o pas`re, la
urma urmei.
Cu pasiune, Kestrel \i explic` de ce eretele de balt` nu
era doar o simpl` pas`re.
La cel mai mic zgomot sau deranj de orice fel vor pleca
[i n-au s`-[i mai fac` niciodat` cuibul aici. Din cauza stre-
sului, anul `sta nu-[i vor mai face nici un cuib, iar la noi nu
se vor mai \ntoarce. S-ar putea ca asta s` fie unica [ans` de
a ajuta specia s` se instaleze la loc \n habitatul ei natural.
Nu-]i dai seama ct e de important?
Bill Partridge \i privi fa]a agitat`, mijindu-[i ochii c`prui,
prin fumul ]ig`rii.
|mi dau seama c` pentru tine e important, nici vorb`,
spuse el \n]eleg`tor, [i n-am nimic \mpotriv` s` le las \n
pace. |n]elegi, \n diminea]a asta eu nu fac dect s` stivu-
iesc c`r`mizile [i pot s` stau numai \n partea de-aici, f`r`
s` m-apropii da' n-o s` foloseasc` la nimic. |n cursul
s`pt`mnii va veni betoniera, [i-atunci s` vezi g`l`gie!
S`pt`mna asta...? \ntreb` Kestrel, cople[it`.

Nu [tiai c` agentul a [i venit? Tocmai de la Norwich, ca
s` se-asigure c` treaba merge bine. O s` ne zoreasc` pe to]i,
nici vorb`. Tr`sese la Crown, da' cnd i-am spus despre
buc`t`ria mamei [i toate celelalte, s-a r`zgndit [i a venit la
noi. St` \n camera cea mare din fa]`, deasupra garajului
aia pe care-am zugr`vit-o chiar dup` Cr`ciun, iar mama i-a
pus perdele noi, f`cute din materialul cump`rat de la tal-
ciocul din St. Patrick, preciz` el, cu pasiunea pentru detalii
m`runte pe care o mo[tenise de la doamna Partridge.
Deci, asta f`cea strìnul, \[i spuse nemul]umit` Kestrel.
Ei bine, trebuia ajutat s`-[i \n]eleag` gre[eala nimic, nimic
n-avea s`-i \mpiedice pe ere]i s` se \mperecheze, chiar [i
dac` pentru asta Kestrel s-ar fi aruncat ea \ns`[i \n betonier`
ca s-o opreasc`. Prin minte \i treceau tot felul de planuri
nebune[ti, \n timp ce se \ntorcea spre mla[tin`, cùtnd
ere]ii din priviri.
Ploaia \ncepu din nou.
Oricum, se pare c` [i El e de partea ta, coment` Bill,
ridicnd privirea; \[i stinse ]igara [i se \ntoarse. Ei, eu mai
stivuiesc vreo cteva [i-am s-o-ntind. Pare s` se-anun]e o
ploaie cu g`leata, a[a c` azi n-o s` se fac` mare lucru.
Vei ]ine minte... s` nu te-apropii, da, Bill? \ntreb`
Kestrel, trezindu-se din reverie.
Cu mine s` nu-]i faci griji, Kestrel n-o s` le fac nimic la
p`s`rile tale. Da' eu-s numai unul. De ceilal]i nu pot s` zic
nimica.
|]i mul]umesc oricum, Bill, spuse Kestrel [i, vrndu-[i
minile \n buzunare, plec` posomort`.
Pe drum, se opri s` se \mpace cu Laura, dar constat` c`

bibilotecara o iertase deja pentru iritarea momentan` din
ajun, invitnd-o acum la mas`. Kestrel accept` cu bucurie,
f`r` s` se supere deloc cnd constat` c` era un prnz de
lucru, constnd din pine cu brnz` [i ceai, luate \n gr`din`,
\n timp ce terminau s`patul pe care-l \ncepuse Laura \n
ajun.
Ce-]i mai fac p`s`rile? \[i aminti Laura s` \ntrebe.
Kestrel \i explic` situa]ia cu [antierul.
Foarte rù. Vai de mine! M` rog, sper de dragul tù ca
ploaia s` continue, de[i o s` ne strice recolta de cartofi, ca
s` nu mai pomenesc de ceap`.
Se pare c` pe fermieri nimic nu-i mul]ume[te,
r`spunse Kestrel, s`pnd cu \nver[unare ca s`-[i descarce
enervarea cauzat` de [antier. Anul trecut, cnd a fost secet`,
spuneau c` va fi recolt` slab` de cartofi, iar acum dau vina
pe ploaie.
Cartofii sunt plante sensibile. Nu le place s` fie deran-
ja]i la vremea facerii cuibului, replic` Laura, iar cnd Kestrel
ridic` spre ea o privire \ncruntat` f`cu un pas \napoi, cu un
gest defensiv. Hai, nu-mi s`ri la beregat`. Glumeam [i eu,
atta...
Iart`-m`, se scuz` Kestrel, cam ru[inat`. Dar e un lucru
prea important ca s` glumim pe seama lui.
Kestrel, copila mea, nimic nu e prea important pentru
o glum`. A[a se nasc fanaticii. {i, apropo, adùg` Laura,
serioas`, dac` te vei \ndr`gosti vreodat`, ai grij` s` te mai [i
\nfurii pe respectivul din cnd \n cnd ai un aer foarte
impresionant.
La asta Kestrel fu nevoit` s` rd`, relundu-[i s`patul cu

mai mult` energie [i pl`cere.
Cnd pauza de mas` a Laurei se \ncheie, Kestrel o \nso]i la
bibliotec` [i r`mase acolo un timp, r`sfoind ni[te c`r]i, pn`
cnd, v`znd c` ploaia se mai potolise, se hot`r\ s` se \ntoarc`
acas` prin mla[tini [i stuf`ri[, ca s` vad` dac` ere]ii mai erau
acolo.
Se apropie de locul cuibului prin partea [antierului de
construc]ii [i, cnd ajunse la poart`, v`zu c`, de[i Bill ple-
case acas`, \n curte era totu[i cineva.
Era un b`rbat \nalt, \mbr`cat cu un impermeabil elegant,
tipic or`[enesc, [i cizme Wellington care fie erau noi, fie
fuseser` cur`]ite de la ultima folosire, c`ci nu aveau nici
urm` de noroi pe ele. Prin urmare, Kestrel nu avu nevoie
s`-i vad` teodolitul din mn` pentru a [ti c` \n fa]a ei se afla
tocmai du[manul, agentul din Norwich.
|n clipa cnd \l v`zu, \ncepu s`-i clocoteasc` sngele \n
vene. Cu buzele strnse [i n`rile dilatate, intr` \n curte, gata
de lupt`.
Capitolul 5
Stuart King nu se omorse niciodat` dup` lucrarea din

Wesslingham. Nici nu s-ar fi pus problema s-o refuze era
un profesionist priceput [i c[tiga bine, dar \nc` nu
ajunsese att de independent \nct s` poat` spune da sau
nu \n leg`tur` cu vreun proiect anume. {tia, \ns`, c` treaba
era dificil`, iar perspectivele nu-l \ncntau deloc.
Stuart era un om care admira ordinea, disciplina, efi-
cien]a. Se n`scuse [i crescuse \ntr-un ora[ \ntmpl`tor,
chiar la Norwich [i admira precizia cu care func]ionau
ora[ele, fiecare persoan` \ndeplinindu-[i rolul pentru ca
ansamblul s` func]ioneze normal. Considera via]a la ]ar`
dezordonat` [i extrem de nepractic`. Suprafe]e mari de
teren st`teau nefolosite [i nefolosibile. Oamenii lucrau la
ore anormale [i niciodat` nu-i puteai g`si cnd aveai nevoie
de ei. Uneltele [i ma[in`riile erau l`sate la \ntmplare, pn`
rugineau sau se pierdeau.
Desigur, unele dintre produse erau utile [i pl`cute.

Vacile transformau iarba \n lapte dar \ntr-un mod att de
lent [i p`gubos, p`scnd la nimereal` pe paji[ti imense [i
l`sndu-[i b`legarul \n locuri de unde nu putea fi recoltat [i
folosit. Nu, via]a rustic` r`mnea un mister pentru Stuart,
care prefera ca a[a s` [i r`mn`.
{i-apoi, mai era [i proiectul propriu-zis acesta avea s`
creeze dificult`]i. Munca de construc]ii avea un anumit ritm
natural [i, o dat` ce-l pierdeai, toate \ncepeau s` se dere-
gleze. Lucrarea \ntrziase deja cu [ase luni, ceea ce era un
semn foarte rù. Desigur, prezen]a lui acolo avea anumite
compensa]ii g`sise o gazd` foarte amabil` [i m`moas`, \n
persoana doamnei Partridge de la Bell, avea o camer` con-
fortabil`, iar mesele, pe care le lua \n buc`t`ria din spate, cu
familia, erau delicioase [i \ndestul`toare. Stuart era un om
destul de \nchis \n sine [i timid, \n via]a personal` (unul
dintre motivele pentru care, la dou`zeci [i [apte de ani, era
\nc` nec`s`torit), [i se bucura c` g`sise o locuin]` unde
oamenii se purtau frumos cu el.
Dar, pe lng` toate problemele la care se a[teptase, nici
un moment nu-[i \nchipuise c` \nc` din prima zi pe [antier
avea s` fie atacat de Harpia din Borneo. Aceasta fu prima lui
impresie cnd o v`zu pe Kestrel apropiindu-se, [i ar putea
fi iertat pentru c` f`cu un pas \napoi, \nainte de a se st`pni
[i a afi[a o expresie politicoas`.
A doua impresie fu c` acea Harpie cu hainele ude,
r`v`[ite [i pline de noroi era extrem de frumoas`, \n genul
feroce, cu ochi alba[tri sc`p`r`tori [i p`r castaniu buclat,
\ncurcat de vnt [i \mbrobonat de ploaie. Oricum, se p`rea
c` printre ]elurile ei nu se num`ra [i acela de a ob]ine admi-

ra]ia, c`ci cnd se opri \n fa]a lui, privindu-l crunt, Stuart nu
reu[i dect s` \ntrebe, cu glas cam pierit:
Cùta]i pe cineva...?
|n auzul lui Kestrel, glasul suna slab [i plictisit, \n acel stil
blazat al persoanelor prea sofisticate pentru a-[i pierde vre-
mea cu localnicii.
Dumneata e[ti agentul? \ntreb` ea, pe un ton b`tìos.
~`... da. Am aceast` onoare, r`spunse prudent
Stuart.
Ei bine, aici nu pute]i construi.
De ce nu? replic` el \n modul cel mai firesc, \nc`
\nainte de a se \ntreba cu ce drept \i spunea Kestrel a[a ceva.
Nu pute]i, [i gata. E inadmisibil.
Aha... f`cu Stuart, \ncepnd s` se l`mureasc`.
Nu era o persoan` cu autoritate oficial`, ci mai degrab`
un fel de protestatar`. }ara p`rea s` forfoteasc` de ele \n
majoritate, femei care n-aveau altceva mai bun de f`cut,
pornite s` \mpiedice oamenii s`-[i vad` de treburi, din tot
felul de motive tmpite.
{i a]i dori s`-mi spune]i [i mie de ce? \ntreb` el, ca s`-i
fac` hatrul.
Acolo, \ncepu Kestrel cu pasiune, ar`tnd spre mla[tini
cu un deget tremur`tor, acolo, chiar la marginea acestui
teren, o pereche de ere]i de balt` au \nceput s`-[i constru-
iasc` un cuib.
A, p`s`ri...! o \ntrerupse el, l`murit.
Pentru Kestrel, tonul lui emana atta dispre], \nct o f`cu
s` se burzuluiasc` pe loc.
Da, p`s`ri! Desigur, dumneata n-ai cum s` [tii nimic

despre p`s`ri, dar partea asta din Suffolk este un mediu
natural de \mperechere pentru o mul]ime de specii rare. E
una dintre pu]inele zone din Anglia care n-au fost cotropite
de industria[i [i speculan]i porni]i s` construiasc` locuin]e
la ]ar` numai pentru a-[i c`ptu[i ei buzunarele. Iar din acest
motiv avem aici p`s`ri rare, dintre care unele au ajuns s`
nu-[i mai dureze cuiburile nicìeri \n Anglia.
{i din cte presupun, acele... zi-le pe nume... fac parte
dintre ele, spuse Stuart, \nc` politicos, \n pofida supozi]iilor
ei jignitoare la adresa lui.
Acele zi-le pe nume sunt doi ere]i de balt`, o
pas`re foarte rar` [i foarte frumoas`, din familia uliului.
Cndva, erau r`spndite prin partea locului, dar au fost
intoxicate cu chimicale [i alungate de proliferarea indus-
trial`, iar acum nu mai vin aici dect \n vizit`. Se
\mperecheaz` doar \n una sau dou` colonii protejate. De
cincisprezece ani, nici o pereche nu s-a mai reprodus aici,
\n Wessle Marsh.
M` rog, acum, c` [i-au f`cut cuibul, m-a[ fi a[teptat s`
fii fericit`.
Tocmai asta-i problema, replic` exasperat` Kestrel. }i-am
spus c` le-au alungat dezvolt`rile industriale. Sunt foarte
sensibile la zgomotele [i tulbur`rile de orice fel, \n perioa-
da de reproducere. Orice \ncercare de a construi aici le-ar
alunga. Anul `sta nu [i-ar mai face cuib deloc, iar aici nu s-ar
mai \napoia niciodat`.
Scuz`-m`, dar cu cine am pl`cerea...? se interes`
Stuart, ca s` c[tige timp.
Sunt Kestrel Richards, iar tat`l meu este Graham

Richards, ornitologul.
Era clar c` acest nume nu-i spunea nimic.
Aha... Credeam c` oi fi vreo oficialitate din partea unei
societ`]i de conservare a mediului, sau a[a ceva...
Ei bine, nu sunt, dar nu v`d ce importan]` are asta.
A, nici una, nici una... desigur...
Cnd era nervos, glasul lui Stuart suna mai plictisit ca
oricnd, iar Kestrel nu avea nici ea timp s` se calmeze.
{i locuie[ti \n Wesslingham?
Acolo, r`spunse ea repezit, ar`tnd cu degetul. |n
Coats Cottage, la marginea mla[tinii. {i-acum, ce-ai de gnd
s` faci?
|n leg`tur` cu ce?
|n leg`tur` cu [antierul, desigur. }i-am explicat de ce
nu po]i construi aici.
Tonul ei \ncepea s`-l cam \nfurie pe Stuart.
Nu-mi propun s` fac nimic altceva dect lucrul pentru
care am venit [i anume, s` iau toate m`surile necesare
pentru ca acest proiect de construc]ii s` continue, cu toat`
viteza posibil`. |]i \n]eleg sentimentele fa]` de p`s`ri...
Nu e vorba numai de mine! strig` Kestrel, \nnebunit`
de neghiobia lui. E problema tuturor oamenilor din sat, a
\ntregii ]`ri! Orice fapt` care pericliteaz` \mperecherea a doi
ere]i de balt` ar fi o crim` la adresa posterit`]ii!
Frumoase cuvinte, coment` iritat Stuart, dar eu n-am
auzit niciodat` de pas`rea asta [i m` \ndoiesc c` a mai auzit
altcineva, \n afara unui num`r ne\nsemnat de maniaci ai
p`s`rilor...
Maniaci ai p`s`rilor...! repet` Kestrel, aproape

amu]it` de mnie.
...[i nu-i v`d pe [efii mei \nduplecndu-se din consi-
dera]ie fa]` de o pas`re c`reia, din moment ce nimeni n-a
auzit de ea, nimeni nu-i va sim]i lipsa.
St`teau fa]` \n fa]`, Kestrel \nro[it` de furie, Stuart \nalt,
ferm [i rece ca ghea]a. Ajunseser` \ntr-un impas evident [i,
dup` cteva momente, Kestrel se r`suci pe c`lcie [i porni
prin ploaie, l`sndu-l pe Stuart de[i n-avea de unde s` [tie
destul de zguduit.
Draga mea, e[ti \ntr-un hal f`r` de hal, observ` blajin

domnul Richards, cnd Kestrel intr` \n cas` trntind u[a
dup` ea.
|ntmpl`tor, Graham Richards tocmai trecea prin antreu
[i \i observ` nu prea \ngrijorat \nf`]i[area r`v`[it`, Kestrel
fiind obi[nuit` s` umble prin ploaie [i noroi. Dar nu putea
s`-i ignore petele ro[ii de pe obraji [i nici pielea albit` de
furie din jurul n`rilor.
Ce s-a \ntmplat? Vino \n cabinetul meu e[ti mai ud`
dect de obicei, cred...
Ooooof, porcul `la \ncrezut, m`celar \ngmfat [i ignorant...
Kestrel, calmeaz`-te! interveni domnul Richards. M`
alarmezi de-a binelea!
N-am \ncotro, tat` sunt a[a de furioas` c`-mi vine s`
scuip!
Se [i vede, observ` tat`l ei, rznd. Cel care te-a
sup`rat ar avea de ce s` tremure de fric`. Ar`]i ca o s`lbatic`
foarte periculoas`...
Serios?
Kestrel se opri, gndindu-se la aspectul \ngrijit, aproape
elegant, al adversarului. Se privi, \[i v`zu blugii \nnoroia]i,
cizmele enorme \mpov`rate cu p`mnt, hanoracul rupt
nu era tocmai culmea elegan]ei feminine. Se uit` \n oglinda
mic` [i p`tat` de pe perete, lng` cuier, [i-[i observ` p`rul ud
[i \nclcit, din care ie[eau fire de iarb` uscat`, fa]a nefardat`,
cu o dr` de noroi pe un obraz cum o fi ajuns acolo? iar
pe chip \i ap`rur` din nou bujorii, de[i din cu totul alt motiv.
Ce [i-o fi spus despre mine? se \ntreb` ea. Ar`t de vreo
paisprezece ani, ca fetele alea \nnebunite dup` cai, care se
tot \nvrtesc prin jurul grajdurilor. |n nici un caz nu i-am
putut face o impresie prea bun`. Nici nu m` mir c` nu m-a
luat \n serios. Sunt o adev`rat` ar`tare!
Mai sp`[it`, \[i scoase cizmele [i hanoracul [i-[i urm`
tat`l \n cabinet, unde se opri \n fa]a focului, pentru a-[i usca
blugii la spate \ntotdeauna partea cea mai ud`, din cauza
obiceiului ei de a se a[eza \n iarb`, pe orice vreme, ca s`
observe p`s`rile.
Ar trebui s`-mi iau ni[te pantaloni din-ìa de plastic,
cum li se pun bebelu[ilor, coment` ea.
Domnul Richards zmbi, bucuros c`-i revenise sim]ul
umorului.
Las`-m` numai s` pun ibricul pe foc, [i-apoi ai s`-mi
po]i spune ce s-a \ntmplat.
Dup` ce se \ntoarse de la buc`t`rie, o ascult` pe Kestrel
cum \i povestea, calm`, \ntlnirea cu agentul.
Iar concluzia e c` vor \ncepe construc]iile imediat ce
\nceteaz` ploaia. Of, tat`, trebuie s` facem ceva!
M` rog, Kestrel, nu prea v`d ce-am putea face. Omul

are tot dreptul s` construiasc` unde vrea, atta vreme ct
planurile \i sunt aprobate.
Dar, tat`...!
Da, draga mea, [tiu, dar ce altceva putem face? Cred c`
am putea \ncerca s`-l rug`m politicos, sublinie el, cu o
lic`rire \n ochi, dar nu m` a[tept s` avem vreo [ans`.
Oricum, ai spus c` nu vor \ncepe pn` nu trece ploaia, iar
pn` atunci pare s` mai fie destul` vreme. Eu a[ a[tepta s`
v`d ce se mai \ntmpl`. Chiar dac` ploaia se opre[te, mare
lucru nu vor putea face pn` nu se usuc` p`mntul. Iar
p`mntul din partea locului nu e prea permeabil, a[a c` va
trebui s` sape funda]ii adnci, ceea ce nu se poate \ncepe
dect dup` ce solul va fi mult mai uscat.
Bine, tat`, dar cum de [tii attea despre construc]ii?
\ntreb` Kestrel, surprins`.
De ce n-a[ [ti despre construc]ii? replic` el, cu un zm-
bet. Credeai c` nu-s dect un pasionat al p`s`rilor, b`trn [i
maniacal?
Aceste cuvinte sem`nau att de mult cu ale agentului
maniaci ai p`s`rilor \nct Kestrel se \nduio[` [i-[i arunc`
bra]ele pe dup` gtul tat`lui ei, cuprinzndu-l ocrotitor.
O, tat`, e[ti a[a de scump!
Domnul Richards o b`tu afectuos pe um`r, surprins [i
\ncntat de efuziunea ei sentimental`.
Sigur c` sunt, draga mea, de ani de zile ]i-o tot spun.
Kestrel rse, \i d`du drumul, tr`gndu-[i nasul, [i zmbi.
Hai s` bem un ceai, propuse ea.
Capitolul 6
Oricine care se bazeaz` pe vremea din Anglia ca s` fac` ceva

e condamnat s` aib` o dezam`gire. A doua zi, trezindu-se \n
zori, Kestrel st`tu un moment nedumerit`, \ntrebndu-se ce
anume era att de ie[it din comun \nct \i stricase somnul.
Apoi, \[i d`du seama: soarele str`lucea prin fereastra dor-
mitorului.
Gemu sonor, se d`du jos din pat [i se duse s` priveasc`
printre perdele. Soarele, r`s`rit de pu]in` vreme, se afla la
mic` \n`l]ime deasupra b`l]ilor, luminnd toate suprafe]ele
ude [i urcnd \ncet spre bolta f`r` nori, care p`rea hot`rt`
s` r`mn` astfel.
Ca s` vezi! murmur` ea, de una singur`. Ce perversi-
tate...!
Dar era o diminea]` minunat`, din toate punctele de
vedere cu excep]ia celui al protej`rii ere]ilor, iar Kestrel nu
devenise att de insensibil` \nct s` nu se poat` da jos din
pat. Se sp`l` [i se \mbr`c` \n grab`, apoi cobor\ la parter.
Ascult` un moment, conchise c` tat`l ei dormea \nc`, apoi

lu` un co[ [i ie[i pe u[a lateral`, ducndu-se la cules de ciu-
perci.
Nu se a[tepta s` g`seasc` multe, nefiind o regiune prea
rodnic` \n ciuperci, dar era o scuz` valabil` pentru a ie[i din
cas` att de devreme, \nainte de a se trezi [i al]ii pentru a
strica frumuse]ea zilei. Se duse pn` \n dreptul casei lui
Dodman, de unde, p`r`sind drumul, care descria un ocol
spre sat, s`ri peste un zid pn` pe cmpia din partea
cealalt` [i porni de-a lungul tufi[urilor, tìnd-o pe
scurt`tura curbei [i g`sind dou`-trei ciuperci albe care s`-i
r`spl`teasc` osteneala.
Porni haihui pe cmpii, f`r` s` se \ndep`rteze de sat dar
evitnd [i s` se apropie prea mult, iar \n cele din urm`,
sim]ind c` i se f`cuse foame [i c` picioarele \nc`l]ate \n
adida[i i se umeziser` de rou`, reveni pe drum, cu gndul
de a se \ndrepta spre cas`. Ie[i \n drum trecnd prin gr`dina
domni[oarei O'Connor, astfel \nct intr` \n sat lng` Bell.
Ultimul om pe care se a[tepta s`-l \ntlneasc` la ora
aceea matinal` ea [i ultimul pe care dorea s`-l vad`, dar toc-
mai se preg`tea s` ias` din gr`din` pe poart` cnd observ`
o siluet` \nalt`, \n impermeabil, care se apropia. Kestrel se
retrase la umbra arbu[tilor \nainte de a fi v`zut`, \ntrebn-
du-se imediat de ce o f`cuse orice \ncercare de a-l evita
era ridicol`. Dar, de vreme ce tot o f`cuse, r`mase pe loc,
privindu-l. Se vedea clar c` revenea la hotel, dup` ce-[i
f`cuse plimbarea de diminea]`. Nu s-ar fi a[teptat s` fie
genul care se treze[te cu noaptea-n cap.
Fusese poate pe [antier? Nu, venea din direc]ia opus`.
Trecu prin dreptul ascunz`torii ei f`r` s-o observe, iar
Kestrel \i putu vedea bine profilul destul de chipe[, fu ea

nevoit` s` recunoasc`. Avea chipul serios, aproape trist.
Kestrel \[i spuse c` ar`ta att de nepotrivit, cu impreme-
abilul lui nou [i curat pe uli]a satului nepotrivit [i, poate,
cam \nsingurat...? Se reculese. De ce s`-i par` rù pentru el?
Probabil c`, dac` afla, agentul ar fi luat-o ca pe o grav`
insult`.
Cnd fu sigur` c` n-avea cum s-o mai vad`, Kestrel ie[i
din ascunzi[, pornind spre cas`. Diminea]a \ncepea s` fie
populat`. |l \ntlni pe po[ta[, care se \ntorcea de la Coats
Cottage, iar cnd ajunse la Col]ul lui Dodman \l v`zu \n
gr`din` pe b`trnul domn Ambrose, care adulmeca
v`zduhul ca un terrier b`trn [i sur.
A, 'nea]a, Miss Castrol, o salut` el, f`cndu-i cu ochiul,
complice. Ai fost dup` ciuperci, v`z. Ia zi, te-ntlni[i cu
tinerelu-acela?
Care tinerel? \ntreb` Kestrel, iritat`.
A, i-un tinerel pe cinste, continu` b`trnul, nelund \n
seam` \ntrebarea lui Kestrel, cum era [i de a[teptat. Arat`
elegant cum se cuvine, ca tot omu' \nst`rit. {i-i chipe[,
adùg` el, meditativ, dac` e s-o pui [i pe asta la socoteal`.
Da' la a[a ceva te pricepi tu mai bine ca un b`trn ca mine,
hai?
Ei, nu-l prea cunosc, spuse Kestrel pe un ton distant,
[i n-am vorbit cu el dect o dat`.
Voia s` dea impresia c`, dac` mai vorbea vreodat` cu el,
asta n-avea s` se \ntmple prea curnd, dar domnul
Ambrose \i adres` un zmbet [tirb, \n]elegnd taman invers.
Ei, las`, n-o pune la inim`, spuse el. O s` stea \nc` mult
timp aicea, a[a c-o s` ai ocazia.
Acum trebuie s` plec, m` a[teapt` tata cu micul dejun,

