STUDIU PRIVIND EFICIENŢA MIJLOACELOR KINETICE ÎN

RECUPERAREA AFECŢIUNILOR TRAUMATICE LA SPORTIVII DE

PERFORMANŢĂ

3.1 Ipotezele lucrării

Lucrarea îşi propune să dovedească următoarele ipoteze:

Datorită aplicării tratamentului recuperator prin kinetoterapie, se scurtează timpul de

refacere a sindromului algo-funcţional lombo-sacral.
Mijloacele şi procedeele selectate şi aplicate după principiile metodologice de
kinetoterapie reuşesc să recupereze într-un timp cât mai scurt lombalgia.
În ce măsură putem preveni recidivelor prin kinetoprofilaxia secundară în aceste
afecţiuni şi protejarea segmentelor lezate, prin programe de kinetoterapie de întreţinere şi
dispozitive.

3.2 Obiectivele şi scopul

Scopul a fost de a verifica ipotezele realizate pe baza rezultatelor obtinute, de a contribui

la imbunătăţirea procesului recuperator, în sensul reducerii timpului de recuperare şi creşterea
eficienţei sale.
Obiectivele propuse:
 Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei şi
nivelul la care se află cercetările din domeniu;
 Realizarea ipotezelor lucrării şi modalităţile prin care pot fi dovedite;
 Depistarea şi selectarea unor cazuri reprezentative, care să ajute la atingerea scopului
şi obiectivele propuse;
 Organizarea activităţii de recuperare şi etapizarea acesteia;
 Notarea în permanenţă a rezultatelor obţinute şi interpretarea lor pentru a scoate în
evidenţă evoluţia dinamică;

47
  Redactarea unei lucrări care sa cuprindă desfăşurarea şi rezultatele finale ale lucrării,
în scopul popularizării acestora printre specialiştii din domeniu;

3.3 Motivarea alegerii temei lucrării

Am dorit să aduc în atenţie această lucrare intitulată RECUPERAREA PRIN

KINETOTERAPIE A AFECŢIUNILOR TRAUMATICE LA SPORTIVII DE PERFORMANŢĂ,
deoarece durerea lombară joasă este cea mai comună şi traumatizantă boală în cadrul societăţii
moderne.
Aproape 70-80% dintre oameni suferă de discopatie lombară joasă în timpul vieţii de
adult, iar în mod frecvent cauza apariţiei bolii nu este cunoscută, constituie al doilea simptom,
ca frecvenţă, după afecţiunile căilor respiratorii.
Teoretic cunoaştem că recuperarea algofuncţională a coloanei lombo-sacrale se
realizează relativ uşor, de aceea am vrut să constat şi practic acest lucru şi eventual, dacă pot
interveni prin pregatirea mea teoretică şi practică în scurtarea cât de puţin a timpului de
recuperare.
Un alt motiv în alegerea temei a fost şi că, practicând sport de performanţă, am sesizat
foarte multe disfuncţii lombo-sacrale datorită efortului şi a supraantrenamentului.

3.4 Metode de cercetare utilizate în studiu

Pentru realizarea lucrării sunt necesare nişte metode :

3.4.1 Metoda de corectare a informaţiilor:
Metoda convorbirii;
Metoda observaţiei;
Metoda documentării;
Metoda studiului de caz.

3.4.2 Metoda analizei

Convorbirea directă cu cadrele medicale şi pacienţi, s-a desfăsurat după un plan anterior
stabilit urmărind obţinerea datelor necesare despre subiecţii în cauză şi evoluţia precedentă a
cercetării.
Observaţia este una dintre cele mai importante metode de investigaţie directă a realităţii,
reprezentând punctul de plecare în obţinerea materialelor.
Documentarea presupune căutarea surselor bibliografice în care este tratată problema
cercetată, consemnarea şi colectarea datelor obţinute.

