Analfabeții întunericului

Alvin Toffler futurolog și scriitor american scria cândva că „Analfabetul

viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să
înțeleagă.” Marele astrofizician Carl Sagan declara cu un an înainte de moarte :
„...facultățile noastre critice fiind în declin, incapabile să distingă între ceea ce se
simte bine și ceea ce este adevărat, vom aluneca, fără să ne dăm seama, înapoi în
superstiție și întuneric”
Și... dragii mei analfabeți funcționali care se-ntâmplă să citiți acest text,
futurologia nu e ceea ce aveți tendința să credeți, ci e o știință, aceea a prezicerii
viitorului pe baze științifice luând ca reper tendințele evoluției prezente a societății...
De când au fost făcute aceste declarații și până în prezent acest viitor prezis atât
de sumbru a năvălit peste noi și de ceva timp îl trăim din plin. Este șocant pentru cei
mai mulți să afle că de fapt cam 70 – 80 % din cei care ne înconjoară sunt analfabeți
funcționali, adică sunt exact acei oameni care nu sunt capabili să înțeleagă ceea ce
citesc. Cauza acestui fenomene este lipsa lecturii. Creierul începe să transforme
literele în imagini și idei abia după citirea a 50 – 100 de cărți. Și când spun cărți mă
refer la volume de peste 200 de pagini... Exercițiul lecturii dezvoltă capacitățile
analitice, cognitive și critice ale individului. Fără acest exercițiu individul va vedea
numai efectul nu și cauza, acțiunea fără a-i intui scopul, și minciuna fără a intui
interesul celui ce minte... de altfel analfabetul funcțional nu e capabil să distingă
adevărul de minciună, contradicțiile logice și ce e cu adevărat foarte grav e incapabil
să sesizeze și ulterior să și înțeleagă evidențele elementare.
Orice activitate umană, orice profesie indiferent că are caracter productiv sau nu,
are un set de zeci sau sute de evidențe elementare... În momentul în care omul nu mai
e capabil să le sesizeze și să le înțeleagă devine din ființă inteligentă, animal de
povară... Nu contează că are limbaj și gândire primară... lipsa acestor capacități îl fac
manipulabil și manipulat gata să îndeplinească orice sarcină fără a analiza scopul, ori
moralitatea a ceea ce e pus să facă... inapt pentru a ocupa anumite funcții și a practica
anumite meserii care necesită spirit critic, analitic, și gândire creativă, în schimb îi
asigură un loc special în rândul sclavilor, a celor mai grele și prost plătite munci !
Pentru cei sceptici privind spusele mele de până acum am să dau câteva
exemple, din experiența personală, de situații care m-au pus în contact cu indivizi
incapabili să perceapă și să-nțeleagă evidențe elementare. Vor fi doar câteva cazuri
din domeniul meu de activitate din ultima perioadă dar reamintesc că orice activitate
umană și orice meserie are propriile ei seturi de evidențe elementare... Mai subliniez
faptul că de-a lungul anilor am întâlnit foarte multe asemenea exemple mai mult sau
mai puțin grave și ce e mai trist este că sunt tot mai multe și mai dese în ultimii ani,
mai ales în rândul tinerilor.
Acum câțiva ani pe când aveam blogul personal am explicat printr-un articol pe
acel blog cum se poate transforma un motor asincron normal într-un generator
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

electric cu rotorul magnetic, strunjind rotorul și montând pe acesta magneți puternici

