istorie

Mark László-Herbert s-a nãscut la Cluj în 1975. A absolvit ªcoala Supe-

rioarã de Comerþ Exterior din Budapesta (specializarea Diplomaþie comer-
cialã, 1998), cursurile de masterat la Universitatea Bilkent din Ankara
(Relaþii internaþionale, 2001) ºi la Central European University din Buda-
pesta (Istorie, 2002). Din 2003 este asistent universitar la University of
Toronto. Preocupat de istoria socialã a anilor ’50 ºi ’60 în Europa Centralã
ºi de Est, elaboreazã o tezã de doctorat despre producerea spaþiului socia-
list în trei oraºe muncitoreºti din România, Ungaria ºi Germania de Est.
Redactor: Cãtãlin Strat
Coperta: Andrei Gamarþ
Tehnoredactor: Manuela Mãxineanu
Corector: Andreea Stãnescu
DTP: Emilia Ionaºcu, Dan Dulgheru

Tipãrit la S.P. „Bucureºtii Noi“

© HUMANITAS, 2010

Traducerea studiului introductiv din limba maghiarã: Tibor Szász

ºi Mark László-Herbert.
Traducerea materialului de arhivã din limba englezã: Cristina Hagãu,
Sînziana Luduºan, Claudia Novosivschei ºi Maria Dan.
Traducerea materialului de arhivã din limba francezã: Maria Dan.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

LÁSZLÓ-HERBERT, MÁRK
Abdicarea regelui Mihai: documente diplomatice inedite /
Mark László-Herbert. – Bucureºti: Humanitas, 2010
Index
ISBN 978-973-50-2700-1
94(498)’’19’’Mihai I

EDITURA HUMANITAS
Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
www.humanitas.ro

Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30

C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti
email: cpp@humanitas.ro
www.libhumanitas.ro
 Cuprins

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Abrevieri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Scurtã cronologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Abdicarea regelui Mihai I
în lumina arhivelor americane, britanice ºi franceze . . . . . . . 19
Documente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Lista documentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Încercãrile regelui Carol II de a reveni în þarã
(1945–1947) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Cãlãtoria la Londra
(12 noiembrie 1947–21 decembrie 1947) . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Bucureºti–Sinaia (21 decembrie 1947–3 ianuarie 1948) . . . . 242
Primele sãptãmâni de exil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272
Documente de arhivã consultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349

Indice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
 Abrevieri

AD Archives diplomatiques, Paris, Franþa

ARLUS Asociaþia Românã pentru Strângerea Legãturilor cu Uniu-
nea Sovieticã
BBC British Broadcasting Corporation
CAC Comisia Aliatã de Control
CIA Central Intelligence Agency
CIG Central Intelligence Group
CME Consiliul Miniºtrilor de Externe
CVO Commander of the Royal Victorian Order
FND Frontul Naþional Democrat
GCVO Grand Cross of the Victorian Order
KCMG Knight Commander of the Order of St Michael and St
George
NA National Archives, Kew, Surrey, Marea Britanie
NARA National Archives and Records Administration, College
Park, Maryland, SUA
NIACT Night Action Immediate
NKVD Narodnîi Komissariat Vnutrennih Del
 Scurtã cronologie

1945–1947 Regele Carol II, aflat în Mexic, iar apoi în Brazilia,

încearcã repetat sã revinã în Europa. Marile puteri
din Occident se tem cã fostul rege intenþioneazã
sã redobândeascã tronul României cu sprijinul
sovieticilor.

5 octombrie 1947 Regele Carol II soseºte la Lisabona. La Bucureºti,

regelui Mihai I i se înmâneazã invitaþia la nunta
principesei Elisabeta.

29 octombrie 1947 Începe procesul lui Iuliu Maniu.

4 noiembrie 1947 Guvernul român le acordã regelui Mihai ºi regi-

nei-mamã permisiunea de a cãlãtori la Londra.

11 noiembrie 1947 Se pronunþã sentinþa în procesul lui Iuliu Maniu

ºi al altor 19 politicieni þãrãniºti.

12 noiembrie 1947 Regele Mihai ºi regina-mamã pleacã din Bucureºti

spre Lausanne.

14 noiembrie 1947 Ambasadorul american la Paris, Caffery, primeºte

un mesaj secret din partea regelui Mihai (aflat
atunci la Lausanne), potrivit cãruia Majestatea Sa
ar dori neapãrat sã se întâlneascã cu un diplomat
american în timpul vizitei sale la Londra.

