Curs 1

Distinctia: drepturi reale-drepturi de creanta-drepturi potestative (acceptarea mostenirii, acceptarea

ofertei, denuntarea unilaterala).

Drepturile reale sunt drepturile asupra unui bun, nu in legatura cu un bun etc. dr real ii confera
titularului sau puteri juridice asupra unui bun, puteri pe care titularul le poate exercita in mod
nemijlocit, fara intervenitia unei alte persoane.

In calitate de chirias ai un drept in legatura cu un bun-imobilul in care locuiesti, dar nu este un drept
real, ci este un drept de creanta.

Avem o zona gri in care drepturile reale se suprapun cu drepturile de creanta, de exemplu (?)

Regula – forta obligatorie a actului juridic/contractului, deci nu poti ulterior sa te abati. *La mandat,
avand caracter intuitu personae, este pe tot parcursul sau fundamental legat de increderea pe care
partile o au intre ele – deci se poate revoca – exceptie de la regula fortei obligatorii.

Art. 1277 - Contractul pe durată nedeterminată

Contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestaţii în
schimbul denunţării contractului se consideră nescrisă.

Art. 1276 - Denunţarea unilaterală

(1) Dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat
atât timp cât executarea contractului nu a început.

(2) În contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea
unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu
produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.

(3) Dacă s-a stipulat o prestaţie în schimbul denunţării, aceasta produce efecte numai atunci când
prestaţia este executată.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenţie contrară.

Art. 755 – servitutile – sunt drepturi reale – servitutea se poate constitui pe o durata indefinita. Daca
se constituie pe durata nedeterminata, se continua de succesori. Art. 1277 – denuntarea unilaterala
pe durata nedeterminata. E mai bine sa se constituie servitutea pe o durata de 50 de ani sau pe
durata nedeterminata? Rasp – pe 50, altfel exista riscul de denuntare unilaterala si te trezesti fara
servitute.

Art. 746 – uzufructul – are intotdeauna termen – nu poate fi niciodata perpetuu, viager poate sa fie.

Actele cu executare succesiva – durata determinata / nedeterminata

Actele cu executare uno ictu – nu pui problema duratei, nici a denuntarii unilaterale

Ce ne facem daca avem un contract de vanzare in care se specifica urmatorul lucru – contractul se
incheie astazi, pretul se va plati peste 6 luni si bunul se va preda peste un an. Mai este uno ictu? Da.
Contractele cu executare succesiva sunt cele in care pentru creditorul obligatiei durata de timp este
esentiala. Daca eu sunt chirias, eu sunt creditor al obl de a mi se asigura folosinta bunului. Este sau
nu este esential pentru mine daca mi se asigura folosinta bunului acum sau peste un an? Da. Pe cand,
daca eu sunt cumparator al bunului este esential pentru mine daca predarea se face astazi sau se
face peste 2 zile? In mod normal durata de timp nu este esentiala. Asadar, daca este vorba despre o
prestatie pe care partile o fractioneaza ca asa vor ele, dar esentiala ea este in ansamblul ei, atunci
vom discuta despre un contract uno ictu. Daca pentru creditorul prestatiei este esential ca ea sa se
intinda in timp, iar prin natura ei se intinde in timp, nu ca vor partile, atunci discutam despre
contracte cu executare succesiva. De ce ne intereseaza asta? Pentru ca, atentie, contractele prin care
se transmit drepturi reale sunt invariabil contracte cu executare uno ictu. Chiar daca avem servitute
pe 30 de ani, pe 50 de ani, sau pe durata nedeterminata, contractul prin care ea a fost constituita
este un contract cu executare uno ictu. Prin urmare, nu se va pune niciodata problema posibilitatii de
a fi denuntat prin vointa unilaterala a partii pe art. 1277.

