1

AUDIT SI CERTIFICAREA SITUATIILOR FINANCIARE

CAP I – Audit - principii si reguli cu caracter general. Abordari generale privind setul de situatii financiare
Din punct de vedere al modului de raportare, apar trei categorii ale entitatii:

a. Microentitatile sunt entitatile care la data bilantului depasesc limitele a cel putin doua dintre
urmatoarele criterii:
- Total active – 1.500.000 lei (338.310 euro)
- Cifra de afaceri neta – 3.000.000 lei (678.620 euro)
- Numarul mediu de salariati in cursul exercitiului financiar – 10
b. Entitati mici sunt entitatile care la data bilantului nu se incadreaza in categoria microentitatilor si
care nu depasesc limite a cel putin doua intre criteriile:
- Total active – 17.500.000 lei (3.946.953 euro)
- Cifra de afaceri nesta – 35.000.000 lei (7.893.906 euro)
- Numar mediu de salariati – 50
c. Entitati mijlocii si mari sunt entitatile care la data bilantului depasesc limitele a cel putin doua
dintre criteriile entitatilor mici.

In functie de categoria entitattilor, structura setului de informatii financiare cuprinde:

a) Pentru Microentitati:
- Bilant prescurtat
- Cont de profit si pierdere prescurtata
b) Pentru entitati mici:
- Bilant prescurtat
- Cont de profit si pierdere prescurtat
- Note explicative la situatiile financiare
- Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalurilor proprii sau situatia fluxurilor de
trezorerie
c) Pentru entitati mijlocii si mari
- Bilant
- Cont de profit si pierdere
- Note explicative
- Situatia modificarilor capitalurilor propria si situatia fluxurilor de trezorerie

Pentru intocmirea situatiilor financiare, anuale, incadrarea in criteriile de marime se efectueaza

la sfarsitul exercitiului financiar pe baza indicatorilor determinati pe baza datelor din
contabilitate si a balantei de verificare incheiata la sfarsitul exercitiului financiar current.
Entitatile schimba categoria in care se incadreaza doar daca in doua exercitii consecutive
depasesc sau inceteaza sa depaseasca criteriile de marime.

Prin doua exercitii financiare consecutive se intelege exercitiul financiar precedent celui pentru
care se intocmesc situatiile financiare si exercitiul financiar current entitatile schimba categoria
in care se incadreaza doar daca in doua exercitii consecutive depasesc sau inceteaza sa
depaseasca criteriile de marime.
 2

Prin doua exercitii financiare consecutive se intelege exercitiul finnaciare precedent pentru care
se intocmesc situatiile financiare si exercitiul financiar current pentru care se intcomesc situatiile
financiare.

Total active: active(imobilizate+circulante)+cheltuieli in avans

CA neta: sumele obtinute din vanzarea de produse si prestarea de servicii, dupa deducerea
reducerilor comerciale si a altor impozite legate de cifra de afaceri.

Exemplu:

1. Situatiile financiare anuale ale exercitiului financiar 2016.

Incadrarea entitatii in criteriile de marime ne afecteaza la sfarsitul exercitiului 2016 (in luna dec
la sf.) pe baza indicatorilor determinati din situatiile financiare ale exercitiului financiar 2015 pe
baza datelorb din contabilitate si a balaneti de verificare incheiata la sfarsitul exercitiului
financiar 2016.

Rezulta urmatoarea situatie:

a. Indicatorii determinati pe baza situatiilor finnaciare 2015:

- Total active: 1.600.000 lei
- CA NETA: 2.890.000 lei
- Numar mediu salariati: 15
b. Indicatorii determinati pe baza datelor din contabilitate, pe baza balantei de verificare 2016:
- Total actibve: 20.000.000 lei
- CA NETA: 45.000.000 lei
- Numar mediu salariati: 42

Din analiza indicatorilor aferenti situatiilor financiare 2015, rezulta ca entitatea depaseste 2
dintre indicatorii verificati:

- Se incadreaza la entitati mici

Din analiza indicatorilor anului current 2016 sunt depasiti 2 indicatori specifici entitatilor mici,
incadrand entitatea in categoria entitatilor mijlocii si mari.

Cu toate acestea la sfarsitul exercitiului 2016, entitatea nu va schimba categoria de entitate

mica, pentru ca nu au fosyt depasiti indicatorii in 2 exercitiii consecutive.

2. Situatii financiare anuale ale exercitiului financiar 2017.

Din datele aferente contabilitatii curente si din balanta la 31.12.2017 avem:

- Total active: 25.000.000 lei

- CA NETA: 52.000.000 lei
- Numar mediu salariati: 38

In 2017 se depasesc 2 dintre indicatori, deci entitates se incadreaza la categoria mijlocii si mari.
 3

Avand in vedere ca in 2 ani consecutive au fost depasiti indicatorii, entitatea analizata trece din
categoria entitatilor mici in categoria enytitatilor mijlocii si mari.

In conformitate cu regulamentarile contabile in vigoare (1802) situatiile financiare ale entitatilor

mijlocii si mari, precum si ale societatilor companiilor nationale, societatile cu capiytal integrat sau
majoritar de stat si regiile autonome sunt auditate de unul sau mai multi auditori statutari sau firme de
audit.

TEME PORTOFOLIU: (1-2 pagini) de adus la sfarsiut

1. Cafracteristicile calitative ale informatiilor financiare.

2. Principiile generale de raportare financiara.
3. Politici contabile.

NOTIUNEA DE AUDIT FINANCIAR/AUDIT STATUTAR

Prin audit se sintekge examinarea profesionala a unei influente efectuata de un specialist competent
si independent in vederea examinarii unei opinii responsabile si independente, prin raportarea la un
criteriu de calitate (standard, norma).

Din definitie rezulta 5 elemente de baza ale auditului:

- Examinarea: trebuie sa fie strict profesionala, facuta de o persoana abilitata (auditor

financiar);
- Obiectul examinarii profesionale : orice informatie;
- - persoana care realizeaza examinarea profesionala: trebuie sa fie un specialist care
indeplineste conditiile de competenta si independenta;
- Scopul examinarii profesionale il constituie emiterea unei opinii motivate;
- Criteriul de calitate in functie de care se emite opiniea motivate: trebuie un standard, o
norma sau o reglementare

Auditul financiar reprezinta activitatea efectuata de adutorii financiaru in vederea exprimarii unei opinii
asupra situatiilor financiare sau ale unor componente ale acestorwa, exercitarea alto misiuni de
asigurare si servicii profesionale potrivit standardelor international de audit financiar din Romania (doar
partea contabila).

