Dosarul nr.

2ac-623/17 Judecător I instanţă:

V.Stratan

DECIZIE
23 noiembrie 2017 mun.
Chişinău

Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău în

componenţa:

Preşedintele şedinţei, judecător Budăi Nelea

Judecătorii: Efros Valeri şi Muruianu Ion

Grefier Lipchin Nadejda

examinând în ședință publică, cererea de apel declarată de Xîmpotriva

hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Central din XXXXXXXXX, în pricina
civilă la cererea de chemare în instanţa de judecată intentată de Xîmpotriva X,
privind încasarea dobîzii de întîrziere și a taxei de stat,-

CONSTATĂ:

La data de 22 decembrie 2016, Xa depus o cerere de chemare instanţa de

judecată către X (în continuare X) privind încasarea dobîzii de întîrziere în
sumă de 517831,28 lei şi a taxei de stat în sumă de 15534,94 lei rezultată din
contractul nr.156/2014-SC privind acordarea serviciilor comunale pe teritoriul
X, ale facturilor privind livrarea energiei electrice, ale facturilor pentru
acordarea serviciilor comunale, ale facturilor pentru eliberarea permiselor
speciale şi permiselor auto, ale facturilor privind prestarea serviciilor de
instruire în domeniul securităţii aeronautice şi facturilor pentru prestarea
serviciilor medicale.
 În motivarea acţiunii a indicat că, în perioada 29.05.2015 - 31.08.2016,
Xa prestat către X, servicii pe teritoriul X(în continuare X), pentru serviciile
acordate, în adresa ultimei, au fost înaintate facturile respective, dintre care
facturi pentru livrarea Energiei electrice: Factura EUG000118782 din
30.06.2015 în sumă de 196936,08 lei; Factura EUG000178655 din 31.07.2015
în sumă de 203849,33 lei; Factura EUG000305158 din 30.09.2015 în sumă de
238527,12 lei; Factura EUG000361331 din 29.10.2015 în sumă 202078,56 lei;
Factura EUG000431786 din 30.11.2015 în sumă de 152361,26 lei; Factura
EUG000518120 din 31.12.2015 în sumă de 302915,34 lei; Factura
EUG000574599 din 29.01.2016 în sumă de 297602,46 lei; Factura
EUG000650124 din 29.02.2016 în sumă de 291633,84 lei; Factura
EUG000739948 din 31.03.2016 în sumă 319 118,40 lei; Factura
EUG000821755 din 29.04.2016 în sumă 201386,59 lei; Factura
EUG000897651 din 31.05.2016 în sumă 210555,65 lei; Factura
EUG000978164 din 30.06.2015 în sumă 238106,16 lei; Factura
EUH000058957 din 29.07.2016 în sumă 233111,86 lei; Factura FA3909612 din
31.08.2015 în sumă de 263922, 66 lei; Factura FA4365462 din 09.11.2015 în
sumă de 97333,68 lei, care au fost achitate la data de 7 septembrie 2016 de
către pârâtă, prin ce şi-a recunoscut datoria pentru energia electrică integral.

