Anda di halaman 1dari 6

SOCIETATEA INFORMATIONALA

Societatea informationala este o forma noua a civilizatiei umane in care accesul egal si universal la
informatie, in corelatie cu o infrastructura informationala si de comunicatii dezvoltata, contribuie la o
dezvoltare social-economica durabila, la reducerea gradului de saracie, la imbunatatirea calitatii vietii
umane in general. Societatea informationala este tipul de societate a carei civilizatie materiala si spirituala
consacra rolul decisiv al informatiei si al cunosterii ca surse de performanta economica, de rationalitate,
coerenta si sinergie a actiunii sociale.

1.1 Istoric. Concept.

Informatia a devenit nu numai un factor major al procesului de producere, dar si una din
resursele la fel de importante precum energia, petrolul, metalele, obtinand, totodata, o calitate cu
totul deosebita - ea nu se epuizeaza, ci dimpotriva, valoarea ei creste cu atat mai mult, cu cat este
mai intens si frecvent folosita, iar utilizarea ei conduce la crearea de noi valori.

Cunostintele sunt recunoscute ca un factor esential al dezvoltarii. Ele sunt un factor strategic
cheie pentru competitivitatea economica intr-o lume globalizata, iar dezvoltarea diferentiata a
tarilor se datoreaza modului diferit de aplicare si circulatie a lor in societate.

Conceptul de societate informationala a fost enuntat in anul 1980 de cercetatorul japonez


Yomeji Masuda pentru a exprima esenta societatii post-industriale, contrapusa societatii industriale
careia ii succede. Ea se caracterizeaza prin afirmarea nevoilor de comunicare si informare ca
nevoi umane primare, corespunzator asumarii explicite si active, de catre subiectii individuali si
colectivi, a statutului de agenti informationali si cognitivi.

La originea evolutiei omenirii catre societatea informationala se situeaza cresterea


complexitatii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesitatilor de cunostere si interventie
inteligenta asupra acestora, reflectate in cerinte fara precedent- ca volum, diversitate si sofisticare
- in materie de comunicare si prelucrare a informatiilor si cunostiintelor.

Sunt doua evenimentele care au marcat si prefigurat aparitia si evolutia societatii


informationale:

1. Primul este datat din anul 1992, cand vice-presedintele Statelor Unite ale Americii, Al Gore, a
lansat conceptul de Autostrada Informationala (information highway). Conceptul a avut un
pronuntat caracter tehnic si tehnologic si s-a bazat in principal pe progresul tehnologic al Statelor
Unite in domeniul industriei electronice si al comunicatiilor. A fost un moment in care Statele
Unite dispuneau de resurse tehnice, tehnologice si financiare pentru crearea de echipamente si
sisteme care sa ofere cai mai rapide si mai eficiente de transmitere a informatiilor.

2. Europa, amenintata de aceasta provocare americana, a reactionat prin realizarea raportului


intitulat Europa si Societatea Informationala Globala: Recomandari pentru Consiliul Europei.
Cunoscut si sub numele de Raportul Bangemann, raportul reunea concluziile si recomandarile
unui grup de 20 de experti, coordonat de Martin Bangemann si a fost prezentat reuniunii
Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc in Corfu. Este momentul in care
Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informationala (CSI) un
organism specializat, dedicat in exclusivitate stabilirii cailor concrete de aplicare a recomandarilor
din raportul Bangemann, iar in 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de actiune pentru
Societatea Informationala, intitulat Drumul Europei catre Societatea Informationala.

Acest moment a luat prin surprindere multe din tarile Europei; unele dispuneau de o infrastructura mai
buna de comunicatii, altele dispuneau de o industrie electronica mai puternica, iar altele nici nu se
gandeau la asa ceva, fiind mult mai mult preocupate si angrenate in gasirea de solutii si rezolvarea unor
probleme economice si sociale interne, cum ar fi scaderea economica, cresterea ratei somajului si a
inflatiei etc.
Un rol important in definirea obiectivelor si mijloacelor de realizare a societatii informationale l-au jucat
si, din pacate, il mai joaca gradul diferit de intelegere a conceptului de societate informationala si a
potentialelor beneficii rezultate din construirea acesteia, de catre politicieni si guvernanti si, nu in ultimul
rand, prezenta sau absenta vointei politice a acestora de a actiona in aceasta directie.

Societatea informationala are drept trasaturi definitorii:

 ponderea dominanta si importanta critica ale resurselor informationale si


cunostintelor in sistemul resurselor disponibile,

 rolul prioritar al activitatilor de cercetare stiintifica si inovare tehnologica,

 accentuarea dimensiunii informationale si de conceptie a muncii,

 dinamica inalta a sectorului economic al producerii si difuzarii de bunuri


informationale.