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist competent si independent

asupra situatiilor financiare ale unei entitati in vederea examinarii unei opinii asupra imaginii fidele,
clare si complete a pozitiei situatiei financiare, precum si a rezultatelor obtinute de aceasta (doar dituatii
financiare).

Auditul financiar cuprinde si auditul statutar.

 4

TIPURI DE AUDIT

1) In functie de obiectivele urmarite si in functie de specialistii care le realizeaza, avem:

 Audit statutar – are ac obiectiv verificarea si certificarea situatiilor financiare su este realizat
de un profesionist in domeniu, membru al unui organism professional recunoscut (audit
legal)
 Auditul financiar – are ca obiectiv orice interventie in contabilitatea unei entitati in scopul
aprecierii proceselor, tranzactiilor economic-financiare si este realizat de profesionisti in
domeniu, membrii aai unui organism professional
 Audit intern – urmatreste diagnosticarea controlului intern aal entitatii si este realizat in
cadrul unor componente specializate ale entitatii.
 Audit operational – are ca obiectiv analiza riscurilor si a eficientelor pentru a face
recomandari si a propune strtegii in domeniul functiei financiar-contabile si este realizat de
porfesionisti in domeniu.
 Audit de geestiune – are ca obiectiv fie gasirea de probe ale unei fraude, fie de a adduce o
judecata critica asupra unei operatiuni de gestiune sau supra performanetlor entitatii si este
realizat de profesionisti in domeniu.
2) Dupa modul de organizare a activitatii de audit:

Audit intern = o activitate organizata in cadrul entitatii, de catre entitate pentru examinarea,
evaluarea I monitorixzarea conformitatii si eficientei sistemelor contabile si de control intern;

Audit extern = activitate realizata intr-o entitate la cererea acestia sau a altui beneficiar de o
persoana care are pregatire si dreptul de a executa o astfel de activitate, numita auditor (audit
financiar)

3) Dupa momentul in care se desfasoara:

Audit prevenit = examinarea operatiunilor administrative sau financiare anterior desfasurarii lor
avand avantajul de a putea preveni prehudiciul inainte sa apara;

Audit ulterior = examinarea operatiunilor administrative sau financiare deupa desfasurarea lor
(audit financiar);
 5

CATEGORII DE AIUDITORI

La nivel de entitate auditoria pot fi:

 Interni : sunt salariati ai entitatii care, pe langa misiunile legate de buna calitate a informatiilor
financiare, se ocupa si de misiunea de audit operational, de verfiicarea existentei, a gradului de
adecvare si a modului de aplicare a procedurilor interne;
 Externi: realizeaza sevicii de audit extern in baza unui contract cu entitatea. Acestia pot fi:
 Auditori legali/statutari – sunt cei a caror misiune este descriesa in lege;
 Auditori contractuali – sunt aceia care efectueaza misiuni in cadrul unui contract cu
entitatea auditata, prin care aceasta fixeaza misiunea,iar termenii si conditiile de
realizare sunt prevazute in contract (audit financiar)

CONTINUTUL SI ARIA DE APLICABILITATE

Obiectivul auditului consta in posibilitatea exprimarii unei opinii cu privier la:

- Intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnifictive in conformitate cu un cadru

general de raportare financiara (audit de atestare financiara/audit statutar);
- Respectarea reglementarilor legale a statutelor, a normelor si a deciziilor manageriale
(auditul conformitatii/ legalitatii)
- Aplicarea bunei practice si respectarea principiilor de management in utilizarea fondurilor
(audit de performanta)

Opinia emisa se auditor, prin raportul de audit creste credibilitatea situtatiilor financiare, atesta
conformitatea principiilor economitatii, efifcientei si efivcacitatii, dar constituie o garantie a
viabilitatii viitoare a activitatii.

Aria de aplicabilitate a auditului este definite sw procedure de audit considerate a fi necesare in

circumstantele date pentru a realiza obiectivele auditului.

Auditorul este cel ce determina procedurile de audit pe baza standardelor de audit, cerintelor
organismelor profesionale, legislatiei in vigoare.

Procedurile de audit reprezinta ansamblul de proceduri rrealizate pe tehnici specific pe care

auditorul le aplica pentru culegerea probelor de audit care sa-I sustina opinia emisa in raportul
de audit.
 6

PRINCIPII SI REGULI DE DESFASURARE A ACTIVITATII DE AUDIT

In auditul situatiilor financiare se folosesc doua categorii de norme de referinta:

- Normele contabile sunt stabilite de organisme de reglementare din domeniul contabilitatii si

se reflecta la: standsaredele international de raportare financiara;standard sau norme
contabile nationale; alte referinte contabile bine precizate si recunoscute applicate pentru
elaborarea situatiilor financiare;
- Normele de audit – ansamblul de reguli definite de o autoritate profesionala ce se refera la:
standard international de audit, normele metodologice de aplicare a standardekir,
standardele international pentru misiuni de examen limitat, standard international pentru
alte misiuni conexe; norme nationale emise de organisme profesionale recunoscute in
domeniu.

AUDIT INTERN SI CONTROL INTERN

Audit intern – acea component a auditului financiar ce consta in examinarea profesionala efectuata de
profesionist competent si independent in vederea examinarii unei opinii motivate in legatura ciu
validitatea si corectarea aplicarii a procedurilor interne stabilite ca un compartiment distinct in cadrul
entitatii. Auditul intern se constituie sub conducerea directa a managerului general si are ca obiectiv
verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control intern.

CONTROL INTERN

Sistemul de control intern reprezinta un ansamblu de politici si procedure puse in aplicare de

conducerea entitatii in veederea asigurarii, pe vcat posibil, a unei gestionari riguroase si eficiente a
activitatii acesteia.

Elementele de baza ale sistemului de control intern sunt:

- Existent unui plan de organizare ce presupune: definirea cat mai precisa a sarcinilor (fiecare
trebuie sa stie ce are de facut_; definirea limitelor de competenta si a raspunderilor;
circulatia informatiilor (circuitele documentelor trebuie sa fie sufficient de precise si
elaborate astfel incat sa se excluda nglijenta si fantezia)
- Competenta si integritatea personalului: deciziile luate de responsabilii compartimentelor se
repercuteaza asupra compartimentelor pe care le conduc;
- Existententa unei documentati satisfacatoare: se refera la conducerea si arhivarea de
documentatii:

Referitor la controlul inregistrarilor contabile, urmareste:

- Toate operatiile au facut obiectul unei inregistrari (exhaustivitate);

- Orice inregistrare este justificata printr-o operatie care se realizeaza prin controale fizice
periodice, confirmari ulterioare (controlul realitatii);
- Nu exista erori in contabilizarea sumelor (conytrolul exactitatii): se realizeaza prin calculi
aritmetice, comparatii globale.

