Anda di halaman 1dari 2

ANTROPOLOGIE POLITICA

CAPITOLUL IV – STRATIFICARE SOCIALA SI PUTERE

Toate sovietatile sunt, in grade diferite, eterogene; istoria le incarca cu elemente noi fara a
le elimina pe toate cele vechi. Diferentierea functiilor mareste numarul grupurilor care si le
asuma sau impune aceluiasi grup sa se prezinte sub “aspecte” diferite in functie de situatii.

Antropologia politica nu trebuie nici sa nege, nici sa neglijeze acest lucru. Sarcina sa este,
dimpotriva, de a arata formele particulare pe care le iau puterea si inegalitatile pe care se
bazeaza ea in cadrul societatilor “exotice”. Aceasta are aceeasi obligatie fata de societatile
care dispun de o guvernare minima sau de o guvernare de circumstanta.

1. Ordine si subordonare

Teoriile antropologice par marcate de incertitudine: unele dintre ele gasesc deja in
“natura” manifestarea raporturilor de ierarhie si de dominatie. Asociata unei imagini ideala a
omului care simbolizeaza valorile si idealurile collective, ea clasifica indivizii si grupurile
sociale dupa acest model. Ierarhizarea, intr-o asemenea optica, semnifica trecerea de la natura
la cultura, iar schimbarea trebuie sa fie mai usor perceptibila in societatile cele mai simple.

Trecerea in revista rapida si incomplete a stratificarilor si a ierarhiilor complexe dezvaluie


multitudinea formelor lor traditionale; ea sugereaza si dificultatea intampinata de indata ce s-a
incercat reducerea sa la un numar limitat de tipuri. Diferentierea intre formele superioare si
formele elementare ale stratificarii nu se face cu usurinta, caci primele apar oarecum din
celelalte si le utilizeaza evidentiind o schimbare de regim ierarhic.

2. Forme ale stratificarii sociale si putere politica

Oficiul (sau functia cu titlu) comporta neaparat elemente ceremonial si ritual care, printr-
un “procedeu deliberat si solemn”, permit accesul la el si dobandirea unei “noi identitati
sociale”.

Anumite functii cu titluri sunt legate de un statut “primit” prin descendenta, varsta sau prin
detinerea unei calitati native, si atribuit unui numar restrans de persoane. Celelalte pot fi
deschise oricarui membru al societatii sau pot fi privilegioul unor grupuri determinate, cum e
cazul unui titlu ce ramane proprietatea exclusiva cum e cazul unui titlu ce ramane proprietatea
exclusiva a unui lignaj (legatura prin sange).

In toate cazurile, notiunea de oficiu sau de functie cu titlu conoteaza notiunile de rang si
de ordin sau stare. Ea evidentiaza puterea politica si ierarhia sa proprie in raportul sau cu
stratificarea sociala.

Ordonarea grupurilor socio-profesionale se inscrie intr-o ierarhie de ordine sau stari:

- Aristocrati;
- Notabilisi eruditi ai Islamului;
- Oameni liberi;
- Iobagi si sclavi casnici.

Organizarea politica si administrativa determina o ierarhie de statute, ranguri si functii ce


domina ansamblul. Aceasta se stabileste duoa statut (lignajul regal situandu-se, evident, in
frunte) si dupa dunctia detinuta (unii sclavi acced la posturi de “functionari” civili si militari).

3. “Feudalism” si raporturi de dependenta

Studiile antropologilor, consacrate societatilor caracterizate drept “feudale”, arata concret


articularea unui sistem de inegalitati si a unui regim politic, in ciuda controverselor ce opun
adevaratul feudalism.

“Institutiile feudale organizeaza, intre doua personae inegale ca putere, relatii de protective,
pe de o parte, si de fidelitate si aservire, pe de alta parte”. Ele il leaga pe senior de vassal (la
nivelul superior al stratificarii sociale), pe patron de client (de la un nivel superior la un nivel
inferior al stratificarii).

Termenul de feudalism poate avea doua acceptiuni:

a) Un sens general, care defineste formele dominante ale organizarii politice si sociale in
anumite secole ale evului mediu European;
b) Un sens mai specific, care retine drept criteria necesare raportul de dependent
(senior/vassal) si existent fiefului (Domeniu dat în stăpînire de către un senior
vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea), baza a acestei
relatii.

Devianta “feudalismului” African este evidenta. Legatura personala nu rezulta dintr-o


degradarte a statului ci, dimpotriva, dintr-un process care duce la organizarea unei puteri
centralizate. Fieful nu dobandeste caracterul permanent pe care il are in Europa la sfarsitul
secolului al XI-lea, pentru ca ramane precar si legat de o functie politicaq sau administrative
ce-si schimba detinatorul dupa bunul plac al suveranului sau o data cu instaurarea unei noi
domnii.

Student, Specializare,
Lascaie Cristian Constantin Stiinte politice anul II