! Riscul de confuzie apare daca amestecam 2 lucruri – durata de existenta a obligatiei cu durata de
existenta a dreptului. Ca sa verificam modul de executare nu ne uitam la drepturi, ci la obligatiile
generate de contract. Daca obligatiile presupun prin natura lor o durata de executare, atunci avem
contract cu executare succesiva. Dar, in cazul constituirii drepturilor reale, luam un contract de
vanzare, exista obligatia vanzatorului de a-ti preda bunul. In momentul predarii el a executat
contractul. Deci uno ictu.

Poti sa vinzi un drept de creanta? Dar o servitute? Art. 1650 – contractul de vanzare – se poate vinde
un dezmembramant, deci si un drept de servitute.

Vanzarea unui drept de servitute – cumparatorul plateste pretul si vanzatorul trebuie sa ii transmita
posesia asupra imobilului asupra caruia se va exercita servitutea, prin urmare contractul prin care se
transmite proprietatea/ se constitueie un dezmembramant, indiferent de durata pe care ai constituit
acest dezmembramant, ramane invariabil un contract cu executare uno ictu.

Consensualismul nu inseamna lipsa formei, ci faptul ca partile sunt lasate sa aleaga ce forma doresc
ele. Forma este necesara, dar nu o anumita forma. Prin exceptie, la drepturi reale imobiliare, e
necesara forma impusa de lege – forma autentica – solemnitatea actului juridic.

Drepturile reale sunt drepturile asupra unui bun, nu in legatura cu un bun etc. dr real ii confera
titularului sau puteri juridice asupra unui bun, puteri pe care titularul le poate exercita in mod
nemijlocit, fara intervenitia unei alte persoane.

Dreptul de locatiune nu este un drept real deoarece acest drept nu poarta asupra unui bun, ci este
constituit in legatura cu un bun. Fortand lucrurile, dreptul de locatiune este “asupra unei persoane”
deoarece dr de locatiune ii corespunde din partea proprietarului bunului o obligatie. Chiriasul are
dreptul de a i se asigura folosinta bunului, iar proprietarul bunului care a inchiriat are obligatia de a-i
asigura folosinta bunului, obligatie care presupune pt exercitarea ei un interval de timp. Din
perspectiva chiriasului acest interval de timp este esential.

Cand discutam de un contract de vanzare prin care se instraineaza un anumit bun, dreptul care se
transmite este un drept nu in legatura cu bunul,l ci un drept care poarta direct asupra bunului
respectiv. Tocmai de aceea, atentie, dreptului de proprietate si oricarui alt drept real nu ii
corespunde o obligatie a unei persoane determinate. Ati invatat la partea generala cand ati studiat
raportul obligational ca avem intotdeauna un creditor si un debitor. In cazul in care “creditorul” este
un proprietar nu vom avea un debitor. Drepturilor reale nu le corespund obligatii. Nu confundati cu
opozabilitatea.

Atunci cand cineva nu isi respecta o obligatie, il dai in judecata si instanta il obliga sa o execute, dar el
tot nu se conformeaza, ai posibilitatea de a-l executa silit. Executarea silita niciodata nu vizeaza
drepturi reale, ci drepturi de creanta, deoarece lor le corespunde o obligatie. Daca debitorul nu o
executa voluntar, atunci il constrangi tu sa o execute. Dar dreptul real nu ajunge in zona de executare
silita fiindca dr real il exerciti tu, in mod nemijlocit. Nu e nevoie d concursul debitorului.
Dreptul real, ca oricare alt drept, este opozabil fata de terti. Obligatia generala negativa a tuturor de
a nu incalca acest drept, obligatie a tuturor, nu a unui debitor individual determinat.

Ipoteca este un drept real – deoarece poarta asupra unui bun. Confera puteri juridice asupra unui
bun. Spre deosebire de proprietate, care este un drept real principal, ipoteca este un drept real
accesoriu – pe langa un drept de creanta. Sa intelegem: rolul ipotecii este de a garanta. Daca
debitorul nu are de gand sa isi execute voluntar plata, creditorul va trece la executarea silita si
aceasta va fi facilitata in masura in care ai un drept de ipoteca.