Referitor la controlul asupra personalului, se procedeaza la:

 7

a. Controale ierarhice: procedurile de aprobare si verificare, reglementarea accesului la bunurile

entitatii, politica de angajare;
b. Contraole reciproce (prin separarea sarcinilor): se pot distinge trei functii a caror separare
implica un altfel de control:
- Realizarea obiectivelor entitatii, cercetare si fabricatie, personal;
- Conservarea patrimoniului depinde de persoanele ce au sarcini de depozitare si intretinere a
bunurilor;
- Reflectarea – inregistrarea fluxurilor care afecteaza bunurile entitatii, rezultatele
inventarierii si stabileste pe aceasta baza situatiile financiare;

Distinctia dintre cele trei functii este fundamentala in cadrul controlului intern pentru ca separarea
sarcinilor personalului asigura realizarea unui control intern efficient.

Indifferent de marimea entitatii, stabilirea masurilor de control intern se recomanda a fi facute cu

respectarea unor reguli:

- Regula bunei organizari – organizarea se cere a fi facuta inainte si nu dupa ce au aparut

constrangeri conjuncturale;
- Este necesar sa existe o organigrama si chiar un manual de proceduri;
- Regula universalitatii aplicarii procedurilor;
- Regula bunei informari – informatia trebuie sa fie pertinenta, disponibila, accesibila, utila,
clara, verificabila.

Obiectivele controlului intern sunt:

A. Protejarea activelor entitatii: masurile ce pot fi luate sunt in raport direct proportional cu
responsabilitatile, dimensiunile entitatii, cu forma sociala. Se au in vedere:
a) Definirea responsabilitatilor – limitele competentelor si responsabilitatilor celor ce
gestioneaza patrimonial sunt stabilite fie prin actul de numire, fie prin contracte sau chiar
statutul societatii. Pentru restul personalului de conducere si executie, competentele si
responsabilitatile sunt stabilite plecand de la regulamente de organizare si functionare;
b) Separarea sarcinilor si a functiilor
– separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel incat sa permita controlul reciproc al
exeutiilor. Separarea si delegarea atributiilor nu anuleaza responsabilitatea celor ce
gestioneaza patrimonial;
-separarea functiilor vizeaza separarea a trei functii care, de regula, se regasesc in toat
entitatile: realizarea obiectivelor entitatii, protejarea patrimoniului si inregistrarea sau
contabilizartea operatiilor;

c) descrierea functiilor se face narativ prin regulament de organizare si functionare, prin fisa
postului si grafic prin organigrama, asigurarea fidelitatii si exactitatii in formele contabile pe baza
manualului de proceduri. Aceasta are rolul de a oferi pastrarea si procedurilor atat de cei insarcinati cu
aplicarea lor, cat si de cei imputerniciti cu verificarea modului de aplicare. Este indicat ca manualul de
procedure sa cuprinda:

- modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor justificative;

 8

B.a) organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii: se recomanda sa se elaboreze un

document descriptive in care sa se arate modul de organizare si procedurile utilizate pentru aducerea la
indeplinire a obligatiilor legale u privier la gestionarea patrimoniului;

b) organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului: recomanda elaborarea unei procedure

privind e fectuarea inventarierii sau a unor instructiuni privind inventarierea de catre persoanele care
gestioneaza patrimonial;

d) Reflectarea regulilor de intocmire a bilantului contabiL: se recomanda elaborarea de

instructiuni prin care se stabilesc etapele premergatoare inchiderii exercitiului financiar;

C. Asigurarea respectarii dispozitiilor entitatii: aceasta parte a controlului intern are drept scop
stabilirea modalitatii de indeplinire corecta si la timp a dispozitiilor entitatii si se refera la coordonarea
activitatii acesteia (vizeaza partea de conducere);

D. Promovarea eficacitatii controlului intern – aceasta parte a controlului intern prezinta un interes
secundar pentru auditor pentru ca ek nu are obligatia aprecierii activitatii operationale a entitatii si
nici a politicii acesteia;

IMAGINEA FIDELA

Este un coinceot strans legat de regularitatea si sinceritatea contabilitatii. Regularitatea presupune

conformitatea cu regulile si procedurile contabile; reglementarile contabile romanesti prevad pentru
a oferi o imagine Fidela a patrimoniului, situatii financiare si a rezultatelortrebuie sa se respecte
regulile privind evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principia contabile. Sinceritatea
presupune aplicarea cu buna credinta a regulilor si procedurilor contabile.

Criteriile de apreciere a imaginii fidele se refera la:

a. Exhaustivitate (integralitate) – toate operatiile ce privesc entitatea sunt inregistrate in

contabilitate;
b. Realitatea – toate elementele materiale din scripte corespund cu cele identificate fizic;
c. Corecta intreaga inregistrare in contabilitate presupune sa fie contabilizate in perioada
corespunzatoare (criteriul perioadei corecte); sa fie correct evaluate (numele sa fie bine
determinate, urmarindu-se respectarea principiilor contabile, precum si a metodelor dde
evaluare – criteriul corectei evaluari); sa fie correct totalizate si centralizate (criteriul corectei
prezentari in conturile anuale); s fie contabilizate in conturile corespunzatoare (fcriteriul
corectei impulsari).

Formele de exprimare a imaginii fidele sunt:

- “dau o imagine Fidela”

- “prezinta in mod sincer, in toate aspectele lor semnificative”
 9

PROBE DE AUDIT – informatii obtinute de cattre auditor pe baza carora se emite intr-un
document numit raport, o opinie responsabila si independent. Proba de audit reprezinta o
informatie competenta, vizuala, relevanta si rezonabila de natura documentara, vizuala sau
orala, privind entitatea auditata ce sustine certitudinea globala si credibilitatea raportului de
audit.

