Creativitatea
Creativitatea– –
o oreală
realăprovocare
provocarelalalecţiile
lecţiile
dedelimba
limbaşişiliteratura
literaturaromână
română
Maria
Procopovici –
Profesoară de limba si literatura
română, grad didactic Întîi
La nivel de cunoaştere:
să definească conceptul de creativitate;
să identifice principiile de diagnosticare şi dezvoltare a creativităţii;
să stabilească reperele conceptuale de organizare a demersului educaţional, vizînd
dezvoltarea creativităţii elevilor: etapele procesului creator; criteriile de clasificare a
creativităţii; formele de creativitate; funcţiile creativităţii etc.;
să recunoască şi să interpreteze stilurile de creativitate;
să stabilească tehnici şi exerciţii aplicabile la dezvoltarea gîndirii creative a elevilor;
La nivel de aplicare:
să valorifice conţinuturile specifice disciplinei pentru dezvoltarea la elevi a gîndirii
creative, a unor atitudini afective, motivaţionale, volitive;
să proiecteze şi să desfăşoare activitãţi didactice la limba şi literatura română cu
utilizarea tehnicilor de dezvoltare a creativităţii;
să organizeze demersul didactic şi comunitatea de instruire pentru aplicarea tehnicii
alese;
să stabilească stilurile de creativitate al elevilor;
să observe, analizeze şi să monitorizeze progresul şcolar al elevilor în dezvoltarea
creativităţii;
să selecteze tehnici şi exerciţii aplicabile la dezvoltarea gîndirii creative a elevilor;
La nivel de integrare:
să efectueze o analiză consecventă a literaturii care abordează problema creativităţii;
să realizeze cercetări independente ale creativităţii în activitatea profesională;
să dezvolte constant abilităţile de proiectare şi desfăşurare a activităţilor de dezvoltare
a gîndirii creative;
să formeze gîndirea creativă a elevilor în activitatea educaţională, pe baza unei bune
cunoasteri a acesteia;
să demonstreze disponibilitatea pentru dezvoltarea creativităţii personale în vederea
perfecţionãrii profesionale;
Conversaţia euristică
Antrenează elevii într-un schimb de întrebări şi răspunsuri la nivel superior, cu
intervenţii de atitudini, de valorificare productivă şi creatoare a materialului informaţional.
Ea dezvoltă celeritatea gîndirii şi oferă numeroase posibilităţi în completarea pe orizontală
şi verticală a arsenalului cognitiv în vederea antrenării productive a capacităţilor de
comunicare. Elevii efectuează diverse investigaţii în setul informativ stocat în memoria
lor, compară, aleg, grupează, probează pînă descoperă răspunsul care este o “explozie”
meditativă copleşitoare.
Conversaţia didactică
Antrenează elevii în formularea întrebărilor şi răspunsurilor la nivelul
reproducerii unei informaţii cu intervenţii creative în ea. Avantajul acestei conversaţii este
în ordonarea gîndirii şi în stabilirea unei afecţiuni de cunoaştere, în stratificarea
informaţiei acumulate şi pregătirea elevului pentru o reproducere operativă în momentele
de necesitate.
Conversaţia didactică este recomandabilă la primul nivel de operaţionalizare a
unui volum de informaţie cu trecerea treptată la o conversaţie productivă.
Asaltul de idei.
Una din metodele de stimulare a creativităţii în grupuri este asaltul de idei, cînd
elevii generează un şir de idei şi modalităţi de elaborare a soluţiilor. În grupuri se creează
condiţia de colaborare şi creativitate. Important este ca să participe toţi membrii grupului
la elaborarea ideilor, fără a se admite opinii critice, ironii. Această metodă, de obicei, se
foloseşte la lucrul cu textul literar, cînd se solicită modificarea liniei de subiect a textului,
schimbarea finalului textului sau a destinului unui personaj.
Exemplu:
Alcătuiţi un final fericit al …
Modificaţi linia de subiect a poeziei…
Schimbaţi soarta…
Dezbaterea.
Metoda include elevii într-un schimb de informaţii, păreri, idei în cadrul unei
teme sau la o problemă în discuţie. Participînd la astfel de dezbateri elevul îsi dezvoltă
capacitatea de a-şi exprima opinia. Se admite orice idee. Chiar dacă nu convine cuiva se
critică ideea, dar nu acel ce o promovează.