48
 Din studierea datelor bibliografice m-am informat asupra influenţei exerciţiului fizic
asupra unui organism sănătos, cât şi a celui marcat de diverse afecţiuni, a modalităţilor de
aplicare a acestuia în scop terapeutic şi recuperator.
Studiul de caz, s-a desfăşurat atât pe baza consultării fişelor medicale ale pacienţilor cât
şi a discuţiilor purtate cu personalul medical. Se urmăreşte şi comportamentul pacientului pe
parcursul tratamentului.
Experimentul constă în verificarea unor ipoteze sau teorii privind eficienţa unor factori cu
care se acţionează.

3.4.3 Metoda de evaluare

Pentru pacienţii luaţi în studiu am folosit o scală standardizată pentru evaluarea pragului
de durere:
Scala analog-vizuală (VAS)
Este în mod uzual o linie de 10 cm pe care pacientul notează de la 0 la 10 gradul şi
intensitatea durerii.

Figura 3.1
(Sursa: www.fibroaction.org)

49
 Indexul pentru disabilitatea cronică Wanddell şi Main pentru pacientii cu lombalgie
- Chronic Disability Index of Waddell and Main for Patients with Low Back Pain

Waddell şi Main folosesc o scală simplă de evaluarea pacienţilor cu durere joasă de spate,
durere lombară. Autorii sunt de la Western Infirmary, Glasgow Scotland.

Tabelul 3.1 Scală simplă de evaluare Waddell şi Main

 Intrebări:
1. Este necesar ajutor sau evită ridicările de obiecte grele (o valiză grea, un copil de 3-4
ani).
2. Statul pe scaun în general se limitează la mai puţin de o jumătate de oră
3. Transportul cu maşina sau autobuzul în general se limitează la mai puţin de o jumătate
de oră.
4. Menţinerea unei poziţii nemişcat în general se limitează la mai puţin de o jumătate de
oră.
5. Mersul în general se limitează la mai puţin de o jumătate de oră.
6. Somnul tulburat în mod regulat de durerile de spate (ex. de 2 ori pe săptămână).
7. Absenţe regulate sau limitarea activităţilor sociale (nu sporturi).
8. Diminuarea frecvenţei activităţii sexuale.
9. Este necesar ajutor în mod regulat cu încălţămintea (legarea şireturilor, punerea
ciorapilor etc.)
RĂSPUNS PUNCTE
DA 1
NU 0
SCOR TOTAL = SUMA (punctelor obţinute răspuns la cele 9 întrebări)
Interpretare:
 scor minim: 0;
 scor maxim: 9.
Cu cât este mai mare numărul itemi cu atât este mai mare nivelul de disabilitate.

3.4.4 Metoda testelor

Testul Lassegue

50
 Subiectul relaxat, în decubit dorsal. Examinatorul flectează întreg membrul inferior
afectat, cu genunchiul extins, soldul rotat intern şi usor addus , aplicând o prize la nivelul
călcâiului.
Ridicarea membrului se face până când subiectul acuză dureri pe faţa posterioară a
membrului sau în zona lombară. Dacă durerea este cu predominanţă în zona lombară, se
suspectează o herniere a discului intervertebral. Dacă durerea este la nivelul membrului, leziunea
care pune sub presiune rădăcinile nervoase, este situate lateral.

Semnul „soneriei”
Presiunea spaţiului L4-L5 sau L5-S1 provoacă dureri în teritoriul radicular respectiv, iar
presiunea punctelor Valleix (de-a lungul traiectului radicular) exarcerbează durerile.