cu neodim. Am primit de la un cititor al acelui articol un mesaj în care destul de
revoltat îmi comunica că el a verificat personal ceea ce scrisesem eu în articol și că
nu funcționează, tonul adresării fiind unul destul de acuzator la modul că aș fi un
personaj răuvoitor care induce oamenii-n eroare și-i înșală. L-am rugat să-mi trimită o
fotografie cu ceea ce a meșterit în speranța că poate din acea imagine îmi voi da
seama ce greșeală a făcut de nu i-a ieșit lucrarea. Fotografia a venit, și vederea ei m-a
lăsat perplex... Persoana respectivă a strunjit rotorul până aproape de diametrul axului
și pe cilindrul rămas a lipit patru magneți paralelipipedici din ferită, care sunt destul
de slabi, astfel că la montarea rotorului la loc în lagărele de pe stator, între suprafața
magneților și stator rămânea o distanță pe raza ansamblului de peste trei centimetri...
Orice om cu cultură normală înțelege ca pe o evidență elementară că inducția
într-o bobină, adică tensiunea și intensitatea curentului apărut, este cu atât mai
puternică cu cât câmpul magnetic e mai puternic și ca urmare e elementar faptul că
între stator și rotor distanța trebuie să fie cel mult de ordinul câtorva milimetri... Ei
bine această evidență elementară în cazul acelui individ, nu exista...
Cam tot în acea perioadă am sugerat cuiva faptul că ar putea să obțină curent
electric alternativ de peste 100 V pentru iluminarea unei încăperi cu lămpi
fluorescente, folosind un oscilator auto blocat ( hoț de jouli) realizat cu un tranzistor
de putere de tipul 2N3055 alimentat de la o baterie auto... Primesc și de la această
persoană o scrisoare aproape pe același tipic ca și cea despre care vorbeam mai sus,
în care mi se spune că nimic din ce a făcut la sugestia mea nu a funcționat și că ar fi
bine să-mi revizuiesc atitudinea că nu e frumos să-nșel oamenii cu informații false...
Cer și de această dată o fotografie și aceasta-mi relevă faptul că oscilatorul auto
blocat pare realizat corect dar sursa de alimentare nu era un acumulator auto ci... un
încărcător de telefon... Când nu ești capabil să remarci și să-nțelegi evidența
elementară că un tranzistor de putere pentru a funcționa corect are nevoie de un
curent electric de o anumită putere care nu poate fi furnizat de un încărcător de
telefon de 4,5 V cu 100 de miliamperi !?...
Cam tot în aceiași perioadă, am fost vizitat de niște absolvenți de facultăți
tehnice. Voiau să mergem împreună să-l vizităm pe Justin Capră care locuia la circa
zece km de Moreni. În cursul discuției pe care am purtat-o aici la mine acasă înainte
de a pleca spre Filipești, m-au rugat să le explic cum e construit și cum funcționează
un grup cinetic motor-generator ( QmoGen) despre care scrisesem de curând pe blog.
Am început explicațiile prezentând un film cu un asemenea dispozitiv și la un
moment dat mi-am dat seama că tinerii mei auditori deși se uitau cu mare atenție la
film și ascultau explicațiile mele erau cumva cam nedumeriți așa că i-am întrebat ce
n-au înțeles și am primit ca răspuns două întrebări. Unul m-a întrebat „ce e o fulie?”,
iar celălalt, „ce e o casetă de rulment?”... Am rămas șocat pentru că terminaseră, așa
cum am spus, facultăți tehnice, unul Tehnica Construcțiilor de Mașini, iar celălalt
Automatizări sau Mecatronică, nu-mi mai amintesc exact... Explicația privind fulia,