Exemplu:
Imaginează-ţi că atunci cînd Bobocel stă singur la tablă, i-ar veni în ajutor
cîte unul din membrii familiei. Care ar fi succesele lui la învăţătură?
Discutaţi.
Clasa a VI, pag.43, ex.17
Citeşte informaţiile. Discută în baza lor.
Clasa a VI, pag.150, ex.1
Disputa.
Elevul susţine şi argumentează punctul său de vedere într-un schimb de păreri
contradictorii. Temele de convercaţie se pot realiza într-o dispută instructivă.
Exemplu:
"Ce înseamnă să fii modern"
Organizaţi dezbateri (cu argumente pro şi contra) cu privire la
comportamentul fetei. Clasa a VI, pag.106, ex.12
Interviul.
Sarcina de a lua interviu de la o persoană se poate realiza atît de către un elev cît şi
în grupuri. Interviul poate fi alcătuit numai din întrebări sau din întrebări şi răspunsuri
presupuse. Interviul poate fi la o anumită temă sau cu o anumită persoană (personaj).
Interviul (lipsă)
Un elev iese din clasă, ceilalţi în grup de 3—4 elevi, răspund la un set de întrebări
ce-l vizează pe elevul-lipsă:
Cum va proceda dacă va întîrzia la lecţie?
Ce va face imediat după lecţii?
Ce va deveni în viaţă etc.
Elevii din grup răspund aşa cum ar răspunde elevul-lipsă. Răspunsurile se notează.
Apoi este invitat elevul-lipsă care răspunde la aceleaşi întrebări. Se compară, se fac
concluzii.
Comunicarea nonstop
Lucru în grup. Profesorul spune un gînd şi-1 transmite unui grup. Fiecare membru
al grupului îşi spune părerea referitor la acest gînd pînă în momentul cînd profesorul
transmite cuvîntul altui grup. Aici, de asemenea, se discută pînă în momentul cînd
profesorul reia un gînd din discuţie şi-1 transmite altui grup etc. Important este să nu se
întreruptă comunicarea nici pentru un moment.
Metoda păianjenului.
Această metodă e foarte eficientă şi ne permite într-un timp scurt să generăm
multe idei. E un instrument de organizare grafică a informaţiei la un anumit subiect.
Păianjenul porneşte de la un cuvînt-cheie sau de la o îmbinare de cuvinte.
Instrucţiunile profesorului:
Scrieţi cuvîntul-cheie la mijlocul paginii;
Scrieţi toate cuvintele sau sintagmele ce apar în legătură cu acest cuvînt;
În timp ce le notaţi trasaţi linii între acele cuvinte care au vreo legătură între
ele.
Scrieţi pînă nu aveţi nici o idee nouă (sau pînă expiră timpul alocat);
Căutaţi să relevaţi cît mai multe idei.
Utilizînd această metodă elevii vor scrie mai uşor microcompuneri, vor povesti
mai detaliat conţinutul unui text.
Metoda păianjenului poate fi folosită la evaluare sau la verificarea înţelegerii
unui text. Elevilor li se distribuie schema păianjenului la un subiect şi li se propune să-l
Exemplu:
În clasa a 4-a am utilizat această metodă la următoarele teme:
Animalele domestice
La magazin
Paparuda
Mijloace de transport.
Medicina
La odihnă
Îmbrăcămintea
Încălţămintea
Părţile corpului
(Vezi anexele)
Piramida povestirii:
Este o activitate de selectare, grupare, caracterizare, justificare etc. în baza
textului.
1. ___
2. ___ ___
3. ____ ____ ____
4. ____ ____ ____ ____
5. ____ ____ ____ ____ ____
6. ____ ____ ____ ____ ____ ____
7. ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____
8. ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____ ____
1. Numele personajului principal;
2. Două cuvinte ce descriu personajul;
3. Trei cuvinte ce descriu cadrul;
4. Patru cuvinte ce expun problema;
5. Cinci cuvinte ce descriu primul eveniment;
6. Şase cuvinte ce descriu al doilea eveniment;
7. Şapte cuvinte ce descriu al treilea eveniment;
8. Opt cuvinte ce conţin soluţia.
Experimentul
Presupune o activitate în care profesorul înaintează o teză, iar elevii,
experimentînd, o argumentează.