3.5 Teste şi măsurători

Examenul coloanei lombo-sacrale:

Examen clinic
Examen obiectiv
Pe lângă examenul clinic general, examenul local trebuie să urmărească în mod deosebit
prezenta unei verigi fiziopatologice care ar putea influenţa favorabil prin mijloace de tratament
specifice medicinei fizice. Se precizează dacă durerea spontană sau ridicată, se încearcă
elucidarea problemei caracterului primitiv sau secundar al durerii. Este un examen foarte
important şi constă din :
 Inspecţia
La inspecţia din faţă , verificăm poziţia trunchiului în ortostatism. Notăm dacă linia
biclaviculară ca şi linia dintre spinele iliace antero-posterioare a păstrat orizontalitatea, de
asemenea dacă vertical coborâtă din spaţiul intersprâncenar, trecând prin dreptul nasului,
mediosternal, ombilic şi simfiza pubiană cade pe suprafaţa de contact dintre genunchi şi dintre
maleolele interne.
La inspecţia posterioară (în ortostatism şi sprijin bipodal simetric), verificăm statica
generală a trunchiului, notăm dacă rahisul dorso-lombar e rectiliniu şi dacă verticala este
reprezentată prin firul cu plumb (fixat în spaţiul interfesier şi între cele două maleole interne).
În cazul unei scolioze (deviaţia axului rahidian în plan frontal) notăm sediul curburii
principale şi secundare:
- Dacă scolioza este: „echilibrată” (firul trece prin şanţul interfesier) sau „dezechilibrată”
(caz în care măsurăm distanţa dintre şanţul inferior şi verticala firului cu plumb).

51
 - De asemenea este util să măsurăm „săgeata scoliozei” (perpendiculară coborând din
vârful curburii scoliotice principale, pe linia occipito-sacrală).
- În timpul flexiei dorso-lombare, dacă constatăm o denivelare a hemitoracelui
(bombarea pe partea convexitaţii scoliozei, ca expresie a gradului rotaţiei axiale
vertebrale) măsurăm în milimetrii această denivelare, comparativ cu nivelul
hemitoracelui de partea cealaltă.
- Diferenţiem o „atitudine scoliotică” (care la flexia dorso-lombară dispare) de o scolioză
adevărată (care la flexia accentuează gibozitatea hemitoracelui).
- Verificăm apoi orizontalitatea liniei care uneşte crestele iliace (trecând la nivelul
spinoasei L4).
- Apreciem simetria normală a „rombului lui Michaelis” (trasat între fosetele de la
nivelul spinelor iliace postero-superioare, vârful şanţului interfesier şi extremitatea
inferioară a şanţului median al trunchiului).
La inspecţia de profil în ortostatism, regiunea occipitală, toracală medie, sacrală şi
talonieră, trebuie să fie tangente la planul vertical posterior.
Tot de profil mai notăm şi tipul de ţinută:

- Spate rotund (cu hipercifoză dorsală);

- Spate plat (ştergerea cifozei dorsale şi a lordozei lombare);
- Spate plat-concav (ştergerea cifozei dorsale, accentuarea lordozei lombare);
- Spate rotund-concav (hipercifoza dorsală şi hiperlordoza lombară).

 Palparea
La palparea efectuată pe subiectul în decubit ventral, apreciem:

- Tonusul muşchilor paravertebrali (comparativ);

- Notam contractura unor grupe musculare;
- Existenţa unor noduli mio-aponevrotici;
- Dureri de inserţie în creasta iliacă;
- Dureri la nivelului ligamentului interspinos (palpând succesiv cu inelul cheii);
- Existenţa unor infiltrate celule algice sau aderente (evidenţiate prin piele şi rularea
pielii de-a lungul apofizelor spinoase);
- Dureri de palpare a regiunii peritrohanteriene;
- Notăm amănunţit topografia zonelor dureroase şi a iritaţiilor.

