CAPITOLUL I

Mituri şi arhetipuri – definiţii,

concepte operaţionale şi grile de lectură

Mitul (gr. Mythos, cuvant, poveste, născocire) povesteşte o istorie

sacră,

adică un eveniment primordial, care a avut loc in vremuri indepărtate.

El ocupă un

loc aparte priCAPITOLUL I

Mituri şi arhetipuri – definiţii,

concepte operaţionale şi grile de lectură

Mitul (gr. Mythos, cuvant, poveste, născocire) povesteşte o istorie

sacră,

adică un eveniment primordial, care a avut loc in vremuri indepărtate.

El ocupă un

loc aparte printre temele literaturii.

Mitul „reprezintă o naraţiune tradiţională complexă, născută in

unghiul de

incidenţă intre planul cosmic şi planul uman, al cărei conţinut

specific, emanand in

forme sacralizate de la o societate primitivă, imaginează explicarea

concretă a

fenomenelor şi evenimentelor enigmatice de caracter spaţial sau

temporal, petrecute
in existenţa psihofizică a omului, in natura ambiantă şi in univers,
in legătură cu

destinul condiţiei cosmice şi umane, şi care le atribuie tuturor

acestora obarşii

supranaturale datand din vremea creaţiei primordiale şi le consideră

sacre şi revelate

de fiinţe supraumane.”1

Termenul a fost investit cu semnificaţie multiplă de-a lungul

timpului,

variind intre diverse puncte de vedere: de la sensul de ficţiune,

născocire, se ajunge

la inţelesul iniţial de memorie populară sau istorie adevărată, apoi

din nou la

valoarea de fabulă alegorică, de simbol moral prin care omul işi

explică lumea.

Un mit ia naştere din spectacolul insolit, enigmatic, produs de fapte,

fenomene sau evenimente reale depăşind puterea de inţelegere a

spectatorului

implicat emoţional. Spectatorii mai inteligenţi şi mai cutezători,

care şi-au depăşitntre temele literaturii.

Mitul „reprezintă o naraţiune tradiţională complexă, născută in

unghiul de

incidenţă intre planul cosmic şi planul uman, al cărei conţinut

specific, emanand in

forme sacralizate de la o societate primitivă, imaginează explicarea

concretă a

fenomenelor şi evenimentelor enigmatice de caracter spaţial sau

temporal, petrecute
in existenţa psihofizică a omului, in natura ambiantă şi in univers,
in legătură cu

destinul condiţiei cosmice şi umane, şi care le atribuie tuturor

acestora obarşii

supranaturale datand din vremea creaţiei primordiale şi le consideră

sacre şi revelate

de fiinţe supraumane.”1

Termenul a fost investit cu semnificaţie multiplă de-a lungul

timpului,

variind intre diverse puncte de vedere: de la sensul de ficţiune,

născocire, se ajunge

la inţelesul iniţial de memorie populară sau istorie adevărată, apoi

din nou la

valoarea de fabulă alegorică, de simbol moral prin care omul işi

explică lumea.

Un mit ia naştere din spectacolul insolit, enigmatic, produs de fapte,

fenomene sau evenimente reale depăşind puterea de inţelegere a

spectatorului

implicat emoţional. Spectatorii mai inteligenţi şi mai cutezători,

care şi-au depăşitCAPITOLUL I

Mituri şi arhetipuri – definiţii,

concepte operaţionale şi grile de lectură

Mitul (gr. Mythos, cuvant, poveste, născocire) povesteşte o istorie

sacră,

adică un eveniment primordial, care a avut loc in vremuri indepărtate.

El ocupă un
loc aparte printre temele literaturii.

Mitul „reprezintă o naraţiune tradiţională complexă, născută in

unghiul de

incidenţă intre planul cosmic şi planul uman, al cărei conţinut

specific, emanand in

forme sacralizate de la o societate primitivă, imaginează explicarea

concretă a

fenomenelor şi evenimentelor enigmatice de caracter spaţial sau

temporal, petrecute

in existenţa psihofizică a omului, in natura ambiantă şi in univers,

in legătură cu

destinul condiţiei cosmice şi umane, şi care le atribuie tuturor

acestora obarşii

supranaturale datand din vremea creaţiei primordiale şi le consideră

sacre şi revelate

de fiinţe supraumane.”1

Termenul a fost investit cu semnificaţie multiplă de-a lungul

timpului,

variind intre diverse puncte de vedere: de la sensul de ficţiune,

născocire, se ajunge

la inţelesul iniţial de memorie populară sau istorie adevărată, apoi

din nou la

valoarea de fabulă alegorică, de simbol moral prin care omul işi

explică lumea.

Un mit ia naştere din spectacolul insolit, enigmatic, produs de fapte,

fenomene sau evenimente reale depăşind puterea de inţelegere a

spectatorului

implicat emoţional. Spectatorii mai inteligenţi şi mai cutezători,

care şi-au depăşit