Amantii de Pe Mis.-Jacqueline MONSIGNY

— Ciclul Floris — Aman ii de pe Mississippi —
Jacqueline Monsigny
LES AMANTS DU MISSISSIPPI
Editions Grasset & Fasquelle, 1977
În române te de MANUELA CERNAT
-1-
— Jacqueline Monsigny —
Capitolul I
Pofti i de cump ra i o iconi f toare de

minuni, domnii mei, i prea bunul Sfânt Fiacre v
va aduce fericire i bun stare!
trâna negustoreas î i l uda marfa întins pe
tarab . Deodat se pomeni cu un b nu de aram
în poal .
Oh, v mul umesc, domnule, sunte i din cale
afar de m rinimos... dar ce face i?... hei,
domnule, a i uitat s v lua i-iconi a! Se vede cât
de colo c sunte i îndr gostit... Hei, domnule, m-
i auzit?
Ridicând din umeri, b trâna se l p guba ,
privind nedumerit în urma grupului care se
dep rta, croindu- i cu greu drum în înghesuiala
de pe strada Conti.
În frunte mergeau seme doi tineri nobili
îmbr ca i în ve minte de pre , peste care î i
-2-
petrecuser câte o mantie de carnaval. Pasul lor

elastic dovedea c erau mai obi nui i cu câmpul
de lupt decât cu covoarele saloanelor. Primul
dintre ei, chipe nevoie mare i cu un cap mai
înalt decât to i cei din jur, p rea agasat la culme
de peruca pudrat pe care era silit s o poarte.
Chipul celui de-al doilea reflecta dimpotriv mult
calm i o adânc în elepciune. Amândoi erau
escorta i de o namil înarmat cu un jungher
oriental i de un chinez cu p rul împletit într-o
codi sub ire i legat , ce i se b ng nea pe ale
la fiece pas.
Cei patru se oprir o clip la r spântia cu strada
Bienville, apoi o luar în sus pe strada Royale.
Priveli tea oferit de acel cartier le încânta ochii.
În pofida z pu elii, în tavernele i cârciumile pline
ochi se înghesuia o faun hirsut , ie it din
desi ul p durii tropicale anume pentru carnavalul
de L satul Secului. În schimb doamnele i
gentilomii din lumea bun , îmbr ca i în straie
scumpe de brocart, î i îndreptau pa ii spre
eleganta strad ce m rginea fluviul.
În seara cu pricina, întreg ora ul Noul Orléans
frem ta de ner bdare: marchizul i marchiza
Rigaud Cavaignol de Vaudreuil d deau un bal
mascat pentru înalta societate. Protipendada
coloniei se luptase, care mai de care, s capete o
invita ie.
Confortabila avere a noului guvernator îng duia
so iei acestuia s duc o existen fastuoas .
Întreaga colonie era în admira ia str lucitoarei
-3-
cale ti cu patru cai adus de marchiz , cu mare

cheltuial , direct de la Versailles. Cu excep ia
re ilor i a câtorva rare lectici, în rest toat
lumea, de la cer etor la senior, se deplasa pe jos.
La tot pasul nu auzeai decât impreca ii i
înjur turi:
Fa i loc... loc... loc pintu st pin al meu!
e nu da i la o pate din dum...
Tic losule!
Nemernicule!
Sclavii de pe planta iile de bumbac f ceau o
zarv de nedescris, croind drum st pânilor lor pe
str zile acoperite de un colb g lbui.
Loc... loc pintu st pân a mea!
Doi negri vânjo i cu câte o f clie în mâini p eau
dinaintea unei lectici purtate de al i doi sclavi
îmbr ca i în livrele de m tase verde. Cei patru
necunoscu i s rir în l turi lipindu- i spin rile de
zidul unei cl diri joase, din scânduri de chiparos.
Lectica avea perdelele trase.
Namila cu jungher la brâu rânji, încre indu- i
fioros obrazul br zdat de cicatrice:
Tii, ce mai h rm laie fac harapii tia! Ce-a i
zice dac Li Kang i cu mine le-am închide pliscul,
în imile voastre?
Cel mai flegmatic dintre cei doi gentilomi îl
fulger cu privirea:
Ferit-a sfântul, bunule Feodor... pentru nimic
în lume n-a vrea s atragem aten ia asupra
noastr prin vreun gest necugetat... Nu-i a a,
fr ioare? ad ug el, adresându-se gentilomului
-4-
cel înalt i chipe .

Acesta privea int lectica ce tocmai trecea prin
fa a lor. Perdeaua de m tase se d duse într-o
parte, împins u or de nervurile din filde ale
unui elegant evantai, l sând s se întrevad , ca o
rere, un profil de femeie cu tr turile ascunse
de catifeaua neagr a m tii de carnaval. Cât ai
clipi, perdeaua î i relu locul i lectica se dep rta
în direc ia palatului guvernatorului.
Cei patru pornir în urma ei, spre malul
fluviului. V zduhul începea s r sune de acorduri
de vioar . Pe strada cheiului, iluminat a giorno
de mii de lumân ri, invita ii se îmbulzeau la
intrarea în palat.
Marchizul i marchiza de Vaudreuil î i
întâmpinau oaspe ii în salonul cel mare. Musafirii
se înclinau ceremonios, î i puneau m tile i abia
apoi î i f ceau intrarea în saloanele sc ldate în
lumin .
Cei doi tineri gentilomi se desp ir de tovar ii
lor în fa a peronului i urcar treptele cu pas
sigur i hot rât. Un ambelan le lu invita iile i
le anun sosirea cu glas tun tor:
Domnul conte Adrien de Villeneuve-Caramey.
Domnul marchiz Floris de Portejoye!
Din mul imea invita ilor se în un murmur.
Numele noilor veni i p rea s suscite interesul
unanim al celor din colonie. Pân i guvernatorul
i so ia acestuia îi privir cu nedisimulat
curiozitate.
Suntem nespus de bucuro i s v primim în
-5-
palatul nostru, domnilor... Dup cum vede i,

faima domniilor voastre v-a precedat... Gloria are
picioare lungi... N jduiesc c a i c torit în
bune condi ii? se interes amabil guvernatorul,
adresându-i-se direct contelui de Villeneuve-
Caramey.
Acesta f cu o plec ciune adânc :
Întocmai, excelen , alizeul ne-a fost prielnic
i slav Cerului n-am întâlnit decât o singur
furtun , a a c am putut atinge rmul primitor
al Louisianei dup numai optzeci i dou de zile
de mers pe mare.
V implor, domnilor, nu m mai ine i pe
ratec i spune i-mi de grab : care e ultima mod
la Versailles? Mor de curiozitate s aflu ce-au mai
inventat croitorii de la curtea Regelui nostru...
La cei treizeci de ani ai ei, marchiza Arthémise
Rigaud Cavaignol de Vaudreuil era o femeie
nespus de frumoas . Fandosindu-se, îl privea
languros pe Floris de Portejoye. Acesta îi r spunse
cu aerul cel mai serios din lume:
Când am plecat noi, doamn , la Versailles se
purtau m suri de culoarea „pulp -de-nimf -
emo ionat ”.
În culmea extazului, marchiza se întoarse c tre
„curtenii” ei i exclam :
A i auzit, doamnelor i domnilor? „Pulp -de-
nimf -emo ionat ”... Ah, numai la Versailles se
putea inventa ceva de un asemenea rafinament...
cu nume atât de subtil sugestiv... Domnule de
Portejoye, vreau s vii s îmi poveste ti pe
-6-
îndelete...
Evantaiul marchizei întârzie o clip mai mult
decât s-ar fi cuvenit pe bra ul frumosului Floris.
Ochii verzi ai tân rului sclipir galnic.
Sluga voastr prea plecat , doamn ... oricând
dispus s m supun dorin elor voastre...
Adrien î i ridic disperat ochii spre cer. „Nici n-
am pus bine piciorul în Louisiana i frate-meu e
gata s se bage-n bucluc. Of, vanitatea asta de
coco !” oft el resemnat, preg tit suflete te s -l
salveze de la cine tie ce nou tr snaie.
V urez s petrece i o sear agreabil i... nu
uita i s v pune i m tile, cum cere regula
jocului, îi sf tui guvernatorul în timp ce
ambelanii continuau prezentarea irului
nesfâr it de invita i:
Doamna Josepha de Sainte-Hermine!
Domnul cavaler Gaëtan d’Artaguette!
Domnul baron Populus de Protais!
Doamna contes Margueritte Faucon du
Manoir!
Floris i Adrien intrar în saloanele
supraînc lzite de flac ra tor elor i a lumân rilor
din sfe nice i candelabre. Petrecerea era în toi.
Redingotele brodate cu fir de aur i crinolinele se
roteau în ritmul menuetelor i al gavotelor. O
farandol îndr cit se înl ui cât ai clipi
împrejurul bufetelor cu bucate dintre cele mai
alese, stropite din bel ug de c tre to i cei prezen i
cu vin vechi de Baléron. Floris i Adrien fur
repera i cât ai bate din palme. Mâini delicate, cu
-7-
degete lungi i fine, se întindeau spre ei îmbiindu-

i s se prind în lan ul dansatorilor.
Cine sunte i voi, frumo ilor masca i?
Ni te bie i str ini înseta i de iubire!
spunsul p ru a fi pe placul tinerelor
domni oare care îi traser dup ele în pas de
gig .1 Adrien avusese parte de o brunet focoas ,
cu plete lungi i buclate, în timp ce Floris se inea
dup o superb ro covan cu n suc în vânt, i it
obraznic pe sub masca de catifea... Cei doi fra i
trecur direct la atac, f s se mai încurce cu
farafastâcuri romantice. Dup aproape trei luni de
traversare a Atlanticului, f picior de femeie la
bord, sim eau nevoia s recupereze cât mai
grabnic timpul pierdut. Dup cuvenitele
preliminarii, Floris socoti c terenul era îndeajuns
de preg tit i îi declar de-a dreptul partenerei
sale de dans:
Afl , frumoasa mea, c aici, pe malul
Mississippiului, mi-ai r pit inima!
Complimentul era cum nu se poate mai banal,
dar ro cata nu p ru s bage de seam . Încurajat,
Floris o cuprinse strâns de dup mijlocel. Pe
terasele dinspre parcul ce se întindea pân la
rmul fluviului, briza nocturn aducea o boare
aromat , z citor de dulce. C ldura umed ,
ap toare, a tropicelor r spândea în sângele
tân rului o pl cut mole eal , biciuindu-i
totodat sim urile. Dintr-o ochire inspect
terenul. Fratele s u, Adrien, se f cuse nev zut
1 Dans s lt re de origine englez (n.t.)
-8-
într-un budoar. Dincolo de terase, în întunecimea

boschetelor, farandola m tilor se sub ia întruna.
Floris î i trase partenera de dans în umbra viorie
a unui bounganvilliers2 în floare.
Ah, doamn , frumuse ea voastr m ame te,
murmur Floris, f s remarce absurdul acelei
declara ii adresate unei fiin e cu obrazul mascat.
Un râs batjocoritor, de femeie, r sun de undeva
din imediata lor apropiere.
Mirat, Floris privi de jur împrejur. În afar de el
i de proasp ta lui cucerire, pe teras nu se mai
afla nimeni. Ferm decis s treac la fapte, tân rul
i lipi delicat buzele de tâmpl , apoi de urechiu a
dulcineei, mursicându-i blând lobul. Tân ra îl
cuprinse cu bra ele de dup gât. Floris îi s rut în
joac aluni ele de catifea pres rate obraznic, ici i
colo, pe obrazul i pe decolteul ro covanei. M tile
îl încurajau pe Floris care, f s mai stea pe
gânduri, o smulse autoritar pe a fetei, aruncându-
i-o cât colo. Gestul se sold cu o pl cut surpriz .
Tân ra avea tr turi frumoase i spirituale.
Tulburat, se plec spre ea cu inten ia de a-i
ruta buzele. O pereche g gioas n li în
aceea i clip pe teras , încremenindu-l în plin
elan. Enervat, Floris o cuprinse pe dup umeri pe
frumoasa f nume i o conduse spre parcul ce
cobora în trepte pân la fluviu. Înd tul unei
imense tufe de oleandru trandafiriu se ascundea o
nu de gr dinar. Florile tropicale
spândeau o mireasm ame itoare. Floris
2 Plant ag toare decorativ , cu flori mari, ro ii-violacee, originar din America (n.t.)
-9-
deschise u a cabanei cu o lovitur de picior.

Tân ra p ru c ov ie.
Nu... poate c ar fi mai bine s ne ducem
dup ceilal i...
Desigur, frumoaso, imediat... Vino...
Hipnotizându- i prada ca un arpe, Floris o
trase înceti or în interiorul cabanei. Sub
mângâierile lui blânde, tân ra torcea ca o pisic .
Floris î i alung pletele buclate de nesuferita-i
peruc pudrat pe care o zvârli neglijent peste
um r i întinse bra ele spre frumoasa care îi
zâmbea supus , sedus de farmecul irezistibil al
str inului...
Pentru încânt toarea primire pe care mi-a i
cut-o în aceast ar minunat , fi i
binecuvântat prea-frumoas doamn ...
Doamn ... oh, ierta i-mi impolite ea, dar... nu v
tiu numele...
Floris se ridicase în picioare i î i ajuta
proasp ta cucerire s î i aranjeze inuta, cam
mototolit dup furtunosul ceas petrecut
împreun .
Sunt vicontesa Marie-Blanche Chiendel de
Pontalba.
Floris f cu o plec ciune adânc .
Marchizul Floris de Portejoye, prea-plecata
voastr slug , doamn !
Frumoasa ro covan î i netezi cu palmele
dantela ame itorului ei decolteu.
Ar t decent, domnule?
Sunte i minunat , doamn ... nu v fie team ,
- 10 -
ochiul celui mai gelos dintre so i n-ar descoperi

nimic care s -i dea de b nuit... o lini ti Floris,
îngenunchind ca s i caute pe pip ite, prin
întuneric, blestemata de peruc .
Vicontesa oft cu adânc întristare.
Oh, domnule, din partea asta nu am a m
teme de nimica... din nefericire... bietul meu so a
fost t iat buc i-buc ele... acum dou
pt mâni...
Buc i-buc ele... acum dou s pt ... o
îngân f s vrea Floris, cu des vâr ire n ucit
de cele auzite.
Întocmai... l-au m cel rit indienii Natchez
când au atacat Fort Rosalie... a a e aici la noi, în
Louisiana, domnule... via a i moartea au cam
acela i pre ...
Lui Floris nu-i mai fusese dat s întâlneasc o
duv care s vorbeasc cu atâta deta are
despre moartea b rbatului ei, ba înc la numai
dou s pt mâni dup dispari ie.
„Poate c într-adev r aici, la Tropice, vezi cu al i
ochi destinul” î i spuse el. Totu i, f s îl fi
cunoscut pe r posatul, începea s i simt
con tiin a înc rcat fa de el.
A ... ti i... ei bine, doamn ... adic ... poate
ar fi bine s ne întoarcem la petrecere...
Tân rul nu era prea convins c asta se cuvenea
fi spus. Nu g sise nici cuvintele i nici tonul
cuvenit unor condolean e i oricum acestea nu s-
ar fi potrivit cu locul i mai ales cu postura
caraghioas în care se afla, în patru labe, pe
- 11 -
podeaua putred a unei c nu e de gr dinar,

scotocind cu disperare în toate ungherele.
Intrigat i, de ce s nu o spunem, ni elu
speriat , vicontesa îl întreb în oapt :
Dar... ce... ce face i acolo, domnule?
Îmi caut peruca, doamn !
suflând u urat Marie-Blanche de Pontalba,
neputându-se l sa la rândul ei în genunchi din
pricina crinolinei, se aplec doar, încercând s
str pung cu ochii întunericul. Zadarnic îns .
Peruca parc intrase în p mânt. Enervat, Floris
i trecu degetele prin buclele ca pana corbului:
O fars de prost gust.
Ru inat , vicontesa î i ascunse obrazul în
palme:
Nu se poate, domnule... ce ru ine... cineva a
intrat aici în timp ce... în timp ce...
...m c uzea i spre al aptelea cer,
doamn ...
Un hohot de râs cristalin se auzi de undeva din
imediata vecin tate. Floris o apuc de mân pe
vicontes cu gândul de a o îndep rta cât mai
grabnic de acel loc compromi tor.
Vai, domnule... sta i... v duvia mea e foarte
recent i chiar dac defunctul meu so era
trân i foarte hapsân, poate c de ochii lumii ar
fi totu i mai în elept s nu ap rem în public
împreun , mai ales a a cum v afla i acum: f
peruc ...
Ave i de o mie de ori dreptate, doamn , i sunt
de neiertat pentru a nu-mi fi dat seama de la bun
- 12 -
început. Ie i dumneavoastr prima, iar eu am s

urmez ceva mai târziu... ne vom reîntâlni în
saloane. În v lm agul de acolo nimeni nu va
observa nimic.
Floris se înclin respectuos i, luând mâna
vicontesei, i-o s rut curtenitor.
Marie-Blanche de Pontalba îl privi cu
recuno tin mut i se dep rt în fug ,
pierzându-se în întunericul parcului.
mas singur, Floris se a ez pe o lad spart ,
pus cu fundul în sus, i oft din r runchi. Acea
agreabil aventur de un ceas nu îi alungase din
suflet pricina pentru care se afla la cap tul
mântului, acolo, în Lumea Nou . Închise ochii
i se rezem de peretele umed al cabanei. S fi
traversat oare Atlanticul în zadar? În ciuda
dufului în bu itor, pe Floris îl trecu un fior
rece. Dup atâtea luni, remu rile i p rerile de
u îi frigeau din zi în zi mai tare sufletul.
Neap rat, î i încle ta pumnii. Oare avea s i
3
reg seasc vreodat dragostea pierdut ? Pentru
va ul Floris pedeapsa fusese crud , dar
binemeritat .
Clopotul din turla unei biserici învecinate b tu
miezul nop ii. Socotind c de la plecarea
vicontesei trecuse destul timp, Floris î i puse
masca i p si la rândul s u cabana. Din zecile
de piepturi ale celor afla i pe terase tocmai nea
un strig t de încântare. Artificiile lansate de pe
cel lalt rm al fluviului trosneau sec, incendiind
3 A se vedea volumul Frumoasa din Louisiana.
- 13 -
cerul înstelat de prim var cu o puzderie de

serpentine multicolore. Jerbe scânteietoare se
preschimbau în feerice salamandre. Porumbei de
foc neau spre înalt i se topeau într-o ploaie de
lumin .
Cu capul dat pe spate, la un loc cu to i invita ii
guvernatorului i cu întreaga suflare a ora ului
Noul Orléans, Floris contempla somptuoasa
demonstra ie de pirotehnie. Cu un pocnet
sun tor o ultim rachet zvâcni spre Calea
Lactee, desenând pe bolt o gigantic floare de
crin. Ova ii nesfâr ite întâmpinar însemnul regal
francez.
Întunericul nop ii cuprindea la loc patriarhala
urbe. Feeria artificiilor se încheiase. În palatul
guvernatorului reîncepeau s r sune vioi harpele
i viorile. Balul avea s in pân în zori.
Floris se apropie agale de teras . În saloanele
de la parter, perechile tocmai se aliniau pentru
menuet. Coloritul vesel al costumelor de carnaval,
elegan a fastuoas a decora iei interioare pus în
valoare de profuziunea de sfe nice i candelabre
dovedeau c , în acel col pierdut de lume,
rafinamentul civiliza iei franceze începea s
prind r cini. Ca i moravurile libertine!
Floris zâmbi f s vrea. Deodat îns zâmbetul
îi înghe pe buze. La una din ferestrele de la etaj
bufnise un lic r portocaliu. Pricepând mai
înaintea tuturor ce anume se petrecuse, tân rul
se repezi spre sala de bal.
Doamnelor, domnilor, v rog s v p stra i
- 14 -
calmul i s p si i de îndat saloanele!... ie i

to i pe peluze... la etajul al doilea a izbucnit un
incendiu!
Aaaaah!
Marchiza de Vaudreuil le inase, de i momentul
era cum nu se poate mai prost ales. Îngrozi i, doi
ambelani î i târâr st pâna pân la poalele unor
portocali în floare, înghesuindu-se i
îmbrâncindu-se care mai de care în fa a u ilor-
fereastr , doamnele î i ridicau jupoanele ca s o
rup la fug spre peluzele cu gazon.
G le i!... Aduce i ap din Mississippi! Sclavii
formeze un lan viu pân acolo! r cnea
disperat guvernatorul.
Între timp Floris nise în sus pe sc ri.
Iute... Veni i dup mine... acolo sus!
Tân rul gentilom suia în goan treptele, din
patru în patru.
Iat -m , fr ioare!
Floris recunoscu vocea fratelui s u, care îl
ajunsese din urm pe palierul etajului cu pricina.
Floris îl privi admirativ pe Adrien. Peruca îi era la
fel de impecabil piept nat ca la sosire. Nim nui
nu i-ar fi putut da prin minte c Adrien de
Villeneuve-Caramey petrecuse câteva clipe de
intens solicitare în intimitatea unui budoar.
Adrien era înso it de doi gentilomi, cavalerul
Gaëtan d’Artaguette i baronul Populus de
Protais, ale c ror nume Floris le auzise la sosire
din gura ambelanului, a a c nu mai trebuir s
piard vremea cu firitiseli de prisos.
- 15 -
S lu m ni te cuverturi de pat! strig Adrien,

care nu- i pierdea sângele rece în nici o
împrejurare.
Focul se apropia amenin tor de scara central .
Floris încerc s st vileasc furia devastatoare a
incendiului în bu ind o parte din fl ri cu un
covor. Gaëtan d’Artaguette i Populus de Protais
se c zneau s strâng ap din vazele de flori
site prin camere. Eforturi derizorii i inutile!
De i lan ul sclavilor începuse s func ioneze,
ld rile cu ap soseau prea târziu. Incendiul nu
mai putea fi st pânit. Focul se întindea cu
repeziciune silindu-i pe cei dintâi sosi i în preajma
focarului s se retrag , pas cu pas, de i le soseau
mereu înt riri.
Repede, repede, rochiile mele!... Oh... oooh!
Gemetele marchizei r zbeau pe deasupra
vacarmului general.
La etajul de dedesubt, slujnicele azvârleau, de-a
valma, prin ferestre, tot ce g seau la îndemân :
haine, pelerine, aluri, crinoline i peruci, în
vreme ce vale ii se opinteau s fac vânt în
gr din mobilelor, lustrelor, tablourilor i
galeriilor cu perdele. Toate se pr bu eau peste
rondurile cu flori, f cându-le zob.
Floris i Adrien î i scoseser tunicile. Cei doi
fra i iubeau primejdia. De câte ori nu le fusese dat
o înfrunte, um r la um r, în situa ii mult mai
grele!?
Aaaaah! Privi i acolo! Acolo sus! se auzi de
afar un urlet disperat.
- 16 -
Teferi i nev ma i, invita ii i gazdele lor se

aflau pe peluze, de unde priveau spre acoperi ul
cl dirii, indicând cu degetul o fereastr
mansardat .
Acolo! Acolo! Negresele! Negresele!
Cei doi tineri gentilomi pricepur pe dat : dou
trâne de culoare, d dacele odraslelor
guvernatorului, nu se putuser salva. Focul
cuprinsese scara de serviciu, t indu-le retragerea.
Moarte de fric , cele dou nenorocite se ineau
strâns în bra e, aplecându-se în afara ferestrei de
unde nu se încumetau s sar , de i dedesubt
slujitorii a ternuser în prip un strat gros de
paie.
S ri i! S ri i! r cnea la ele guvernatorul.
Nefericitele roteau ni te ochi cât cepele, dar nu
se puteau hot rî s se arunce în gol.
Adrien, fugi i caut -mi o frânghie!
Floris s ri pe balustrada balconului. Adrien îl
apuc de bra :
Stai, ascult -m ! întreg palatul e construit din
lemn. Se poate pr bu i dintr-o clip în alta.
s -i dea ascultare, ca de obicei, Floris se
ag cu mâinile de strea in .
Decât s pierzi aici vremea degeaba, mai bine
ce i-am spus! Iute!
Dintr-un salt Floris ajunse pe acoperi ul în
pant . Sub t lpi sim ea cum indrila începe s
frig i cum grinzile încinse ale podului prind s
pârâie.
E nebun... O s i rup gâtul! Pentru
- 17 -
Dumnezeu, prietene, nu merit s i ri ti via a

pentru dou cotoroan e, arz -le-ar focul de
toante!
Strig tele celor de pe peluz nu f ceau decât s -l
ambi ioneze i mai tare pe Floris. Se ag de
corni a unui co i, cu un ultim efort, ajunse la
fereastra mansardei. Cele dou negrese ipau ca
în gur de arpe.
Oh, musiu... bunule musiu... ajut ... noi
pr jim ca purcei în cupto...
Floris se a ez o clip pe marginea ferestrei, s -
i trag sufletul:
Lini ti i-v , n-o s vi se întâmple nimic... Totul
este s face i întocmai ce v spun eu. A a, acum
rezema i-v de bra ul meu i ie i una câte una
pe acoperi ... nu v fie team , pân se pr bu te
podul ne-au mai r mas câteva minute bune... s
le folosim...
Ca pentru a-i dezmin i vorbele, o limb lung de
foc se prelinse în camer pe sub canatul u ii care
se aprinse instantaneu. Femeile începur s
chir ie isteric, incapabile s dea ascultare
îndemnurilor lui Floris.
in-te bine, fr ioare, am sosit!
Adrien se întorsese cu frânghia cerut . Înc lec
balustrada balconului i se ca la rândul lui pe
acoperi . Trâmbele de fum îl ascundeau privirilor
celor de jos. Deodat o p laie de scântei
str punse acoperi ul, în ându-se spre cer.
Floris scoase un strig t de spaim , la unison cu
cel al spectatorilor de pe peluze. Adrien fusese
- 18 -
înghi it de fl ri!
Îmi pare r u c te-am speriat, fr ioare!
Auzind vocea flegmatic a lui Adrien, Floris
sufl u urat. Pr bu indu-se o dat cu bucata
de acoperi pe care se afla, Adrien c zuse înapoi
pe balconul r mas din fericire intact.
Prinde-o!
Adrien încerc s -i arunce un cap t a frânghiei,
dar limbile de foc ce le d deau târcoale i
trâmbele din ce în ce mai groase de fum îi
împiedicau s se vad unul pe cel lalt i s i
coordoneze mi rile. Dup câteva încerc ri
neizbutite, Floris se l p guba i se întorsese
spre cele dou b trâne paralizate de groaz :
N-avem încotro, dragele mele, trebuie s lu m
taurul de coarne... O s v scot una câte una pe
acoperi ... Mai întâi pe tine...
Floris o apuc de sub iori pe cea mai dolofan
dintre ele. Nefericita tremura ca varga,
încle tându-se cu disperare de cealalt negres .
Nu... misiu... mi... fic ...
Uite ce-i, se enerv Floris, acum nu-i vreme de
fasoane. Ori veni i cu mine, ori r mâne i aici s v
pr ji i de vii, pentru c eu unul am plecat!
Amenin area sus inut de un nou asalt al
fl rilor care se suiser în pat, cuprinzând
cearceafurile i pernele de puf, avu efectul
scontat.
Bine... misiu... vinim cu tine...
Era i cazul. Focul se apropia v zând cu ochii de
cerceveaua ferestrei. Spre norocul lui, Floris fu
- 19 -
scutit de a le mai trece în bra e, peste prichiciul

ferestrei, pe d dace. Mânate de la spate de groaza
mor ii, cele dou b trâne ie ir pe acoperi cu
sprinteneal de adolescente, în pofida tonajelor lor
i a tuturor reumatismelor. Floris se c zni s le
apuce cu câte un bra de dup talie. Imposibil.
Rotunde ca dou butoia e, negresele erau de
necuprins. Disperat, tân rul le strig :
Lua i-m voi în bra e, ine i-v strâns de mine,
închide i ochii, eu num r pân la trei i... s rim!
Unu... doi...
Aoleu... nuuu... misiu... ao!
s stea s le mai asculte v ic relile, Floris
se azvârlise în gol, tr gându-le dup el. De i
amortizat de stratul de paie, aterizarea fu destul
de brutal .
E ti întreg, fr ioare?
Adrien î i croia drum cu coatele prin mul imea
de curio i. Floris se ridic în picioare zâmbind.
ma a îi era zdren uit , chipul n cl it de fum.
dacele nu cutezau s se mi te, de team s nu-
i fi frânt toate oasele.
Pe ciuma ro ie, trebuie s fii nebun s i ri ti
via a pentru asemenea nesp late, bomb ni un
gentilom cu pieptul acoperit de decora ii.
Sclavii se gr deau, gesticulând zgomotos, în
jurul b trânelor salvate miraculos de la o moarte
sigur . Cu peruca în vânt, guvernatorul se
apropie în fug de cei doi fra i.
V mul umesc din inim , domnilor. Datorit
sângelui vostru rece, n-a pierit nimeni.
- 20 -
Floris se înclin ceremonios.

Dar a i r mas f palat, Excelen ...
O s -l reconstruim, de ast dat îns , din
mid ... i voi porunci ca de azi înainte nimeni
nu- i mai fac locuin din lemn. În Noul
Orléans nu vom mai dura decât case de piatr i
mid . Cum s-ar spune, tot r ul spre bine...
Un ip t disperat de femeie t ie vorba
guvernatorului.
Aaaah! Bijuteriile mele!
Marchiza de Vaudreuil le ina pentru a doua
oar , în vreme ce pe peluz se dezl uia un
concert de lamenta ii:
Colierul meu de diamante!
Vai, br rile mele de safir!
Cerceii mei de smarald!
Nu mai înc pea nici o îndoial . Profitând de
înghesuial i de panica general , un ho dibaci le
jefuise pe toate doamnele din înalta societate.
Scotoci i colibele sclavilor! tun guvernatorul.
Solda ii din garda acestuia se repezir s -i
îndeplineasc ordinul cu un exces de zel ce indica
o anume satisfac ie.
Curând, dinspre locuin ele mizerabile ale
negrilor se auzir bufnituri îndesate, urmate de
vaiete i ipete. Nenoroci ii erau snopi i în b taie
ca s m rturiseasc unde ascunseser podoabele
terpelite. Nemul umi i de întors tura
evenimentelor, Floris i Adrien încruntar din
sprâncene.
Impulsiv ca de obicei, Floris f cu un pas înainte
- 21 -
i se adres guvernatorului pe un ton destul de

sec:
Ierta i-m , Excelen , dar mi se pare pu in
probabil ca ace ti am râ i s fie autorii furtului.
Mai practic ar fi, ad ug calm Floris, s -i
num m pe to i cei aici de fa ca s fim siguri
nimeni n-a p sit balul înaintea celorlal i.
Sufocat de indignare, generalul r mase cu gura
scat , nevenindu-i s i cread urechilor, pe
când restul auditoriului otea, revoltat de o
asemenea propunere. S b nuie ti c ho ul, ar
putea fi o persoan din lumea bun , puah, ce
neru inare!
Dintr-o dat Adrien i Floris sim ir c
atmosfera le devenea ostil . Lumea se dep rta de
ei de parc ar fi fost ciuma i.
Nu e ti în toate min ile, domnule?... Întreaga
societate î i va întoarce spatele! spuse în oapt
vicontesa Marie-Blanche de Pontalba, apropiindu-
se discret de Floris. Acesta îi zâmbi cu simpatie.
Dr gu din partea ei c voia s -l previn .
Solda ii se întorceau în fug :
Excelen am pus mâna pe doi suspec i!
Spre mirarea general , Floris i Adrien pufnir
într-un imens hohot de râs. Aresta ii nu erau al ii
decât Feodor i Li Kang.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, voi a i pus mâna
pe noi, m ? obolani nenoroci i ce sunte i! Noi
veneam de bun voie s ne întâlnim cu st pânii
no tri.
Fie ca Broasca cea Verde s dezumfle prostia
- 22 -
din bur ile voastre! Li Kang i Lam Ascu it îi

utau pe Floare de Mai i pe Bucurie a Zilei!
i chinezul, pe care un soldat îl târa dup el,
inându-l strâns de codi , ar cu mâna înspre
Floris i Adrien. Tinerii oftar adânc. Acea apari ie
intempestiv îi încondeia i mai r u în ochii
colonilor.
Guvernatorul î i în a sprâncenele a mirare:
S m bat Dumnezeu, domnilor, dac mai
pricep ceva! Aceste persoane cu jargon nemaiauzit
sunt cu adev rat slujitorii domniilor voastre?
Floris i Adrien f cur front comun.
Nu, Excelen , Feodor i Li Kang au fost
preceptorii no tri.
spunsul lui Floris declan a un nou murmur
reprobator. Sfidând la rândul s u asisten a,
Adrien prelua tafeta de la fratele lui:
De unde veni i, prieteni?
Dintr-o tavern din port, în imea voastr
prea luminat ! r spunse Feodor, ap sând pe
ultimele cuvinte, ca guvernatorul i sclifosi ii lui
coloni s tie bine cu cine aveau de-a face.
Observând c vorbele lui î i f cuser efectul,
Feodor clipi mechere te din unicul ochi r mas
teaf r dup o via de lupte f num r i ad ug
ceva mai bine dispus:
Tocmai ne a ezasem la o partid de zaruri,
când un marinar a dat buzna în tavern r cnind:
„Arde palatul!” Am dat fuga cu Li Kang s v
rim în ajutor i, tocmai când intram în parc,
dobitocii tia s-au n pustit asupra noastr .
- 23 -
Asta-i tot, boierna ule...