 Presiunea
 Testingul articular

52
  Goniometria

Coloana vertebrală prezintă mişcări complexe rezultate din micromişcările cumulate ale tuturor
articulaţiilor intervertebrale: flexia şi extensia, înclinarea laterală, rotaţia şi ca o rezultantă a
acestora – circumducţia.
Flexia şi extensia se determină în poziţie ortostatică, plasându-se goniometrul în plan
sagital, pe fata laterală a trunchiului, cu baza distal şi perpendicular pe axa lungă a coloanei.
Nivelul unde se plasează baza goniometrului depinde de segmentul care urmează să fie
studiat. Pentru studiul coloanei în totalitate şi pentru coloana lombară, baza goniometrului se
aşează în dreptul primei vertebre sacrale.
Segmentul subiacent celui studiat, trebuie fixat fie de un ajutor, fie de un dispozitiv
special cu palete, care strânge lateral subiectul.
Indicatorul goniometrului este plasat vertical (la 90° de grade pe semicercul gradat) şi
urmăreşte flexia sau extensia, orientându-l cu vârful spre prima vertebră a subiectului studiat.
Când se determină amplitudinea coloanei în totalitate, vârful indicatorului va urmări articulaţia
atlanto-occipitală.

 Mişcarea de flexie

În regiunea coloanei lombare, flexia se face până la un unghi de 30° de grade sub
acţiunea concomitentă a marelui şi micul oblic ai abdomenului, în special, a muşchilor drepţi
abdominali.
Sacrul fiind fixat, restul coloanei vertebrale poate executa în întregime o mişcare de
flexie, dar nu toate segmentele participă în aceeaşi masură. Amplitudinea cea mai mare în flexie
se realizează la nivelul regiunii cervicale şi a celei lombare în mişcarea de flexie, porţiunea
anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată, în timp ce ligamentul vertebral comun
posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, segmentul supraspinos şi muşchii
spatelui sunt puşi în tensiune.
În poziţia ortostatică muşchii care iniţiază mişcarea de flexie sunt ai peretelui abdominal,
mai ales dreptul abdominal şi cei doi oblici, psoapsul iliac, precum şi muşchii subhioidieni,
sternocleidomastoidianul. Odată iniţiată mişcarea grupul antagonist al extensorilor coloanei
vertebrale intra în acţiune şi gradează flectarea trunchiului, învingând forţele gravitaţionale.

 Mişcarea de extensie

53
 În poziţia ortostatică în extensie, lucrurile se petrec exact invers. Muşchii şanţurilor
vertebrale, deci muşchii extensori, sunt aceia care iniţiază mişcarea, care apoi este controlată de
grupul anterior. Dacă mişcarea de extensie se realizează în poziţia de decubit ventral, extensorii
continuă şi sustin mişcarea.
În mişcarea de extensie porţiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt
comprimate, în timp ce ligamentul comun anterior este pus în tensiune. Extensia este blocată în
ultimă fază de intrarea în contact a apofizelor spinoase.

Extensorii coloanei lombare :

- Ilio-costalul;
- Lungul dorsal;
- Spinotransversal;
- Interspinoşii.

 Mişcarea de înclinare laterală

Se determină în mod asemănător, dar goniometrul se va plasa frontal, pe faţa posterioară

a trunchiului, cu baza distal şi perpendicular pe axa lungă a coloanei, iar indicatorului orientat în
poziţia de start, vertical.
Înclinarea laterală este de aproximativ 16,6° cu maximum de amplitudine în segmentul
dorsal. Cand are loc şi un oarecare grad de răsucire a coloanei, atunci trunchiul se inclină şi mai
mult lateral. Muşchii care fac înclinarea laterală a capului. Contracţia unilaterală a grupului de
flexori pot provoca mişcarea. Mai pot intervenii şi muşchii şanţurilor vertebrale şi în mod special
sistemul transvers-spinos.

 Rotaţia

Se poate determina asezând subiectul în decubit ventral pe o masă, cu segmentul

vertebral de studiat în afara planului mesei, iar celelalte segmente fixate pe masa.
Goniometrul se plasează în plan transversal, pe crestetul subiectului, perpendicular pe axa
lungă a coloanei, cu baza în jos şi indicatorul la zenit, în dreptul şirului apofizelor spinoase.
Prima apofiză spinoasă a fiecarui segment vertebral este repetată şi punctată cu creionul
dermatograf.
Indicatorul urmăreşte rotaţia coloanei lombare, vărful apofizei spinoase a primei vertebre
lombare şi pentru rotaţia coloanei în totalitate, vârful apofizei spinoase a primei vertebre
cervicale.