spuse ea, gr`bit` s` scape.
Dup` micul dejun, tat`l ei porni spre locul cuibului.
Am s`-mi cl`desc o ascunz`toare de cealalt` parte a
[antierului, spuse el. Dac` vreau s` observ p`s`rile cum se
cade, trebuie ca m`car s` pot sta pe loc uscat. Nu mai sunt
tn`r ca odinioar`... \i spuse el lui Kestrel.
Bine, eu am s` sp`l rufele [i fac pu]in` ordine,
r`spunse ea, apoi vin [i eu.
}i-a[ fi recunosc`tor dac` ai trece prin sat, ca s`-mi
cumperi [i mie un ghem de sfoar` verde. Mi-a mai r`mas
doar cam o jum`tate de iard.
Bine, tat`, spuse Kestrel cu resemnare, c`ci sperase ca
\n acea zi s` evite satul. Atunci, ne vedem mai \ncolo.
Cnd intr` \n sat, soarele str`lucea puternic [i \nc` mai
b`tea o briz` slab`, r`coroas`. |n toate gr`dinile erau \ntinse
la uscat rufele de lunea, flfind cu plesnete umede [i
lucind \n soare, iar pe boschetele din cur]i erau \ntinse
batiste, pe alocuri att de multe \nct se p`rea c` ninsese.
Nori cumulus albi [i mari ap`ruser` pe cerul de un albastru
\nchis, iar Kestrel privi \n sus, spernd s` vad` vreun semn
de ploaie, dar nu erau acel gen de nori.
Domnul Barrow se afla \n magazinul de scule [i articole
diverse, cump`rnd araci pentru maz`re. La vederea lui
Kestrel, ochii i se luminar`.
'Nea]a, Kestrel uite-adineaori l-am v`zut pe tn`rul
acela trecnd! o anun]` el voios.
Kestrel zmbi plictisit`.
Nu zù? replic` ea, f`r` interes. Ce crede]i, oare o s`
mai plou`?
Stratagema avu succes, c`ci domnul Barrow, la fel ca to]i

s`tenii, se credea expert \n meteorologie.
Nu, spuse el, cred c-o s` r`mn` destul de frumos o
vreme. Era [i timpul, altfel toate legumele mi-ar fi putrezit
\n p`mnt. |n perioada asta a anului e o umezeal` cumplit`
praf o f`cea cartofii [i ceapa, s` vezi de n-o fi a[a. Totu[i,
acum cred c` o vreme s-a pus pe timp frumos.
Bate [i-un vnt bun ca s` le usuce, adùg` Jim Cosser,
proprietarul magazinului. Toate rufele-astea \ntinse afar`
de-o s`pt`mn`, dou`, n-am mai v`zut a[a priveli[te. Mai
vrei ceva, Arnie? \ntreb` el, v`znd-o pe Kestrel c`-[i cam
pierdea r`bdarea.
Nu, asta-i tot, Jim. Ne mai vedem pa, Kestrel.
Transmite-i salut`ri de la mine tn`rului tù.
{i ie[i chicotind, \n culmea \ncnt`rii.
Dup` attea comentarii, Kestrel era preg`tit` s`-l vad`
pe tn`r la locul de construc]ie, dar acesta nu se z`rea
nicìeri. Totu[i, pe [antier era destul` activitate, c`ci \n
afar` de Bill Partridge se mai aflau acolo doi tineri [i un
b`rbat \ntre dou` vrste, cu [apc` se vedea clar c` erau
oamenii firmei Cossey, c`ci nu f`ceau parte dintre s`teni.
|ntindeau o pasarel` de scnduri peste p`mntul umed, iar
o gr`mad` de scnduri desc`rcate recent \[i a[teptau
stivuirea. |n timp ce Kestrel ocolea [antierul pe margine,
unde p`mntul era mai uscat, Bill o v`zu [i se apropie s`-i
vorbeasc`.
Avea o expresie de scuz`.
|mi pare rù, spuse el. Azi-diminea]` a fost aici domnul
King [i a spus s`-i d`m bice. Pare s` fie un om foarte
energic.
~sta-i agentul, nu-i a[a? Nu [tiam cum \l cheam`.

Stuart King, spuse Bill. ~[tilal]i-s doi muncitori [i
maistrul de la Cossey oameni din Lowestoft. Dup` ce-a
plecat am vorbit cu maistrul, da' parc-a[ fi vorbit c-un turc. A
zis c` domnul King i-ar pune pielea pe b`] dac` s-ar \ncurca
pentru nu-[' ce pas`re. M` scuza]i, da' a zis foarte clar.
Kestrel cobor\ privirea.
}i-ai dat toat` silin]a, Bill. Cred c` maistrul trebuie s`
fac` ceea ce i se spune. Nu, dup` King `sta trebuie s` m` ]in.
Poate c-o s` plou` din nou, spuse Bill, dup` o scurt`
t`cere.
Ridicnd privirea spre cer, Kestrel cl`tin` din cap.
Poate... Nu-mi r`mne dect s` sper. L-ai v`zut pe tat`l
meu?
L-am z`rit acu' ctva timp, da' de-atunci nu m-am mai
uitat. {efu' ne ]ine din scurt uite, [i-acuma se uit` la mine.
Trebuie s` m` duc.
Da, du-te, nu vreau s` ai nepl`ceri. |]i mul]umesc c` ai
\ncercat, Bill.
Bill f`cu un gest vag cu mna [i plec` plescìnd prin
noroi. P`mntul era \nc` flea[c`, observ` Kestrel, u[urat`.
Apoi, porni s`-[i caute tat`l. Acesta lucra la ascunz`toare, cu
\ncetineala lui obi[nuit`, [i lu` de la ea sfoara f`r` nici un
comentariu. Se mi[ca att de t`cut [i u[or, \nct p`rea s`
fac` parte din mediul natural, iar via]a \[i urma cursul \n
jurul lui la fel de netulburat ca [i cum ar fi fost un [oarece
de cmp. Kestrel fu cam surprins` s`-l vad` pe Larch acolo,
umblnd prin desi[uri cu cine [tie ce treburi de-ale lui.
Motanul o salut` cu un prrp scurt [i o privire fulger`toare
din ochii lui de safir.
Te deranjeaz`? \ntreb` Kestrel.

Domnul Richards privi spre motan [i zmbi. Larch \i zmbi [i el.
A, nu e de-ai no[tri, cred.
Mai sunt aici?
Abia \ndr`znise s` \ntrebe, de[i [tia c` trebuia ca ere]ii s`
fie acolo, altfel tat`l ei n-ar fi continuat s`-[i construiasc`
att de calm ad`postul.
Da \nc` nu par s` fie prea tulbura]i, am bucuria s`
spun. Se opresc mai frecvent ca s` priveasc` \n jur dar
pn` acum `sta e singurul semn de agita]ie. |n fond, nu
sunt dect trei oameni, iar prezen]a lor e intermitent`.
Dar dac` activitatea se va intensifica?
Activitatea de pe [antier? Da, asta ar avea efect. Iar dac`
aduc [i ma[in`rii...
L`s` fraza neterminat`.
Vor aduce obligatoriu, mai devreme sau mai trziu,
dac` nu facem ceva, \ncepu Kestrel, \ns` tat`l ei ridic` o
mn`, f`cndu-i semn s` tac`, [i ridic` binoclul la ochi att
de repede \nct Kestrel nici nu apuc` s` disting` mi[carea.
Kestrel \n]epeni [i, cobornd privirea, \l v`zu pe Larch la
picioarele ei, la fel de \ncremenit, privind printr-o
desp`r]itur` dintre ramurile pe care domnul Richards le
legase deja. Oare era posibil ca motanul s` admire \ntr-
adev`r mi[c`rile p`s`rilor?
|n clipa urm`toare, Kestrel v`zu ere]ii.
Dup` ce disp`rur`, iar cei trei observatori se animar` din
nou, Kestrel \ntreb`:
Ce aduceau? Mai construiesc \nc`?
Se pare c` da, spre marea mea bucurie, r`spunse tat`l
ei, iar Kestrel zmbi u[urat`.
Spre ora prnzului, ere]ii se f`cur` nev`zu]i, a[a c` dom-

nul Richards se hot`r\ s` se duc` acas` un timp, ca s`
m`nnce [i s` fac` unele \nsemn`ri, pentru a reveni pe
\nserat.
Tu ce-ai s` faci? \[i \ntreb` el fiica.
Cred c` m` duc s` iau masa cu Theo, r`spunse ea. S-ar
putea s` aib` unele idei despre ce-ar fi de f`cut.
Da, s-ar putea \ntr-adev`r. |mi face impresia unei tinere
cu o minte foarte practic`.
{i-i plac p`s`rile, adùg` Kestrel, zmbind.
Domnul Richards zmbi [i el.
{tii, \i spuse, pe un ton tachin`tor, acum e prima oar`
cnd zmbe[ti \n diminea]a asta. }ine-o tot a[a, s-ar putea s`
devin` un obicei.
|n timp ce-[i croia drum \napoi spre strad`, Kestrel v`zu
c` Stuart King revenise pe [antier. Stuart King... I se p`rea
ciudat s`-i [tie numele. {i i se potrivea un nume rece,
trufa[, sofisticat, lipsit de suflet. Cnd trecu prin apropierea
lui, King se uit` la ea, dar Kestrel prefer` s`-l ignore. Atunci,
privirea lui se mut` pu]in mai \n spatele ei, [i \ncepu s`
rd`. |ntorcnd capul, Kestrel v`zu c` Larch o urma, fidel
ca un cine. Motanul se opri \n acela[i timp cu ea,
adresndu-i un mieunat t`cut. Era comic, \ntr-adev`r, dar
lui Kestrel nu-i pl`cea ca omul acela s` rd` de ea [i,
\nro[indu-se \n obraji, \n`l]` capul [i plec` f`r` a-l mai
\nvrednici cu vreo privire.
Cnd ajunse la bibliotec`, Larch continua s-o \nso]easc`,
iar Kestrel cbor\ privirea spre el, \ntrebndu-se dac` s`-l
duc` \nùntru, la Laura. Dar, \n acel moment, ca [i cum s-ar
fi \n]eles dinainte, u[a se deschise [i Laura ie[i.
A, aici erai! constat` ea. Salut, motane. Pe unde mi-ai umblat?

Iar`[i a privit p`s`rile, dac`-]i vine s` crezi. {tii, chiar
cred c` le urm`re[te cu interes. S-a \nvrtit un timp pe lng`
ascunzi[ul lui tata, dar cnd ere]ii au revenit [i-a ales un loc
de unde-i vedea ct mai bine [i a stat neclintit pn` au ple-
cat.
Laura rse.
Nimic din tot ce-mi spune lumea despre siamezul meu
nu m` mai surprinde. ~[tia sunt mai umani dect oamenii.
Acum \ncotro te duceai?
S-o tapez pe Theo de ceva de mncare.
I-auzi! {i eu la fel. S` sper`m c` [i-a f`cut
cump`r`turile. A, apropo, azi-diminea]` a venit la bibliotec`
tn`rul tù.
Kestrel se \ntunec` la fa]`.
Dac` te referi la clientul de la Bell, ]i-a[ fi
recunosc`toare dac` nu l-ai numi tn`rul meu.
Hopppaaa! exclam` Laura, cu o mutr` comic`. Pardon,
scuza]i. De ce a[a de s`lbatic`, frumoas` fecioar`?
Oriunde merg \n sat, oamenii-mi tot spun unde se
duce [i ce face de parc` pe mine numai asta m-ar intere-
sa! se plnse Kestrel. {tiu c` ori de cte ori se apropie un
b`rbat nec`s`torit la mai pu]in de zece mile de
Wesslingham toat` lumea a[teapt` cu respira]ia tìat` s`
vad` dac` se va \nsura cu mine, dar am cam \nceput s` m`
satur. {i, avnd \n vedere cine e acest specimen anume,
g`sesc c` e o adev`rat` lips` de tact.
Consider` c` n-am spus nimic, replic` Laura, de[i pe
buze \i r`m`sese o urm` de zmbet care lui Kestrel nu-i
pl`cea deloc.
Theo se bucur` s` le vad`, ca de obicei, [i nu ezit` s` le

ofere ceva de mncare.
Numai s` nu v` sup`ra]i c` e doar sup` [i brnz`.
Mie \mi convine, spuse Kestrel, a[ezndu-se, cu
privirea \n jur dup` pisic`. Larch unde-i?
A plecat acas`, r`spunse Laura. S-a desp`r]it de noi \n
dreptul aleii.
A, apropo, spuse Theo, tn`rul tù a fost azi pe-aici,
Kestrel. {i-a manifestat interesul, \ntr-un mod care v`dea
inteligen]`, fa]` de unele dintre acuarelele mele. Cred c`
are gusturi destul de rafinate...
|n acest moment, Laura, care urm`rise norii de furtun`
ce se adunau pe fa]a lui Kestrel, o \ntrerupse.
Nu-i place s` amintim de el, Theo, [i mai alea la modul
`sta. Era s`-mi ia beregata, numai fiindc` i-am spus c` azi-
diminea]` a trecut pe la bibliotec`.
A, chiar a[a? {i de ce-a venit la bibliotec`? \ntreb`
Theo.
Ca s` ia lec]ii de pian, tmpito, r`spunse binevoitoare
Laura. De ce credeai? M-a \ntrebat dac` se poate \nscrie, a[a
c` l-am trecut ca membru temporar [i a \mprumutat dou`
c`r]i.
Privi \n gol, cu triste]e.
Mi-a f`cut impresia unui tip singuratic. A spus c` voia
ceva de citit seara, cnd e singur. M-a cam atins la coarda
sensibil`.
M` rog, ca strìn nu prea are ce s` fac` \n Wesslingham,
coment` Theo cu \n]elegere. Mai ales necunoscnd pe
nimeni [i nu cred c` vrea s` stea la taclale \n fiecare sear`
cu alde Partridge.
Mm... Sunt oameni dr`gu]i, dar nu-s cea mai intere-

sant` companie. {i probabil c`, dup` ce lucreaz` toat` ziua
cu Bill, se jeneaz` s`-[i petreac` timpul liber cu el. Cred c`
se \nchide \n camera lui [i cite[te. Foarte trist, zù a[a...
E c`s`torit? \ntreb` Theo.
Dup` cum zice doamna D., nu este, de[i nu [tiu ct`
\ncredere putem avea. Nu pare c`s`torit.
Kestrel, care suportase totul \n t`cere, izbucni enervat`:
De unde Dumnezeu pute]i [ti dac` un om e c`s`torit
sau nu, doar uitndu-v` la el?
A, nu [tiu... |]i dai seama [i gata... r`spunse Laura cu o
lucire primejdioas` \n ochi. Kestrel [tia la ce se gndea.
Ce c`r]i a cerut? \ntreb` ea, \n pofida propriei voin]e.
O Patricia Highsmith [i un P. G. Wodehouse, r`spunse
Laura.
Hmm, murmur` Theo meditativ. Mister preten]ios [i
comedie. Nu prea revelator. Dar nici nu-i po]i repro[a gus-
turile, Kestrel.
Of, ia mai taci! exclam` Kestrel, izbucnind \n rs. Bine,
m` intereseaz` dar nu \n sensul acela. Vreau doar s` [tiu
cum e, ca s` g`sesc cea mai sigur` cale de a-l ataca.
|n problema asta cu p`s`rile, vrei s` zici? \ntreb` Theo.
Cred c` umbli dup` cai verzi pe pere]i, spuse Laura cu
convingere. Nu v`d cum ar putea interesele unei p`s`ri s`
precump`neasc` fa]` de ale unei \ntregi firme de con-
struc]ii. {i cred c` prim`ria le-a aprobat proiectul, a[a c` nu
v`d ce [anse ai avea.
Crezi c` e doar o pas`re oarecare, nu-i a[a? \ntreb`
Kestrel.
Laura ridic` din umeri.
Nu po]i opri progresul \n loc, Kestrel. {i gnde[te-te la

to]i oamenii f`r` case din ]ara asta. M`car `[tia construiesc
locuin]e, nu institu]ii sau [osele.
Dar de ce tocmai aici? interveni [i Theo \n discu]ie. {i
pentru cine? Localnicii f`r` ad`post nu vor locui \n casele
astea. Sunt locuin]e la ]ar` pentru cei boga]i re[edin]e \n
stil georgian, nu a[a se numesc? Noi n-avem nevoie de case
[i nici o familie de muncitori n-ar putea locui \n ele, chiar
dac` ar avea pre]uri rezonabile. Pe-aici nu exist` muncitori.
Oamenii trebuie s` locuiasc` \n apropierea locului de
munc`.
{i uit`-te la casele alea noi pe care le-au construit lng`
Oulton Broad sunt \nc` goale, de[i au fost terminate
acum un an, aminti Kestrel.
Laura ridic` minile.
Bine, recunosc. Dar r`mn cu convingerea c`-]i ba]i
gura de poman`. Oricum n-o s` te asculte.
Asta-i foarte adev`rat, r`spunse Kestrel, posomort`.
M` crede o vagaboand` care se t`v`le[te prin noroaie o
maniac` a p`s`rilor, parc` a[a m-a numit...
Theo rse.
|ncearc` s` nu amesteci rca personal` cu zelul cruci-
adei tale, spuse ea.
Kestrel \i scoase limba un gest nu tocmai elegant, dar
conving`tor.
Ce-a]i zice s` mnc`m? puse Laura cap`t discu]iei. La
unu f`r` un sfert eu trebuie s` m` apuc de treab`.
Capitolul 7
Cnd ajunse \napoi acas`, dup` prnz, Kestrel constat`

c` tat`l ei se \nchisese \n cabinet cu \nsemn`rile lui, a[a c`
se hot`r\ s`-[i ocupe dup`-amiaza cu sp`latul. Nu
murd`reau prea multe rufe, dar \ntruct Kestrel detesta
aceast` munc`, iar domnul Richards rareori \[i amintea c`
mai existau [i treburi gospod`re[ti, hainele nesp`late se
adunau \ntotdeauna pn` cnd nici unul dintre ei nu mai
avea ce \mbr`ca.
Cnd termin`, constatnd c` mai avea timp, profit` de
ocazie ca s` fac` o baie. Se dezbr`c` gnditoare, dup` care
\ncepu s` se studieze \n oglinda bìi.
P`r des [i s`n`tos, ondulat atr`g`tor, cu o culoare fru-
moas`, dar ar`tnd cam ca un caier de cl]i. Fa]a... o
cuno[tea de prea mult timp ca s-o poat` considera altceva
dect fa]a ei, o fizionomie destul de pl`cut`, dar cam prea
pu]in sofisticat`. Avea sprncenele dese [i \nchise la
culoare, diferite de acele linii sub]iri [i arcuite, abia vizibile,
ale modelelor; nasul \i era destul de drept, \ns` [i destul de
pistruiat, cu vrful pu]in arcuit \n vnt; gura, o idee cam

prea larg`; pielea bronzat` [i obrajii rumeni o f`ceau s`
arate ca o ]`r`ncu]` \n toat` regula fetele de la ora[ erau
palide ca ivoriul.
Stuart King g`sea via]a \n Wesslingham mai pu]in proble-

matic` dect se a[teptase. Singurul necaz era c` to]i voiau
s`-l \mperecheze cu S`lbatica din Borneo. Ceea ce-l deranja
[i nu pu]in. L`snd la o parte faptul c` femeia era vizibil
pornit` s`-l urasc` pn` la pr`sele, nu p`rea s` aib` mai
mult de [aptesprezece ani. Dac` era singura fat` nem`ritat`
din sat, Stuart le \n]elegea fixa]ia, dar faptul c` era att de
tn`r` f`cea ca \ngrijorarea lor s` devin` cam deplasat`.
Noroc c` [tia cum s-o evite cel pu]in seara. Un b`trnel
\i spusese c` duminic` seara S`lbatica din Borneo fusese la
Cinele [i R`]oiul, deci probabil acolo \[i consuma cidrul,
sau ce-or fi bùt localnicii. Prin urmare, nu trebuia dect s`
stea acas` [i avea s` fie \n siguran]`.
Dup` ce-[i petrecu toat` dup`-amiaza gndindu-se la

Stuart King, Kestrel conchise c` totul era o pierdere de
vreme dac` nu mai f`cea m`car o \ncercare de a-l convinge,
a[a c`, dup` ceai, \i spuse tat`lui ei c` se ducea la Bell s` bea
ceva [i urc` la etaj s` se schimbe. Nu voia s` par` c` se
\mbr`case anume elegant, dar nici s` arate ca [i cum, \n loc
de-a-[i fi ales hainele, c`zuse direct \n ele la nimereal`.
Dup` ce st`tu pe gnduri mai mult dect merita ocazia,
alese o fust` din piele de c`prioar` care, de[i veche, fusese
cndva elegant`, [i un pulov`r galben ca penele de canar.
|[i strnse p`rul ca pe vremea cnd lucra \n ora[, cu partea
din fa]` adunat` \ntr-un coc [i cea de la ceaf` l`sat` pe

spate. |i st`tea destul de bine [i o f`cea s` arate mai \n
vrst`.
Principala problem` era \nc`l]`mintea. Pe drumeag era
\nc` noroi, deci singurele potrivite ar fi fost cizmele
Wellington dar acestea ar fi stricat efectul fustei. Cuget`
un timp [i tocmai era gata s`-l dea dracului pe Stuart King
[i s` mearg` oricum cu cizmele, cnd \[i aminti de bicicleta
tat`lui ei. Zmbind \ncntat` c` rezolvase problema, se
\nc`l]` cu o pereche de pantofi de golf bine lustrui]i.
Iar ]inuta asta, \[i spuse ea, privindu-se \n oglind`, e
bun` chiar [i pentru domnul Stuart mare-scul` King, chiar
[i dac-ar fi tocmai de la Londra.
Tat`l ei cobor\ [aua bicicletei la \n`l]imea potrivit`,
spunndu-i c` mai trziu era posibil s` vin` [i el \n sat.
O, da, tat`, ar fi minunat. De luni de zile n-am mai bùt
un p`h`rel \mpreun`.
Ei, vom vedea. Totu[i, nu vom avea probleme cu
transportul, la \ntoarcere?
A, nu, po]i s` m` iei pe bar` sau pot eu s` merg pe
jos. Dac` la \ntoarcere m` murd`resc pu]in de noroi, nu va
fi nici o problem`.
Pe nea[teptate, tat`l ei \i zmbi.
Unul dintre lucrurile care-mi plac cel mai mult la tine,
Kestrel, este completa ta desconsidera]ie fa]` de vanit`]ile
femeie[ti.
Numai de-ai [ti, spuse Kestrel \n sinea ei, vinovat`,
s`rutndu-l de r`mas bun.
|ncepu s` pedaleze fericit`, fredonnd un cntec, cu gn-
dul la nimic anume. Obi[nuit` cu lini[tea de pe drumurile
din partea locului, la Col]ul lui Dodman coti pe uli]a satu-

lui f`r` s` se asigure. |n clipa urm`toare se auzi un claxon,
urmat de un scr[net de frne. Kestrel \ntoarse capul, alar-
mat`, tr`gnd brusc de ghidon ca s` evite ma[ina, se cl`tin`
nebune[te un moment [i c`zu \n [an].
Era un [an] plin de noroi. Kestrel c`zu \ntr-o parte, cu
bicicleta deasupra. De pe lan]ul neprotejat al acesteia,
picioarele expuse i se mnjir` cu ulei. Ma[ina un Capri
galben-mu[tar se opri la c]iva metri distan]` [i, un
moment, pe uli]` nu se mai auzi dect sfritul tot mai
sc`zut al ro]ii din spate a bicicletei, care se \nvrtea \n gol,
\ncetinind.
Ai p`]it ceva? se auzi un glas, iar Kestrel, ridicnd
privirea din cuibul ei de noroi, v`zu capul \ngrijit impecabil
al lui Stuart King profilndu-se pe cer.
Dumneata! strig` ea exasperat`, \ncepnd, spre pro-
pria ei surprindere, s` plng`. Sigur c` am p`]it! se tngui.
Sunt plin` de noroi [i ulei. Praf mi s-au f`cut hainele! Nu
gra]ie dumitale mai sunt \n via]`!
Stuart King se d`duse jos din ma[in` cu genunchii
tremurndu-i, gata s`-[i prezinte scuzele, \mp`ciuitor,
\n]eleg`tor sau \ndatoritor, dup` cum dicta situa]ia, dar
aceast` izbucnire din partea persoanei pe care se felicita
c-o evitase era prea mult. Totu[i, \[i p`str` calmul [i spuse
numai att:
N-a fost vina mea, s` [tii. Ai ie[it de pe drum cu vitez`
[i f`r` s` te asiguri.
N-ai nici un drept s` circuli a[a de repede pe o strad`
ca asta! replic` ea, revoltat`. Putea s`-]i ias` \n cale orice
vaci, copii, orice...
{i cnd colo, ai ap`rut dumneata, r`spunse el, \ncer-

cnd s` fac` haz.
{i cine te-a[teptai s` apar` de pe drumul casei noastre?
Lacrimile \ncepeau s`-i fie alungate de furie. Stuart
spuse:
Oricum, termin` cu plnsul. Nici nu trebuia s` circuli
cu o biciclet` ca asta e prea mare pentru dumneata.
Nu vorbi cu mine ca [i cum a[ fi un copil! strig` Kestrel.
{i ia chestia asta de pe mine!
Stuart fu ct pe ce s` zmbeasc`, c`ci Kestrel, a[a cum
st`tea a[ezat` \n [an], cu p`rul rev`rsat pe umeri [i fa]a mn-
jit` de noroi [i lacrimi, nu p`rea mai mare de treisprezece
ani. El \ns` [tia c` tinerele fete nu suportau referirile la vrs-
ta lor [i, cu tact, redeveni serios, ridicnd bicicleta pe drum.
Nu s-a \ntmplat nimic, constat` el, dup` ce-i examin`
spi]ele. Cred c` tat`l dumitale va fi mul]umit sau o fi a fratelui...?
Nu s-a \ntmplat nimic [tii c`-mi placi? {i hainele
mele? {i ciorapii, ferfeni]` s-au f`cut! mai descoperi ea. Cum
po]i fi a[a de neatent? Hai, nu mai sta [i te uita la mine
ajut`-m`, ce, nu po]i?
Totul a fost numai din vina dumitale, spuse el,
\ntinzndu-i mna. N-am circulat deloc prea repede [i chiar
dac` ai trìt aici toat` via]a tot trebuie s` fii atent` cnd ie[i
de pe un drum l`turalnic pe unul principal. Nici dumneata
nu [tiai ce-]i poate ie[i \n cale.
Ia mai taci din gur`! i-o retez` ea nervoas`, neg`sind
alt` replic` mai inteligent`.
Se ridicase pe jum`tate [i, \n acel moment, spre groaza
ei, mna lui Stuart alunec`, l`snd-o s` cad` la loc \n noroi,
cu un plescìt sonor. |l privi cu uimire.
Inten]ionat ai f`cut-o! spuse, uimit` de comportamentul lui.