Aici s-a comis un furt, prieteni, i sunt c uta i
pta ii... Nu cumva, venind încoace a i v zut pe
cineva plecând pe furi ? îl întreb Adrien.
Fudul, Feodor se b tu cu mâna peste jungher:
P i dac ho ul ar fi trecut pe lâng noi, nu
ajungea departe!
Chinezul nu se putu ab ine s nu râd
sarcastic:
Din p cate ochiul Lamei Ascu ite nu mai este
trunz tor ca-n falnica lui tinere e... Fotoliul
Lotusului transporta evantaiul necunoscut
observat de Floare de Mai în drumul spre
onorabila locuin în fl ri a „Legalit ii
Nemul umite”...
Ce? Ce spune dumnealui? mârâi Legalitatea
Nemul umit , pe care discursul metaforic al
chinezului îl n ucise. Ce Lotus i ce Legalitate?
Nu pricep o boab din chineza asta!
Adrien î i drese glasul i interveni cu gândul s -l
îmbuneze pe guvernator:
Excelen , Li Kang folose te limbajul înflorit al
limbii sale materne. Ne-a spus c a v zut plecând
de aici o lectic purtat de sclavi, în care se afla o
femeie... Vreuna din doamnele de rang înalt,
obosit pe semne de emo iile acestei nop i... Dac
ve i întreba str jile, cu siguran c vor confirma
spusele lui...
Legalitate Nemul umit îi t ie vorba:
Mul umesc, mul umesc, domnule de
Villeneuve, tiu i singur ce am de f cut...
- 24 -
Benjamin, Gotrand! Cine a p sit balul?

ambelanii l sar privirea în p mânt, brusc
interesa i de vârfurile pantofilor lor de lac.
A ... Excelen ... ... Dou doamne
mascate, ... au plecat nu de mult... adic , s
vede i... când domnul marchiz se afla pe
acoperi ... dar n-am tiut c e cazul s le
re inem... Erau dou doamne de neam mare
foarte elegante... cu rochii de gal ... au plecat cu
lectica lor purtat de sclavi îmbr ca i în livrele
verzi...
La auzul acestei descrieri, Floris tres ri.
Idio ilor! Cretinilor! Alerga i dup ele...
Întreba i pe toat lumea! S mi le scoate i din
mânt, din piatr seac ! M-a i în eles? fulmina
guvernatorul.
Nimeni din cei prezen i nu le cuno tea îns pe
cele dou „doamne de neam mare”. Nici în colonie
nu le v zuse nimeni. Str jerii traversar în galop
tot ora ul i se îndreptar spre zona de
4
„retragere” . Într-un târziu se reîntoarser cu
buzele umflate: lectica, pasagerele ei, c ii i
clierii, intraser pur i simplu în p mânt.
De i istovi i, invita ii a teptaser s afle
rezultatul cercet rilor. Dezam gi i, se risipeau
acum în lucirea palid a zorilor, l sând în urm
ruinele fumegânde.
Floris î i frec cu palma obrazul neras. Ochii lui
verzi priveau, f s vad , undele nisipoase ale
Mississippi-ului.
4 Zon cu c su e de ar .
- 25 -
Ce noapte!
A doua zi în Noul Orléans bârfele aveau s se
învârt exclusiv în jurul unuia i aceluia i
subiect: fra ii de Villeneuve-Caramey. De bijuterii
aproape c se uitase...
Capitolul II
Pentru numele lui Dumnezeu, Josepha, spune

odat !
Doamna de Sainte-Hermine î i savura succesul.
i invitase cele mai apropiate prietene i,
instalate cu toatele în gr dina casei ei, sporov iau
care mai de care. Doi negri ori le f ceau vânt
mi când ritmic un evantai uria din pene de
stru , în timp ce o sclav solid cât un dulap le
turna în pahare sirop de ar ar. Doamna de
Sainte-Hermine zâmbi încre indu- i ca o
smochin obrazul care, pe vremea r posatului
Rege Soare, trebuie s fi fost tare frumos.
Hi, hi! Vorbe ti de lup i lupul la u ! pufni
contesa Margueritte Faucon du Manoir.
Într-adev r, de dup col ul str zii se iviser
Floris i Adrien. Cei doi gentilomi, escorta i de
Feodor i Li Kang, coborau spre port. Aruncar o
privire amuzat în spre viesparul feminin care
amu ise brusc la vederea lor. Era limpede c acele
doamne trecute de o anumit vârst nu aveau nici
o alt menire pe lume decât s cleveteasc , s se
dond neasc pentru fleacuri i apoi s se împace.
- 26 -
Uneori, ca s le mai treac vremea, se vedeau

nevoite s inventeze, dac nu chiar s provoace
câte un scandal. De ast dat îns , datorit celor
doi celibatari proasp t sosi i în urbea lor
provincial , aveau de dezb tut un subiect gras,
nu glum .
Ajun i în dreptul casei Doamnei de Sainte-
Hermine, Floris i Adrien î i scoaser tricornurile,
salutându-le ceremonios pe doamnele
preschimbate parc în stane de piatr . Din
pricina c ldurii toride, tinerii renun aser s i
mai pun peruc i pletele legate cu un catogan
de catifea neagr le respirau liber în b taia
vântului.
Ce le-a mai sc rm na pe pupezele astea!
murmur Floris printre din i.
Pu chea pe limb , fr ioare, c doar atâta
teapt babele! replic Adrien în oapt . Mai
bine gr be te pasul, pân nu le d prin cap s ne
invite i pe noi la parastasul lor!
De-abia se dep rtar cei doi, urma i de strania
lor escort , i musafirele doamnei de Sainte-
Hermine începur s cotcod ceasc agitat.
Uf! Tare m-am speriat! O clip am crezut c
m-or fi auzit! pufni în râs Margueritte Faucon du
Manoir.
Ce priviri!
Ce alur !
Nici cu pr jina nu le-ajungi la nas!
Mai ales celui mai înalt dintre ei!
Da, da, cel cu bucle negre, e dracul gol!
- 27 -
S i ri te pielea pentru ni te negrese, auzi

idee!
Cel blond pare mai blând!
A i, mâ a blând zgârie r u!
A sedus-o pe Madam Juliette de Buissonnière!
Nu mai spune! Unde?
Într-un budoar!
Ha, ha... i de cel lalt ce spui... într-un tufi ?!
Cu cine, drag ? Nu m mai fierbe i...
Cu v duva Chiendel de Pontalba, draga mea!
M -ntreb ce i-o fi adus aici, în colonie?
Mai tii... poate au venit s se însoare...
Ducele de Belle-Isle caut un so pentru unica lui
fiic , Emilie...
Ai dreptate. De când a r mas v duv, ducele
nu tr ie te decât pentru ea!
Se pare c i-a f cut o zestre uria !
Cu toat infirmitatea ei, e destul de frumu ic !
Dar domnii tia or fi având vreun sfan ?
Ba bine c nu...
Sunt favoriza ii Majest ii Sale!
Dac -i a a, de ce n-au r mas la Versailles?
În culmea surescit rii, matroanele vorbeau toate
deodat . Exasperat , doamna de Sainte-Hermine
tu cu linguri a în marginea pocalului ei de
argint.
Termina i odat cu cotcod ceala... Spune i
numai prostii... Sunt singura care de ine
informa ii exacte...
Sst, t ce i, s o ascult m pe Josepha! strig
trâna domni oar Alexandrine.
- 28 -
Sub portocali se f cu o lini te de mormânt.

Satisf cut , doamna de Sainte-Hermine t cu o
clip , prelungind cu bun tiin suspansul.
Sclavul meu, Jasmin, c ruia cum bine ti i îi
acord deplin libertate de mi care, s-a dus azi de
diminea în port, unde a intrat în vorb cu
marinarii de pe Opal, corabie cu care au venit de
la Bordeaux contele de Villeneuve i Marchizul de
Portejoye... În timpul c toriei, marinarii au stat
de vorb cu vale ii acelor domni i au tras cu
urechea la ce vorbeau pe seama lor c pitanul de
vas i ofi erii... Sunt fra i vitregi... i, dac Adrien
este mo tenitorul legal al familiei Villeneuve-
Caramey, în schimb pare-se c frumosul Floris ar
fi... BASTARD!
Un bastard!
Prietenele Josephei palpitau de emo ie.
Doamna de Sainte-Hermine marc o pauz ca
i fac vânt cu un evantai de filde , apoi
continu :
i... ine i-v bine, doamnele mele, nu e vorba
de un bastard oarecare... mama lor, contesa
Maximilienne, o frumuse e de femeie, dup câte
se spune, ar fi fugit în Rusia împreun cu marea
ei iubire, un b rbat c ruia, dragele mele, nu-i
poruncea decât Dumnezeu!...
Josepha de Sainte-Hermine f cu o nou pauz ,
savurându- i efectele.
Spune odat Josepha, nu ne mai fierbe! o
implor domni oara Alexandrine.
Ei, bine, scumpelor, frumosul Paris este...
- 29 -
bastardul arului Petru cel Mare!

Ei poftim! i de unde tii tu c astea nu sunt
bârfe de-ale slujitoarelor?! spuse Margueritte
Faucon du Manoir pe un ton dispre uitor.
Doamnei de Sainte-Hermine nu-i pl cea s -i fie
puse la îndoial afirma iile:
Pentru c eu, spre deosebire de tine, tiu ce
vorbesc, draga mea... M g seam la curtea
Regentului când arul Moscovei a venit în vizit la
micu ul nostru Rege... Ah, n-am s -l uit niciodat
pe Petru cel Mare, dragele mele, ce b rbat falnic...
avea un mod de a te privi de parc te dezbr ca din
ochi... Pot deci s v asigur c Floris are întocmai
statura ie it din comun i inuta impun toare a
arului!... Da, da, parc -l v d pe ar înclinându-se
dinaintea Regelui Ludovic al XV-lea copil... ca ieri
a fost...
Un surâs nostalgic abia ghicit miji pe buzele
zbârcite de ani ale Josephei.
Ce ciudat... eu nu-mi amintesc acea vizit
imperial ... s-o fi petrecut în secolul trecut?...
Josepha ai putea s ne indici data ei exact ?
întreb cu un aer fals nevinovat Margueritte
Faucon du Manoir.
Doamna de Sainte-Hermine pricepu c i se
întindea o capcan :
Oh, s tot fie vreo... vreo... stai s vedem... da,
vreo treizeci de ani... în prim vara lui 1717... da,
a este... pe atunci eram doar un copil... de-abia
împlinisem zece ani...
Margueritte Faucon du Manoir zâmbi sub ire:
- 30 -
Cât precocitate... s fii invitat la curte la o

atât de fraged vârst ...
În schimb tu erai o acritur de care nu se
apropia nici dracul!
Min i, viper , în 1717 nici nu m n scusem!
Mincinoaso, erai doamna de onoare a ducesei
d’Orleans!
Asta-i prea de tot! Auzi neru inare! Ai luat-o
razna, pup b trân !
Cine vorbe te! Maimu sclifosit !
Doamna de Sainte-Hermine i contesa de
Manoir erau gata-gata s se ia de p r.
Lini te te-te, Margueritte, lini te te-te, i las-o
pe Josepha s ne povesteasc mai departe...
Domni oara Alexandrine s rise s le despart pe
cele dou rivale de-o via .
Pe mine bârfele buc reselor nu m
intereseaz ! fulmin contesa du Manoir
întorcându-le spatele i îndreptându-se demn
spre poart .
Atâta pagub ! ridic din umeri Alexandrine,
Josepha, las-o s se duc în plata domnului i
spune-ne mai bine ce altceva ai mai aflat?...
Plecarea contesei lini ti ca prin farmec spiritele
la umbra portocalilor în floare. Eliberat de
prezen a acelei martore incomode a trecutului
u, doamna de Sainte-Hermine se putea
desf ura în voie. Sorbi o înghi itur de lichior de
ananas îndoit cu ap i le f cu semn prietenelor ei
i apropie fotoliile de rafie:
Ei bine, dragele mele... contele Adrien de
- 31 -
Villeneuve i marchizul de Portejoye tr iesc pe

picior foarte mare. Au venit înso i nu numai de
cazac i de chinez, despre care pretind c ar fi
„preceptorii” lor, dar i de un b trân majordom i
de o b trân d dac ... Au tras cu to ii la hanul
„Leul de Argint”, dar am auzit c sunt în c utarea
unei re edin e, i, lua i aminte, nu vor orice fel de
locuin , ci neap rat una spa ioas , cu ferestre i
i de sticl ...
Oho! exclamar în cor doamnele care locuiau
în case cu ferestre astupate cu muselin .
Ei, da, ei pot s i îng duie acest lux pentru
au bani berechet... afla i c aici au pl tit totul
cu monezi de aur i nu ca noi to i cei din colonie,
cu bani de hârtie!
Dar ce vânt i-o fi adus la noi în colonie,
Josepha? Te pomene ti c vor s i cumpere o
planta ie, ori poate s deschid un birou de
comer ?
N-a prea crede, continu doamna de Sainte-
Hermine care p stra înc ascuns în mânec o
ultim carte... Venirea lor aici e legat de o tain
înc de nimeni dezlegat ... Dar l sa i pe mine, nu
las pân nu aflu... Deocamdat tot ce pot s
spun este c Regele l-a repus în drepturi pe
contele de Villeneuve, înapoindu-i întreaga avere,
i l-a f cut marchiz pe frumosul Floris, ca
splat pentru serviciile aduse coroanei cu
ocazia unei misiuni secrete în Moscova unde
ace ti doi domni ar fi petrecut mai bine de cinci
ani!... În sfâr it, dup câte am dedus eu, contele
- 32 -
Adrien i marchizul Floris ar fi apar inut

„SERVICIULUI SECRET” al Majest ii sale
Regelui...
Doamna de Sainte-Hermine rostise aceste ultime
cuvinte în oapt . Oricâte cleveteli ar fi auzit la
via a lor, vestea le l cu gura c scat pe
smochinitele doamne i domni oare din umbra
portocalilor în floare.
Sfinte Sisoe! Agen i secre i! pe domni oara
Alexandrine o apuc ame eala.
Te pomene ti c se afl aici în misiune!
Phii, ce palpitant! Cu siguran c îi spioneaz
pe englezi!
Ba nu, pe spanioli!
Ori poate pe pira i!
Nu cumva... vor s -l supravegheze pe
Guvernator?
Am ghicit! Au venit s -i pun la respect pe
indieni!
Sau s verifice respectarea „Codului Negru”!
S tii c s-ar putea s ai dreptate, prea
exagereaz de la o vreme unii proprietari de sclavi!
P i dac sunt în slujba poli iei, poate c ne
ajut i pe noi s ne g sim bijuteriile!
Hai, mai spune, Josepha, ce altceva ai mai
aflat?
Surescitate din cale afar , b bu ele cotcod ceau
iar i asurzitor.
Doamna de Sainte-Hermine cl tin din cap:
Ei, prea îmi cere i i voi multe! Altceva nu mai
- 33 -
tiu... decât c în golf s-au ivit dou flute5, Loara

i Delfinul... În clipa de fa probabil c au i
început s urce cursul fluviului spre port, deci
spre sear vom avea cu siguran ve ti
proaspete...
Habar neavând de viitoarea provocat de

trecerea lor prin fa a cercului de respectabile
matroane, Floris i Adrien ie ir din ora
îndreptându-se spre port.
Fire delicat , chinezul Li Kang strâmba
dezgustat din nas:
Efluviile dragonului blestemat gâdil gândurile
lui Buda!
Ceea ce pe limba chinezului însemna c aerul
era aproape irespirabil. Pe cheiuri, un munte de
pe te putrezea în soarele arz tor. M runtaiele în
descompunere î i l eau zeama imund peste
molul vâscos încins de c ldur .
s bage în seam mirosurile dezgust toare,
Floris i Adrien î i croiau drum printre matelo i,
spre Opalul din a c rui cal sclavii desc rcau
rfurile.
Necru torii maringuini6 roiau terorizându-i pe
noii veni i.
Ale dracului lighioane, boierna ilor, or s ne
vin de hac! Ce n-au izbutit osmanlâii i chitai ii
or s izbuteasc ele, morm i Feodor, frecându- i
posomorât nasul umflat ca o p tl gic .
5 Cor bii înalte, utilizate deopotriv ca vase de comer i ca nave de r zboi.
6 ân ari tropicali.
- 34 -
Floris îl privi râzând:

Te pomene ti c tânje ti dup gerul Siberiei,
bunule Feodor!
Pe sabia Sfântului Gheorghe, chiar a a,
boierna ule, un gerule colea, cât s prind coaj
marea, ar fi tocmai bun s alunge duhoarea de
hoit i toate gâng niile prip ite de ea!
Floris i Adrien tocmai treceau pe lâng un grup
de b rba i care, a eza i pe vine, jucau zaruri în
pofida interdic iei oficiale, interpelându-se
gios!
Pariezi pe trei soli? Bate palma! tun un
acadian înalt adresându-se partenerului s u, un
irlandez pirpiriu i pistruiat.
La câ iva pa i mai încolo, câ iva negri descul i
maimu reau jocul albilor:
Pali pi tli soli... bati... pam... ti chistigat... ai,
ai!
Adrien îl b tu pe um r pe acadian.
Ascult b trâne, n-ai vrea s câ tigi de la
mine câ iva b nu i? Avem de desc rcat ni te
cufere...
Cuviincios, acadianul7 î i scoase p ria soioas .
Ve mintele îi erau ponosite i în privirea demn ,
dar înc rcat de o adânc am ciune, se citea
drama exilatului.
spunse blând, cu un inimitabil accent:
La ordinili domniii Voastri, domnili, n-a i zâsi
nu’, da’ a pt ie ea- a cu î ti oamini s pi î
7 Locuitor din Acadia, regiune din Noua Fran cedat englezilor în 1913 i integrat ast zi
Canadei.
- 35 -
acu âca o cor bioarî! i s nu vî lua i un nigrotei

di aista. T t ard gazu’ di pomanî... ei voi,
nigroteilor, s lta i turu’ di pi gios i asculta i ai i
la domnu’!
Doi zdrahoni de culoare î i l sar balt partida
de zaruri i se repezir s i ofere serviciile lui
Floris i Adrien.
Porunc , misiu!
Ai cui sclavi sunte i? întreb Adrien, temându-
se s nu dea de bucluc cu vreun st pân hapsân.
Eu sunt om liber, misiu, replic mândru unul
din negri, sc rpinându- i p rul cre .
Cum te cheam ?
Cicelon, misiu!
i pe tine? întreb Floris întorcându-se spre
tovar ul acestuia.
E sclav, misiu, dar st pâna mea foalte bun la
mine. Ea foalte buculoas eu ajut la tine...
i cum î i spune, b iete?
Jasmin, misiu!
Amuza i de jargonul celor doi, Floris i Adrien
zâmbir . Fiece nou zi petrecut în colonie le
dezv luia pitorescul locuitorilor ei. Versailles-ul
sese undeva departe, în amintire, de parc
n-ar fi fost...
E-n regul ! Ciceron i Jasmin, face i rost de
un c rucior i duce i cuferele i l zile noastre la
hanul Leul de Argint de pe strada Bienville. ti i
unde se afl ?
Disigul, misiu!
Perfect! Când ajunge i acolo, primi i fiecare
- 36 -
câte cinci pistoli, le promise Adrien.

Perspectiva acelei „averi” p ru s dea aripi
hamalilor. Cei doi fra i z bovir s supravegheze
desc rcatul bagajelor. Jasmin i Ciceron se
descurcau de minune. Sc pa i de grij , gentilomii
se îndreptar , urma i de Feodor i Li Kang, spre
pit nia portului. Aici se foia o faun pestri .
Toat lumea striga i gesticula. Solda ii f ceau
coad la ghi eele de distribuire a soldei, indienii
coloniza i i m run ii cultivatori din împrejurimi
i vindeau recolta de porumb, zilierii pândeau s
le pice un angajament ca s aib ce cheltui la
cabaret, negustorii de sclavi a teptau s le
soseasc un transport de „abanos”, matelo ii î i
ofereau serviciile c pitanilor de corabie. Câ iva
plantatori boga i aduseser convoaie de c ru e
pline cu indigo i trestie de zah r, al i câ iva
gentilomi veniser s cumpere care un arm sar,
care o slujnic de culoare. În port g seai tot ce- i
poftea inima, inclusiv femei de moravuri u oare i
de toate culorile.
O superb creatur , cu tenul imperceptibil
ciocolatiu, se apropie de Floris.
Dac m vrei, monseniore, ie n-am s i iau
bani!
Fata vorbise pe leau i Floris îi aprecia
sinceritatea. O privi cu aten ie. Sub umbrelu a ei
cochet nu ar ta deloc r u, ba chiar era foarte
apetisant . Ochii ei negri catifela i îl priveau
discret provocator, în vreme ce buzele cirea
coapt dezv luiau iragul de o albea
- 37 -
str lucitoare al din ilor.

Floris î i scoase politicos tricornul i o salut pe
necunoscuta care îi amintea de departe de Belle
Rose, tren roasa de pe Pont-Neuf8.
Draga mea, propunerea ce-mi faci este cum
nu se poate mai îmbietoare, din p cate îns m
aflu prins de unele obliga ii m runte... trebuie s -
mi iau caii de la potcovit...
Cum i-e voia, monseniore, eu o vorb am.
Dac te r zgânde ti întrebi de Carlotta la doamna
Gobal, pe strada Orléans, chiar în spatele
catedralei.
Fata îi întoarse spatele i se dep rt în fo net de
suri. Sub imboldul unei inspira ii de
moment, Floris alerg dup ea.
Frumoasa mea, mi se pare mie sau nimic din
ce se petrece în portul sta nu- i scap ?... Nu
cumva ai auzit vorbindu-se despre o corabie...
„Frumoasa din Louisiana”?
Carlotta î i miji ochii ca i cum ar fi vrut s afle
ce dedesubturi ascundea întrebarea lui Floris.
În elegând ce se petrece în mintea ei, acesta se
gr bi s -i explice:
Vrem s d m de urma ei, pentru c la bord se
afl o b trân veri oar de-a noastr ... Ar fi
trebuit s ajung de mult aici, de vreme ce a
ridicat ancora la Bordeaux cu dou luni înaintea
noastr ...
La c pit nia portului te-ai interesat? îl
chestion Carlotta.
8 A se vedea Floris, dragostea mea.
- 38 -
Desigur, dar n-au primit nici o tire i se tem

c-ar fi e uat...
Ca s nu dea de b nuit, Floris vorbise pe un ton
extrem de deta at, fata îl privi lung i, dup ce
ov i o clip , se hot rî s -i ofere o speran :
Caut -m unde i-am spus, monseniore, dup
miezul nop ii.... s-ar putea s i dau vreo veste!
Încântat, Floris o privi cum se îndep rta
ondulând gra ios din olduri. Întorcându-se pe
lcâie, se apropie de Adrien care se angajase
într-o discu ie aprins cu un marinar. Floris n-
avea nevoie s -i aud ca s tie despre ce anume
vorbeau.
Feodor i Li Kang tocmai aduceau caii de la
potcovar. Din fericire, iapa alezan nu mai
chiop ta. Lini tit în privin a ei, Floris î i l
privirile s lunece pe undele mocirloase ale
fluviului.
lepuri înc rcate pân la refuz coborau pe firul
apei venind dinspre Illinois. Barcagii cu bra e
vânjoase i ar mite de soarele tropical cântau, cât
îi ineau bojocii, melodii celebre pe Pont-Neuf,
adaptându-le strofele la situa ia local . Floris îi
asculta cu inima p truns de melancolie:
Ca s umple tot inutul
De pe Mississippi,
Mul i b ie i i feti cane
Au uitat Parisul
i-au f cut copii
La, la, la, li
La, la, la, re.
- 39 -
Un sim mânt de acut nostalgie îl cuprinse pe

Floris. F s în eleag prea bine de ce,
Louisiana îi reamintise brusc de Ucraina. Acea
Ucrain unde fusese pe punctul de a ajunge rege
al cazacilor r zvr ti i...
„Aici soarele e mai str lucitor i p mântul mai
roditor, aici ploile sunt mai blânde i sufletul
cazacului mai nedomolit!” Da, a a îi vorbise na ul
u, Hatmanul Saratov. Numai c aici, în
Louisiana, cu excep ia lui Feodor, nu se afla nici
picior de cazac. Floris oft .
Bun ziua, domnule de Portejoye! Ce stai a a
pe gânduri? Ei, m auzi?
La auzul acelui glas de femeie, Floris se trezi din
reverie. Marie-Blanche Chiendel de Pontalba se
afla pe capra unei c ru e înc rcat cu baloturi de
bumbac i cu câteva sclave ghemuite pe
deasupra.
Vesel i zâmbitoare, tân ra femeie purta o
rie mare de pai, care îi ferea obrazul de razele
fierbin i ale soarelui. Buclele ro cate i se r sfirau
galnic pe umeri. Într-un cuvânt era
fermec toare..
Respectele mele, doamn , sunte i cel mai
minunat vizitiu din câ i mi-a fost dat s v d
vreodat .
Ce s fac, domnule, trebuie s -mi vând
recolta... La câteva leghe de aici am o planta ie de
care acum sunt nevoit s m ocup singur ...
Floris se rezem cu mâinile de loitrea c ru ei.
- 40 -
Marie-Blanche se aplec brusc spre el.

Planta ia mea se afl la trei leghe de aici, pe
oseaua spre Bayou Saint-Jean. În fiecare sear
cânt la clavecin, a a c nu te pot primi decât
dup ceasurile unsprezece. Vino... te a tept.
Floris f cu un calcul rapid. Oricât de iute de
picior ar fi fost iapa lui alezan , totu i nu avea
aripile lui Pegas. Floris îi lu galant mâna i îi
rut podul palmei.
Ar fi prea crud s a tept atâta, doamn ... cu
permisiunea voastr , voi veni la ceasurile zece...
îmi îng dui i?
Marie-Blanche izbucni în râs, pref cându-se a
nu în elege.
Î i îng dui domnule, î i îng dui... Adu-l i pe
domnul de Villeneuve.. Mi se pare c Juliette de la
Buissonnière trece pe la mine în seara asta... Die,
die!
Vicontesa plesni din bici. Floris lovi cu palma
coapsa unuia din caii atelajului i abia dup
aceea î i scoase respectuos tricornul:
Îl aduc cu nespus pl cere, doamn , amândoi
ador m muzica!
De pe rm se auzir strig te. Toat lumea
alerga spre cheiul de care se apropia o corabie.
Vine „Loara!”... „Loara!”
Floris i se al tur lui Adrien. La bordul goeletei
marinarii începeau s strâng pânzele. Corabia
urca înceti or cursul fluviului. Pilo ii m surau
întruna nivelul apei, aten i s nu dea peste vreun
banc de nisip.
- 41 -
Ai putut afla ceva, fr ioare? întreb Adrien

s i ia ochii de la Loara.
Floris ridic din umeri.
Nu, nimic... Decât c disear ne-a invitat pe
amândoi vicontesa... Dar ie ce- i tot îndruga
marinarul acela?
Fleacuri... nici n-a auzit pomenindu-se de
„Frumoasa din Louisiana”.
Dezam git i pus pe ar ag, Floris întoarse
enervat capul s vad ce-i cu zarva din spatele
lui. O somptuoas calea precedat de un pâlc
de sclavi î i croia drum prin aglomera ia portului.
Face i loc Excelen ei Sale... face i loc... loc...
Guvernatorul, venit probabil s întâmpine cine
tie ce notabilitate aflat la bordul Loarei, cobora
spre chei.
Bun ziua, domnilor... Bun ziua... Bun
ziua... Ce c ldur ! Ah, bun ziua domnule de
Villeneuve... Ce noapte, dragul meu, ce noapte!
Marchizul de Vaudreuil îl lu cu familiaritate de
bra pe Adrien care se sim i pe dat s getat de
privirile invidioase ale „curtenilor”.
Ah, dragul meu, oft cu obid marchizul, oare
cei de la Versailles î i dau seama câte am f cut eu
de când m aflu aici în colonie?... De pild , pân
la venirea mea, pe timpul predecesorului meu,
domnul de Beauville, altminteri un om extrem de
destoinic, cor biile erau nevoite s arunce ancora
la intrarea în delt ; acum, în urma lucr rilor de
amenajare dispuse de mine, fluviul a devenit
navigabil pân chiar la Noul Orléans unde,
- 42 -
precum vezi, exist i port. Louisiana evolueaz ,

dragul meu... din zi în zi colonia este tot mai
prosper i nimeni... da, nimeni dintre apropia ii
regelui nu se gânde te s -i pomeneasc Majest ii
Sale despre ini iativele i succesele mele.
În elegând încotro b tea marchizul, Adrien se
înclin cu mâna pe inim :
Fi i încredin at, excelen , c întorcându-m
la Versailles atât eu cât i fratele meu vom
prezenta Majest ii Sale un raport detaliat asupra
grandioaselor prefaceri tr ite de Louisiana sub
obl duirea Voastr !
Un zâmbet fericit ilumin obrazul rubicond al
guvernatorului.
Dac înainte de a ne cunoa te auzisem numai
lucruri bune despre domnia ta, domnule de
Villeneuve, i de ieri încoace m conving la fiece
pas c cele auzite sunt pe deplin întemeiate...
Dar, hai s ne tragem la umbr , soarele sta m
omoar ... Doamne, ce c ldur !
În timp ce Adrien conversa cu guvernatorul,
Floris se apropiase de calea ca acestuia. Marchiza
de Vaudreuil deschisese portiera i se l sa curtat
de o droaie de gentilomi. Printre ei, Floris îl
recunoscu pe cavalerul Gaëtan d’Artaguette i pe
baronul Populus de Protais, care cu o noapte în
urm îl secondaser în tentativa lui disperat de
stingere a incendiului.
Pe str mo ii mei, doamn marchiz , nu v fie
team de indienii Chicachas. Ca s ajung la
dumneavoastr ar trebui s treac mai întâi peste
- 43 -
cadavrul meu!
Ei las , d’Artaguette, nu-i cazul s fii a a
patetic! pufni în râs Populus secondat de ceilal i
gentilomi.
Marchiza se ar ta foarte prost dispus , ceea ce
era perfect de în eles din partea cuiva care în ajun
sese f cas , f rochii i mai ales f
bijuterii! Î i contempla atent curtezanii. Le
cuno tea pân i m selele din gur i poate
tocmai de aceea o plictiseau de moarte. Deodat
privirea i se învior . Îl z rise pe Floris, care st tea
la umbr , rezemat de o barac de lemn.
Psst... domnule de Portejoye.. Apropie-te...
Vino aici... Pffii... ce c ldur îngrozitoare... Te rog
-mi bra ul domnule... Malbrou... umbrela mea!
Un sclav cât un munte se precipit i înmân
st pânei sale, cu extrem delicate e, obiectul
cerut. Gentilomii se d dur de-o parte ca s -i fac
loc de trecere lui Floris. Acesta se înclin f o
vorb dinaintea marchizei. Tulburat , doamna de
Vaudreuil îi contempl ceafa puternic i buclele
strânse cu o panglic de catifea.
Ridicând capul, Floris îi surprinse privirea. O, de
câte ori nu citise el acel impuls în ochii femeilor,
fie c erau de rang înalt ori ni te biete subrete...
FLORIS, DRAGOSTEA MEA... FLORIS... Toate îi
murmuraser numele, topite de dragoste... Pân
i o împ teas 9 c zuse în mrejele frumosului
Floris. O singur ingenu îi rezistase... Floris î i
frec fruntea ca s alunge norul ce-i trecea prin
9 A se vedea Floris, cavalerul de Petersburg.
- 44 -
fa a ochilor. i o ajut pe doamna de Vaudreuil s

coboare de pe scara cale tii. Degetele marchizei se
încle tar de ale lui.
S mergem pe chei, domnule...
Îndoindu- i cotul, Floris îi oferi bra ul. Malbrou
porni dup ei ap rându-i de soare cu umbrela.
Ceilal i curteni îi urmar îndeaproape. Dup
câ iva pa i f cu i în t cere, marchiza vorbi cea
dintâi:
Î i sunt nespus de recunosc toare, domnule,
ca i domnului de Villeneuve. Copiii mei au fost
tare ferici i c guvernantele lor au sc pat cu via .
Ce s -i faci, copiii se ata eaz lesne, prea lesne!...
Marchiza avea aerul s se scuze.
Floris o privi cu r ceal .
A a i este normal, doamn ... Cum v sim i
dup atâtea emo ii? V-a i mai revenit?
Nu, domnule... nu... Nu mai am cu ce s m
îmbrac... am r mas complet dezbr cat ... Nu
zâmbi domnule! protest moale marchiza la
surâsul ironic al lui Floris. Cea mai frumoas din
parurile mele s-a dus pe apa copc i... Ah, era s
uit, m-am mutat împreun cu câteva slujnice la
re edin a mare alului de Belle-Isle, undeva în
afara ora ului. Voi locui acolo pân când ne vom
construi un nou palat... Guvernatorul îns
mâne la Noul Orléans... foarte trist sunt c va
trebui s m despart de el pentru o vreme! încheie
ap sat marchiza.
Nu era nevoie s spun mai mult. Floris
pricepea i singur cât de fericit era de fapt
- 45 -
marchiza de aceast nea teptat ocazie de a- i

face de cap.
Trebuie s l sa i de-o parte gândurile astea
negre... S v distra i doamn .. S primi i
musafiri... S face i muzic ! murmur ma inal
gentilomul.
Frumoasa Arthémise se opri i se b tu cu palma
peste frunte, de parc pân atunci nici prin cap
nu i-ar fi trecut a a ceva:
Oh, domnule, Cerul mi te-a scos în cale... Într-
adev r, n-am voie s m las prad neurasteniei...
Ce-ar fi s vii disear la planta ia lui Belle-Isle, pe
oseaua Bayou du Chef Menteur, pe la ceasurile
nou ?... O s cânt m la patru mâini!
Propunerea îl lu pe nepreg tite pe Floris.
Ah, doamn ... mi-e team s nu v deranjez...
poate ar fi mai bine s v menaja i. Colonia are
nevoie de voi... În câteva zile, dup ce o s v
reveni i din emo iile acelui tragic eveniment, v
promit c ....
Nu, domnule ce- i veni? M simt perfect, te
tept, am zis! îi t ie vorba marchiza, f drept
de apel. Ne vedem la nou .
Nu era o invita ie, ci un ordin. Floris î i f cu
rapid socoteala. De i cuno tea destul de pu in
împrejurimile, re inuse din auzite c Bayou du
Chef Menteur se afla la distan de câteva leghe
bune de Bayou Saint-Jean. Seara se anun a
istovitoare pentru biata lui alezan !
Floris se aplec spre urechea marchizei:
Prea bine doamn , dac aceasta v este voia,
- 46 -
n-am s a tept pân la nou . Ner bdarea de a ne

revedea m va aduce la opt.
gulit , marchiza gunguri tandru. Din fericire
n-apuc s-o aud nimeni, c ci în acea clip din
toate piepturile izbucneau strig te i exclama ii de
bucurie. Loara î i coborâse toate pânzele i trei
solide b rci cu vâsle o remorcau cu b gare de
seam aducând-o la rm. V zduhul r suna de
urale ca ori de câte ori în port sosea o nav
francez . Fiecare se înghesuia s afle tiri din
patria mam . Bucuro i, b rba ii î i lansau
riile spre înaltul cerului. Un grup g gios
du buzna pe chei, separându-l pe Floris de
marchiz , spre marea u urare a acestuia.
Marinarii de pe Loara zvârlir parâmele spre mal
i odat vasul priponit, l sar s lunece în jos o
scar înalt de lemn. În aclama iile mul imii
guvernatorul sui cu destul sprinteneal treptele
înguste i cam ubrede. Matelo ii coco i pe
greement i pe verg îl încurajau cu uier turi
admirative. Deodat uralele se înte ir . În rad
trundea acum i Delfinul. Vâsla ii
remorcherelor trudeau din greu ca s -l alinieze la
chei cu Loara.
Ner bd tor s ajung pe puntea Loarei i
urându-i-se s i a tepte rândul, Floris în fac o
parâm .
Doamne sfinte! exclam îngrozit marchiza
zându-l cum se ca în rapel pe flancul
cor biei.
Gaëtan d’Artaguette, Populus de Protais i al i
- 47 -
gentilomi suiau i ei la bord, dar prea pu ini se

încumetau s urmeze exemplul lui Floris,
preferind scara de lemn.
Puntea a treia gemea de lume, cu toate c
femeile r seser pe rm. Coloni tii îi asaltau
cu întreb ri pe matelo i.
Traversarea a fost u oar , c pitane? se
interes guvernatorul.
Cerul s-a milostivit s ne fereasc de peripe ii
nepl cute, domnule guvernator. Am ajuns f
probleme în Coasta de Filde , de unde am preluat
înc rc tura de negri i un vântule prielnic ne-a
împins pân aici... Nu-i a a, domnilor?...
pitanul adresase întrebarea pasagerilor s i.
Floris tres ri. Un b rbat înalt i chipe , de i cam
buh it la fa , se repezi s -l salute cu excesiv
slug rnicie pe guvernator.
Oh, Excelen , c toria a fost o adev rat
încântare, mai ales pentru cineva ca mine, venit
i afle fericirea în Louisiana...
Domnul de Vaudreuil î i duse tricornul la piept.
Bine spus, domnule... domnule...
rbatul î i ridic an b rbia.
Excelen , sunt contele Jéodard Castillon du
Rocher, înnobilat de Maiestatea sa Regele pentru
servicii aduse Coroanei.
Adrien se apropie discret de Floris. Ochii verzi ai
acestuia fulgerau, prevestitori de bucluc.
ine- i firea, îi opti Adrien, mai ales c te
mânii de prisos.
Floris scrâ ni din m sele. De i vedea negru
- 48 -
înaintea ochilor, î i lu fratele de dup umeri i îi

spuse afectuos:
Nu te teme, fr ioare, am s m st pânesc.
pitanul Loarei continua prezent rile.
Îng dui i-mi, Excelen , s v recomand înc
un simpatic pasager de-al nostru, destoinic
camarad în clipele grele i agreabil tovar de
taclale în lungile noastre seri pe mare, c pitanul
de cavalerie u oar Ernaudan de Gastagnac.
La ordinele Voastre, Excelen .
Graiul tân rului cavalerist avea accentul
melodios al gasconilor.
Nu cumva, c pitane i domnia ta te afli aici în
utarea fericirii, ca domnul conte du Rocher?
întreb glume guvernatorul.
Floris cuno tea dinainte r spunsul. Sim ind c
se în bu e, î i deschise tunica. Va s zic
Jéodard i Ernaudan se inuser de cuvânt,
pornind i ei pe urmele Frumoasei din Louisiana.
Vederea rivalilor s i îl scotea din min i pe Floris.
Ca s i p streze cump tul i s nu-l mâhneasc
pe Adrien, coborî pe puntea inferioar . Din cal
tocmai ie eau sclavii în lan uri.
Sub pojghi a de murd rie, pielea lor neagr
tase o culoare cenu ie, nes toas . De altfel
mul i dintre ei p reau a fi grav bolnavi. Din
piepturile tuturor se rev rsa o sfâ ietoare
melopee. Floris îi privi întristat. Nu suporta s
vad oameni în lan uri, poate pentru c el însu i
tr ise umilin a convoaielor de ocna i purta i în
fiare prin pustiet ile Siberiei. Oare valoarea
- 49 -
omului o d dea culoarea pielii? Spre deosebire de

contemporanii s i, Floris era de p rere c nu.
Prea v zuse i tr ise multe, prea asistase sub
toate latitudinile la tragedia unor fiin e maltratate,
tute i torturate, ca s nu considere c sclavia
era o monstruozitate.
Stânjenit, Floris î i întoarse ochii într-o parte.
Ar tându-i cu degetul pe neferici ii paria, un
matelot de pe Loara, exclam satisf cut:
Marf de calitatea întâia... Negustorul a f cut
o afacere bun ... O s ne dea o prim !
Puntea trosni sub pa ii furio i ai lui Floris. Între
timp tr sese la chei i cealalt corabie. Prora ei
aproape c atingea pupa celei dintâi sosite.
sând balt Loara lumea de pe chei d du n val
spre noii veni i.
Ehei, voi cei de pe Delfin, ce ve ti aduce i?...
Cum a fost traversarea?
Am salvat naufragia i!
Pe Floris r spunsul îl plesni ca un bici. Se repezi
ca un nebun spre coverta din fa , ca s aud mai
bine. Pe chei tirea se r spândea ca fulgerul.
Naufragia i... naufragia i... Delfinul a salvat
naufragia i...
De pe ce corabie? r cni Floris cu mâinile
pâlnie la gur .
Ce... ce spune i?
Marinarii de pe Delfinul îi f ceau semn c nu
aud.
În culmea ner bd rii, Floris puse mâna pe o
parâm , î i încol ci picioarele de ea i, f cându- i
- 50 -
vânt, s ri de pe Loara pe Delfin.

