După acestea m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer (Apocalipsa 4, 1).
Iubiţi credincioşi,
Dreptmăritori creştini,
Aşa cum ne spune Tradiţia Bisericii, prima icoană a Domnului Hristos şi-
a făcut-o El Însuşi, trimiţând-o lui Avgar, Regele Edesei, şi tămăduindu-l
de lepră. Aşadar icoanele nu numai că sunt ferestre spre Raiul nemuririi,
ci sunt şi făcătoare de minuni. Imprimându-şi chipul pe o mahramă, a
realizat această icoană nefăcută de mână, pe care o sărbătorim la 16 august. La
vecernia zilei respective îi zicem Mântuitorului: „ai închipuit icoana preacuratei
feţei Tale şi ai trimis-o credinciosului Avgar care dorea să Te vadă pe Tine, Cel
de heruvimi nevăzut după Dumnezeire. Ca, văzând noi chipul Tău, Cel ce Te-ai
întrupat pentru noi şi ai pătimit de voie, să ne aprindem de dragostea Ta pe care
ai revărsat-o spre noi pentru mila ta”.
Tot potrivit Tradiţiei Ortodoxe, Sfântul Evanghelist Luca a pictat, puţin
după Cincizecime, primele trei icoane ale Maicii Domnului. Una
aparţinea tipului numit „Milostiva”, alta de tipul „Odighitria”, iar a treia
ar fi reprezentat-o pe Fecioara fără Prunc6. Multe icoane din lumea
creştină, de la Athos şi din alte părţi, se revendică ca fiind pictate de
Sfântul Luca. „Desigur nu se poate susţine că aceste icoane au fost
pictate chiar de mâna evanghelistului; nimic din ce a pictat el nu ne-a
parvenit. Însă icoanele numite «ale sfântului Luca» fac parte dintr-o
tradiţie căreia el îi furnizează prototipurile, fiind pictate după
reproduceri ale originalelor Sfântului Luca”.
Şi icoanele Maicii Domnului sunt ferestre spre Raiul Învierii, pentru că „Fecioara
este prima făptură a genului uman care a atins deja, prin totala transfigurare a
fiinţei sale, scopul rezervat oricărei creaturi. Ea a depăşit deja graniţa timpului şi
a veşniciei şi se află încă de pe acum în Împărăţia a cărei restaurare este
aşteptată de Biserică odată cu a doua venire a lui Hristos”8. Multe icoane ale
Născătoarei de Dumnezeu sunt făcătoare de minuni, dacă ar fi să o pomenim pe
cea de la Nicula, pe cele de la Athos şi multe altele.
Apoi ferestre înspre Rai sunt şi icoanele Sfinţilor. Sfântul Ioan Teologul
ne spune, răpit fiind în Rai, că s-a uitat şi „iată mulţime multă, pe care
nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi
limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în
veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9).
Iubiți credincioși,
†ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului
şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului
2. Prof. Dr. Emilian Popescu, Aniversarea a 1200 de ani de la Sinodul al VII -lea
ecumenic, „ST”, 6 (1987), p. 18.
7. Ibidem, p. 49.
8. Ibidem, p. 48.
9. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, Bucureşti,
1981, p. 201.
10. Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Deisis,
Alba Iulia, 1994, p. 15.
11. Preot. Prof. Dr. Ilie Moldovan, Adolescenţa, preludiu la poemul iubirii curate,
Renaşterea, 2001, p. 187.
12. Ibidem.