Menţionează că, potrivit prevederilor contractului nr.156/2014-SC,

încheiat între părţile litigiate la 01 ianuarie 2014, reclamata s-a obligat să
acorde pârâtei servicii comunale pe teritoriul X, astfel, pentru serviciile
comunale prestate, în adresa pârâtei, au fost înaintate conturile şi facturile
respective şi anume facturi pentru acordarea Serviciilor comunale: Factura
EUG000362900 din 30.10.2015 în sumă de 1657,50 lei; Factura FA4365357
din 31.10.2015 în sumă de 36,56 lei; Factura EUG000431259 din 30.11.2015 în
sumă de 1657,50 lei; Factura FA4365624 din 31.10.2015 în sumă de 1427,09
lei; Factura FA4588156 din 29.01.2016 în sumă de 1559,03 lei; Factura
FA4588641 din 29.02.2016 în sumă de 1 304,41 lei; Factura FA4588715 din
31.03.2016 în sumă de 1280,10 lei; Factura EUG000820971 din 29.04.2016
în sumă de 939,04 lei; Factura EUG000821000 din 29.04.2016 în sumă
de 1657,50 lei; Factura EUG000897700 din 31.05.2016 în sumă de 932,65 lei;
Factura EUG000897725 din 31.05.2016 în sumă de 1657,50 lei; Factura
EUG000976720 din 30.06.2016 în sumă de 945,42 lei; Factura EUG000976729
din 30.06.2016 în sumă de 1657,50 lei; Factura EUH000059171 din
29.07.2016 în sumă de 1 919,57 lei; Factura EUH000059350 din 29.07.2016 în
sumă de 1657,50 lei; Factura EUH000134432 din 26.08.2016 în sumă de
1657,50 lei; Factura EUH000134434 din 26.08.2016 în sumă de 1134,42 lei,
care, la fel, au fost achitate la data de 7 septembrie 2016 de pârâtă, aceasta
recunoscându-şi datoria pentru serviciile comunale integral, totodată, a
acordat pîrîtei servicii de eliberare a permiselor speciale şi servicii de
eliberarea a permiselor auto pentru accesul la suprafaţa de lucru a X.

Afirmă că, pentru serviciile de eliberarea permiselor speciale, în adresa

pârâtei, au fost înaintate conturile şi facturi pentru eliberarea Permiselor
speciale si permiselor auto: Factura FA3909838 din 31.10.2015 în sumă de
2416,54 lei; Factura FA3909905 din 30.11.2015 în sumă de 4028,99 lei;
Factura FA4588522 din 30.04.2016 în sumă de 273,13 lei; Factura FA4588576
din 31.05.2016 în sumă de 1949,35 lei; Factura FA4826045 din 30.06.2016 în
sumă de 1342,06 lei; Factura FA4826113 din 31.07.2016 în sumă de 7316,16
lei, care au fost achitate la data de 7 septembrie 2016 de către pârâtă, prin ce
şi-a recunoscut datoria pentru eliberarea permiselor integral.

Relevă că, a acordat pârâtei serviciile auto, pentru ce în adresa acestei au

fost înaintate conturile şi facturile respective şi anume: Factura FA3235171
din 04.09.2015 în sumă de 749,40 lei; Factura FA4588556 din 11.05.2016 în
sumă de 713,28 lei, fiind achitate la data de 7 septembrie 2016 de către pârâtă,
prin ce şi-a recunoscut datoria pentru servicii auto integral, cît şi a acordat
pârâtei servicii de instruirea în domeniul securităţii aeronautice, astfel, pentru
serviciile acordate, în adresa pârâtei, au fost înaintate conturile şi facturi
pentru prestarea serviciilor de Instruire în domeniu securităţii aeronautice:
Factura FA39099856 din 31.10.2015 în sumă de 993,60 lei; Factura
FA3909894 din 30.11.2015 în sumă de 331,20 lei; Factura FA4588569 din
31.05.2016 în sumă de 5630,40 lei; Factura FA4826016 din 30.06.2016 în
sumă de 1324,80 lei; Factura FA4826079 din 31.07.2016 în sumă de 1987,20
lei, la data de 7 septembrie 2016 fiind achitate de către pârâtă, prin ce aceasta
a recunoscut datoria pentru instruirea în domeniul securităţii aeronautice
integral.

Explică că, pentru prestarea serviciilor de testarea şoferilor, în adresa

pârâtei a fost înaintate conturile şi facturile respective şi anume: FA3909875
din 31.10.2015 în sumă de 9975,00 lei; FA4588546 din 30.04.2016 în sumă de
10450 lei, care la data de 7 septembrie 2016 au fost achitate de pârâtă, prin ce
aceasta a recunoscut datoria debitoare integral, în acelaşi timp, a acordat
pârâtei servicii medicale, în legătură cu ce ultimei i-au fost înaintate facturi
pentru prestarea serviciilor medicale: Factura WI4623224 din 30.09.2015 în
sumă de 242,00 lei; Factura WI6647162 din 31.10.2015 în sumă de 308,00 lei;
Factura WI6647182 din 30.11.2015 în sumă de 198,00 lei; Factura WI6647365
din 31.05.2016 în sumă de 748,00 lei; Act nr.00001366 (30.06.2016) în sumă
de 209,00 lei; Factura WI8488815 din 31.07.2016 în sumă de 264.00 lei, fiind
achitate la data de 7 septembrie 2016 de către pârâtă, prin ce aceasta şi-a
recunoscut datoria pentru servicii medicale integral.