Caracteristicile probelor de audit:

 Competenta – o proba de audit competenta este informatia caracterizata ca adecvata si

suficienta. Proba de audit suficienta se refera la cantitatea de informatii obtinuta de
auditor pe parcursul misiunii, prin utilizarea unor teste si proceduri diferite. Proba de
audit adecvata se refera la calitatea informatiilor obtinute de auditor in cee ace priveste
siguranta acestora. Calitatea unei probe de audit depinde de natura acesteia (orala,
documentara sau vizuala), sursa si procedeele utilizate de auditor.

Probele de audit sunt obtinute printr-o combinare adevata, de teste de control si procedure de fond.
Testele de control reprezinta testele effectuate pentru a obtine probe de audit privind proiectarea
adecvata si modul efectiv de functionare a sistemului contabil si a celui de control intern (sondaje,
anchete, inspectii).

Procedurile de fond reprezinta testele effectuate pentru a obtine probe de audit in scopul detectarii
erorilor semnificative din situatiile financiare si sunt de doua tipuri:

- teste de detaliu ale tranzactiilor (exemplul documentar si faptic);

- procedure analitice (analize previzionale, statistice)

atunci cand probele de audit sunt obtinute prin teste de control. Auditorul trebuie sa considere
suficientasi gradul de adevare al probelor de audit penytru a aprecia nivelul riscului de control. Practice,
trebuie sa obtina probe de audit despre proiectarea sistemului comntabil si de control intern, respective
despre functionarea acestuia.

In cazul probelor de audit obytinute prin procedure de fond, auditorul trebuie sa considere sufienta si
gradul de adecvare al acestora, in vedereaa sustinerii unor asertiuni precum:

 existent: un active sau ibligatiile exista la un moment dat;

 drepturi si obligatii: un active sau obligatie apartine societatii la o anumita data
 aparitia: o tranzactie sau un eveniment a avut loc pe durata unei perioade si este legat de
societatea respective
 exhaustivitate: nu exista active, datorii, tranzactii sau evenimente neinregistrate
 evaluarea: un active sau o datorie se inregistreaza la o valoare contabila adecvata
 comensurarea: o tranzactie sau un eveniment se inregistreaza la valoarea corespunzatoare,m iar
venitul si cheltuiala se aloca corespunzator perioadei
 intocmirea si prezentarea informatiilor: un element este prezentat, clasificat si descries in
conformitate cu cadrul general de raportare financiara

pentru aprecierea gradului de adevare,auditorul face apel la rationamentul professional.

 10

Relevanta – proba de audit relevanta este acea informative care este pertinenta; contribuie la atingerea
obiectivelor auditului.

Rezonabilitate – proba de audit rezonabila este informatia care din punct de vedere al costului colectarii,
in conditiile mentinerii relevantei respecta principiile de eficienta si economicitate.

Criterii de clasificare:

 din punct de vedere al sursei de provenienta, probele de audit pot fi:

- generate direct de auditor
- obtinute de terti
- obtinute de la entitatea auditata

referitor la credibilitatea acestora se poate afirma ca: probele din surse externe sunt mai credibile decat
cele generate intern; probele de audit generate intern sunt mai credibile cand sistemul contabil si de
control intern sunt functionale; probele de audit obtinute direct de auditori sunt mai credibile decat cele
de la entitate; probele de audit sunt mai concludente cand elemente ale probelor din surse diferite sunt
consecvente (sustin acelasi lucru).

- Din punct de vedere al naturii, probele de audit pot fi:

o Documentare
o Vizuale
o Orale

Probele documentare se prezinta sub forma documentelor justificative. Exista trei categorii majore de
probe de audit documentare, ce furnizeaza grade de incredere diferite:

- Elaborate si pastrate de terte parti

- Elaborate de terti si pastrate de entitate
- Pastrate sde terti si elaborate de entitate

Probele de audit vizuale se refera la acele probe ce se obtin in urma inspectiei fizice. Ele sunt foarte
sigure in cazul confirmarii existentei bunului, dar mai putin sigure in cazul stabilirii provenientei acestuia
si a valorii.

Probele de audit orale sunt considerate cel mai putin credibile, de aceea auditorul trebuie sa ceara
confirmarea scrisa a informatiilor obtinute in acest fel.

Procedure pentru obtinerea probelor de audit:

 Inspectia – consta in examinarea inregistrarilor, documentelor sau bunurilor corporale

 Conservatia – consta in urmarirea unui process sau a unei procedure effectuate de altii
 Investigarea si confirmarea – consta in obtinerea de informatii de la persoanele ce se poseda.
Confirmarea = raspunsul la o investigatie
 Calculul – consta in verificarea acuratetii aritmetice a documentelor si a inregistrarilor contabile
sau efectuarea de calcule independente
 Procedurile analitice – constau din analiza indicatorilor si a tendintelor semnificative
 11