Aaah, e nebun?
Doamnele de pe rm închiser ochii, îngrozite.
În via a lor nu v zuser un gentilom cu asemenea
maniere. Tremurând de emo ie marchiza î i sfâ ie
batista cu din ii.
Floris aterizase simplu pe puntea Delfinului.
Floris... ai auzit... Floris?
Adrien î i urmase fratele.
Aaah! Gata-gata s le ine, doamnele î i f ceau
de zor vânt cu evantaiele. Hot rât lucru, fra ii
Villeneuve erau ni te originali.
Atra i de agita ia de pe chei, guvernatorul i
pasagerii de pe Loara coborau tacticos scara de
lemn, dornici s afle i ei ce se petrece. Floris
alerga pe puntea Delfinului. Se opri în spatele
unui breton bine legat la trup i, apucându-l de
umeri, îl întoarse cu fa a spre el.
De pe ce corabie proveneau naufragia ii,
prietene?
Di pi Frumu ica din Louisiana, dom’le! Valeu,
de’ ista’i nebun r u, taic ! se v ic ri bretonul
pierzându- i echilibrul i c zând în fund pe un
balot de parâme, în vreme ce, îmbrâncindu-l într-
o parte, Floris se n pustea ca o furtun spre un
grup de pasageri rezema i de balustrad .
Înc rca i cu baloturi de zdren e, ace tia se
preg teau s coboare la rm.
Floris îi interpel .
Domnilor... v implor... sunte i cumva de pe
„Frumoasa”?
- 51 -
Trei dintre b rba i întoarser capul spre el.

Palizi i încerc na i, aveau ochi tri ti, de câine
tut. Unul dintre ei articula anevoie:
Da, domnule... sunt c pitanul Robineau.
Frumoasa din Louisiana se afla sub comanda
mea. i iat -l pe doctorul Vieille i pe secundul
meu, Domnul de Gallic... În fa a dumitale se afl ,
domnule, ni te bie i oameni dezonora i... Am fost
captura i prin surprindere...
La auzul acelei ve ti îngrozitoare, Floris se
cl tin ca lovit în moalele capului.
Da, domnule... de piratul Fokker Diavolul...
Ne-am împotrivit cu disperare, ne-am luptat ca
leii, dar ne-au cople it prin num r... Ne-au luat
prizonieri i nemernicul de Fokker ne-a zvârlit pe
fundul unei b rci i ne-a p sit în mijlocul
oceanului...
La auzul acestor ultime cuvinte, Adrien îl apuc
febril de bra , întrebându-l cu glas gâtuit:
În afara domniilor voastre mai sunt i al i
supravie uitori, c pitane?
Doar câ iva matelo i, domnule.... Nu v fie cu
sup rare, dar trebuie s coborâm, ierta i-m ...
Marinarii de pe Delfin îi tr geau spre scar pe
cei trei supravie uitori.
Floris i Adrien se privir . Amândoi erau albi ca
varul la fa .
Dumnezeule... a disp rut... sau a pierit... Oh,
nu, fr ioare, nu se poate... Refuz s cred...
Ochii de smarald se înrouraser . Adrien întoarse
capul ca s i ascund propriile lacrimi. O clip îl
- 52 -
înec plânsul, dar î i recap rapid st pânirea de

sine.
S nu ne pierdem speran a, b trâne, vino, s -i
mai întreb m i pe al ii. S coborâm i noi, pe
scar de ast dat , i a a am f cut destul circ.
Frumoasa din Louisiana a fost capturat de
pira ii din Barataria!
tirile se încruci au în aerul fierbinte al amiezii.
Pira ii au pus mâna pe toat marfa!
În ce consta marfa?
Abanos din Senegal i femei.
Albe?
Da, osândite din Paris.
Ha, ha, pira ii n-or s se plictiseasc !
Lumea se strânsese ciopor în jurul celor câ iva
pasageri. Localnicii vorbeau to i deodat ,
interpelându-se i comentând evenimentul.
Sunt ruinat! Ruinat gemea un negustor de
carne vie, cople it de acea lovitur a sor ii: s i
piard tocmai el înc rc tura de negri din Senegal.
Corabia mea... Frumoasa din Louisiana...
Asasinule! url armatorul repezindu-se s -i
strâng de gât pe bietul c pitan Robineau.
Floris i Adrien î i croiau cu greu drum prin
acea înv lm eal . Din fericire statura uria a
lui Floris inspira respect. Cei doi fra i îi z rir de
la distan pe Feodor i Li Kang, care priponiser
caii i veneau, s afle i ei nout ile.
Adrien îl apuc de bra pe unul din naufragia i.
Era secundul vasului.
Pentru numele lui Dumnezeu, domnule Le
- 53 -
Gallic, fi i bun i aminti i-v : a i cunoscut cumva

pe corabie o tân ... Da, o pasager ...
Domni oara Baptistine... Bourguignon!
Buzele lui Adrien de Villeneuve rostise anevoie
acel nume de împrumut.
Am cunoscut-o, domnule... Am cunoscut-o pe
domni oara Bourguignon... ne i logodisem i
Fokker Diavolul mi-a r pit-o!
Ce-ai spus?
Acel strig t de uimire r sun simultan din trei
piepturi: al lui Floris i ale celor doi „rivali” ai s i,
contele Du Rocher i c pitanul de cavalerie
oar de Gastagnac. Cei trei f cur un pas
înainte.
Domnule, ai s -mi dai socoteal , c ci
domni oara Baptistine era logodnica MEA! i am
str tut oceanul pân aici spre a o lua de so ie!
tun Jéodard, stacojiu de mânie.
Pardon, domnule, n-ai nici un fel de drept
asupra domni oarei... Din ordinul Majest ii Sale,
gra ioasa ei mân îmi revine mie! r cni Ernaudan
de Gastagnac, sco ându- i pe jum tate spada din
teac .
Un r cnet neomenesc se auzi din gâtlejul lui
Floris. Adrien d du s -l apuce de bra i s -l in
în loc. Prea târziu. Sângele aprig al Romanovilor i
se încinsese în vine. Nimic nu-l mai putea opri.
nind ca din pu , îl apuc pe Yann Le Gallic
de guler i îl ridic în sus ca pe o marionet .
Te înv eu, la ule, ce-nseamn a nu fi tiut
i aperi logodnica.
- 54 -
Dar, domnule, privi i-mi r nile... Eu sunt un

om de onoare i...
Nenorocitul nu apuc s rosteasc nici un alt
cuvânt. Floris îl strângea de gât, gata-gata s -l
sugrume.
La ule... la ule..., trebuia s mori ap rând-o!
Hei, dar ce se petrece aici? Chestiunea asta
prive te numai pe mine! r cni Jéodard, cu
inten ia de a-l smulge pe Yann Le Gallic din
mâinile r zbun toare ale lui Floris; dumneata ce
te bagi?
Ah, nu, eu sunt trimisul Regelui i, cum
Majestatea Sa inten iona s mi-o dea mie de so ie,
mie îmi revine onoarea de a pune lucrurile la
punct! interveni Ernaudan de Gastagnac.
Trimisul Regelui? Da? Atunci na, poftim!
Lui Floris gelozia îi înzecea puterile. Cu un
formidabil pumn îl doborî la p mânt pe cavalerist.
Lui Jéodard i se strâmbase peruca. Yann Le Gallic
de-abia mai respira. Cei patru se înc ierar
orbe te, rostogolindu-se în praful str zii.
Gentilomii ace tia î i fac de ocar numele.
O teni, la mine! Aresta i-i! ordon
guvernatorul.
Ba nu, l sa i-i în pace! protest marchiza,
care de emo ie î i sfâ iase de tot batista.
Ce se întâmpl ? Ce se întâmpl ? Din ce s-au
luat? se întrebau curioase doamnele.
Marchizul de Portejoye a s rit la b taie ca cel
din urm rânda !
De ce?
- 55 -
S-ar p rea c de dragul unei femei.

Ce n-a da s fiu în locul ei! oft marchiza
frem tând din n ri ca o iap .
Boierna ilor!
Floare de Mai! Bucurie a Zilei!
Cazacul Feodor i chinezul Li Kang izbeau cu
pumnii în spin rile mul imii adunate ca s i
croiasc drum pân la st pânii lor i s le dea o
mân de ajutor. Între timp, Adrien, care avea
oroare de înc ier ri, încercase s -i potoleasc pe
combatan i, îns când colo, f voia lui, se
pomenise cooptat în acea absurd p ruial .
Aha, vrei i tu o trânt ! Poftim, strigase
Jéodard, i, apucându-l de o cizm , îl trase peste
el în v lm agul de bra e, capete i picioare.
Numai c , de i Adrien era fiin a cea mai
temperat din lume, când î i ie ea din pepeni tia
loveasc la fel de necru tor ca i Floris.
Aoleu!
Jéodard i Ernaudan aflau acel adev r pe
propria lor piele. Contele de Villeneuve-Caramey
tia s se bat ca mardeia ii. Matelo ii de pe
Loara i de pe Delfin se înghesuiau care mai de
care s parieze.
Zece scuzi de carton pentru frumosul brunet!
Ba nu, doi pe blond!
Unul pe cavalerist!
Trei de argint pe marinar! Pariurile suiau
vertiginos.
Aaah!
O exclama ie decep ionat ni din zeci de
- 56 -
piepturi. Tot t lindu-se pe chei, cei cinci se

rostogoliser direct în apa fluviului. Curentul
puternic îi îndep rt cât ai clipi de mal.
Aaah, ajutor!
Peruca lui Jéodard plutea spre ocean. Târât de
undele tumultuoase, nefericitul se îneca sub
privirile celor de pe rm. Padin, slujitorul lui
credincios, se lamenta, zadarnic pe chei.
St pânul meu, s ri i, st pânul meu!
Padin î i frângea mâinile cu disperare, dar nici
se gândea s -i sar în ajutor lui Jéodard. Un
soldat m los îl îmbrânci cât colo. Era La
Fortune, ordonan a lui Ernaudan de Gastagnac.
Ehei, c pitane! Încotro? Doar n-o s -l la i
balt pe bietu’ t u La Fortune, de unu’ singur în
ara asta de s lbatici!
Strig tul lui avu darul s -i atrag pe loc
ostilitatea zeflemitoare a localnicilor.
Iete-te la el! Fleanca, maimu oi p ios!
Pe to i dracii, ia zvârli i-l în Mississippi pe
dobitocul la!
Pentru o dat , sclavi i st pâni erau de aceea i
rere.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, face i loc, loc!
Lotusul cu o mie de petale s se deschid în
fa a noastr !
Strecurându-se prin mul imea curio ilor, Feodor
i Li Kang izbutir s ajung în primele rânduri.
Cazacul îi d du cu cotul chinezului i clipi
mechere te spre el, din singurul lui ochi.
St pânii lor înotau mai bine ca Neptun. N-aveau a
- 57 -
se teme pentru ei. Cu toate c Floris i Adrien

erau b rba i în toat firea, Feodor i Li Kang, care
trebuiser s îi educe în condi ii atât de ie ite din
comun, continuau s îi trateze ca pe ni te copii.
Între timp, Floris i Adrien se l sau purta i de
curent. Apa r coroas ostoise furia celui dintâi.
Ei, cum te sim i fr ioare?
Adrien se descotorosi de tunica i de cizmele lui.
Floris îl imit . Cei doi gentilomi se apropiar unul
de cel lalt. De câte ori nu le fusese dat s înoate
astfel, um r la um r, în situa ii infinit mai
periculoase? Bun înot tor, Ernaudan de
Gastagnac îi ajunse din urm . Tân rul cavalerist
înc nu se calmase.
Pentru aceast baie nedorit ai s -mi dai
socoteal , domnule de Portejoye.
În ochii lui Floris se ivi un lic r vesel.
Cu mare pl cere, domnule, parc i-am mai
urit o dat coapsa, la Bordeaux...
i eu bra ul, domnule, precum vezi nu e ti
singurul cu inere de minte.
Floris i Ernaudan se îndreptau unul spre altul.
Prudent, Adrien se întoarse pe spate i se l s
lunece între ei.
Domnilor, v rog, m car a tepta i s ajungem
înapoi la rm.
Într-un vârtej de bra e i picioare lâng ei se ivi
nefericitul Jéodard. Floris întinse bra ul i-l
pescui din mers.
Oare când ai s înve i s îno i, domnule, nu
de alta, dar ai merita s te las s te îneci!
- 58 -
Nu... nu... gâl... gâl... s ... gâl... nu... gâl... faci

asta...
Jéodard se zb tea ca un nebun. Încle tându-se
cu disperare de gâtul lui Floris, îl tr gea i pe el la
fund. F s mai stea pe gânduri, acesta îi arse
lui Jéodard un pumn în b rbie, adormindu-l
pentru o bun bucat de vreme.
Îmi pare r u, prietene!
Adrien pufni în râs.
Hot rât lucru, ori de câte ori îl vezi pe
amantul sta, îl trosne ti. Mi se pare mie ori a
devenit o obi nuin ?
Floris se preg tea s -i r spund pe leau, când
aten ia le fu atras de agita ia brusc a celor de
pe mal. Femeile zbierau isteric. B rba ii ar tau cu
mâna spre un punct din aval. Pe puntea celor
dou cor bii marinarii alergau înc rcându- i din
fug muschetele. Floris, Adrien i cavaleristul
întoarser capul. Yann Le Gallic se l sase în voia
curentului care îl purtase c tre un golfule mâlos
de pe cel lalt mal al fluviului. Acum îns
secundul de pe Frumoasa din Louisiana se c znea
cu disperare s înoate împotriva curentului.
Trunchiurile de copac de la suprafa a golfule ului
începuser s se mi te, lucind în soare.
Pe dat Floris pricepu groaza celor de pe mal.
Întoarce i-v ... Întoarce i-v imediat...
Crocodilii!
- 59 -
Capitolul III
Gloan ele uierau pe deasupra undelor. Cazacul

Feodor mârâi furios.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, nepricepu ii
tia or s -i loveasc pe boierna ii no tri.
Din p cate armele nu b teau îns îndeajuns de
departe ca s -i alunge sau m car s -i sperie pe
crocodili.
Gr be te-te, Lam Ascu it , câinii înfometa i
ai fluviului galben or s -l înghit pe Floare de Mai!
Descurc re ca orice chinez, Li Kang f cuse rost
de o pirog „împrumutat ” de la niscaiva indieni.
Cazacul s ri în fragila ambarca iune care sub
greutatea lui pârâi i se cl tin amenin tor.
Gr bi i-v ! Gr bi i-v ! striga mul imea de pe
chei.
Sfatul era binevenit i mai ales nu-i costa nimic
pe frico ii r ma i la ad post. Doar doi gentilomi
cuser i ei rost de o ambarca iune. Ace tia
erau Gaëtan d’Artaguette i Populus de Protais.
Lua i-o înaintea noastr , v urm m!
Li Kang vâslea din r sputeri. Feodor î i arma
pistoalele. Priveli tea ce li se înf a ochilor, la
dep rtare de vreo patru sute de braseuri, nu era
de fel lini titoare. Pricepând primejdia de moarte
în care se afla Yann Le Gallic, Floris nu ov ise.
Anii maturit ii nu-i temperaser curajul vecin cu
incon tien a, elanul, bucuria luptei cu
neprev zutul i pl cerea gesturilor necugetate.
Ia-l i du-l la mal!
- 60 -
Floris îi pas lui Ernaudan de Gastagnac trupul

inert al lui Jéodard.
Nu, fr ioare, î i interzic! r cni Adrien
pricepând inten ia lui Floris.
s -i dea ascultare, ca de obicei, acesta
pornise cu braseuri viguroase în direc ia
golfule ului.
ine-te bine, domnule, sunt înc departe de
noi!
Auzindu-l pe Floris, lui Yann Le Gallic îi mai
veni inima la loc. Nenorocitul înota cât putea el de
repede. „Trunchiurile de copac” pluteau deja la
suprafa a apei. Cu cât întorcea capul mai des s
priveasc înspre ei, cu atât Yann Le Gallic pierdea
din vitez . Era limpede c începeau s -l lase
puterile. Scârboasele reptile se apropiau v zând
cu ochii. R geau i î i c scau boturile înfometate.
Floris scoase din teac pumnalul i sabia pe care
le p strase la old i le ridic deasupra capului.
Prinde-o! îi strig el rivalului s u întinzându-i
sabia.
Yann ezit o frac iune de secund , cu buzele
încle tate, apuc lama i se întoarse s i înfrunte
cumpli ii agresori. Floris sim ea de-acum vârtejul
stârnit cu cozile de monstruoasele reptile. Se
cutremur de dezgust. La suprafa a apei plutea
mirosul pestilen ial rev rsat din gâtlejurile larg
scate. O sabie fichiui aerul în stânga lui Floris.
Adrien le venea în ajutor. Cei trei erau gata de
lupt . Floris î i încle mâna pe pumnal i îl
ridic deasupra apei. Primul crocodil se afla la un
- 61 -
pas de el.
Deodat , de undeva din imediata lor apropiere
sun o salv . Reptila zvâcni în sus i se pr bu i
inert . Furioase, celelalte loveau apa cu cozile.
Împrejurul celor trei înot tori fluviul parc d dea
în clocot. Alte salve îi lovir pe crocodili între ochi.
Mississippi-ul se înro i de sânge. Gloan ele
uierau pe la urechile celor trei gentilomi care, de
team s nu fie împu ca i din gre eal , se d dur
la fund i înotar pe la mare adâncime spre
mijlocul fluviului unde curentul rapid îi dep rta
cât ai clipi de locul primejdiei. Floris scoase cel
dintâi capul din ap .
În amonte, Feodor i Li Kang vâsleau de zor în
piroga lor, urma i la mic distan de b rcu a
noilor s i prieteni, Gaëtan i Populus. Pentru
tân rul gentilom era limpede c nu lor li se datora
miraculoasa i salutara interven ie. Se aflau la
distan mult prea mare ca s fi putut trage în
crocodili.
Ia seama fr ioare!
Strig tul lui Adrien îl opri la vreme pe Floris, pe
care era cât pe ce s -l izbeasc o stranie
ambarca iune.
Noroc c vasul sta urca pe firul apei,
altminteri s-ar fi zis cu noi! constat calm Adrien.
Floris se dep rt câteva braseuri ca s poat
privi barca salvatoare. Era un fel de jonc
dolofan , construit dup toate aparen ele de cine
tie ce tr snit din golful Mexic. Avea fundul te it,
ca al b rcilor chineze ti, i câte o deriv lateral
- 62 -
de-o parte i de alta. La pupa se în a un soi de

caban cu acoperi de bambus i pere i din doc
albastru. Pânzele catargului erau coborâte i opt
africani sp to i tr geau la ramele deocamdat
suspendate în aer. Vâsla ii râdeau i îi felicitau
zgomoto i pe al i doi tovar i de-ai lor sui i pe
acoperi ul cabanei. Pu tile fumegânde ale
acestora st teau martore dib ciei lor de veritabili
tr tori de elit .
V mul umim, b ie i, v mul umim, dar cine
sunte i voi? strig Floris, din ap , f cându-le
semn cu mâna.
Unul din pu ca i îl salut cu respect, f s
scoat îns o vorb . Era un b iat frumos, bine
cut, îmbr cat doar cu un pantalon ponosit de
pânz . Torsul gol îi lucea în soare. Coborî dintr-
un salt pe fundul joncii i, semn c el era eful, la
un simplu gest al lui, ceilal i afundar vâslele în
ap i începur s rameze energic.
Hei, b iatule, cine e st pânul t u? S tim i
noi cui s trimitem r splata pentru tine i pentru
oamenii t i. Hei, hei! striga Adrien intrigat de
purtarea necunoscu ilor.
Poate c e surdo-mut? î i d du cu p rerea Le
Gallic, ajungându-i din urm pe Floris i pe
Adrien.
Cei doi fra i nu-i r spunser , urm rind din ochi
ambarca iunea ce se dep rta. C petenia vâsla ilor
du într-o parte un col al perdelei i se strecur
în întunericul colibei. Lui Floris i se p ru c aude
un râs cristalin de femeie, acela i din noaptea
- 63 -
incendiului, dar de bun seam era doar o

halucina ie, datorit oboselii i încord rii prin
care trecuse. Vâsla ii ramau ritmic. Jonca
aluneca u or pe luciul apei. Câteva clipe mai
târziu era h t, departe. F s -i dea vreo aten ie,
cazacul i chinezul se precipitar s -i recupereze
pe înot tori. Mai întâi Ernaudan de Gastagnac le
încredin trupul bietului du Rocher, înc n ucit
de pumnul primit în b rbie.
Codi a mea m cam m nânc . Lam
Ascu it ... e semnul trimis mie de Buddha, în
limba-i parfumat , ori de câte ori dragonii cu ase
capete stau s se dezl uie. S fim cu ochii-n
patru...
Feodor se încrunt . Nu-i pl ceau de fel acele
inuturi calde unde de cum puseser piciorul
trecuser dintr-un bucluc într-altul.
Of, tare m-a i speriat, boierna ilor... c eram
departe i n-aveam cum ajunge la vreme pân la
voi... F negroteii aceia, acum v cântam
prohodul!
Nemul umit, Feodor se plesni peste teaca s biei.
Din spatele lui se auzi o exclama ie bucuroas :
Pe Dumnezeul nostru, cu voi nu se plictise te
omul niciodat !
Gaëtan d’Artaguette i Populus de Protais
soseau i ei la locul dramei. iroind de ap , Floris
i Adrien se suir în barca lor, în timp ce Le Gallic
se urca al turi de ceilal i în pirog .
Cele dou ubrede ambarca iuni ajunser la mal
în uralele mul imii de gur -casc . În clipa când s
- 64 -
sar pe rm, ochii verzi ai lui Floris se întoarser

o ultim dat în direc ia joncii. Aceasta se f cuse
nev zut pe dup cotul fluviului de unde
începeau planta iile. Yann Le Gallic s ri cel dintâi
din pirog i se repezi s -i întind mâna lui Floris
pentru a-l ajuta s suie pe chei.
M-a i salvat, domnule, de la o pieire sigur , v
mul umesc pentru curajul i generozitatea
voastr !
Floris îl privi drept în fa . Spre regretul s u
trebuia s admit c marinarul avea un chip
luminos care-i inspira încredere. Din nefericire,
orgoliul nem surat al lui Floris se dovedi mai
puternic decât spontana pornire de a face pace cu
el. L sându-l cu mâna întins , replic sec:
S l m ipocriziile, domnule. i-am salvat
via a doar pentru pl cerea de a te ucide cât de
curând în duel, ca i pe domnii ace tia doi...
ad ug Floris desemnându-i pe Ernaudan i
Jéodard. Oricum, nu mie îmi datora i totul, ci
acelei ambarca iuni misterioase!
i Floris se r suci scurt pe c lcâie.
Yann Le Gallic se lu dup el.
Dar, pentru Dumnezeu, m car spune-mi cine
ti i pe ce temei m ur ti în halul sta?! Ce
leg tur exist între dumneata i Domni oara
Baptistine Bourguignon?
Floris îl privi dispre uitor.
N-am a- i da nici o explica ie, domnule, în
afar de aceea c nu te suport, cum nu-i suport
nici pe ace ti domni. Pe to i trei v vor c uta
- 65 -
mâine martorii mei. Adio, domnule!

Agasat, Floris îl d du brutal la o parte pe Le
Gallic, complet z cit de noua i nea teptata
întors tur a rela iilor dintre ei, s ri cu suple e pe
chei i se dep rt f s stea s -i mai asculte pe
cei ce îl felicitau cu c ldur .
Padin i La Fortune se precipitar spre st pânii
lor.
Ah, domnule conte! Ce spaim , am mai tras,
domnule conte, gemea Padin, sprijinindu-l de
subsuori pe Jéodard.
Ascult la mine, c pitane, las -l dracului pe
rege i hai s-o tergem din ara asta de maimu e,
cu cât mai iute, cu atât mai s tos pentru toat
lumea! implora La Fortune.
Ernaudan de Gastagnac î i roti îngrozit privirile,
ca s fie sigur c nimeni nu auzise vorbele
nechibzuite ale ordonan ei sale. La un pas de ei,
Adrien p rea adâncit într-o discu ie cu
guvernatorul. Ernaudan î i dojeni soldatul:
Taci din gur La Fortune, c m bagi în
bucluc, i mai bine vino s m aju i s -mi schimb
hainele.
Bra la bra cu Adrien, guvernatorul se îndrepta
spre calea ca unde marchiza se instalase
confortabil, r sfirându- i fusta ampl pe pernele
de m tase. So ul ei i se a ez al turi i porunci
vizitiului s dea bice cailor. În timp ce calea ca se
urnea din loc, scoase capul pe portier , f cu semn
vizitiului s opreasc i îi strig lui Adrien:
Pe curând, domnule de Villeneuve... De când
- 66 -
afla i aici urbea noastr i-a pierdut tihna

colonial ... Ah, era s uit: mi-a ajuns la ureche un
zvon despre nu tiu ce duel al domnului de
Portejoye. V amintesc c duelurile sunt strict
interzise. Dac tr snitul sta de frate al dumitale
nu se r zgânde te, s tii c vinovat vei fi
dumneata!...
Concomitent cu aceast agreabil amenin are,
guvernatorul în bra ul i calea ca porni în
scâr âit din osii, stârnind în urm nori de praf
portocalii. Adrien oft resemnat. De când se tia,
i petrecuse via a c znindu-se s i apere
mezinul de consecin ele firii sale extravagante.
Tân rul conte se îndrept spre Feodor i Li
Kang, care îl a teptau cu mâna pe dârlogii cailor.
Azvârlindu-se în a, pornir pe urmele lui Floris.
Se vede treaba c fr mântau acelea i gânduri,
pentru c t cur mâlc tot drumul. Li Kang î i
sc rpina tot mai des i mai ap sat codi a de
oricel.
În fa a hanului „Leul de argint”, Elisa i Grégoire

îi a teptau frângându- i mâinile.
Domnule Adrien... domnule Adrien, ce s-a
întâmplat?
Îngrijora i, fidelii servitori le ie eau în cale
re ilor.
Adrien desc lec dintr-un salt.
Nimic, nimic prieteni! Precum vede i sunt
teaf r. Floris a venit?
Da, r spunse Grégoire, apucându-i calul de
- 67 -
dârlogi; era posomorât i murat pân la piele ca i

dumneavoastr , domnule Adrien, nici nu s-a uitat
la noi... Spune i-mi, domnule Adrien, a i aflat
ceva despre micu a noastr Baptistine? cobori
glasul Grégoire.
Tân rul conte îl b tu afectuos pe um r pe
credinciosul s u servitor pe care îl iubea i îl
respecta ca pe un p rinte.
Nu, adic nu prea, bietul meu Grégoire... dar
nu fi îngrijorat, cât vreme nu se tie absolut
nimic despre ea exist înc speran e s o g sim.
Nu degeaba zicem noi, francezii, „e bun veste s
n-ai veste”. Mai bine spune-mi, le-ai dat acestor
doi fl i cei cinci scuzi promi i de mine?
Adrien se referea la cei doi africani care, a eza i
pe vine lâng un munte de cufere, î i a teptau
cumin i plata.
Nu, domnule Adrien, pentru c nu mi-au
pomenit nimic de bani.
Jasmin i Ciceron, poftim, lua i pentru
osteneala voastr !
i Adrien le puse în palm câte dou zeci de
monede de aram . Ului i de generozitatea lui, cei
doi se repezir s -i s rute mâinile.
Milsi misiu! Tu bun st pân! Dac vleo alt
culs f cut, tu chemat la noi, noi vinit la tine...
Str fulgerat de un gând, Adrien îi întreb :
Vreunul din voi a auzit cumva de un st pân
cu mul i sclavi i o planta ie pe undeva în
amonte? Are un soi de corabie cu fundul plat, cu
o colib de bambus pe ea... tras de opt vâsla i...
- 68 -
un soi de jonc .
Holbându-se unul la cel lalt, cei doi negri
cl tinar cu regret din cap.
Nu, misiu... nu... nu tie la noi...
Atunci str dui i-v s afla i, întreba i-v
prietenii, interesa i-v prin port. Dac prinde i
vreun fir, da i-mi de tire i ve i primi de la mine
înc o dat pe atât! le promise Adrien.
Po i bizui la Cicelon i Jasmin!
Ferici i, cei doi negri o tulir cât îi ineau
picioarele. Adrien îi urm ri o clip cu privirea.
s tie prea bine de ce, îi inspirau o total
încredere. Mai mult, sim ea un fel de solidaritate
fratern pentru durerea acelor dezr cina i din
Africa lor natal .
Adrien intr în han i sui glon în apartament.
Floris se b cea într-o cad cu ap fierbinte.
Chipul lui încruntat nu prevestea nimic bun. F
o vorb , Adrien începu s se dezbrace. Într-un
târziu, Floris se hot rî s rup t cerea.
Adrien, mâine diminea la prima or te vei
duce acas la domnul du Rocher pentru a-l
întreba ce loc, ce or i ce arm prefer . Pe urm
faci acela i lucru cu domnii de Gastagnac i Le
Gallic!
E ti sigur c nu vrei s te duelezi cu to i trei
deodat ? îl întreb cu r ceal Adrien.
Floris s ri din cad ca o fiar .
A a va s zic , refuzi s aperi onoarea surorii
tale?
Floris tremura de furie. În un prosop din
- 69 -
cuierul din lemn de nuc i i-l petrecu peste

mijloc. Adrien sim i c n-avea s -i fie u or. Muind
glasul, încerc s fie ceva mai conciliant.
Ascult -m Floris... adic nu, mai întâi
calmeaz -te i înceteaz de a te mai învârti prin
camer ca un leu în cu ... Te rog s -mi spui,
dar cinstit, nu i se pare c începi s exagerezi? N-
ar strica s fim mai pruden i... f s vreau am
auzit o frântur de conversa ie care m-a pus pe
gânduri... s-ar putea ca acest Gastagnac s nu se
afle aici de capul lui.
Cum adic ? morm i Floris frecându- i nervos
mâna prin p rul buclat. Te rog s nu n scoce ti
cine tie ce ca s m faci s m r zgândesc!...
Adic , continu imperturbabil Adrien în timp
ce- i scotea pantofii, s aib instruc iuni precise
din partea regelui... cum ar fi s -i transmit fiece
gest i fiece cuvânt al nostru i... poate s o duc
înapoi la Versailles.
Splendid! Vrei s spui c Gastagnac este
spionul regelui! Cu atât mai bine, îmi va face mai
mult pl cere s -i fac o gaur de trei degete în
piept. Frerot10 nu va avea încotro, doar tii prea
bine ce pact am încheiat cu el!11
Floris, Floris... termin cu bravada... Ce
rezolvi ucigându-l pe am râtul sta? Î i mângâi
orgoliul r nit. Dar merit s sacrifici pentru asta o
via de om? Oricum nu- i pot fi de niciun ajutor.
Guvernatorul ne-a interzis categoric orice dueluri
10 Porecl dat de curteni Regelui Ludovic al XV-lea.
11 A se vedea volumul Frumoasa din Louisiana.
- 70 -
i a trece peste cuvântul lui ar însemna...