Susţine că, cu toate că pârâta la data de 07 septembrie 2016 a stins

integral datoria debitoare de bază în sumă de 3730658,30 lei, solicitarea
reclamantei privind achitarea dobânzii de întârziere în sumă de 517831,2 8 lei,
până în prezent din partea pîrîtei nu a fost satisfăcută, astfel, în scopul
încasării dobânzii de întârziere în sumă de 517831,28 lei, în adresa pârâtei au
fost expediate reclamaţiile nr.12/936 din 11 noiembrie 2015, nr.12/802 din 30
septembrie 2016, nr.12/288 din 23 martie 2016, nr.12/454 din 19 mai 2016,
nr.12/184 din 25 februarie 2016 şi nr.12/683 din 06 septembrie 2016, care au
fost recepţionate de aceasta, ceea ce se confirmă prin ştampila companiei
vizate.

Consideră că, pentru a soluţiona chestiunea privind achitarea dobânzii de

întârziere sus-menţionate pe cale amiabilă, la 06 septembrie 2016, în adresa
pârâtei a fost expediată cererea prealabilă de chemare în judecată, care la fel a
fost recepţionată de pîrîtă, ceea ce se confirmă prin ştampila a companiei
vizate cu nr.617 din 08 septembrie 2016, în conformitate cu prevederilor
art.619 alin.(2), Cod Civil, în cazul actelor juridice la care nu participă
consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută în art.585,
dacă legea sau contractul nu prevede altfel, nu este admisă proba unui
prejudiciu mai redus, respectiv, pârâta are obligaţia de a achita dobânda de
întârziere pentru perioada 08.07.2015 - 06.09.2016, calculată în baza Actului
nr.00000056 din 06.09.2016, în sumă de 517831,28 lei, fiind expediat pârâtei
şi recepţionat de aceasta la 07 septembrie 2016.

Solicită încasarea de la X în beneficiul Xa dobânzii de întârziere în sumă

de 517831,28 lei şi taxa de stat în sumă de 15534, 94 lei, iar în total în sumă
de 533366, 22 lei.

X, reprezentant al X a depus referinţă la cererea de chemare în judecată,

solicitînd respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată (f.d.170-173).

Prin hotărîrea Judecătoriei Chişinău, sediul Central din 27.04.2017, s-a

respins acțiunea ca fiind nefondată şi neîntemeiată.

La data de 06.06.2017, Xa declarat cerere de apel împotriva hotărârii

instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii, cu emiterea
unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de Xsă fie admisă integral.

A indicat că, motivele de fapt şi de drept vor fi prezentate suplimentar

după ce va lua cunoştinţă cu hotărârea motivată, rezervîndu-și dreptul la apel
suplimentar.

La data de 31.07.2017, cauza a fost distribuită în mod aleatoriu pentru

judecare în apel (f.d.230).

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 august 2017, în temeiul

art.368 CPC, nu s-a dat curs cererii de apel, apelantei fiindu-i fixat termen pînă
la 01.11.2017 pentru lichidarea neajunsului apelurilor.

La data de 31.10.2017, Xa declarat cerere de apel motivată împotriva

hotărârii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărârii, cu
emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea apelului a indicat că, hotărîrea primei instanţe este

neîntemeiată şi ilegală, urmînd a fi casată, deoarece contravine normelor
dreptului material şi procesual, iar la examinarea şi adoptarea hotărîrii
contestate nu au fost pe deplin constatate şi elucidate circumstanţele care au
importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Susţine că, la emiterea hotărîrii din 23 mai 2017, prima instanţă nu a luat
în considerare prevederile pct.14 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie nr.9 din 24.12.2010, care expres prevede că, dobînda de întîrziere
prevăzută de art. 619 CC, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru
întîrzierea executării obligaţiunilor pecuniare, considerîndu-se că are loc
folosirea mijloacelor străine, astfel, despăgubirea pentru întîrzierea executării
obligaţiunilor pecuniare în cazul folosirii mijloacelor străine, a mijloacelor
financiare ale X, avînd în considerare că, în toată perioada existenţei a datoriei
X vizavi X (29 mai 2015 - 31 august 2016), reclamanta a fost nevoită să achite
către X, X, X şi alţi furnizori de servicii, toate sumele acumulate de X pentru
servicii respective, în caz contrar risca să fie deconectată singură de la reţelele
electrice, apă, căldură şi altele.