FRAUDA SI OROAREA

Frauda se refera la o actiune cu character intentionat, intreprinsa de una sau mai multe personae din
randul conducerii, salariatilor saau tertilor, actiune care are de regula ca affect o intreprindere eronata a
situatiilor financiare. De regula, prin frauda se urmareste obtinerea unor avantaje, financiare ilegale.
Frauda poate sa apara ca urmare a unor evenimente de genul manipularea sau modificarea
documentelor; deturnarea unor active sau furtul lor;aplicarea gresita intentionat a politicilor contabile in
vederea prezentarii unor situatii care sa induca in eroare utilizatorii.
Eroarea – se refeerwa la o greseala neintentionata. erorile lor trebuie sa nu fi realizat si nici sa nu se fi
asteptat sa realizeze un castig personal de pe urma lor. Diferenta dintre eroare si orice alta neinregula
constanta consta in atentie. Erorile pot fi generate de : greseli matematice sau contabile aparute oin
cadrul estimarilor calculelor sau inregistrarilor contabile; aplicarea gresita a politicilor contabile din
nestiinta.
Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor apartine conducerii. Desi
auditorul nu este si nu poate fi facut responsabil pentru prevenirea fraudelor si erorilor prin activitatea
desfasurata poate juca uhn rol si in prevenirea lor, prin descurajarea aparitiei.
IMPORTANTA RELATIVA se defineste in raport cu valoarea sau natura unei iregularitati sau inexactitati,
figurand in situatiile financiare care singura sau adaugata altora influenteaza rationamentul unei
personae.
Prin iregularitate se intelege actiunile sau omisiunile ce incalca: bfie legeaa sau reglementarile aplicabile
societatii fie principii sau proceduri contabile; fie statutul societatii; fie hotararile adunarii generale.
Prin inecaxtitate se intelege prelucrarea si interpretarea contabila sau juridical a unui fapt in
neconcordanta cu realitatea, cum ar fi erori de calcul, de inregistrare, inexactitati de prezentare a
conturilor anuale.
Atunci cand regularitatile au fost aduse la cunostinta in afara controalelor sale se efectueaza acestora. In
cadrul ddemersului sau, aduitorul trebuie sa tina seama de importanta relative ce sta la baza
determinarii sistemelor conturilor semnificative si pragului de semnificatie.
Este semnificativ orice element care este susceptibil sa aiba o influenta asupra situatiilor financiare si
asupra utilizatorilor acestora.
Domeniile nesemnificative cuprind sisteme si conturi semnificative. Prin system semnificativ se intekge
orice sistem existent in calitate, ce asigura inregistrarea si transcrierea operatiilor repetitive, cand
valoarea cu situatia financiarac(cumparari-furnizori,vanzari-clienti).
Conturile semnificative sunt acele conturi a caror valoare reprezinta o parte importanta din situatiile
financiare sau cele care, prin natural or ar putea reprezenta o parte importanta din acestea si ce pot
ascunde erori sau inexactitati semnificative.
RISCURILE IN AUDIT
Controlul obiectivelor in cadrul unui audit este planificat in functie de factorii de risc si de importanta
relative a acestora. In functie de posibilitatea de a se realiza se disting:
- Riscurile potentiale – cele ce se pot produce theoretic daca niciun control nu este eercitat
pentru a preveni sau pentru a ddetecta erorile; aceste riscuri sunt commune tuturor
entitatilor;
- Riscuri posibile – acele riscuri potentiale impotriva carora entitatea nu dispune de mijloace
pentru a le limita.
Intr-o entitate, auditorul se poate confrunta cu urmatoarele categorii de ridscuri:
 Generale – riscuri de natura sa influenteze ansamblul operatiilor entitatii. Pentru
identificarea lor, auditorul trebuie sa stabileasca mai intai caracteristicile proprii
entitatii. In acst sens, trebuie sa cerceteze si sa analizeze o serie de factori:
- Activitatea entitatii
 12

- Organizarea si structura acesteia

- Politicile generale si cele contabile
Aceste informatii permit aprecieri cu privire la urmatoarele riscuri:
 Legate de situatia economica a entitatii (daca apar problem care sa puna in discutie
continuitatea activitatii)
 Legate de atitudinea conducerii (preocuparile conducerii de problemele de control intern si de
calitatea informatiei)
 Legate de organizarea generala (abasenta unor proceduri)
 Legate de natura operatiilor.
Operatiile tratate de catre entitate se refera la datele prezentate in contabilitate. Aceste date se impart
in:
- Respective (rezulta din activitatea obisnuita: vanzari, salarii)
- Punctuale (completeaza datele repetitive, dar sunt puse in evidenta la interval de timp mai
mult sau mai putin regulate: inventarierea)
- Exceptionale (rezulta din operatii sau decizii ce deriva din activitatea curenta: reevaluare,
fuziune)
 Legate de conceperea si functionarea sistemelor
Conceperea sistemului de culegere si prelucrare a datelor trebuie facuta astfel incat sa dea posibilitatea
prevenirii, descoperirii si eliminarii erorilor.
Riscul de audit consta in faptul ca erori semnificative exista in situatiile financiare sic a auditorul
nedescoperindu-le formuleaza o opinie eronata. Riscul de audit are trei component:
1. Riscul inerent – consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de opertiuni ssa
comporte erori semnificative, isolate sau impreuna cu erori din alte categorii de operatiuni din
cauza unui control intern insufficient.
Pentru a evalua riscul inerent: auditorul recurge la judecati profesionale bazate pe evaluarea unor
factori ca: experienta su cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari intervenite in
parcursul exercitiului la nivelul conducerii; presiuni exercitate asupra conducerii; natura activitatii
desfasurata de intreprindere; inregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe.
2. Riscul de control – consta in faptul ca o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o
categorie de operatii, izolata sau impreuna cu erori din alte solduri de cont sau categorii de
operatii nu este nici descoperita si nici prevenita si corectata prin sistemul sistemul de control
utilizat.
3. Riscul de nedetectare – riscul ca o procedura de fond a auditorului sa nu detecteze o informative
eronata ce exista in soldul unui cont sau categorii de tranzactii c ear putea fi semnificativa in
mod individual sau cumulate cu alte informatii eronate.
Riscul de audit poate fi stabilit atat in termini cantitativi (procente) cat si in termini calitativi (risc scazut,
moderat, ridicat)
Una dintre metodele cele mai uzuale consta in calculul individual al valorii atribuite comportamentelor
riscului, urmata de agregarea lor pe baza relatiei:
Risc audit = risc inerent x risc de control x risc de nedetectare
Risc de nedetectare = risc audit / (risc inerent x risc de control)
Nivelul (gradul) de incredere al auditorului este definit ca fiind egal cu diferenta dintre 100% si riscul de
nedetectare. Astfel, cu cat riscul de nedetectare este mai mic, cu atat nivelul de incredere este mai
mare.
Nivelul de asigurare se determina ca diferenta intre 100% si riscul de audit.
Ex:
Auditorul realizeaza o evaluare initiala a riscului inerent si il fixeaza la un nivel redus de 20%. Evaluarea
profunda a sistemelor contabile si de control intern pe baza de proceduri de fond arata ca la nivelul
 13