Ai meritat. Nu v`d de ce te-a[ ajuta, dac` vorbe[ti
mrl`ne[te cu mine.
Un moment, se uitar` unul la altul \n t`cere, apoi Kestrel
\ncepu s` plng` din nou. De data asta nu mai erau lacrimi
de enervare, ci de umilin]` c` planul i se compromisese att
de jalnic, iar Stuart King o privi [i mai \ngrijorat, regretn-
du-[i imediat impulsul de moment.
Ascult`, \mi pare rù a fost o nesim]ire din partea
mea, spuse el pe dat`. Numai c`... of, haide, nu plnge... |mi
pare foarte rù. Cred c` noroiul se va peria u[or, dup` ce se
usuc`. Stai, las`-m` s` te ajut...
{i \ntinse din nou mna spre ea. Kestrel o \ntinse [i ea,
f`r` s` se uite, iar Stuart, cnd se aplec` s-o apuce, avu sur-
priza ca degetele ei s`-l \nha]e de \ncheietur` [i, dintr-o
smucitur` brusc`, se pomeni tras \n [an] lng` ea.
Nemaipomenit...! exclam` el, privindu-i fa]a br`zdat`
de lacrimi. Te-ai pref`cut, numai, c` plngeai.
Nu m` pref`ceam, sughi]` Kestrel, nesigur` dac` de rs
sau de plns, dar ai meritat-o. N-ar trebui s` mai umbli a[a
cu nasul pe sus.
|n via]a mea n-am \ntlnit o pu[toaic` mai prost-crescut`...
Tare mi-ar mai pl`cea s`-]i frec mutra asta \ngmfat` \n
noroi! \l \ntrerupse Kestrel, cu furie. Cum \]i permi]i s`-mi
vorbe[ti a[a? Nu-s un copil [i credeam c`, dup` ce m-ai
aruncat \n [an], \n primul rnd ar fi trebuit s` ai bunul sim]
de a m` ajuta f`r` s` m` iei de sus. Dar a[a sunte]i voi, `[tia
de la ora[, v` crede]i cei mai grozavi. Probabil te vei oferi
s`-mi pl`te[ti cur`]irea hainelor, convins c` a[a te-ai achitat
de toate.
Voiam s`-]i ofer o compensa]ie pentru cur`]ire, de

fapt, \ncepu el, dar se \ntrerupse la vederea expresiei ei
satisf`cute. Deci, asta-i p`rerea dumitale despre mine...?
\ntreb`, pe un ton meditativ.
Da, [i nu e nevoie s`-mi spui ce p`rere ai despre mine,
fiindc` asta s-a observat clar, din prima clip` cnd m-ai
v`zut, replic` tìos Kestrel.
Lui Stuart i se p`ru c` \n cuvintele ei se distingea o
anumit` ciud` [i, un moment, \i studie fa]a, \n cùtarea
unor indicii, pn` o v`zu \ncepnd s` ro[easc`. Kestrel
\ntoarse capul [i ridic` mna la obraz, cùtnd petele de
noroi.
De fiecare dat` cnd m` vezi, sunt plin` de noroi,
spuse ea, gata s-o podideasc` din noi lacrimile de frus-
trare.
Chiar \n acel moment, Stuart \[i spunea ct de superb ar
fi ar`tat \mbr`cat` elegant, iar dac` l-ar fi privit \n ochi
atunci l-ar fi putut face s` se simt` foarte vulnerabil. Se
\ntmpl` \ns` ca un cotcod`cit ascu]it, de undeva de sus, s`
le distrag` aten]ia, [i cnd ridicar` capetele \l v`zur` pe
domnul Ambrose coco[at de rs, plesnindu-se cu palmele
peste coapse la vederea lor a[eza]i \n noroi.
O, grozav` priveli[te pentru ochii am`r]i! chicoti el.
Ce ru[ine s` te vad` omul plin` de noroi, Miss Castrol, cu
hainele tale dr`gu]e numai tin`, da'zù c-ar`]i
nemaipomenit, zù c` da, [i domnul din Norwich tot a[a.
Am s` ]in minte asta cte zile oi avea, pe cinstea mea!
Cl`tin` din cap, [tergndu-[i o lacrim` de la col]ul
ochiului, [i travers` uli]a cu pa[i tr[i]i, pentru a-[i ocupa
postul de observa]ie preferat, \n poart`.
Sp`[it, Stuart se ridic` din noroi [i o ajut` [i pe Kestrel s`

ias`, de ast` dat` f`r` nici un alt incident. Se uitar` unul la
altul, serio[i.
|]i dai seama c` pn` mine va [ti tot satul, [i nici
m`car a[a cum a fost de fapt, spuse Kestrel.
Stuart d`du din cap, rozndu-[i buza.
Ascult`, \mi pare rù pentru haine [i pulov`rul `sta
are o culoare a[a dr`gu]`... A[a vrea s` te pot desp`gubi cu
ceva...
Las`, nu conteaz`, \ncepu Kestrel, dar imediat se
r`zgndi, continund: problema cu hainele, dar po]i face
ceva pentru mine, ca s` te achi]i. Po]i opri munca pe [antier.
Chipul lui Stuart, pe care se citise \n]elegerea, se
\ntunec`, \n timp ce r`spundea cu r`ceal`:
Acum m` tem c` ai dat-o \n bar`. {tii bine c` a[a ceva
nu se poate.
Ba nu [tiu deloc, \ncepu ea, cu aprindere, \ns` Stuart
o \ntrerupse:
Nu vreau s` vorbim despre asta, mai ales acum [i aici,
cnd e[ti \n halul `sta. Dac` e totul \n regul`, cred c` ar tre-
bui s` te duci acas` [i s` faci o baie sau ceva... Dac`-mi
trimi]i nota de plat` de la cur`]`torie, am s-o achit,
bine\n]eles.
Un adev`rat gentleman! se r`sti Kestrel, dup` care \[i
mu[c` buza. Nu voise s` fie grosolan`, dar ceva din tonul lui
o enervase [i observ` imediat c`-l jignise. |nainte de a apuca
s`-[i prezinte scuzele, Stuart se r`suci pe c`lcie [i plec`
spre ma[in`, f`r` o vorb`.
Capitolul 8
Domnul Richards fu \n]eleg`tor, dar nu \ntr-atta \nct s`

nu-[i dea seama c` vina fusese \n primul rnd a ei.
Cred c` to]i ne-am cam blazat \n leg`tur` cu circula]ia
rutier`, spuse el, dar cu asta n-am rezolvat nimic. M` bucur
numai c` nimeni n-a fost r`nit.
Numai amorul meu propriu, replic` am`rt` Kestrel.
Din nou acas`, cu blugii ei comozi pe ea, \ncepea s` vad`
partea comic` a lucrurilor.
{i, \n plus, orice [ans` am fi avut s`-l atragem de partea
noastr` acum a zburat pe fereastr`. |n veci n-o s` m` ierte
pentru c` l-am tras dup` mine.
|mi pare rù c` trebuie s-o spun, dar a[ fi dorit s` v`d
[i eu momentul, coment` domnul Richards, cu col]urile
gurii arcuite \ntr-un zmbet.
L-a v`zut b`trnul domn Ambrose, r`spunse Kestrel. A
traversat uli]a anume ca s`-mi spun` c` nu-l va uita pn` la
moarte. Pn` mine o s` vorbeasc` tot satul.
Da, m` rog, cu asta n-avem ce face. |]i va \nt`ri repu-

ta]ia \nc` pu]in [i atta tot.
Care reputa]ie?
Reputa]ia c` ]i-e imposibil s` te m`ri]i, spuse domnul
Richards, cu un lic`r \n ochi. Nimeni nu s-ar \nsura cu o fat`
focoas` ca tine, nu-i a[a?
A[ vrea s` pot fi [i eu la fel de sigur`, murmur` Kestrel
posomort`. Sigur` c` asta va fi p`rerea lor, bine\n]eles.
Am senza]ia c` o vor lua ca pe un semn ceresc c` omul `sta
[i cu mine suntem f`cu]i unul pentru altul, sau alt` nimi-
carni]` din-asta, [i se vor str`dui [i mai abitir s` ne com-
bine.
Fata mea drag`, ar fi trebuit s` te obi[nuie[ti pn`
acum [i s` [tii c` to]i o fac numai din bun`tate sufleteasc`.
A, [tiu, dar m` cam obose[te, nimic mai mult. Ce zici,
ne punem cizmele [i-o lu`m prin mla[tini pn` la Cinele
[i r`]oiul, pentru un p`h`rel?
Domnul Richards o cuprinse cu un bra] pe dup` umeri,
s`rutnd-o pe cre[tetul capului.
Bun` idee, spuse el. {i \n seara asta ai ar`tat foarte
dr`gu], \naintea bìi de noroi, \n caz c` nimeni nu s-a gn-
dit s`-]i spun`.
Nu mi-a spus nimeni, dar \]i mul]umesc. Cred c`
de-acum \ncolo m` voi m`rgini la \nf`]i[area dr`gu]`.
Se spune c` pn` [i mndria se pleac` \n fa]a unei
c`z`turi.
Pentru mine vei fi dr`gu]` \ntotdeauna.
|ntr-o deplin` armonie, pornir` prin \ntunericul
\nser`rii, peste mla[tina pe care o cuno[teau att de bine;
cnd ajunser` la Cinele [i r`]oiul se l`sase noaptea, iar

luminile crciumii str`luceau \mbietor prin ferestrele joase.
|[i [terser` cizmele de noroi pe bara de font` anume
instalat` lng` u[` [i intrar` \n salonul cam friguros. De cum
p`[i \nùntru, Kestrel \l auzi, deloc surprins`, pe Joe
Lambert \ntmpinnd-o cu urm`torul comentariu miezos:
Bun`, Kestrel! Ei, am auzit [i eu c` doamnele fac \mpa-
chet`ri cu n`mol, dar nu [tiam c` se aplic` \n partea asta!
Gestul lui era teribil de comic, iar Kestrel, cu toat` \ndr-
jirea ei, nu putu s` nu se al`ture rsului general.
A doua zi, \ns`, nu mai fu nimic de rs. Soarele r`s`ri din

nou pe un cer senin, iar Kestrel [i tat`l ei pornir` \nc` din
zori. |narma]i cu echipamentele lor obi[nuite binoclul [i
caietul se duser` pn` la ascunz`toare [i-[i ocupar` pos-
tul, pentru a observa ere]ii. Ace[tia ie[iser` amndoi la
vn`toare, plutind pe deasupra mla[tinilor cu ]ipetele lor
tnguitoare, pentru ca ocazional s` dispar` \n cte-un loc
ferit, probabil ca s` m`nnce ce prinseser`.
Problemele \ncepur` pe la [apte [i jum`tate, cnd sosir`
muncitorii cu un furgon Bedford, la scurt timp \naintea
unei basculante [i a unei betoniere. Kestrel [i tat`l ei schim-
bar` priviri nelini[tite, dar nu puteau face altceva dect s`
priveasc`.
N-a[ fi crezut c` p`mntul e destul de uscat deja, \i
spuse Kestrel domnului Richards, spernd \n subcon[tient
c` opinia lui avea s` adevereasc` acest lucru, dar tat`l ei nu
f`cu dect s` ridice din umeri.
Nu [tiu ce s` zic... Poate le-au adus ca s` le foloseasc`

mai trziu... Poate c` nu le vor folosi azi.
Din clipa sosirii oamenilor pe [antier, p`s`rile \nce-
puser` s` dea semne de nelini[te. Zburau \ncoace [i-ncolo
prin jurul locului de cuib, chemndu-se, repezindu-se cu
mi[c`ri scurte [i nervoase, diferite de gra]ia calm` dinainte.
La \nceput, zburar` \ncontinuu \napoi spre cuib, oprindu-se
\n apropiere [i privind \n jur cu mi[c`ri iu]i ale capului, dar
treptat se \ndep`rtar` de el, evitnd tot mai vizibil agita]ia [i
zgomotele de pe [antier.
Femela p`rea mai dispus` s` stea pe loc dect masculul,
dar cnd porni primul motor o p`r`si [i pe ea curajul [i, cu
un ]ip`t alarmat, \[i lu` zborul spre locul unde o a[tepta
perechea ei, la o oarecare distan]`. Un moment, cele dou`
p`s`ri st`tur` una lng` alta, atente, apoi \[i luar` zborul,
\ndep`rtndu-se spre mare.
O, tat`! ]ip` Kestrel, apoape \n lacrimi. Au plecat. Of,
nesim]i]ii, cum pot fi att de zgomoto[i? A[a-mi mai vine s`
m` duc acolo [i s` le stric fier`tania!
Pentru numele lui Dumnezeu, Kestrel! exclam` dom-
nul Richards, alarmat. Nu l`sa s` ]i se urce la cap reputa]ia
asta de femeie de ac]iune. O asemenea fapt` e delict penal
po]i avea necazuri foarte serioase. {tiu c` nu vorbe[ti
serios, dar nu vreau s` te-aud nici m`car spunnd-o.
Ba vorbesc foarte serios! declar` ea cu aprindere,
strngnd pumnii. Dac` alt` cale nu am ca s`-i opresc, am s-o
fac le pun zah`r \n rezervorul de benzin`, sau ceva...
P`s`rile sunt mai importante dect porc`ria aia jegoas` [i
\mpu]it` care zdr`ng`ne \ntruna!
|]i interzic cu des`vr[ire s` faci una ca asta! continu`

serios domnul Richards. {i m-a[ sim]i mult mai lini[tit dac`
nici nu te-ai mai apropia de [antier.
De ce? De ce s` nu trec, cum fac \ntotdeauna?
Fiindc`, feti]o, dac` se produce vreo stric`ciune acci-
dental` [i se [tie c` ai trecut tu pe-aici [i c` le purtai pic`,
s-ar putea s` se cread` c` tu ai f`cut-o.
Kestrel st`tu un moment pe gnduri.
Vrei s` zici c` ar fi \n stare s`-mi fac` o \nscenare?
Tat`l ei oft`.
Nu, nu asta vreau s` zic. De ce trebuie s` le dramatizezi
a[a pe toate? Precis e influen]a tuturor acelor filme pe care
le vezi la televizor.
Iubitul meu t`tic, \i zmbi Kestrel strngndu-l de bra],
[tii bine c` nu m` uit aproape deloc, dect la emisiunile
despre via]a \n s`lb`ticie. Poate c` dramatizez, dar n-am
\ncotro. Omul `sta scoate la lumin` tot ce am mai rù \n
mine.
Of, nu [tiu... ar`]i destul de interesant cnd te
enervezi, coment` tat`l ei. Ei, [i-acum nu crezi c` ar fi mai
bine s` mergem [i s`-ncerc`m s` g`sim ere]ii?
Kestrel uitase de ei un moment, iar pe fa]` \i ap`ru o
expresie grav`.
Vai de mine, da ce \ngrozitor, cum am putut uita de ei...!
Era de a[teptat e[ti tn`r`, ai pe cap [i alte lucruri,
nu numai ni[te biete p`s`ri.
Tat`!
Te tachinez, feti]o. Haide, s` mergem. A[ vrea s` [tiu
unde sunt. Poate reu[esc s` deduc ceva din mi[c`rile lor.
S-ar putea s` se fi speriat doar temporar. |n orice caz, eu a[a

sper. Ar fi o tragedie s` fi v`zut ultima oar` perechea noas-
tr` \n curs de reproducere.
Diminea]a trecea treptat, dar nicìeri nu se z`rea nici
urm` de ere]i, iar lui Kestrel i se spulberau tot mai mult
speran]ele. Tat`l ei, v`znd acest lucru, propuse s` se
despart` pentru a acoperi dou` zone diferite, \ntlnindu-se
din nou la ora mesei, ca s`-[i compare constat`rile.
Avem [anse mai mari s` le g`sim dac` acoperim o
regiune mai \ntins`, spuse el.
Desigur, \i d`du dreptate Kestrel. Cine ia binoclul?
Mai am unul, \n rucsac.
Kestrel \l deschise [i g`si \nùntru micul binoclu de
rezerv`.
Dac` le z`re[ti, \i spuse domnul Richards, stai pe loc [i
urm`re[te-le cu aten]ie, ca s`-mi po]i spune ct mai exact ce
fac. {i, nici o grij` nu cred c` s-au speriat definitiv.
|nc`, preciz` Kestrel.
Tat`l ei n-o contrazise.
Se desp`r]ir`, pornind \n direc]ii diferite. Kestrel observ`
c` norul care plutise la orizont de diminea]` se apropia cu
repeziciune dinspre mare, iar vntul se \nte]ea. Sufla de la
nord-est, un vnt care de obicei aducea ploaie, iar cnd se
hot`r\ s` se duc` la mas` cerul era acoperit complet [i \nce-
puser` s` cad` primii stropi.
Poate va ]ine \n loc lucr`rile, \[i spuse ea. A[ dori-o din
tot sufletul [i sper s` nu fie prea trziu. M` \ntreb dac` tata
le-o fi g`sit... Cred c-am s` m` \ntorc pe la [antier, ca s` v`d
dac`-i deranjeaz` ploaia.
Drumul \napoi era foarte lung [i, cnd ajunse, din cerul
plumburiu ploua toren]ial, iar [antierul era \ntr-adev`r
pustiu. Speran]ele \i mai ren`scur` pu]in, [i privi nelini[tit`
norii, pn` se convinse c` plafonul nu mai avea nici o
sp`rtur`. Atunci se \ndrept` spre cas` [i, \n timp ce se
apropia de biseric`, v`zu dou` siluete conversnd peste gar-
dul cur]ii tat`l ei [i vicarul.
Trebuie s` spun, zise domnul Truman, cnd Kestrel
se apropie, c` nu credeam s` v`d ziua cnd m` voi bucura
de atta ploaie, dar iat` c` s-a \ntmplat. Cnd au c`zut
primii stropi, abia dac` mi-a venit s` cred. M` aflam \n
biseric`, sortnd partiturile pentru repeti]ia corului, cnd
am auzit ploaia b`tnd \n ferestre. A[a c` mi-am luat
umbrela [i am pornit spre... tab`ra inamic`, dac` m` pot
exprima a[a.
Vezi c` [i dumnealui o ia \n serios la fel ca noi, \i spuse
domnul Richards lui Kestrel.
O, \ntr-adev`r, \ntr-adev`r, r`spunse vicarul cu sinceri-
tate. Nu pot spera s` am alt` [ans` de a vedea o pereche de
ere]i f`cndu-[i cuibul aproape \n ograda mea.
{i pe [antier ce se \ntmpla? \ntreb` Kestrel.
A, da... \n fine, la vremea cnd am ajuns acolo ploua cu
g`leata, iar oamenii se ad`postiser` \ntr-o barac`. Probabil
a[teptau s` vad` dac` va \nceta, dar dup` un timp tn`rul
acela domnul King, nu-i a[a? a venit [i a vorbit cu vrst-
nicul cred c` e maistrul [i a trimis oamenii acas`.
M` rog, trebuie s` fi fost evident chiar [i pentru el c`
nu se va opri prea curnd, spuse Kestrel, pe un ton tìos
care nu-i sc`p` vicarului.
Bietul om, spuse acesta. |mi pare foarte rù pentru el

la urma urmei, e meseria lui [i cred c`-l frustreaz` foarte
tare c` \l ]ine \n loc un fenomen asupra c`ruia nu are nici o
putere.
Sper c` nu v-a]i sim]it constrns s` v` ruga]i pentru el
ca s` aib` vreme frumoas`, coment` sec domnul Richards.
A, nu, dac` e vorba s` aleg \ntre el [i ere]i, m` tem c`
n-are nici o [ans`. Dar de ce nu intr`m \n sacristie, la
ad`post de ploaie?
Ei, eu tocmai m` duceam acas` s` m`nnc ceva, spuse
Kestrel privindu-[i tat`l, dar acesta d`du din cap spre vicar,
spunnd:
Da, vom intra cteva minute, ca s` mai st`m pu]in de
vorb`. Kestrel, tocmai \i spuneam domnului Truman
despre problema noastr` [i ne-a sugerat s` organiz`m o
campanie.
O campanie?
Da, intr` [i vom discuta despre ea.
|n sacristie era cald [i uscat [i mirosea a mucegai, ca \n
toate sacristiile vechi. Cei doi vizitatori se a[ezar` pe
scaunele tari ale sacristiei, \n timp ce vicarul se rezema de
cuf`r, \ntr-o pozi]ie elegant`.
Ai v`zut p`s`rile, tat`? fu prima \ntrebare a lui
Kestrel, dup` ce-[i scoase apa din urechi. Ciudat, cum
niciodat` nu observai c` te udase[i pn` nu intrai \n
cas`.
Da, de departe. Nu m-am apropiat foarte mult de ele,
dar bine c` m`car st`teau prin zon`, nu se \ndreptau spre
locuri mai \ndep`rtate.
Unde erau? \ntreb` nelini[tit` Kestrel.