2
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

au înțeles-o repede dar am avut mari dificultăți ( a durat vreo jumătate de oră dacă nu
chiar mai bine ) să le explic ce este și ce rol are o casetă de rulment, deși am intrat pe
internet și am descărcat imagini și desene tehnice ale acestui organ de mașini. Bieții
de ei, erau incapabili să înțeleagă evidența elementară că nu poți roti un obiect fixat
pe un cadru, suport, șasiu fix, etc., fără a te folosi de un organ de mașină numit lagăr,
cu rulment sau cu bucșă, care să permită rotirea independentă față de cadrul
respectiv... Evidență elementară care în mintea lor era total absentă...
Un alt exemplu și ultimul, petrecut chiar foarte de curând... Am publicat
articolul despre caloriferul cu scurt circuit. În urma acestei acțiuni am primit niște
mesaje pe net prin care cineva îmi comunica că a făcut câteva încercări de a realiza
un asemenea încălzitor care însă nu au dat rezultatele descrise de mine. Firește că și
acestuia i-am cerut o fotografie. Reieșea o improvizație pe care o făcuse folosind un
transformator, niște radiatoare mari din aluminiu, cu aripioare provenite de la niște
semiconductori de putere, cabluri și bare din aluminiu și cupru. I-am comunicat că
trebuie să respecte întocmai ceea ce am scris eu în articol și ce reiese din fotografiile
de acolo, altfel orice improvizație va face, va fi sortită eșecului. Mi-a răspuns iritat că
deși e conștient că nu are aceiași pregătire ca mine nu poate înțelege „de ce atâta
strictețe?!” Alte comentarii nu mai fac...
Bine, bine, veți spune, dar înainte când nu erau cărți, eram toți analfabeți
funcționali ? Nu pentru că ceea ce fac acum cărțile într-o lume de oameni însingurați
de-o societate tehnologică în care ne trăim individual, egoistele vieți mărunte, făceau
înainte cei șapte ani de acasă și traiul real în societate. În trecut omul avea în mod real
cei șapte ani de acasă, relații strânse, normale și permanente cu rudele și vecinii
întreaga lui viață, și în același timp cu mediul natural în care satele și orașele erau
integrate naturii înconjurătoare din care și cu ajutorul căreia își asigurau cele necesare
traiului. Dacă analfabeții funcționali de acum sunt cei care nu sunt capabili să-
nțeleagă ce citesc, cei din trecut erau cei incapabili să înțeleagă relațiile normale
interumane și limbajul social asociat... Atât analfabeții funcționali de acum cât și cei
de atunci aveau aceleași dificultăți de funcționare intelectuală analitică și critică,
adică sufereau de același imposibilitate de a sesiza cauzele, contradicțiile logice,
evidențele elementare și aveau aceleași probleme legate de interpretarea mediului în
care trăiau... Dar spre deosebire de cei de azi, cei din trecut erau mult mai puțini în
raport cu întreaga populație și firește că ieșeau în evidență ca anormali. Anormalii
aceștia de acest tip au fost numiți de-a lungul întregii istorii a omenirii și pe orice
meridian al mapamondului, prosti, ori săraci cu duhul. A fi incapabil să sesizezi
evidențele elementare este, în ochii celor din jur, o dovadă de prostie... Faptul că erau
minoritari și ieșeau în evidență ca anormali îi făcea vrând nevrând, să fie conștienți de
condiția lor de anormali, limitați mintal ori proști cum erau percepuți de majoritari.
În prezent situația e inversă, pentru că deja cam pe tot globul procentul
analfabeților funcționali e simțitor peste 60 – 70 % și face ca ei să se perceapă ca
fiind absolut normali. Ei bine de aici vine tragedia societății în care trăim, pentru că