entitatii auditate acesta functioneaza in mod rezonabil, auditorul repartizandu-I un nivel de 40%. Pe
baza cunoasterii cerintelor utilizatorilor raportului de audit, auditorul acorda un maxim al riscului
auditului de 1%. Determinati nivelul de incredere.
Risc nedetectare= risc audit/risc inerent x risc control = 1%/20% x 40% = 12,5 %
Nivel de incredere= 100%- Nivelul de nedetectare = 100%-12,5% = 87,5 %
PRAGUL DE SEMNIFICATIE reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o
eroare, inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea fidela a rezultatului, a situatiei financiare
si a patrimoniului entitatii.
Pragul de semnificatie se stabileste in doua momente: la inceputul si la sfarsitul misiunii.
Pragul semnificatiei stabilit la inceputul misiunii permite identificarea sistemelor si conturilor
succeptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative. Pragul de semnificatie stability la sfarsitul
misiunii permite auditorului sa aprecieze daca anomaliile in cadrul exercitiului in scopul emiterii unei
opinii fara rezerva.
Pragul de semnificatie se poate stabili in valori absolute sau relative. In marea majoritate a cazurilor
determinarea pragului de semnificatie se face tinand cont de o baza de referinta care poate fi capitalul
propriu, rezultatul exercitiului, cifra de afaceri etc.
Normele minime de audit recomanda urmatoarele niveluri ale pragului de semnificatie:
 1-2% fata de total active
 0,5-1% fata de cifra de afaceri
 5-10% fata de rezultatul brut
La determinarea pragului de semnificatie ase iau in considerare o serie de factori grupati astfel:
a) Necesitatile utilizatorilor situatiilor sunt obligatoriu aceleasi pentru urilizatorii de situatii
financiare (ex: banca se intereseaza de rezultatul exercitiului, de deventualele datorii);
b) Caracteristicile entitatii se refera la mediul socio-economic in care functioneaza sectorul de
activitate, dimensiunea entitatii, evolutia ei in timp;
c) Caracteristicile elemenetelor considerate semnificative: sensibilitatea (un element este
considerat sensibil cand o mica variatie a acestuia antreneaza o mare modificare in situatiile
financiare); gradul de aproximare (importanta unei erori nu are aceleasi urmari pentru toate
elementele patrimoniale).
La sfarsitul misiunii, auditorul, elaboareaza lista recapitulative a constatarilor facute in timpul
verificarilor. In cazul in care constata depasiri fata de pragul stabilit se procedeaza la rectificarile
sugerate de acesta in vederea emiterii unei opinii fara rezerva.
Ex: in timpul planificarii unei opinii fara rezerva particularitatile entitatii auditorul a fixat un orag de 10%
din rezultatul net; stocurile fiind prost controlate de 800 lei tinand seama de pragul global, de efectul
cumulului erorilor posibile si de incidenta fiscal.
In cursul controalelor sale, auditorul descopera doua erori de 400 lei si de 1600 lei in evaluarea

Element Valoare Prag semnificatie Erori constant

Total bilant 460.000
Stocuri 60.000 800 400+1600
Cifra afaceri 100.000
Cap. Proprii 70.000
Rezultat net 10.000 10%x10.000=1.000
Total - 1800 2000

Individual, cele doua erori nu sunt superioare pragului de semnificatie global (1800).
 14

Separat, se poate constata ca eroarea de 1600 este superioara pragului de semnificatie determinat
pentru stocuri (800).

Global, cele doua erori sunt superioare pragului de semnificatie, total, deci niciuna din ele nu poate fi
ignorata. Auditorul sugereaza corectarea situatiilor financiare.

PROCEDURI DE AUDIT

Probele de audit sunt obtinute printr-o combinatie adecvata de proceduri de control si de fond.

Procedurile de control reprezinta verificari ale sistemelor de contabilitate si control intern. Probele de
audit obtinute trebuie sa aduca informatii referitoarela proiectarea si functionarea celor doua sisteme.
Probele de audit obtinute trebuie sa aduca informatii referitoare la proiectarea si functionarea celor
doua sisteme. Se verifica daca au fost proiectate astfel incat sa previna, sa detecteze si sa corecteze
erorile semnificative si daca ele exista si au functionat o perioada relevant de lunga. Procedurile/testele
de control pot include:

 Inspectarea documentelor justificative ale tranzactiilor si altor evenimente pentru a colecta

probe de audit in legatura cu modul de efectuare al controalelor interne (se vberifica daca o
tranzactie a fost autorizata)
 Investigarea si observarea controalelor interne, ce nu au last nicio urma care sa confirme ca
acestea s-au realizat (se identifica persoanele care au exercitat obiectiv functia de control si nu
doar cine presupune ca a participat la control).

Procedurile de fond reprezinta testele effectuate pentru a obtine probe de audit in scopul detectarii
erorilor semnificative din situatiile financiare. Ele se impart in:

a. Proceduri/teste de detaliu privind:

- Tranzactiile
- Soldurile

a.i.Proceduri analitice

a.ii.Teste de detaliu privind tranzactiile: cu ajutorul testelor auditorul cauta sa obtina probe
despre elementele reflectate in debitul sau in creditul unui cont in vederea evaluarii modului de
inregistrare a tranzactiilor. In general astfel de proceduri implica examinarea documentelor ce
au stat la baza inregistrarilor respective prin aplicarea testelor de urmarire (plecand de la
examinarea documentelor justificative. Auditorul poate verifica daca acestea au fost
inregistrate integral, complet si correct in contabilitate) si a testelor inductive (plecand de la
inregistrarile contabile se verifica daca exista documente justificative care sa ateste tranzactia.

b. teste de detaliu privind soldurile: au drept scop colectarea de elemente probante privind soldurile
conturilor

c. proceduri analitice: sunt acele proceduri prin care se pot analiza relatiile dintre diverse

- categorii de informatii contabile prezentate in situatii financiare

- informatii produse de contabilitate in exercitiul current si informatii comparabile din perioade

precedente
 15

Scopul acestor proceduri consta in identificarea corelatiilor si a tendintelor de evolutie a elementelor

analizate. Tipurile de proceduri analitice frecvent utilizate constau in:

- Comparatii cu informatii din perioadele anterioare

- Analiza previziunilor si estimarilor contabile
- Comparatii cu performantele pe industrie, sector de activitate, piata

Pe langa procedurile de control si cele de fond mai pot fi utilizate si cele complementare:

 Inspectia
 Observatia
 Investigarea si confirmarea
 Calcul
AUDITUL STATUTAR = MISIUNE DE BAZA A AUDITULUI FINANCIAR

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un profesionist competent si independent

asupra situatiilor financiare ale unei entitati in ansamblul lor in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a rezultatelor obtinute de aceasta prin raportare la un standard
national sau international.

Rolul si obiectivul auditului statutar

O misiune de audit statutar are ca obiectiv primarea de catre auditor a unei opinii potrivit careia
situatiile financiare au fost intocmite in toate aspectele lor semnificative conform unei referinte
contabile identificate. Pentru a exprima aceasta opinie, auditorul va folosi formula “dau o imagine
fidela” sau “prezinta in mod sincer in toate aspetele lor semnificative”.

Opinia auitorului intareste credibilitate situatiilor financiare, furnizand o asigurare ridicata, dar nu
absoluta; asigurarea absoluta in audit nu exista datorita unor factori precum: recurgerea la rationament
professional, utilizarea tehnicii sondajului, limitele inerente oricarui system contabil si de control intern.