Consideră că, în această situaţie a avut loc folosirea de către intimată a

mijloacelor financiare ale apelantei, astfel, apelanta este în drept să solicite
încasarea dobînzii de întîrziere respective.

Explică că, intimata este obligată să achite apelantei dobînda de

întîrziere, ce ţine de afirmaţiile primei instanţe, precum că, dobânda de
întârziere nu-i poate fi imputată pârâtei, deoarece lipseşte culpa debitorului,
acumularea datoriilor către reclamantă a avut ca cauză blocarea mijloacelor
financiare ale întreprinderii pe contul X, situaţia privind lipsa la intimată a
mijloacelor financiare nu corespunde realităţii, avînd în considerare că, în baza
Hotărîrii Guvernului nr. 848 din 07.12.2015//Monitorul Oficial nr.332-339/951
din 11.12.2015// “Cu privire la eliberarea de plată a penalităţilor şi autorizarea
unui împrumut de la Xcătre X, în scopul acoperirii cheltuielilor aferente
furnizării şi menţinerii în condiţii de siguranţă a serviciilor de navigaţie
aeriană în Republica Moldova, s-a autorizat acordarea de către Xpentru X a
unui împrumut în sumă de pînă la 35 (treizeci şi cinci) milioane lei, în patru
tranşe lunare, dintre care 20 (douăzeci) milioane lei vor fi acordate în anul
2015, în două tranşe, cîte 10 (zece) milioane lei, din contul mijloacelor
prevăzute în bugetul Autorităţii Aeronautice Civile pe anul 2015, iar 15
(cincisprezece) milioane lei vor fi acordate în două tranşe, cîte 7,5 (şapte
virgulă cinci) milioane lei, pînă la 1 septembrie 2016.

Invocă că, prestarea către intimată a serviciilor menţionate în cererea de

chemare în judecată (acordarea serviciilor de furnizarea energiei electrice,
furnizarea apei, încălzirii şi alte), reprezintă cheltuielile apelantei aferente
furnizării şi menţinerii în condiţii de siguranţă a serviciilor de navigaţie
aeriană, deja la sfîrşitul anului 2015, intimata dispunea de surse financiare
suficiente pentru acoperirea datoriilor sale vizavi de apelantă, ceea ce nu a
executat în termen.

Afirmă că, prima instanţă nu a luat în considerare şi afirmaţiile

reprezentantei intimatei, care în şedinţă de judecată a menţionat că, blocarea
mijloacelor financiare ale „Moldatsa” a avut loc în cuantumul de 85% din
venitul întreprinderii, însă nu toate mijloacelor financiare/veniturile ale
intimatei au fost blocate pe contul X, astfel, intimata era în posibilitate să
achite parţial datoriile acumulate vizavi de X, ceea ce nu a executat.

X, reprezentant al intimatei X a depus referinţă la cererea de apel,

solicitînd respingerea apelului, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, ca fiind
legală şi întemeiată.

În ședința instanței de apel X, reprezentant al apelantei X, a solicitat

admiterea apelului în sensul declarat, reiterînd integral argumentele expuse în
instrumentul de atac.

X, reprezentant al intimatei X, în şedinţa instanţei de apel a solicitat

respingerea cererii de apel, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond, pe care o
consideră legală şi întemeiată, reiterînd susținirile expuse în referință.

Audiind explicaţiile părţilor prezente în şedinţa instanţei de apel, studiind

şi analizînd materialele cauzei, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de apel
înaintată este neîntemeiată, pasibilă de a fi respinsă, cu menţinerea hotărîrii
instanţei de fond din următoarele considerente.