|n apropiere de Colmansfield, unde e balta aia cu ap`
st`t`toare.
Dar e att de departe! strig` Kestrel.
Nu [i pentru un erete, r`spunse tat`l ei. Dar tocmai de
aceea nu m-am apropiat nici eu.
Se vor mai \ntoarce?
Cred c` da. Probabil vor reveni disear`, iar cnd
au s` vad` c` e lini[te din nou s-ar putea s` se calmeze.
Cel pu]in, a[a sper. Dar asta ne readuce la vechea pro-
blem` dac` st` ploaia, totul se va relua de la \nceput
[i nici ele n-au s` se \napoieze de un num`r nedefinit
de ori.
Nici ploaia n-o s-o ]in` la nesfr[it, interveni vicarul. De
aceea am propus s` declan[`m o campanie pentru a prote-
ja p`s`rile.
O campanie \n sat? \ntreb` Kestrel, f`r` convin-
gere.
Ini]ial, desigur, va trebui s` ob]inem sprijinul satului.
Ideea e s` adun`m ajutoare suficiente pentru a \nainta o
propunere la urm`toarea [edin]` a consiliului parohial,
care se va ]ine s`pt`mna viitoare. Atunci ar trebui s` se
poat` exercita presiuni suficient de puternice asupra con-
structorilor pentru a-i ]ine \n loc pn` ajungem la alte con-
cluzii.
Mi se pare cumplit de lent, r`spunse Kestrel, lund \n
sinea ei hot`rrea ca, dac` era absolut necesar, s` \ncerce
totu[i s` strecoare un kilogram de zah`r Tate Lyle \n rezer-
vorul de benzin`, cel pu]in ca m`sur` temporar`.
Mi se pare singura cale, spuse vicarul. Trebuie s` d`m

imediat drumul unei campanii [i s` ]inem o \ntrunire \n sala
parohiei, ct de curnd posibil, ca s` supunem la vot.
O \ntrunire? Cnd? \ntreb` Kestrel.
Duminic`, a[ zice. Duminic` seara, dup` vecernie.
Duminic`? De ce nu ast`-sear`? S-ar putea ca mine
ploaia s` \nceteze.
Avem nevoie de timp pentru a face publicitate
\ntrunirii [i a duce pu]in` munc` de l`murire, draga mea,
r`spunse domnul Richards. Trebuie ca la \ntrunire s` vin`
ct mai mult` lume, altfel mo]iunea nu va avea nici o greu-
tate.
{i-n plus, adùg` vicarul, vom avea asigurat` prezen]a
tuturor celor de la vecernia de duminic`. Personal am s`-i
conduc \n sala parohial`.
Numai s` n-o [tearg` cnd trec prin fa]` pe la Bell,
coment` Kestrel.
Voi avea eu grij`. {i-acum, m` \ntreb dac` a]i vorbit cu
cei de la Societatea Regal` pentru Protec]ia P`s`rilor. Ar tre-
bui s` ne poat` da ni[te sfaturi. Poate vor trimite pe cineva
s` ]in` o cuvntare la \ntrunire un vorbitor profesionist e
mult mai impresionant pentru auditoriul din sat dect un
localnic cunoscut.
Le-am scris imediat ce am identificat p`s`rile, r`spunse
domnul Richards. De fapt, cred c` r`spunsul lor ne [i
a[teapt` acas` am plecat \nainte de a fi venit po[ta, azi-
diminea]`. Dar, desigur, voi lua din nou leg`tura cu ei. Am s`
le telefonez azi dup`-amiaz` [i-i voi \ntreba despre un
vorbitor.
Bun, spuse vicarul. Ei bine, eu voi \ncepe \n dup`-amiaza

asta pu]in` campanie la domiciliile oamenilor am pe list`
cteva vizite pentru ziua de azi [i mai pot strecura cteva,
\naintea repeti]iei cu corul. Desigur, le voi vorbi [i cori[tilor
iar voi doi n-ar strica s` v` da]i toat` silin]a ca s` r`spn-
di]i vestea, nu-i a[a?
Desigur, r`spunse domnul Richards. |i voi spune dom-
nului Ambrose, iar r`spndirea va fi asigurat`.
Iar eu m` duc pe la Theo, adùg` Kestrel, prad` unei
inspira]ii nea[teptate, ca s-o \ntreb dac` nu ne poate face
ni[te afi[e. Un afi[ viu-colorat, vizibil, \n fereastra po[tei, [i
unul la Cosser's, unul la bibliotec`... ar trebui s` fie de folos
pentru cauza noastr`.
Bun` idee, spuse domnul Truman. |i po]i cere lui Joe
Lambert s` pun` unul [i \n barul de la Cinele [i r`]oiul.
Nu cred c` domnul Partridge va dori s` afi[eze vreunul [i la
Bell, \ntruct acolo locuie[te Liderul Opozi]iei nu-i putem
cere s` ri[te pierderea clientelei.
Dar, \[i spuse Kestrel dintr-o dat`, \n timp ce se \ndrep-
ta spre magazinul lui Theo prin ploaia toren]ial`, exact asta
sper`m s` fac` Stuart King s` plece. Un moment, ideea \i
d`du o senza]ie extrem de nepl`cut`.
Capitolul 9
Strada mare a satului era pustie [i, \ntruct norii gro[i

coborser` pn` aproape de sol, se \ntunecase ca pe \nse-
rat. Ploaia c`dea \n rafale, iar Kestrel, care se strecura pe
lng` ziduri, la fereal`, se repezi \n magazinul lui Theo,
unde se opri s`-[i scuture apa din p`r [i ochi.
Nu [tiu de ce nu-]i iei o canadian` cu glug`, o
\ntmpin` Theo \n chip de salut. Sunt sigur` c` p`rului tù
nu-i face deloc bine s` se ude \ncontinuu a[a.
Nu se ud` \ncontinuu, ci numai cnd plou`, r`spunse
Kestrel pe un ton rezonabil. {i-apoi, ploaia vine de la
Dumnezeu.
Nu-mi \ncepe! gemu Theo, venind s`-i ia hanoracul.
Azi-diminea]` m-am dus la po[t` dup` ni[te timbre [i a tre-
buit s-o suport dou`zeci de minute pe doamna Dorrit cu o
predic` despre ploaie. Pare s` aib` un mandat special de la
Dumnezeu, sau a[a ceva, ca s`-i interpreteze semnele. Nu
[tiu ce va face vicarul, cnd o s`-l pun` pe liber. Dup`
evanghelia ei, ploaia e o pedeaps` trimis` satului pentru

toate p`catele comise anul trecut sub pretextul caniculei
femei care se f]iau de colo-colo \n bikini [i-a[a mai
departe.
Kestrel rse.
Eu n-am v`zut prea multe f]ieli, dect din partea
sezoni[tilor iar majoritatea costumelor bikini erau purtate
de copii sub zece ani. Dar, apropo de vicar...
Vrei o cafea?
Te-am refuzat eu vreodat`?
Atunci, du-te dincolo [i stai jos. N-o s` ne deranjeze
nimeni, pe ploaia asta.
Cu att mai bine, pentru c` voiam s`-]i vorbesc, spuse
Kestrel.
A, da, despre vicar! Bine, a[teapt` s` pun cafeaua pe
mas`.
Kestrel se a[ez` la una dintre mesele din lemn de
brad, \n fundul magazinului, [i aprinse lampa ag`]at`
deasupra acesteia afar` de \ntunecase de-a binelea.
Theo aduse o cafetier` plin` [i o pr`jitur` apetisant`, cu
nuc` [i cafea.
|ncerc o nou` re]et`, spuse ea. S`-mi spui cum ]i se
pare.
Dup` cum arat`, e prea bun` pentru clientela estival`,
coment` Kestrel.
Ce crud` e[ti, replic` Theo \n timp ce se a[eza [i turna
cafeaua. Serve[te-te. {i-acum, ce-i cu vicarul?
Kestrel \i povesti despre incidentul de diminea]a, cu
p`s`rile, [i despre campania propus` de domnul Truman.
Va face propagand` din cas`-n cas`, iar duminic`, dup`

vecernie, vom ]ine o mare \ntrunire \n sala parohial`, ca s`
ob]inem sprijinul pentru o mo]iune care va fi supus` con-
siliului parohial, s`pt`mna viitoare. Nu m` tem dect c` va
fi prea trziu ca s` mai foloseasc` la ceva. Dac` ploaia se
opre[te, ma[in`riile vor porni din nou, iar p`s`rile au s`
plece.
Iar consiliile de soiul `sta sunt foarte \ncete [i greoaie,
coment` Theo \ngndurat`, de[i, desigur, o asemenea
mo]iune ar avea efect. Printre membri sunt mul]i iubitori ai
p`s`rilor Colonelul Drake, doamna Humphries [i al]ii ca ei.
Kestrel d`du din cap.
Dar am hot`rt ca, \n ultim` instan]`, s` \ncerc un
sabotaj.
Theo ridic` o privire tìoas`.
Adic`, s` le gùre[ti instala]iile, chestii din-astea?
Nu, r`spunse Kestrel zmbind. N-am s` spun mai mult,
ca s` nu te incriminez. Dar de fapt am venit s`-]i ob]in aju-
torul \n problema unor afi[e ai putea s` ne trnte[ti ceva
b`t`tor la ochi, ca s` atrag` oamenii la \ntrunire?
Ce limbaj auzi acolo, s` trntesc, cnd e vorba de
capodoperele mele! Dar, desigur, voi \ncerca s` v` ajut.
Cte vrei?
Cam o jum`tate de duzin`, dac` ai timp, spuse Kestrel.
Unul la po[t`, desigur, [i unul la bibliotec` Laura o s`-l
pun` \ntr-un loc vizibil...
Laura nu-i prea pornit` pe problema asta cu p`s`rile,
s` [tii, o preveni Theo. Este o femeie extrem de practic` [i
nu crede \n lupta cu morile de vnt.
Dar nu e nici \mpotriv`, nu-i a[a?

Nu, nu tocmai, dar nici nu se omoar`. Pe urm`, mai
sunt [i legumele ei, desigur. Noii locatari din noile case vor
fi tot at]ia posibili cump`r`tori. {i-i pare foarte rù pentru
M`ria Sa Agentul...
Kestrel nu era sigur` ct de serios vorbea Theo, dar
r`spunse \n acela[i spirit:
Ei, po]i s`-i spui c` p`s`rile vor ajuta satul s`
devin` celebru, [i-atunci va face avere vnzndu-le
legume turi[tilor. Iar \n ceea ce-l prive[te pe Stuart
King...
Da? M` intereseaz` s` v`d cum vei r`spunde [i la
obiec]ia asta.
De pild`: dac` va construi \n continuare, au s`-l
avanseze pentru c` a rezolvat o situa]ie dificil` [i-l vor
trimite pe un [antier de construc]ii din de[ert, pentru arabi,
unde va muri de insola]ie. A[a c`, dac` nu-l sprijin`, \i face
o favoare.
Ingenios, rse Theo. Dar s` fim serioase un
moment, eu totu[i am \ndoielile mele \n leg`tur` cu cam-
pania asta dac` va avea vreun efect, sau un efect sufi-
cient...
Crezi c` n-ar trebui s-o facem?
A, nu, consider c` e bine s` mergem \nainte, dar cred
c` avem nevoie de presiuni mult mai mari pentru a-i
convinge pe constructori s` \ntrerup` un proiect att de
avansat.
Ziarele? propuse Kestrel.
Theo cl`tin` din cap.
Mai mult. Televiziunea. Mai exact, emisiunea-magazin

de la ora [ase, Panoramic sau, cel pu]in, partea din ea
care se ocup` de Estul Angliei.
Pare tentant, dar cum s` facem...? \ntreb` Kestrel.
|ntmpl`tor, \l cunosc destul de bine pe redactorul
emisiunii, Tony Flaxman, cu care am lucat acum c]iva ani
la o emisiune asem`n`toare...
Ai lucrat la B.B.C.?! exclam` Kestrel surprins`.
Mai lucrez [i acum, din cnd \n cnd, r`spunse Theo
cu modestia cuvenit`.
Pe fa]a lui Kestrel se ivi un zmbet serafic.
Deci, asta faci tu cu ocazia c`l`toriilor `lora misterioase \n
ora[! {tiam eu c` e ceva interesant, dar nici prin minte nu-mi
trecea ce anume. Mai degrab` te-a[ fi considerat agent secret.
Hai c` vorbe[ti prostii, zmbi Theo. S` nu ne abatem
de la subiect. Ideea e c` sunt sigur` c` l-a[ putea convinge
pe Tony s` realizeze un material despre ere]i, la rubrica
despre Estul Angliei. Iar unul dintre cercet`torii lui ar putea
s` afle cine sunt oamenii de la baza antreprizei [i, eventual,
s` exercite unele presiuni asupra lor.
Cu siguran]`, emisiunea i-ar impresiona pe oamenii
din partea asta a lumii, spuse Kestrel cu \nsufle]ire. Practic
toat` lumea se uit` la Panoramic, datorit` [tirilor agricole,
[i tot ce se spune acolo e liter` de evanghelie.
St`tu un moment pe gnduri.
Dar cnd s-ar putea face? Dac` mai \ntrzie mult, nu va
folosi la nimic. Cred c` emisiunea asta se preg`te[te cu
s`pt`mni de zile \n avans.
Theo rse.
Nu e cazul, pentru emisiunile de genul `sta. Trebuie

s` aib` posibilitatea de a introduce [tiri proaspete pn`
\n ultimul moment, altfel ar fi o emisiune s`lcie ca mn-
carea sleit`. Nu, nici o grij` viteza face tot farmecul. Voi
merge s` vorbesc cu el mine diminea]` [i sunt destul de
sigur` c`-l pot convinge s-o bage imediat vineri seara,
s` zicem. Vineri e cel mai bine, pentru c` au [i stu-
diourile locale extinse, [i cea mai mare audien]` la
public.
Vineri! Ar fi extraordinar! exclam` Kestrel, \nsufle]it`.
Voi avea grij` ca [i la \ntrunirea de duminic` s` vin` toat`
lumea [i-i vom ar`ta domnului Stuart King c` nu-i de glum`
cu noi...
Se \ntrerupse brusc, c`ci \n acel moment u[a magazi-
nului se deschise, cu un clinchet vesel al clopo]elului
chinezesc pe care Theo \l ag`]ase deasupra, [i intr` tocmai
subiectul conversa]iei. Se opri \n prag, parc` nefiind sigur
c` nimerise bine, iar Theo se ridic` imediat [i porni spre
el.
Bun` ziua! Ce pot face pentru dumneavoastr`? \ntreb`
ea binevoitoare.
Stuart ar`ta destul de jalnic, cu p`rul ud lipit de cap,
[iroind de ap` pe guler. Impermeabilul lui alb [i elegant nu
mai era tocmai imaculat, avnd pete de noroi \n jurul
fundului, [i nici ghetele negre nu mai luceau, cu toat` glo-
ria dinainte stins`.
Nu sunt sigur c` mi s-a spus bine, \i r`spunse el lui
Theo. Am \ntrebat dac` e prin sat vreun loc unde a[ putea
bea o cafea, sau a[a ceva \n camera mea e att de mohort
[i nu-mi place s-o deranjez pe doamna Partridge tot timpul

iar cei de la po[t` mi-au spus c` aici ]ine]i un fel de cafe-
nea, vara...
Da, dar numai vara, \i spuse Theo. {ti]i, pentru vizita-
tori. Iarna n-ar fi rentabil`.
A, \n]eleg... murmur` el, cu o dezam`gire de nedescris.
Kestrel, care st`tea ascuns` dup` o plant` mare de plas-
tic, avu dintr-o dat` revela]ia a ceea ce \nsemna s` n-ai unde
merge [i ce face \ntr-o asemenea zi.
Dar, \ntmpl`tor, continu` Theo repede, tocmai
am f`cut ni[te cafea [i mai am [i o pr`jitur` c`reia \i
\ncerc re]eta, a[a c` sunte]i binevenit s` pofti]i al`turi
de noi.
Ce s` spun, mul]umesc nespus, sunte]i foarte ama-
bil`... \ncepu \ncntat Stuart [i, f`cnd un pas spre masa cu
lampa aprins`, v`zu cine era cealalt` persoan`.
Se opri brusc.
A... f`cu el.
Asta voiam [i eu s` zic, replic` Theo. Cred c` o
cunoa[te]i pe domni[oara Kestrel Richards, fiica ilustrului
nostru ornitolog local.
Ne-am cunoscut... murmur` el, \ncurcat.
Kestrel \ncerca s` par` indiferent`.
Nu v` descuraja]i din cauza mea, spuse ea. E o zi infer-
nal` ca s` umbla]i pe str`zi.
Sunte]i foarte amabil`, dar nu vreau s` deranjez,
r`spunse ferm Stuart.
Nu, nu, nu ne deranja]i deloc, insist` Theo. Sta]i jos,
scoate]i-v` trenciul...
Nu m-a]i \n]eles... M` tem c` domni[oara Richards [i cu

mine nu suntem... tocmai strìni. M` tem c` prezen]a mea
n-ar fi binevenit`, spuse el, ]eap`n.
{tiu despre incidentul cu baia-de-noroi, replic` Theo,
[i nu pot spune dect un lucru: dovede[te c` \n materie de
neghiobie amndoi sunte]i la fel. {i-acum, sta]i jos. Kestrel
poate pleca dac` are vreo obiec]ie [i-a bùt cafeaua.
Kestrel rse, iar Stuart o privi surprins, constatnd ct de
schimbat` ar`ta cnd era destins`, f`r` s` fiarb` de draci.
Dac` sunte]i sigur`... spuse el, ezitant.
Kestrel profit` de ocazie.
Da, v` rog. Ave]i la fel de mult dreptul s` sta]i aici, ca
[i mine. {i, oricum, voiam s` m` scuz pentru cele \ntm-
plate atunci. Era]i \mbr`cat cu haine de ora[ [i nu se cuve-
nea s` fac ce-am f`cut.
M` rog, [i mie \mi pare rù, cred c` [i hainele dum-
neavoastr` s-au f`cut praf, spuse el, u[urat c` avea ocazia s`
se scuze.
Eu am fost de vin` nu m-am uitat pe unde
mergeam...
{i eu am fost de vin` n-ar fi trebuit s` conduc att de
repede...
Of, pentru numele lui Dumnezeu, mai t`ce]i din gur`,
amndoi! \i admonest` binevoitoare Theo. A]i putea-o ]ine
a[a la nesfr[it. Cum v` place cafeaua?
Neagr`, v` rog, [i f`r` zah`r.
Theo zmbi.
Un om cu gust, coment` ea, f`cndu-i cu ochiul lui
Kestrel, care-i r`spunse cu o privire \ncruntat`.
Apoi, Theo se duse \n buc`t`rie dup` cafea, iar Kestrel [i

Stuart se pomenir` dintr-o dat` singuri. Se l`s` o t`cere
penibil`.
Urt` vreme, spuse el, ca s` destind` atmosfera.
Pentru dumneavoastr`, r`spunse Kestrel.
Stuart nu pricepu sub\n]elesul [i continu`:
Da, a trebuit s` \ntrerupem lucrul pe ziua de azi. Nu
cred c` se va opri pn` seara.
{i p`s`rile mele au fost deranjate, spuse Kestrel,
str`duindu-se s`-[i p`streze calmul. Azi-diminea]` le-a alun-
gat zgomotul.
|mi pare rù, murmur` el, \ncurcat.
Serios?
Da, pentru c`-mi dau seama ct sunt de importante
pentru dumneavoastr`, r`spunse Stuart, \ncercnd s` fie
obiectiv. Dar n-am ce face. Casele trebuie s` fie construite
e nevoie de ele.
Cine are nevoie de ele? ripost` Kestrel. Nu sunt
locuin]e ale prim`riei pentru s`racii din mahalale, sau pen-
tru cei f`r` ad`post. Sunt vile scumpe pentru oameni
boga]i. Ce nevoie s` fie de ele? Cum vor ajuta la rezolvarea
crizei de locuin]e?
Vocea \ncepea s`-i devin` tìoas`, ceea ce-l irita pe
Stuart.
Aceasta este o viziune foarte naiv`, spuse el. Oamenii
care cump`r` aceste case le vor vinde pe cele vechi, mai ief-
tine. Pe acelea le vor cump`ra al]ii, care [i le vor vinde pe
cele actuale, [i mai ieftine. {i a[a mai departe. Procesul se
desf`[oar` pn` la cap`t, elibernd \n cele din urm` cele
mai ieftine domicilii pentru cump`r`torii f`r` antecedente.

Astfel sunt ajuta]i cei f`r` ad`post. {i nu uita, avnd \n
vedere costurile manoperei [i ale materialelor din momen-
tul de fa]`, este aproape imposibil s` se construiasc` o cas`
nou` destul de ieftin` pentru un cump`r`tor care nu are
nimic de vnzare.
Toate bune [i frumoase, dar r`mnem cu o mul]ime de
locuin]e asemenea `stora pe care \ncerca]i s` le construi]i
aici [i care continu` s` stea goale. Sunt foarte pu]ine dintre
cele ieftine [i multe dintre ele se d`rm`.
Stuart deschise gura s` r`spund`, apoi se r`zgndi.
N-are nici un rost s` continu`m discu]ia asta cnd
numai unul dintre noi cunoa[te faptele, spuse el.
Care fapte? Oi fi [tiind dumneata faptele privitoare la
case, dar despre p`s`ri ce [tii?
Foarte pu]in, doar atta ct am nevoie. P`s`rile pur [i
simplu nu sunt importante.
Deci crezi c` omul e singura fiin]` care are dreptul s`
trìasc` pe planeta asta? \ntreb` Kestrel cu aprindere, chiar
\n momentul cnd Theo aducea cafetiera plin`.
Cafeaua! anun]` ea. Am auzit cumva sunetul cristalin al
glasurilor ridicate? Nu v` pot l`sa un minut singuri f`r` s`
v` certa]i?
|ncercam s` nu m` cert, replic` Stuart, dar...
Dar e[ti prea gentleman ca s` acuzi o domni[oar` c` te-a
provocat, \ncheie Theo \n locul lui.
Stuart zmbi involuntar, privind spre Kestrel. Ochii li se
\ntlnir` [i, un moment, Kestrel avu o senza]ie stranie de
\nrudire cu el, ca [i cum s-ar fi cunoscut de-o via]`, ca [i cum
ar fi crescut \mpreun`, ca [i cum ea [i el... Dar nu dur`

dect o frac]iune de secund` [i oricum nu avea nici un
sens.
Se pare c` amndoi suntem de neclintit, spuse ea cu
voce slab`, \mbujorat` de stnjeneal`; apoi \[i feri privirea,
adùgnd sfid`tor: dar n-am s` m` las \nvins`. Nu voi fi
\nvins`.
Sigur c` nu vei fi, r`spunse Theo, vorbindu-i ca unui
copil \mbufnat. {i-acum, s` facem pace. Mai vrei o cafea,
Kestrel?
Nu, nu, mai bine plec... s` m` ocup de... [tii tu ce,
spuse Kestrel, ridicndu-se brusc [i f`r` a-l privi pe Stuart.
|]i mul]umesc pentru cafea, Theo iar pr`jitura a fost deli-
cioas`. Cnd s` trec mine, ca s` aflu vestea? \ntreb` ea,
privind-o semnificativ, pentru a-i da de \n]eles s` nu-i vor-
beasc` lui Stuart despre planurile lor.
A, cred c` revin pn` la prnz, r`spunse Theo. Treci
atunci. Dac` nu m-am \ntors, am s` vin eu pe la voi, la ora
ceaiului.
Perfect, ne vedem atunci. Pa. La revedere, domnule
King, adùg` ea, privindu-l cu pruden]` dar senza]ia
aceea ciudat` nu-i mai reveni, iar chipul lui p`rea complet
neutru.
La revedere, fu singurul r`spuns.
Capitolul 10
Cnd Kestrel intr` \n bibliotec`, \nùntru erau cteva

persoane, dar Laura nu se vedea printre acestea. Polly
Hoxey, bibliotecara adjunct`, care era nepoata doamnei
Truman, so]ia vicarului, o anun]`:
Laura s-a dus acas` a plecat acum vreo or`.
A... e bolnav`? \ntreb` Kestrel.
Nu, azi a lucrat doar o jum`tate de zi. Ca-n fiecare
miercuri.
Am crezut c` lunea avea jum`tate de norm`...
Nu, lunea se duce la Lowestoft s` aleag` c`r]i.
Miercurea \[i ia o jum`tate de zi liber`. Doar c` uneori face
schimb [i-[i ia ea smb`ta, iar eu \mi iau miercurea.
Mul]umesc.
Kestrel ie[i din nou, iar Polly Hoxey o privi zmbind cu
jum`tate de gur`, c`ci cu ctea minute \n urm` trecuse
pe-acolo domni[oara O'Connor, ca s`-[i re\nnoiasc` abona-
mentul la A Week of Passion [i s`-i spun` c` tn`rul din
Norwich [i Kestrel Richards \[i beau \mpreun` cafeaua \n

magazinul de scule singuri! Deci nu era deloc de mirare c`
p`rea s` pluteasc` pe aripile unui vis. Polly oft` scurt [i reveni
la Seniorul Inelelor, pe care-l citea sub birou de [ase
s`pt`mni \ncoace, cu speran]a c` avea s-o ]in` pn` la Cr`ciun.
Printre Cosser's [i l`pt`rie trecea o c`rare \ngust` [i ud`

care ducea la drumul din fa]a casei Laurei. Pe la jum`tatea
acestuia, Kestrel se \ntlni cu Larch, care o salut` cu un
miorlìt p`trunz`tor [i se repezi \n fa]a ei, cu coada ridicat`
ca un drapel. Cnd Kestrel ajunse la casa Laurei, aceasta o
a[tepta \n u[a din spate.
A, tu erai, spuse ea. Larch m-a anun]at c` venea cineva,
dar nu [tiam cine putea fi. Intr`, adùg`, privind-o cu un
ochi critic. E[ti ud`-leoarc`. De fiecare dat` cnd te v`d, pari
s` fii ca murat`.
Din cauza ploii, r`spunse Kestrel, urmnd-o pe Laura
\nùntru.
Un ceai?
|nc` n-ai mncat?
Nu.
Atunci, am venit la mas`.
Laura rse.
|mi place cum gnde[ti. Bine sardele pe pine
pr`jit`? O s-o pr`jim la foc.
Cu condi]ia s` ai o furculi]` special`, spuse Kestrel,
amintindu-[i ultima ocazie cnd pr`jise pine la Laura, care
rezistase tenta]iei de a \nlocui focurile de lemne cu gaze sau
instala]ii electrice. Eu n-am mini de azbest, ca tine.
Ei, \ntreb` Laura, dup` ce se instal` pe covorul din fa]a

[emineului, c`rui fapt \i datorez pl`cerea acestei vizite? Sau
n-ai venit dect la mas` [i nimic mai mult?
Kestrel, care nu avea obiceiul s-o ia pe ocolite, r`spunse:
Voiam s` aflu cu cine votezi. |ncepem o campanie de
protec]ie a ere]ilor [i vreau s` [tiu dac` e[ti pro sau contra.
De ce trebuie neap`rat s` fiu pro sau contra? \ntreb`
Laura. Drag` Kestrel, e[ti a[a de categoric`, precum un sol-
dat roman Cine nu e cu noi e \mpotriva noastr`! Eu v`d
p`r]i bune [i de-o parte, [i de alta. Nu cred c` vreau s` fiu
categorisit`.
Bine, nu-]i cer s` te declari de partea unei tabere sau a
alteia. Vreau numai s` [tiu dac` ai s` ne aju]i. Sau, \n caz
contrar, dac` vei \ncerca s` ne opre[ti.
Ce anume ai vrea s` fac? se interes` Laura, \n ochi cu o
lic`rire amuzat` pe care Kestrel nu i-o observ`.
Pì, Theo face ni[te afi[e pentru \ntrunirea de
duminic`, \n sala parohiei, [i m` \ntrebam dac` ai vrea s`
pui unul \n bibliotec`, la vedere. Practic, pe-acolo trece
toat` lumea ar fi un loc foarte potrivit.
Sunt m`gulit` c` dup` p`rerea ta biblioteca e un punct
att de vital al satului. Dar, las`-m` s` m` gndesc... un afi[,
zici...? {tii, s-ar putea s` fie cam complicat pentru mine,
\ntruct reprezint un loc strategic pentru ambele tabere.
Cum adic`? \ntreb` Kestrel cu suspiciune.
Ei, Stuart King vine destul de des pe la bibliotec` de
dou` ori pe zi, \n]elegi [i s-ar putea ca afi[ul tù pe perete
s` nu-l prea \ncnte. Ar fi penibil pentru mine, \]i dai
seama...
Kestrel ridic` privirea, gata s` protesteze, dar zmbetul

abia st`pnit al Laurei \i d`du de \n]eles c` prietena ei o
tachina doar. Gndindu-se la faptul c` Stuart King se ducea
la bibliotec` de dou` ori pe zi, \ntreb`:
{i de ce vine att de des? Cite[te cu accelera-
torul?
Laura se pref`cu jignit`.
Nu e[ti prea delicat` cu mine, o mustr` ea. Vine s` m`
vad`, desigur. Doar nu vrei s` spui c` nu ]i-a trecut prin
minte? Stuart [i cu mine avem multe \n comun.
|l nume[ti Stuart? \ntreb` Kestrel, \ncercnd s`
p`streze un ton neutru, cam f`r` succes. Laura o privi cu
blnde]e.
Domnul s` te binecuvnteze, c` nu reu[e[ti deloc s` te
ascunzi. A \nceput \n sfr[it s` te conving` propaganda din
sat?
Ce vrei s` spui? \ntreb` \n defensiv` Kestrel.
|ncepe s` te intereseze? A, [tiu c` te vei gr`bi s` negi
din toat` inima, a[a c` te scutesc de deranj [i nu fac dect
s` te asigur c` vine la bibliotec` doar ca s` st`m de vorb`. E
un om foarte singur [i nu are pe nimeni cu care s` se \mpri-
eteneasc`.
Dect pe tine, spuse Kestrel cu voce mic`.
De ce o deranja? |ntrebarea Laurei, care nu cerea un
r`spuns, \i r`suna \n minte. |ncepea s-o intereseze Stuart
King? Spera c` nu.
Dect pe mine. {i pe Theo, cred, din moment ce mi-a
spus c` se duce [i pe la ea.
Iar asta \nseamn` c` nu po]i sprijini campania?
V`d p`r]i bune \n ambele tabere, Kestrel, repet` Laura.

|n]eleg ce \nseamn` p`s`rile pentru tine [i tat`l tù [i pot
\n]elege [i ce \nseamn` pentru Stuart slujba lui. Dar, pentru
c` vreau s` r`mn absolut neutr`, am s` v` expun afi[ul.
Oricum, dac`-l face Theo, va fi o oper` de art`, a[a c` m`car
voi avea o justificare. {i \ndr`znesc s` spun c-am s`-i pot
explica lui Stuart.
Of, iar Stuart `sta...! exclam` Kestrel, cu dezgust.
La ora ceaiului primi o veste bun`, c`ci ere]ii se \ntor-

seser`, iar tat`l ei \i v`zuse pe amndoi \n apropierea cuibu-
lui.
Domnul Richards ascult` cu mult interes despre planul
lui Theo de a face apel la emisiunea Panoramic.
E exact genul potrivit de emisiune, spuse el. To]i local-
nicii o urm`resc [i are un stil intim de a prezenta [tirile,
care-i face pe oameni s` se implice.
|nc` nu s-a confirmat, dar Theo e sigur` c`-l poate
convinge pe redactor, [i nu cred c` ar spune asta dac` n-ar
fi realmente sigur`.
Deci acum [tim din ce-[i c[tig` Theo existen]a?
\ntreb` domnul Richards zmbind.
Nu [tiu dac` e tocmai a[a, spuse \ncet Kestrel. Vreau s`
zic, e ceva \n leg`tur` cu televiziunea, dar ce anume face,
exact, n-am idee.
|ntreab-o mine, suger` domnul Richards. Apropo, azi
dup`-amiaz` am telefonat la S.R.P.P.
A, bun! {i ce-au spus?