Floris începu s râd batjocoritor.
Oho, a a st treaba! Doamne cum te-ai mai
schimbat, Adrien! Va s zic nu po i sau nu vrei
treci peste cuvântul guvernatorului... Bravo,
fr ioare... Ace ti indivizi au avut o purtare
nedemn de un gentilom... i-au trâmbi at în
gura mare pasiunea pentru Baptistine i pentru
asta îmi vor da socoteal , cu sau f sprijinul
u; este de datoria mea s-o fac!
Floris, Floris... te rog... n-ai s treci Louisiana
prin flac i spad pentru c Baptistine a
disp rut... Aminte te- i c s-ar putea ca ea s nu
se mai afle printre cei vii... dac scumpa noastr
Baptistine a pierit...
Vocea lui Adrien se frânse i ochii viorii se
umeziser . Gândul c zânei lor blonde i s-ar fi
putut întâmpla o nenorocire îl d râma acum.
Strivit de povara fatalit ii, se pr bu i pe un
fotoliu cu capul în mâini... De ce fusese dat ca
Floris, credincios jur mântului f cut Dragonului
Albastru, s descopere c Baptistine nu era i
sora sa, ci numai a lui Adrien?... De ce Prea
Iubitul se îndr gostise de Baptistine?... De ce
ingenua lui surioar dezl uia pasiuni
furibunde?... i de ce orgoliosul Floris c zuse i el
în capcana unei asemenea pasiuni?... Adrien mai
avea i alte întreb ri sortite a r mâne pe veci f
spuns. Singura lui certitudine din acea clip era
aceea c , dup o tragic noapte de iubire, aflând
de la Floris teribilul secret al genealogiei sale,
- 71 -
Baptistine î i luase lumea în cap pornind spre

Louisiana. Adrien închise ochii. Lacrimi grele i se
rostogolir pe obraji. Spectacolul durerii lui îl
îmblânzi ca prin farmec pe Floris.
Iart -m , fr ioare,... Nu m-am îndoit nici o
clip de curajul t u i nici nu e cazul s fii
disperat, pentru c Baptistine tr ie te!
Mirat, Adrien î i ridic fruntea spre el.
Îmi spui asta doar ca s m lini te ti, da?
Nu, Adrien.
Atunci? Ai aflat ceva?
Nu... pur i simplu simt c n-a murit!
Afar începea s se înnopteze. Floris se apropie
de fereastr . Clopotul m stirii Saint-Cyr b tea
de apte i jum tate.
Dac tr ie te i d m de ea... ai s-o ier i,
Floris? întreb înceti or Adrien.
Floris se aplec s caute o c ma cu jabou într-
un dul pa din lemn de salcâm. Când se ridic ,
ochii lui verzi erau întuneca i ca frunzi ul p durii
sub un cer de furtun .
I-am oferit numele meu de bastard, dragostea
mea sincer i credin a mea, Adrien, iar ea... ea
m-a umilit i m-a ridiculizat cu to i ace ti
rba i... Gallic sta, ce favoruri a avut de la ea ca
o iubeasc atât de nebune te? Nu, Adrien...
nu, vie sau moart n-am s-o mai pot ierta... n-am
pot decât... s m r zbun!
- 72 -
Capitolul IV
Pe drumul spre Bayou du Chef Menteur

magnoliile r spândeau un parfum îmb tor. Iapa
alezan galopa pe o osea în toat regula, lat de
patruzeci de picioare. Din goana calului Floris
admira roadele h rniciei colonilor. Lumini uri
iate în desi ul stejarilor seculari ad posteau
re edin ele de o albea imaculat ale
proprietarilor de planta ii. Dintre toate, cea mai
impun toare era desigur aceea a mare alului de
Belle-Isle, vestit pentru peristilul s u cu coloane
delicate.
trunzând pe poarta parcului, Floris î i struni
alezana s mearg la pas. Pe peluze crengile
slinilor chineze ti se încovoiau sub povara
glicinelor viorii i a iasomiei înmiresmate.
Floris desc lec dintr-un salt. Se vedea cât de
colo c era a teptat. Din umbra zidurilor un sclav
se repezi s -i ia calul i s -i duc la grajduri.
Pe aici, misiu! opti cineva în întuneric.
Surprins, Floris întoarse capul. O tân
negres îi întindea o tor . Floris o urm spre o
porti dosnic . Fata îl preceda cu câ iva pa i,
leg nând din olduri. Tân rul se a teptase s fie
condus în salonul cel mare. Când colo, negresa
începu s urce o sc ri în spiral .
Cum te cheam ? o întreb Floris, amuzat de
mersul provocator al negresei.
Bossi, misiu!
E ti în serviciul doamnei marchize?
- 73 -
Da, misiu, v zut la tini când salvat b trâni

dac di la fligale.
Floris o apuc de bra i luându-i tor a din
mâini i-o apropie de obraz ca s-o vad mai bine.
E ti sclav , Bossi?
Floris o privea uimit de fine ea i armonia
tr turilor ei.
Da, misiu... da’ marchiz i marchiz foalte
buni la mini... copii nu sunt l i, dac ei plecat,
Bossi foalte nenolocit , Bossi atunci vândut, nou’
st pâni poate l i s fi... Tu, dl gu . Dac eu
pl cut la tini, tu cump lat Bossi?
Bossi îi zâmbea cu nevinov ie. Înduio at, Floris
se aplec i-i s rut abia sim it, ca unui copil,
buzele întredeschise. Se vedea cât de colo c Bossi
era neprih nit ca un înger. Floris nu s-ar fi codit
o corup , dar ce te faci, acum era a teptat.
Incorigibilul seduc tor oft , promi ându- i s i
aminteasc de ea la momentul potrivit.
Deocamdat nu te pot cump ra, Bossi, dar
dac marchizul i marchiza de Vaudreuil p sesc
colonia, î i f duiesc s am grij de tine. i acum
du-m la st pâna ta, sunt i a a în întârziere.
Bossi îi întoarse spatele cu p rere de r u i urc
scara f s mai sufle un cuvânt. În capul
treptelor, o raz de lumin se strecura pe sub o
întredeschis . Bossi o d du de perete. Floris
i scoase tricornul înainte de a p trunde într-un
elegant budoar tapisat cu o indian viu înflorat .
Înfipte într-un sfe nic de argint, lumân ri de
culoarea trandafirului, aruncau o lumin blând
- 74 -
asupra canapelei din salcie pe care se afla întins

lene doamna de Vaudreuil. Un neglijé din m tase
aurie punea în valoare decolteul superb al
marchizei.
Vai, ce necaz, ce r u îmi pare domnule de
Portejoye!
Cuvintele marchizei erau dezmin ite de sclipirea
vesel a ochilor.
Dar ce s-a întâmplat, doamn ? întreb Floris,
aplecându-se s s rute respectuos mâna alb ce i
se întindea.
Marchiza se ridic într-un cot.
Ei bine, domnule, n-o s putem face muzic ,
a cum î i promisesem... Mi-a fost cu neputin
g sesc un clavecin prin vecini... Dac-ai ti ce
dureros este pentru un suflet sensibil de
muzician s renun e la pl cerea de a cânta la
patru mâini. Of, dar nu i-am oferit nimic de b ut!
Poate vrei un pahar cu sirop de portocale... Mda,
ia s vedem cam ce-am putea face ca s ne treac
vremea... Cum s ne distr m în lini te ca s nu
deranjez gazdele... Oh, da, ce-ai zice de o partid
de table?
Floris era prea bine crescut ca s i îng duie s
zâmbeasc ori s i permit mitoc nia de a
observa c într-adev r tablele f ceau mai pu in
zgomot decât clavecinul.
Elegant, se mul umi s se încline ceremonios.
Excelent idee... tablele au avantajul de a
putea fi jucate doar în doi. Orice dorin a voastr
o primesc ca pe o delicioas porunc .
- 75 -
La auzul acestui r spuns cu în eles, doamna de

Vaudreuil clipi gale . Floris voi s i trag un
fotoliu capitonat i s se a eze în fa a marchizei.
Aceasta îl opri cu un gest hot rât:
Nu, nu pune mâna pe el, are un picior rupt...
ce vrei, ne afl m într-o colonie i în casa asta
unde sunt doar invitat n-am parte de nici un
lux... la r zboi ca la r zboi... uite, î i dau voie s
te a ezi aici!
Arthémise de Vaudreuil îi ar cu nevinov ie
un cap t al canapelei.
V las, doamn , misiunea de a declan a
ofensiva! exclam Floris trântindu-se între pernele
de m tase.
Vai, domnule, frumos ar fi s te las pe
dumneata s începi? se fandosi marchiza.
Nici gând, doamn ! cel mai bun tunar nu face
doi bani pân ofi erul nu-i dicteaz cum s regleze
tirul. Da i-i drumul!
Floris ispr vise de aranjat tablele albe i negre.
i încruci bra ele i a tept cu n rile frem tând
de ner bdare. Doamna de Vaudreuil lu cornetul
cu zaruri.
ase- ase! Ce v-am spus eu, doamn , o s m
da i gata în doi timpi i trei mi ri!
Floris arunc la rândul s u zarurile. Unul dintre
ele se rostogoli peste o pies alb de-a marchizei.
Vede i ce ghinionist sunt... zar anulat.
Doamna de Vaudreuil î i f cu vânt cu evantaiul.
Insista i domnule, trebuie s face i m car o
poart -n cas ...
- 76 -
Îmi da i curaj, doamn ! exclam Floris

azvârlind iar i zarurile.
duse un doi i un trei. Marchiza se îmbujor .
Po talionul vostru a r mas în pan , domnule.
Da, doamn , ce s fac, a tept pân g sesc loc
intru. Sunte i st pân pe situa ie.
Pendula b tu ora nou . Floris tres ri aducându-
i brusc aminte c nu- i mai putea permite s
piard vremea cu preliminarii inutile de vreme ce
ambii parteneri tiau prea bine pentru ce anume
se afla el acolo.
Ca din întâmplare, Floris l s -i cad mâna
dreapt pe marginea canapelei în timp ce cu
stânga continua s arunce zarurile i s mute
tablele.
Trei-trei, doamn , cu scuzele mele, zâmbi
Floris, în timp ce degetele lui atingeau coapsa
marchizei.
Nu te gr bi, domnule, sau te in în loc. Uite,
cinci-cinci, poart -n cas , îmi pare r u, dar
trebuie s te pun pe tu !
Ba nu, doamn , am dat patru-patru! Nimic nu
mai poate opri.
Doamna de Vaudreuil protest cu un gungurit.
Îmi pare r u, dar uite c te scot eu acum.
Mâna dreapt a frumoasei marchize scotea o
dam neagr de-a lui Floris în timp ce mâna ei
stâng se încle ta de degetele tân rului.
Lua i seama, doamn ! Am câ tigat! i
urmându- i vorba cu fapta, Floris se arunc
asupra marchizei care se l pe spate râzând.
- 77 -
Pendula b tea de nou i jum tate. Tablele

zburar cât colo.
***
Te a tept cât de des pentru o partid ca asta,
domnule! spuse marchiza încheindu- i cochet
deshabillé-ul, în vreme ce Floris î i aranja jaboul
de dantel . Ai talent!
Da i-mi voie s v întorc complimentul,
doamn , pentru c izbânda jocului ine de cum
mi partenera. Iar dumneavoastr ave i o
remarcabil m iestrie!
Arthémise î i în bu i un surâs m gulit. Floris î i
lu tricornul i, dup ce o salut o ultim oar ,
coborî val-vârtej sc rile: n jduia s-o revad în
treac t pe dr gu a Bossi, dar probabil c aceasta
se culcase deja. Auzindu-i pa ii pe pietri ul aleii,
rânda ul îi aduse iapa. Floris s ri în a, nu
înainte de a-l întreba pe sclav:
Spune-mi, b iete, tii cumva cum se ajunge la
Bayou Saint-Jean?
Ti duci la dleapta... pi ulm la stânga, pi ulm
tot dlept... pi ulm fa i la...
Pân s i ispr veasc el polologhia, Floris
ajunsese departe. Clopotul m stirii ursulinelor
tea de zece i jum tate când calul lui p trundea
ca o s geat pe poarta planta iei vicontesei Marie-
Blanche. Parcul i re edin a erau mai pu in
somptuoase decât cele ale lui Belle-Isle. În
cerceveaua ferestrelor nu erau prinse geamuri, ci
luri de muselin , în schimb arhitectura
- 78 -
gra ioas , în stil colonial, avea un farmec insolent

care îl cuceri pe dat pe tân rul gentilom.
Sub un cire s lbatic, calul pag al lui Adrien

rumega fân dintr-o traist . Floris î i leg iapa ceva
mai încolo, lâng un boschet de coada-vulpii.
Schi câ iva pa i în întunericul de nep truns al
nop ii. Mireasma parcului avea un indubitabil
efect dionisiac. Ridicând ochii spre bolta pe care
stelele str luceau feeric, mai puternic i parc
mai aproape de p mânt decât pe oricare alte
meleaguri, respir cu nesa . Pentru o clip uit de
Louisiana. În pofida brizei fierbin i i umede, i se
rea c se afla la Mortefontaine, în castelul
rintesc din Isle-de-France, în urechi îi r suna
ca un clopo el râsul cristalin al Baptistinei.
Amu it, se rezem de trunchiul unui portocal.
Sim ea c se în bu e. O durere surd îl împungea
în piept.
Ah, iat -te, în sfâr it, domnule de Portejoye...
i place s te la i a teptat...
Cu un sfe nic în mân , Marie-Blanche de
Pontalba se ivise pe verand .
Deodat pe Floris îl fulger dorin a nebun de a
porni în triplu galop spre Noul Orléans, unde s
sar pe puntea primei cor bii cu destina ia
Fran a. ov i o clip întrebându-se dac s dea
sau nu curs acelui impuls. Dezertarea nu rima
totu i cu firea lui impetuoas . Furios pe sine
însu i, ni ca din pu spre vicontes .
Iertare, doamn , dar ne-am pierdut...
- 79 -
„Ne-am” pierdut? se mir vicontesa.

Ei da, doamn , iapa mea alezan i cu mine...
Floris f cu o plec ciune adânc . Frumoasa
Marie-Blanche de Pontalba se apropie de el în
fo net îmbietor de m suri. Cu un zâmbet, d du
capul pe spate i î i privi musafirul în ochii
adânci i verzi. Îi înmân degrab sfe nicul, ca s
nu se observe cât de tare îi tremurau mâinile.
Niciodat nu se pierduse într-atâta cu firea în fa a
unui b rbat. Poate pentru c sim ea c de acea
dat n-aveau s se poat mul umi cu o simpl
aventur .
„M va iubi... vreau s m iubeasc ...” î i spuse
în sinea ei tân ra femeie în vreme ce rostea cu
glas tare:
Vino, fii arbitrul nostru, domnule... Nu tim ce
alegem: muzica sau tablele!
Eu spun s d m câ tig de cauz Euterpei! o
sf tui Floris, s tul de jocul cu zaruri.
În salon, Adrien sorbea cu înghi ituri mici un
lichior de cicoare, în compania doamnei Juliette
de la Buissonnière.
Ei, cum a mers, Floris? ridic Adrien capul
spre el.
Cum nu se poate mai bine, fr ioare.
Adrien p rea c se distreaz de minune, iar
Juliette de la Buissonnière gângurea fericit .
Via a la Noul Orléans începea s se organizeze în
ritm burghez. Dup ce schimbar de form câteva
amabilit i, Floris i Marie-Blanche se instalar la
clavecin, în timp ce Juliette i Adrien se ridicau i
- 80 -
se postau în mijlocul înc perii, preg ti i s

danseze.
A a, ia s vedem, ce-a i spune de o gig de
Domenico Scarlatti? propuse vicontesa Marie-
Blanche.
Juliette protest vehement, f cându-i ochi dulci
lui Adrien..
Nu, te rog... vrem ceva mai lent, poate un
contra-dan de Pergolesi...
Sau mai bine o gavot foarte lent de
Couperin? suger volubil Adrien.
Floris se strâmb .
Domnul Couperin e cam dep it!
Ah, am g sit! exclam Marie-Blanche ridicând
ochii din partituri. Vom cânta un „passe-pied” al
domnului Rameau.
Propunerea îi avantaja pe to i patru deopotriv .
Passe-pied-ul avea avantajul c apropia partenerii
de dans i încruci a mâinile interpre ilor pe
claviatura clavecinului.
Îl cunoa te i pe domnul Rameau? îl întreb
Juliette, profund impresionat , pe Adrien care îi
cuprinsese talia cu amândou mâinile.
Desigur, doamn , anul acesta l-am întâlnit de
mai multe ori în dormitorul Majest ii sale.
Domnul Rameau ne-a explicat chiar c muzica
este o tiin fizico-matematic bazat pe sunet...
fenomen fizic... i pe raporturile matematice
dintre sunete... cum vi se pare aceast teorie,
doamn ?
Adrien î i puncta explica iile cu câte o s rutare
- 81 -
furi at pe urechiu e, pe gâtul i pe um rul

partenerei sale. Înfiorat , tân ra î i ridic palma
stâng i i-o uni cu palma dreapt a lui Adrien,
în pozi ia primei „figuri”.
Am citit i eu în Mercure12 o alt teorie a
domnului Rameau care afirm c elul muzicii
este de a exprima i a stârni sentimente!
A a este, doamn , domnul Rameau a scris
într-adev r asta într-un tratat de dinamic
destinat domnului d’Alembert pentru Enciclopedia
sa!
Adrien o strânse la piept pe Juliette, care-i putea
ghici îndeaproape sentimentele exprimate de
anumite modific ri anatomice...
Oh, la-la. Enciclopedia!
Tân ra se l moale în bra ele partenerului ei
de dans. Incitat, Adrien îi f cu cu ochiul lui Floris.
Acesta îns era cum nu se poate mai prost
dispus. Flirtul fratelui s u cu doamna de
Buissonnière îl scotea din s rite. Enervat, aproape
se r sti la vicontesa Marie-Blanche.
Ce facem, doamn , atac m în sol major?
Marie-Blanche de Pontalba se ridic pe jum tate
de pe banchet întinzând gâtul ca s priveasc
mai de aproape partitura. Pieptul bogat împungea
tasea corsajului, în timp ce crupa generoas se
desena sub faldurile rochiei. Privind-o, Floris se
sim i cuprins de pofte sold ti. Tân ra femeie se
ez la loc pe banchet .
O s m mul umesc cu un la minor, domnule!
12 Revist francez la mod , ca i Almanahul Regal.
- 82 -
spunse ea mucalit.
Floris o privi cu r ceal :
Cum dori i, doamn ... am s v las s urca i
singur o octav !
Ochii verzi fulgerau. Exasperat la culme, o r nea
inutil pe vicontes . Aceasta p li i î i mu
buzele.
Sper s ne reg sim împreun , aici, pe aceast
qint a acordului.
Lua i seama la ter , doamn i la principiul
acordului r sturnat! mârâi Floris posac.
Oh, domnule, sunt obi nuit cu qintele
ascendente i descendente!
Marie-Blanche î i p stra sim ul umorului.
Floris atac primul acord. Pe muzica gra ioas
dar plin de elan, Juliette i Adrien se salutau,
piruetau, se atingeau i se desp eau. Cu fiece
figur se apropiau imperceptibil de u a salonului.
Dup o ultim reveren , Adrien o lu de mân pe
Juliette i o trase dup el în înc perea al turat .
Flac ra sfe nicului tremur . Dansatorii
închiseser u a în urma lor.
Plecarea lor îl exasperase i mai r u pe Floris.
Ca un câine turbat, sim ea nevoia s mu te.
Vicontesa îi mângâia degetele la fiece încruci are
a mâinilor.
Do, mi, sol, do!
Floris lovea notele cu furie crescând .
Lua i seama, domnule, aici nu scrie fortissimo!
Piciorul vicontesei se întinse spre pedala ac ionat
de Floris ca o foal de fierar.
- 83 -
Eu improvizez, doamn , replic sec Floris.

Ierta i-m , domnule, cred c e timpul s
atac m preludiul.
Vicontesa îl provoca de-a dreptul.
Eu prefer libertatea varia iunilor!
Duelul verbal începea s -l agaseze pe Floris.
Vicontesa î i lipi coapsa de a lui. Îi venea s o
trateze ca pe o iap . În seara aceea dispre uia
femeile. Le punea pe toate în aceea i oal .
Încornorat, da, fusese încornorat de cea mai
ireat dintre ele! Dispre , asta era tot ce meritau!
Montându-se de unul singur, Floris se r zbuna
pe clapele clavecinului.
Pianissimo, domnule, pianissimo!
Interpretând gre it agita ia partenerului ei,
Marie-Blanche de Pontalba nu mai cânta decât cu
mâna dreapt , în vreme ce cu stânga mângâia
genunchiul lui Floris. Deodat acesta s ri în
picioare, agresiv, violent, superb! Vicontesa se
sim i luat pe sus. Bra e de fier o lipir de
clavecin. Jupoanele fo neau strivite de
îmbr area p tima a uria ului cu ochi verzi.
Marie-Blanche voi s -i in piept, întredeschise
pleoapele i privirea sumbr , aproape disperat a
rbatului o înfior . Se zb tu s se elibereze din
bra ele lui.
D -mi drumul, domnule.... rogu-te... ai mil ...
E ti o c ea de salon, dar tocmai asta îmi
place, mârâi Floris.
Umilit vicontesa începu s plâng . Î i d dea
seama c se îndr gostise nebune te de acel om
- 84 -
ruia, iat , îi ierta orice... Trebuia s -l

înl uiasc , s -l cucereasc pentru totdeauna,
dar cum?...
Într-un acces de neputincioas revolt , îi strig
în fa :
Brut ... e ti o brut !
Floris p li i îi d du drumul din bra e.
Dezechilibrat , vicontesa se cl tin , gata s cad
pe parchet cu poalele peste cap.
Aranjându- i inuta, Floris se înclin :
Adio, doamn ... ave i dreptate, m-am purtat
ca un animal.
Gentilomul travers salonul cu pa i mari i ie i
pe coridor. Vicontesa se calm . tia c dac -l l sa
plece acum, n-avea s -i mai fie niciodat
amant. Fulger tor, în un sfe nic.
Domnule, slujitorii mei s-au culcat,
lumineaz -mi te rog drumul pân la camera mea.
Floris se opri. Admirase dintotdeauna
persoanele tari de înger. Se întoarse în loc i f
o vorb îi lu sfe nicul din mân , precedând-o pe
sc ri. Urcar treptele în t cere. Ajun i pe palierul
primului etaj, Marie-Blanche de Pontalba deschise
a dormitorului. În mijlocul înc perii trona un
pat imens din nuc sculptat, cu picioare în forma
copitei de c prior. Deasupra a ternutului scrobit,
de un alb imaculat, perdelu ele de indian
înflorat ale baldachinului fluturau alene,
cl tinate de o briz abia sim it . În dep rtare un
orologiu b tea miezul nop ii. Floris ov i. Îl
tepta Carlotta. A ez sfe nicul pe m su a de la
- 85 -
capul patului, i d du s ias .

Marie-Blanche îi preveni gestul.
Îndr znesc s te rog, domnule, s faci pentru
mine oficiul de camerist . De una singur nu m
pot descurca i ar însemna s m culc îmbr cat .
Degetele îndemânatice ale lui Floris dezlegar
cât ai clipi ireturile din spate ale corsetului.
Vicontesa c lc în picioare jupoanele rigide.
mas numai într-o c fin din pânz
topit , p rea mai m run ic i mai zvelt . La
lumina lumân rilor, buclele ar mii rev rsate pe
umeri luceau ame itor. Privind-o, Floris î i spuse
se purtase nedrept i nedemn cu ea. Schi un
pas înainte.
Noapte bun , domnule! rosti demn Marie-
Blanche întorcându-i spatele i suindu-se în pat.
Floris c zu în curs . R nit în amorul propriu se
repezi s o cuprind în bra e. Vicontesa voi s
protesteze dar Floris îi astup gura cu un s rut.
Las -m s te iubesc, frumoasa mea!
murmur Don Juanul, cerându-i iertare în felul
u.
Vicontesa ar fi vrut s i se împotriveasc înc ,
dar era prea târziu...
Floris... Floris, dragostea mea... optea Marie-
Blanche, lipindu- i capul de pieptul tân rului.
Îi mângâia u or trupul i degetele îi întârziau pe
conturul nenum ratelor cicatrice, m rturii ale
unui destin greu încercat. Dând de straniul
medalion petrecut cu un nur de m tase pe dup
gâtul lui, se ridic într-un cot i îl cercet cu
- 86 -
curiozitate.
Ce-i asta?
O amintire...
De la o femeie?
Într-un anume sens, da. Cred c este un soi
de talisman, pentru c mi-a salvat de mai multe
ori via a...
Floris o s rut pe frunte. N-avea chef s -i
povesteasc mai multe despre talisman i despre
trân regin Guzrati.
Draga mea... e ti o mic vr jitoare, dar acum
trebuie s plec!
Tân rul î i culegea ve mintele împr tiate pe
podea. Marie-Blanche îi privea admirativ trupul
suplu i musculos, de zeu grec. Floris se îmbr ca
în t cere. Vicontesa i-ar fi dorit s -l p streze
lâng ea toat noaptea, dar era îndeajuns de
în eleapt ca s nu ri te un refuz. Intui ia îi
optea c singura ei ans ca fiara s î i vâre de
bun voie capul în la era s îi lase iluzia deplinei
libert i.
Noapte bun , Floris... murmur Marie-
Blanche somnoroas .
Pe foarte curând, draga mea... r spunse
Floris.
Leg tura lor evolua în favoarea vicontesei. Floris
îi trimise o s rutare din vârful degetelor, închise
a în urma lui i coborî tiptil scara. Din
budoarul al turat se auzeau murmure. Cu
siguran c Adrien nici nu s-ar fi gândit s -l
urmeze.
- 87 -
Câteva clipe mai târziu, Floris galopa sub clar de

lun spre Noul Orléans. Tandre ea dr stoas a
vicontesei îi îmblânzise pornirile misogine.
V duva asta e o comoar la casa omului... la
urma urmei, de ce nu mi-a afla în bra ele ei
tihna sufletului i a trupului? î i spuse el
zâmbind de unul singur.
Trecând pe lâng un pârâu din marginea unui
lan de porumb, Floris opri alezana ca s o adape
i s i r coreasc i el fruntea. Deodat ciuli
urechea. Pe urmele lui se apropia în galop nebun
un c re . Probabil c Adrien încerca s i
ajung fratele. Un al aselea sim îl îndemn pe
Floris s se ascund împreun cu iapa în
porumbi te, de unde putea supraveghea în voie
drumul f s fie v zut. Floris nu se în elase.
re ul f cut una cu coama calului s u nu era
Adrien, ci un b rbat de culoare. Floris se ghemui
la p mânt. F s tie prea bine de ce, ar fi putut
jura c negrul îl urm rea pe el. Stârnind nori de
praf, iscoada se topi în noapte. Floris mai a tept
câteva minute i abia apoi s ri în a. N-avea nici o
dovad precis i totu i inima îi optea c d duse
de un fir. În lucirea clarului de lun i se p ruse a
recunoa te c petenia vâsla ilor de pe misterioasa
jonc .
Miasme pestilen iale îl ame eau pe Floris pe
sur ce se apropia de ora . În canalele putrede
de la periferie, broa tele i buhaii de balt
or iau de zor.
Mizeria asta ar trebui cur at , gândi Floris cu
- 88 -
dezgust, în vreme ce se angaja pe un pode din

lemn de chiparos. Se f cuse de unu i un sfert
când b tu discret la o poart deasupra c reia
atârna o lantern ro ie. O sclav întredeschise
iv rul i îl cânt ri din ochi. Pe Floris îl încerc
sim mântul c se afl în fa a unui telal.
Satisf cut probabil de rezultatele acelui examen
sumar, negresa îl pofti în untru. O alt negres ,
tân i frumoas , îmbr cat cu o rochie cu
crinolin , îi ar drumul spre salonul unde
câ iva întârzia i î i goleau paharele cu cru on sau
cu vin de Frontignan. Clientela pestri reflecta
întocmai compozi ia popula iei din Noul Orléans.
La una din mese, câ iva gentilomi înve mânta i
în somptuoase tunici de brocart i ciorapi albi de
tase, ciocneau vesel cu un grup de vân tori i
de t cari îmbr ca i în haine de antilop cu
franjuri. Ceva mai încolo, doi rani în straie de
droghit13 i cu p rii din blan de castor
sporov iau cu câ iva solda i în uniforme ponosite.
Se vedea de la o po c ace tia din urm î i
cheltuiser întreaga sold pentru noaptea
petrecut în tov ia frumoaselor creaturi cu
pielea ca spuma laptelui sau ca abanosul, care
treceau râzând printre mese.
Bun seara, Portejoye... aha, va s zic te
depravezi i tu cu noi! r sun cu veselie un glas
de bariton.
Floris îi salut de la distan pe Gaëtan
d’Artaguette i Populus de Protais. Be i turt ,
13 Stof cu modele esute din fir de lân sau bumbac.
- 89 -
fiecare din ei inea câte o fat pe genunchi.

Vizita voastr , Monsignore, m onoreaz
nespus... Cu ce v poate fi de folos doamna
Gobal?
Floris se întoarse i d du nas în nas cu o metis
trupe , dup toate aparen ele patroana
stabilimentului. Trecut de patruzeci de ani,
femeia, care în tinere ile ei trebuie s fi fost grozav
de frumoas , purta o superb rochie cu crinolin
din catifea sângerie i o peruc abundent
pudrat . De sub pleoapele grele, ochii mici i ageri
îl priveau sfredelitor pe noul venit. Floris intui c
redutabila matroan nu putea fi p lit cu una
cu dou . Îi inspira o antipatie instinctiv i totu i
curiozitatea îl îmbia s vrea s -i deslu easc
tainele trecutului.
Pe care dintre fete o dore te Monseniorul?
insist Doamna Gobal.
Mi-ar fi pl cut Carlotta! r spunse f s
ov ie Floris.
Va s zic te pricepi, drag prietene!...
Carlotta e cea mai solicitat i cea mai scump !
Vino s i povestim noi ce tie s fac !
Râzând, Gaëtan i Populus î i ridicau paharele
în direc ia lui Floris. Pe dat un sclav îi înmân
acestuia un p rel cu rachiu. Floris ciocni de
departe cu noii s i prieteni i sorbi t ria dintr-o
înghi itur . O c ldur pl cut , binef toare, i se
spândea în trup. Doamna Gobal b tu din
palme. O negres tineric , îmbr cat sumar cu o
fusti scurt i înfoiat , se repezi s afle porunca
- 90 -
st pânei sale, s ltându- i vesel sânii rotunzi i

tari ca dou portocale.
Condu-l pe domnul marchiz la Carlotta!
porunci patroana.
Floris nu se obosi s se întrebe de unde anume
îi tia rangul. La urma urmei, meseria o obliga pe
doamna Gobal s fie la curent cu tot ce se
petrecea în ora .
Floris o urm pe tân ra negres la etajul
luminat a giorno de nenum ratele sfe nice. Unele
camere aveau u a deschis . Din mers, Floris
observ c erau mobilate cu divane înc toare,
acoperite cu pânz de madras viu colorat i
bo it . Pere ii erau placa i cu oglinzi mari,
bizotate. Brusc, Floris realiz c nu mai intrase
niciodat într-o astfel de cas .
Feti cana se opri în fa a unei u i închise, cioc ni
respectuos i o deschise larg, poftindu-l în untru
pe Floris. Întins lene pe o canapea înflorat ,
Carlotta se ridic într-un cot i-l privi u or
încruntat :
i eu care credeam c n-ai s mai vii,
monseniore!
Floris o cercet cu aten ie pe frumoasa
quarteron 14. La lumina lumân rilor p rea înc
mai apetisant i mai rasat decât în plin soare.
Imperceptibile cearc ne viorii îi d deau un aer
fragil i înduio tor. Genele lungi i întoarse îi
adânceau privirea vis toare. Fiin a ei respira în
egal m sur energie i indolen . La un gest al
14 Metis , pe trei sferturi alb i doar pe sfert colorat .
- 91 -
u sclava închise u a.
i-e sete, monseniore? întreb Carlotta.
Floris f cu semn c nu, i se a ez pe marginea
canapelei.
Atunci poate î i plac dulciurile? îi oferi ea o
cup cu praline i fistic.
Singurul lucru care ar putea s -mi plac aici
ti tu, draga mea! zâmbi Floris.
Frumoasa metis a ez cupa pe o m su de
liane negre i se aplec spre Floris.
Ai venit s iei ce i-am promis, monseniore?
Floris ov i. Se sim ea stors ca o l mâie i nu
mai avea chef de nimic. În Louisiana, nop ile
prindeau s se arate pentru el mai istovitoare
decât zilele. R spunse pe un ton indiferent, la
limita grosol niei:
Ah, nu, frumoaso. Voiam doar s tiu dac
mi-ai f cut rost de informa ia cerut ...
Carlotta se dep rt brusc. Rezemându-se de
speteaza canapelei, î i puse mâinile pe dup
ceafa. Îl privi o clip int apoi râse înfundat, f
ca buzele s -i dezveleasc dantura de
rg ritar...
Da, eu când f duiesc ceva m in de cuvânt,
pe când tu, monseniore... ca o proast ce sunt am
crezut c ai venit i ca s m vezi pe mine...
treaba ta... tu pierzi dispre uind-o pe Carlotta.
Floris voi s protesteze, dar tân ra îi t ie vorba:
Taci, nu spune nimic, oricum nu mai ai cum
s-o dregi... Va s zic voiai informa ii despre
Frumoasa din Louisiana... Corabia a fost
- 92 -
capturat de Fokker Diavolul, piratul... Exist

câ iva supravie uitori...
Da, tiu, dar ai aflat cumva ce-a devenit
corabia?
Floris nu- i mai putea ascunde ner bdarea.
Carlotta îl privi lung.
Cau i cumva o femeie?
Da... pe... veri oara mea!
Ni te marinari mi-au spus c au v zut
Frumoasa din Louisiana navigând cu toate pânzele
sus, în Golful Mexicului. Unul dintre ei pretinde
chiar c ar fi ancorat undeva, în Barataria.
Ce-i asta, Barataria?
Patria pira ilor de pe aceast coast .
Floris sim i c -l trece un fior rece pe ira
spin rii.
În afar de asta, Carlotta, spune-mi te rog, ai
auzit vorbindu-se despre un mare proprietar de
sclavi?
Despre care anume, c aici sunt puzderie!
zâmbi batjocoritor Carlotta.
Enervat, Floris ridic din umeri.
tii foarte bine la cine m refer... Doar ai v zut
i tu azi diminea ambarca iunea aceea ciudat
care ne-a salvat. Vreau s aflu cui apar in sclavii
rora le sunt dator cu via a.
i de ce m rog, monseniore? Ce e ti tu:
poli ist? îl lu peste picior Carlotta.
Vreau pur i simplu s m revan ez cum se
cuvine fa de dân ii, r spunse Floris ferindu-se
a-i spune c unul dintre ei se inea pe urmele lui.
- 93 -
Carlotta mestec alene o alun tras prin zah r.