3
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

datorită acestui fapt profeția lui Carl Sagan nu doar că are șanse să se-ndeplinească ci
ea este în plină desfășurare...
Cum oare a fost posibil așa ceva fără ca noi să observăm ? - vine firesc
întrebarea... Sunt mai multe aspecte dar principalul e faptul că schimbarea asta nu s-a
produs peste noapte, ea fiind rezultatul multor pași mici, întâmplări, la prima vedere
nesemnificative, cărora orice om normal nu le dă nici o atenție și nu le acordă nici o
însemnătate. Totul a pornit de la învățământ și de la cel de-al doilea factor de
modelare a psihicului uman după acesta, presa, care urmează în linii mari aceleași
cerințe și consolidează definitiv ceea ce a imprimat învățământul. Asta s-a petrecut nu
doar la noi ci pe întreg mapamondul... Iar evoluția aceasta, mai degrabă involuție,
chiar dacă nu a fost simultană și sincronă în toate țările lumii, ea a urmat totuși
același tipar și aceiași direcție. Învățământul este cumva centralizat și urmează niște
reguli și direcții general acceptate în toate școlile lumii, reguli stabilite de cei care,
chiar dacă pentru unii e incredibil ce voi spune, sunt deasupra guvernelor. Concluzia
logică vine ca un trăsnet, anume că de fapt la nivelurile cele mai înalte ale conducerii
planetei s-a dorit asta. Se deprind deci două direcții de analiză. Una fiind faptul că noi
cei mulți nu am remarcat fenomenul și cealaltă că el este dirijat de sus.
Centralizarea programelor de învățământ la nivel de țară și ulterior global a fost
un rezultat direct al industrializării, evoluția tehnologică impunând ca toată planeta să
poată să învețe același lucru pentru ca tehnologia să poată fi înțeleasă, și ulterior
acceptată pentru a se răspândi planetar. Ca urmare e clar că din acel moment
programa de învățământ a început să fie dictată politicului de către factorul tehnico-
economic... Realitatea este că însăși politicienii nu sunt altceva decât afaceriști care
impun maselor interesele economice mai mult au mai puțin de grup ale industriei
locale, naționale sau planetare... Vedem toți cum partidele politice sunt subvenționate,
iar campaniile politice și scrutinele electorale se fac cu bani mulți care, indiferent cât
de mult am crede noi că provin din din taxele noastre, din speculații sau din furturi, ei
sunt proveniți de fapt din două surse principale : de la bancheri, adică de la cei care
emit banii ori de la industria mondială care este de fapt proprietatea bancherilor....
Există la nivel mondial societăți și comitete economice și tehnico științifice mai
mult au mai puțin cunoscute maselor care trasează direcții de dezvoltare și de
orientare a dezvoltării plantare care se întrunesc cu regularitate fac analize economice
și tehnico științifice în urma cărora, se hotărăște direcția generală de dezvoltare a
umanității și în acest sens și modificarea programelor școlare în conformitate cu
direcția de dezvoltare tehnico-economică planetară... Firește că aceste modificări ale
situației tehnico-științifice plantare nu se petrec peste noapte și ca urmare nici
programa de învățământ nu se modifică peste noapte. Sunt mici diferențe între ce
învață un ciclu de învățământ față de cilul următor care nu sunt sesizabile și nici prea
importante raportat la viața noastră a fiecăruia. Aceștia sunt pașii mici de care
vorbeam... Bunicul meu a învățat în școală după o programă adaptată situație tehnico-
șiințifice a societății în care a trăit, tatăl meu după o altă programă mai evoluată iar eu