Tipice pentru aceasta societate sunt preponderenta activitatilor umane desfasurate in regim
de asistare cu calculatorul, a lucrului interactiv si de acces de la distanta pentru participantii
dispersati teritorial, depasindu-se barierele spatiului geografic; reprezentative in acest sens
sunt invatamantul la distanta, lucrul la distanta, tele-video-conferintele etc.

Infrastructura tipica pentru societatea informationala este reprezentata de retelele de calculatoare si


telecomunicatii si de statiile de lucru inteligente, pe care devin operationale sistemele expert si sisteme de
tip “multi-media”, care integreaza informatia de tip text, sunet si imagine in scopul asistarii procesului de
cunoastere, conceptiei si, nu in ultimul rand al deciziei.

1.2 Informatia - element fundamental al cunoasterii


Informatia este o reprezentare simbolica asupra unor entitati din realitate, avand caracter
de noutate si utilitate pentru subiectii receptori. Este generata prin procese de cunoastere de natura
observarii directe sau a interpretarii semantice de mesaje.
Informatia constituie un obiect de studiu complex si interdisciplinar, aparand in ipostaze multiple, ca
operator de baza al functionarii intelectului uman si al sistemelor cu inteligenta artificiala, substanta a
actelor de comunicare interumane si reper esential al proceselor de conceptie, decizie si actiune individuala
si colectiva, determinant pentru nivelul de rationalitate a comportamentelor umane.
Informatia mareste, in general, gradul de cunoastere al omului in raport cu anumite evenimente,
experiente, obiecte, cu mediul inconjurator la modul general, deoarece informatia reprezinta un plus de
cunoastere, avand un caracter de noutate.
Notiunea de informatie este greu de definit, fiind o notiune axiomatica. Ea reprezinta o forma de
manifestare a materiei, alaturi de substanta si energie.

Dezvoltarea fara precedent a societatii umane, in general, si a activitatilor social-economice in


special, care au obiect de activitate transmiterea, memorarea si tratarea informatiei au determinat o
diversificare foarte mare a naturii informatiilor si o crestere masiva a volumului de informatie.
Astfel sunt foarte multe criterii de clasificare a informatiei, insa, din toate acestea am ales pe cele
care sunt relevante pentru a pune in evidenta importanta informatiei in societatea actuala, in birotica si in
procesul de management.
1) Clasificarea informatiei din punct de vedere al exprimarii fenome-nului:
a) informatie de tip analogic – care se refera la parametrii cu variatie continua;
b) informatie de tip numeric – care se refera la cifre obtinute prin masurare, cantarire;
c) informatie nenumerica – concepte, liste.
2) Clasificarea informatiei dupa situarea in timp fata de desfasurarea procesului:
a) informatie activa – care se refera la procese in curs de desfasurare (procese operative);
b) informatie pasiva – referitoare la procese si fenomene care au avut loc;
c) informatie de tip previzional – referitoare la procese viitoare.
3) Clasificarea informatiei din punct de vedere al continutului acesteia:
a) informatie elementara – acea informatie care nu se mai poate descompune;
b) informatie complexa - acea informatie obtinuta prin agregarea informatiilor elementare;
c) informatie de tip sintetic – aspecte de obtinere a unor indicatori sintetici.
4) Clasificarea informatiei dupa domeniul de activitate:
a) informatie tehnologica – referitoare la procesele tehnologice;
b) informatie tehnico-stiintifica – referitoare la activitatea tehni-co-stiintifica;
c) informatie de tip economic – care se refera la activitatea economica etc.
5) Clasificarea informatiei dupa forma de stocare pe un anumit suport:
a) informatie sub forma analogica – consta in reprezentarea fenomenelor fizice, a imaginilor
fixe, a sunetelor si imaginilor asa cum sunt ele percepute de dispozitivele tehnice de inregistrare
fara a fi necesara o conversie sau o codificare a acestora inainte de transmitere sau memorare pe
suporturile tehnice de informatie.
Exemple:
 inregistrarea mesajelor si altor informatii sonore pe banda magnetica cu ajutorul
echipamentelor audio de tip analogic larg raspandite (magnetofon, casetofon), precum si a
dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);
 inregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activitati, operatii si procese prin
folosirea echipamentelor analogice pentru imagine si sunet de tip videorecorder, videocamera.
b) informatie digitala – forma digitala a informatiei se realizeaza fie pornind de la forma
analogica a acesteia, fie pornind de la fenomenul real; in ambele cazuri are loc o codificare
numerica, o evaluare cantitativa, o cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentarii.