Nu, nu tiu a cui este. Am auzit îns c o
misterioas doamn de neam mare a luat în
concesiune o planta ie de pe lâng Bayou
Monchac... destul de departe de aici, la vreo
dou sprezece leghe de drum, î i direc ia Râului
Ro u i a lacului Pontchartrain... se mai spune c
negrii de pe planta ia aceea sunt oameni liberi i
doamna cu pricina, are în jurul ei o mul ime de
albe, dar pân acum nu le-a v zut nimeni la
fa ... Altceva nu mai tiu, monseniore. Acum e ti
mul umit?
Câteva clipe Floris r mase cu capul în piept.
Chibzuia.
Barataria... sau misterioasa planta ie...
Intui ia îi optea lui Floris c într-unul din cele
dou locuri avea s afle adev rul despre soarta
Baptistinei. S ri în picioare i se c ut în
buzunarul de la pantalonii trei sferturi, de unde
scoase o pung de bani pe care o a ez în palma
Carlottei.
Î i mul umesc, Carlotta, e ti o fat i
jum tate!
Metisa îl privi cu ur .
E ti la fel ca ceilal i... Nu tii decât s
pl te ti... s dai bani... ca s nu-mi datorezi
nimic... Ca to i albii vo tri înfumura i, tu nu po i
decât s o dispre uie ti pe Carlotta. Prea bine,
pleac !
Floris se afla deja la u , cu mâna pe clan .
Mirat, se opri în loc, oft i se reîntoarse spre ea.
- 94 -
Ciudat mai e ti, Carlotta! Nici prin cap nu

mi-a trecut s te jignesc oferindu- i o recompens
pentru informa iile pe care eu însumi te rugasem
mi le ob ii. Te în eli, nu te dispre uiesc defel,
ti chiar una din cele mai splendide femei pe
care le-am cunoscut vreodat . Frumuse ea ta nu
las rece, dimpotriv . Numai c ... nu te
sup ra pe mine... dar, se întâmpl ... În seara asta
sunt absolut sleit de puteri... e singurul motiv,
crede-m ! încheie Floris ru inat.
Frumoasa quarteron pufni în râs.
Tu, monseniore, sleit de puteri? Cu
neputin ... las pe mine!
Era pentru prima oar în lunga lui carier de
seduc tor când Floris p ea a a ceva. Om de
ac iune, era obi nuit s aib ini iativa
opera iunilor. De ast dat îns tonul îl d du
Carlotta, dezbr cându-l cu remarcabil
dexteritate.
Destinde-te în mâinile mele, monseniore, i
uit orice altceva!
Recomandarea Carlottei era bine venit .

Închizând ochii, Floris se încredin a ca un pa
mângâierilor ei dibace, în timp ce, contrar
recomand rilor fetei, în loc s nu se gândeasc la
nimic, începu s î i rememoreze, pe rând, toate
femeile pe care le iubise. Chipurile lor i se
succedau în minte ca într-un caleidoscop. Poate
rachiul nu era str in de acel vârtej amoros!...
Cea dintâi fusese... superba Pauline de Neuilly
- 95 -
Bresle pe care i-o suflase de îndat Regele...

urmase la rând Belle-Rose, vagaboanda de pe
Pont-Neuf... Floris zâmbi la amintirea acelor clipe
ale adolescen ei... i deja din negura trecutului îi
întindea bra ele arevna Elisabeta... Ce
îndr gostit fusese de acea minune de prin es !...
Un oftat amar umfl pieptul gentilomului. Floris
retr ia în gând, de parc-ar fi fost ieri, sumbra lor
dram , incestul pe care fusese la un pas de a-l
comite cu imperiala lui sor ... Da, pe Floris,
bastardul arului, aveau s -l urm reasc pân la
moarte amintirea Elisabetei i nostalgia cupolelor
aurite ale Moscovei... Dar imaginea arinei se
topea alungat de chipul Zingarei, ig ncu a cu
suflet curat, pe unde se va fi aflat ea acum, pe ce
coclauri r cea, urmându- i destinul în atra lui
Vajda Tamärä... Doamna Chong... Ducesa de
Gramont... tribul mongolilor... Floris încerc s le
numere... le pierdea irul... i amintirea tuturor
lea dinaintea uneia singure care îi l sase în
suflet o ran de nevindecat i o cumplit
remu care: Baptistine. Ce demon îl împinsese s
îi zvârle în fa adev rul despre mama ei? De ce îi
dezv luise c se tr gea dintr-o haimana i o
hoa , sora cumplitului Cartouche?... Tocmai el,
bastardul, se g sise s vrea s o umileasc pentru
se n scuse din împreunarea contelui de
Villeneuve-Caramey cu o golanc ?... Ah, de n-ar fi
fost blestematul la de jur mânt pe care îl f cuse
Dragonului Albastru, de nu s-ar fi tiut obligat s
o ia de so ie, cât de fericit ar fi fost lâng ea!...
- 96 -
Mirat de lipsa de reac ie a lui Floris, Carlotta îl

privi. Readus la realitate, Floris îi mângâia cu
blânde e p rul cârlion at:
Carlotta, frumoasa mea, e ti o vr jitoare, m-ai
cut s retr iesc o via într-o clip ...
O privi zâmbind i deodat , cuprins de un soi de
nebunie, o lu în bra e...
Floris adormise cu capul pe um rul Carlottei
care îl veghease toat noaptea, necutezând s se
mi te chiar dac amor ise de tot, de team s nu
îl trezeasc . Soarele era de o suli pe cer când
tân rul se întoarse pe o parte i deschise ochii. O
clip nedumerit, s ri brusc din pat i se îmbr
în grab .
Ai s te mai întorci s-o vezi pe Carlotta,
monseniore? îl întreb în oapt metisa, din
pragul u ii.
Cum altfel, Carlotta?
Floris îi s rut mâna cu degete lungi, ar mii.
Sim ind c metisa îi strecura în palm punga cu
bani, zâmbi înduio at.
La parter, gentilomul se opri o clip în salonul
mas f mu terii la acea or a dimine ii. La o
mas din col , doamna Gobal contabiliza
încas rile. M loasa metis îl privi int , de
parc ar fi vrut s ghiceasc gândurile noului i
generosului ei client. Acestuia îi st tea pe buze s
o chestioneze asupra Frumoasei din Louisiana,
dar lic rul iret din ochii matroanei avertiza c
era mai în elept s se ab in .
Ie ind la lumina soarelui, Floris respir adânc
- 97 -
aerul proasp t al dimine ii, se întinse de-i trosnir

oasele i s ri în spinarea iepei care îl a tepta
cuminte în grajd. În loc s porneasc direct spre
cas , se opri în strada Orléans s comande o
parur de flori pentru Marie-Blanche, un flacon
de patchouli pentru marchiz i o pereche de
cercei de coral pentru Carlotta. Cele trei cadouri
însumau o sut cincizeci de livre.
Sclavul meu va livra pachetele chiar în aceast
diminea , monseniore, promise proprietara
magazinului, fericit de nea teptata plea .
Dac-o in tot a a, nu m v d ajungând prea
departe! î i spuse Floris cu resemnare
desc lecând în fa a hanului „Leul de Argint”.
eza i pe prag, Feodor i Li Kang î i cur au
pistoalele.
Adrien s-a întors?
Da, boierna ule!
Roua Dimine ii înviora privirea bunului nostru
Bucurie a Zilei care îl a teapt pe Floare de Mai în
apele parfumate ale lui Buddha, dorindu- i de o
mie de ori o mie...
Ca orice bun „fiu al Cerului”, Li Kang se lansase
într-o fraz kilometric . Floris îl întrerupse
tr gându-l afectuos de codi .
E-n regul , am în eles. Duce i-v s în eua i
caii, prieteni, i preg ti i-v de drum!
Iisuse Hristoase, Fecioar Marie, Sfinte Iosife!
Unde v mai duce i? se auzi vocea Elisei care
tocmai cobora sc rile.
Floris se repezi spre b trâna d dac , o lu în
- 98 -
bra e i, dup ce o învârti pe sus, o s rut ap sat

pe amândoi obraji:
S d m de-o urm , buna mea Elisa...
Ba eu v rog foarte mult s sta i locului... Of,
-mi drumul, domnule Floris, giumbu lucurile
astea nu mai sunt pentru vârsta mea, protest
daca.
Tân rul se supuse docil:
Eu credeam c-ai s te bucuri, Elisa... Cred c
am dat de urma... scumpei noastre Baptistine... îi
opti la ureche Floris.
Elisa î i l capul în piept privind într-o parte.
Nu v mai amesteca i în via a ei, domnule
Floris... A i f cut i-a a destule boac ne... l sa i-o
pe porumbi a mea acolo unde este...
Floris r mase cu gura c scat . Sc rpinându- i
nedumerit fruntea, porni spre trepte în vreme ce-
i spunea în sinea lui:
„R u a mai îmb trânit Elisa... ba chiar s-a
ramolit de tot, nu mai tie ce vorbe te... Pân ieri
ne înnebunea de cap c de ce n-o c ut m pe
Baptistine, c unde e porumbi a ei, i ast zi,
poftim, hâm... hâm... m întreb ce s-o fi întâmplat
cu ea...”
Încotro pleca i iar i domnule Floris, încotro?
Grégoire ie ea din buc rie tergându-se la
gur . Bravul intendent num ra cu dou zeci de
prim veri mai mult decât Feodor i Li Kang, dar
în ciuda firelor albe ca neaua ce-i nimbau fruntea,
îmb trânea falnic, aidoma stejarilor.
Pornim spre Râul Ro u i spre lacul
- 99 -
Pontchartrain. Vii cu noi, bunule Grégoire?

Mai întrebi?
Grégoire porni într-un suflet spre grajduri s le
dea o mân de ajutor lui Feodor i Li Kang.
Câteva clipe mai târziu, Floris i Adrien coborau.
i puseser cizme i trupurile le aveau încinse de
redingote, cum cerea ultima mod 15. Tocmeala
celor doi fra i fusese strâns . Profitând de
ascendentul avut asupra impulsivului s u mezin,
calmul Adrien impusese un „târg”. Îl înso ea pe
Floris pân la misterioasa planta ie cu condi ia ca
acesta s renun e, m car pentru moment, la cele
dou dueluri.
De i amiaza era înc departe, o c ldur umed
strivea ora ul. În gr dinile caselor dimprejurul
hanului, negri ori în pantalona i de m tase viu
colorat î i r coreau st pânele mi când f
oprire uria e evantaie.
Misiu... Misiu... Eu aflat cine... negli cale
împiedicat clocodili papat la tini i la flatele t u
sunt oameni libeli... ei muncit la male doamn pi
planta ie însple Pontchatain!
tiu, Ciceron, într-acolo i plec m... îi spuse
Adrien, mi cat de devotamentul negrului.
Acesta î i plec fruntea, decep ionat. Sosise prea
târziu i n-avea s mai primeasc r splata
promis . Adrien îi b tu pe um r:
tii s c re ti, Ciceron?
Mai întlebi, misiu? i Cicelon cunoa te dlum,
15 Vestimenta ie lansat de englezi la începutul secolului i introdus la Versailles în 1725, de

ducele de Gesvres.
- 100 -
cu el nu înecat în vleo mla tin !

Floris i Adrien pufnir în râs. B iatul nu era
prost de loc.
Îmi placi, Ciceron... D fuga la grajduri i
spune-i rânda ului c noi am poruncit s î i
închirieze un cal, hot rî Adrien, cerând din ochi
încuviin area fratelui s u.
Feodor, Li Kang i Grégoire se privir cu
oarecare perplexitate. Nu s-ar fi spus c
includerea negrului în grupul lor îi încânta peste
sur . F s aib nevoie s se sf tuiasc cu
glas tare, cei trei devota i prieteni hot râr s -l
in la distan a cuvenit pe acel fiu de sclav, care,
iat , se reîntorcea c rind an un roib de toat
frumuse ea.
De cum d dur col ul, Elisa alerg cât o ineau
picioarele în c ru a ei, se închise pe din untru
având grij s învârt de dou ori cheia în
broasc i scoase din buzunarul or ului un
bile el împ turit în patru. Pleoapele ei obosite se
îngustau în timp ce citea i recitea cuvintele,
pentru c alfabetul îl prinsese mai mult din zbor
i se descurca greu... Mâinile b trâne i
noduroase începur s tremure. Sc bile elul
din mân i se l moale pe podea, la picioarele
patului din lemn de salcâm. Ochii l pto i se
umplur de lacrimi.
Dumnezeule mare... Dumnezeule... porumbi a
mea... Ah, toate astea se vor ispr vi r u!
Supunându-se modei lansate la Versailles i
importate rapid în Louisiana, doamna de Sainte-
- 101 -
Hermine î i împodobea „Frumu ica”16 înf urând-

o în panglici multicolore, când deodat auzi tropot
de cai. Curioas , b trâna azvârli craniul pe pat i
se gr bi s ias pe balconul din fier forjat al
cochetei sale c su e coloniale.
Floris, Adrien i prietenii lor se îndreptau în
galop spre poarta de est a ora ului.
Doamna de Sainte-Hermine era o femeie de
ac iune. Se precipit spre camera noului ei chiria
care, exasperat de canicul , se culcase gol pu .
Nuditatea lui n-o sperie pe b trân doamn ,
dimpotriv .
Domnule de Gastagnac... Domnii de
Villeneuve i de Portejoye tocmai p sesc ora ul!
Ernaudan s ri în sus buimac i cu un gest reflex
i trase pudic cear aful pe burt .
Î i foarte mul umesc pentru informa ie,
doamn ... Hei, La Fortune, îmbrac -te, plec m!
De afar , din curticica din spatele casei se auzi
un morm it. Burduh nosul cavalerist se odihnea
într-un hamac.
Sluga voastr , domnule, susur doamna de
Sainte-Hermine, p sind cu regret camera
tân rului.
Într-o pr lie de pe strada Orléans, baronul
Jéodard Castillon du Rocher, înso it de
credinciosul s u Padin, f cea unele m runte
cump turi, când patroana pr liei în care
tocmai intrase exclam :
Ia te uit , clientul meu de azi-diminea
16 Autentic cap de mort, pe care doamnele din lumea bun îl ineau pe m su a lor de noapte.
- 102 -
se te ora ul!
Jéodard tres ri. În fruntea pilcului de c re i îl
recunoscuse pe Floris. Padin î i trase st pânul de
mânec .
Domnule, v conjur, feri i-v din calea
turbatului sta... parc v d c iar v face ciur!
Ispr ve te, Padin.... tiu eu mai bine ce am de
cut pentru a-mi reg si logodnica! r spunse
demn Jéodard.
Dac domnul p te ceva, înseamn c i-a
utat-o cu lumânarea! oft cu resemnare Padin.
Negustoreasa de m run uri era numai urechi
la dialogul lor. De cum p sir pr lia, trase
oblonul i alerg într-un suflet s povesteasc de-
a fir a p r cele auzite prietenei sale, nevasta
spi erului. Aceasta tocmai pansa rana redeschis
a c pitanului Yann Le Gallic.
Închipuie te- i, Arthémise, c gentilomii aceia
de curând sosi i, care le-au salvat pe negresele
guvernatorului, p sesc ora ul i asta n-ar fi
nimic, dar domnul care era s se înece ieri în
Mississippi p rea s vrea s se ia furi pe urmele
lor.
Yann Le Gallic s ri în picioare ca împuns de un
un.
Sta i domnule... ce face i... hei. Domnule, nu
v-am terminat pansamentul! E nebun! exclam
so ia spi erului privind în urma lui Yann Le Gallic
care alerga în josul str zii.
Ce-or fi având cu to ii în diminea a asta, parc
i-a apucat strechea!? conchise negustoreasa,
- 103 -
rezumând destul de corect situa ia.

s aib habar de agita ia stârnit în urma
lor, Floris i Adrien ajunser la tran eea de
ap rare din marginea ora ului. Tocmai intrau pe
podul de c mid , când din partea cealalt se ivi
o ceat de indieni Natchez. Se duceau s vând în
pia vânat i fleacuri artizanale. Cei doi fra i se
dur la o parte din calea lor, lipindu- i caii de
portalul podului. Ceilal i le urmar exemplul.
Indienii p eau unul în urma celuilalt, cu ochii
pironi i în p mânt. Singur o feti can îndr zni
i ridice privirea. Avea pielea de culoare
deschis , ca spaniolele. Ochii mari i expresivi
bovir asupra lui Adrien. Amuzat, acesta î i
ridic tricornul i o salut cu o plec ciune
adânc . Frumoasa indian î i l precipitat
rbia în piept i gr bi pasul.
Mi s-a p rut mie sau ai f cut-o s ro easc ?
zâmbi Floris pe sub musta .
Adrien î i înfund tricornul pe frunte f s -i
spund . Acum aveau cale liber . Cei ase
trecuser podul i î i lansar caii în galop întins
de-a lungul Mississippi-ului, pe sub salcâmii în
floare. Copitele cailor se înfundau în solul negru,
destul de nisipos. Din fericire, intrar destul de
curând pe un drum b torit, din argil . Panglica
lui ro iatic erpuia paralel cu cursul lene al
fluviului. Caii alergau cu spor. Deodat Floris
trase brutal de frâie, st pânindu- i iapa în plin
elan. Tovar ii s i de drum îl imitar . Dinspre
ocean cre tea un vuiet surd, de parc o baterie de
- 104 -
treizeci de tunuri ar fi intrat în ac iune. Nelini ti i,

Floris i Adrien ridicar din sprâncene. Privir
spre fluviu. Nici o adiere de vânt nu încre ea
undele, iar pe cerul azuriu nu se z rea fir de nor.
S-o fi dând vreo b lie naval în Golful
Mexic... spuse Floris într-o doar .
Adrien se întoarse spre prietenii lor:
Voi ce crede i c-a fost?
Feodor se plesni an peste teaca s biei.
Porcii ia de englezi... n-au de lucru,
boierna ule, las-c le ar m noi lor!...
Ca s dea înc mai mult greutate spuselor sale,
Feodor trânti un scuipat în argila pr foas . Dar Li
Kang îi f cu semn s tac i, ar tând cu degetul
spre cer, p ru s asculte ceva numai de el tiut.
Poate ar fi mai bine s ne întoarcem? propuse
prudent b trânul Grégoire.
Bubuitul se auzea din nou. Amplificându-se
inexplicabil, trecu pe deasupra lor i se topi în
direc ia Illinois-ului. În zare, locuitorii din Noul
Orléans alergau ca furnicile spre fluviu, speria i
de acel straniu fenomen. Ciceron d du pinteni
calului i se apropie de Adrien.
Nu bine, misiu... nu zgomot de om... deget la
Dumnezeu!
Feodor i Li Kang îl privir cu dispre . Voiau s -i
dea de în eles macacului c , împreun , un cazac
i un chinez nu aveau a se teme de nimic.
Ce mai st m?... Înainte!
Floris i iapa lui pornir ca din pu . Soarele
ardea tot mai necru tor. Cei ase cavaleri
- 105 -
galopau în t cere. Nu voiau s o recunoasc , dar

cu to ii aveau presim iri negre. Atmosfera era
înc rcat . La r stimpuri regulate, bubuitul p rea
le in urma c re ilor...
Capitolul V
Dinaintea lor se deschidea o priveli te de vis.

Din s lciile plâng toare, liane înflorite î i
scuturau petalele în potirul invoalt al nuferilor.
slinii s lbatici i m ce ii î i împleteau
cinile pe sub undele vâscoase acoperite cu o
pojghi fin de m tasea broa tei. Bayou
Mantchac era unul din nenum ratele bra e
moarte ale Mississippi-ului.
Iat ala p mântului ce tlemul ! spuse
Ciceron f când semn tovar ilor s i de drum s -l
urmeze pe o potec îngust m rginit cu mu chi
verde mustind de ap .
Feodor ridic din umeri a dispre . Li Kang se
închise într-o mu enie dezaprobatoare, de dragon
lcat pe coad . Rubicondul Grégoire p lea
zând cu ochii. Bravul servitor nu gustase
niciodat ambian ele exotice i acea luxuriant
vegeta ie îl nelini tea. Escadrile de ân ari
coborau în picaj asupra lor, în vreme ce caii
tres reau, speria i de sâsâitul erpilor cu clopo ei.
Cum adic , Ciceron? Nu în eleg! întreb
Adrien.
Nu cumva pe aici sunt nisipuri mi toare?
- 106 -
exclam Floris.
Ciceron cl tin din cap.
Nu, misiu, da’ glij unde puni piciolu’, i tu
fa e la fel, misiu.
Îndatoritor, Ciceron se întoarse i apuc de
stru calul lui Feodor. Era prea de tot.
Cazacul mârâi furios. Nu mai suporta s i vad
tinerii st pâni du i de nas de acel terchea-
berchea tuciuriu.
Pe crucea Sfântului Gheorghe!
Majestuos, Feodor d du pinteni calului care se
ridic în dou picioare i s ri peste trunchiul unui
mesteac n tr snit.
Ia seama, misiu! strig Ciceron îngrozit,
zând c Feodor se abate din c rare. i într-
adev r, ceea ce lui Feodor i se p ruse a fi teren
solid se dovedi a nu fi decât o pojghi sub ire de
mânt plutind pe apele vâscoase.
Floris i Adrien desc lecar fulger tor. Feodor se
zb tea în mijlocul mla tinii. Înnebunit de spaim ,
calul se cabra, dar cu cât d dea mai dezn jduit
din copite cu atât mai r u se afunda. Feodor nu
izbutea s descalece. Un pinten îi r sese ag at
de scar . Primejdia n-ar fi fost prea mare dac la
suprafa a apei n-ar fi început s fo ie, într-o
clip , vipere lungi i negre. Sâsâind amenin tor,
convergeau din toate direc iile spre nefericitul
cazac.
ine- i cump tul, Feodor, te acoperim noi!
strig Floris i Adrien în timp ce î i înc rcau
pistoalele.
- 107 -
La rândul lui, Li Kang î i cump nea în palm

pumnalul cu care intea f gre pân la o
dep rtare de dou sute de picioare.
Nu misiu... l sa i la Cicelon!
Negrul s ri cu capul înainte în mla tin . Înota
pe sub ap , ca un brotac. Dup fiecare braseu
ie ea la suprafa i scotea un straniu sunet
ascu it care p rea s le displac reptilelor. La
fiece r cnet al lui f ceau cale întoars i se
refugiau sub tipsiile imense ale frunzelor de
nuf r.
Primejdia trecuse. Feodor izbutise s î i degajeze
piciorul i ie ea din mla tin tras de Grégoire i Li
Kang. Floris i Adrien se opinteau acum s scoat
afar i calul. Ciceron ni din ap la câ iva
metri de ei. Ru inat, Feodor l capul în p mânt.
Uite ce e, omule, chiar dac ar i de parc te-
ar fi sc pat mum -ta într-un butoi cu catran, de
aci înainte po i s te lauzi c Feodor Tartakovski
i este prieten... prieten îndatorat pe vecie!
Cazacul strângea ca într-o menghin mâna lui
Ciceron, mai-mai s i-o rup . Noroc c Li Kang le
întrerupse efuziunile, cu o plec ciune
ceremonioas :
Fie ca Pe tele cu Solzi de Noapte s fie
spl tit o mie de ani înmiresma i pentru a-l fi
sc pat pe Lam Ascu it din apele uciga e ale
Falsului Dragon... Pe tele cu Solzi de Noapte se
poate bizui pe recuno tin a etern a Lotusului cu
Cinci Frunze!
Ciceron î i rotea ochii, n ucit de acel discurs
- 108 -
metaforic din care nu pricepea o iot .

Bravo b iete... Bravo, e ti un tip curajos!
Floris i Adrien îl b teau cu simpatie pe um r pe
noul lor prieten. De acum, Ciceron era de-al lor!
Micul grup se preg tea s încalece i s i vad
de drum, când de undeva de aproape r sunar
focuri de arm . Cei ase se repezir într-acolo. Un
spectacol nea teptat se oferea privirii lor. În
mijlocul mla tinii se c znea s se in la
suprafa Jéodard Castillon du Rocher. Pe c rare,
Ernaudan de Gastagnac i Yann Le Gallic tr geau
de zor în masa de erpi negri, în timp ce Padin i
La Fortune se v ic reau care mai de care:
Aoleu! M iculi ! Aoleu! Ce ar nenorocit !
Ciceron se preg tea s plonjeze din nou.
Floris îl opri cu un gest.
Nu, de idiotul sta m ocup eu! morm i el
dezbr cându-se de tunic .
Ochiul de m tasea broa tei se închise deasupra
lui. Floris înot pe sub ap sco ând din timp în
timp capul ca s emit ip tul ascu it înv at de
la Ciceron.
Foalte bine, bavo.... Misiu fa e ca s lbati ii! îl
felicit Ciceron, mândru nevoie mare de „elevul”
u.
Acesta îl tr gea dup el pe Jéodard, ca pe un sac
de cartofi.
Hai, mi -te... Va s zic , orice-a face, îmi
este scris s mi te încurci mereu în picioare!
Jéodard se trânti pe patul de mu chi.
Ah, mul umesc domnule de Portejoye...
- 109 -
Mul umesc... De fapt nu prea în eleg ce mi s-a

întâmplat i cum de m-am trezit în ap pân la
gât!
Nici eu, domnule, nu în eleg ce cau i aici... de
fapt te-am salvat de veninul erpilor ca s -mi spui
ce dracu f ceai aici?... Nu cumva m urm reai,
împreun cu domnii ace tia, aici de fa ? tun
Floris în timp ce ochii îi fulgerau de mânie.
Ernaudan se puse între ei.
Domnule, Louisiana este mare...
Floris rican :
Cum bine spui, domnule, e de zece ori cât
Fran a! Ar trebui s avem loc berechet cu to ii...
or eu nu pot face un pas f s m ciocnesc de
dezagreabila voastr prezen ...
S -mi fie cu iertare, domnule, dar suntem
liberi s ne plimb m pe unde ne place.
Floris îl fulger cu o privire asasin .
Plimb rile voastre îmi displac din cale afar i
voi ti s v împiedic de a ne mai spiona!
Dou s bii nir din teac în aceea i clip . Cu
riscul de a fi str puns, Adrien se arunc între cei
doi spadasini.
Domnilor, v implor, nu v duela i!
D -te la o parte Adrien! tun Floris f când
mulinete furioase.
Dar Adrien î i încruci calm bra ele.
Nici nu m gândesc! Ucide-m i dup aceea
ti liber s duelezi cât pofte ti... înfruntarea
voastr este stupid . Ne afl m în jurul unei
mla tini, departe de orice a ezare omeneasc .
- 110 -
Dac unul dintre voi este r nit, n-avem cu ce v

dezinfecta plaga i ve i face cangren ... Mai bine
sa i-m s v propun un târg!
Autoritatea calm a lui Adrien îl potoli pe Floris,
care î i b sabia în teac . Yann Le Gallic îl
imit . Ceilal i f cur cerc în jurul lui Adrien. Cu
to ii ardeau de ner bdare s -i aud propunerea.
De aici înainte fiecare dintre voi este liber s
fac ce va voi i s se duc unde va voi, dar nu
avem voie s ne apropiem unii de al ii la mai mult
de trei sute de picioare... Pe scurt, s p str m
distan ele... Dac v învoi i, fratele meu este gata
nu v mai provoace la duel; nu-i a a, Floris?
Acesta mârâi r ut cios.
Pentru ast zi, treac -mearg , m învoiesc...
cu condi ia ca domnul du Rocher s nu se mai
înece una-dou ! Dar nu care cumva s v
apropia i mai mult de trei sute de picioare,
altminteri, chit c -mi voi petrece restul zilelor la
Bastilia, v fac chis li pe to i trei.
Pe onoarea noastr de gentilomi, primim
târgul. Nu-i a a domnilor? se întoarse Ernaudan
spre tovar ii s i.
De-acum se descurc fiecare pe cont propriu!
preciza Jéodard scuturându- i ve mintele de ap .
Yann Le Gallic se mul umi s dea din cap, f o
vorb .
Nelini tit, Floris p li. Prin sinceritatea lui, dintre
cei trei pretenden i ai Baptistinei, acesta i se
rea cel mai redutabil.
Toat lumea înc lec . Grupul condus de Floris
- 111 -
i Adrien se afla în frunte. Floris se întorcea

întruna, s vad dac rivalii lui se in de cuvânt.
Ernaudan de Gastagnac îl urma la distan a
cuvenit . Yann Le Gallic îi a tept s se dep rteze
trei sute de picioare i d du i el pinteni calului.
Într-un târziu, porni la drum i Jéodard, escortat
de Padin i La Fortune.
tul s mai fac poli ie cu ei, Floris ridic din
umeri i î i lans alezana în galop întins,
ner bd tor s ajung odat la misterioasa int a
toriei lor, planta ia. Printre copaci începea s
mijeasc o zare albicioas . Smârcurile se uscau
zând cu ochii. Ie ind la câmp deschis, Floris î i
miji uimit pleoapele. În fa a lor, cât vedeai cu
ochii, sub soarele nemilos se întindea un covor de
un alb imaculat. Cazacul exclam entuziasmat:
Boierna ilor, visez eu sau ce vedem este
aievea? Parc-ar fi o mantie pufoas din fulgi de
nea!
Feodor exprima cu glas tare sim mântul
tuturor. Se aflau în Louisiana sau în Ucraina?
Floris i Adrien priveau cu nesa capsulele
întredeschise. Doar un câmp de trandafiri albi ar
fi putut rivaliza în splendoare cu priveli tea
planta iei de bumbac. De-aici încolo, surprizele
promiteau s se in lan . Culesul era în toi, dar
proprietarul acelor locuri trebuie s fi fost un
original, pentru c angajase nu numai b rba i de
culoare, ci i femei cu pielea alb .
În marginea câmpului tocmai se înc rca o
ru .
- 112 -
Unde se afl re edin a st pânului vostru? îl

întreb Floris pe vizitiu, un negru vânjos, cu
ria tras pe ochi.
s ridice capul, acesta se mul umi s arate
cu mâna în direc ia unui pâlc de arbori.
Cei ase cavaleri pornir la trap într-acolo.
Curând, printre copaci se ivi o cl dire joas din
scânduri de chiparos, înconjurat de un p rcule
destul de îngrijit, în care se intra pe sub o barier
cam rudimentar , instalat de foarte curând,
dup cum p rea s indice albea a lemnului
proasp t geluit. F a fi luxoas , re edin a se
ar ta îndeajuns de confortabil . În curte, într-un
arc împrejmuit de cactu i imen i, înc rca i cu
fructe comestibile, p teau câteva capre. Deodat
Floris tres ri. C petenia vâsla ilor negri tocmai
traversa arcul.
Adrien îl strig :
Salut prietene, precum vezi, tot i-am dat de
urm !...
Pe chipul fl ului p ru s treac o umbr .
Privindu-l fix, ov i s r spund .
Nu fi fiic la tine... po i ai încledele... sunt
plieteni la mini! se umfl în pene Ciceron.
Floris desc leca.
Doream s v mul umim, ie i tovar ilor t i,
pentru c ne-a i sc pat de crocodili acolo, pe
Mississippi...
s par a-l asculta, negrul privea preocupat
într-o direc ie anume, peste um rul lui Floris.
Mirat, acesta întoarse capul. La distan
- 113 -
respectuoas , Ernaudan, Jéodard i Yann Le