4
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

după una și mai evoluată... Atenție mare, căci termenul „evoluat” nu se referă la
calitatea corectitudinea și adevărul științific ale cunoștințelor primite ci la schimbarea
conținutului manualelor în conformitate cu ce se cere acolo sus ! Între bunicul și tata
și între tata și mine, au fost mulți ani, ani în care au urmat alte și alte generații care au
învățat din aproape în aproape tot câte puțin diferit față de cei din anii precedenți...
Astfel au loc schimbări în evoluția societății dictate fără ca noi să bănuim, de
undeva de foarte sus, prin sistemul global de învățământ care e controlat de factori
tehnico economici în spatele cărora sunt oameni foarte puternici, atât de puternici că
sunt cu mult deasupra președinților de țară și a miniștrilor acestora, politicieni care de
fapt slujesc interesele acestor oameni puternici ci nu așa cum credem majoritatea
dintre noi, pe acelea ale propriilor popoare.
Toți cei trecuți de 45 – 50 de ani ne amintim că în fiecare clasă din orice școală
de orice nivel din țară, și asta era valabil de fapt pe toată planeta, exista o majoritate
de elevi de nivel mediu și două minorități, formate din cei mai inteligenți și cei mai
proști dintre elevi... De obicei dacă vârfurile erau acceptate și integrate ușor în
colectiv pentru că toți aveau de câștigat din relația cu ei, cei mai proști dintre noi,
elemente cu un oarecare handicap mental ori antisociale sau pur și simplu puturoși
care refuzau să învețe erau marginalizați, pentru că prea puține erau avantajele relației
cu asemenea indivizi... iată că ceea ce se petrece în societate la nivelul populațiilor
sau popoarelor, are rădăcini în comunitățile mici de oameni cum e o clasă de elevi...
Această stratificare a micilor societăți de elevi a fost, este și va fi dictată mereu
de nivelul moral și de calitatea învățământului. Cândva când învățământul nu era
dictat de la centru cum e acum, nefiind organizat nici măcar la nivel de țară, fiecare
oraș având instituțiile sale proprii de învățământ, situație existentă până acum câteva
sute de ani, calitatea și nivelul moral al învățământului depindea exclusiv de calitatea
morală și profesională a profesorilor.
Acum vedem cum calitatea învățământului nu mai depinde de calitatea
profesorilor, ei fiind obligați să urmeze niște programe stricte, dictate și stabilite de
undeva de sus, atât de sus că ei nu mai au absolut nici o putere de a influența cu nimic
calitatea morală a elevilor lor... Practic profesorul, indiferent de statutul său
profesional a devenit doar o unealtă a unor interese extrem de puternice și arareori
bine intenționate.
Amintiți-vă că acum 30 – 40 de ani programa de învățământ prevedea ca fiecare
elev să aducă după vacanță un eseu, o compunere, o lucrare scrisă pe baza unui
număr de cărți pe care era obligat să le citească pe perioada vacanței. În ultimele zile
ale anului școlar profesorul scria pe tablă sau înmâna fiecărui elev o listă cu cărțile ce
trebuiau lecturate, cărți care erau în conformitate cu programa de învățământ și care
se găseau în orice bibliotecă. Numărul acestor cărți creștea progresiv pe măsura
înaintării în vârstă și asta asigura un procent extrem de scăzut de analfabeți
funcționali la intrarea în liceu.
Această obligație de a lectura cărți, după 1990 a fost diminuată iar în ultimul

5
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

timp chiar anulată, odată cu scăderea treptată și tot mai drastică a calității și
conținutului manualelor școlare... Astfel că pe an ce a trecut numărul celor din al
doilea grup de minoritari ai claselor, cei evitați de ceilalți să crească continuu în
detrimentul celor de nivel mediu și strălucit astfel că acum vârfurile unei clase
actuale, tot mai puține și mai slab pregătite, abia dacă ar putea să concureze la
capitolul cultură generală cu un elev mediu de acum 30 de ani... Asta chiar dacă
mijloacele de informare aflate la dispoziția lor s-au înmulțit. În paralel și calitatea și
moralitatea literaturii și a presei a scăzut astfel că elevul acesta tot mai prost de la an
la an ieșind de pe „băncile școlii” nu va avea vreo dovadă palpabilă a faptului că el
este în realitate mult mai prost și mai incult decât au fost părinții lui la terminarea
școlii...
Această iluzie este, în același timp întărită tot mai mult de accesul crescut și tot
mai facil la tehnica de calcul care formează un om nou, un anume tip de cretin care
dezvoltând abilități și îndemânări digitale se adaptează perfect oricărui gadget
electronic dar habar nu are din ce e făcut și cum funcționează acel gadget, sau orice
alt obiect pe care-l folosește zilnic. În felul acesta societatea s-a procopsit treptat și
din aproape în aproape cu un număr tot mai mare de analfabeți funcționali care
ajungând majoritari au început să ocupe posturi de conducere și de comandă în
administrație, politică ori economie... Adică au început să preia pârghiile societății...
În naivitatea noastră majoritatea celor trecuți de 50 de ani, încă mai credem că a
ocupa astfel de posturi se face pe baza unei diplome de calificare, a unor acte de
atestare a competențelor profesionale, care nu pot fi obținute de un prost... Ei bine,
realitatea nu e chiar asta.
Problema e că atât timp cât programele de învățământ sunt hotărâte de cei care
conduc finanța și industria mondială, iar aceștia au declarat explicit că urmăresc
reducerea populației planetare, totul devine discutabil... În același timp societatea de
tip capitalist axată exclusiv pe câștigul material imediat și prin orice mijloace, are
orice preocupare, numai aceea a creării unor indivizi meritocrați nu. Un meritocrat își
cunoaște drepturile și are niște pretenții ca acestea să-i fie respectate, pe când un
analfabet funcțional face ce-l pui să facă, atunci când îl pui să facă, și fără nici un fel
de pretenții, pentru că nu are încotro, fiind prea prost să înțeleagă că e un nenorocit de
sclav. În privința anumitor sarcini care chiar necesită merit și capacitate, ele pot fi
suplinite de tehnica de calcul și robotică, care controlate de un om merituos și
capabil, pote suplini acum munca a 100 de meritocrați din trecut... Deși din ce în ce
mai puțini, oamenii capabili nu vor dispărea niciodată, pentru că ei au un spirit de
nesupunere la reguli și la manipulare care le asigură succesul pe cale propășirii
intelectuale proprii.
Ca urmare rămâne întrebarea : cum au reușit analfabeții să ocupe posturi de
conducere și să controleze societatea ?... Nici măcar nu e nevoie să conteste careva
această afirmație-întrebare, căci numărul de penali și inculți din politica lumii ( să nu
credeți că doar la noi sunt penali la conducere ) vorbește de la sine... Iar numărul