54
 Mişcarea de rotaţie în regiunea cervicala, unde atinge 75°, coloana dorsală se roteşte
puţin şi numai dacă se înclină şi lateral. În coloana lombară mişcarea de răsucire se execută, când
coloana este în extensie, mai ales în segmentul lombar nu este posibilă, deoarece condilii
vertebrelor sunt aşezaţi vertical în articulaţii şi opresc mişcarea.
Din aceeaşi cauză, în flexie nu se poate face nici o înclinare laterală a segmentului
lombar mic şi marele ombilic abdominal.

 Răsucirea

Se execută prin oblicii abdominali şi prin intercostali, care aţionează folosind coastele
drept pârghii. Ei sunt ajutaţi de sistemul spino-transvers muşchilor şanţurilor vertebrale.
Răsucirea de aceeaşi parte se datorează marelui dorsal, splenisului gâtului şi ombilicului.

Manevre speciale

 Semne:
- La nivelul pielii, tegumentul infiltrat cu aspectul de coajă de portocală, dureros la
ciupire (cunoscute în cadrul terapiei metametrice);
- Pliul cutanat care se rulează greu în sens transversal sau longitudinal este aderent la
planurile profunde, infiltrate, hiperalergic.

Aceste semne vor fi căutate în special la nivelul regiunii fesiere, lombare, mergând chiar
până la regiunea cervicală inferioară.
Decelerarea prin palparea a unor noduli celulo-grasoşi, hipersensibili în regiunea ilio-
fesieră peritrohanteriană indică prioritate tratamentului local.
De multe ori din cauza acestor noduli avem durere de timp lombosciatică dar să fie doar o
„falsă sciatică”.

Examenul mobilităţii. Testarea coloanei lombo-sacrale

Flexia coloanei lombare o obiectivizăm prin diferite metode:

 Măsurăm unghiul dintre linia trohanter şi poziţia verticală în flexie. Măsurăm în
centimetrii distanţa deget-sol, la flexială. Măsurăm distanţa dintre apofiza spinoasă C 7 şi S1 în
poziţia verticală şi apoi în flexie (când normal creşte cu 5 cm), măsurăm apoi semnul Schober (în
ortostatism notăm cu dermatograful un punt de 10 cm superior fată de apofiza spinoasă L 5,
măsuram apoi aceasta distanţă la flexia maximă, când normal distanţa creşte cu 5 cm, în timp ce
în condilartrită scade către 0);

55
  Testăm muşchii abdominali (marele drept, marele şi micul oblic şi transversalul
abdominal) a căror contracţie simetrică asigură flexia coloanei dorso-lombare (în timp ce
contraindicaţia unilaterala determină rotaţia coloanei).
Testarea flexiei se face din decubit dorsal (cu genunchii flectaţi şi talpile aplicate pe
planul mesei de exeminare). Fixăm ferm genunchii subiectului cerându-i să ridice trunchiul din
decubit în poziţia sezând, fără să se sprijine cu mâinile.
Se apreciază următoarea cotaţie (după J. Godebout si M. Vidal):

- Nu ridică trunchiul;
- Ridică trunchiul până, la nivelul spinelelor omoplaţilor;
- Ridică trunchiul până la vârful omoplaţilor;
- În poziţia şezând;
- Se ridică în poziţia şezând, contra unei rezistenţe, aplicate pe stern.

