Prin decizia civilã nr. 194 din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Bucureºti, secþia a
IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, a admis apelul declarat de
reclamantã, a desfiinþat sentinþa ºi a trimis cauza spre rejudecare la acelaºi tribunal.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reþinut urmãtoarele:
Câtã vreme reclamanta are calitatea de titularã a mãrcii combinate Gerovital H3
cu specimen de semnãturã Prof. Dr. Ana Aslan, cu nr. 2487 ºi cu duratã de protecþie
pânã în anul 2011, are ºi drepturile conferite de art. 35 din Legea nr. 84/1998.
Modul în care tribunalul a apreciat asupra interesului reclamantei în
formularea cererii de chemare în judecatã, prin raportare la componenþa produselor
protejate prin marca acesteia, constituie mai degrabã o analizã de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o sub mai multe aspecte,
din care unele vizeazã însuºi fondul cauzei.
Astfel, recurenta susþine cã produsele protejate de marca reclamantei ºi cele
protejate de marca sa, a cãrei anulare se cere, sunt complet diferite.
De asemenea, susþine cã nu existã niciun risc de confuzie între cele douã
mãrci, nefiind aplicabile dispoziþiile art. 6 lit. c) din Legea nr. 84/1998, ci cele ale lit.
e) din acelaºi articol.
Asemenea critici nu pot fi supuse atenþiei în acest stadiu procesual, deoarece
fondul cauzei nu a fost antamat pânã în prezent, cauza fiind soluþionatã în temeiul
unei excepþii procesuale.
Referitor la modul de soluþionare a excepþiei, recurenta susþine cã:
Marca în litigiu a aparþinut timp de 22 de ani Centralei Industriale de
Medicamente, Cosmetice, Coloranþi ºi Lacuri – IMEDICO.
Printr-un contract de cesiune, pârâta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru
un numãr de 14 produse care conþin novocainã sau derivaþi de hidrolizã ai
acesteia, reclamanta a dobândit dreptul asupra mãrcii pentru un numãr de 3 produse
care conþin novocainã, iar S.C. Sicomed S.A. a dobândit dreptul asupra mãrcii
pentru producerea de medicamente.
Aºadar, reclamanta nu este singura titularã a mãrcii despre care se pretinde
cã a fost prejudiciatã prin înregistrarea de cãtre pârâtã a unei mãrci similare.
În calitate de cotitularã a mãrcii, pârâta are dreptul de a se bucura de
drepturile conferite de aceasta, inclusiv de dreptul de a folosi un semn identic sau
similar cu marca în activitatea sa comercialã.
Pe de altã parte, art. 35 al Legii nr. 84/1998 nu a fost niciodatã invocat de
reclamantã, acþiunea în anularea mãrcii fiind întemeiatã pe dispoziþiile art. 48 din lege.
În ceea ce priveºte interesul reclamantei de a promova acþiunea, acesta
trebuie nu doar arãtat, ci ºi dovedit, ºi, de asemenea, trebuie sã fie legitim, nãscut ºi
actual, personal ºi direct.
Aceste condiþii nu sunt întrunite în cauzã, deoarece, aºa cum corect a reþinut
tribunalul, reclamanta nu mai are dreptul de a comercializa produsele pentru care
are protejatã marca.
ÎNAPOI
Articolul 35 din Legea nr. 84/1998 conferã titularului unei mãrci dreptul de a
cere instanþei sã interzicã terþilor folosirea în activitatea lor comercialã a unui semn
asemãnãtor cu marca, de naturã sã producã în percepþia publicului un risc de
confuzie, incluzând ºi riscul de asociere a mãrcii cu semnul.
Textul nu impune însã ca semnul folosit de terþ sã fie protejat ca marcã, în
patrimoniul reclamantului, ci ca prin asemãnarea cu marca al cãrei titular este
reclamantul, sã existe riscul inducerii în eroare a consumatorului mediu.
Produsele importate de pârâtã, deºi identice cu cele pentru care mãrcile protejate
au fost înregistrate, nu poartã o reproducere identicã sau cvasi-identicã a mãrcilor
pentru care reclamanta beneficiazã de protecþie, astfel încât, neexistând un caz de
contrafacere propriu-zisã, instanþa a analizat pretinsa contrafacere deghizatã, imitarea
prin reproducerea trãsãturilor esenþiale ale mãrcilor protejate, prin verificarea riscului de
confuzie, deoarece scopul urmãrit prin imitaþie, ca act de contrafacere, este inducerea
în eroare a consumatorilor pe baza asemãnãrilor de ansamblu.
Instanþa a avut în vedere cã riscul de confuzie se apreciazã prin raportare la
consumatorul obiºnuit al categoriei de produse în cauzã, cã marca este perceputã în
ansamblul ei ºi cã rareori existã pentru consumator posibilitatea de a face o comparaþie
directã între diferite mãrci, motiv pentru care se acordã încredere imaginii, uneori
imperfecte, pe care acesta o pãstreazã în memorie în legãturã cu marca respectivã.
În cauzã, atât mãrcile pentru care reclamanta se bucurã de protecþie cât ºi
semnul folosit de pârâtã sunt utilizate pentru produse identice, ºi anume echipamente
sportive. Din punct de vedere grafic, atât mãrcile cât ºi semnul utilizat constau în trei
dungi. În cazul mãrcilor protejate, aceste dungi sunt de aceeaºi culoare, care este în
contrast cu culoarea îmbrãcãmintei, sunt amplasate de-a lungul braþelor, pe partea din
exterior a mânecii ºi de-a lungul braþelor, de la centurã pe partea de jos a pantalonului,
în poziþie verticalã ºi simetric de-o parte ºi de alta a îmbrãcãmintei.
Împrejurarea cã dungile aplicate pe produsele importate de pârâtã nu sunt
echidistante pe toatã lungimea lor este un element greu sesizabil chiar la o cercetare
atentã a semnului, dupã cum este lipsit de distinctivitate semnul sãgeþii existent la
capãtul dungilor, faþã de imaginea de ansamblu pe care consumatorul o are la
achiziþionarea unui produs.
Împotriva acestei hotãrâri pârâta a declarat recurs, criticile vizând urmãtoarele
aspecte:
Instanþa de apel a schimbat natura ºi înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al
cererii de chemare în judecatã prin care s-a solicitat sã se constate cã s-a încãlcat
dreptul de folosire exclusivã ce aparþine titularului mãrcilor 414034 ºi 300806, care
este reclamanta.
Hotãrârea este nelegalã pentru cã cele trei linii paralele, echidistante la pornire,
de culori diferite, care se întind pe 2/3 din suprafaþa de dispunere ºi care au terminaþii
în formã de sãgeatã, nu sunt protejate, fapt recunoscut chiar de reclamantã, astfel
încât nu existã temeiul legal al protecþiei date de marca înregistratã.
S-au încãlcat dispoziþiile art. 35 din Legea nr. 84/1998 pentru cã numai titularul
mãrcii poate introduce o cerere întemeiatã pe acest text. Or, reclamanta nu are o marcã
înregistratã cu elementul figurativ care apare pe produsele importate de pârâtã.
Analizând hotãrârea atacatã, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs
ºi în raport de dovezile administrate înaintea instanþelor de fond, Înalta Curte a
apreciat cã recursul nu este întemeiat, pentru urmãtoarele considerente:
Conform art. 304 pct. 8 C.proc.civ., modificarea unei hotãrâri se poate cere atunci
când instanþa, interpretând greºit actul juridic dedus judecãþii, a schimbat natura ori
înþelesul lãmurit ºi vãdit neîndoielnic al acestuia.