Eroii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz

Alexandru Averescu

De strălucitele bătălii de la Mărăşti şi Oituz îşi leagă numele şi

generalul Alexandru Averescu, conducătorul Armatei a II-a. S-a
remarcat printr-un spit ingenios şi plin de iniţiativa, iar
operaţiunea din Munţii Vrancei a reprezentat un model de artă
militară.

Pentru meritele pe câmpul de lupta a fost decorat cu Ordinul

Mihai Viteazul, iar pe 14 iunie 1930 regele Carol al II-lea i-a
conferit demnitatea onorifică de mareşal.

Căpitanul Grigore Ignat din Regimentul 51/52 infanterie

primise ordin să ocupe, în zona Mărăşeşti – La Răzoare, poziţiile
slăbite şi să reziste până va primi întăriri. Şi a rezistat cu îndârjire
împreună cu soldaţii săi sub focul artileriei germane, printre zeci
de obuze şi tiruri de mitralira, ordonând că şi morţii să fie puşi în
poziţie de tragere. În bătălia de la Răzoare-Mărăşeşti din 6 august 1917 toţi cei 180 de ostaşi au căzut
eroic, la fel şi căpitanul Ignat, găsit mort sub cadavre inamice, într-un transeu, cu mitraliera în braţe.

Eremia Grigorescu

Generalul Eremia Grigorescu, care se distinsese în fruntea

Diviziei 15 Infanterie, denimită şi Divizia de Fier, atât în luptele de
apărare din Dobrogea în 1916, cât şi pe frontul din Carpaţi, în
trecătoarea Oituz şi la Mărăşeşti, a primit comandă Armatei I la
30 iulie 1917, în condiţii excepţional de grele şi de mare
răspundere după cum afirma, şi şi-a mobilizat soldaţii cu
îndemnul „izbânda nu se obţine sigur decât atacând cu hotărârea
de a face orice sacrificiu” dobândindu-şi titlul de onoare de
„Eroul de la Mărăşeşti”

La terminarea războiului a fost avansat la gradul de general

de corp de armata, iar la 11 noiembrie 1918 când în aula
Universităţii din Iaşi i-a fost înmânată o sabie pe care erau înscrise numele glorioase: Oituz, Panciu şi
Mărăşeşti, mulţumind, generalul Grigorescu a spus: „Nu am făcut de cât să execut un ordin. Mi s-a
ordonat să nu las inamicul să treacă şi l-am oprit.”

Generalul Grigorescu a primit nenumărate distincţii militare româneşti şi străine, dar şi aprecieri
elogioase din partea regelui Ferdinand I, ale Ţarului Nicolae al II-lea sau ale unor personalităţi politice şi
militare ale epocii. A fost numit apoi ministru de război în guvernul condus de Constantin Coandă şi deşi
a ocupat postul numai o luna, a adus îmbunătăţiri în organizarea armate şi s-a ocupat de -a ocupat de
refacerea instalaţiilor petrolifere şi a altor obiective distruse de inamic. S-a stins din viaţă la 20 iulie 1919
şi a fost înmormântat, la dorinţa lui, la Mărăşeşti, în mijlocul soldaţilor care s-au jertfit în bătăliile din
aceste locuri.