Calitatea sexuală în menopauză

Autori:
1.Dr. Cristina Gladys al Jashi, medic primar obstetrică ginecologie, doctor în
științe medicale
2.Dr. Isam al Jashi, medic primar obstetrica ginecologie, asistent universitar
Facultatea de Medicina Titu Maiorescu, Spitalul Clinic de Urgenta Ilfov, Bucuresti
 Definiţia stării de sănătate a OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii)
cuprinde şi noţiunea de SĂNĂTATE SEXUALĂ. În condiţii normale,
aceasta are un efect pozitiv asupra femeii, contribuind la sănătatea fizică şi
psihică a acesteia şi, astfel, la creşterea calităţii vieţii.
 De cand se naște, pe tot parcursul vieții, omul pierde din capitalul genetic,
pierdere care este mai accentuată în ce-a de-a doua decada a vietii (perioada
de îmbătrânire).
 Această îmbătrânire este greu acceptată în special de femei, care percep
acest fenomen odată cu instalalarea menopauzei sau chiar a
premenopauzei.
 În general, putem vorbi de premenopauza-menopauza-postmenopauza.
La 50% dintre femei menopauza se instalează la vârste cuprinse între 45 şi
52 ani.
Premenopauza durează în medie 4 ani şi are 2 stadii:
 stadiul I - ce constituie un prim semnal de alarmă şi care începe printr-o
variaţie a lungimii ciclurilor menstruale, o  a FSH-ului şi o amenoree de
peste 60 zile;
 stadiul II - caracterizat prin cicluri menstruale cu lungimi variabile de peste
7 zile,iar ciclul menstrual între 21 şi 35 zile. Acest stadiu se termină la 12
luni după ultima menstruaţie, din acest moment încheindu-se premenopauza
şi începând menopauza propriu-zisă.
Postmenopauza are o perioadă variabilă şi cuprinde 2 stadii:
 stadiul I - precoce, care cuprinde primii 5 ani după ultima menstruaţie şi
este caracterizat prin definitivarea depleţiei ovariene complete, apariţia
simptomatologiei (bufeuri, transpiraţii reci) şi începerea pierderii masei
osoase (osteoporoza);
 stadiul II - începe la 5 ani de la ultima menstruaţie şi se termină odata cu
sfârșitul vieții.
 Dezechilibrul hipotalamo-hipofizo-ovarian al femeii la menopauză
este determinat de scăderea rezervei de foliculi ovarieni. Aceasta duce la o
creştere disociată a hormonilor gonadotropi şi la o scădere a receptorilor
hipofizei la estrogeni, ceea ce determină o hipoestrogenie progresivă, ce
duce la o hipertonie hipotalamică, având ca efect “îmbătrânirea ceasului
biologic hipotalamic” cu răsfrângere asupra accentuării depleţiei ovariene.
Unul dintre efectele procesului de îmbătrânire al femeii este modificarea vieții
sexuale, manifestată prin:
 modificarea libidoului
 diminuarea raporturilor sexuale
 diminuarea plăcerii sexuale
 creşterea frecvenţei dispareuniei
Etiologia afectării vieții sexuale în menopauză este reprezentată de :
 Impactul pierderii ciclului menstrual
 Pierderea tonicităţii sânilor
 Creștere ponderală – obezitatea
 Senzație de jena şi ruşine
 Depresia, recunoscută sau nu
 Repulsie pentru viaţa sexuală
 Disfuncţie sexuală determinată de o patologie asociată şi uneori specifică
perioadei de menopauză
  Toate aceste modificări sunt urmări ale restricției estrogenice, având ca
efect alcalinizarea PH-ului, modificarea florei vaginale, atrofia ţesutului
conjunctiv muscular şi vascular, scurtarea şi îngustarea vaginului (accentuată
şi de absenţa vieţii sexuale), fibrozare clitoridiană care intervine în alterarea
sensibilităţii vibratorii şi tactile fine, şi la scăderea vitezei de conducere
nervoasă.
 Diagnosticul pozitiv al disfuncţiei sexuale feminine se pune în primul rând
pe baza anamnezei,profilul hormonal al femeii şi pe examenul clinic, ce
constă în:
-măsurarea PH-ului vaginal,
-Q tip test – măsurarea sensibilităţii dureroase la nivelul vulvovestibular,
-examenul ginecologic, făcut prin examenul cu valve, tuşeul vaginal,
-aprecierea atrofiei vaginale, a elasticităţii şi complianţei vaginale, a fluxului
sangvin genital.
Tratamentul disfuncţiei sexuale feminine variază în funcţie de particularitatea
cazului,
constând, în primul rând, în schimbarea stilului de viaţă si a mentalității, alaturi
de terapia hormonală ce poate reprezenta un tratament de primă intenţie în
vederea prelungirii ciclurilor menstruale.
Schimbarea stilului de viaţă constă în menținerea unei temperaturi ambientale
scăzute, renunţarea la fumat, evitarea consumului de alcool sau droguri, scăderea
în greutate, exerciţii fizice regulate , menţinerea tonusului psihic şi intelectual prin
socializare.
Terapia de substitutie hormonala a femeilor la menopauza a generat
numeroase dezbateri legate de eventualele riscuri produse de administrarea acestui
tip de medicamente, care ar putea favoriza anumite cancere (de san, de uter), dar
noile generatii de molecule par sa nu aiba decat efecte benefice.
In Europa, doar un mic procent din femeile aflate la menopauza (10%) primesc
un tratament hormonal de substitutie, fata de 15-25% in SUA.
In Romania, procentajul este mult mai mic fatade cel din Europa.
Terapia de substituţie hormonală se face cu estrogeni administraţi per os,
transdermic, intravaginal sau preparate sub formă de implanturi şi injecţii
intramusculare, dar care sunt mai puţin preferate de femei. Aplicarea de plasturi cu
estrogeni (transdermic) sau geluri intravaginale sunt procedeele cele mai acceptate
de femei. Pentru a fi eficienta pe termen lung, hormonoterapia trebuie efectuata cel
putin 10 ani.
Terapia nonhormonală influenţează în primul rând factorul psihic, atrofic şi
funcţia sexuală, contribuind la abordarea optimistă a menopauzei. În acelaşi timp
poate declanşa un mecanism endocrin ce poate prelungi apariţia depleţiei ovariene,
contracarează epuizarea, depresia, ducând la o creştere a tonusului muscular şi a
libidoului.
 Libidoul poate fi stimulat prin administrarea de afrodiziace si
fitoestrogeni.
În concluzie, beneficiile sexului la menopauză sunt reprezentate de:
 îmbunătăţirea fizicului şi psihicului,
 reducerea stresului,
 scăderea TA si îmbunătăţirea activităţii cardiovasculare,
 diminuarea tulburărilor neurovegetative,
 creşterea imunităţii prin creşterea imunoglobulinei A,
 prevenirea incontinenţei urinare,
 creşterea respectului de sine,
 reducerea durerilor articulare, pelvine şi a cefaleei,
 somn mai odihnitor,
 îmbătrânire psihică târzie.