Curente literare/ trăsături

1.Clasicismul

- domină rațiunea, ordinea și rigoarea;

- arta este mimesis: datoria scriitorului este să creeze o lume verosimilă;

- genurile literare nu trebuie să fie amestecate;

- personajul literar este un ideal uman, care are ca trăsături: vitejia, curajul, zgârcenia, lașitatea;

- idealul îmbinării frumosului cu binele și adevărul, a utilului cu plăcutul.

2.Romantismul

- imaginația este principiul fundamental de creație;

- domină sentimentalismul care presupune pasiune, vis, subiectivism, sinceritate emoțională;

- se introduc noi categorii estetice ca: urâtul, grotescul, fantasticul;

- romanticii preferă: antiteza, hiperbola ca procedee artistice și ironia romantică ca mod de

exprimare;

- eroul romantic este un erou neînțeles, singuratic, având trăsături excepționale și acționează în
situații excepționale.

3. Realismul

- reflectarea veridică, obiectivă a realității/ societății contemporane;

- adoptarea stilului impersonal, obiectiv, fără implicare în viața personajelor;

- se manifestă o atitudine critică față de societate( fresca socială);

- se recurge la tehnica detaliului și a observației realiste pentru descrierea fidelă a aspectelor de

viață surprinse;

- personajele sunt tipuri umane reprezentative pentru o anumită categorie socială.

4. Naturalismul

- naturalismul este o continuare a realismului, dar accentuează aspecte brutale, patologice;

- sunt importante stările fizice și instinctuale, schimbările de comportament din cauza mediului;

- se pune accent pe investigarea psihologică sau psihică a individului.

5.Simbolismul

- este definită ca ” arta de a simți”;

- se adresează în exclusivitate sensibilității, iar obiectul poeziei îl constituie stările sufletești

nedefinite;

- atmosfera lirică este una apăsătoare, dezolantă, creatoare de neliniște și spleen, de tristețe;

- principalul mijloc de exprimare artistică este simbolul, corespondența și sinestezia;

- se pune accent pe muzicalitate prin: repetiții, refrene, eufonii, enumerații;

- se cultivă versul liber, strofa asimetrică, ritm variabil.

6.Modernismul

- preocuparea pentru o poezie de cunoaștere care vizează aspecte metafizice;

- artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic;

- noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit, ambiguitate, înnoirea metaforei,
preferința pentru versul alb;

- apariția ermetismului și a elementelor de noutate care aduc un suflu nou de originalitate în lirică

- ilustrarea esteticii urâtului.

7. Tradiționalismul

- promovează problematica țăranului și universul patriarhal al satului;

- istoria și folclorul sunt principalele surse de inspirație;

- ilustarea specificului national, în spirit exagerat;

- se apelează la formule stilistice care pun în evidență exuberanța, frenezia, stihialul, o

dezlănțuire a eului;

- introducerea ideilor religioase în opere literare.

8. Neomodernismul

- întoarcerea poeziei spre lirism spre problemele existențiale;

- se cultivă ironia și ludicul, luciditatea și fantezia, iar abstracțiile sunt prezentate într-o formă
concretă, ceea ce creează un univers poetic absolut nou;

- reinterpretarea marilor teme ale literaturii dintr-o perspectivă ludică;

- limbajul poetic este surprinzător, abstract, ermetic, esențializat;

- se utilizează imagini insolite, metafore subtile, diverse și ample.

9.Postmodernismul

- se practică o poetică a concretului,a banalului, a livrescului;

- citatul ironic, jocul sau parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza indică presiunea
cotidianului asupra existenței;

- extinderea narativității asupra poeziei, mai ales sub forma scriiturii de tip jurnal, cultivarea
efectelor exprimării directe;

- poezia reprezintă o nouă deschidere către real, către autenticitatea lumii și a ființei ;

- este desolemnizat discursul poetic prin valorificarea prozaismului, refuzul stilului înalt, ermetic
și impersonal.