În conformitate cu art.385 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel, după ce

judecă apelul, este în drept să respingă apelul şi să menţină hotărârea primei
instanţe.

Potrivit art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe
circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în
şedinţă de judecată.

Conform art. 241 alin. (2), (5) şi (6) din Codul de procedură civilă,
hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă.
În cazurile prevăzute la art.236 alin.(5), hotărîrea judecătorească constă din
partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a
hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia. În motivare se indică:
circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază
concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de
instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.
Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau
respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de
judecată, calea şi termenul de atac al hotărîrii.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ

al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenţia Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei privind calitatea hotărârilor judecătoreşti, o motivaţie şi o
analiză clară sunt cerinţele fundamentale ale hotărârilor judecătoreşti şi un
aspect important al dreptului la un proces echitabil. Pentru a răspunde
cerinţelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidenţieze, că
judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce iau fost prezentate.

Instanţa de apel menţionează că, art. 6 din Convenţia Europeană a

Drepturilor Omului garantează dreptul justiţiabilului la o hotărîre motivată sub
aspectul instituirii obligaţiei instanţelor de judecată de a-şi argumenta
hotărîrile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanţelor
pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent şi unitar hotărârea sub aspectul
tuturor cererilor, fără a exista contradicţii între motivare şi dispozitiv,
constituie o garanţie pentru justiţiabili, în faţa eventualului arbitrariu
judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea
exercita un eficient control judiciar.

În opinia Colegiului, prima instanță a ținut cont de aceste deziderate și a

adoptat o hotărîre bazată pe fundament temeinic și materialul probator
administrat.

Colegiul constată că, prima instanţa a determinat corect raportul juridic

dedus judecății, circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii au fost
stabilite şi elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,
obiectivă şi sub toate aspectele, iar hotărârea este legală şi întemeiată,
adoptată cu respectarea drepturilor şi intereselor legale a participanţilor la
proces.

Obiect al prezentului litigiu și, implicit, a cererii de apel, așa cum a fost
formulat în instrumentul de atac, este dezacordul apelantei cu hotărîrea
instanței de fond prin care a fost respinsă cererea de încasare a dobînzii de
întîrziere, rezultate din neachitarea în termen a datoriilor contractuale
scadente.

Cadrul legal relevant speţei.

Codul civil.

Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile

(1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza

actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau
naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la
sensul legislaţiei civile.

(2) Drepturile şi obligaţiile civile apar:

a) din contracte şi din alte acte juridice;

b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al

apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;

c) din hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii;

d) în urma creării şi dobîndirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de

lege;

e) în urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă,

în urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale;

f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane;

g) în urma îmbogăţirii fără justă cauză;

 h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor
evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice în materie
civilă.

Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor

(1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile

trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă,
în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.
Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.

(2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile

ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.

Articolul 512. Dispoziţii generale cu privire la obligaţie

(1) În virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă

de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.
Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face.

(2) Obligaţia poate fi pură şi simplă sau afectată de modalităţi.

(3) Prestaţia trebuie să fie posibilă şi determinată sau determinabilă, să nu

contravină legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

Articolul 513. Buna-credinţă şi diligenţa.

(1) Debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi
diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi
stingerii obligaţiei.
(2) Este nulă clauza prin care se derogă de la prevederile alin.(1).
Articolul 514. Temeiurile naşterii obligaţiilor.
Obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau
fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii.

Articolul 572. Condiţiile generale de executare a obligaţiilor

(1) Temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii.

(2) Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă,

la locul şi în momentul stabilit.

(3) Valorile mobiliare nu pot fi transmise direct în contul achitării datoriei

dintre două părţi.

Articolul 576. Dreptul creditorului de a cere executarea obligaţiei înainte

de termen

Chiar dacă, în favoarea debitorului, este stabilit un anumit termen de

executare, creditorul poate pretinde executarea imediată a obligaţiei în cazul
în care debitorul se află în incapacitate de plată sau a redus garanţiile
convenite anterior, sau în genere nu le-a putut prezenta, precum şi în alte
cazuri prevăzute de lege.

Articolul 585. Rata dobînzii

În cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare

de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a
Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Articolul 602. Răspunderea pentru neexecutarea obligaţiei

(1) În cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l

despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte
că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă.