6
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

imens de știri privind anchete și procese de corupție și alte fapte penale în care sunt
implicați politicieni, este acum normalitatea majorității subiectelor din ziare și din
presa audio vizuală...
Mecanismul, sprijinit tacit de specificul societății capitaliste, este unul de tip
infracțional, pe care aproape orice tânăr îl învață încă din primii ani de școală... și
căruia i se adaptează și i se supune dacă vrea să aibă succes pe scara socială. Deci
iarăși descoperim că totul pleacă tot de la învățământ, de la educație. Dar cum,
educația am spus că e centralizată, și controlată de la nivel planetar... Rădăcinile
răului sunt adânci și s-au format încă de la începutul formării sistemului mondial al
învățământului de mase, a cărui baze sunt ridicate pe un principiu total greșit acela al
concurenței. În toate țările lumii elevii și studenți sunt apreciați prin calificative și se
întocmesc clasamente pe baza cărora cei cu rezultatele cele mai bune sunt răsplătiți
prin premii, diplome, medalii, privilegii și locuri de muncă bine plătite... La prima
vedere e normal și e corect. Așa trebuie să fie într-o societate normală. Dar o societate
normală nu există decât în teorie. În realitate oamenii au creier, sunt inteligenți și
caută, în orice situație, soluțiile cele mai simple, mai convenabile și mai avantajoase.
Ca urmare, paradoxal, sistemul concurențial nu va crea meritocrați ci va polariza
societatea în două mari categorii, șmecheri și fraieri, sau hoți și păgubiți... Mai
concret...
Orice copil ajuns pe băncile școlii va descoperi destul de curând nedreptatea de
a avea colegi pe fiii unor oameni importanți... fie că vorbim de copiii primarului, ai
consilierilor, ai preotului sau ai polițistului din sat, fie ai parlamentarului ori
ministrului de la oraș, oricare din odraslele acestea vor fi, fie chiar și neintenționat,
favorizați atât la notarea cunoștințelor cât și la activitățile extrașcolare, chiar dacă
profitând de părinți vor avea rezultate mai slabe la învățătură. Orice copil va
descoperi mai devreme sau mai târziu că este nedreptățit comparativ cu cei care au
părinți bogați sau influenți. Orice copil va descoperi mai devreme sau mai târziu că e
mai ușor să copii la examene sau să profiți de ajutorul colegilor mai deștepți
însușindu-ți meritele lor, decât să pui burta pe carte și să-nveți singur. În plus sistemul
de notare și de examene concurențial favorizează această practică... E mult de
discutat despre ce se petrece în sistemul de învățământ și despre relațiile dintre elevi
sau dintre aceștia și profesorii lor... Cert este că destul de rapid orice clasă de elevi și
studenți, va fi în scurt timp împărțită în două categorii, cei care muncesc din vocație
și plăcere și cei care nu muncesc. Cei cărora le place învățătura și cei cărora nu le
place, cei care sunt copii de oameni săraci, cinstiți și fără relații și cei care sunt
odrasle de bogătași sau de oameni cu funcții...
Elevii care profită cel mai mult de pe urma sistemului concurențial vor fi cei mai
leneși elevi precum și cei a căror părinți sunt bogați și cu funcții. Și de cele mai multe
ori aceste două categorii sunt una și aceiași... Din rândurile acestora se vor alege pe-
ntregul proces de învățământ indivizii care vor fenta sistemul și care prin relații, șpăgi
și trafic de influență profitând de cunoștințele colegilor lor mai harnici dar săraci, vor