Extensia coloanei vertebrale o obiectivizăm măsurând unghiul dintre linia trohanterului şi

acromion în poziţia verticală şi în extensie maximă (cu bazinul fixat). Mişcarea are loc simultan
în articulaţiile disco-somatice (discul se pensează posterior, iar nucleul este împins anterior) şi în
articulaţiile interapofizare (alunecarea în jos), fiind limitată de contactul apofizelor spinoase şi de
tensionarea ligamentului vertebral comun anterior.
Se efectuează o testare globală a extensiei lombare asigurată de contracţia simetrică a
numeroşilor muşchi ai spatelui (musculatura erectoare) din decubit ventral se cere subiectului să
ridice trunchiul – până la nivelul ombilicului – fără sprijin pe membrele superioare (examinatorul
fixează ferm bazinul şi gleznele şi aplica o contrarezistenţa între omoplaţi).
Întrucât această metodă testează extensia lombară numai până la nivelul vertebrei L 3,
cerem subiectului să facă extensia din poziţia sprijin în decubit ventral, transversal pe masa de
examinare (cu membrele inferioare atarnând către sol) mobilizând astfel şi zona lombară
inferioară.

Înclinaţia laterală a coloanei vertebrale:

Măsurăm de la vârful degetelor şi genunchiului de partea latero-flexie. Mişcarea se
petrece în articulaţiile discosomatice (discul devide cuneiform, nucleul e refulat de partea
convexităţii) şi este limitată prin tensionarea ligamentului intertransversal (de partea opusă
lateroflexiei). Muşchii lombo-iliaci (pătratul lombelor şi psoapsul-iliacul) înclina trunchiul de
partea contracţiei.

56
Rotaţia coloanei dorso-lombară
- Din poziţia sezând pe un scaun cu spatar jos (examinatorul fixând bazinul şi genunchii
pacientului);
- Aşezat călare pe o bancă ( pentru a fixa bazinul), măsurăm unghiul format de linia
biumerală în planul frontal şi la rotaţia spre dreapta şi stânga.
Contribuţia dorsal la rotaţia trunchiului pe axul rahidian e mai mare ( cca 35°) decât a
rahisului lombar (5°). Testarea rotatorilor o efectuam global: marele oblic al abdomenului, micul
oblic şi secundar, transversal spinos. Pentru rotaţia trunchiului către stânga se contractă marele
oblic de partea dreaptă şi micul oblic de partea stângă (sinergic încrucişat).

Explorarea ligamentelor şi a aponevrozelor musculare

Din poziţia de cifozare a coloanei lombare se palpează:
- Ligamentele interspinoase. Acestea sunt mai în profunzime dar totuşi accesibile la
palpări.
- Ligamentele ilio-lombare se găsesc deasupra şi spre interior faţă de spina iliacă
postero-superioară.
- Aponevroza crestei iliace, regiunile ischemice şi trohanteriene.

O presiune sustinută asupra apofizelor articulare posterioare poate declanşa sau exacerba
durerea (localizată la nivelul sarnierelor dorso-lombare care poartă numele de sindromul Robert
Migne). De această dată este vorba despre pseudo-sciatică.

3.6 Prezentarea subiecţilor

Situaţia centralizată a subiecţilor ezte redată în tabelul 3.2:

Nume Data
Nr. Diagnostic Data intrării
şi Sex Vârsta Profesia ieşirii din
crt. clinico-funcţional în tratament
Prenume tratament
Lumbago cronic,
acutizat,vertebrogen
1. B.D M 17 Elev (artroza 03.01.2013 16.02.2013
interapofizară
posterioară)

Lumbago acut
2. A.P. F 18 Elev 09.01.2013 22.02.2013
musculo-ligamentar

57
 Lumbago acut
3. P.G. M 21 Student 16.01.2013 28.02.2013
musculo-ligamentar

Tabelul 3.2

SUBIECTUL I

Nume şi prenume: B.D.