Etapele executarii unei misiuni de audit statutar

Din punct de vedere metodologic, toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de
audit statutar pot fi grupate in trei faze:

1. Faza I/faza initiala(15% din resursele auditorului)

- Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit
- Orientarea si planificarea auditului
2. Faza 2/faza executarii lucrarilor (75% din resursele auditorului)
- Aprecierea controlului intern
- Controlul costurilor\
- Examenul situatiilor financiare
3. Faza 3/faza finala (10% din resursele auditorului)
- Evenimente poesterioareincheierii exercitiului
- Utilizarea lucrarilor altor profesionisti
- Alte lucrari necesare inchiderii
- Raportul de audit
- Documentarea lurarilor
 16

Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor

Acceptarea mandatului

Inainte de a contracta o lucrare de audit statutar, auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de

a indeplini aceasta misiune avand in vedere regulile profesionale si deontologice. Actiunile
intreprinse in aceasta etapa se refera la:

a) Cunoasterea globala a intreprinderii: auditorul cauta sa obtina elemente care sa ii permita

aprecierea celor mai importante riscuri existente, retinand aspect precum: control intern
insufficient sau cu carente notabile; contabilitatea netinuta correct si la timp; atitudinea
conducatorilor fata de respectarea legii; personal incompetent; riscuri fiscal; conflicte
sociale; independent exercitiilor nerespectata.
b) Examenul de independent si de absenta a incompatibilitatii: orice mandate este examinat in
raport cu regulile de independent si de incompatibilitate fixate prin normele interne ale
profesiei. Auditorul trebuie sa examineze: lista clientilor sais au a societatii in care lucreaza
pentru a se asigura ca nu exista deja o activitate remunerate din partea entitatii respective;
situatia sa si a membrilor familiei in legatura cu eventualele interese;
c) Examenul competentei: auditorul trebuie sa se asigure ca propriile competente, precum si
cele ale colaboratorilor folositi sunt suficiente pentru exercitarea misiunii;
d) Contactul cu fostul auditor sau censor: auditorul trebuie sa ia legatura cu fostul auditor
pentru a informa in legatura cu motivele demisiei sau refuzului de reinnoire a mandatului;
e) Decizia de acceptare a mandatului: dupa analiza factorilor de risc auditorul poate lua
urmatoarele decizii:
- accepta mandatul fara riscuri aparente
- accepta mandatul, insa va necesita o supraveghere a unei masuri particulare
- refuza mandatul

f) fisa de acceptare a mandatului: serveste ca act justificativ al deciziei de acceptare al

mandatului. Ea are ca obiective:

- posibilitatea de a colecta informatiile de baza referitoare la entitate

- de a materializa lucrarile effectuate inaintea acceptarii

- de a identifica bugetul necesar

- de a formaliza procedurile de acceptare

- de a asigura indeplinirea obiectivelor profesionale ce decurg din acceptarea mandatului

CONTRACTAREA LUCRARILOR DE AUDIT

Normele legale romanesti prevad obligatia ca orice activitate profesionala sa se desfasoare pe baza de
contract de prestari servicii.

STANDARDELE INTGERNATIONALE DE AUDIT (210)

 Se prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a

misiunii de aujdit ce se vor consuma intr-o “scrisoare de angajament” sau in orice alt tip
 17

de contract adecvat. Indifferent de forma pe care o imbraca, documentul trebuie sa

contina:
- Obiectivul auditului;
- Responsabilitatea conducerii entitatii cu privire la pregatirea si prezentarea situatiilor
financiare;
- Intinderea lucrarilor de audit, facand referire la legislatia aplicabila, la reglementarile sau
recomandarile organismelor profesionale din domeniu;
- Forma oricarui raport sau alte comunicari in legutra cu rezultatul misiunii de audit;
- Riscul inevitabil de nedetectare al unor anomalii semnificative ca urmare a sondajelor si a
altor limite inerente oricarui system contabil si de control intern;
- Necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, document justificativ
sau alte informatii solicitate;
- Modalitatea de calcul a onorariilor si conditiilor de facturare.

ORIENTAREA SI PLANIFICAREA ADITULUI

in aceasta etapa auditorul obtine informatii cu privire la particularitatile entitatii; zonele sale de risc,
domeniile si sistemele semnificative, informatii care sa permita orientarea si planificarea controalelor
astfel incat sa fie prevenite lucrarile initiale sau care nu vor servi realizarii obiectivelor misiunii de audit.
Dintre lucrarile effectuate, fac parte:

- Culegerea de informatii generale despre entitate;

- Scopul acesteia este cunoasterea particularitatilor entitatii auditate;
- Identificarea domeniilor sistemelor si conturilor semnificative din contabilitatea entitatii:
scopul acesteia este de a identifica zonele de risc si de a stbili elementele sau sanctiunile
asupra carora trebuie concentrate actiunea de audit;
- Redactarea planului de audit: planul de audit reprezinta programul general de munca in care
sunt sintetizate toate informatiile obtinute pana in momentul rredactarii. Planul de audit
este un instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile d efectuat,
mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de contabilitate,
bugetul de timp si costurile angajate;
- Elaboararea programului de munca: programul de munca reprezinta o detaliere a tuturor
elelementelor continute in planul de audit in vederea asigurarii si indeplinirii acestora.

EVALUAREA CONTROLULUI INTERN

In aceasta etapa auditorul va aprecia sistemul de control intern. Obiectivul urmarit este de a determina
in ce masura se poate sprijini pe acest control pentru a putea define natura, intinderea si calendarul
lucrarilor si interventiile sale.

