Introducere
Starea de securitate pare să fie la prima vedere un concept militar, o noțiune obigatoriu
antitetică stării de război, cu toate elementele disstructive pe care acesta le cuprinde.
Cam aceasta și ar fi definiția stării de securitate din perspectiva școlii realiste de gândire
în domeniul securității. O complecare, de asemenea din partea școlii realiste ar fi starea
în care războiul poate exista însă câștigul în acesta este asigurat.
Din perspectiva analizei SWOT de mai sus putem observa elemente principale ale stării
de securitate a României. Prin prezența variabilelor date observăm caracteristica de
multidisciplinaritate a securității, tipică școlii de gândire de la Copenhaga, adică
curentul de gândire constructivist în domeniul studiilor de securitate. Analiza dată are
două axe principale conform cărora sunt amplasate variabilele, formând tabelul vizat.
Aceste axe principale sunt formate din extreme, la capătul cărora sunt amplasate
variabilele complementare. Una din axe este cea pozitiv – negativ, desemnând,
conform temei date, variabilele pozitive și benefice din perspectiva stării de securitate
a României, precum și pe cele dăunătoare la celălalt capăt al axei. Cealaltă axă prezintă
extremele mediul intern – mediul extern, prezentând punctul de pornire sau sursa
declanșării procesului, din exteriorul României sau din interiorul acesteia în cazul dat,
acesta fiind pozitiv sau negativ . În cazul analizei date, for fi indexate 5 variabile în
fiecare cadran al tabelului.
Amenințările (T – treaths) sunt ultimul tip, prezentânt variabilele negative ce pot avea
loc față de starea de securitate a României din exterior. Tendința acestora este
complementarea cu vulnerabilitățile subiectului, adică cu cele ale stării de securitate
în cazul dat, formând potențiale ținte, coeziunea acestor două variabile având
potențialul unei daune reale la adresa securității. Atacurile informaționale și culturale
sunt o amenințare reală ce, în combinație cu sistemul de învățământ ineficient și
spiritul patriotic scăzut, crează o țintă din identitatea culturală a României. „O societate
dezinformată este ușor de manipulat” zicea Kant, afirmația acestuia având o
veridicitate demonstrată pe parcursul istoriei. În epoca contemporană este mult mai
eficientă cucerirea culturală și informațională a unui teritoriu. Atacul armat este o
metodă barbarică și învechită a cuceririi ce nu mai este practicată de majoritatea șărilor
înalt dezvoltate. „Cucerește sufeltul oamenilor și teritoriul va veni de la sine.”
Potențiala slăbire NATO și a forței militare a aliaților este o amenințare la adresa
integrității fizice a țării noastre, România fiind un stat puternic dependent de protecția
NATO în momentul de față. Securitatea națională ar fi o țintă sigură în cazul dispariției
NATO ca forță militară supremă. Crizele regionale sau globale sunt o amenințare reală
la adresastării politice și economice din România. România este o democrație tânără a
cărei regim și economie încă nu sunt bine fundamentate. O eventuală criză politică,
militară sau economică în combinație cu vulnerabilitatea eficienței clasei politice face
ar face din România iarăși o țintă sigură, cu pagube devastatoare față de securitatea
economică, socială și politică a acesteia. Terorismul și crima organizată sunt o
amenințare tot mai frecvent întâlnită astăzi, România aflându-se în zona de risc. Clasa
politică incapabilă este din nou o vulnerabilitate ce crează din statul român o țintă
pentru instaurarea profundă a oligarhizării clasei politice, adâncirii corupției, apariției
actelor teroriste și acutizarea stării de haos și insecuritate în țară. Migrarea în masă
este ultima dintre amenințările la adresa stării de securitate din analiza dată. Scăderea
demografică, starea deplorabilă a clasei politice, lipsa conștiinței naționale profunde
sunt vulnerabilități certe pentru această amenințare, identitatea culturală devenind o
potențială țintă.