7
 Analfabeții întunericului Cătălin Dan Cârnaru

acapara meritele calificativelor, ale examenelor și ulterior ale locurilor de muncă bine
plătite care de cele mai multe ori sunt cele neproductive...
În facultăți se practică pe toată planeta obiceiul ca profesorii să-și întocmească
lucrările științifice care le permit avansul în carieră prin munca studenților, practică
de care vor face uz și aceștia la rândul lor când vor ajunge în locul profesorilor lor.
Și uite așa se perpetuează din generație în generație cele mai necinstite și mai
incorecte practici de a accede pe treptele sociale, practici predate și perfecționate din
generație în generație de când există sistemul de învățământ mondial și care iată,
acum au ajuns la perfecțiune și au acaparat tot mai mult spațiu vital în învățământul
mondial. Și uite așa din aproape în aproape, pratica concurențială a sistemului de
învățământ face ca cele mai bune posturi, cele mai bine plătite, cele cu munca cea
mai ușoară precum și majoritatea posturilor din administrație și politică vor ajunge să
fie ocupate de către cei mai puțin pregătiți, cei mai leneși dar în același timp și cei
mai șmecheri dintre foștii elevi și studenți, anume cei care au știut să fenteze
sistemul fie prin merite proprii fie prin ascendența genetică și relații, dar în toate
cazurile însușindu-și fără rușine munca celor merituoși. Totodată acești indivizi ajunși
în posturile pe care le-au ocupat prin aceste procedee vor avea tot interesul să
blocheze accesul acolo, celor cărora le-au furat munca, adică indivizilor merituoși,
foștilor lor colegi „tocilari”...
Astfel că odată ajunși în posturile respective tot prin trafic de influență, șpăgi,
amenințări sau prin acțiune directă dacă cumva au ajuns în legislativ, vor legifera căi
de a accede la posturi care să favorizeze pe cei ca ei și să le blocheze accesul celor
merituoși și care cunosc meserie și muncesc cinstit. Și uite așa societatea s-a
stratificat în timp într-o pătură superioară de escroci și șmecheri imensă, reprezentând
un procent tot mai mare din populația școlarizată a globului, care a ocupat pârghiile
societății pe de o parte și cei merituoși care prin acest sistem pervers de structurare a
societății sunt nevoiți să-i slujească pe aceștia, ei neavând aceleași „competențe”
individuale, pe de altă parte...
În același timp acești parveniți din toate posturile, pe care le-au acaparat încet
încet fie direct fie cu ajutorul altora, organizați fiind în tot felul de societăți mai mult
sau mai puțin secrete, pe lângă legiferarea accesului ușor la posturi pentru cei
asemeni lor, legiferează și o degradare permanentă a calității învățământului care să
le permită o mai ușoară menținere pe pozițiile deja ocupate, astfel că s-a ajuns în
prezent ca majoritatea semenilor noștri să nu mai fie din categoria celor culți,
merituoși și cinstiți ci din categoria analfabeților funcționali care pe măsură ce
tehnologia avansează dezvoltându-se prin însăși existența ei, ei se-ntind ca o plagă
peste societate, ocupând tot mai multe sectoare sociale și economice și îmbolnăvind
astfel societatea, care alunecă astfel încet dar sigur, înapoi spre întunericul profețit de
Carl Sagan.
Cu stimă ! Cătălin Dan Cârnaru 22.02.2017