Gallic a teptau c lare.
Enervat, Floris îi spuse interlocutorului s u:
Las -i în plata Domnului de neispr vi i!
Descump nit, negrul se hot rî totu i s
dovedeasc c nu era surdo-mut:
Ei... jandalmi?
Ei a i... se plimb , atâta tot... ine, b iete, ia
pentru tine i pentru oamenii t i!
Floris îi întinse o pung doldora de bani.
Tân rul î i cl tin capul cu p r scurt i cre ca
blana de astrahan.
Mul umesc, misiu... nu esti nivoie... La
levedele, misiu...
i f când stânga-împrejur, porni gr bit spre
cas .
Din ce în ce mai intriga i, Floris i Adrien se
luar dup el.
N-ai vrea s ne anun i st pânului t u... am
dori s -i prezent m omagiile noastre?!... întreb
Adrien.
St pân’ nu acas’!
i zdrahonul se post cu bra ele încruci ate
dinaintea peristilului, sus inut de dou coloane.
Era limpede c n-avea de gând s -i lase pe cei doi
gentilomi s p trund în untru.
Floris îns nu se d du b tut. Zâmbind cu
nevinov ie cerberului, îl întreb , pe cât putea el
mai mieros:
Fii bun, prietene, i spune-ne numele t u, ca
tim pentru cine s ne rug m cu recuno tin !
- 114 -
Fl ul ov i o clip . La urma urmei întrebarea

era cât se poate de inocent . R spunse din vârful
buzelor:
P mini... Jeannot, misiu!
Adrien interveni cu blânde e în discu ie:
Ni s-a spus c e ti om liber, Jeannot?!
Fl ul î i în mândru fruntea.
Da, misiu, ai i to i libeli. St pâna la noi foalte
buna libelat la noi to i!
A a ni s-a spus i nou ... Dar cum o cheam
pe st pâna ta, î i relu Floris atacul.
Jeannot î i mu buzele. Îl luase gura pe
dinainte. Holba ochii disperat, ne tiind cum s
ias din încurc tur .
Las , Jeannot, îi primesc eu pe ace ti domni!
În peristilul umbros se ivise o femeie înalt ,
înve mântat în negru din cap pân -n picioare.
Jeannot avu o tres rire de nemul umire, sesizat
prompt de Floris i Adrien.
Cu ce v pot fi de folos, domnilor? continu
misterioasa f ptur cu chipul ascuns sub
faldurile unor v luri negre. Vorbise cu glas abia
optit, i totu i se sim ea c are un accent str in.
Adrien sui o treapt ca s aud mai bine.
Îng dui i, doamn , s ne prezent m. Sunt
contele Adrien de Villeneuve-Caramey i domnul
acesta este fratele meu, marchizul Floris de
Portejoye. Nu dorim decât s mul umim
st pânului sau st pânei acestor locuri pentru
binele f cut nou de acest credincios slujitor.
Femeia în doliu r mase în penumbra verandei.
- 115 -
Cl tin u or din cap i câteva uvi e negre, lungi,

i buclate, se rev rsar de sub v luri.
Ierta i-m c v vorbesc în oapt , domnilor,
dar m aflu pu in r gu it ... Sunt canonica de
Nedgemn, am renun at la bunurile lume ti ca s
plâng îndoliat o mare durere... Veri oara mea,
doamna de Gongibourno, de origine italian , ca i
mine, a mo tenit aceast planta ie de la r posatul
ei so ... Acum e dus într-o c torie... La
întoarcere am s -i povestesc despre amabila
voastr vizit , dar, v rog, ave i bun tatea i pe
viitor nu ne mai tulbura i pacea, veri oara mea
este v duv ca i mine i dorim s tr im în
singur tate, departe de ochii lumii, cu rug ciunile
i cu durerea noastr ...
Pe Floris îl încerca o ciudat stinghereal . Nu- i
putea lua ochii de la mâinile c lug ri ei care, pe
când vorbea, î i crispa spasmodic degetele lungi i
albe. Floris sim ea nel murit c ceva din fiin a ei
era cunoscut, f s i poat defini impresia
nepl cut . Ca s i alunge instinctiva nelini te,
scutur din cap i f cu un pas înainte.
Iertat fie-mi indiscre ia, doamn , dar ave i
idee dac doamna de Gongibourno se afla sau nu
la bordul ambarca iunii care ne-a salvat de la
pieire?
Floris sim i c din untrul v lurilor femeia îl
cerceta cu ochi sfredelitori.
Nu a ti s v r spund... i acum v rog s
nu v sup ra i, domnilor, dar nu v pot invita s
intra i în cas ... ti i dou femei cucernice,
- 116 -
locuind singure, nu au voie s î i primejduiasc

reputa ia. Adio, domnilor...
Canonica schi o scurt reveren . Floris i
Adrien o salutar cu o adânc plec ciune. Pân
i îndrepte ei spin rile, se i f cuse nev zut .
Odat intrat în cas , cucernica femeie î i zvârli
cât colo v lurile. Dac le-ar fi stat în putere s o
vad în acea clip , Floris i Adrien, care în via a
lor nu tiuser ce-i frica, s-ar fi înfiorat cu
siguran . Ochii plumburii îi sticleau sinistru,
paloarea cadaveric a chipului contrasta violent
cu pletele ca pana corbului, risipite pe umeri ca
ni te erpi înt râta i. Frecându- i triumf tor
palmele una de alta, izbucni într-un s lbatic
hohot de râs i se precipit spre fereastr .
Ridicând cu b gare de seam un col or al plasei
de muselin , privi în urma celor doi gentilomi care
se îndreptau spre caii lor.
Ha-ha! Tocmai ei... Ei... rânji c lug ri a. E
prea frumos, nu pot s cred. Care va s zic
exist totu i diavol pe lumea asta, ha ha! Am s
r zbun... Mai întâi pe tine, Floris... Floris i
apoi pe Ea... Doamna face pe m rinimoasa cu
mine... Las’ c vede ea... O s i mu te mâinile...
Ha! Am s -i pedepsesc pe amândoi!
Tlebuie plevenim la plin es!
Canonica tres ri. În înc pere se ivise Jeannot.
Fl ul se cump nea când pe un picior când pe
altul, sc rpinându-se în cap cu un aer încurcat.
Canonica îl repezi, furioas :
Ce mai vrei, coloratule?! M enervezi. Calci ca
- 117 -
o pisic , de nu te aude nimeni când intri i când

ie i pe o u , spion nenorocit ce e ti... Î i interzic
-i dai de tire. Doamna se întoarce mâine. O s
ai tot timpul s -i spui atunci... Trala-la-la-la!
Canonica p si salonul i se îndrept spre
camera ei fredonând o melodie la mod . Ha, ha!
Via a în colonie promitea s devin palpitant .
Cei ase cavaleri se dep rtau la pas pe drumul
pr fos.
În imile voastre sunt mul umite de ce-au
aflat? întreb Grégoire c ruia îi pl cea s i
trateze din când în când st pânii cu exagerat
deferen .
Floris nu-i r spunse. Încruntat privea piezi
spre „urm ritorii” s i care p trundeau, la rândul
lor, în parcul de unde ei tocmai ie iser .
C torie sprâncenat ! mârâi tân rul printre
din i.
Dus pe gânduri, Adrien t cea i el. Dup un
timp se întoarse spre prietenii lor.
Hâm... spune i-mi, prieteni, a i v zut-o i voi
pe c lug ri a aceea... cum vi se pare?
Li Kang î i cl tin codi a.
Cele aptezeci i dou de piscuri ale
neprih nirii nu pot fi atinse de mâ a cu apte cozi
ce nu prive te soarele în fa .
Uneori doctele maxime ale chinezului deveneau
de neîn eles pentru muritorii de rând. Ciceron se
sc rpin în vârful capului. Ca i sfântul Toma, nu
credea decât în ceea ce auzea cu urechile i vedea
cu ochii. Bravul fl u î i b tu calul pe grumaz i
- 118 -
strângând din coapse îl determin s înainteze

pân în dreptul lui Floris.
Plive te, misiu... stlaniu... Jeannot foalte
gl bit!
Orbi i de soarele înc foarte puternic la acel ceas
al dup -amiezii, Floris i Adrien î i mijir ochii. În
dreapta lor, capul unui c re se ivea din când în
când pe deasupra unui lan de trestie de zah r.
Ciceron nu se în elase. Într-adev r, Jeannot se
îndrepta în galop nebun spre planta ia de
bumbac.
Curio i, Floris i Adrien îmboldir caii i se
luar dup el. Jeannot se oprise în dreptul
culeg torilor i d dea scurte instruc iuni vizitiilor
de la aretele trase de m gari. La ordinul lui,
culeg torii, atât negrii cât i femeile albe, l sar
balt culesul p sindu- i co urile cu bumbac în
mijlocul planta iei. Între timp, Jeannot d duse
pinteni calului i, t ind-o de-a dreptul peste
câmp, pornise ca o s geat spre apus.
Gata, a i ispr vit treaba? întreb Adrien cu un
zâmbet larg, apropiindu-se de culeg tori.
Ace tia t ceau mâlc. Enervat de mu enia lor,
Floris î i opri calul în dreptul unei gr sane cu
pielea ca spuma laptelui. Aceasta voi s -l
ocoleasc , dar cu iu eala fulgerului Floris
desc lec i îi t ie calea.
Bun ziua, draga mea... vorbe ti fran uze te
ori e ti i tu o italianc de-a c lug ri ei voastre? o
întreb Floris pe limba lui Petrarca.
Gr sana pufni în râs.
- 119 -
Îhî, d’ap i cum? Nu- i bate capu’ frumosuli, io

vorb sc ca din carte, mâncate-a i, m jur p
mama care m-o lep dat p piatra goal din insula
Saint-Louis, a a c , zâi p ’ leau, cari-i treaba, da’
rapide!
Cu mâinile puse în old femeia îl privea galnic.
rea o fire vesel i deschis .
Sunte i de mult timp aici, în Louisiana?
Adrien desc lecase i el. Gr sana ov i i dup o
scurt clip de gândire, r spunse:
D’ap i... mda, a a i a a...
Prudente, tovar ele ei de corvoad se
dep rtaser l sând-o s îl înfrunte de una singur
pe str inul care, dup cât se vedea, nu prea era
pe placul lor.
i v convine s tr i a a, izolate? continu
Floris dialogul pe un ton sf tos.
D’ap i... mda, a a i a a...
Era clar c se temea s nu spun ce nu trebuie.
Nu cumva ai venit cu Frumoasa din Louisiana?
o întreb abrupt Adrien, mânat de o inspira ie
subit .
Gr sana se holb pe rând la cei doi fra i.
Cum... cum ai zâs? Care Frumoas , ce
Frumoas ?
A a se numea o corabie care a disp rut în
largul Golfului Mexic, o l muri ab tut Floris.
Aha... d’ap i mde, nu’ ce s’zic... Ei, taci c
sunte i simpatici foc, s mor io!
Gr sana râdea de se pr dea. Apucându- i
co ul de toart le întoarse spatele. Din mers,
- 120 -
Floris o în fac de bra strângându-i-l ca-ntr-un

cle te.
Aoleo! D -mi drumu’ fire-ai al mor ii s fii!
Gr sana se r sucea c znindu-se s scape din
mâna lui.
Pariez c tii s -mi spui unde putem da de
doamna de Gongibourno? o întreb amenin tor
Floris.
D’ap i... mda, adic nu, nu... ade mereu
singuric i la ceasu’ ist o hi pe insula ei...
Insula ei?
D’ap i mda... adic ... haidi omuli, d -mi
drumu’... nu mai apuc nici o lângur’ di sup ... ia-
n auzi clopotu’d’ ve ernie... ziua bun ... Aoleo,
catili meii, da ’ mai vrai acu’?
Floris o strângea din ce în ce mai tare de bra .
Vreau s tiu cum te cheam !
D’ap i... ... Dédé, tân ru’ meu domn.
Floris î i apropie obrazul de al ei. Tulburat de
fulgerele verzi din ochii lui, gr sana clipi speriat .
Îmi placi, Dédé, a a c ascult bine ce- i spun.
Dac auzi cumva vorbindu-se de domni oara
Baptistine de Villeneuve sau Baptistine
Bourguignon i mai cu seam dac auzi c se afl
în primejdie, trimite-ne pe dat vorb la hanul
„Leul de Argint” din Noul Orléans... Ai priceput? O
te alegi cu o recompens gras ... ine bine
minte numele sta, BAPTISTINE BOURGUIGNON!
Floris d du drumul femeii care încremenise. S ri
în spinarea calului i se dep rt urmat de Adrien
i de prietenii lor. C reau în t cere. Fiecare se
- 121 -
gândea la ale lui. Ziua fusese lung i grea. Rup i

de foame, se oprir la o crâ muli deschis în
pofida orei târzii, din apropierea ora ului, i
ir cât ai clipi o sup de varz cu ou b tut,
numit pompos „Sup a Fecioarei” i câteva
broa te la pro ap.
Trecuse de mult de miezul nop ii, când ajunser
în ora . Frân i de oboseal , cei ase cavaleri
desc lecar în fa a hanului.
Mul umesc pentru ajutorul dat, Ciceron...
Poftim cei zece scuzi promi i, îi meri i cu
prisosin , i se adres Adrien inimosului negru.
Acesta î i tot muta greutatea trupului de pe un
picior pe altul, f a se clinti din loc.
Dac misiu vlea... Eu pot culcat pe plag la tini
i f cut mici munci pentlu tini i misiu Flois...
Cicelon libel... Tu dat la el doal cât umplu bulta...
Adrien se întoarse spre ceilal i:
Voi ce p rere ave i, prieteni?
Li Kang cl tin demn codi a.
Valea celor Nou sprezece Coline va fi mai
lesne de traversat în tov ia Pe telui cu Solzi de
Noapte!
Ochii micu ului chinez sclipeau iret.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, boierna ule, s -l
lu m cu noi pe Ciceron i m prind s fac din el
un adev rat ucrainean!
Înso it de o formidabil strângere de mân ,
aceast promisiune a lui Feodor p ru s -l
fascineze pe cel în cauz .
G si i-i o saltea de paie, prieteni, i haide i s
- 122 -
urc m tiptil spre camerele noastre, ca s nu

trezim pe nimeni, opti Adrien, binecrescut ca
totdeauna.
A doua zi de diminea , Floris aproape c nu se
mir s afle c în lipsa lor b trâna Elisa
disp ruse!
Capitolul VI
Ia s vedem... ahî... ahî... A i spus domnul sau

doamna de Gongibourno... Ahî... Ahî... de-abia ne
mai descurc m în hâr og ria asta... ce s -i faci,
colonia se dezvolt ... ahî... ahî...
Domnul de Caresse tu ea mai-mai s i dea
duhul. Floris clocotea de ner bdare. Se st pânea
cu greu s nu risipeasc cu o lovitur de picior
mun ii de registre de pe minusculul birou al
func ionarului de la cadastru. De n-ar fi fost
Adrien, ar fi plecat de mult în goana calului i cu
siguran c , l sându-se c uzit de instinct i
intui ie, ar fi dat de urma Elisei, minuscul fir al
Ariadnei capabil s îi conduc pân la cealalt
fugar , numai c fratele lui mai mare inuse
mor ca în prealabil s î i ia toate m surile de
precau ie i s ob in toate informa iile necesare.
Inevitabil ancheta lor îi adusese în fa a lui de
Caresse. Acestuia îi revenea dificila misiune de a
înregistra pentru cancelaria regal toate
cump rile i vânz rile de terenuri, toate
concesion rile.
- 123 -
Cufundat în pergamentele lui, domnul de

Caresse î i puse bicicletele pe nas.
Ahî... Ahî... cum s m mai descurc aici...
colonia s-a populat considerabil... Gândi i-v i
domniile voastre... Registrul numelor se
îmbog te propor ional cu c toriile i na terile
consemnate de mine... De unul singur nu mai fac
fa ... Ahî... Ahî... Dumnezeule mare, cum de-am
putut r ci în halul sta pe o asemenea canicul ...
ahî... Numai în Noul Orléans num m de-acum o
mie dou sute de suflete dintre care dou sute
sunt solda i.
Cu cei de culoare cu tot? întreb Adrien.
Domnul de Caresse îl privi pe deasupra lentilelor
de la ochelari cu o mirare vecin cu stupoarea.
Nu, domnule, bineîn eles c nu... pe ei nu-i
socotesc la capitolul suflete... Ahî... ahî... În ora
tot fie vreo patru sute de sclavi... Desigur îns
pe planta ii num rul lor este cu mult mai
mare...
Dar negri liberi, câ i ave i? se interes Floris.
P i... aici în Noul Orléans sunt foarte pu ini,
cel mult o sut ... Bun, ia s vedem, care era
cel lalt nume... ah, da, canonica de Nedgemn...
ahî... dincolo de mla tina Bayou Mantchac... nu,
nu figureaz ... Ah, ba da, am gre it! exclam
deodat domnul de Caresse, mirat el însu i de o
asemenea incredibil victorie.
De emo ie, Floris sim i c i se r cesc mâinile i
i se golesc obrajii de sânge.
Poftim! Privi i! continu victorios domnul de
- 124 -
Caresse b tând cu indexul în registrul s u. Am

aici semn tura doamnei de Gongibourno... Parc
îmi amintesc c a venit la mine acum vreo lun cu
toate actele doveditoare cum c p mânturile
acelea îi apar in... Da, da... asta este...
dou sprezece mii de acri17 între Râul Ro u i
Bayon Mantchac... Nu mai începe nici o îndoial ...
Aceast doamn de Gongibourno a încasat i
contravaloarea unei scrisori de credit, zece mii de
livre18, pe care i-a schimbat pe loc în pia tri de
carton19. Eu nu m aflam la cadastru când s-a
prezentat persoana în cauz ... A primit-o i s-a
ocupat de ea copistul meu, domnul Peluche, dar
se pare c totul era în perfect regul ... Dar de ce,
ave i cumva vreo obiec ie? se nelini ti brusc
domnul de Caresse..
Nu, domnule, ferit-a sfântul! se gr bi s -l
lini teasc Adrien, dar suntem pur i simplu în
utarea unei veri oare dep rtate... Fi i bun i
chema i-l o clip pe copistul vostru, ca s ne-o
descrie pe aceast doamn de Gongibourno.
Cu toat pl cerea, domnule!
Un minut mai târziu, domnul Peluche î i
rememora vizita italiencei la cadastru.
Ah, cum s nu, îmi amintesc perfect de
doamna de Gongibourno... O persoan
corpolent ... Înve mântat din cap pân în
picioare în doliu, fiind v duv dup câte m-a l sat
în eleg. De i obrazul îi era acoperit cu o
17 Un acru reprezint circa cincizeci de arii.
18 Circa patruzeci de mii de livre.
19 Moned curent în Louisiana.
- 125 -
voalet , mi-am dat seama c era destul de în

vârst , m rog, cred c avea spre cincizeci de
ani...
Cincizeci de ani! exclam n ucit Floris.
Da, domnule... avea p rul c runt bine.
Floris sim i c se învârte camera cu el. Deziluzia
era total . A adar porniser pe o pist gre it .
Insesizabila Baptistine se evaporase pe malurile
Mississippi-ului.
Parc i se pusese o greutate pe inim . Se apropie
de fereastr . Nu departe undele fluviului sclipeau
în soare. Ca în fiecare din ultimele trei dimine i,
dinspre ocean r suna acela i bubuit surd.
Misteriosul zgomot începea s -i calce pe nervi pe
locuitori.
S-a aflat sursa acestui fenomen sonor,
domnule? îl întreb Floris pe domnul de Caresse,
în timp ce î i închidea tacticos registrele.
Nu, domnule, ahî... guvernatorul a poruncit o
anchet ... dar solda ii n-au g sit nimic... ahî...
ahî... Cu ce altceva v mai pot fi de folos, domnii
mei?
Ne-ar place s ne stabilim aici... spuse pe
nepus mas Adrien apropiindu-se de o hart
ag at de perete.
Ahî... aici, în Noul Orléans?
Da, sau poate înc mai departe... am putea
cump ra o planta ie sau lua în concesiune
terenuri pe care s le defri m, numai c nu
cunoa tem de fel regiunea i nici ara!
Floris tia din experien c Adrien nu vorbea
- 126 -
niciodat la întâmplare. Îl privi curios s afle ce se

ascundea în spatele acelei nea teptate afirma ii.
Fericit, domnul de Caresse î i împinse ochelarii pe
nas i lu în mân o trestie de bambus. Louisiana
era marea lui pasiune.
Privi i, domnilor... Colonia e împ it în nou
districte: Noul Orléans, unde ne afl m noi, i
celelalte... Biloxi... Mobile... Alabamas...
Natchitodez... Yazoux... Natchez... Arkansas i
acolo sus, Illinois.
Asemeni unui dasc l de coal , domnul de
Caresse indica districtele cu vârful trestiei.
Aidoma unor elevi silitori, Floris i Adrien î i
ascultau cu aten ie profesorul.
Illinois-ul, pe care îl vede i aici, este cel mai
bogat dintre toate... aproape tot grâul nostru
provine de acolo... F Illinois noi cei de aici am
muri de foame... i în Arkansas p mânturile sunt
noase, dar i mai izolate... Nu cred s avem
acolo mai mult de dou sute de planta ii... O
concesiune luat în zon v-ar costa o nimica
toat .
Adrien îl întrerupse pe de Caresse.
Îng dui i-mi o întrebare, domnule... Dup
rerea voastr , cam câ i suntem cu totul, aici, în
colonie?
Greu de apreciat, domnule, ahî, ahî... dar s
tot fie vreo cinci mii de albi i cam vreo trei mii de
sclavi, ceea ce pentru un teritoriu gigantic ca
acesta este floare la ureche. Ahî... Desigur, nu i-
- 127 -
am pus la socoteal pe s lbatici20... Nimeni n-a

explorat sistematic întreaga Louisiana, domnilor...
nimeni, nici m car p rintele Jacques Marquette
când a coborât pe firul Mississippi-ului, acum
optzeci de ani... Ah! acea epoc , domnilor, epoca
marilor pionieri... P rintele acela iezuit, ce b rbat!
Va s zic el a descoperit Mississippi-ul?
întreb Adrien.
Domnul de Caresse tu i încurcat.
Ahî, ahî... ca s spun drept, ahî, ahî... cel
dintâi a pus piciorul aici Hernando de Soto, în
1540... dar ahî, norocul nostru a fost c spaniolul
a dat ortul popii i c regelui Spaniei numai de
asta nu-i ardea, altminteri nici nu îndr znesc s
gândesc ce ar fi urmat. Ahî... În sfâr it,
Dumnezeu s -l odihneasc totu i în pace.
Vrei s spui c europenii au ajuns în
Louisiana înc din 1540? se mir Floris.
Ahî... întocmai, domnule... Cum vede i, un
veac i mai bine acest teritoriu a fost dat cu
des vâr ire uit rii... de-abia în 1672, p rintele
Marquette i Louis Jolivet, un tip din Québéc,
înso i doar de câteva piei ro ii, au pornit din
Noua Fran 21, au traversat lacul Delfinului22, au
coborât pe râul Vulpilor i pe Wisconsin... ce
curaj pe ei, v da i seama... ahî... nimic nu le
garanta supravie uirea în pustiet ile spre care se
aventurau... i într-un târziu au ajuns la
Mississippi... de acolo i-au urmat c toria pe
20 Indieni.
21 Canada.
22 Lacul Michigan.
- 128 -
firul apei doar pân la Arkansas i, nemaiexistând

nici un dubiu c fluviul se v rsa în Golful Mexic,
au f cut cale întoars ca s duc vestea cea bun
în Québéc.
Cu alte cuvinte, Louisiana apar ine Majest ii
Sale datorit p rintelui Marquette.
Nu chiar... domnule, c ci p rintele s-a
pr dit i Cavelier de La Selle a fost cel care a
organizat adev rata expedi ie i a ajuns pân aici
în Golful Mexic... ahî... ahî... Tot el, în a noua zi a
lui aprilie 1682, a poruncit s fie în at i o
coloan de piatr care s ateste cum c Louisiana
este colonie francez ... ahî... ahî... Ah, domnilor,
unul dintre tovar ii de drum al lui Cavelier mi-a
repetat cuvânt cu cuvânt discursul inut de
explorator cu acea m rea ocazie: „În numele
Prea Înaltului, Prea Puternicului i Prea
Binecuvântatului principe, neînvinsului i
gloriosului Ludovic cel Mare, prin voia lui
Dumnezeu Rege al Fran ei i al Navarei, al
paisprezecelea purt tor al acestui ilustru nume i
în virtutea înscrisului Majest ii Sale... ahî... ahî...
pe care vi-l înf ez aici, dar care nu poate fi citit
de oricine, am luat acum în st pânire, în numele
Majest ii Sale i al urma ilor s i la Coroan ,
aceast ar , Louisiana, cu m rile, porturile,
ora ele, satele, minele, mineralele, lacurile cu
pe te, pâraiele i râurile de pe întreg cuprinsul
numitei Louisiana... ahî... ahî... de-a lungul râului
Colbert, zis i Mississippi, toate acestea cu
încuviin area indienilor Chauessnon, Chicachas i
- 129 -
a altor popula ii locale, pe temeiul încredin rii c

suntem cei dintâi europeni care au coborât sau
urcat vreodat cursul râului Colbert... ahî... ahî...
protestând astfel împotriva oricui ar voi pe viitor
ocupe aceast ar prejudiciind drepturile
Majest ii Sale. Pentru care îi iau ca martori pe
to i cei prezen i i cer notarului aci de fa s ia
act de cele declarate de mine.” Ahî... ahî... Ah! Ei
da, domnilor... datorit lui Cavelier de La Selle,
Louisiana se întinde ast zi de la nesfâr itele prerii
ale Noii Fran e pân la Golful Mexic.
Celor doi fra i nici prin cap nu le d dea s se
amuze de entuziasmul patriotic al domnului de
Caresse. Dimpotriv chiar, povestirea lui îi
emo ionase profund. Lui Floris i-ar fi pl cut
grozav s se fi num rat printre înso itorii lui
Cavelier de La Selle. Sentimentul c nu mai era
nimic de descoperit, de explorat sau de f cut, îl
mâhnea. Îi fusese dat s tr iasc într-o epoc
trist , în care aventura, nelipsita lui prieten de
odinioar , îl p sise probabil pentru totdeauna.
Oft adânc.
i aici, spre soare-apune, teritoriile astea cui
apar in?
Acolo se afl Noul Mexic i Tucaracas23,
domnilor, inuturile Apa ilor i ale indienilor
Paducas24, inuturi virgine i pare-se foarte
primejdioase... teoretic ele apar in tot coloniei
noastre... ahî... ahî...
23 Texas.
24 Colorado.
- 130 -
Floris î i plimb degetul pe hart .

Credeam c Louisiana este de zece ori cât
Fran a?
Ahî... nu, domnule, este cu mult mai mare,
cine poate ti cu exactitate? Ahî... poate c se va
afla peste o sut de ani, când totul prin partea
locului va fi fost explorat pân la fruntariile
dinspre soare-apune, unde se înal piscurile
ve nic înz pezite pe care cei de aici le numesc
Mun ii Stânco i.
i aici, spre r rit? întreb Adrien.
Ah, acolo unde ine i degetul nu v mai afla i
în Louisiana, admise cu p rere de r u domnul de
Caresse... ahî... ahî... acelea sunt teritoriile
englezilor... Pennsylvania, Vermont,
Massachussets, New Jersey i fostul New
Amsterdam, devenit New York. Spre sud se
întinde Virginia, a c rei parte de apus ne apar ine
nou i cele dou Caroline... ahî... ahî...
i aceast impresionant peninsul este
Florida, nu-i a a? se interes Floris.
Da, domnule... apar ine spaniolilor... Ce loc
minunat... i Florida ar fi putut fi a noastr ...
ahî... ahî... din p cate îns , între noi fie vorba...
ahî... ahî... poate c m în el eu, dar spre
deosebire de r posatul rege, Majestatea Sa nu
pare s i dea prea bine seama de însemn tatea
coloniei noastre... Adev rul este c ne sim im cam
singuri i cam p si i...
Posomorât, domnul de Caresse t cu strângând
din buze, el însu i mirat de îndr zneala cuvintelor
- 131 -
sale. Floris zâmbi nostalgic. Parc -l vedea pe Prea

Iubitul meditând de unul singur în t cerea v tuit
a cabinetului secret de la Versailles. Într-adev r,
ce putea în elege Ludovic al XV-lea din fascina ia
acelei ri prea calde i prea dep rtate? În pofida
rivalit ii lui amoroase cu regele, Floris nutrea
fa de acesta sentimente contradictorii. Chiar
dac ranchiuna i gelozia umbriser prietenia lor
din tinere e, respectul fa de suveranul s u
sese intact.
În urechi îi r suna înc i acum binecunoscutul
glas r gu it al lui Frérot: „Floris, prietene... ce
noroc pe tine s fii liber... s nu depinzi de nimeni
i de nimic... te numesc marchiz de Portejoye! Fie
ca acest nume s i aduc ie i urma ilor t i
ve nic bucurie...”
Adrien îl smulse din visare, adresând o nou
întrebare domnului de Caresse:
i aici, spre sud, insulele astea din Golful
Mexic ale cui sunt?
Ah! acela este Golful Barataria... ahî... ahî...
Aceasta este Insula Pisicii, pustie dup câte tiu
eu... iar acelea, Marele P mânt i Marea Insul ,
sunt bârlogul pira ilor de pe coast !
Nu se poate! exclam Floris. Cum, toat lumea
tie care le este ascunz toarea i nimeni nu se
gânde te s -i dea afar de acolo?
Domnul de Caresse p ru din cale afar de mirat.
P i de ce s -i dea afar ? E drept c uneori se
mai leag de cor biile noastre, dar numai în
cazuri cu totul i cu totul excep ionale. În schimb,
- 132 -
îi vâneaz sistematic pe englezi, împiedicându-i s

trund prin Delta Mississippi-ului pân la noi...
ahî... ahî... Vede i dumneavoastr , domnilor, Noul
Orléans este prea pu in ap rat... i ca s revenim
la oile noastre, asculta i sfatul meu, relu de
Caresse b tând cu palma în hart ...
Floris i Adrien tres rir . Luându-se cu vorba,
uitaser cu des vâr ire de „obiectul” discu iei lor.
Cump ra i o duzin de sclavi frumo i, din
Senegal, pute i g si de vânzare cu dou sute sau
chiar, tocmindu-v la sânge, cu o sut optzeci de
pia tri de carton25 bucata! i îi pune i s defri eze
terenul pe care îl lua i în concesiune... de pild ...
aici! Degetul domnului de Caresse indica un
punct din vecin tatea lacului Pontchartrain.
Zona e avantajoas i pentru c în lac se
sesc scoici foarte gustoase, cam fade, pentru c
apa lacului e dulce, dar foarte hr nitoare.
Aceast ultim informa ie fusese oferit , cu
amabilitate, de domnul Peluche.
Floris i Adrien le mul umir celor doi
func ionari i î i luar r mas bun de la ei. Afar îi
teptau Feodor i Li Kang. Tuspatru traversar
Pia a Armelor. Era zi de târg. Pe tarabele
supraîncinse de soarele torid, m rfurile erau
pudrate de praful portocaliu r scolit din arin de
picioarele mu teriilor. Dinspre ocean r suna la
intervale regulate acel straniu, i nelini titor
bubuit, dar lumea î i vedea de treab f s -i
mai dea aten ie. Prin apropiere nu se afla nici un
25 Circa o mie de franci.
- 133 -
vulcan i nimeni nu auzise vorbindu-se de vreun

cutremur în acea parte a lumii.
Floris i Adrien le salutar de la distan pe
vicontesa Marie-Blanche i pe Juliette de la
Buissonnière, care f ceau cump turi, precedate
i escortate de câte dou sclave trupe e.
Nu departe de ele, marchiza de Vaudreuil alegea
raci vii dintr-un co , sco ând câte un mic ip t ori
de câte ori unul din ace tia î i întindea cle tii spre
degetele ei delicate. Marchiza era înso it de
nostima Bossi, c reia Floris îi zâmbi discret.
Împrejurul so iei guvernatorului roia slugarnic o
curte în miniatur . Câ iva negri ori stila i îi
ap rau albea a imaculat a tenului inându-i
deasupra capului un baldachin din catifea.
Doamnei de Vaudreuil i se f cuse probabil dor de
o partid de table, pentru c , dând cu ochii de
Floris, îi f cu un semn cu evantaiul. În diminea a
aceea îns lui Floris nu-i ardea de aventuri
galante. Se mul umi s o salute respectuos dar de
la distan . La un pas de el, doamna Gobal i
câteva din pensionarele ei cump rau pepeni.
Carlotta se apropiase de cu tile cu p ri colorate
care î i cântau de zor trilurile melodioase.
Observându-l pe Floris, frumoasa quarteron î i
însenin privirea. Tân rul o salut ceremonios.
Doamna de Sainte-Hermine, care nu rata nici un
prilej de a turna gaz peste foc, îi atrase de îndat
aten ia marchizei de Vaudreuil.
A i v zut ce neobr zare, doamn marchiz ?
Domnul de Portejoye i-a tras pa achinei steia o
- 134 -
plec ciune mai adânc decât primei doamne a

coloniei.
Remarca era mai mult decât perfid . Doamna de
Vaudreuil se încrunt . Între timp, Floris, i Adrien
duser nas în nas cu Gaëtan d’Artaguette i
Populus de Protais. Cei patru tineri intrar pentru
câteva clipe într-o tavern s se r coreasc cu un
rel de must.
Veni i cu mine, prieteni, vreau s -mi cump r o
menajer i sfatul vostru mi-ar prinde bine, spuse
Populus.
Gaëtan pufni în râs.
Alegerea se anun a într-adev r delicat ... Protais
este fl u, a a c menajera îl va sluji i pe
lumin , i pe întuneric.
Floris i Adrien se eschivar politicos. La câ iva
metri mai încolo, un negustor de sclavi î i vindea
marfa. Câ iva tineri africani, fete i b ie i, se
înghesuiau îngrozi i pe o estrad . Floris i Adrien
întoarser capul scârbi i. Acel comer cu fiin e
umane practicat de compatrio ii lor li se p rea o
monstruozitate i totu i el se desf ura sub
obl duirea legii, cu binecuvântarea Bisericii i cu
încuviin area Versailles-ului. O dat mai mult,
Floris avea dovada c Regele parafase „Codul
Negru” care stipula statutul sclavilor, f s
realizeze c pecetluia cu „umanitate” nu destinul
unor animale, ci al unor oameni.
Vii, Floris?
s -i mai a tepte r spunsul, Adrien porni
spre Feodor i Li Kang. Ace tia tocmai cercetau cu
- 135 -
minu iozitate caii unui telal, cu inten ia de a

cump ra unul pentru Ciceron. Cel închiriat de la
„Leul de Aur” nu prea inea la t leal .
Floris porni pe urmele fratelui s u când aten ia
îi fu atras de un pergament pironit pe un stâlp.
Se apropie s citeasc textul înscris.
Era tocmai Codul Negru:
1) Sclavii vor fi boteza i i înmormânta i dup
ritualul catolic, pe spezele st pânilor lor.
2) Orice alt religie decât cea catolic le este
interzis .
3) Duminicile trebuie respectate.
4) C toriile i concubinajul între albi i negri
sunt interzise.
5) Preotul nu are voie s cunune un sclav decât cu
încuviin area st pânului acestuia.
6) Un st pân nu poate aplica unui sclav mai mult
de treizeci de lovituri de bici pe zi.
7) Sclavilor le este interzis portul de arme de foc
sau de bâte, cu excep ia cazului când particip la o
vân toare i aceasta numai cu încuviin area
st pânului.
8) Sclavul nu are voie s vând i nici s cumpere
ceva f autoriza ia st pânului s u.
9) Sclavii nu au voie s se întruneasc decât dac
îi autorizeaz st pânii.
10) Copilul rezultat din c toria unui sclav cu o
femeie liber se va na te liber.
11) Copilul rezultat din c toria unui so liber i
a unei femei sclave se va na te sclav.
12) St pânul trebuie s asigure sclavilor
- 136 -
îmbr minte, hran i îngrijire medical .