Dreptul civil se ocupa de incurajarea creditului, incurajarea afacerilor. Dreptul civil presupune
miscare, transfer. Fiind proprietar nu stau ca si closca pe oo . Dreptul civil este interesat ca bunurile
sa circule. Ipoteca este creata in beneficiul creditorului. Ratiunea pentru care s-a inventat ipoteca:
bunurile sa se plimbe si sa zburde vesele si cu toate acestea creditorii sa fie in siguranta. Ipoteca ii
confera creditorului dreptul de preferinta si dreptul de urmarire asupra bunului altuia.

Cod Civil art. 1518 – raspunderea debitorului (raspunde personal, cu patrimoniul sau), art. 2324 –
garantia comuna a creditorilor (se raspunde cu bunurile mobile si imobile prezente si viitoare). DACA
NU EXECUTA VOLUNTAR IL CONSTRANGEM ASUPRA BUNURILOR.

Egalitatea creditorilor – art 2326 – ei vor veni in concurs, la gramada si vor executa bunurile,
proportional cu creanta lor. Acum vine interesul ipotecii, deoarece confera preferinta, adica unul
dintre creditori va fi mai „superior” decat restul. Cand se face executarea silita creditorul ipotecar va
recupera cu prioritate bunul individual determinat asupra caruia este constituita ipoteca – iar, daca
mai ramane ceva, vin in conditii de egalitate ceilalti creditori (chirografari).

Finalitatea actiunii in revendicare este de a-ti recupera bunul din mana altuia, sa il readuci la tine in
patrimoniu. In aceste conditii, dreptul de urmarire este o putere juridica gasita atat la drepturile
reale principale, cat si la drepturile reale accesorii? NU! Desi par identice, cele doua exemple sunt
radical diferite. Sa nu confundam o stare de fapt cu o stare de drept! In momentul in care eu sunt
proprietar si cineva imi fura bunul, dupa ce el mi-a luat bunul, tot eu sunt proprietar. Juridic dreptul
de proprietate este la mine, faptic, bunul este in posesia hotului. Vedeti diferenta? Eu sunt
proprietar, el este posesor fara a avea drepturi. In momentul in care eu revendic, eu nu vreau sa
redevin proprietar, deoarece eu sunt in continuare proprietar. Eu vreau sa redobandesc posesia
asupra bunului.

La ipoteci (drept real accesoriu) se modifica situatia: debitorul meu a garantat fata de mine,
instituind o ipoteca asupra apartamentului sau, dupa care vinde apartamentul. In momentul in care a
incheiat un contract valabil de v-c, dreptul de proprietate a fost transferat din patrimoniul debitorului
meu in patrimoniul unui tert. Tertul nu numai ca este posesor cand incepe executarea silita, el este si
proprietar. Deci – avem dreptul de urmarire. Creditorul merge si cere executarea silita nu in
patrimoniul debitorului sau, ci direct in patrimoniul tertului, desi el nu ii este debitor, tocmai
deoarece ipoteca ii confera drept de urmarire. Dreptul de urmarire vizeaza insusi dreptul de
proprietate, dintr-un patrimoniu in altul.

Nu confundati drepturile reale cu starile de fapt!!! Sunt foarte multe situatii in care o persoana, fara
a avea un drept real, ocupa un teren. Este eventual un posesor, se poarta ca si cand ar avea un drept
de proprietate. Un simplu comportament nu echivaleaza cu existenta dreptului, dar poate conduce la
dobandirea dreptului, eg. Uzucapiunea.