15 noiembrie 1947 Regele Mihai soseºte la Londra.

17 noiembrie 1947 Prim-ministrul britanic Clement Attlee îi comunicã

regelui George VI al Marii Britanii cã decizia de
 ABDICAREA REGELUI MIHAI 17

a se întoarce sau nu în România „îi aparþine în

totalitate [regelui Mihai]“.

22 noiembrie 1947 Regele Mihai se întâlneºte cu Lewis Douglas,

ambasadorul Statelor Unite la Londra.

24 noiembrie 1947 Regele Mihai poartã o convorbire secretã cu minis-

trul de externe britanic Ernest Bevin la Palatul
Buckingham. La sfârºitul convorbirii regele Mihai
este „dezamãgit“.

25 noiembrie 1947 Începe la Londra sesiunea Consiliului Miniºtrilor

de Externe. Ambasadorul american de la Londra
îl întâlneºte din nou pe regele Mihai ºi îi dã de
înþeles cã „trebuie sã-ºi dea seama cã numai lui,
de unul singur, îi aparþine decizia finalã“.

28 noiembrie 1947 Ambasadorul american de la Londra se întâlneºte

încã o datã cu regele Mihai ºi îl informeazã cã „nu-l
putem îndemna nici sã se întoarcã, nici sã rãmânã
în strãinãtate“.

29 noiembrie 1947 Ministrul britanic la Bucureºti aflã de la prim-mi-

nistrul Petru Groza cã regele Mihai va sosi la
Bucureºti „la mijlocul sãptãmânii“. Regele Mihai
pleacã din Londra spre Elveþia.

30 noiembrie 1947 Regele Mihai soseºte în Elveþia (unde va rãmâne

pânã la data de 18 decembrie 1947).

6 decembrie 1947 Mareºalul Curþii Dumitru Negel soseºte la Bucu-

reºti, unde este primit de ministrul de externe Ana
Pauker ºi de prim-ministrul Petru Groza. Câteva
zile mai târziu, Negel se întoarce la Lausanne, fãrã
a obþine acordul guvernului cu privire la logodna
regelui.

15 decembrie 1947 Conform informaþiilor ministrului american de

la Berna, regele Mihai va decide în data de 16 de-
cembrie dacã se va mai întoarce în þarã sau nu.
18 MARK LÁSZLÓ-HERBERT

Departamentul de Stat american recomandã amâ-

narea deciziei.

17 decembrie 1947 Legaþia americanã de la Berna aflã cã regele Mihai

a decis sã se întoarcã în România în „absenþa
consilierii din partea Statelor Unite ale Americii“.

21 decembrie 1947 Regele Mihai soseºte la Bucureºti în jurul orei 13.

Douã zile mai târziu pleacã la Sinaia împreunã cu
regina-mamã ºi suita sa.

29 decembrie 1947 În cursul serii, prim-ministrul Petru Groza îi cere

regelui o întrevedere la Bucureºti pentru dimineaþa
zilei urmãtoare.

30 decembrie 1947 În zorii zilei, regele Mihai pleacã de la Sinaia spre

Bucureºti. La ora 10.45 îi primeºte, împreunã cu
regina-mamã, pe prim-ministrul Groza ºi pe minis-
trul industriei ºi transporturilor Gheorghiu-Dej,
care îl vor obliga pe rege sã semneze declaraþia
de abdicare. La Bucureºti este proclamatã Repu-
blica Popularã Românã.

31 decembrie 1947 În unele ziare din Marea Britanie se relateazã cã

„încã o datã, un rege a renunþat la tronul sãu pentru
iubire“. Regele Mihai pleacã cu suita la Sinaia.

3 ianuarie 1948 În cursul serii, trenul special al regelui porneºte

din Sinaia spre Elveþia, marcând începutul exilului
de aproape jumãtate de secol al ultimului rege al
României.
 Abdicarea regelui Mihai I în lumina arhivelor
americane, britanice ºi franceze1