S-au ar`tat foarte interesa]i de campania noastr` [i au
promis c` vor trimite pe cineva care s` ]in` o cuvntare,
duminic`. |mi vor confirma mine cine vine, printr-o
scrisoare. Iar cnd m-am \ntors, sosise deja un r`spuns la
scrisoarea mea, spunnd c` mine va veni cineva s` vad`
p`s`rile.
Deci, ]i-a revenit creditul de a le fi reperat, coment`
Kestrel. Foarte bine, nici nu [tii ct m` bucur.
Repeti]ia corului \ncepea la [apte, a[a c`, dup` ceai,
Kestrel se sp`l`, se schimb` [i porni spre biseric`.
Doamna Dorrit sosise deja [i st`tea de vorb` cu doam-
nele Baldergammon [i Farthing, criticnd sonor aranja-
mentele florale care \n s`pt`mna aceea c`zuser` \n sarcina
doamnei Cosser, o femeie umil` [i ne[tiutoare care tocmai
din acest motiv a[tepta \ntotdeauna cu groaz` s`-i vin` rn-
dul la flori.
N-are defel sim]u' culorii, spunea doamna Dorrit, la fel
cum f`cuse [i data trecut` cnd \i venise rndul doamnei
Cosser, care reac]ionase izbucnind \n plns. Toate alburile
[i galbinurile `stea laolant`, de te-apuc` [i bila, zù dac` nu.
Alb [i galbin, alb [i galbin, alb [i galbin peste tot, da-i oribil
a[a ceva!
|n acel moment, o z`ri pe Kestrel care \ncerca s` ajung`
\n sacristie pe neobservare [i o strig`, cu vocea ei
bubuitoare.
Aaa, Kestrel, aci mi-erai! Ne-a zis vicaru' de campania
aia pentru p`s`rile lu' mata. Frumos a vorbit, nu zic, da' [tiu
eu dac-o fi chiar pe-a[a? |s f`pturile lu' Domnu', doamn`
Dorrit, zice, da' io-i zic, o fi el vicar, zic, da' parc` po]i s` zici
c` n-om fi [i noi f`pturile lu' Domnu', [i ce, la noi ne zice
careva c` s` nu ne facem noi cuiburile unde ne taie capu',
a[a i-am zis.
{i d`du din cap spre cele cteva femei din jurul ei, care
o ascultau potrivit de impresionate. Lui Kestrel i se cam
pr`bu[i moralul. Dac` doamna Dorrit se declara \mpotriva
campaniei, a[a ceva putea avea efect \n sat, mai ales asupra
femeilor m`ritate, care tindeau s`-i urmeze exemplul.
Desigur, existau [i destule persoane care se pronun]au
automat pentru orice lucru c`ruia i se \mpotrivea ea, dar \n
ansamblu Kestrel ar fi preferat s-o aib` pe doamna Dorrit de
partea ei.
Dar nu crede]i c` avem datoria s` ap`r`m fiin]ele mai
mici [i mai slabe dect noi? \ntreb` ea.
Apoi, cùtnd un argument care s-o conving` pe doam-
na Dorrit, adùg`:
{i-n fond, sunt p`s`rile noastre, p`s`ri din
Wesslingham, de ce s` le alunge ni[te londonezi? C`ci ni[te
londonezi au s` se mute \n casele acelea, s` [ti]i. Nu con-
struiesc case pentru oamenii din Wesslingham, ci numai
pentru strìni.
C` chiar a[a, confirm` doamna Dorrit, dnd din cap
spre doamna Baldergammon. Nu c` strìnii n-ar fi buni [i ei
la ceva, vara...
Vara suntem obi[nui]i cu ei, \i d`du dreptate doamna
Baldergammon. {i pe urm`, cu-nghe]`]ile [i toate tim-
brele-n plus pentru c`r]i po[tale [i alte alea, ne vin destul
de mul]i...
{i cum ziceam, o \ntrerupse cu severitate doamna

Dorrit, strìnii-i numa' buni vara, da' la ce s` ne stea aici
ctu-i anu' de lung? Cine-i ei s` ne zic` c` s` n-avem noi
paseri la noi pe balt`? Pì ce crede ei!
Kestrel tocmai se \ntreba dac` s` \ncerce sau nu cteva
l`muriri suplimentare, cnd Jim Cosser, unul dintre cei mai
buni baritoni ai corului, se apropie din strana unde st`tuse,
la fereal`.
U[or ]i-i matale s` vorbe[ti, Jessie Dorrit, spuse el
\ncet. Matale nu trebuie[ti s` faci nimica ca s`-]i c[tigi exis-
ten]a. Trìe[ti din pensie [i din ce ]i-a l`sat Sid, Dumnezeu
s`-l ierte, a[a c` matale ]i-i totuna dac` vin sau nu vin. Da'
eu [i Mary trebuim s` trìm din vnz`ri, [i cu ct ne vin mai
mul]i oameni s` cumpere de la noi, cu-atta-i mai bine pen-
tru noi.
Arunc` o privire spre Kestrel.
Acuma sigur, n-am nimica-mpotriv` la p`s`ri, mai cu
seam` dac`-s a[a de rare cum spui matale c`-s, [i tare-l mai
admir pe tata la matale, [tii doar...
Apoi ochii \i revenir` cu venin spre doamna Dorrit, ale
c`rei comentarii despre aranjamentele florale ale so]iei lui
se auziser` \n toat` biserica.
Da' unii ar trebui s` cugete de dou` ori \nainte
s`-ncerce s` dea afar` clien]ii din pr`v`liile la oamenii
cinsti]i, mai cu seam` cnd [i ei trìesc din gr`simea
p`mntului.
{i cine trìe[te din gr`simea p`mntului, m` rog, Jim
Cosser, po' s`-mi zici [i mie? se r`]oi doamna Dorrit, \nfu-
riat`. Cine cump`r` o hain` nou` de Pa[ti, cu guler de
blan`, cnd al]ii trebui' s` se mul]umeasc` cu ce-are de trei

ani \ncoa', [i cine cump`r` la ocazia de-a ]inut-o vicaru' pen-
tru fondu' de catastrofe, cnd se-ntinse inunda]ia pn` tom-
nai h`t \n Southwick?
Nu-i treaba matale dac` eu \i cump`r nevesti-mii o
hain` de blan`, \ncepu cu aprindere Jim Cosser, cnd
vicarul, care tocmai intra din sacristie, \i \ntrerupse cu o
tuse delicat`.
Cred c` ar fi bine s` ]inem minte c` aceasta e casa lui
Dumnezeu, spuse el, cu sub\n]eles.
Scuze, p`rinte vicar, bomb`ni Jim Cosser, adresndu-i
doamnei Dorrit o privire care-ar fi \mpietrit-o pn` [i pe
Gorgon`, \ns` de pe fa]a de fier a b`trnei doamne alunec`
precum apa de pe gsc`.
Apropiindu-se de locul unde st`tea vicarul, Kestrel spuse
\ncet:
V`d c` pozi]iile \ncep deja s` se \mpart`, de[i nu sunt
sigur` dac` din cele mai adecvate motive.
Da, \n]eleg ce vrei s` spui, r`spunse domnul Truman,
dat \ntr-un sat a[a ceva e inevitabil. Apropo, Theo mi-a spus
despre planul vostru de a v` duce la televiziune cu un apel
[i trebuie s` spun c` g`sesc ideea excelent`! Va cuceri
jum`tate din sat [i vom putea ob]ine [i sprijinul altora din
regiune. Dac` emisiunea se transmite mine, vom putea
face propagand` pentru \ntrunire [i \n Southwick, \n
Lesston [i-n alte sate din \mprejurimi.
Bun` idee, r`spunse Kestrel cu \nsufle]ire. |n fond,
Wessle Marsh nu e numai a noastr`, iar eretele e pas`rea
comitatului Suffolk a \ntregului comitat Suffolk.
Principiul implicat ar trebui s`-i preocupe pe to]i cei ce

trìesc \n Estul Angliei, continu` domnul Truman, ambaln-
du-se. Nu v`d de ce nu l-am invita la \ntrunirea asta [i pe
reprezentantul nostru \n Parlament. Atunci chiar i-am pune
pe to]i pe j`ratic!
Kestrel zmbi.
Dup` o zi att de mole[it`, m` bucur c` g`sesc pe cine-
va care crede \n cauza asta cu tot atta convingere ca mine.
Cred, continu` vicarul...
Dar Kestrel nu afl` ce credea, c`ci u[a bisericii se
deschise, pentru a l`sa s` intre \nc` cinci b`rba]i din cor.
Vai de mine, ia uite ct e ceasul! Cred c` ar fi bine s`
\ncepem, [tii, altfel nu termin`m repeti]ia pn` \ncep s`
bat` clopotele, [i nu se face.
B`tu din palme.
Ne putem a[eza la locuri, v` rog? Vom \ncepe f`r` cele-
lalte doamne, sunt sigur c` sosesc [i dumnealor \n cteva
momente.
Tocmai am v`zut-o pe doamna Mayhew, p`rinte vicar,
\l inform` domnul Barrow, ducndu-se cu copilul s`-l lase
la Jacksoni. Trebuie s` apar` imediat.
Bun, bun, vom \ncepe cu imnul chetei, de acord?
Cobor]i pe versurile alternative [i pe ultimul vers, mai
spuse vicarul, ridicnd bagheta.
Capitolul 11
Zorii zilei de joi se ivir` mai noro[i [i mohor]i dect ar

fi \ndr`znit Kestrel s` spere. Mai bine zis, nu ploua, dar
cerul era acoperit [i plumburiu, \ntinzndu-se deasupra
unei lumi verzi [i umede cu copaci semi-\nfrunzi]i ce
tremurau sub amenin]area ploii iminente. Kestrel se uita de
la fereastra dormitorului peste \ntinderea de un verde-
cenu[iu ciudat a mla[tinilor, observnd activit`]ile matinale
ale p`s`rilor de balt`. Vorba aceea vreme bun` pentru
ra]e!
La micul dejun, tat`l ei \i aminti c` \n diminea]a aceea
venea omul de la S.R.P.P. pentru a vedea ere]ii.
Am s`-l duc direct acolo, apoi cred c`-l invit s` ia masa
la noi, spuse el. Avem ceva de mncare?
Nimic altfel ai fi observat! r`spunse vesel` Kestrel,
dup` ce mu[c` din pinea pr`jit`.
Era tipic pentru tat`l ei s` invite pe cineva la mas`,
gndindu-se abia dup` aceea la mncare.
Dar pot da o rait` prin magazine \n diminea]a asta,

dac` vrei, continu` ea. N-ar strica [i pu]in` cur`]enie prin
cas`, dac` tot vom avea musafiri.
Da, cred c` ar fi bine s` deretic`m pu]in, r`spunse vag
tat`l ei, privind \n jur la mald`rele de haine curate care
z`ceau peste tot, de cnd le sp`lase Kestrel.
Am putea face ordine chiar acum, propuse ea. Dac` eu
pun hainele astea la loc, tu ai putea s` sco]i Hoover-ul [i s`
aspiri, pn` [terg eu praful.
Se uitar` unul la altul peste mas`, cu un fel de disperare,
apoi oftar` la unison.
Cred c` n-avem \ncotro, spuse tat`l ei. Trebuie s` spun c`,
atunci cnd \mi amintesc ct de imaculat` era casa pe vremea
cnd trìa mama ta, m` cople[e[te admira]ia. Mai mult, niciodat`
nu p`rea s` fac` nimic. Cred c` asta e defini]ia unei artiste este
acea persoan` care face ca o munc` dificil` s` par` u[oar`.
Haide, tat`, te cunosc. Speri s` m` atragi \ntr-o discu]ie
ca s` amn`m ceasul nefast, zmbi Kestrel, iar domnul
Richards \i zmbi [i el.
Cum ai ghicit?
Cnd sosi omul de la S.R.P.P., care se numea s-ar fi

putut altfel? domnul Nightingale*, casa era curat` ca o
cas` de burlac, cum spunea Kestrel. Domnul Nightingale
era scund, chel [i cu ochelari adic`, din cine [tie ce motiv,
exact a[a cum se a[teptase Kestrel s` arate. Dup` o conver-
sa]ie preliminar`, la o cafea, domnul Richards spuse:
_____________
* Privighetoare. (n.tr.)
Ei, b`trne, e[ti gata s` mergem? Sper c` ]i-ai adus ni[te

cizme prin b`l]i e destul de umed.
A, da, sunt \n ma[in` m` duc acum dup` ele. |n]eleg
c` aici a plouat mult \n ultima vreme.
Da, spre norocul nostru, dup` cum a reie[it. Vii [i tu
cu noi, Kestrel?
~`... nu, cred c` nu vin, r`spunse Kestrel, prefernd s`
nu-[i petreac` diminea]a cu domnul Nightingale, dup` ce-l
categorisise \n minte ca pe un maniac al p`s`rilor. Cred c`
m` duc \n sat s` m` ocup de campanie.
Cum dore[ti, replic` domnul Richards. Nu [tiu cnd ne
vom \ntoarce la mas`, dar dac` venim \naintea ta, am s`-]i
las pu]in` tocan` \n cuptor.
Mul]umesc, tat`. Atunci, pe curnd.
Pe la ora prnzului, Kestrel aflase un lucru foarte impor-

tant despre campanii, [i anume c` propagandistul trebuia s`
aib` o capacitate nelimitat` de a \ngurgita ceai. |n toate
casele unde i se r`spunsese la u[` fusese nevoit` s` accepte
cte o cea[c`, iar cnd ajunse la magazinul lui Theo sim]ea
c` mai avea pu]in [i avea s` dea pe din afar`.
Totul e-n regul`, o anun]` Theo de cum o v`zu. Am
aranjat pentru mine, iar Tony g`se[te c` e tocmai subiectul
potrivit pentru a strni interesul pe plan local.
O, excelent! se bucur` Kestrel. Deci, cum facem? Vin ei
aici sau mergem noi la ei?
Ambele, r`spunse Theo. Vor ni[te imagini cu p`s`rile,

iar \n continuare un interviu cu tine, \n studio.
Cu mine? \ntreb` Kestrel, surprins`. De ce nu cu
tine?
Fiindc`-s p`s`rile tale, tolomaco!
Dac` sunt ale cuiva, sunt ale tat`lui meu. Sau ale
vicarului. De ce n-ar lua interviul unuia dintre ei?
O fat` de vrsta ta, [i mai ales una dr`gu]` ca tine, ar
avea mai mult succes dect un b`rbat \ntre dou` vrste,
orict de ilustru.
Dar...
Ascult`, vrei s` ob]ii sprijin pentru campanie, nu?
Atunci nu mai face nazuri.
Bine, dar n-am mai ap`rut niciodat` la televizor. N-a[
[ti ce s` fac.
Crede-m`, spuse cu r`bdare Theo, vor [ti ei. Iar dac` o
voiau pe Elizabeth Taylor, ar fi invitat-o pe ea.
Bine, r`spunse Kestrel, cu o mutr` cam ab`tut`. Am
cam \n]eles. De fapt, ce se va \ntmpla?
Pì, mine diminea]a vor trimite o echip` cu o
camer` portabil` [i va trebui s`-i duci s` filmeze p`s`rile.
Vor veni devreme, \ntruct le-am spus c` atunci au cele
mai mari [anse s` le vad`, [i ca s` aib` ct mai mult timp,
\n caz c` nu apar. Cnd filmezi animale, trebuie s` ai
mult` r`bdare. Iar dup`-amiaz` ve]i merge la studioul
din Norwich, ca s` \nregistra]i interviul. S-ar putea s`-l
suprapun` peste imaginile filmate, dac` reu[esc s`
prind` ceva care va avea nevoie de explica]ii de pild`,

p`s`rile mncnd, sau cl`dindu-[i cuibul, [i a[a mai
departe...
Deci, n-am s` intru \n direct? \ntreb` Kestrel, ne[tiind
dac` s` se bucure sau s`-i par` rù.
Nu, a[a c` vei ajunge la timp \napoi ca s` te vezi.
Bine, m` descurc eu. {i altceva?
Acum nu-mi mai vine nici o idee. Dar, nici o grij`, o
s`-]i plac`. {i-acum, mai bine ocup`-te de afi[ele pe care
le-am f`cut. Avem trei pn` acum, dar am s` mai lucrez [i
azi [i le punem mine. Ce p`rere ai?
Erau \ntr-adev`r impresionante, dup` cum Kestrel i-o [i
spuse, cu entuziasm. Fiecare reprezenta cte un erete \n
zbor, pe fundalul cerului senin.
~sta-i cerul, \n caz c` nu l-ai recunoscut, spuse Theo cu
solemnitate.
Cuvintele erau scrise cu litere stacojii, contrastnd
atr`g`tor cu albastrul cerului.
Capteaz` privirea, coment` Kestrel, privindu-le de la
distan]`. Le duc chiar acum unul la po[t`, unul la Cinele
[i r`]oiul [i unul la bibliotec`, a[ crede. Astea-s locurile cele
mai importante. Iar pe urm`, \[i aminti ea, am s` m`nnc
ceva de prnz.
Domnul Baldergammon accept` imediat s` expun`

afi[ul, spunnd c` aveau s` vin` amndoi la \ntrunirea de
dup` vecernie. Kestrel le povesti despre emisiunea de la

televiziune, iar cei doi promiser` s` se uite [i s` le spun` [i
tuturor celorlal]i
Doamna Dorrit o s` se \ng`lbineasc` de invidie, \i
spuse doamna Baldergammon, pe un ton confiden]ial.
Toat` ziua o ]ine cu nepo]ic`-sa care-a jucat \n pontomima
aia de la Lowestoft, da' la tevelizor n-a ap`rut, numa' pe
scena de la [coal`. Abia a[tept s`-i zic!
Kestrel renun]` la orice \ncercare de a o mai corecta, \[i
lu` r`mas bun [i porni prin sat, spre bibliotec`. Ajungnd la
u[`, \l v`zu pe Stuart King \nùntru, stnd de vorb` cu
Laura [i rznd. Ar`ta foarte firesc, ca un element din
decor, a[ezat pe un scaun \nalt, de cealalt` parte a biroului
dickensian al Laurei.
Un moment, Kestrel uit` pentru ce venise, dar \n clipa
urm`toare Stuart ridic` privirea, uitndu-se la ea surprins.
Laura \l privi, apoi privi spre u[`, iar Kestrel, cam derutat`,
f`cu un pas \napoi, dup` care se \ntoarse [i o lu` la fug`
prin ploaie, spre cas`.
Ce-or fi crezut despre ea, c`-i spiona a[a? Dar, pe sub
acest gnd forfoteau altele, mai negre, [i nu ]inea deloc s`
[i le analizeze.
Zorii zilei de vineri se ivir` cu un aer prim`v`ratic [i un

cer albastru apos, vizibil pe alocuri, dup` care razele soare-
lui \ncepur` s` r`zbeasc` printre nori. O zi capricioas`, \[i

spuse Kestrel \n timp ce se \mbr`ca, dar probabil mai bun`
pentru filmare dect una cu ploaie continu`.
Tocmai \[i terminau micul dejun, cnd sosi echipa de fil-
mare, cu un Land Rover cam rablagit. Kestrel le ie[i \n
\ntmpinare erau doi tineri \n canadiene [i o fat` \n
hanorac [i cu p`rul ca o claie. Nu ar`tau deloc ca ni[te
vedete, dar Kestrel fu u[urat` s` vad` c` erau u[or abor-
dabili.
Sper c` v-a]i adus cizme, le spuse ea, \n timp ce cobo-
rau din ma[in`. E \ngrozitor de umed.
Ni s-a spus, r`spunse fata. M` tem c` eu n-am nici o
pereche, dar pantofii `[tia sunt destul de solizi.
Ridic` piciorul, ar`tndu-i-l lui Kestrel, care cl`tin` din
cap cu scepticism.
O s`-]i intre \n noroi complet. Ce num`r por]i? Poate-]i
\mprumut eu o pereche.
}i-am spus eu, Doreen, zise unul dintre tineri, \n timp
ce cel`lalt deschidea portiera din spate a ma[inii ca s`-[i
scoat` cizmele [i echipamentele.
{ase cu cinci, r`spunse fata. Apropo, eu sunt Doreen
Good, [ef` de produc]ie, iar ei sunt Nick [i Terry, camera-
manul [i sunetistul.
Se salutar` dnd din cap, iar domnul Richards veni s` le
fie prezentat [i el.
Cred c-ar trebui s` mergem imediat, propuse, \n caz c`
\ncepe iar munca pe [antier [i le sperie.
Perfect, r`spunse Terry. Ar`ta]i-ne drumul.

