Considerăm aşadar că avantajele introducerii unui sistem de impunere cu cotă unică veritabilă ar

putea fi multiple pentru mediul economic şi social. De asemnea o asemnea construcţie are efecte
deosebit de favorabile pentru o economie aflată în tranziţie pentru că: - Sistemul fiscal cu cotă unică
este simplu, impozitul putându-se repartiza uşor între contribuabili în raport cu puterea contributivă
a fiecăruia. În plus, din punct de vedere al colectării duce la simplificarea aparatului administrativ,
deci şi la eliminarea birocraţiei. Contribuabilul are posibilitatea de a se ocupa mai mult de activitatea
sa de bază decât de grija virării la termene diferite a tuturor impozitelor. - Permite stabilirea exactă şi
echitabilă a mărimii impozitului, în primul rând deoarece mărimea se stabileşte în funcţie de puterea
contributivă a fiecărui contribuabi. - Plata impozitului se generalizează prin caracterul universal al
impozitului şi fiecare contribuabil ar şti mărimea exactă a obligaţiilor către stat.

Cu toate acestea, apotarea unei construcţii fiscale cu cotă unică trebuie însoţită de o strategie fiscală
coerentă şi elaborată pe termen lung

Dintre dezavantajele cotei unice cel mai comentat este cel legat de potenţialul pericol de reducere al
veniturilor la buget în cazul în care economia nu reacţionează corect şi prompt la relaxarea fiscală.
Experienţele celor care au introdus cota unică au infirmat această ameninţare şi mai mult decât atât,
veniturile la buget au crescut în loc să se reducă. Unii oponenţi ai cotei unice consideră că aceasta
conduce la o competiţie fiscală nesănătoasă între ţări, care amplifică migraţia capitalului şi a forţei de
muncă. Cei care adoptă cota unică devin, în viziunea unor specialişti, un nou tip de paradis fiscal. Un
asemenea dezavantaj poate fi eliminat prin proceduri de armonizare care devin indispensabile în
condiţiile integrării regionale şi ale globalizării