În seara zilei de 9 octombrie 1944, secretarul general sovietic

Iosif Visarionovici Stalin ºi prim-ministrul britanic Winston
Churchill ºi-au dat întâlnire la Kremlin pentru a discuta despre
soarta Europei de dupã rãzboi. Dupã scurt timp, plictisit de
declaraþiile politice generale ºi de protocolul caracteristic întâl-
nirilor la nivel înalt, Churchill a introdus în discuþie detaliile
planurilor Alianþei pentru reconstrucþia Europei. Ceea ce a urmat,
mai precis versiunea lui Churchill despre cele ce s-au petrecut
acolo, este bine-cunoscut astãzi: prim-ministrul britanic i-a
„oferit“ lui Stalin controlul asupra României în proporþie de 90
la sutã în schimbul controlului britanic de 90 de procente în
Grecia. Iugoslavia ºi Ungaria ar fi fost împãrþite în egalã mã-
surã între aliaþii occidentali, pe o parte, ºi Uniunea Sovieticã,
pe cealaltã parte, în timp ce Bulgaria ar fi revenit sovieticilor
în proporþie de 75 la sutã. Ca sã se convingã cã Stalin a înþeles
„oferta“ britanicã, Churchill a notat toate acestea pe o bucatã
de hârtie pe care i-a înmânat-o, fãrã sã mai fi adãugat altceva,
conducãtorului sovietic. Pe hârtie erau scrise urmãtoarele:
România
Rusia2 90%
Ceilalþi 10%

1. O versiune anterioarã a acestui studiu a fost publicatã în revista

Korunk (12/2007) ºi în volumul Studii de istoriografie româneascã (coord.
Gabriel Moisa, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2008).
2. Sic!
20 MARK LÁSZLÓ-HERBERT

Grecia
Marea Britanie (în acord cu Statele Unite 90%
ale Americii)
Rusia 10%
Iugoslavia 50–50%
Ungaria 50–50%1
Bulgaria
Rusia 75%
Ceilalþi 25%

Conducãtorul sovietic, cu privirea fixatã pe hârtie, a ezitat

câteva momente, apoi a bifat cu un creion albastru în dreptul
tabelului ºi i-a returnat biletul lui Churchill. A urmat o tãcere
lungã, ruptã în cele din urmã de Churchill: „Nu ne vor considera
niºte cinici dacã se va afla cu câtã uºurinþã am rezolvat chestiu-
nile acestea care, totuºi, afecteazã destinele a multor milioane
de oameni? Sã ardem hârtia!“ „Nu, rãspunse Stalin, pãstreaz-o
dumneata.“2 Nici astãzi nu se cunoaºte exact ce au însemnat
pentru cei doi oameni politici acele cifre sau procente, cert este
însã cã autorii multor manuale de istorie publicate în ultimele
ºase decenii susþin cã soarta de dupã rãzboi a Europei a fost
pecetluitã prin acest pact sau, din punctul de vedere al multora,
prin trãdarea Occidentului de la Moscova. Evenimentele ulte-
rioare contrazic însã aceastã explicaþie oarecum simplistã. În
ciuda tuturor înþelegerilor ºi pactelor secrete, sovieticii, de exem-
plu, au oferit sprijin militar rebelilor comuniºti greci chiar ºi
în 1947, în timp ce Statele Unite ale Americii instigau la acþi-
uni antisovietice, chiar ºi armate, în þãri din estul Europei pe

1. În zilele urmãtoare înþelegerii dintre Churchill ºi Stalin (ºi dupã

ce trupele sovietice au intrat pe teritoriul Ungariei dinspre Ucraina)
miniºtrii de externe Anthony Eden ºi Viaceslav Molotov au modificat acest
procentaj la 80–20 în favoarea sovieticilor. Totodatã au fost modificate
ºi cifrele pentru Bulgaria, de la 75-25 la 80-20, tot în favoarea Uniunii
Sovietice.
2. Winston S. Churchill, The Second World War. Triumph and Tragedy
(vol. 6.), London, Cassell, 1953, pp. 227–228.
 ABDICAREA REGELUI MIHAI 21