|ntruct echipamentele dumneavoastr` par destul de
grele, cred c` ar fi bine s` mergem cu ma[ina prin sat,
apropiindu-ne de cuib prin [antier. Altfel, v` pute]i scufun-
da \n mla[tin` f`r` urm`, sub greutatea aparatelor.
Cnd ajunser` la [antier era aproape ora opt, iar acolo se
aflau deja c]iva oameni, plimbndu-se de colo-colo [i
fumnd, \n a[teptarea orei cnd \ncepea oficial programul.
Sub privirile lor surprinse, cei din ma[in` pornir` prin
noroi, spre mla[tin`, Doreen fiind \nc`l]at` cu o pereche de
cizme de-ale lui Kestrel, prea mici pentru ea.
Ajunser` la ascunz`toare, cei doi tineri ducnd \ntre ei
camera, care era destul de mare [i se folosea sprijinit` pe
um`r, ca o bazooka, explic` Nick, iar Kestrel d`du din cap
\n]elep]e[te, de[i habar n-avea ce era aceea o bazooka. |[i luase
la ea binoclul, la fel ca tat`l ei, [i din cnd \n cnd \l \ntorcea spre
[antier, ca s` vad` ce f`ceau oamenii. La un moment dat, \n
lentile ap`ru Stuart, iar Kestrel \ntoarse repede binoclul, temn-
du-se s` n-o vad`, \nainte de a-[i da seama ct de naiv` era.
Apoi v`zu ere]ii. |ncremeni, dup` care privi \n jur, ca s`
vad` dac`-i observaser` [i ceilal]i. Tat`l ei tocmai \i ar`ta lui
Nick, cameramanul, care r`spundea cu degetul mare ridicat
\n semn de O.K., \n timp ce Terry \[i preg`tea echipa-
mentele de sunet, pentru cazul c` p`s`rile se apropiau
destul de mult ca s` le \nregistreze ]ipetele.
Cei doi ere]i p`reau s` [tie c` erau filma]i. Zburau
\mpreun`, spre cuib, apoi d`dur` cteva trcoale pe la mar-
ginea [antierului, \ntr-un fel de recunoa[tere aerian`,

strigndu-se cu glasuri sonore [i limpezi. |n sfr[it, \[i
\ncepur` dansul de \mperechere.
Cei cinci privitori din ascunz`toare \i urm`reau fascina]i,
\n timp ce ere]ii d`deau un adev`rat spectacol, ca [i cum ar
fi [tiut c` de asta depindea soarta lor. Urcau, pluteau, se ros-
togoleau ca dou` frunze \n vnt, se opreau, f`ceau salturi
mortale, cu o asemenea gra]ie \nct Kestrel sim]ea un nod
\n gt de emo]ie.
Cnd \n sfr[it dansul se termin` [i p`s`rile se
\ndep`rtar` peste b`l]i, urm`rite de camer` pn` disp`rur`,
se l`s` t`cerea. |ntr-un trziu, Doreen oft`.
Fermec`tor, spuse ea.
Fantastic, confirm` Nick, entuziasmat. Nici nu
\ndr`znisem s` sper a[a ceva. Tony va fi \ncntat tu ai tras
ceva? \l \ntreb` el pe Terry.
Nu sunt sigur pn` ascult banda. Cam sufla vntul.
S-ar putea s` le fi acoperit ]ipetele.
O.K., spuse Doreen, acum mai vreau cteva planuri
generale cu mla[tina [i un plan apropiat al cuibului, \n rela]ie
cu [antierul, pentru ca telespectatorii s` \n]eleag` problema.
Atunci, eu dau o fug` pn` acas` s` pun de cafea,
spuse Kestrel, zmbind. Tat`, po]i tu s` te ocupi de ei? O iau
pe scurt`tur`.
Dup` ce \ntregistrar` un scurt interviu cu domnul
Richards, \n sufrageria casei, \[i strnser` echipamentele [i
se preg`tir` s`-[i ia r`mas bun.
Ne vedem dup`-amiaz`, desigur, \i spuse Doreen lui

Kestrel, \n timp ce-[i strngeau minile. La studio.
Studioul era o camer` spa]ioas`, puternic luminat`, cu

un [ir de birouri \n fa]a unui perete plin de ecrane, pe care
Kestrel \l recunoscu din emisiune. |n cap`t, pe un ecran
mare, se afla mira emisiunii Panoramic, color Kestrel n-o
v`zuse pn` atunci dect alb-negru.
Restul s`lii era plin` de camere TV, cabluri [i scaune.
Kestrel nu apuc` s` observe mai mult, c`ci un b`rbat \nalt [i
incredibil de slab, a c`rui c`ma[` p`rea s` atrne direct pe
oase, se apropie cu mna \ntins`.
Bun` ziua! M` bucur c` ai venit. Eu sunt Tony
Flaxman, redactorul emisiunii. Vino s`-l cuno[ti pe Bill
Anderson norocosul care-]i va lua interviul.
Cu dezinvoltura lui profesional`, Tony Flaxman o lu` de
mn` [i o conduse spre birouri, unde celebrul moderator
era instalat deja. Kestrel avea o senza]ie ciudat`,
cunoscndu-l att de bine de la televizor \nct aproape c`
se a[tepta s-o recunoasc`. Nu mai cunoscuse niciodat` o
vedet`.
Dar nu avu timp s` stea pe gnduri, c`ci Bill Anderson se
ridic`, \ntinzndu-i mna peste birou, [i spuse:
|ncntat! Bill Anderson dar te rog s`-mi spui Bill,
toat` lumea m` nume[te a[a.
Kestrel \i strnse mna, timid`, sim]ind c` era pentru Bill

Anderson cam acela[i lucru cu pacientul pentru un medic sau un
dentist doar o persoan` anonim` cu care urma s`-[i fac` meseria.
Stai te rog jos lng` Bill, Kestrel pot s`-]i spun
Kestrel, da? ca s` vedem cum punem lumina, spuse Tony
Flaxman.
De[i pe Kestrel n-o \ncntau oamenii care cer voie s` te
tutuiasc` [i nici nu-]i a[teapt` r`spunsul, \n]elese c` totul
nu era dect o formul` automat` [i nu exista loc pentru sen-
timente personale.
Se a[ez` la celebrul birou, lng` celebrul moderator,
privind spre un [ir de aparate \ndreptate spre ea ca ni[te
tunuri.
Uit`-te la mine o clip`, da? \i ceru Bill Anderson, cu
zmbetul lui strict profesional. De ce ai un nume att de
neobi[nuit?
O clip`, Kestrel fu surprins`, apoi \[i d`du seama c` o
]inea de vorb` din motive tehnice. Dup` ce-i r`spunse, Bill
privi spre camere [i spuse:
Mai redu pu]in din filtre.
Un timp, Bill Anderson, Tony Flaxman [i tehnicienii de
imagine [i sunet se duelar` \n comentarii tehnice absconse,
dup` care unul dintre ei chem` machieuza.
Bun`, o salut` fata cu vioiciune. Preferi ceva anume?
}i-ai adus de-acas`?
Nu... r`spunse Kestrel, surprins`. Nu m` fardez nicio-
dat`. Trebuia s-o fac?
Cum vrei. Dac` de obicei nu-]i dai cu nimic, po]i

r`mne a[a. Culoarea merge, nu cred c` mai avem ce s`
adùg`m.
Dup` o filmare de prob`, Bill Anderson se \ntoarse spre
aparate.
Cum a fost? \ntreb` el.
La mine, O.K., r`spunse cineva.
Alt` voce \ntreb`, mai caustic:
Nu poate s`-[i ]in` la un loc minile alea?
Bill Anderson se \ntoarse spre Kestrel [i-i traduse:
Po]i s`-]i ]ii minile pe birou, sau \n poal`, dac` vrei?
Numai s` nu le mai tot mi[ti atta.
Kestrel d`du din cap, sim]indu-se ca un copil prins cu o
n`zbtie, iar Bill Anderson strig` din nou spre omul cel
nev`zut:
Altfel, sunetul cum a mers?
Primi un r`spuns pe care Kestrel nu-l auzi, apoi spuse:
Bine, atunci \i d`m drumul? Putem \ncepe acum?
Kestrel se sim]ea att de \ngrozitor, ca o p`pu[` mnuit`
de colo-colo, \nct \[i spuse c`, dac` asta \nsemna televi-
ziunea, prefera s` nu aib` nimic de-a face cu ea. Dar \n clipa
urm`toare Bill Anderson \i zmbi [i-i puse aceea[i \ntrebare
de la proba filmat`, cu atta interes \nct p`rea s` fie cel mai
important lucru din via]a lui de[i auzise r`spunsul \n
urm` cu doar cteva minute. Kestrel sim]i c` era bine s` vor-
beasc` \n termeni ct mai varia]i, cu fraze scurte, parc`
temndu-se s` nu-l plictiseasc`, iar \n urm`toarele cteva
minute se chinui \ngrozitor, pn` cnd \l v`zu \ntorcndu-se

din nou spre camer`, iar becule]ul ro[u de deasupra aces-
teia se stinse. R`sufl` u[urat`.
Tony Flaxman se apropie [i, dup` ce vorbi cteva momente
\ncet cu Bill Anderson, d`du din cap spre Kestrel, spunndu-i:
O.K., a fost perfect. Avem tot ce ne trebuie. Vrei s` vii
pu]in aici?
Kestrel se ridic` de la birou, a[teptndu-se s` i se spun`
c` era o jale [i nici n-aveau s` transmit` emisiunea. Dar Bill
o lu` deoparte [i-i [opti:
A fost extraordinar, \]i mul]umim mult, Kestrel. Acum,
dac` vrei s` semnezi contractul...
Chiar a fost bine? M` sim]eam \ngrozitor de
emo]ionat` [i ]eap`n`, \l \ntrerupse Kestrel.
Nu, a fost formidabil, serios. Dac` vrei, po]i s` stai aici
[i s` urm`re[ti restul emisiunii. Interviul tù se va da peste
cteva minute, po]i s`-l vezi \ntr-o cabin` de vizionare, dac`
vrei, continu` el, cu un zmbet cam for]at, iar Kestrel,
amintindu-[i c` era prietenul lui Theo, \[i d`du seama c` nu
insista dect din amabilitate.
Mul]umesc mult, mai bine plec, spuse ea. Am s`-i
transmit salut`ri lui Theo.
A, da, lui Theo... mai spuse vag Tony [i se \ndep`rt`,
\ncepnd deja s` uite de existen]a ei.
Capitolul 12
Excelent, Kestrel, declar` tat`l ei, cnd emisiunea se

termin`. Te-ai comportat absolut firesc \n fa]a camerelor de
luat vederi.
{i mie mi-a pl`cut cum se auzea glasul tù, povestind
cum le-ai descoperit, r`spunse Kestrel.
M` \ntreb dac` s-a uitat [i cineva din consiliul parohiei,
spuse domnul Richards, meditativ.
Foarte posibil. |n fond, Panoramic e o emisiune
extrem de popular`.
Aveau s` afle imediat ct de popular` era. Cam la zece
minute dup` ce se sfr[ise, sun` telefonul [i r`spunse dom-
nul Richards. Kestrel \l auzi vorbind din cealalt` camer`.
Da... mul]umesc... foarte frumos din partea dumnea-
voastr`... da, [i eu sper... Nu, dar duminic` avem o \ntrunire
[i... Da... V` mul]umesc... Da, am s`-i spun.
|nchise [i reveni, cu un zmbet ciudat.
Cine-a fost, tat`? \ntreb` Kestrel.
O doamn` din Ipswich, care iube[te p`s`rile [i s-a

sim]it datoare s` sune ca s` ne spun` c` e al`turi de noi [i
sper` s` \nvingem, [i c` s`-]i spun c` ai vorbit minunat.
Nu zù? Ce ciudat, eu credeam...
|n acel moment, telefonul sun` din nou.
Las` c` acum r`spund eu.
De ast` dat` era o tn`r` care fusese coleg` de birou cu
Kestrel, iar convorbirea dur` mai mult, c`ci fata nu mai
putea de emo]ie c` o cuno[tin]` de-a ei ap`ruse la televizor.
Imediat ce Kestrel \nchise, telefonul sun` din nou.
Timp de o or` [i jum`tate le telefonar` tot felul de pri-
eteni [i rude, plus c]iva strìni, ca s` le spun` c` v`zuser`
emisiunea [i voiau s-o felicite pe Kestrel.
|n sfr[it, apelurile se r`rir`, iar Kestrel [i domnul
Richards reu[ir` s` se relaxeze.
Phii! spuse Kestrel, trntindu-se \ntr-un fotoliu. Nu
[tiam c`-i intereseaz` pe att de mul]i! Sunt uimit` c` ni[te
oameni complet necunoscu]i ne caut` \n cartea de telefon
numai ca s` ne spun` c` sunt al`turi de noi.
M` bucur c` e a[a, r`spunse domnul Richards. E \ncu-
rajator s` vedem c` pe oameni \i intereseaz` suficient de
mult ca s` fac` \ntr-adev`r ceva. Cei care ]in mai mult la con-
struc]ii nu par s` se fi deranjat. {i-acum, ce zici de-un ceai?
|l fac eu, spuse Kestrel, ridicndu-se, tocmai cnd tele-
fonul suna din nou.
R`spunse domnul Richards. Era centralista, care-l \ntreba
dac` primea o convorbire cu taxa invers`, cu un post public
din Londra. Dup` ce ascult`, nevenindu-i s` cread`, domnul
Richards izbucni \n rs.
Nu, nu primesc, spuse el, categoric. S` revin` mine,

dac` pn` atunci face rost de fise.
Opiniile locale \ncepur` s` se exprime a doua zi

diminea]a. Domnul Richards lucra \n gr`din`, iar c]iva
s`teni trecur` ca din \ntmplare ca s`-i spun` c` v`zuser`
emisiunea [i s` se intereseze despre ce era vorba. Unii
aduser` [i cadouri, ca [i cum ar fi fost un motiv de
s`rb`toare. Domnul Richards fu foarte mi[cat de aten]iile
lor [i le oferi ceai, iar Kestrel, mai \ndr`znea]`, se duse \n sat
unde, fiind smb`t` diminea]a, str`zile erau pline de
oameni. O acostau din c]iva \n c]iva metri, cerndu-i
explica]ii, astfel \nct, cnd ajunse \n fa]a bibliotecii, avu
senza]ia c` g`sise un liman salvator. F`cu ultimii pa[i cu
capul \n piept, spernd s` n-o mai opreasc` nimeni, [i se
ciocni de cineva care ie[ea de la bibliotec`. Dou` mini
puternice o apucar` de umeri, ca s-o sprijine, iar Kestrel
ridic` privirea, numai pentru a vedea chipul lui Stuart King,
care zmbea.
Bun` diminea]a! o salut` el. Ce-i cu graba asta?
|ncercam s` scap de admiratori, r`spunse ea, cu o
privire peste um`r. A trebuit s` explic interviul de la
Panoramic de vreo cincizeci de ori pe-o distan]` de tot
at]ia metri [i nu mai am resurse.
Apoi \[i d`du seama c` era posibil ca Stuart s` nu fi v`zut
emisiunea [i spuse:
Cred c` nu te ui]i la televizor...
De ce crezi asta?
P`rea sincer curios s`-i aud` r`spunsul. Kestrel nu-i

putea spune fiindc` te consideri superior, [tiind c` ar fi
fost grosolan` [i, probabil, nedreapt`. Dup` un moment de
gndire, r`spunse:
Fiindc` locuie[ti la hotel, nu acas`.
Judecnd dup` timpul trecut pn` s`-mi r`spunzi, cred
c` nu `sta e adev`ratul motiv la care te gnde[ti, replic` el.
Oamenii care stau \n hoteluri se uit` adesea la televizor mai
mult dect acas`, tocmai fiindc` nu au altceva de f`cut [i nu
cunosc prea mult` lume prin zon`.
Ridicnd privirea, Kestrel constat` c` Stuart se uita drept
\n ochii ei, cu o expresie care o cam f`cea s` ame]easc`.
Sim]i c` ro[ea, apoi p`li, [i un moment se \ntreb` foarte
serios dac` nu cumva avea s` le[ine.
Stuart \i eliber` umerii, continund pe un ton mai des-
tins:
Te-am v`zut la televizor am fost foarte impresionat.
P`reai att de calm` [i ra]ional` cu totul altfel dect tn`ra
cu care am avut una sau dou`... alterca]ii.
F`cu o pauz`, apoi coment`:
|n diminea]a asta nu ai prea multe de spus. Se pare c`
vorbesc numai eu. E cam greu s` legi o conversa]ie, cnd
interlocutorul nu-]i r`spunde.
{i de ce-ai vrea s` legi o conversa]ie? \ntreb` repede
Kestrel.
Fiindc` mi-a trecut prin minte c` ar trebui s` [tiu cte
ceva despre tine. |n fond, tocmai am fost ales inamic onori-
fic. Facem parte din dou` tabere adverse, ca doi candida]i \n
alegeri, [i abia dac` am schimbat dou` vorbe unul cu altul.
E necesar s`-]i cuno[ti adversarul?

Dac` e necesar? Nu [tiu, r`spunse el, gnditor; avea un
fel ciudat de a lua \n serios \ntreb`rile retorice [i de a le
r`spunde la fel de serios. Cred c` lupta poate deveni mai
interesant`. Oricum, l`snd la o parte considerentele de
strict` necesitate, a[ dori s` te cunosc mai bine. |mi strne[ti
interesul.
M` faci s` par un...
Un...?
Un fel de specimen.
Ca o pas`re pe care a[ studia-o?
De ast` dat`, Kestrel \i percepu umorul din glas [i izbuc-
ni \n rs.
A[a mai merge, spuse Stuart, rznd [i el. Erai mult
prea serioas` pentru ora asta, \ntr-o diminea]` de smb`t`;
iar smb`ta nu lucr`m [i nici nu facem campanii, adùg`
el, pe un ton sever.
Kestrel d`du din cap, umil`.
Atunci, ce facem? \ntreb` ea.
Dintr-o dat`, Stuart deveni serios.
Iei cina cu mine disear`?
Complet descump`nit`, Kestrel deschise gura, dar nu
ie[i nici un sunet. Numai la a[a ceva nu se a[teptase.
Cl`tin` din cap, temndu-se c` o cin` \n doi risca s`
degenereze \n ceart`, dar Stuart p`ru s`-i citeasc` gndurile
[i spuse:
|nainte de asta, facem un pact: nu vom vorbi nici
despre p`s`ri, nici despre construc]ii. A[a, n-o s` ne cert`m
dect cel mult prietene[te, ca to]i oamenii.
Cuvntul prietene[te o convinse. Ideea de a fi prieteni

i se p`rea att de \ncnt`toare, \nct se profila \n mintea ei
ca o floare pe fondul unui zid cenu[iu.
~sta e un cu totul alt fel de zmbet, spuse el \ncet. A[
vrea s` te pot \ntreba la ce te-ai gndit adineaori, dar n-am
s-o fac. Prime[ti s` iei cina cu mine?
Da, r`spunse ea. Mi-ar face pl`cere.
Am auzit c` la Crown, \n Southwick, se serve[te mn-
care foarte bun`, e adev`rat? o \ntreb` Stuart.
Da, da, e un restaurant binecunoscut prin partea locu-
lui... {i nu vom vorbi despre p`s`ri sau construc]ii?
|]i promit. Dar trebuie s`-mi promi]i [i tu.
A, promit! se repezi Kestrel, abia st`pnindu-[i rsul.
Mai ales despre p`s`ri nu.
Stuart o privi cu capul u[or \nclinat, \ntrebndu-se ce
planuri avea, apoi spuse, cam nesigur:
La ce or` s` te iau? Crezi c` la [apte [i jum`tate e bine?
Da, ar fi perfect, r`spunse Kestrel.
Atunci, voi rezerva masa pentru ora opt.
|nc` nu p`rea prea convins.
Vei fi gata, nu-i a[a?
Sigur c` voi fi gata, nu-]i face griji.
Atunci, pe disear`, mai spuse el [i se \ndep`rt`.
Kestrel \[i petrecu restul zilei ca \ntr-un vis. Cu ct se

gndea mai mult, cu att totul i se p`rea mai extraordinar.
Iar dup` toate comentariile cu sub\n]eles care-i fuseser`
aruncate de la sosirea lui \n sat, se \ngrozea la gndul c`-i
v`zuse cineva stnd de vorb`. F`r` tragere de inim`, \i

spuse tat`lui ei, de[i [tia c` acesta n-avea s` mai spun`
nim`nui.
La Crown, zici? fu singurul lui r`spuns. |nseamn` c`
ve]i lua o cin` delicioas`.
Stuart era [i el la fel de surprins. Faptul c` pornise pe

drumul pe care tot satul \l \mpinsese cu atta \ndrjire i se
p`rea o dovad` de sl`biciune. Nu-[i putea explica altfel
dect acceptnd c` Kestrel avea o anumit` atrac]ie ciudat`,
o s`lb`ticie care-l ispitea.
Ei, \n orice caz, \[i spuse el \n timp ce se b`rbierea \n
fa]a oglinzii, \n seara asta vei afla destule despre ea ca s`
nu-]i mai pui attea \ntreb`ri.
Ceea ce, desigur, era o binecuvntare, c`ci Kestrel \i tul-
bura serios lini[tea sufleteasc`.
Ajunse pu]in mai devreme, iar domnul Richards \l invit`

\n cabinet s` a[tepte, unde legar` imediat o conversa]ie.
Discutar` despre arhitectura bisericeasc`, jazz, m`rci de
ma[ini [i canalele de televiziune care transmiteau cele mai
reu[ite comedii, iar cnd o auzir` pe Kestrel cobornd scara
ajunseser` s` aib` opinii foarte favorabile unul despre
cel`lalt.
Cnd Kestrel intr`, Stuart se ridic`, \ntorcndu-se spre
u[`, [i cteva momente se uitar` unul la altul cu o intensi-
tate aproape dureroas`. Stuart avea impresia c` nu v`zuse
\n via]a lui o asemenea frumuse]e. Rochia i se mula u[or pe

trup, culoarea crem contrastnd cu nuan]a bronzat` a pielii,
iar p`rul se ondula m`t`sos \n jurul fe]ei cu o expresie
aproape sfioas`.
Dup` cteva clipe de t`cere prelungit`, timp \n care nici
unul nu [tiu ce s` spun`, domnul Richards interveni:
Ei, cred c` ar fi timpul s` pleca]i, nu-i a[a?
Kestrel se \ntoarse spre el, iar sentimentele pe care nu [i
le putea exprima fa]` de Stuart se rev`rsar` \ntr-un val de
afec]iune la adresa tat`lui ei.
Ai s` te descurci singur, nu-i a[a, tat`?
Domnul Richards p`ru cam surprins.
Sigur c` da, de ce s` nu m` descurc? Distrac]ie pl`cut`
[i nu v` gr`bi]i s` v` \ntoarce]i prea curnd.
Pa, tat`! \[i lu` r`mas-bun Kestrel de la el, cu o
\mbr`]i[are strns` [i un s`rut.
Apoi se \ntoarse spre Stuart.
Sunt gata.
Pornir` spre ma[in`, f`r` s` se priveasc`.
Capitolul 13
Pn` la Southwick nu era cale lung`, dar Stuart nu era

obi[nuit s` conduc` noaptea pe [osele [i mergea \ncet, ast-
fel \nct drumul p`rea s` se prelungeasc` [i t`ceau amndoi
cam crispa]i, ne[tiind ce s` spun`.
Cnd trecur` \n sfr[it prin dreptul caselor de la
periferie, Stuart \ntreb`:
Aproape am ajuns, nu?
Da, e dup` primul col]. Ia-o \ncet uneori, oamenii
parcheaz` pe carosabil, de[i e interzis.
Se l`s` din nou lini[tea [i, \n timp ce Stuart introducea
ma[ina \n parcarea restaurantului, tensiunea se intensific`
din nou. Cnd trase frna de mn` [i opri motorul, [tia c`
trebuia s` fac` ceva ca s-o risipeasc`, altfel seara avea s` fie
complet ratat`. Prin urmare, cnd Kestrel \ntinse mna s`
deschid` portiera, i-o acoperi cu a lui, oprind-o.
Unde te gr`be[ti? o \ntreb` el.

Glasul p`rea s`-i sune extrem de ciudat. Curtea era slab
luminat`, dar Stuart observ` lucirea din ochii ei, cnd
cl`tin` din cap, r`spunznd cu o voce u[or surprins`:
Nu m` gr`besc nicìeri. De ce?
Stuart ridic` o mn`, o strecur` pe sub p`rul ei, la ceaf`,
[i o trase spre el, u[or dar ferm. O sim]i rezistnd la \nceput,
dar deodat` Kestrel ced` [i se l`s` cuprins` de bra]ele lui.
Cu un sentiment aproape de u[urare, o s`rut` ezitant,
parc` explornd. Apoi o mai ]inu un moment \n bra]e,
t`cut, [i-i d`du drumul.
Kestrel se \ndrept` la loc, ridicndu-[i o mn` la p`r, dar
Stuart sim]i c` totul era \n regul`.
Deci, asta a fost, spuse ea cu o voce din care se sim]ea
mul]umirea. Mergem?
|n orice caz. S` nu uit`m de subiectele tabu, adùg` el,
deschiznd portiera.
Cu siguran]`.
Stuart se \ntreb` de ce tonul ei suna att de satisf`cut.
E foarte frumos aici, spuse el privind \n jur, dup` ce
comand` aperitivul. Nu prea preten]ios, dar confortabil [i
de bun gust. Am auzit c` [i mncarea e de calitate.
Este, r`spunse Kestrel. Anul trecut, tata m-a adus aici
de ziua mea [i i-a comandat buc`tarului chiar [i un tort.
L-au adus la mas` cu o sticl` de [ampanie era mic uite-
attica [i cu numele meu scris pe el, lng` inscrip]ia La
mul]i ani!
Ce frumos! coment` Stuart. Tat`l tù comandase [i [ampania?