1.3 Informatia-calitate si utilitate

Calitatea informatiei este foarte importanta, utilizarea informatiei depinzand de caracteristicile


acesteia.
O informatie de calitate trebuie sa fie in acelasi timp: consistenta, relevanta, oportuna, exacta si
accesibila.
Pentru a analiza o informatie din punct de vedere calitativ trebuie sa explicam relatia: informatie-
cunostinta.Informatia reprezinta acel plus de cunoastere cu caracter obiectiv, pe cand cunostinta reprezinta
tot un plus de cunoastere dar cu caracter subiectiv. Astfel, relevanta unei informatii poate fi analizata ca o
suma de cunostinte care pot duce la luarea unei decizii corecte si in lipsa carora decizia luata putea fi
incorecta.
Atentie! Relevanta unei informatii pentru o anumita decizie nu inseamna relevanta acelei informatii
pentru orice decizie, astfel incat o informatie poate fi irelevanta pentru o decizie dar relevanta pentru o alta
decizie. Din cele spuse mai sus putem trage concluzia ca informatia reprezinta forma data unei cunostinte
pentru a permite comunicarea si manipularea acesteia. Manipularea unei informatii este influentata
de exactitatea (acuratetea) ei astfel: daca informatia este exacta, continutul ei va reflecta situatia reala a
fenomenului si va influenta de asemenea luarea deciziei. O informatie inexacta duce la consecinte foarte
grave.
Oportunitatea unei informatii implica existenta unui decalaj corespunzator intre momentul
receptionarii informatiei si momentul necesar pentru luarea deciziei, este deosebit de importanta in orice
activitate si mai ales in procesul de conducere pentru ca o informatie obtinuta cu intarziere are o valoare
scazuta sau isi pierde in totalitate valoarea. Informatia este un produs perisabil.
Oportunitatea informatiei depinde in foarte mare masura de procesul de informare, care stabileste
legatura intre subsistemul condus si subsistemul conducator. Centrul de decizie este reprezentat de receptor
in sensul ca la acesta ajung datele transmise si stocate de catre emitator. Emitatorul oglindeste comportarea
cantitativ-calitativa a unei organizatii economice.
1.4 Eficienta informatiei

Eficienta informatiei reprezinta raportul dintre valoarea informatiei si costul informatiei, de aceea este
important sa se stabileasca o valoare optima a acestui raport. Pentru aceasta se foloseste reprezentarea
grafica a celor doua elemente ale raportului .

Procesul managerial este inteles in primul rand ca un proces de utilizare a informatiei prin ciclul:
INFORMA|IE – DECIZIE – AC|IUNE, de aceea managementul poate fi conceput ca o serie de parti ce
implica receptionarea, procesarea si transmiterea informatiei. Cu alte cuvinte, managementul este asaltat
de o multime de informatii care trebuie sa fie in primul rand eficiente pentru a nu duce la luarea unor decizii
incorecte care sa duca la consecinte foarte grave.

Cerintele sistemului informatic birotic

Culegerea, transmiterea si prelucrarea informatiilor constituie un proces complex cu multe variante


care necesita masurari de precizie astfel incat folosirea calculatorului asigura efectuarea acestui proces cu
eficienta .

Sistemul informational in care culegerea, transmiterea, prelucrarea si stocarea datelor si informatiilor


se face in mod automat se numeste sistem informatic.

Scopul sistemului informatic pentru conducere este furnizarea datelor si informatiilor


managerilor intr-un timp util, astfel incat acestia sa poata lua decizii valoroase, bine fundamentate,
care sa permita atingerea scopurilor organizatiei.

Pentru buna conducere a organizatiei economice este necesar ca sistemul informatic pentru conducere sa aiba

urmatoarele caracteristici:

- sa fie conceput in jurul bazelor de date;

- sa fie suplu;

- sa fie alcatuit din mai multe module;

- sa fie dinamic si flexibil.

Spuneam ca pentru diferentierea unui sistem informatic de un sistem informational prin prisma folosirii mijloacelor

automatizate in procesul de receptionare, procesare si transmitere a informatiei. Termenul “diferenti-ere” este folosit

impropriu pentru ca sistemul informatic este parte a siste-mului informational.

Sistemul informatic este ansamblul coerent structurat, format din echipamente electronice de calcul si comunicare,

din procese si proceduri automate si manuale, din structuri organizatorice si salariatii care utilizeaza echipamentele

electronice de calcul si comunicare, pentru o mai buna comunicare intre subsistemul condus si subsistemul conducator, in

vederea eficientizarii activitatii desfasurate in organizatia respectiva.


În concluzie, sistemul informatic asigura prelucrarea automata a datelor din unitatea (organizatia) economica. Din

punct de vedere logic,prelucrarea datelor se face prin intermediul bazelor de date (locale si distribuite) si a S.G.B.D.-urilor

(Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date), iar din punct de vedere fizic cu retele de calculatoare si echipamente periferice.