De exemplu: profesorul înaintează teza: Toate substantivele neutre fac pluralul în
-uri. Propune materialul ilustrativ (o listă de substantive de diferite genuri), elevii încep
lucrul (schimbă forma substantivelor prin aplicarea numeralului “două”), fac constatări
pentru fiecare caz, concluzii generale, aducînd argumente sau contraargumente la teza
înaintată.
Colajul
Este un procedeu metodic ce stimulează activitatea de reconstituire conştientă a
semnificaţiei unei noţiuni utilizînd diferite informaţii. Obiectivul colajului constă în
completarea vocabularului şi a potenţelor lexical-comunicative ale elevilor în activitatea
lor individuală şi în grup. Colajul necesită o muncă creatoare, presupune, la faza
incipientă, căutarea de sinestătătoare a variantelor de răspuns, apoi – lucrul în microgrup
(3-6 elevi) şi prevede cîteva secvenţe:
Colajul “pete albe” în care în mod intenţionat, se lasă spaţii libere ca elevii, din alte
grupe, să-şi spună părerea referitor la elementele ce ar putea fi intercalate;
Colajul cu nucleu “închis” în care noţiunea centrală este ascunsă pentru a oferi
celorlalţi elevi posibilitatea s-o descopere conform elementelor din informaţia periferică;
Gaidul
Este un training verbal-psihologic şi comunicativ care include elevul “eu-
concepţia” în anumite situaţii (guid – engl. A conduce, a orienta). Se deosebeşte de situaţia
de vorbire instructivă prin faptul că dinamizează vorbirea elevului în nemijlocită legătură
cu personalitatea lui. Tematica gaidului este variată, dar cu tendinţa de a forma elevilor
competenţe, ce ar permite să se autoevalueze, să se autocaracterizeze: “Succesele mele”,
“Valorile mele”, “Cum mă văd eu pe mine”, “Ce mă irită”, “De ce mi-i frică” etc.
De exemplu. Ai ocazia să te duci la un magazin fermecat în care poţi procura calităţi
pozitive în schimbul a ceva egal ca valoare (gaidul “Valorile mele”).
Portofoliul
este o colecţie de documente care reflectă performanţa (rezultate ale testelor,
notele, premiile ş.a.)şi produsele acesteia (lucrări scrise, analize şi comentarii ale
lecturilor, scrisori, desene comentate, etc.), pe care elevul le realizează în procesul de
învăţare, în şcoală sau în afara ei. Elevului i se poate acorda dreptul să-şi aleagă
materialele concepute care să fie incluse în portofoliu, dar tipurile de materiale sînt
indicate de profesor.
Profesorii şi alţi evaluatori utilizează portofoliul pentru a evalua performanţa elevului.
Elevul poate fi invitat să reflecteze asupra documentelor incluse în portofoliu, să discute
semnificaţia lor cu profesorul. Aceste discuţii, de asemenea, relevă elementele ce trebuie
luate în consideraţie la evaluare.
Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica
şi consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, se pot dezvolta capacităţi
cognitive, afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţii creatoare,
se pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri.
Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi materialele puse la
dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, divergenţa
şi convergeţa gîndirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se
orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea
optimă, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .
Manifestînd creativitate, învăţătorul va determina avîntul libertăţii şi creativităţii
copiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gîndirii logice, raţionale,
flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea
de exprimare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan. Jocurile didactice în majoritatea
lor au ca element dinamic întrecerea între grupe de elevi sau chiar între elevii întregului
colectiv, făcându-se apel nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină,
ordine, coeziune, în vederea obţinerii rezultatelor dorite. Întrecerea prilejuieşte copiilor
emoţii, bucurii, satisfacţii.
Metodele ludice (jocurile didactice) au o multitudine de ramificaţii afective, care
degajează comportamentul educaţional al elevilor. Jocul didactic are un apanaj de
transformare a realităţii, plasîndu-1 pe elev într-o “microrealitate” şi oferă, astfel,
posibilităţi de modulaţii conştientizate în experienţa sa comportamental-afectivă.
Prima ramă
Primar rimă
măr armă
vară mir
văr mari
var văpăi
ră pai
ară iapă
rar rărim
rară miră