Da, pentru tort.
Pare un romantic.
Cred c` a[a [i este. Suntem foarte apropia]i.
Se observ`. El ]i-a ales numele?
Da... r`spunse Kestrel, cu o expresie cam posomort`.
Cnd eram mic`, a fost o pacoste pe capul meu [tii cum
te tachineaz` copiii la cea mai mic` ciud`]enie. Dar acum
m-am obi[nuit [i-mi place. M`car e aparte.
Eu g`sesc c` e un nume foarte frumos [i ]i se
potrive[te, spuse Stuart, privind-o lung. Dar de ce tocmai
Kestrel?
E pas`rea favorit` a tat`lui meu. Uliii [i [oimii sunt
specialitatea lui. Majoritatea s`tenilor \mi spun
Kesterl.
Osp`t`ri]a le aduse cele dou` pahare cu vin de Xeres
comandate la sosire, iar Stuart \ntreb`:
{i-acum, Kestrel, ca expert` a specialit`]ilor casei, ce-ai
recomanda?
Prefer s` nu... Nu pot suferi s` am asemenea respon-
sabilit`]i. Dar [tiu ce voi lua eu. Ou` umplute, urmate de
fazan.
Stuart o privi atent, dar expresia ei nu spunea nimic.
Probabil c` numai printr-o coinciden]` ambele feluri alese
aveau leg`tur` cu p`s`rile.
Eu voi \ncepe cu mezeluri, spuse el, hot`rt s` nu cad`
\n aceea[i capcan`, apoi iau un biftec, cred.
Chelneri]a lu` listele [i plec`, iar Stuart puse picior peste

picior, spunnd:
Cu asta, am trecut peste partea cea mai grea a serii, a[a
c` putem s` ne relax`m. |mi spun adesea c` ar fi mai bine
ca restaurantele s` serveasc` doar un singur fel de mncare,
ca s` nu te oblige s` alegi.
A, nu sunt de acord, r`spunse Kestrel vesel`. Dup`
mine, citirea listei [i alegerea e partea cea mai pl`cut`.
Mai pl`cut` dect mncatul?
Da, mult mai pl`cut`. |n timp ce cite[ti lista, po]i gusta
din toate. Dup` ce-ai ales, trebuie s` te mul]ume[ti cu un
singur fel.
Atunci, asta \mi \nt`re[te argumentele. Dac` n-ar trebui
s` alegi, n-ai fi dezam`git...
|[i petrecur` timpul continund cu nimicurile [i
glumele, pn` sosi mncarea.
La \ntoarcere, Stuart conduse foarte \ncet, nedorind ca

seara s` se sfr[easc` att de curnd. Subiectul tabu, pe care
\l evitaser` f`r` nici o dificultate, revenise \n planul \nti, [i
amndoi se \ntrebau cum aveau s` continue \n \mprejur`ri
att de neprielnice. A doua zi urmau s` fac` parte iar din
tabere adverse [i, indiferent de deznod`mnt, acest lucru
risca s` le strice prietenia.
Cnd Stuart opri ma[ina lng` Coats Cottage,
r`maser` t`cu]i, privind priveli[tea luminat` de lun`.
Mla[tinile p`reau argintate, iar \n dep`rtare fa]ada

bisericii se profila misterios pe fondul cerului cu nori r`zle]i.
Stuart... \ncepu Kestrel \ntr-un trziu, \ntorcndu-se
spre el, dar Stuart o opri.
Nu spune nimic, \i ceru el insistent. Nu \nc`.
{i, cuprinznd-o din nou \n bra]e, o s`rut`. Pentru
Kestrel, \ns`, vraja se risipise deja. O sim]i \ncercnd s` vor-
beasc` \nc` \n timp ce o s`ruta [i, peste un moment, \i d`du
drumul, nervos.
De ce nu po]i s` te lini[te[ti? o \ntreb` el. {tii bine c` lupta
asta n-are nici un rost. N-ai nici o [ans`. De ce nu renun]i?
N-am s` renun]. Nu pot. Cum \mi po]i cere s` nu mai
]in la un lucru att de important pentru mine? S` fiu att de
inconstant`? Ai respecta o asemenea persoan`?
Se pare c` ai hot`rt \n numele meu ce trebuie s`
respect [i ce nu, spuse el rece, cu un glas care o \nfior`
c`ci era glasul unui strìn. Cum am putut crede c` suntem
prieteni?
Cum am putut crede c` ne asem`n`m? strig` Kestrel,
\nver[unat`.
Nu ne asem`n`m deloc. Suntem cu totul deosebi]i...
Kestrel, \ns`, nu-l l`s` s` termine fraza. Nu-i distinsese
am`r`ciunea din glas, auzise numai tonul rece [i tìos al
or`[eanului, [i o f`cu s`-[i mu[te buza cu triste]e.
Att de deosebi]i, \nct cred c` nu mai are nici un rost
s` st`m aici, spuse ea. E trziu, ar fi timpul s` intru \n cas`.
|]i mul]umesc pentru cin` partea aceea mi-a f`cut pl`cere.
Pentru tine, replic` el, partea cea mai pl`cut` s-a ter-
minat \nainte de a \ncepe cina.
Voise doar s` reia gluma, amintindu-i comentariile de la
restaurant, dar Kestrel \l \n]elese gre[it [i cobor\ din ma[in`,
trntind portiera [i intrnd \n cas` f`r` o vorb`.
Dac` dup` aceea plnse, \n pat, Stuart n-avea s` [tie
niciodat`. {i nici Kestrel n-avea s` [tie c` [i el st`tuse treaz
aproape toat` noaptea, privind afar` pe fereastra camerei,
cu gndul la ea.
Munca grea este cel mai bun paliativ pentru problemele

personale, iar Kestrel [tia destul de bine acest lucru. Dup`
micul dejun, deschise ferestrele [i f`cu cur`]enie \n toat`
casa, [tergnd praful [i lustruind cu mult` energie. Domnul
Richards \i ]inu companie sp`lnd ferestrele, iar dup`-
amiaz` lucrar` \mpreun` \n gr`din`. Astfel \nct, la ora
ceaiului, Kestrel era frnt` de oboseal` prea istovit` ca s`
se mai gndeasc` la problemele ei. Fcu o baie ca s`-[i
alunge durerile de [ale, apoi \[i bù ceaiul cu tat`l ei, \n
cabinet.
Te sim]i mai bine? o \ntreb` \ntr-un trziu domnul
Richards.
Ridicnd privirea spre el, Kestrel zmbi vag.
Da, r`spunse ea, m` simt aproape normal. |mi e[ti de
mare ajutor, tat`.
M` bucur. {i tu mi-ai fost de mare ajutor, ani de zile,
de cnd a murit mama ta, a[a c` acum m` achit de-o dato-
rie. {i, continu` el uitndu-se la ceas, cred c` e timpul s` m`

duc la sala parohial`, ca s` aranjez scaunele [i s` v`d ce-ar
mai fi de f`cut...
Vecernia se bucurase \ntotdeauna de o asisten]`
numeroas` \n Wesslingham, \ns` pn` [i vicarul fu pl`cut
surprins de participarea din seara aceea. P`rea s` fi venit tot
satul, cu excep]ia ctorva catolici [i a ateilor \nvetera]i ca
familia Pendle, care n-ar fi venit nici dac` sunau trmbi]ele
Judec`]ii de Apoi.
Corul se form` perechi-perechi, sopranele \n fa]`, con-
tinund apoi, \n ordinea vocilor, pn` la domnul Barrow [i
Jim Cosser, ba[ii. Kestrel era prima, \mpreun` cu Mary
Mayhew. Cnd ie[ir` din sacristie, intrnd \n biserica ticsit`,
Kestrel arunc` o privire \n jur, pe sub gene, ca s` vad` cine
venise. O f`cea \ntotdeauna, dar de ast` dat` ochii \i fur`
atra[i direct spre ultima stran`, unde st`tea \n picioare
Stuart King, \ntr-un costum \nchis, sobru, cu minile \mpre-
unate \n fa]`. Ar`ta cuviincios [i solemn, cu excep]ia
ochilor, care i se a]intir` asupra lui Kestrel cu o expresie
f`r` nimic religios. Kestrel \ncerc` s` se concentreze asupra
slujbei, \ns` nici ochii ei nu reu[eau s` se desprind` de el.
Dup` slujb`, corul ie[i reveren]ios, iar o dat` ajun[i \n
sacristie cori[tii \ncepur` s`-[i scoat` stiharele [i tocile,
schimbndu-se cu hainele de ora[. Doamna Dorrit, care
avea pe ea o mul]ime de catrafuse [i se mi[ca \ntotdeauna
\mpleticit, se lupta disperat` cu nasturii bluzei, \n timp ce
al`turi Kestrel se schimba cu iu]eala fulgerului.
Dr`ciile dracu', c` nu mai reu[esc s` le vin de hac! S`

nu-l l`sa]i pe vicar s`-nceap` f`r` mine! strig` ea, \ngrozit`
c` risca s` piard` vreun moment interesant. De ce nu
mi-oi fi luat eu bluza albastr`, c` pn-acu[a gata eram?! S`
nu-nceap` f`r` mine, am zis!
Kestrel o l`s` s` se descurce, f`r` prea mari regrete, [i
porni gr`bit` spre sala parohial`. Ajuns` la intrare, v`zu cu
bucurie dou` ma[ini pe care nu le cuno[tea, ceea ce \nsem-
na c` veniser` [i strìni.
Una dintre ma[ini \i apar]inea vorbitorului de la S.R.P.P.,
care tocmai st`tea de vorb` cu tat`l ei. Cnd \i auzi numele
Percy Romain Kestrel avu ocazia s` spun` c`-i citise o
carte, spre marea lui pl`cere.
S`tenii \ncepur` s` intre, ezitnd s` ocupe locurile din fa]` pn`
cnd nu mai avur` \ncotro, dup` straniul obicei al spectatorilor
englezi. Theo [i Laura sosir` \mpreun` [i se apropiar` de Kestrel.
Ai emo]ii? o \ntreb` Laura.
Pu]in, r`spunse Kestrel, dar mai mult pentru rezultat,
dect pentru c` trebuie s` vorbesc. Uite c` vine vicarul. Cred
c` ar fi timpul s` urc`m pe podium. Unde vei sta, Laura?
A, \n rndul \nti, dac` al]ii nu par s` se-ndemne. |mi
place s` v`d bine.
Domnul Truman \[i ocup` locul pe estrad` [i, dup` ce
ultimele murmure se stinser`, deschise lucr`rile prezentn-
du-i pe cei de lng` el: Kestrel, tat`l ei, Theo [i domnul
Romaine. |n calitate de invitat, domnului Romaine i se d`du
cel dinti cuvntul.
Invitatul ]inu o cuvntare reu[it`, care lui Kestrel \i d`du

senza]ia c` mai fusese ]inut` la nenum`rate \ntruniri din
toat` ]ara. Glumele erau cizelate, pauzele pentru rs precis
calculate, momentele serioase echilibrate perfect. Domnul
Romaine vorbi despre p`s`ri \n general, despre importan]a
lor pentru ]ar`, despre rolul lor \n echilibrul ecologic [i per-
turbarea recent` a acelui echilibru prin distrugerea mediu-
lui de via]`. Era un discurs profesionist [i conving`tor, care
se bucur` de o bun` primire din partea auditoriului.
|n continuare \i veni rndul domnului Richards, care
vorbi \n calitatea lui de localnic, ca om din Wesslingham,
insistnd c` era vorba de ere]ii lor, acea specie rar` care ale-
sese calea \ntoarcerii \n locurile de unde fusese alungat`. Le
expuse problema \n termeni simpli [i clari, l`sndu-i cu
impresia c` un lucru care le apar]inea lor era amenin]at de
strìni, c` cineva \ncerca s`-i jecm`neasc`. Cuvntarea,
inspirat`, avu efectul scontat.
Kestrel \l auzi pe vicar prezentnd-o ca urm`toarea la
cuvnt [i se ridic`, f`r` s` scape din ochi silueta \ntunecat`
din fundul s`lii. Discursul pe care [i-l preg`tise \i zbur` din
cap [i vorbi cu pasiune, sinceritate [i emo]ie, din toat`
inima. Era o cuvntare p`tima[`, de mare efect, dar nu prea
util` pentru binele cauzei. Dac` domnul Richards le d`duse
senza]ia c` [tiau ce anume era \n joc [i totul depindea numai
de ei, Kestrel \i l`s` cu impresia c` era numai o grij` a sa pro-
prie, o valoare intangibil` care nu prea avea cum s`-i atrag`
pe s`teni, oameni cu mentalit`]i att de practice.
Vicarul se ridic` s` trag` concluziile [i s` prezinte

m`surile propuse, iar Kestrel [tiu, ascultndu-l, c` pier-
duser`. Spectatorii erau plictisi]i [i nervo[i, ridicnd din
umeri [i, unii mai din spate, chiar vorbind despre altele, f`r`
s` mai asculte. Cnd vicarul supuse la vot, cteva mini se
ridicar` imediat, cele ale strìnilor [i ale celor c]iva local-
nici iubitori ai naturii. Restul s`tenilor a[teptau s` vad` cum
decurgea votul, \nainte de a lua pozi]ie, ceea ce, desigur,
era fatal. Alte cteva mini se ridicar`, f`r` tragere de inim`,
unele [ovìr` [i fur` coborte la loc, iar un b`rbat \[i ter-
min` mi[carea sc`rpinndu-se la nas.
Cnd fu clar c` alte mini n-aveau s` se mai ridice, vicarul
le num`r`. Lui Kestrel nu-i venea s` cread`. |[i privi tat`l,
care ridic` din umeri, calm.
Mo]iunea fusese respins` cu treizeci [i opt de voturi con-
tra [i optsprezece pentru. Unii oameni nu votaser` deloc.
M` \ntreb, spuse vicarul, dac` v-a]i dat seama ct de
rar` e aceast` pas`re...
Haide]i, p`rinte, spuse cu respect cineva din sal`, c`
doar`-i numa' o p`s`ric`, acolo, nu-a[a?
Slujbili-i slujbi [i c`[ili-i c`[i, declar` altcineva, strnind
un murmur general de \ncuviin]are.
E-te na, c` ce, le-o omor\ careva? Nu le-omoar` nime',
spuse o femeie, din fundul s`lii.
|n clipa urm`toare izbucni taifasul general, auditoriul
declarnd cu de la sine putere [edin]a \nchis`. Cei din fund
se repezir` afar`, iar ceilal]i \i urmar` mai r`zle]i, conver-
snd \ntre ei. Unii vorbeau despre [edin]`, lùdnd-o pen-

tru c` fusese att de interesant`, iar al]ii despre cu totul
altele, uitnd deja de ere]i ca [i cum nici n-ar fi existat.
Vicarul porni \ncet, discutnd cu Theo ce puteau face \n
continuare, c`ci era un militant \n`sprit, pentru care o lupt`
pierdut` nu \nsemna [i pierderea r`zboiului. Domnul
Richards \l conducea pe domnul Romaine la ma[in`,
vorbind despre p`s`ri. Kestrel r`mase pe loc, privind fix
spre sala care se golea treptat.
Stuart se gndi s`-i spun` ceva, dar \[i d`du seama c` nu
era momentul cel mai potrivit, a[a c` se retrase pe verand`,
dup` care porni spre Bell.
{i atunci, cnd ajunse cam la cincizeci de metri distan]`,
avu revela]ia. |l izbi att de puternic \nct se opri \n loc.
Sigur c` da! spuse el cu glas tare. Cum de nu ne-a venit
nici unuia dintre noi ideea?
Coti imediat spre drumul care ducea la Coats Cottage. |n
timp ce ei puneau ibricul pentru ceai, el urma s` apar` \n
prag, cu solu]ia tuturor problemelor. |[i l`s` gndul s`
st`ruie, cu pl`cere, \ndeosebi asupra recuno[tin]ei cuiva
anume.
Capitolul 14
Kestrel travers` veranda \ntunecoas` a s`lii parohiale,

cobornd pe alee. Tat`l ei o a[tepta, iar cnd ajunse lng`
el o cuprinse de umeri, \ncurajator.
Nu-mi vine s` cred c` am pierdut, spuse ea.
Atunci nu crede. N-a fost dect primul obstacol,
r`spunse domnul Richards.
|l privi cl`tinnd din cap.
Draga mea, continu` tat`l ei, mai exist` [i alte cì. Nu
te descuraja a[a.
Pornir` \mpreun` spre cas`.
Ce cì s` mai existe? \ntreb` Kestrel. Dac` satul nu e
al`turi de noi, ce mai putem face?
Satul nu este nici \mpotriva noastr`, \i aminti tat`l ei.
Cei care n-au votat deloc sunt la fel de mul]i ca aceia care
au votat \mpotriv`. Nu e nevoie dect s`-i convingem.
Dar nu mai avem timp! se tngui ea. Mine e luni
constructorii vor \ncepe cu siguran]` lucrul. Uite!
{i ar`t` spre luna care se \n`l]a pe bolta senin`, f`r` nici un nor.
Am [tiut tot timpul c` vremea urt` n-avea s` dureze o
ve[nicie, replic` \ncet domnul Richards.
Iar acum s-a terminat, spuse Kestrel.
Nu era foarte clar ce anume considera ea c` se termi-
nase, [i-[i continuar` un timp drumul \n t`cere, pn` cnd
pa[ii lui Kestrel \ncepur` s` [ovìe.
Tat`, cred c` nu vin direct acas`. A[ face o plimbare
mai \nti, ca s`-mi limpezesc pu]in capul.
Bine, draga mea. S` nu \ntrzii prea mult, te rog, altfel
\mi voi face griji. {i nu uita, emisiunea de la televizor ne-a
adus mult sprijin mai putem face \nc` attea lucruri.
Trebuie doar s` ne gndim.
Da, \n]eleg, tat`. Pe curnd. N-am s` \ntrzii.
Se desp`r]i de el, trecu peste un grad [i travers` o paji[te,
pn` la marginea mla[tinii ei dragi. Dac` tat`l ei era att de
calm, ea de ce n-ar fi putut s` fie? Doar nu putea crede c`
]inea la ere]i mai mult dect el.
Cnd v`zu motocicleta vicarului rezemat` de peretele

casei, Kestrel zmbi \n sinea ei. Probabil c` \i venise o nou`
idee pentru campanie [i se repezise direct la Coats Cottage
ca s-o discute.
Kestrel ezit` un moment \n \ntuneric, apoi se apropie de
fereastr` ca s` se uite \nùntru, neobservat`.
Tat`l ei se plimba prin cabinet, vorbind. Vicarul st`tea
\ntr-un fotoliu de lng` foc, cu fa]a aproape spre fereastr`,
comentnd sau punnd cte o \ntrebare din cnd \n cnd.
Iar de cealalt` parte a focului, cu spatele spre ea, st`tea

\n fotoliu \nc` un vizitator, un b`rbat tn`r [i \nalt, cu p`r
brunet ondulat [i ceaf` \ngust` o ceaf` pe care Kestrel ar
fi recunoscut-o oriunde.
Dar ce cùta acolo? Primul ei implus fu acela de a se
repezi \nùntru, dar se ab]inu. Venise s` se \mpùneze? Nu,
nu s-ar fi cobort pn` la a[a ceva. Oricum, p`reau s` con-
verseze prietene[te, de[i cu toat` seriozitatea. Ce
Dumnezeu puteau discuta?
Dintr-o dat`, Kestrel sim]i c` era frnt` de oboseal` [i nu
mai voia altceva dect s` ajung` \n camera ei, departe de to]i
[i toate.
A, Kestrel, te-ai \ntors! exclam` domnul Richards, cnd
o v`zu intrnd. Foarte bine. Domnul Truman a venit s` dis-
cut`m care ar putea fi planul de ac]iune, iar apoi am fost
onora]i cu \nc` un vizitator, continu` el, ar`tnd spre
Stuart.
Kestrel nu se uit` \ntr-acolo. R`mnnd cu ochii la tat`l
ei, spuse:
Da, tat`, am intrat numai ca s`-]i spun c` m-am \ntors.
Cred c` m` duc direct la culcare, sunt foarte obosit`.
A, nu \nc`, draga mea. Vino [i stai jos pu]in, o chem`
domnul Richards.
Vicarul se ridicase [i el, oferindu-i locul, iar Kestrel
\l privi vag, con[tient` aproape numai de b`rbatul
\nalt, \n costum \nchis, de la marginea cmpului ei
vizual.
Domnul King a venit la noi cu o idee. Trebuie s` auzi
ce are de spus.
Nu cred c` m-ar putea interesa nimic din ce are de

spus domnul King, r`spunse Kestrel. Sunt foarte obosit`.
Noapte bun`.
{i, \nainte ce cineva s` mai poat` insista, se r`suci pe
c`lcie [i fugi la etaj, \n camera ei.
Cei trei b`rba]i privir` dup` ea, apoi se uitar` unii la al]ii,
\ntreb`tori.
M` tem c` a suportat destul de greu \nfrngerea,
coment` vicarul.
|mi prezint scuzele pentru cele \ntmplate, \i spuse
domnul Richards lui Stuart. Cred c` e \nc` destul de tulbu-
rat`. M` a[teptam ca plimbarea s-o mai lini[teasc`, dar...
Nu face nimic, \l asigur` Stuart. |n]eleg.
Mine va fi mai calm`. Atunci vom avea destule ocazii
s`-i spunem, continu` domnul Richards. Ce p`cat c`-[i va
petrece toat` noaptea \n starea asta. Poate ar fi bine s` m`
duc la ea, mai trziu.
Dac` m` scuza]i c` intervin, spuse domnul Truman, ar
fi mai bine s` nu-i d`m speran]e \nainte de a fi siguri de suc-
ces.
Ave]i dreptate, r`spunse domnul Richards. Am s`-i
spun abia mine.
Dup` o noapte agitat`, Kestrel se trezi [i mai devreme

dect de obicei. O durea capul [i se sim]ea \ngrozitor, a[a c`
se hot`r\ imediat s` ias` la o plimbare. Soarele tocmai
r`s`rea pe un cer perfect senin. Era ultima ei [ans` de a
savura acea zi minunat`. Dup` ora opt, vremea frumoas`
avea s` devin` un blestem.
Plimbarea o purt` pe un drum ocolit, \n semicerc, pe

m`sur` ce soarele urca pe cer. Nu avea ceasul la ea, dar [tia
c` trecuse de [apte [i \ncetini pasul, \ndreptndu-se,
aproape f`r` s`-[i dea seama, spre sat [i [antier. Cnd v`zu
biserica, tocmai b`tea de opt. |mpotriva propriei voin]e,
Kestrel \[i continu` drumul, atras` de locul unde nu-i mai
r`mnea dect s` vad` cum li se spulberau toate
speran]ele.
Nu se auzea nici un zgomot de motor poate c` \nce-
peau mai trziu. Orologiul bisericii ar`ta acum opt [i
jum`tate. {antierul ap`ru acolo nu era nimeni. Nici
muncitori, nici ma[in`rii, numai stivele de c`r`mizi, baraca
[i ]`ru[ii cu sfori care delimitau perimetrele funda]iilor.
Kestrel se opri, nedumerit`. |ntr-o zi att de frumoas`,
s-ar fi a[teptat s` \nceap` de diminea]a. |n sfr[it ap`ru cine-
va, intrnd \n curte din strad`. Kestrel sim]i c` inima \i
tres`rea \n piept, cnd v`zu c` era Stuart. |n]elese venise
s` inspecteze locul, ca s` vad` dac` p`mntul era destul de
uscat, pentru ca apoi s` le telefoneze muncitorilor [i s`-i
cheme.
|l privi cum traversa curtea, privind \n jur, c`lcnd peste
b`ltoace, f`r` nici o grab`. Nici m`car nu p`rea s` exa-
mineze solul. Ar`ta mai mult ca un om ie[it la o plimbare,
care nimerise \ntmpl`tor pe [antier. De fapt, venea direct
spre ea, ca [i cum ar fi vrut s-o ia prin mla[tini.
Kestrel se retrase spre stuf`ri[, dar probabil f`cu un mic
zgomot, c`ci Stuart \ntoarse imediat capul spre ea [i porni
imediat \ntr-acolo. Peste cteva momente, ajunser` fa]` \n
fa]`, la doar c]iva metri dep`rtare.
Kestrel...
Prezen]a lui, numele ei pe buzele lui, \i f`ceau inima s`
bat` necontrolat. Dar n-avea de gnd s`-i arate ct o afecta.
|[i \ndrept` umerii, privindu-l lung.
De ce te ascunzi? \ntreb` Stuart. De ce tot fugi de
mine?
Nu fug.
R`spunsul nu p`rea conving`tor nici m`car pentru ea
\ns`[i.
Atunci, de ce faci mutra asta nefericit`? Doar nu mai
suntem du[mani, nu-i a[a?
Pe-asta tu ar trebui s-o [tii cel mai bine, spuse ea.
Stuart o privi \ntreb`tor.
Tat`l tù nu ]i-a spus? Nu, \mi dau seama acum...
Ascult`-m`, am s`-]i spun ceva.
Nu vreau s` aud.
Ba trebuie s` auzi, insist` el ferm. Stai jos.
Cnd Kestrel nu se supuse, o sili s` se a[eze, blnd dar
categoric, ca [i cum ar fi fost un copil \nc`p`]nat.
Am solu]ia problemei, continu` Stuart. Da, nu mai fi
a[a surprins`, doar [tii ce vreau s` spun. Ideea mi-a venit
asear`, dup` \ntrunire.
Nu credeam c` poate exista o solu]ie f`r` ca unul din-
tre noi s` cedeze, spuse Kestrel, gata s`-l previn` c` ea, una,
nu era deloc dispus` s-o fac`.
Vezi, tocmai aici e-aici. Nu g`seam o solu]ie fiindc`
\n]eleseser`m gre[it problema. |]i dai seama, e clar c`
oamenii care au cump`rat terenul `sta pentru construc]ii
nu vor renun]a numai de dragul unor p`s`ri. Stai, nu te
repezi las`-m` s` termin. Vor construi aici, [i nimic nu-i va

opri, dect dac` s-ar dovedi c` p`mntul e nepotrivit, ceea
ce nu e cazul.
{i-atunci? \ntreb` ea. Ce-am rezolvat?
Atunci, mi-am dat seama c` tu ai cerut tot timpul ca
proiectul de construc]ie s` fie anulat complet, definitiv. Dar
p`s`rile nu vor r`mne aici permanent. Am \n]eles c` tu de
fapt nu voiai dect ca lucr`rile s` se opreasc` atta timp ct
p`s`rile \[i fac cuibul [i-[i cresc puii. De fapt, nu doreai o
contramandare, ci numai o amnare.
Se opri, iar pe fa]a lui Kestrel se a[ternu \ncet un zmbet
radios, \n]elegnd \n sfr[it care era ideea.
Desigur! strig` ea. Ce pro[ti am fost!
S` mai zmbe[ti [i alt` dat` a[a pentru mine, vrei?
\ntreb` \ncet Stuart.
Poftim?
Nimic. A[a c` m-am dus la tat`l tù, care a fost de
aceea[i p`rere nu e nevoie dect s` amn`m lucr`rile
pn` cnd puii ere]ilor ies din ou` [i \nva]` s` zboare.
{i se poate face? \ntreb` Kestrel.
Cred c` da. Dac` m` duc la [eful meu din Norwich,
cred c`-l pot convinge c` p`mntul e \nc` prea umed [i ar fi
mai bine s` a[tept`m anotimpul uscat \nainte de a \ncepe.
Cnd ai s` pleci?
Azi, n-are nici un rost s` mai amn. Am suspendat deja
lucr`rile de construc]ie a[a c`, dac` misiunea mea reu[e[te,
p`s`rile tale vor fi \n siguran]`.
O, dar e minunat! exclam` Kestrel, s`rind \n sus.
{i-atunci ce mai a[tep]i? Ce faci aici?
Am venit \n primul rnd ca s` m` asigur c` muncitorii