(2) Neexecutarea include orice încălcare a obligaţiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

(3) Repararea prejudiciului cauzat prin întîrziere sau prin o altă executare
necorespunzătoare a obligaţiei nu-l eliberează pe debitor de executarea
obligaţiei în natură, cu excepţia cazurilor cînd, datorită unor circumstanţe
obiective, creditorul pierde interesul pentru executare.

(4) Dreptul creditorului de a cere despăgubiri în locul prestaţiei se

exercită în condiţiile suplimentare de la art.609. Creditorul poate cere
despăgubiri pentru întîrzierea executării obligaţiei doar în condiţiile
suplimentare privind întîrzierea prevăzute la art.617. În cazul unui contract
sinalagmatic, creditorul poate cere despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiei
debitorului doar după rezoluţiune, conform art.737.

Articolul 610. Întinderea despăgubirii

(1) Despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare

cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat.

(2) Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui

comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.

(3) Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit

(direct) al neexecutării.

(4) Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care, conform

experienţei debitorului, nu putea fi prevăzut în mod raţional în cazul unei
aprecieri obiective.

(5) Dacă neexecutarea obligaţiei este cauzată prin dol, debitorul răspunde
şi pentru prejudiciul imprevizibil.

Articolul 619. Dobînda de întîrziere

(1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii.

Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585
dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu
mai redus.

(2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda

este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul
nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

(3) În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai
mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude invocarea dreptului privind
repararea unui alt prejudiciu.

(4) Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.

Articolul 644. Dreptul de a primi chitanţă şi titlu original

(1) Debitorul care execută obligaţia are dreptul de a primi chitanţă şi de a

cere titlul original. În cazul imposibilităţii de a cere creditorului chitanţă,
debitorul poate face dovada plăţii cu orice mijloc de probă.

(2) În cazul imposibilităţii restituirii titlului original, debitorul este în drept

să ceară creditorului o declaraţie autentificată notarial despre stingerea
obligaţiei. Toate cheltuielile, în acest caz, sînt suportate de creditor.

(3) Dacă creditorul refuză să elibereze chitanţă sau să restituie titlul

original, debitorul are dreptul să refuze executarea. În acest caz, creditorul
este în întîrziere.

(4) Dacă creditorul a eliberat chitanţă privind plata datoriei de bază, se

prezumă că au fost achitate şi dobînzile, şi cheltuielile.

Colegiul rețiene faptul că la 01.01.2014 între Xși Xa fost încheiat

contractul nr.156/14 –SC cu privire la prestări de servicii comunale.

Din materialele cauzei instanța de apel constată că, din anul 2013 până
la judecarea litigiului în ordine de apel apelanta-reclamantă X în bază de
contracte”, au fost prestate pentru intimata-pîrîtă X diverse servicii și anume
de livrare a energiei electrice; de eliberare a permiselor speciale; de eliberare
a permiselor auto pentru accesul pe teritoriul X; servicii auto; servicii de
instruire în domeniul securităţii aeronautice.

Serviciile comunale şi serviciile de asistenţă medicală fiind acordate în

baza contractului nr.156/14-SC cu privire la acordarea serviciilor comunale şi a
contractului nr.61/14-med cu privire la acordarea serviciilor de asistenţă
medicală în Punctul medical al Aerogării, care au fost încheiate la data de
01.01.2014, acţiunea lor fiind prelungită prin acorduri adiţionale (f.d.10-12;
174-176; 178-179; 180-184).

Instanța de apel pune în evidență faptul că părțile litigante nu contestă

existența și valabilitatea contractelor și nici volumul sau calitatea serviciilor
prestate.

Colegiul reține faptul că X a admis întîrzieri la achitarea serviciilor

prestate, împrejurare care nu a fost negate de pîrîta-intimată.

Din acest punct de vedere sarcina instanțelor de judecată constă în

obligația de a aprecia motivele acestor întîrzieri și impactul reținerii plăților
asupra situației economice a X.