Etapele aprecierii controlului intern sunt:

a. Intelegerea si descrierea sistemelor semnificative: cunoasterea intreprinderii si fiabilitatii

sistemului sau de control intern permite auditorului sa demonstreze conducerii ca este la
current cu problemele acesteia;

Descrierea procedurilor de control intern poate fi facuta cu ajutorul tehnicilor: narativa/descriptive

(presupune obtinerea prin chestionare sau din instructiunile date de partea administrativa/ manual de
 18

proceduri a procedurilor existente; se au in vedere procedurile cele mai representative ca volum si

importanta); sub forma de diagram – ce formalizeaza cu ajuorul unor scheme circulatia documentelor,
precum si controalelor effectuate de anumiti salariati;

b. Confirmarea intelegerii sistemului – testele de conformitate (au drept obiectiv procedura

intelegerii procedurii si asigurarea ca procedura a fost correct descrisa). Auditorul selectioneaza
un numar limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul si retine davca controalele au fost
effectuate. Testele de confirmare pot fi realizate dupa diferite modalitati precum: observarea
directa, confirmare verbal, existent mijloacelor utilizatde (stampila, viza);\
c. Evaluarea riscurilor de eroare – auditorul cauta sa se asigure ca sistemul existent permite
entitatii sa se protejeze contra riscurilor de eroare ce se pot produce in tratarea datelor si a
riscurilor de pierderi neinregistrate. Pentru aceasta este necesar ca auditorul sa se asigure ca
toate operatiile sunt inregistrate, ca operatiile sunt reale si correct inregistrate si prezentate
correct in situatiile financiare. Pentru a realiza toate acestea auditorul examineaza circuitul
informatiilor cu ajutorul unui chestionar. In finalul etapei auditorul are posibilitatea sa
determine:
- Domeniile unde controalele sunt efectiv prevazaute in cadrul procedurilor folosite de
entitate in scopul asigurarii fiabilitatii informatiei;
- Domeniile unde absenta controalelor poate afecta finalitatea informatiilor; trebuie precizat
ca orice control nedocumentat trebuie considerat ca echivaland cu absenta lui.

Cand controlul intern este considerat util pentru fundamentarea opiniei, auditorul poate reduce
intinderea controalelor sale.

Cand controlul intern lipseste auditorul isi organizeaza propriile controale pentru a avelua incidentele
posibile asupra fiabilitatii conturilor.

Riscurile identificate sunt recapitulate pe o foaie de lucru numita “sinteza aprecierii controlului intern”.

d. Verificarea functionarii controlului intern – auditorul verifica decat acea parte din controlul
intern pe care doreste a se sprijini in vederea exprimarii propriei opinii. Verificarea functionarii
controlului intern neceesita elaborarea unui program de lucru (Program de verificare a
functionarii procedurilor)

Sondajele asupra functionarii sistemelor sunt organizate urmarindu-se doua tipuri de controale interne:

- De prevenire – sunt realizate in timpul derularii operatiilor, inainte de a se trece la faza

urmatoare si inaintea inregistrarii; de cele mai multe ori acestea se materializeaza printr-o
viza;
- De detectare = sunt effectuate asupra unui grup de operatii de aceeasi natura in scopul
asigurarii ca nu exista anomalii.

In realizarea sondajelor de verificare a functionarii sistemelor, auditorul dispune de mai multe tehnici:

- Examenul evidentei contabile;

- Repetarea controalelor;
- Observarea executarii unui control: permite auditorului sa inteleaga mai bine maniera in
care este realizat controlul sis a verifice efectuarea corecta a acestora.
 19

e. Evaluarea preliminara; testul de permanenta – dupa ce s-a obtinut o descriere diabila a modului
de organizare a controlului intern se trece la evaluarea preliminara pentru a pune in evidenta
punctele forte si slabe ale procedurilor;
f. Evaluarea finala si incidenta asupra misiunii – auditorul face in final o verificare definitive asupra
controlului intern. Se recomanda ca verificarea functionarii sistemului sa fie facuta annual
pentru ca nu exista deviatii.

Cand anomaliile in functionarea sistemului sunt numeroase si afecteaza fiabilitatea inregistrarilor

contabile, auditorul va fi obligat sa reconsidere evalurea preliminara sis a nu tina cont de controalele
interne pe care initial le-a considerat utile.

Dupa evaluarea controlului intern, auditorul elaboreaza raportul asupra controlului intern

CONTROLUL CONTURILOR –XEROX-

RAPORTUL DE AUDIT

Rolul raportului de audit este:

- Instrument de comunicare cu utilizatorii situatiilor financiare;

- Instrument de confirmare a increderii publicului si actionarilor in situatiile financiare;
- Instrument de identificare a increderii publicului pentru auditor si pentru conducerea
entitatii

Elementele de baza ale raportului sunt:

a. Titluri – se recomanda sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent”;

b. Destinatarul – raportul este adresat actionarilor sau consiliului de administratie;
c. Introducere – raportul trebuie sa identifice situatiile financiare de entitati auditate, inclusiv data
si perioada acoperita de situatiile financiare. Se recomanda includerea unei declaratii a faptului
ca intocmirea situatiilor financiare revine in responsabilitatea conducederii, auditorul fiind
responsabil pentru exprimarea opiniei;
d. Aria de aplicabilitate – se refera la faptul ca auditul a fost facut in conformitate cu standardele
internwationala de audit sau practicile contabile stabilite. In cadrul acestui paragraph se va
mentiona ca auditul a fost planificat si desfasurat pentru a obtine o asigurare rezonabila asupra
situatiilor financiare.
e. Opinia auditorului – in conformitate cu practica in domeniu, auditorul poate fi in situatia de a
exprima:
- Opinie fara rezerva (se exprima cand situatiile financiare sunt in concordanta cu prevederile,
reglementarile legale, principiile si standardele contabile in vigoare si prezinta o imagine
fidela, clara si completa a patrimoniului si rezultatelor). Termenii folositit sunt “ofersa o
imagina fidela, prezinta correct sub toate aspectele semnificative”. Daca auditorul are de
facut unele observatii, acestea se pot inscribe intr-un paragraph separate sau anexa la
raport, precizandu-se ca acestea nu reprezinta o rezerva;
- Opinie cu rezerva (se exprima cand auditorul constata erori in aplicarea principiilor si
standardelor contabile a caror semnificatie nu este sufficient de importanta pentru a aprecia
ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela, clara si complete a patrimoniului si
rezultatelor;
 20

- Opinie contrara/nefavorabila (se exprima cand dezacordurile cu conducerea sunt

semnificative si au o incidenta importanta asupra situatiilor financiare care sunt nesinceere,
incomplete si se pot induce in eroare utilizatoare;
- Imposibilotatea exprimarii unei opinii (apare atunci cand efectul limitarii ariei de
aplicabilitate este atat de semnificativ ci cuprinzator incat auditorul nu a putut obtine
suficiente probe si prin urmare, nu poate exprima o opinir asupra situatiilor financiare);
f. Data raportului (se considera data incheierii auditului);
g. Adresa auditorului (se refera la localitatea unde este biroul auditorului);
h. Semnatura auditorului.