13) Li se interzice st pânilor s le dea sclavilor
utur în loc de îmbr minte.
14) St pânul are dreptul s ucid un sclav care a
evadat.
15) Oricine va da ad post unui sclav evadat va
suporta rigorile legii.
În fa a acelui document, pentru prima oar în

via a lui Floris se sim ea ru inat c este francez.
Pe acel nou continent, poftele de m rire ale
concet enilor s i instituiser o monstruozitate.
Vino, Padin, hai s i cump r o negres care
te ajute la gospod rie, se auzi de undeva din
spate, glasul lui Jéodard Castillon du Rocher.
Floris se întoarse ca ars. Baronul avea s
pl teasc pentru ru inea întregii na ii.
Va s zic a a, domnule!... Cumperi o sclav !
Nu te dai în l turi de la nici o tic lo ie... e ti gata
de orice murd rie!
Floris se îndrepta amenin tor spre Jéodard.
P i... stai... nu în eleg... fac i eu ca toat
lumea... Ie-te-te, i la urma urmei, cu dumneata
nu vorbesc, domnule!
Luându- i inima în din i, Jéodard era ferm
hot rât s -i in piept nebunului.
S plec m de aci, domnule... v implor, s
plec m, îl rug disperat Padin tr gându-l de
pulpana redingotei.
Dar eu î i vorbesc, domnule, dac ai avut
impruden a s te apropii de mine la o distan
- 137 -
mai mic decât cea convenit , adic trei sute de

picioare! tun Floris.
Ernaudan de Gastagnac i Yann Le Gallic
veneau în fuga mare s -i sar în ajutor lui
Jéodard.
Vezi- i de drum, domnule... f bine i las -l în
pace pe domnul Du Rocher! Strig cavaleristul.
Floris pufni r ut cios.
Aha! Dup cum v d, v-a i constituit într-o
confrerie, domnilor... sunte i nedesp i!
Ba nu, domnule... adic ce te prive te pe
dumneata?... Ne plimb m împreun pentru c
a ne place i nu avem a- i da socoteal , se
îmb Yann Le Gallic.
Ha, ha, cred i eu c v încânt s evoca i
amintiri comune! îl ironiz Floris, ferm decis s i
scoat din s rite adversarii.
Împrejurul celor patru, lumea începea s se
adune, recunoscându-i cu exclama ii amuzate.
Ia te uit , sunt tr sni ii aceia care au c zut în
Mississippi.
Pariez trei soli pe cavaleristul care tocmai
vorbe te!
Trei soli pe brunetul cârlion at!
Ernaudan de Gastagnac brava.
Remarca dumitale, domnule, este deplasat ...
Ca gentilomi ce suntem am încheiat un pact pe
care sper c îl ve i în elege i ve i adera i domnia
ta la el, domnule!
Ah, da? i m rog, cum sun pactul vostru?
Am hot rât de comun acord c dac avem
- 138 -
suprema fericire s o reg sim în via pe

domni oara Baptistine îi vom propune ei s
stabileasc , o dat pentru totdeauna, care anume
dintre noi este alesul inimii sale, ceilal i, b rba i
de onoare, urmând a se retrage civilizat din
competi ie.
Floris sim i c i se pune o perdea sângerie pe
ochi. Îl mâncau palmele i, mânat de porniri
uciga e, puse mâna pe pl selele s biei. Din
mijlocul mul imii, Adrien, Feodor i Li Kang î i
croiau drum spre el. Prea târziu. În mâna lui
Floris, lama ascu it scânteia amenin tor în
soare.
În gard , domnilor b rba i de onoare, v ar t
eu vou civiliza ie! O s v dau o lec ie la to i trei
deodat , de-o s m ine i minte pe lumea
cealalt ! r cni Floris.
Dând cu ochii de prietenul s u Populus de
Protais, îi f cu un semn elocvent. Acesta în elese
cu mirare i, sco ându- i propria sabie de la brâu
i-o azvârli cu dexteritate. Cu câte o arm în fiece
mân , Floris era gata de lupt .
Haide i, la ilor, doar nu v-o fi team la to i trei
de un singur om!
Hei, ia’n veni i s vede i!
Taci c mor!
Ciupe te-m , b rbate, s tiu c nu visez!
Nemaiv zut!
Ca-n vremurili d’demult!
Marchizul dueleaz cu dou mâini!
Exclama iile se întret iau în pia a plin -ochi de
- 139 -
curio i. Atins în amorul propriu, Ernaudan de

Gastagnac trase la rândul lui sabia din teac . Cu
bra ul drept, Floris schi „invita ia”. Lamele se
încruci ar .
Erau ceasurile dou sprezece i jum tate. Ora ul
se coco a sub povara c ldurii. Inima lui Floris
tea s -i sparg pieptul. Sângele impulsiv al
Romanovilor î i spunea cuvântul. Bastardul lui
Petru cel Mare se sim ea în stare s in piept
unei întregi armate. Jéodard i Yann Le Gallic se
codeau s intre într-o lupt care lor li se p rea
incompatibil cu codul onoarei de gentilom. Floris
par cu dreapta, în cruce înalt , un atac al lui
Ernaudan, care scrima cu elegan i, dup o
nea teptat fandare lateral , în ep fulger tor cu
sabia din mâna stâng coapsa lui Jéodard i
um rul lui Yann Le Gallic. Strâmbându-se de
durere, ace tia ripostar instinctiv. Satisf cut,
Floris izbucni într-un hohot de râs. Î i atinsese
elul.
E nebun! se cruceau orleanezii, încânta i de
nemaiîntâlnita ocazie de a asista la un duel în
care un singur scrimeur înfrunta simultan trei
adversari.
A a, boierna ule... ah, ce frumoas eschiv ! se
minuna Feodor, mândru nevoie-mare de elevul
u. Cazacul a tepta calm s -l vad aplicând
lovitura secret a arului, pe care i-o dezv luise
cu ani în urm . Li Kang î i cl tina codi a. Adrien
pufnea mânios.
Cei patru spadasini se înfruntau cu agresivitate
- 140 -
nelipsit de o anume rigoare. Floris comb tea cu

agilitate de tigru înt râtat. S rea, se ferea, ataca
în patru p i deodat . Bostanii de pe tarabe se
rostogoleau printre picioarele dueli tilor ca ni te
popice.
Aaaah!
Doamna de Vaudreuil le inase la vederea
sângelui. Cu o fandare adânc , Floris zburase
sabia din mâna lui Jéodard Castillon du Rocher
i-l doborâse la p mânt cu fruntea însângerat de
o ran adânc . Bietul conte, z cea în bra ele lui
Padin.
Aaaah!
Ca s nu r mân mai prejos decât marchiza,
vicontesa Marie-Blanche scoase un ip t ascu it i
se pr bu i în bra ele lui Populus de Protais, fericit
de acel nesperat noroc.
Fandând ca s -l loveasc pe Jéodard, Floris
sese descoperit pe partea dreapt . Ernaudan
profitase ca s -l împung în coaste, de unde
nise un uvoi de sânge. Yann Le Gallic îl
înghesuia i el cu lovituri rapide i precise.
Cavaleristul duela ca la carte, în schimb ofi erul
de marin ataca scurt dar eficient. Hot rât s
ispr veasc bâlciul, Floris execut o mulinet
furioas cu dreapta i cu stânga par în „cruce
joas ”, ca s i determine adversarii s fandeze.
Am gi i de eroarea tactic simulat de Floris,
ace tia c zur în plas . Profitând de în el toarea
lui „invita ie”, Ernaudan se azvârli înainte ca s -l
ating la cap, în timp ce Yann Le Gallic îi inti
- 141 -
inima. Ml dios ca un arpe, Floris î i apropie

mâinile preg tit s le aplice dup ceaf fatala
lovitur secret a arului.
Nu!...
Un urlet disperat îl opri în plin elan.
Întoarse capul i se înfior de propria n lucire.
Pe deasupra capetelor mul imii îl privea
Baptistine. N ucit, Floris r mase stan de piatr .
Totul durase o frac iune de secund , îndeajuns ca
Ernaudan i Le Gallic s îl doboare.
Str puns de s biile lor, Floris se pr bu i la
mânt.
Capitolul VII
De-abia-i mai bate inima!

N-apuc diminea a!
Într-un col al înc perii, chirurgii se sf tuiau în
oapt . Spi erul î i orânduia borc na ele cu
leacuri. Lipitorile, sânger rile i alifiile calmante
se ar taser neputincioase în a-l readuce în
sim iri pe r nit.
Floris tr gea s moar . De opt zile încheiate
febra îi m cina f mil trupul.
Afar se întuneca. Nori negri amenin tori
acopereau cerul. La r stimpuri tot mai dese
sunau tunete surde. Curând primele fulgere
sfâ iar cerul. În pragul nefiin ei Floris nu vedea
i nu auzea nimic.
Nimeni nu putea pricepe ce anume i se
- 142 -
întâmplase, cum de î i oferise pur i simplu

pieptul adversarilor.
Dezn jduit, Adrien nu se mai dezlipea de la
tâiul lui. Feodor i Grégoire î i smulgeau
rul din cap. Singuri Li Kang i Ciceron nu- i
pierdeau speran a, primenindu-i întruna
pansamentele.
Pe crucea Sfântului Gheorghe... Nu e cu
putin ... de ce boierna ul nostru n-a f cut ce-l
înv asem eu?... De ce-a r mas cu s biile în aer...
Misterul acela nu i-l explica într-adev r nimeni.
Oameni de onoare, Ernaudan de Gastagnac i
Yann Le Gallic veniser înc de a doua zi dup
nenorocire s se intereseze de starea s ii lui
Floris, împreun cu domnul du Rocher, de i
acesta era u or r nit. Adrien le acceptase scuzele.
N-avea încotro, duelul se desf urase corect.
Ulterior nu-i mai v zuse, pentru c guvernatorul
poruncise arestarea lor. Fuseser ridica i de la
domiciliu i a teptau la închisoare verdictul
pentru a fi înc lcat legisla ia referitoare la
interzicerea duelurilor.
s -i pese c i sup sau nu b rbatul,
marchiza de Vaudreuil o trimitea zilnic la „Leul de
Argint” pe Bossi; ca s afle cum îi merge r nitului.
Marie-Blanche i Juliette treceau i ele pe acolo,
diminea a i seara. De fiecare dat se întâlneau
pe sc ri cu Carlotta, care se f cea c nu le vede.
Fiecare din ele aducea un leac, o vorb de
mângâiere, un talisman f tor de minuni.
Adrien le mul umi, de i nimic nu p rea s -l mai
- 143 -
poat salva pe Floris. Buzele livide îi r mâneau

încle tate. Cufundat într-o com adânc nu
deschisese ochii nici o singur dat . În zadar se
str duise Li Kang s -l trezeasc înfigându-i ace de
aur în glezne, în bra e i în cap. La rândul s u,
Feodor îi strecura pe ascuns sub pern firi oare
din râna Ucrainei lui natale, pe care le purta cu
sfin enie asupra lui, într-un s cule legat de gât
cu un nur gros. Toate se dovediser zadarnice. În
loc s scad , fierbin eala cre tea întruna.
Un fulger orbitor lumin înc perea. Adrien
tres ri. Tr snetul c zuse în imediata apropiere. Se
apropie de fereastra f geam. Vântul umfla
muselina prins în cercevea. Furtuna începea s
semene a uragan. Oamenii i animalele î i c utau
ad post care încotro. Se dovedea acum c acel
straniu bubuit care de zile întregi urca i cobora
în largul Mississippi-ului anun ase un cataclism
precedent în existen a locuitorilor coloniei.
Dumirindu-se prea târziu, fiecare se închidea
acum în cas , rugându-se bunului Dumnezeu ca
acoperi ul de lemn sau de trestie de deasupra
capului s reziste.
Adrien î i miji ochii. În dep rtare, doi b rba i
înaintau anevoie în lungul uli ei pustii, luptând
din greu cu rafalele turbate. Amândoi î i ineau
cu mâinile p riile cu boruri largi, de vân tor,
înfundate pân peste urechi. Unul dintre ei, un
negru vânjos i bine cl dit, purta sub bra un soi
de cuf ra . Cel lalt p rea s fie un pu ti sl bu i
pirpiriu.
- 144 -
Adrien nu le-ar fi dat nici o aten ie dac nu l-ar

fi intrigat atitudinea unuia dintre ei. Cum strada
Regal se preschimbase într-un torent noroios,
din când în când, negrul întindea bra ul
tân rului, ca s -l ajute s sar peste gropi.
Un geam t slab se strecur printre buzele lui
Floris. Adrien se repezi înspre el. Cei doi chirurgi
i spi erul cl tinar din cap cu în eles. N rile
transparente i tenul livid al r nitului nu
prevesteau nimic bun. Unul din chirurgi începu
i strâng trusa.
Mi s-a comunicat, domnule conte, c a i
chemat în consult pe noul a a-zis chirurg, spuse
acesta pe un ton veninos.
Adrien se gr bi s -l îmbuneze.
Într-adev r, domnule... dar asta nu are nimic
comun cu respectul meu fa de tiin a i
priceperea domniilor voastre... Domnul Vieille mi-
a transmis c se afl în posesia unui remediu
imbatabil împotriva febrei rebele care îl d gata pe
fratele meu. Vreau s folosesc orice ans , cât de
mic ... ca s nu-mi repro ez vreodat ...
Cum dori i, domnule conte... cum dori i... cu
tot regretul trebuie s v anun îns c marchizul
de Portejoye nu mai are de tr it decât câteva
ceasuri... pentru toaleta mortuar am s v trimit
o c lug ri ursulin ...
Omul de tiin f cu un semn colegilor s i. To i
trei salutar cu o scurt reveren i p sir
înc perea l sându-l pe Adrien cu muribundul.
Acesta respira tot mai anevoios. Adrien înmuie o
- 145 -
bucat de pânz în o et i îi terse tâmplele,

îndep rtându-i cu grij de pe frunte buclele lipite
de transpira ie.
Floris, Floris... fr ioare!...
Un hohot de plâns i se opri în gât. Ca s i
redobândeasc st pânirea de sine, se ridic în
picioare i se apropie din nou de fereastr . Privi
înspre Pia a Armelor, în lungul str zii Regale pe
care acum nu se mai z rea ipenie de om. Doar
pesc ru ii smotoci i de furtun î i c utau refugiul
rotindu-se nebune te pe deasupra caselor.
O rafal mai puternic decât altele îi izbise pe
cei doi temerari de un portal. Profitaser ca s i
mai trag sufletul înainte de a înfrunta din nou
urgia. Tân rul pirpiriu înainta cu greu. Tot mai
nelini tit de cerul vine iu pe care alergau nori de
culoarea cernelii, tovar ul lui de drum aproape
-l tr gea pe sus dup el.
Culaj... ini bla la mini... ajungem culând!
Urcau pe strada Sainte-Anne. La încruci area cu
strada Bourbon, negrul p ru s ov ie; apoi îi
ar celuilalt, prin trâmbele de praf, o c su
joas , din scânduri de chiparos. Tinerelul p rea la
cap tul puterilor. Trase adânc aer în piept i
cioc ni cu putere în u a de la intrare. În aceea i
clip tr sni asurzitor. Din untru nu se auzea nici
o mi care.
Dumnezeule, am ajuns prea târziu, murmur
tinerelul frângându- i disperat mâinile.
A teapt , las la Jeannot.
Gigantul negru se porni s izbeasc cu pumnul
- 146 -
în u , de se cutremura casa. Începea s plou cu

pic turi mari i calde.
Sfânt Fecioar , tocmai m preg team s plec
s v mai a tept... Slav Cerului c a i ajuns!
mergi pe jos pe o vreme ca asta nu e glum !
În pragul u ii se ivise un b rbat de vreo cincizeci
de ani cu chip blând i deschis. „Tân rul” i
înso itorul s u d dur buzna în untru lua i pe
sus de curent.
Am l sat caii într-un grajd din marginea
ora ului ca s nu d m de b nuit.
S ne gr bim!
Cum îi merge? întreb tinerelul sco ându- i
ria de vân tor de sub care se rev rs o
cascad de plete aurii.
Din p cate n-o mai duce mult!
Oh, domnule Vieille, v implor, face i ceva!
Trebuie s îl salv m, m în elege i, trebuie!
St pânul casei cl tin din cap cu triste e:
Eu nu sunt Dumnezeu... nu sunt decât un
biet chirurg marinar... În sfâr it, am f cut
întocmai cum m-a i rugat, mi-am oferit serviciile
contelui de Villeneuve... Nu v-a i r zgândit?
Nici pomeneal , domnule Vieille... repede,
da i-ne tot ce ne trebuie!
Chirurgul le întinse dou bluze negre pe care
„tân rul” i înso itorul lui i le petrecur peste
hainele lor.
E foarte primejdios ceea ce face i... În caz c
va fi prins, opti medicul ar tând cu capul spre
negrul cel vânjos care se îmbr ca în t cere, se va
- 147 -
spune c l-a i furat, ca pe to i ceilal i!

„Tân rul” î i scutur buclele de culoarea mierii.
Ochii mari alba tri str luceau ca dou safire.
Dac domnia ta n-ai s spui nim nui nimic,
nu avem a ne teme.
Chirurgul o privi demn.
Oh, în ce m prive te, fi i lini tit ... n-am prea
priceput eu mare lucru din ce mi-a i povestit, dar
mi-a i muiat inima, a a c v fac credit total...
Bizui i-v pe discre ia mea... Când orice speran
e pierdut merit s ri ti imposibilul. Poftim, lua i
i asta!
Domnul Vieille le înmân musafirilor s i câte o
masc neagr cu nas lung, din cele care
acopereau deopotriv capul i ceafa: î i lu i el
una sub bra .
O s ni le punem când ajungem acolo...
Haide i!
Ciudatele personaje ie ir în strad . Coco i de
ploaia toren ial înaintau cu greu. Medicul i
namila de culoare îl sus ineau respectuos pe
„tinerel”. Prin v zduh zburau indrile smulse din
acoperi ul cl dirilor. La fiece pas riscau s le cad
ceva în cap. Pia a Armelor era m turat cu furie
de trâmbele de ap . La tot pasul se împiedicau de
ri ce se zb teau cu aripile n cl ite de noroi.
Înfruntând îndârjit uraganul, urcar pe strada
Chartres. Tavernele erau z vorâte. Pe strada
Toulouse unele case începeau s i piard
acoperi urile. Medicul mergea înaintea celorlal i
doi, ar tându-le drumul. Traversar strada Saint-
- 148 -
Louis, apoi strada Conti. Tocmai ie eau în strada

Bienville, când în urma lor se auzi un trosnet
infernal. Se pr bu ise un opron plin cu fân.
Paiele se împr tiar cât ai clipi prin aer, plesnind
ca ni te bice. „Tinerelul” î i proteja obrazul,
sufocat ca i tovar ii s i de miriadele de frânturi
de paie care le p trundeau, o dat cu stropii de
ploaie, în ochi i în n ri.
Am ajuns! strig domnul Vieille.
Hanul „Leul de Argint” se afla pe col ul str zii
Chartres. C su ele i gr dinile din jurul lui erau
serios v mate. Trotuarele erau pres rate cu
crengi i cioturi de portocali.
a hanului se deschise larg. Tân rul i negrul
i puser în grab m tile. Nu li se mai
întrez reau decât ochii.
Ah, domnule doctor... Ceilal i chirurgi au
plecat... V a teptam cu ner bdare.
Bunul Grégoire îl întâmpin cu o plec ciune pe
domnul Vieille.
Prea bine, omule... Febra tot n-a sc zut?
Din nenorocire nu, domnule... dar... dar nu
este vorba decât despre o ran pricinuit de
sabie... Dumnezeule... doar nu crede i c o fi luat
i vreo boal contagioas ? întreb Grégoire
descoperind cu îngrijorare chipurile mascate ale
celor doi „asisten i”. Domnul Vieille tu i încurcat
i î i trase la rândul s u masca peste cap.
Hâm... nu chiar... dar e mai bine s fim
prev tori, nu-i a a?... hâm... hâm... Fii bun i
arat -ne drumul...
- 149 -
Pe aici... pe aici, domnule! se repezi b trânul

Grégoire s lumineze scara cu o lumânare.
Nu erau decât ceasurile cinci ale dup -amiezii,
dar cerul se înnegrise de-ai fi spus c sta s cad
noaptea.
Pe Sfântul Vasile, m tile astea trei seam a
corbi aduc tori de nenorocire, mârâi Feodor
venind de la buc rie cu o c ldare de ap
fierbinte în clipa când medicul i asisten ii lui
tocmai se f ceau nev zu i la etajul întâi, pe
urmele lui Grégoire. Credinciosul Li Kang venea
pe urmele prietenului s u ucrainean cu bra ele
înc rcate cu buc i de pânz alb nou .
Când ceasul „Leului va suna, Vulturul cu Trei
Capete va aduce pace aceluia care a meritat-o!”
Cazacul îl privi nedumerit. De i era deprins de
mai bine de dou zeci de ani cu vorbirea înflorit a
micu ului chinez, de ast dat în elesul ascuns al
cuvintelor lui îi sc pa cu des vâr ire.
Oh, misiu Floris... misiu Floris... nu muli... nu
muli!
Bravul Ciceron aducea i el un lighean. Ochii lui
mari i rotunzi înotau în lacrimi. Feodor îl b tu
prietene te pe um r cu o palm grea cât s
coco eze trei boi, dac tot nu avea la îndemân
trei vulturi.
Pe sabia Sfântului Gheorghe... boierna ul
meu... boierna ul meu...
Glasul ucraineanului se frânse de durere.
Ce p rere ave i, domnule? se adres Adrien cu
inima strâns noului venit.
- 150 -
Înc n jduia într-un miracol. Domnul Vieille

examina în t cere pacientul. Dup ce sond
nile, se ridic cu greu de pe marginea patului.
Nu prea mai sunt speran e, domnule conte...
nile astea sunt tare urâte... Dac cerul nu l-ar fi
înzestrat cu o constitu ie excep ional de robust ,
ar fi fost demult mort i îngropat.
Dar... ce ave i de gând s -i face i?
Adrien privise nelini tit în direc ia celor doi
„asisten i” care nu suflaser o vorb i care
teptau în penumbr , într-un col al camerei.
Domnule conte... trebuie s v rog s ie i pe
coridor... suntem mai la largul nostru f
altcineva de fa ... Ruga i-i pe slujitorii vo tri s
ne aduc o c ldare cu ap clocotit i... l sa i-ne
v îngrijim bolnavul!
Adrien nu se putea hot rî s i p seasc
fratele în mâinile acelor stranii necunoscu i.
Doctorul Vieille î i ridic masca. Pe chipul jovial i
simpatic al practicianului se citea o neobi nuit
ceal .
Ave i încredere în mine, domnule conte... Doar
vre i s v salvez fratele, nu-i a a?... împreun cu
asisten ii mei voi face tot ce-mi st în puteri
pentru trupul s u... c ci mintea nu i-o pot oricum
îns to i. Te rog, domnule conte, las -ne
singuri, pierdem clipe pre ioase...
Pronun ând aceste ciudate cuvinte, medicul îl
împinse afar pe Adrien. Tân rul gentilom r mase
o clip în fa a u ii închise încercând s în eleag
la ce anume se referise Vieille. În cele din urm
- 151 -
ridic din umeri i coborî la parter ca s

transmit credincio ilor s i prieteni dispozi iile
doctorului. Câteva clipe mai târziu, Feodor,
Ciceron i Li Kang se repezeau în sus pe sc ri
înc rca i cu ligheane i g le i. Cazacul i chinezul
ineau mor s asiste i ei la opera ie. Vieille îi
pofti frumu el afar , trase z vorul la u i se
întoarse spre „asisten ii” s i. Între timp, ace tia î i
scoaser m tile. Tân rul blond î i ascundea
emo ia sub un zâmbet arogant, dar un ochi atent
ar fi observat c îi tremur mâinile. Domnul
Vieille se apropie de el, în vreme ce b rbatul de
culoare scotea din cuf ra ul lui un m nunchi de
ierburi i plante pe care începea s le piseze într-
un mojar.
Domni oar ... hâm... Doctorul tu i încurcat,
i coborî mai tare glasul i opti abia auzit:
Domni oar Baptistine, ave i chiar atâta încredere
în b iatul sta...? Hâm... vreau s spun, nu e
decât un sclav, hâm, hâm...
Tân ra î i ridic spre bunul doctor ochii de
culoarea cerului de var , care z ciser un rege,
un prin i un mare al, schimbând cursul b liei
de la Fontenoy26.
Domnule Vieille... e ti în stare s -l salvezi?
Cinstit vorbind, nu, domni oar ... eu... tiin a
mea nu mai poate face nimic pentru el.
Atunci, rogu-te, nu- i mai face probleme de
con tiin ... las -l pa Jeannot s încerce... are
ni te leacuri indiene miraculoase.
26 A se vedea Frumoasa din Louisiana.
- 152 -
iatul avea auz ascu it. Ridic privirea din

mojar i zâmbi cu gura pân la urechi.
Da, misiu, nu fie flic la tini... S lbatici înv at
la Jeannot când el plizoniel fost la Chicachas...
am înglijit i la mamzel Baptistine când alpe l u
mu cat la ea în p dule, nu-i a a plin es?
Baptistine încuviin din cap privindu-l cu
recuno tin .
E adev rat, domnule Vieille. Jeannot m-a
vindecat de o mu tur veninoas de pe urma
reia toate prietenele mele erau convinse c o s
pr desc în câteva ceasuri... da i-i crezare...
Desigur... desigur...
Cuvintele bravului medic erau contrazise de
tonul pe care erau rostite. Se vedea cât de colo c
se sim ea dep it de evenimente.
Hanul trosnea din încheieturi. Lemn ria scâr âia
amenin tor. Domnul Vieille privi nelini tit spre
tavan. Afar uraganul uiera dezl uit. Sub
presiunea lui arpanta p rea c va ceda dintr-o
clip într-alta.
Imperturbabil, Jeannot alinia pri ni ele pe un
cear af împ turit în patru.
A a, acum e moment. Misiu i mamzel ajutat
la Jeannot.
Domnul Vieille i Baptistine se apropiar ca s
ridice bini or capul inert al lui Floris. Jeannot îi
aplic cu dexteritate pe frunte i pe ceaf o
cataplasm groas , de culoare verde-ro iatic .
Sfânt Fecioar ... Ce-i asta? întreb medicul
în oapt .
- 153 -
Foalte bun solsepail pintlu dolmit, r spunse

Jeannot cu aplomb.
?
Domnul Vieille se întoarse perplex spre
Baptistine.
Este solsepareil, domnule Vieille, o iarb
antiinflamatorie i saporific .
Maic Precist , p i nefericitul sta zace în
com de opt zile i dumneata vrei s -l adormi, fie-
i mil de tinere ile lui, a a îl adormi pe vecie!
Nu, misiu, el nu dolmit... el sufelit... mult...
dac el doalme... el vindecat.
Jeannot era pe deplin con tient de temeiul
afirma iilor lui. Degetele lui dibace dezgoleau
acum pieptul r nitului.
Domnul Vieille o privi pe Baptistine care, la
vederea cumplitelor r ni violacee, p li
imperceptibil i î i duse ma inal mâna la gât, ca
pentru a- i l rgi gulerul prea strâmt al bluzei.
Apoi degetele ei coborâr spre gâtul r nitului de
care atârna un medalion cu semne cabalistice.
Domnul Vieille c sc ochii mari.
Dar... domni oar !...
Cu un gest sec, Baptistine smulsese medalionul
de la gâtul lui Floris. Îl contempl o clip inându-
l în palm , apoi i-l b calm în buzunarul de la
pantaloni. Domnul Vieille î i terse sudoarea care
începuse s -i iroiasc pe frunte, în pofida
vântului ce se n pustea în camer prin toate
cr turile. Bunul medic începea s se c iasc
pentru a fi acceptat s fie p rta la acea stranie
- 154 -
întâmplare. Nu pricepea în ruptul capului cum de

blânda i delicata domni oar cunoscut de el pe
corabie se putuse preschimba în acea aventurier
îmbr cat ca un vân tor i escortat de un
sclav... Lui Vieille îi pl ceau actele de caritate, dar
detesta tot ce ie ea în afara legii... Domni oara
Bourguignon pomenise de prietenele ei. S fi fost
vorba tot de acele borfa e de care î i amintea nu
strângere de inim ?... La urma urmei,
Domnul Vieille o cuno tea prea pu in pe
Baptistine... Petrecuser împreun aizeci de zile
la bordul Frumoasei din Louisiana... Fokker
Diavolul capturase corabia cu tot cu pasageri... i
iat c domni oara Bourguignon se înf ase la el
acas , în urm cu o sear , istorisindu-i acea
înduio toare poveste care ar fi înmuiat pân i
inima unui crocodil. Bietul medic parc o auzea
pledându- i cauza:
V implor, drag domnule Vieille, ajuta i-m
ajung pân la c tâiul r nitului... f ca
nimeni din anturajul lui s m recunoasc ...
Vede i, cândva am jurat mamei lui muribunde,
na a mea preaiubit , c voi veghea întotdeauna
asupra lui, c ci dac acest biet marchiz de
Portejoye are un fizic normal, în schimb creierul i-
a fost afectat înc de la na tere... Nenorocitul, nu
e vina lui...
Dar... domni oar ... dup câte tiu are un
frate, domnul conte de Villeneuve... este de
datoria lui...
Oh, da, desigur, domnule Vieille... numai c
- 155 -
acest conte de Villeneuve are tot interesul ca...

fratele lui s dispar ... în elege i... e îngrozitor de
trist... nu, contele nu trebuie s m vad ... v
rog... Ajutându-m , s vâr i o fapt caritabil
pentru un biet degenerat... Ajuta i-m s ajung cu
Jeannot pân la el ca s -i pot administra un leac
de care, nu v fie cu sup rare, medicii din Fran a
nu au cuno tin ... Ajuta i-m sau altminteri e
pierdut... Ajuta i-m ... ajuta i-m ...
Melsi, doctol, da i gl sime de la gâsc !
Auzindu-se interpelat de Jeannot, Vieille tres ri
i îi întinse borc na ul cerut. Medicul marinar
transpira de zor. În via a lui nu v zuse ca un
cre tin s fie îngrijit cu asemenea metode.
Jeannot întindea pe deasupra pl gilor un balsam
lbui.
Sunt r cini de bumbac fierte în ulei de urs!
murmur Baptistine în vreme ce Jeannot pres ra
peste r ni frunze de laur. La urm acoperi totul
cu un strat gros de gr sime de gâsc în care
pluteau c ânile mici i verzi ale fructelor de
chiparos i înf ur trupul r nitului în fâ ii de
pânz curat .
Respira ia lui Floris p rea s se fi oprit. Din
reflex, domnul Vieille apropie o oglind de buzele
muribundului. Luciul ei se aburi imperceptibil.
Mâine diminea misiu vindecat! exclam
Jeannot, satisf cut.
Baptistine tres ri. O mân se încle tase de a ei.
nitul întredeschisese pleoapele. Privirea golit
de expresie o fixa insistent. Buzele se mi cau, dar
- 156 -
nici un sunet nu ie ea din gâtlej. Totul dur doar

o clip . Muribundul închise ochii i mâna îi
rec zu inert pe cear af. Era la fel de livid, dar
respira mai lini tit.
De pe scar se auzir ipete. Domnul Vieille se
repezi s trag z vorul i, deschizând u a, se
precipit pe coridor. Un muget înfior tor venea
dinspre acoperi . Zgâl âit din temelii de ciclon,
cl direa nu mai rezista mult. Bârnele plafonului
începeau s cedeze.
Boierna ule!
Floare de Mâi!
Cazacul i chinezul d dur buzna în camer .
Cei doi „asisten i” î i puseser precipitat m tile
i se întoarser cu spatele, adunându- i în grab
pomezile i ierburile.
Cum îi merge, doctore? A suportat cu bine
tratamentul? Ce i-a i f cut?
Adrien intrase i el, în tromb . Domnul Vieille îl
privi cu antipatie, montat împotriva lui de cele
auzite de la Baptistine.
E prea devreme s m pronun , domnule
conte, oricum, fi i încredin at c am f cut tot ce
ne-a stat în puteri.
Un zâmbet trist se ivi pe chipul lui Adrien.
În eleg, domnule... dar... cl direa se va
pr bu i dintr-o clip în alta, trebuie s -l coborâm
pe fratele meu în pivni .
Gr bit, Adrien organiza transportarea lui Floris.
Ciceron îl seconda cu mult eficacitate.
U urel, u urel, orice mi care brusc îi poate fi
- 157 -
fatal ! îi preveni domnul Vieille, supraveghind

suspicios mutarea bolnavului, întins pe o saltea
umplut cu iarb de mare. În col ul lor, cei doi
„asisten i” î i strângeau discret lucrurile. În
ceala general , nu-i mai b ga nimeni în
seam .
Furia ciclonului se dezl uia abia acum. Un

trosnet sinistru cl tin scara. Doi cedri smul i din
cini se pr bu iser peste buc rie.
Ai, ai, ai! Bun Dumnezeu sup lat!
Sclavii gemeau ghemui i cu capul în poale, într-
un col al s lii de la parter. Hangiul le tr gea
uturi ca s -i oblige s se ridice i s coboare la
ad post, în pivni .
A a... înceti or... au, nu, nu-l zdruncina i...
a, acum cotim la stânga, comanda Adrien.
Domnule Vieille se scarpin în cre tetul capului.
Mare pi icher i contele sta! Ce comedie juca! Ai
fi jurat c tremur de grij pentru nefericitul lui
de frate cretin.
Toat lumea se înghesuise în pivni . Salteaua
lui Floris fusese pus peste o prelat . Deasupra
lor casa pârâia din încheieturi. Smulse din âni,
ile se izbeau de pere ii de scândur . Din pod se
auzeau bufnituri înfundate. Grinzile începeau s
cedeze. Un vârtej pr fos se ab tu asupra
refugia ilor. Acoperi ul zburase ca un fulg.
Pe Sfântul Gheorghe, am coborât la anc,
boierna ule! exclam Feodor.
Pe Sfânta Genoveva, ce bine era la Paris, pe
- 158 -
Pont-Neuf! gemu hangiul cu fruntea în fustele

so iei.
Pe Esculap, ce noapte! îi inu hangul domnul
Vieille.
Pe Muntele Ro u al Celei de-a aptea
în elepciuni, dar unde-au disp rut prea cinstitele
degete ale lotusului care au adus imaculata
îns to ire? se trezi Li Kang s întrebe, între
dou rafale.
În speran a c îi poate transmite ceva din
propria energie, Adrien înc lzea la piept mâna
înghe at a fratelui s u. Auzindu-l pe chinez,
întoarse capul spre domnul Vieille.
C bine spune Li Kang, doctore! Ce s-a
întâmplat cu asisten ii domniei tale?
În întuneric, lumea începea s -i caute pe
bâjbâite.
Hei... hei... sunte i aici? Vai de mine, te
pomene ti c au fost strivi i de vreo grind înainte
coboare? R seser în urma noastr s i
strâng ustensilele! Vai de mine, gemu Vieille
îngrozit de eventualele consecin e ale descoperirii
cadavrelor i mai ales ale identit ii acestora!
În aceea i clip , o form întunecat ni spre
pieptul r nitului.
Ai, ai, ai, Duhul l u, ai, ai, ai, începur s
zbiere sclavii ar tând cu degetul micu ul animal
care se apleca spre obrazul lui Floris.
Feodor aprinse fe tila unei candele.
Pe Sfântul Gheorghe! S-a întors! exclam el
uluit.
- 159 -
Sub privirile asisten ei înm rmurite, un

anim lu straniu, îmbr cat ca un om, cu
redingot i tricorn, se înclina politicos, cu o
bu pe inim .
Georges-Albert!...
Lui Adrien nu-i venea s i cread ochilor. Cum
i mai ales de unde venea? i prin ce minune
duse de urma st pânului s u?
Ei da, eu sunt! chi i Georges-Albert. Oricât
de umanizat ar fi fost el, totu i de vorbit nu
vorbea.
EA ERA!
Într-o frac iune de secund , în mintea lui Adrien
se f cuse lumin . S ri în picioare cu inten ia de a-
i c uta pe „asisten ii” chirurgului.
Georges-Albert îl trase de pulpana hainei, cu o
mimic expresiv .
Ce spui tu? Aha... a plecat! Dumnezeule, pe
uraganul sta... e nebun ... Ah, incon tienta!
Domnule Vieille... ce-a fost tot circul sta? se
întoarse Adrien amenin tor spre Vieille.
P i, hâm... domnule conte, hâm... domnule
conte... nu mai în eleg nimic! d du Vieille din col
în col .
Eu în eleg îns c te-ai aflat la bordul
Frumoasei din Louisiana, unde ai cunoscut-o pe
SORA MEA! r cni Adrien ie indu- i din s rite.
So... sora dumitale!? se bâlbâi Vieille.
Da, domnule... sora mea: Baptistine de
Villeneuve-Caramey. Î i luase numele de
Baptistine Bourguignon. O c ut m de luni de zile.
- 160 -
Ah... în... în eleg, în eleg, plâng ci bietul