Vârsta: 17 ani
Sex: Masculin
Ocupaţia: Elev
Diagnostic: lumbago cronic, acutizat, vertebrogen (artroza interapofizară posterioară)
Nr. fişei de observaţie: 4395
Perioada tratamentului: 05.01.2013 – 16.02.2013
Istoric: dureri la nivelul coloanei lombare accentuate în ortostatism şi cu ocazia efortului
prelungit (în timpul antrenamentelor)
Simptomatologie: se accentuează în urma unui efort prelungit, a ridicării unor greutăţi şi a
vaslitului.
Examenul obiectiv :
 evidenţiază o poziţie vicioasă cu caracter antalgic în scolioză şi usoara flexie, cifozând
coloana dorsală;
 indice deget-sol 34cm
 indice Schöber - 3 cm
 semnul Lassegue pozitiv

Examenul paraclinic, radiologic: coloana lombo-sacrală faţă şi profil evidenţiază:

 Anomalie de tranziţie lombo-sacrală (sacralizarea L5);
 Osteofiza corpilor lombari (artroza interapofizară posterioară).

Etapa I de tratament
Obiectivele tratamentului:
 Reechilibrarea SNV
- Postura în decubit lateral „în cocoş de puşcă”;
- „Mângâierea” blândă a musculaturii paravertebrale;
- Căldura neutră în zona lombară;
 Relaxarea generală
- Metoda Jacobson

58
  Medicaţia : antalgice şi antiinflamatorii (Idometacin, Diclofenac).
 Electroterapie – decontracturantă şi antalgică:
- Ultrasunete
 Kinetoterapie în bazin cu apa sulfuroasă
 Indicaţii metodice;
- Kinetoterapia în bazin cu apă sulfuroasă reduce durerea şi inflamaţia şi duce la o mai
bună asuplizare a articulaţiei.

Etapa II de tratament
Obiectivele tratamentului:
 Relaxarea musculaturii contractate
- Metoda “hold-relax”.
 Asuplizarea trunchiului inferior
- Faza a II-a a programului Williams
 Masaj

Etapa a III-a de tratament

 Asuplizarea lombară:
- Faza a III-a a programului Williams
 Tonifierea musculaturii trunchiului:
- Corectarea dezechilibrelor musculare între agonişti şi antagonişti;
La ultima examinare funcţională s-a constatat că:
- S-a ameliorat durerea;
- Mobilitatea articulară a ajuns la parametrii normali;
- Forţa musculară a crescut.

Tabelul 3.3 Scala vizual analogă a rezultatelor individuale VAS pentru subiectul 1
ETAPA I ETAPA II ETAPA III
Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna
Subiectul
I II III IV V VI
1
9 8 5 4 2 1

59
 Figura 3.2 Reprezentarea grafică a scălii VAS la subiectul 1

SUBIECTUL II
Nume şi prenume: A.P.
Vârsta: 18 ani
Sex: Feminin
Ocupaţia: elev
Diagnostic: lumbago acut musculo-ligamentar
Nr. fişei de observaţie: 5217
Perioada tratamentului: 09.01.2013 – 20.02.2013
Scurt istoric al bolii: după efort prelungit, bolnava acuză dureri la nivelul lombar cu ipotentă
funcţională, deficit de mobilitate paravertebral, mers dificil
Examenul obiectiv
 deformare lombară cu diminuarea lordozei lombare fiziologice;
 limitarea dureroasă a flexiei trunchiului (indice Schöber - 3 cm);
 indice deget-sol: 26 cm
 semnul Lassegue pozitiv
Examenul clinic
Contractura musculară paravertebrala lombară asimetrică, scolioză lombară, limitarea mişcărilor
coloanei lombo-sacrale (anteflexia trunchiului abia iniţiat).
Etapa I de tratament
Obiectivele tratamentului:
 Reechilibrarea SNV
- Postura în decubit dorsal cu capul şi umeri ridicaţi pe o pernă, genunchii flectaţi cu un
sul sub ei, picioarele sprijinite pe tălpi;

60
 - „Mângâierea” blândă a musculaturii paravertebrale;
- Căldura neutră în zona lombară.
 Relaxarea generală
- Metoda Jacobson.
 Medicaţia: antalgice şi antiinflamatorii (Tdor, Ketoprafen, miorelaxante)
 Electroterapie antalgică şi decontracturantă
- Ultrasunete (10 minute zilnic);
- Curent interferenţial cu scop antalgic la nivel lombar (12 minute zilnic).
 Indicaţii metodice
- Kinetoterapie în prima săptămână de tratament vizează relaxarea generală şi a
contracturii musculare lombare (kinetoterapia perioadei acute).