au plecat, dar [i pentru c` m` a[teptam s` te v`d, r`spunse
Stuart. {i m` bucur c` te-am \ntlnit.
Bine, atunci nu mai \ntrzia te rog, vreau s` spun...
Te rog, du-te imediat. Nu mai suport tensiunea asta.
Bine. Am s` merg cu ma[ina, a[a ajung mai repede.
{i cnd te-ntorci? Eu cnd voi [ti? \l \ntreb` insistent
Kestrel, conducndu-l spre [osea.
Ar trebui s` fiu \napoi azi dup`-amiaz`. Tu vei afla
prima, \i promise el.
Apoi ezit`, privindu-i fa]a \nsufle]it`.
De ce nu l-ai l`sat pe tat`l tù s`-]i spun` asear`? o
\ntreb` el.
Nu mai suportam s` vorbesc cu tine. Toat` situa]ia
p`rea att de disperat`...
Toat` situa]ia? Vrei s` spui...
Of, te rog, pleac` odat`, \l implor` Kestrel. Vom avea
timp destul pentru explica]ii, mai trziu.
Da, sigur c` vom avea timp, r`spunse \ncet Stuart.
O mai privi o dat`, lung, ca pentru a se alimenta cu
energie \naintea plec`rii la drum, [i porni ma[ina. Iar
Kestrel, din nou plin` de speran]`, \l privi pn` disp`ru la
cotitura drumului.
Capitolul 15
Ziua p`rea s` nu se mai sfr[easc`. Neavnd nimic altce-

va de f`cut, Kestrel \[i petrecea timpul hoin`rind prin sat, ca
s` converseze cu oamenii. Nu mai voia s`-i evite spe-
ran]ele ren`scute o f`ceau s` fie vorb`rea]`, s`-i iubeasc` pe
to]i. Umbla din loc \n loc, discutnd despre [edin]` [i
viitorul campaniei, f`r` a men]iona noua \ntors`tur` a
lucrurilor, \ns` ascultndu-i cu r`bdare pe to]i cei care se
scuzau c` nu votaser`.
Domnul Baldergammon, care votase cu ambele tabere,
ca s` nu \ncap` nici o \ndoial`, era gata s` vorbeasc` [i pro
[i contra mo]iunii, \n func]ie de cine intra la po[t` sau dac`
nevast`-sa \l asculta sau nu.
Theo era plin` de speran]e, vorbind despre extinderea
campaniei, [i propuse s` bea un pahar la Bell, c` tot se
apropia ora prnzului.
Domnul Partridge, care participase la \ntrunire pentru c`
doamna Partridge se oferise s` stea la bar, spuse c` bìatul
de la S.R.P.P. vorbise frumos [i le oferi amndurora un rnd

din partea casei, \n semn de scuze.
Oricum, spuse el, \ntrunirea a prins bine pentru vnz`ri.
Dup` aia, toat` lumea s-a adunat din nou aici, ca s-o ia cu
discu]iile d'a capo. Nimic nu te face s`-]i fie mai sete dect
o [edin]` stra[nic`. {i s` mai vorbe[ti de tradi]ie pì la
Joe Lambert, s`racu', \n Cinele [i r`]oiu' `la al lui, abia
dac`-nc`peau c]iva!
Cnd sosi momentul ca Theo s` plece, Kestrel merse mai
departe prin sat, pn` la bibliotec`, unde o g`si pe Laura
rezistndu-i eroic doamnei Dorrit, care se plngea c` o carte
pe care tocmai o \mprumutase nu con]inea dect numa'
scrb`vnicii, de la prima pn-la a din urm` fil`!
Dar mi-a]i cerut ceva de dragoste, \i aminti cu blnde]e Laura.
Nu, c` trebuia s`-mi dau io seama, \nc` dup` copert`!
bomb`ni doamna Dorrit. F`tuci care s` umble cu umerii
despuia]i ca aia [i subt palmieri pe deasupra, mai mare
ru[inea!
Laura suger` c` poate fata \[i dezgolise umerii fiindc`-i
era prea cald, \ntruct palmierii cresc de obicei \n ]`rile cu
clim` tropical`.
Las' c-am v`zut eu de la prima fil` c`-i o carte porcoas`!
protest` indignat` doamna Dorrit, iar Laura zmbi.
Ei, atunci sunt sigur` c` nu v-a]i nec`jit f`r` rost, citind-o
pn` la cap`t?
Pì, adic`, eu... \ncepu doamna Dorrit [i, neg`sind
altceva de spus, se repezi s` declare: trebuie s` le puie o
aten]ionare pe copert`, eu atta zic!
{i ie[i, plin` de demnitate.
Aten]iune lectura poate dùna la s`n`tate, coment`

Kestrel \n urma ei, chicotind.
Dac`-mi cerea dragoste [i n-o g`sea, s-ar fi \nfuriat [i
mai rù, spuse Laura. Totu[i, cred c` era cam torid` pentru
ea. Mai ales pe vremea asta, [i cu un corset att de strns...
Taci c` m` umfl` rsul, r`spunse Kestrel. {i nu-i fru-
mos.
{i ce te face s` fii a[a de generoas` \n diminea]a asta?
se interes` Laura.
E o zi minunat`.
Din cte se [tie, pentru tine numai minunat` nu se
poate numi.
Iar constructorii nu lucreaz` azi.
A... Da, a[a se explic`...
Ieri n-ai votat, spuse Kestrel. M-ai f`cut curioas`. De ce?
}i-am spus [i \nainte de ce nu cred c` ai vreo
speran]`. N-am votat nici contra.
Expresia Laurei era neutr` ca \ntotdeauna.
Domnul Baldergammon a votat de dou` ori, ai obser-
vat?
Ipocritul, rse Kestrel, care \n ziua aceea era dispus` s`
ierte pe toat` lumea.
{i, de fapt, cnd mai treci [i tu la o partid` de c`r]i?
N-ai mai fost de peste o s`pt`mn`. Polite]ea dicteaz` s` le
dai victimelor o [ans` de a-[i mai scoate din pagub`.
Atunci, ce-ai zice de mine sear`? \ntreb` Kestrel.
Merge... Dar de ce nu ast`-sear`?
Disear` s-ar putea s` fiu ocupat`, r`spunse Kestrel,
\ncercnd s`-[i ascund` \ncntarea.
Cum vrei atunci, mine sear` s` fie. Vino la ceai.

Perfect. Ne vedem atunci.
Ie[ind din nou, mai merse un timp prin sat, ajungnd
\ntr-un trziu pe [antier, unde se a[ez` pe aceea[i stiv` de
cherestea de diminea]a, cufundndu-se \n visuri. {i astfel o
g`si \n cele din urm` Stuart, cnd se \ntoarse de la Norwich.
Salut! Credeam c` m` a[tep]i acas`, spuse el, apropi-
indu-se.
Kestrel \i adres` un zmbet somnoros, \n soarele dup`-
amiezii.
Cum m-ai g`sit? \ntreb` ea alene.
Prin telepatie. Nu m` \ntrebi cum a mers?
Nici n-am nevoie. |mi dau seama dup` fa]a ta c`-mi
aduci ve[ti bune. Cum ai reu[it?
I-am spus clar \n ce stare e [antierul, cum se prezint`
solul, care sunt condi]iile meteorologice [i a[a mai departe.
Vocea ra]iunii, \n]elegi.
{i ce-a spus?
A zis c` s-ar putea s` am dreptate [i a propus s` mai
a[tept`m pn` la var`.
Stuart se a[ez` lng` ea, \ntinzndu-[i picioarele.
Nu m` a[teptam s` accepte att de u[or, dar cred c` a
cam \nceput s` se plictiseasc` de [antierul `sta cu probleme.
Deci, nu se va lucra pe [antier pn`...?
Cel pu]in dou` luni. Ajunge att? E[ti mul]umit`?
Pare s` fie solu]ia ideal` pentru toat` lumea, r`spunse
Kestrel, zmbindu-i. P`s`rile vor fi \n siguran]`. O, sunt att
de fericit`! Hai s`-i spunem [i tatei. E[ti un geniu, absolut
minunat! A[ putea s` te [i s`rut!
|n clipa cnd s`ri \n picioare, Stuart o apuc` de mn`.

Pì chiar ai putea, s` [tii!
Cu uimire, v`zu c` din ochii ei se stingea toat` fericirea.
Ce este? Ce s-a \ntmplat? \ntreb` el nelini[tit.
Kestrel cl`tin` din cap.
Spune-mi! insist` Stuart.
Dac` lucrarea se decaleaz`... ai s` pleci, r`spunse ea.
O privi lung, \ncepnd s` \n]eleag`.
{i te-ar deranja? o \ntreb` el cu blnde]e.
Kestrel \[i retrase mna, iar Stuart \i d`du drumul [i se
a[ez` privind-o, contemplndu-i fa]a frumoas` [i n`r`va[`,
ochii str`lucitori, pozi]ia mndr` a trupului.
{tii, am putea s` ne mai \ntlnim din cnd \n cnd,
spuse el. Pn` \n Norwich nu e mult de mers.
Da, cred c` am putea, r`spunse rece Kestrel, hot`rt`
s` nu cer[easc`. Oricum, s` nu ne batem capul cu asta
acum. Hai s`-i ducem tat`lui meu... vestea cea bun`!
Pornir` \mpreun` spre drum, unde Stuart \[i l`sase ma[ina.
Kestrel, spuse el deodat`, tocmai mi-a trecut prin minte...
Da?
N-am v`zut niciodat` p`s`rile astea, numai la televizor.
Ar fi posibil s` mi le ar`]i? M` iei [i pe mine o dat`, cnd
sunt aici?
Kestrel uit` de orice mndrie, bucuroas` c` avea ocazia
s` mai stea cu el, \nainte de a pleca definitiv.
Da, desigur. De ce nu disear`? Cel mai bine e pe la
apusul soarelui [i se pare c` va fi o noapte senin`. Ce ciu-
dat...
Se \ntrerupse.
Ce anume?
Tocmai mi-am dat seama. Nu mai am motive s`-mi
par` rù c` e vreme frumoas`. Parc-a trecut o ve[nicie de
cnd n-am mai putut spune e o zi minunat`!
Cred c` \ntotdeauna am s`-mi aduc aminte de tine pe
ploaie, spuse Stuart. Ori de cte ori te vedeam, umblai cu
capul gol printr-o ploaie toren]ial`.
Ciufulit`, murdar` [i deloc sofisticat`, adùg` Kestrel,
pe un ton cam tìos.
M` rog, dac` tu a[a te consideri...
Tu cum ai spune, altfel?
A, nu, nu umbla dup` complimente!
Kestrel \[i mu[c` buzele. Nu trebuia s` se certe cu el
putea fi ultima lor ocazie de a sta \mpreun` [i, cu toate prin-
cipiile ei, voia s` profite la maximum.
Vino s` iei ceaiul la noi, \i spuse ea repede, iar apoi
mergem \mpreun` s` vedem ere]ii.
Mul]umesc, spuse el politicos. Mi-ar face pl`cere.
Desigur, domnul Richards era \ncntat de deznod`mnt,

de[i \ntreb` imediat dac` Stuart avea s` plece.
Trebuie s` m` \ntorc la Norwich, spuse acesta, iar
de-acolo am s` fiu trimis unde este nevoie de mine. Totu[i,
niciodat` nu m` deplasez prea departe nu-s genul care s`
fac` mereu naveta pn` \n Sahara [i-napoi. Toate locurile
mele de munc` sunt \n Norwich [i prin \mprejurimi.
Deci, nu v` vom pierde de tot? \ntreb` domnul
Richards.
Numai dac` ]ine]i cu tot dinadinsul...

|n ceea ce m` prive[te, a[ fi foarte \ncntat s` mai
trece]i pe la noi, \n vizit`, ori de cte ori pute]i [i nu m`
\ndoiesc c` [i Kestrel e de aceea[i p`rere.
O privir` amndoi pe Kestrel, care replic` dezn`d`jduit`:
Mai vrea cineva ceai?
Nu voia ca Stuart s` mai treac` pe la ei din cnd \n cnd
voia s` r`mn` cu ea tot timpul; dar, dac` nu avea [i el
asemenea sentimente, la ce bun s` [i-o doreasc`?
Domnul Richards era un om plin de tact, iar cnd Kestrel
suger` c` era timpul s` se duc` s` vad` ere]ii le oferi
binoclul lui, refuznd s`-i \nso]easc`.
Mai am de f`cut unele lucruri, de scris cteva
\nsemn`ri, pn` nu-mi trece dispozi]ia, explic` el. Duce]i-v`
voi doi. Noi vom mai avea destule ocazii s`-i vedem. S-ar
putea s` merg [i eu, mai \ncolo.
Kestrel [i Stuart plecar` \n t`cere, lund-o pe scurt`tura
dintre b`l]i.
Va fi un asfin]it ro[u ca sngele, spuse dup` un timp
Stuart, ca s` \nchege o conversa]ie. ~sta ar trebui s` fie un
semn bun, nu-i a[a?
Da, r`spunse ma[inal Kestrel. Cnd amurgu-i sngerat, st`
ciobanul \mp`cat, cum se spune. {i de obicei se [i potrive[te.
Deci, multe dintre vechile zic`tori populare au baze
[tiin]ifice solide, coment` el. |mi amintesc c`, \n copil`rie,
puneam pnze de pìanjeni peste cte o tìetur` ca s` nu
mai sngereze iar pnza de pìanjen e practic penicilin`
pur`, a[a c` era firesc s` dea rezultate.
Kestrel \l privi surprins`.
M` mir c` [tii asta.

Ei, nu-s nici eu chiar att de ignorant pe ct m` cre-
deai, replic` Stuart.
{i totu[i, ai spus c` nu [tii nimic despre p`s`ri.
Nici nu [tiu. Pe mine m-au interesat \ntotdeauna
insectele, arahnidele artropodele \n general. La zece ani
aveam o colec]ie de pìanjeni de toat` frumuse]ea.
Kestrel rse, speriind o mierl` dintr-un tufi[ \nvecinat.
Pas`rea \[i lu` zborul, cu un ]ip`t alarmat.
Niciodat` nu vei \nceta s` m` uime[ti, spuse ea.
Nici nu sper, r`spunse Stuart, oprindu-se din rs, cam
intimidat, ne[tiind prea bine cum s-o ia.
|n timp ce se apropiau de [antier, Kestrel v`zu \n fa]`
unul dintre ere]i.
Ar fi bine s` ocolim, spuse ea. |n seara asta nu prea
bate vntul [i fiecare sunet ajunge pn` departe. Nu trebuie
s`-i speriem.
Descriser` un semicerc larg, ajungnd la
ascunz`toarea domnului Richards f`r` a fi deranjat pe
nimeni. Kestrel se uit` prin binoclu, iar dup` un moment
i-l oferi lui Stuart.
Uite, femela e \n cuib.
Stuart privi.
Care-i el [i care-i ea? \ntreb` el \n [oapt`.
Femela are capul mai deschis la culoare, r`spunse
Kestrel, lund din nou binoclul. M` \ntreb dac` deja
cloce[te...
{i atunci, sub privirile lor, p`s`rile \[i reluar` baletul
aerian, minunatul spectacol de acroba]ie pe care-l
prezentaser` pentru camerele de televiziune. Stuart

privea fascinat, f`r` a se mai osteni s` ia binoclul de la
Kestrel.
Reprezenta]ia se sfr[i, femela reveni \n cuib, iar mascu-
lul se opri pe un stlp de gard, la marginea [antierului
p`r`sit. Stuart lu` din nou binoclul [i privi prin ocular,
reglnd claritatea pentru a vedea ct mai bine pas`rea.
P`rea s` se afle att de aproape, \nct avea senza]ia c` i-ar fi
putut ciufuli penele cu mna dac` ar fi \ndr`znit. |i studie
capul mndru, arcuirea feroce a ciocului, ochii aurii
str`lucitori, mereu aten]i, care puteau distinge cea mai mic`
mi[care a unui [oarece de cmp, de la \n`l]imea [i din viteza
zborului. Penajul cafeniu bogat, picioarele curbate [i puter-
nice totul era att de des`vr[it, s`lbatic [i liber, \nct
Stuart putea s` \n]eleag` de ce era nepre]uit.
F`r` tragere de inim`, l`s` binoclul jos, \ntorcnd capul
spre Kestrel.
M-a[ putea uita la ei o ve[nicie, spuse el. Acum \n]eleg
de ce-]i sunt att de dragi, de ce ]ii att de mult la ei.
Kestrel \l privi bucuroas`.
Soarele apusese, l`snd s` \nceap` crepusculul prelungit
din mla[tini.
M` bucur, spuse ea. |ntotdeauna am considerat
nefiresc faptul c` nu-]i puteai da seama. Un om ca tine tre-
buie s` ]in` la tot ceea ce e frumos. {i \n special la p`s`ri
\n special la ere]ii mei.
}in la toate lucrurile frumoase, spuse el. Dar exist` o
fiin]` a c`rei frumuse]e mi-e mai drag` dect a tuturor
celorlalte.
O pas`re? \ntreb` Kestrel, cu ochii lumino[i \n penum-

br`, de[i [tia deja r`spunsul.
Oarecum. Pas`rea inimii mele, zmbi Stuart. Nu [tiu ce
s` fac... nici nu [tiu dac` pot \ndr`zni s` te ating...
Drept r`spuns, Kestrel f`cu un pas spre el, ajungnd \n
bra]ele lui.
Nu vreau s` pleci, spuse ea, disperat`. Nu voiam s` ]i-o
spun, dar nu m` pot st`pni.
De ce nu voiai s` mi-o spui? \ntreb` el, s`rutnd-o tan-
dru pe frunte.
Fiindc` am impresia c` nu-]i pas`.
Cum s` nu-mi pese? Nici eu nu vreau s` te p`r`sesc,
dar p`reai att de ostil`... Cred c` `sta e felul tù de-a fi. E[ti
o mic` s`lb`ticiune, nu-i a[a?
O s`lb`ticiune liber`, ca ere]ii? Nu, n-a[ crede... nu mai
sunt.
Urm`toarele cuvinte \i fur` \n`bu[ite la pieptul lui.
Nu vreau dect s` fiu cu tine. Altceva nici nu-mi mai
doresc, de cnd... de-atunci de cnd ne-am \ntlnit \n
magazinul lui Theo.
Stuart o strnse [i mai tare, f`cnd-o s` se desfete \n
\mbr`]i[area lui. Altceva nici nu p`rea s`-[i mai doreasc`,
pentru toat` via]a.
Dar ce vom face? \ntreb` Kestrel dup` cteva clipe,
spiritul practic revenindu-i ca de obicei. Va trebui s` pleci.
Nu putem face dect un singur lucru, r`spunse el,
elibernd-o doar att ct s-o poat` privi. S` ne c`s`torim.
{i pe urm`? \ntreb` ea, cu buzele tremur`toare, \ntr-o
[oapt` abia auzit`.
Ne vom g`si o locuin]` pe-aici pe undeva, \n

apropierea mla[tinii. Pot face naveta la Norwich nu-i un
drum prea lung.
Nu te va deranja s` locuie[ti la ]ar`?
|n nici un caz, prostu]` mic`!
Dac` nu ne mut`m prea departe, tata o s` se bucure,
mai spuse ea. Te place mult.
{i tu? Tu m` placi?
Nu, zmbi Kestrel, eu te iubesc.
Ridic` fa]a spre el, iar buzele lui r`coroase se coborr`
peste ale ei, f`cnd timpul s` se opreasc` \n loc. Nici unul
dintre ei nu v`zu ere]ii lundu-[i zborul, nici ultima gean`
de ro[ea]` [tergndu-se de pe cer, la apus; nu sim]ir` prima
atingere de rou`, nici nu observar` un viezure curios care-[i
croia drum prin p`puri[, prin apropierea lor.
Iar cnd \n sfr[it se putur` desprinde unul de cel`lalt
suficient ca s`-[i \nceap` drumul spre cas`, tot cerul era plin
de stele. Kestrel ridic` privirea, de lng` um`rul ocrotitor al
lui Stuart, privind cu uimire.
Mine va fi din nou o zi minunat`, spuse ea.
Sfr[it

Pe Aripile Iubirii

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Pe Aripile Iubirii

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

CYNTHIA HARROD-EAGLES

Comitatul Suffolk este verde cel mai verde ]inut din

spunea c` numele nu avea nici o leg`tur` cu

Nu \n]eleg de ce, replicase el, ar`tnd \n jur. Aici avem

Nu te gr`bi s`-]i g`se[ti alt` slujb`, \i spusese el. N-avem

\ntotdeauna \n sinea ei domnul Dodman, de[i adev`ratul

De cnd m` [tiu n-am mai v`zut a[a ceva, spuse el cu

Salonul de cafenea din magazin nu se deschidea dect

P`i trebuie s` fie tari, cred peniten]`, canon, mortifi-

S`racii de ei, nici nu [tiu ce-i a[teapt`, zmbi Kestrel.

Kestrel \[i aminti de cl`direa d`r`p`nat` [i \ntunecoas` din

iepuri pentru vnzare. Kestrel se sfia \ntotdeauna s`-i

Uliul? \ntreb` Kestrel, dintr-o dat` atent`. Care uliu?

Iepurele era att de mic [i slab, \nct Kestrel conchise c`

Da, desigur, fiind att de jos... M` \ntreb dac` se va

Kestrel se opri al`turi, uitndu-se peste \ntinderea de

st`tea cuminte privind pozele zbur`toarelor, \n timp ce

Ce veste ave]i pentru noi, domnule Truman?

{i vestea adus` de mine e cam aceea[i, tat`. Laura de la

Se a[ez`, \ntorcnd cu grij` paginile, apoi i-o oferi

casa Laurei mai are vedere spre mla[tin`. Ceea ce e foarte

Deci, mergem disear` s`-l c`ut`m? \ntreb` ea.

Spre sear` ploaia \ncet`, p`rnd s` se anun]e un asfin]it

Desigur, tat`l ei avusese dreptate erau destule de

ciocul lui lung, ca o spad`. Soarele apunea, iar lumina lui

cte un bra] de trestii, iar la cap`t se \nclina pe-o arip` ca s`

Atunci, treptat, Kestrel \[i reveni, dndu-[i seama c` era

Mai bine am merge s` ne usc`m, spuse Kestrel lundu-l

{i noi am v`zut-o, r`spunse Kestrel. Ne-am uitat cum a

re\ncepnd s` sape. Du-te s`-l ajungi pe tat`l t`u din

Kestrel avusese de gnd s` se scoale cu noaptea-n cap, ca

tot timpul la pas`rea cea ciudat`. Dac` ar fi [tiut c`, la un

Ajungnd la marginea mla[tinii, \n partea din spatele

gardului, uitndu-se s` vad` dac` n-o pndea vreun pericol.

Nu [tiu, r`]u[co, spuse Joe Lambert, proprietarul de la

Nu m` face s` m` simt vinovat`, Joe. {tii c` \n fiecare

Bun`, Tim. Bine, primesc, dar n-am mai jucat de mult,

Juv`]? Vorbe[ti cam urt despre m`riti[.

Termin` partida [i, scuzndu-se sub pretextul c` a doua

o s` se construiasc`. Au proiectu' pe hrtie de-o bun`

Luni diminea]a, Kestrel se duse la [antier, trecnd prin

a[a de-aleas` da' e [i normal, nu? Doar vine din Norwich...

Kestrel, chestie care cam \ncepea s-o plictiseasc`. Oare ct

Bill, ce se \ntmpl`? Ce-s toate astea? ad`ug`, ar`tnd

S`pt`mna asta...? \ntreb` Kestrel, cople[it`.

Pe drum, se opri s` se \mpace cu Laura, dar constat` c`

La asta Kestrel fu nevoit` s` rd`, relundu-[i s`patul cu

Stuart King nu se omorse niciodat` dup` lucrarea din

Desigur, unele dintre produse erau utile [i pl`cute.

c` printre ]elurile ei nu se num`ra [i acela de a ob]ine admi-

Da, p`s`ri! Desigur, dumneata n-ai cum s` [tii nimic

Sunt Kestrel Richards, iar tat`l meu este Graham

Maniaci ai p`s`rilor...! repet` Kestrel, aproape

Draga mea, e[ti \ntr-un hal f`r` de hal, observ` blajin

M` rog, Kestrel, nu prea v`d ce-am putea face. Omul

Oricine care se bazeaz` pe vremea din Anglia ca s` fac` ceva

Ascult` un moment, conchise c` tat`l ei dormea \nc`, apoi

Kestrel \i putu vedea bine profilul destul de chipe[, fu ea

Acum trebuie s` plec, m` a[teapt` tata cu micul dejun,

Stratagema avu succes, c`ci domnul Barrow, la fel ca to]i

~sta-i agentul, nu-i a[a? Nu [tiam cum \l cheam`.

Te deranjeaz`? \ntreb` Kestrel.

Spre ora prnzului, ere]ii se f`cur` nev`zu]i, a[a c` dom-

A, aici erai! constat` ea. Salut, motane. Pe unde mi-ai umblat?