Colegiul relevă că, așa cum a descris în hotărîre instanța de fond, din
luna aprilie 2015, intimata-pîrîtă X a început să se confrunte cu probleme de
ordin financiar, fiind admise restanţe la plata serviciilor prestate de
apelanta-reclamantăX în sumă de 3730658, 30 lei.

Unul din motivele principale, care au condus la întîrzierea plăților, a fost

faptul blocării mijloacele financiare aX pe contul „X”, care a survenit în luna
aprilie a anului 2015.

Instanța de apel observă că sumele în valută aX aflate pe contul „X”,

constituie aproximativ 85% din tot venitul întreprinderii, iar ca urmare a
aplicării titlului Executoriu de către Tribunalul de la Bruxelles, emis în baza
Hotărârii instanţei de judecată de la Paris pe cazul X vs Republica Moldova",
cu scopul achitării datoriilor Republicii Moldova către firma ucraineană X,
succesor de drept al companiei ucrainene X, în care Republica Moldova a avut
câştig de cauză în procesul dat, soluționat prin decizia pronunţată în instanţa
de la Paris din data de 12.04.2016, însă datorită faptului că nu a fost
soluţionată imediat problema ridicării sechestrului de pe conturile X, aceasta
nu a avut posibilitate să facă achitări cu partenerii de afaceri.

Colegiul notează faptul că şedinţele de examinare a deblocării surselor

financiare aX din contul „X” au avut loc în luna iunie şi luna august 2016 și
aceste circumstanțe au fost cunoscute de către apelnata-reclamantă, or, pîrîta
a transmis scrisori de răspuns a reclamaţiilor înaintate deX.

Totodată, Colegiul observă că, la scurt timp după ce a fost ridicat

sechestrul de pe mijloacele financiare a X din contul „X”, intimata-pîrîtă
imediat, la data de 7 septembrie 2016, a transferat suma restantă în mărime
de 3730658, 30 lei în contul X, fapt confirmat prin copia ordinului de plată
anexat la materialele cauzei (f.d.188).

În accepțiunea Colegiului, instanța de fond corect a apreciat faptul că,

datorită circumstanțelor excepționale, care au condus la întîrzierea plăților
admise de X în raport cu X, solicitarea privind încasarea dobînzii de întîrziere
în sumă de 517831,28 lei nu-i poate fi imputată intimatei-pârâte, or, lipseşte
culpa debitorului.

În această ordine de idei, în opinia Colegiului, toate argumentele și

afirmațiile invocate de către apelanta-reclamantă citate supra, sunt vădit
lipsite de suport juridic, sub toate aspectele au fost examinate de prima
instanță, iar instanța de apel le apreciază ca fiind inconsistente și fără
raționament valabil circumstanțelor speţei.

În plus, este important de remarcat faptul că apelanta-reclamantă,

utilizînd calea de atac nu a prezentat în instanța de apel probe, pe care nu a
avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care ar fi de natură să
răstoarne concluziile expuse în hotărîrea contestată.

În final, instanţa de apel subliniază că, contrar prevederilor art.118, 121

CPC, apelanlta-reclamantă, în fața instanţei de fond, nu a adus careva probe în
susținerea pretenţiilor la acțiune și prin urmare instanța de fond just a aplicat
normele legale relevante la circumstanțele speței și a respins ca nefondată
acţiunea depusă de X.

În așa împrejurări, Colegiul reiterează că, concluziile primei instanţe sunt

întemeiate şi legale, în concordanță cu prevederile art.239 CPC, hotărîrea
urmează a fi menținută cu respingerea cererii de apel, ca fiind neîntemeiată.

Din aceste raționamente, în conformitate cu art. 385 alin. (1) lit. a), 389,
390, 434 CPC, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel
Chişinău,-

D E C I D E:

Se respinge, din lipsă de temei, apelul declarat de X.

Se menţine hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Central din

XXXXXXXXX, în pricina civilă la cererea de chemare în instanţa de judecată
intentată de Xîmpotriva X, privind încasarea dobîzii de întîrziere și a taxei de
stat.

Decizia este definitivă, însă poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă

de Justiţie în termen de două luni de la comunicarea deciziei integrale.

Preşedintele şedinţei Judecător Judecător

Budăi Nelea Efros Valeri Muruianu

Ion