Etapa II de tratament
Obiectivele tratamentului:
 Relaxarea contracturii musculare
- Metoda “hold-relax”;
 Asuplizarea trunchiului inferior
- Faza a II-a a programului Williams
 Masaj

Etapa III de tratament

 Tonifierea musculaturii trunchiului
- Corectarea dezechilibrelor musculare între agonişti şi antagonişti
 Asuplizarea lombară
- Exerciţii din faza a III-a a programului Williams
La ultima examinare funcţională s-a constatat că:
- Contractura musculară s-a redus
- S-a ameliorat durerea;
- S-a refăcut amplitudinea de mişcare a flexiei trunchiului;
- S-a obţinut tonifierea musculaturii segmentului lombar;
- Bolnavul a avansat la kinetoterapia recomandată perioadei de remisiune completă.
-
Tabelul 3.4 Scala vizual analogă a rezultatelor individuale VAS pentru subiectul 2
ETAPA I ETAPA II ETAPA III

61
 Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna
Subiectul I II III IV V VI
2
8 7 5 3 1 0

Figura 3.3 Reprezentarea grafică a scălii VAS la subiectul 2

SUBIECTUL III
Nume şi prenume: P.A.
Vârsta: 21 ani
Sex: masculin
Ocupaţia: student
Diagnostic: lumbago acut musculo-ligamentar
Nr. fişei de observaţie: 1822
Perioada tratamentului: 09.01.2013 – 25.02.2013
Scurt istoric al bolii: dureri la nivel lombar ,după efort prelungit, cu deficit de mobilitate
paravertebrală
Examen obiectiv:
 limitarea dureroasă a flexiei trunchiului (indice Schöber - 1 cm);
 indice deget-sol – 40 cm;
 semnul Lassegue negative

Examenul clinic
Scolioză lombară, limitare flexiei trunchiului, contractura musculatură paravertebrală lombară
asimetrică

Etapa I de tratament
Obiectivele tratamentului:

62
  Reechilibrarea SNV
- Postura în decubit ventral cu o pernă sub abdomen pentru a comprima plexul celiac şi
pentru cifozarea zonei lombare
- Mângâierea” blândă a musculaturii paravertebrale;
- Căldura neutră în zona lombară
 Relaxarea generală
- Metoda Jacobson
 Medicaţia: antalgice şi antiinflamatorii;
 Electroterapie antalgică şi decontracturantă:
- Ultrasunete (10 minute zilnic);
- Curent interferenţial cu scop antalgic la nivel lombar (12 minute zilnic).

Etapa II de tratament
Obiective:
 Relaxarea contracturii musculare
- Metoda “hold-relax”
 Refacerea amplitudinii de mişcare a flexiei trunchiului
- Exerciţii din faza a II-a a programului Williams
 Masaj

Etapa III de tratament

 Asuplizarea lombară
- Faza a III-a a programului Williams
 Tonifierea musculaturii trunchiului
- Corectarea dezechilibrelor musculare între agonişti şi antagonişti
La ultima examinare funcţională s-a constatat că:
- S-a ameliorat durerea;
- Contractura musculară s-a redus;
- Mobilitatea articulară se află în parametrii normali;
- Amplitudinea de mişcare s-a refăcut.

Tabelul 3.5 Scala vizual analogă a rezultatelor individuale VAS pentru subiectul 3
ETAPA I ETAPA II ETAPA III
Subiectul Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna
3 I II III IV V VI

63
 10 9 7 5 3 1

Figura 3.4 Reprezentarea grafică a scălii VAS la subiectul 3

64