Cand esti proprietar nu ai nevoie de garantii pentru a-ti exercita dreptul, pentru ca exercitarea este
nemijlocita. Ca sa simti nevoia unei garantii trebuie sa ai un drept de creanta, deoarece dreptul de
creanta nu este un drept cu exercitare nemijlocita. Aici trebuie sa isi execute debitorul obligatia
corelativa – exercitare mijlocita.
Drepturile reale pot fi – drepturi reale principale (proprietatea si dezmembramintele sale: uzufruct,
uz si abitatie, superficie si servitute) si – drepturi reale accesorii (ipotecile mobiliare si imobiliare,
gajul – doar mobiliar, privilegiile).

Drepturile reale principale confera puteri juridice asupra bunurilor: usus, fructus si abusus. Nu vi le
zic in romana ca sa evit sa va spun posesie, folosinta si dispozitie materiala/juridica, ca sa nu faceti o
confuzie cu care sa ramaneti toata viata.  *eg. Dispozitie juridica: constituirea de
dezmembraminte/ Dispozitie materiala: distrugerea bunului

Drepturile reale accesorii confera garantie.

 Clasificarea (motivata) a dreptului de uzufruct din perspectiva drepturilor subiective.

 Clasificarea actului juridic de constituire de uzufruct din perspectiva clasificarii actelor
juridice.
 Clasificarea dreptului locatarului in contractul de locatiune din perspectiva drepturilor
subiective.
 Clasificarea actului juridic de locatiune din perspectiva clasificarii actelor juridice.

Drepturile subiective se clasifica in: drepturi relative si drepturi absolute, drepturi

patrimoniale si drepturi nepatrimoniale, drepturi reale si drepturi de creanta. Li se adauga si
o categorie „nepereche”, numita drepturi potestative.

Dreptul de uzufruct este un drept absolut (se exercita in mod nemijlocit; „drepturile reale sunt in
primul rand o relatie intre persoane si lucruri si numai in mod indirect o relatie intre persoane”),
patrimonial (obiectul sau fiind evaluabil in bani), real.

Dreptul locatarului in contractul de locatiune este un drept relativ (exercitare mijlocita – asigurarea
folosintei de catre locator), patrimonial (obiectul este evaluabil in bani), de creanta (dreptul
locatarului de a obtine prestatia pe care este obligat sa i-o procure locatorul).

Actele juridice se impart in: acte unilaterale si acte bilaterale; acte patrimoniale si acte
nepatrimoniale; acte numite si acte nenumite; acte consensuale, solemne si reale (se refera
la modul de incheiere a actului juridic – art. 1174); acte intuitu personae si acte intuitu rei;
acte oneroase (comutative/aleatorii) si acte gratuite; acte cu executare continua si acte cu
executare uno ictu; acte de conservare, de administrare si de dispozitie (clasificare
compatibila doar cu actele juridice patrimoniale); acte constitutive, translative si declarative
de drepturi.

Actul juridic de constituire de uzufruct este: act bilateral (contract art.1166), act patrimonial
(patrimonialitatea nu tine de caracterul gratuit sau oneros al actului, esenta fiind valoarea
pecuniara), act numit (expres reglementat de lege), act consensual (nu se impune prin lege o anumita
forma pentru incheierea contractului, iar bunurile imobile sunt incompatibile de remitere), act
intuitu rei (incheiat in considerarea insusirilor bunului), act oneros si comutativ (ar fi aleatoriu la
uzufructul viager), act cu executare continua, act de dispozitie (dispozitie juridica – se creeaza un
dezmembramant), act constitutiv (se creeaza o noua situatie juridica, cu efecte pentru viitor).
Actul juridic de locatiune este: act bilateral (contract), act patrimonial, act numit, act consensual, act
intuitu rei (incheiat in considerarea insusirilor bunului/prestatiei), act oneros si comutativ, act cu
executare continua, act de administrare (daca e incheiat pe o perioada mai scurta de 5 ani, altfel va fi
considerat act de dispozitie), act constitutiv (se creeaza o noua situatie juridica, cu efecte pentru
viitor).