care, cel puþin conform înþelegerilor fãcute „pe hârtie“, le aban-

donaserã în octombrie 1944. ªi politica internã a þãrilor din regiune
s-a caracterizat prin contradicþii, ba chiar prin absurd: în timp
ce, sub presiunea aliaþilor occidentali, regele României a fost
nevoit sã învesteascã, respectiv sã coopereze cu guverne care
urmãreau rãsturnarea monarhiei, în România s-a conturat, în
premierã mondialã, o situaþie în care era posibil, ba chiar de aºtep-
tat, ca un rege retras în exil sã-l rãstoarne pe fiul sãu de la putere
pentru a deveni, în cele din urmã, preºedintele (!) unei republici
nou-proclamate. Primii ani de dupã rãzboi s-au caracterizat,
deci, prin incertitudini ºi instabilitate, prin ameninþãri ºi neîncre-
dere reciprocã, ºi nu prin certitudinile rezultate din înþele-
geri obscure, secrete, încheiate între liderii marilor puteri la
finele rãzboiului.
În privinþa ordinii europene de dupã al Doilea Rãzboi Mon-
dial, marile puteri au încercat sã-ºi impunã punctele de vedere
cu ocazia mai multor întâlniri la nivel de ºefi de stat, de
prim-miniºtri sau de miniºtri ai afacerilor externe. În februarie
1945 a avut loc o asemenea întâlnire la Ialta, apoi în luna iulie
a aceluiaºi an la Potsdam, ocazii cu care s-a convenit asupra
soartei Germaniei ºi a aliaþilor sãi din timpul rãzboiului. La
Potsdam, marile puteri au hotãrât cã, începând din septembrie
1945 – împreunã cu China ºi cu Franþa –, se vor întruni la inter-
vale regulate în vederea îmbunãtãþirii cooperãrii dintre puterile
victorioase. Însã, spre dezamãgirea tuturor participanþilor, trata-
tivele duse la aceste întruniri au eºuat de cele mai multe ori ºi,
în loc sã fi creat un nou cadru pentru cooperarea între naþiuni,
au devenit simple foruri menite sã sancþioneze realitãþile geo-
politice care se conturaserã între douã întâlniri de acest fel.
Miniºtrii de externe s-au întâlnit de cinci ori între 1945 ºi 1947:
în 1945 la Londra ºi la Moscova, în 1946 la Paris, în 1947 din
nou la Moscova, apoi la Londra. Atmosfera la aceste conferinþe
ale miniºtrilor de externe a fost tensionatã de la bun început,
iar evenimentele ce se derulaserã între timp în România nu au
22 MARK LÁSZLÓ-HERBERT

fãcut decât sã punã la încercare ºi mai mult relaþiile din ce în

ce mai proaste dintre pãrþi. Pe lângã transformarea treptatã a
vieþii politice din România, liderii de la Londra ºi Washington
au fost profund îngrijoraþi de rapoartele serviciilor secrete ºi
diplomatice care relatau despre creºterea rapidã a efectivelor
militare sovietice în Balcani, miºcarea lor cãtre sud, ba chiar
pregãtirea invadãrii Turciei. În urma crizei din Iran din martie
1946, când se pãrea cã Uniunea Sovieticã pregãteºte ocuparea
întregii regiuni a Orientului Mijlociu, ºi în urma intensificãrii
rãzboiului civil din Grecia, liderii din Occident au decis la mij-
locul anului 1946 ca României sã îi revinã un rol-cheie în „sal-
varea“ Turciei ºi a Bosforului, în dejucarea planurilor militare
– reale sau percepute ca atare – ale sovieticilor. La începutul
verii, serviciile de informaþii americane au trimis la Bucureºti
doi agenþi secreþi, pe locotenentul-major Ira C. Hamilton ºi pe
maiorul Thomas R. Hall, pentru ca, împreunã cu liderii Parti-
dului Naþional-Þãrãnesc, sã elaboreze un plan pentru crearea,
din fonduri americane, a unei grupãri de rezistenþã armatã împo-
triva sovieticilor. În septembrie, la încheierea tratativelor, parti-
cipanþii au hotãrât cã pe de o parte vor începe agitaþia antisovieticã
din þarã în paralel cu recrutarea în armata clandestinã antiso-
vieticã, iar pe de altã parte îi vor trimite în strãinãtate pe cei
mai credibili lideri ai Partidului Naþional-Þãrãnesc pentru ca,
la momentul oportun, sã dirijeze de acolo – împreunã cu servi-
ciile secrete americane – rãscoala împotriva sovieticilor. Printre
primii care au fost scoºi clandestin din þarã de cãtre Hamilton
ºi Hall s-a aflat unul dintre liderii tratativelor de la Bucureºti,
fostul ministru de externe Grigore Niculescu-Buzeºti, care a
pãrãsit România având asupra sa o scrisoare de împuternicire
semnatã de Iuliu Maniu. Câteva sãptãmâni mai târziu, un alt fost
ministru de externe, Constantin Viºoianu, a reuºit sã pãrãseascã
România cu ajutorul celor doi agenþi americani. La aflarea
veºtii, ministrul american la Bucureºti, Burton Berry, ºi gene-
ralul Cortland van R. Schuyler, reprezentantul american în