Vieille de i nu mai pricepea chiar nimic... i acest
am rât idiot din na tere este...
Este fratele meu i v interzic s vorbi i a a
despre el. Pân la duel se afla în deplin tatea
facult ilor lui mintale i fizice! fulmin Adrien,
din ce în ce mai enervat.
Ah! Oh!... p i... a... atunci este i... fratele
domni oarei...
Vieille abia dac mai izbutea s articuleze.
Nu, domnule, nu... este... adic era
LOGODNICUL EI!
Auzind acestea, nefericitul Vieille î i duse mâna
la inim sim ind c face infarct.
Vai, domnule conte... ce-am f cut,
Dumnezeule, ce-am f cut... logodnicul ei... bine,
dar... ea venise la mine povestindu-mi c ... Oh!
trebuie s v m rturisesc totul! Totul!
Medicul scoase din buzunarul de la piept o
batist mare în carouri, se terse cu ea la ochi i
i sufl zgomotos nasul.
A... dri... en...!
Un oftat dureros întrerupse spovedania lui
Vieille. Adrien se repezi spre Floris i îngenunche
lâng salteaua lui.
Dumnezeule, ai mil de st pânul nostru!
murmur b trânul Grégoire.
Boierna ule! morm i Feodor.
Floare de Mai! susur Li Kang.
Bunul meu st pân, nu te l sa! îi spuse în
gând Georges-Albert.
- 161 -
Fr ioare... fr ioare... Cum te sim i? opti

Adrien apropiind candela de obrazul
muribundului.
Flac ra ei tremur toare lumina un chip emaciat.
Ochii verzi, adânc înfunda i în orbite, str luceau
vioi. Adrien se înfiora... Nu cumva era ultimul
zvâcnet de via dinaintea sfâr itului?
Floris încerca s articuleze.
Geor... ges... Al... bert... EA EST...
Epuizat de efort, închise ochii. Lui Adrien i se
iar picioarele. Ar fi vrut s verifice dac Floris
mai tr ie te sau nu, dar nu îndr znea. Într-un
târziu î i lu inima în din i i î i apropie urechea
de buzele lui. R nitul respira lini tit. Adormise.
Ah, prieteni... doctore! Mul umesc, î i
mul umesc... cred c Floris e salvat. Salvat! strig
el fericit s rind în picioare.
Drept r spuns, se auzi un bubuit asurzitor.
Hanul se d râmase peste pivni .
Capitolul VIII
Ajutor!
S ri i!
Ajutor!
Scoate i-ne de aici!
Se aude? E cineva acolo? Ne auzi i?
Ajutor!
Am r mas îngropa i de vii! Ajuta i-ne!
Hei, voi cei de acolo, de sus! Gr bi i-v ,
- 162 -
mânem f aer!
Pe cheiul pustiu strig tele înfundate se pierdeau
în gol. N-avea cine s le aud . Strada era pustie.
Bilan ul uraganului era catastrofal. N uci i,
orleanezii ie eau de-a bu ilea de sub d râm turile
caselor lor din lemn i se îndreptau cl tinându-se
spre Pia a Armelor. Acolo, guvernatorul împ ea
aferat ordine în dreapta i în stânga.
Nu v l sa i cople i de disperare i nu v
descuraja i... O s recl dim totul din piatr i
mid , prieteni... Împu ca i f mil câinii
turba i care vagabondeaz în ora i pe planta ii.
Ne trebuie bra e de munc ... Colonii trebuie s fie
pild de curaj i dârzenie pentru sclavii lor. Jaful,
înc ier rile i duelurile vor fi sever pedepsite... Un
cât de mic furt comis de un sclav îi va atrage
condamnarea la moarte!... Deocamdat avem
nevoie de o sut de voluntari care s încarce
grânele i or niile r mase înc în via pe Loara
i pe Delfin... La treab ... timpul nu ne iart ...
Cei teferi i nev ma i priveau cu îngrijorare
înspre Mississippi.
Fluviul crescuse cu cincisprezece picioare. Apele
lui p mântii rostogoleau vijelios spre ocean uria i
arbori smul i cu r cin cu tot de furia stihiilor
dezl uite. În aval, câteva cor bii, printre care
Opalul i Albina, se scufundaser . Curentul era
cumplit de puternic. Unii pretindeau c la gura
fluviului un val gigantic m turase totul în cale.
Oamenii se împr tiau care încotro. Albi i negri
împlineau f s crâcneasc dispozi iile
- 163 -
guvernatorului, îngrozi i în egal m sur de

perspectiva foametei. Era limpede ca bun -ziua c
de întreaga recolt se alesese praful. Vreme de
cinci zile i cinci nop i uraganul f cuse una cu
mântul tot ce-i ie ise în cale, d râmând,
dezr cinând, scuturând i spulberând nemilos
roadele muncii îndârjite a colonilor. Pe „bulevard”
nu r sese piatr pe piatr . În cavalcada lor
infernal , vârtejurile de vânt i ploaie nu iertaser
nimic. Nici o singur cas nu rezistase, totul era
devastat, sf râmat.
Sfin ii Arhangheli, înfrico at priveli te,
boierna ule!
Cazacul privea uimit miile de p ri moarte de
pe malurile inundate ale fluviului. Adrien
încuviin cu triste e. Propria lor supravie uire se
datorase exclusiv întâmpl rii. Hangiul avusese
fericita inspira ie de a- i amenaja sub han o
pivni în toat legea, larg boltit i consolidat ,
unde s i poat p stra la r coare uncile i
butoaiele cu vin de Frontignan. S r zbat de
acolo, din adânc, spre lumin nu fusese de fel
simplu, dar pentru deplasat grinzi colosul Feodor
nu avea egal. Dup nesfâr ite ceasuri de cazn i
de eforturi de cârti , ie iser într-un târziu la
suprafa din refugiul lor subteran, palizi, i
nera i, dar neatin i. Avuseser noroc c ci, r ma i
afar , caii lor muriser strivi i în grajdul care se
pr bu ise peste ei. Singur alezana lui Floris era
de neg sit... pas -mi-te r cea însp imântat pe
cine tie ce coclauri...
- 164 -
Cum merge, fr ioare?

Adrien îl lu grijuliu de bra pe Floris. Acesta î i
miji ochii ca s i-i reobi nuiasc cu lumina zilei.
Murdar i n cl it de noroi ca i ceilal i, palid i
desc rnat, se inea totu i pe picioare, c lcând
ap sat.
Domnul Vieille asistase neîncrez tor la
spectaculoasa vindecare a tân rului gentilom în
cavoul lor cu unci i cu vin. Dup patru zile
petrecute pe salteaua lui, timp în care devorase i
supsese mai bine de jum tate din proviziile
hangiului, Floris nu mai avea r bdare s stea
locului. Fericit c -l reg sise pe Georges-Albert, îl
mângâia de zor, f s -l întrebe îns pe Adrien
prin ce minune acesta ajunsese pân la el. La
rândul s u, maimu oiul î i dubla euforia
reîntâlnirii cu st pânul s u f cându- i de lucru
pe lâng uroiul budanelor cu Frontignan.
Pentru el, cele patru zile de uragan trecuser ca
vântul. Cu alte cuvinte, o inuse într-o be ie...
Îh, în, mi se pare mie sau aud ni te glasuri?!
Maimu oiul se foi pe um rul st pânului s u
unde î i reluase cât se poate de firesc locul, de
parc nu s-ar fi dezlipit de acolo nici o clip .
Floris se strâmb de durere. R nile înc nu i se
închiseser .
Hei! Ce-o fi cu st pânul meu? E surd? Nu
aude c cineva strig aju...
Un ip t disperat acoperi chi iala lui Georges-
Albert.
Fluviul!... Se revars fluviul!
- 165 -
O femeie cu fustele zdren uite i ude leoarc

alerga dinspre chei spre ora cât o ineau
picioarele.
Mai repede, Jasmin... mi -te mai repede,
lene ule!
Doamna de Sainte-Hermine î i pocni sclavul în
cap cu umbrelu a.
Înh mat la o aret plin ochi cu jupoane,
rii, ustensile de buc rie, oale de noapte,
ligheane, c ld ri i oglinzi, negrul înainta anevoie.
Sudoarea îi iroia pe frunte i pe grumaji. Trei
peruci se rostogolir în noroiul str zii, f ca
trâna bârfitoare s bage de seam .
Încotro te-ai pornit, Josepha?
Margueritte Faucon du Manoir mâna din spate
dou feti cane de culoare, cocârjate sub povara
unor uria e baloturi.
M duc undeva la ar ...
Se spune c spre bra ele Bayou, inunda ia e
înc mai grozav .
Nenorocire, nenorocire... unde s ne refugiem?
i nici la ar nu o s g si i nimic de
mâncare...
Porumbul e compromis?
Recolta de orez e la p mânt!
O s murim de foame!
Concluzia acelor v ic reli apar inea domni oarei
Alexandrine, care împingea cu pa i m run i o
roab supraînc rcat .
Ne permite i, doamnelor...
Floris, Adrien i tovar ii lor le ajutar galant pe
- 166 -
trânele cârti e s traverseze pârâul de noroi.

Tocmai se întrebau dac s le i escorteze pân la
ie irea din ora , când deodat la urechi le ajunse
ecoul unor strig te disperate.
Ah, ajutor!
Deschide i, dobitocilor!
S ri i, m înec!
Nu înc pea nici o îndoial , vaierele veneau
dinspre pu ria d râmat . Din subsolul ei
inundat cineva izbea dezn jduit cu pumnii în
plan eu. Apa cre tea întruna i foarte curând
avea s îi înece pe neferici ii prizonieri.
Floris, Georges-Albert (ce-i drept, acesta prin
for a împrejur rilor) i Adrien se repezir într-
acolo, urma i de Feodor i Li Kang.
Ah, aju... gâl... ajutor! Gâl... gâl...
Sub mald rul de scânduri, cei de jos începeau
înghit ap .
Curaj, ine i-v bine... Înota i, v eliber m
îndat !
Cei cinci se puser pe treab . Floris p lea
zând cu ochii.
Ori de câte ori se apleca, r nile îl fulgerau
dureros, dar sim ea o adev rat bucurie s tie c
strângând din din i î i poate înfrânge suferin a.
„N-ar trebui s se oboseasc atâta... dar n-are
rost s i-o spun, oricum nu face decât ce-l taie
capul!” gândi Georges-Albert, care urm rea
opera iunile de salvare instalat în coroana unui
sicomor doborât de uragan.
O grind de cinci sute de livre bloca trecerea.
- 167 -
Sta i a a, boierna ule... l sa i-l pe Feodor!

Cazacului îi pl cea s fac parad de for a lui
herculean . Autoritar, îi d du la o parte pe to i
ceilal i, scuip în palme, se aplec i în
bârna r cnind înfrico tor.
Ha... acuma!
Aii, mul umim... v mul umim, domnilor!
Yann Le Gallic i Ernaudan de Gastagnac ie eau
cl tinându-se din beciul plin ochi cu noroi.
Aah... hei, ajutor, m înec!
Ag ându-se cu disperare de picioarele celorlal i,
din beciul inundat se i ea, ud i ciufulit, domnul
du Rocher. Bietul conte se afla într-o stare jalnic .
Feodor i Li Kang îl traser în sus de sub iori.
Dând cu ochii de Floris, se lumin la fa i îi
întinse mâna.
Ah, domnule, slav Cerului c n-ai murit. Nu
mi-a fi iertat-o niciodat !
Ochii verzi ai lui Floris sticlir amenin tor.
Uiu-iu! Uiu-iu! Iar s-au întâlnit „logodnicii”,
iar se las cu sc rm neal ! se foi agitat
maimu oiul.
Pentru o dat îns se în ela...
Floris nu apuc s îl repead pe bietul Jéodard,
pentru c se auzi strigat de Populus de Protais i
de Gaëtan d’Artaguette care se apropiau în goan
dinspre Pia a Armelor, cu cizmele mustind de
noroi.
Gr bi i-v , prieteni! Ah, domnule, slav
Cerului c n-ai murit! exclam în cor doi
gentilomi zâmbindu-i lui Floris. Acesta î i scutur
- 168 -
buclele negre.
V-a i vorbit s -mi spune i to i acela i lucru?
pufni el în râs.
sta-i timp de glume? Guvernatorul e foarte
prost dispus! spuse Populus gâfâind.
He-he, cred i eu, cu tot ce are pe cap! mârâi
Georges-Albert.
A spus c v iart pentru duel, dar pentru o
vreme va trebui s p si i ora ul...
V foarte mul umesc pentru a m fi în tiin at,
prieteni... am fi plecat oricum, r spunse Floris.
Inten ion m s explor m zona dinspre Illinois.
În elegând planul fratelui s u, Adrien t cu mâlc.
Atunci, drum bun i... nu mai z bovi i nici o
clip !
Gaëtan i Populus î i îmbr ar c lduros
prietenii.
Domnule conte... domnule conte... ah, ce ar ,
ce ar !
Padin i La Fortune veneau în fug spre st pânii
lor.
C pitane... c pitane... ce târg nenorocit, fir-ar
a dracului de colonie... de ce nu ne întoarcem
acas ?... l sa i-l balt pe re...
Ernaudan se strâmb fioros. Ordonan a t cu
mâlc. Floris i Adrien erau s tui de ei. Apa
începea s le treac de genunchi. tiau ce au de
cut. Îi l sar balt pe adversari i pornir pe
urmele lui Li Kang, Ciceron i Feodor spre han,
mai bine-zis spre r ele acestuia.
trânul Grégoire adunase vreo câteva cufere
- 169 -
sparte i dou -trei haine r mase intacte pe care

se str duia s le usuce deasupra unui foc
improvizat. Din fericire, pungile cu pistoli,
strate într-un cuf ra de stejar z brelit, erau
neatinse. Floris i Adrien distribuir o parte din
ele prietenilor lor, cele r mase le îngr dir în
sân i în buzunarele de la pantaloni i pornir pe
jos spre Bayou Saint-Jean. Planta ia vicontesei
Chiendel de Pontalba era la p mânt. Nimic nu
sc pase nev mat: nici ogoarele, nici ar arii, nici
încânt toarea cl dire în stil colonial,
preschimbat acum într-un morman de scânduri
sf râmate.
Juliette de La Buissonnière se refugiase i ea la
prietena ei. Floris i Adrien întârziar câteva zile
acolo, ca s le ajute pe sclavele celor dou femei
încropeasc ni te colibe i s salveze ce se mai
putea salva. În paralel îns , se preg teau de
torie.
Floris... Floris, dragostea mea... r mâi cu
mine! îndr zni s opteasc într-o noapte Marie-
Blanche pe când î i odihneau trupurile ostenite
pe o saltea înc jilav .
Floris se întoarse bini or spre ea i-o cuprinse în
bra e. R nile îl dureau înc destul de tare.
O s m întorc, draga mea, dar mai întâi am
de rezolvat o chestiune de familie.
A doua zi în zori, o barc plin cu muni ii i
provizii cump rate cu bani grei de Feodor îi
tepta la rmul bra ului Bayou Saint-Jean,
preschimbat de apele umflate ale Mississippi-ului
- 170 -
într-un fluviu tumultuos.

Bunul meu Grégoire, nu vrei s te
zgânde ti? Ce-ar fi s r mâi i s ne a tepta i
aici? îl lu de bra Adrien pe bravul lor intendent
când acesta tocmai se suia în barc .
Oh, domnule conte... mai bine spune i-mi
verde c sunt prea b trân i v încurc!
Bietul om se f cuse stacojiu la fa i pletele
albe ca neaua i se zbârliser de indignare.
Floris interveni împ ciuitor:
Nu-i vorba de asta, dragul meu Grégoire... dar
toria pe mare va fi obositoare, iar...
Iar eu am spus c merg i a a r mâne... Merg
cu voi, pentru c degeaba face i pe misteriosul cu
mine, domnule Floris, tiu prea bine unde v
duce i i tocmai de aceea locul meu este al turi de
domniile voastre!
Acestea fiind zise, Grégoire î i lu vânt i s ri în
barc cu atâta elan, încât s-ar fi dus de-a
berbeleacul r sturnând-o cu fundul în sus dac
bra ul vânjos al lui Feodor nu l-ar fi oprit la anc.
Vorbele B trânei Pruden e au totdeauna
greutate i în elepciune. Fruntea lui e mângâiat
de duhul celor dou sute optzeci de mii de
în elep i din Cetatea celor Trei Elefan i Albi!
declar senten ios Li Kang, urcându-se la rândul
lui în barc .
Misiu Gegoa, foalte impoltant, el dat oldine la
st pâni! îi opti Ciceron lui Georges-Albert.
Maimu oiul clipi iret. Se vedea cât de colo c
Ciceron e b iat iste . Pricepuse c b trânul
- 171 -
Grégoire avea autoritate asupra tinerilor s i

st pâni i c Georges-Albert putea fi un
interlocutor foarte agreabil.
toria pe ap nu se ar ta deloc u oar .
Trunchiurile seculare c rate de curent riscau la
tot pasul s r stoarne fragila ambarca iune
indian .
Floris se îns to ea v zând cu ochii. R nile
reau pe deplin cicatrizate. Natura plin de
capcane dimprejurul lor se potrivea de minune
temperamentului s u. Se sim ea infinit mai fericit
în Louisiana decât la Versailles unde, între noi fie
vorba, traiul de curtean nu era deloc pe m sura
lui. i totu i, mai toat vremea i-o trecea dus pe
gânduri. Neobi nuita lui mu enie îl intriga pe
Adrien. Oricum era limpede c de la duel încoace,
în adâncul fiin ei orgoliosului s u frate ceva se
clintise. Dar ce anume determinase acea
schimbare era cu neputin de ghicit.
Ti duci dlept... sple apus... ti duci acum sple
nold... întolci la l lit...
o c uz ca Ciceron, în acel labirint de
canale i c lu e al bra ului Bayou Saint-Jean,
torii s-ar fi r cit cu siguran . Se apropiau
de Bayou Mantchac. i aici uraganul f cuse
pr d.
Navigau de dou zile încheiate.
Porumbelul Trandafiriu va fâlfâi mult i bine
din aripile lui grele i ostenite pân s reg seasc
piscul neprih nit al p mântului binecuvântat,
opti profetic Li Kang.
- 172 -
Chinezul avea dreptate. Din imaculatele

întinderi de bumbac nu r sese decât
amintirea. Cât vedeai cu ochii, peste câmpia
unduit molcom se a ternea o pânz de ap
murdar . Planta ia doamnei de Gongibourno nu
mai exista. Pe locul casei pluteau resturi de
scânduri i bârne.
Hei, e cineva pe aici? Iuhu!
Gentilomii strigau în zadar. Nici ipenie de om
nu se mai afla pe acele meleaguri dezolate.
Temerarii g sir un ad post precar pe un
mamelon abrupt, de unde se vedea întreaga balt .
A doua zi în zori constatar c nivelul apei
sc zuse sim itor. Noroiul lichid le ajungea numai
pân la genunchi.
Eu zic s ne împr tiem în tr tori i s
cercet m întreaga zon . Ne revedem aici când
soarele va fi de dou suli e pe cer, propuse
Adrien.
La miezul zilei se reîntâlneau cu to ii, mofluji.
Nu mai înc pea îndoial : „stare a”, veri oara ei i
slujitorii lor se volatilizaser .
Dac s-ar fi înecat, pân acum apa ar fi scos
la suprafa le urile! mârâi posomorât Floris.
Li Kang î i scarpin codi a.
Mâna parfumat întins de Buddha asupra
destinului înaripat al lebedelor...
Pe Sfântul Gheorghe, termin cu aiurelile,
trâne, i mai bine d -mi o mân de ajutor! s
oi la el Feodor.
Cazacul era în toane rele. Cicatricele i singurul
- 173 -
lui ochi se încre eau fioros deasupra gr joarei

de vreascuri pe care încerca zadarnic s le
aprind . Iasca era jilav i crengile ude nu voiau
ard . Se d du b tut i înghi ir cu noduri
turtele de m lai rece i sl nina.
Grégoire bodog nea în sinea lui. I-ar fi pl cut
grozav s înmoaie turtele într-o sup fierbinte,
dreas din bel ug cu mirodenii. Singur Georges-
Albert se ar fericit. Ce-i drept, descoperise sub
o prelat , pe fundul b rcii, proviziile de rachiu i
nu- i mai dezlipea buzele de pre ioasa butelcu .
Floris îi întrerupse brutal degustarea,
în cându-l f menajamente de ceaf .
La drum, prieteni, pân nu se usuc de tot
noroiul.
Într-adev r, trebuir s împing din greu barca
pe o distan de mai bine de o mil , pân la balt .
Sub soarele implacabil, inunda ia se retr gea cu
incredibil rapiditate. P mântul se zbicea.
Cr turile adânci se l eau între pl cile de noroi
solidificat.
Ai putea s ne duci pân în Barataria,
Ciceron? întreb deodat Floris, pe când vâsleau
pe bra ul Bayou Mantchac.
Da, misiu, da’ acolo plin di clocodili l i i di
lbatici i mai l i, civiliza i ioc... ap i, mâncat la
tini... ap i i în p duli vampili mali cale b ut
sânge la tini i ap i lilieci ulia i cale...
Floris întrerupse agasat acea descriere tocmai
bun de speriat copiii:
Nu te-am întrebat ce primejdii ascunde
- 174 -
Barataria, ci dac tii s ne duci pân acolo?!

Ciceron avu o imperceptibil ezitare.
Stiu, misiu... coboli pi Bayou, ajungi la Lâu
Lo u, tlavelsezi male lac... tlavelsezi mic lac
Baataia i ap i ajungi golf i insula Baataia!
Am priceput, pornim într-acolo! porunci
ner bd tor Floris.
Adrien ridic împ ciuitor mâna.
O clip , fr ioare... Spune, Ciceron, dup
rerea ta, câte zile facem pân la insul cu
rcu a asta?
Ciceron se scarpin în cre tetul capului.
Ca si cobolâm pi filul apei tlebuie tlei sau
patlu zile... ca si ulci tlebuie mai mult... dac avut
bun pilog i buni vâsla i indieni, atunci...
Un cor de proteste indignate întrerupse sfaturile
în elepte ale bravului localnic.
Pe alba cetate a Kievului, prietene negru, i se
pare cumva c s lbaticii ia de indieni sunt mai
breji decât noi?... Prive te bra ul acesta care a
luptat la Baku sub comanda marelui Hatman
Saratov i...
Pe tele cu Solzi de Culoarea Nop ii ignor for a
Evantaiului Deschis asupra...
Destul cu p vr geala! tun Adrien care avea
oroare de vorbe goale. Ciceron, e ti în stare s ne
faci rost de pirogi i de vâsla i?
Da, misiu, va si zic suntem... hâm... unu, doi
tlei, patlu, cinci, asi. Bun.
Ba pardon, b trâne, suntem apte! chi i
Georges-Albert.
- 175 -
Ciceron nu lu în seam interven ia

maimu oiului.
Ni tlebuie dou b lci i asi vâsla i de fiecale.
Bun, dou b rci i doisprezece vâsla i. De
unde îi lu m? întreb Adrien.
De la plieten al meu P los, r spunse mândru
Ciceron.
Are el doisprezece vâsla i? se mir Floris.
Ale doisplezece feciori, misiu!
***
Ochii verzi ai lui Floris scrutau cu aten ie
ul de pe malurile Râului Ro u, pe unda
ruia cele dou pirogi alunecau cu neb nuit
repeziciune.
Floris, Adrien, Ciceron i Georges-Albert se aflau
în prima ambarca iune. Feodor, Li Kang i
Grégoire se instalaser într-a doua.
Cele dou sprezece odrasle ale P rosului
apar ineau, asemeni tat lui lor, comunit ii
pacificate a indienilor Natchez. Pe to i îi chema
Pantof. Pantof Ro u, Pantof Galben, Pantof Alb,
Pantof Verde, Pantof Albastru... Ce-i drept, în
ciuda numelui purtat, îi deosebeai destul de greu
pentru simplul motiv c simpaticii fl i erau...
descul i. Oricum, Floris i Adrien nu puteau decât
se felicite pentru a-i fi angajat în schimbul
unui butoia cu ulei din gr sime de urs. Iu i i
con tiincio i, vâsleau f oprire de la r ritul i
pân la sc tatul soarelui.
Pân la r scrucea râului nu mai erau decât zece
- 176 -
leghe. Floris sim ea c îl cuprinde disperarea.

Inactivitatea îl obosea mai r u ca orice. Jungla
acvatic , somnolent i aparent impenetrabil
oferea o priveli te de o monotonie ucig toare.
Arareori, stoluri de p ri exotice le treceau
fulger tor pe dinaintea ochilor în fâlfâit speriat de
aripi i se refugiau sub faldurile albe, m soase,
ale mu chiului spaniol ag at de coroanele
stejarilor. Feciorii P rosului se a ineau cât mai pe
lâng mal, ca s profite de umbra p durii. Albia
râului se l rgise sim itor. M sura acum cam tot
atât cât Sena la intrarea în Paris i se l ea
întruna. Se apropiau de delt . Pirogile înaintau pe
micul lac Barataria. P ri cu penaj multicolor
getau oglinda lini tit a apei. În ziua precedent
traversar Lacul cel Mare, lung de cinci leghe.
Floris oft i î i întinse picioarele amor ite. Ca
orice cavalerist, nu suporta sedentarismul. Adrien
se foia i el nelini tit. Se întreba cum aveau s se
orienteze la întoarcerea în acel imens labirint
acvatic. Delta înconjura bra ul Râului Ro u i
micul lac Barataria cu un zid de vegeta ie
luxuriant str puns de zeci de canale înguste, ca
ni te tuneluri m soase în umbra c rora
pândeau primejdii f num r.
Ha, ha, foalte bun!
Râzând cu gura pân la urechi, Pantof Negru se
freca pe burt cu o mân , în timp ce cu cealalt
ar ta un aligator ce f cea pluta la suprafa a apei.
Smuls din visarea lui, Floris î i încarc ma inal
pu ca i ochi. Adrien nu- i putu st pâni o
- 177 -
exclama ie de nemul umire. O bulboan ro iatic

tulbur undele sinilii. Indienii izbucnir în urale.
Pantof Ro u îndrept cealalt pirog spre le ul
aligatorului i, aplecându-se spre el, îi t ie cu
dib cie coada. Cei doisprezece feciori ai P rosului
radiau de fericire la gândul festinului ce-i a tepta.
Georges-Albert se strâmb . Epicureean, prefera
prepeli ele împ nate.
Tu YOULAKI MATAHA! YOULAKI MATAHA27! îi
strig Pantof Ro u lui Floris în ând victorios
vâsla spre cer.
Cei unsprezece fra i ai lui reluar în cor salutul
triumfal, vâslind cu îndoit energie. Floris i
Adrien cercetau zilnic z rile în speran a c vor
descoperi vreo ie ire la mare. În schimb, indienii,
obi nui i din fraged copil rie cu topografia
locurilor, se orientau cu ochii închi i. Acum
pirogile se îndreptau glon spre o insuli în form
de piramid . Ajunse în dreptul ei, cotir la stânga
pe lâng rmul cotropit de s lcii uria e i
ridicând crengile pletoase se strecurar pe
dedesubtul lor spre un canal îngust care d dea
într-o nou vast întindere de ape, probabil un alt
bra al Râului Ro u sau poate chiar al
Mississippi-ului.
Parc v d c ne-am r cit... i dac indienii
nu sunt în stare s g seasc drumul, cum s fi
ajuns ea, de una singur , pân aici? murmur
Floris sco ându- i tricornul i tergându- i
fruntea îmbrobonit de sudoare.
27 Cel mai înalt din neamul ale ilor.
- 178 -
Adrien îl privi încurcat. Ce anume v zuse,

pricepuse sau ghicise el în seara uraganului, când
se afla între via i moarte? La întrebarea mut a
fratelui s u, Floris r spunse batjocoritor:
Ce s-o mai fi distrat domni oara pe socoteala
noastr !
Adrien cl tin întristat din cap.
Nu... nu cred, Floris... Vreau... în sfâr it...
trebuie s i spun c te afli în via numai i
numai datorit ei.
Ochii viorii ai lui Adrien î i priveau cercet tor
fratele încercând s deslu easc ce se petrecea în
sufletul acestuia. Floris î i duse ma inal mâna la
piept, pip ind locul pe care ar fi trebuit s se afle
talismanul. I se înnod stomacul i tâmplele îi
zvâcneau. Sim ea înc buclele Baptistinei
mângâindu-i obrazul. Pudoarea i mândria de
rbat îi porunceau totu i s tac , s p streze
acea tain chiar i fa de fratele lui.
Cele dou pirogi tocmai se angajau pe un canal
str juit de baniani28 cu r cini noduroase
ridicate vertical deasupra apei. Stoluri de ra e
lbatice i ibi i imacula i le t iau calea,
zbur cind însp imântat.
Nu mai în eleg nimic! gândi Floris cu glas tare,
ca prietenii lui s i dea seama dac se
referea la itinerariul parcurs sau la fugara pe
urmele c reia sperau cu to ii c se afl .
Parc tu ai în eles vreodat vreo femeie,
bodog ni Georges-Albert.
28 Arbori tropicali cu r cini aeriene.
- 179 -
Adrien î i îngropa obrazul în mâini.

Deie Domnul ca Floris s nu afle niciodat c i
l-a recomandat lui Vieille drept un arierat mintal!
Consecin ele unei atari revela ii îl îngrozeau pe
cump tatul Adrien. Îl spion pe furi printre
degete pe Floris. Cu privirea a intit înainte,
acesta amu ina aerul. O boare marin îi gâdilase
pl cut n rile. În cap tul canalului lucea o
întindere luminoas de ape.
Marea! Uraa! Marea! r cni bucuros Feodor.
Feciorii P rosului tr geau cu n dejde de vâsle.
Mai aveau câ iva metri pân la plaja nisipoas a
Golfului Mexic când, deodat , un foc de muschet
sfâ ie t cerea paradisiac a deltei.
Capitolul IX
Preda i-v ! Sunte i încercui i!

Patru b rcu e din scoar de copac se apropiau
amenin tor de c tori. În fiecare din ele se aflau
eza i câte doi vâsla i în timp ce în picioare, la
pup , câte un pu ca privea prin c tarea armei
spre pirogi.
Instinctiv, Floris i Adrien puser mâna pe
pistoale. Li Kang î i trase din teac pumnalul lung
i ascu it, Feodor ridic sabia deasupra capului.
Grégoire i Ciceron în car care ce nimerir :
unul un ulcior, cel lalt un odgon. Cei doisprezece
Pantofi scoaser vâslele din ap i... Georges-
Albert se ascunsese sub o prelat !
- 180 -
L sa i armele, n-are rost s opune i rezisten ,

sunte i încercui i! se auzi din spatele lor o voce
gu it . Floris i Adrien întoarser capul, ca ar i.
Din h ul luxuriant se iviser alte trei b rcu e.
Pirogile se aflau încol ite din dou p i.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, mugi Feodor în
vreme ce bra ul lui drept executa o mulinet
prasnic , menit s -i însp imânte pe
necunoscu ii adversari. Ace tia îns nici nu se
sinchisir .
Am spus s zvârli i armele i s v preda i, ori
de nu v scufund m!
i ca s arate c nu glumea, colosul cu obraz
ciuruit de alice care tocmai vorbise î i slobozi
pistoalele înspre Floris i Adrien. Gloan ele
uierar pe lâng urechile acestora i se înfipser
în cea de-a doua pirog , care începu s ia ap cât
ai clipi. Feciorii P rosului prinser a zbiera,
însp imânta i.
Floris i Adrien se privir cu coada ochiului.
Clocoteau de furie, dar pentru moment nu aveau
încotro: trebuia s depun armele. Orice
rezisten era inutil i oricum n-avea rost s -i
expun pe ceilal i unui masacru gratuit...
Uf! Bine c le-a mai venit i lor mintea la cap!
gândi Georges-Albert, v zând c Floris i Adrien
ridic bra ele în semn de capitulare.
Cele apte b rcu e încadrau strâns pirogile. Sub
amenin area flintelor i a muschetelor aproape
lipite de tâmpla lor, Pantofii ramau de zor.
Floris i Adrien aveau acum r gazul s cerceteze
- 181 -
fizionomiile celor în a c ror ambuscad c zuser .

Dup cât de pestri erau îmbr ca i, unii în
zdren e, al ii dimpotriv , extrem de elegan i i
împopo ona i cu bijuterii de pre , cu degetele de la
mâini înc rcate de diamante, dup cerceii de
rubine i mai ales dup pielea lor t cit de
soare i de vântul largului, nu înc pea nici o
îndoial : c zuser în mâinile pira ilor. Floris era
cu atât mai enervat cu cât se sim ea direct
spunz tor. N-ar fi trebuit s împu te aligatorul.
Ca s le fac pe plac Pantofilor, comisese o
gre eal de neiertat: se purtase ca un copil. De
altfel, de când pusese piciorul pe p mântul
Louisianei, Floris nu se mai recuno tea. Cu
gândurile mereu în alt parte, f cea boac
dup boac ... Starea aceea nefireasc i se
tr gea de la dispari ia Baptistinei, dup b lia de
la Fontenoy.
Floris sim ea nevoia s fac mea culpa, convins
ecoul împu turii lui se repercutase pân la
bârlogul corsarilor, anun ându-le prezen a
intru ilor.
Îmi pare r u, Adrien, opti Floris. Eu sunt de
vin .
Nici pomeneal , vinovat sunt eu c n-am stat
cu ochii în patru. Oricum, nu- i face griji, pân la
urm g sim noi cum s ne în elegem cu ei.
Ca nimeni altul, Adrien tia s i p streze
calmul în orice situa ie. A adar, capturarea lor nu
se datora întâmpl rii. Tâlharii le cuno teau
identitatea i era foarte posibil s le fi pândit
- 182 -
sosirea.
Voi, cei doi fra i, gura, sau ave i de-a face cu
mine! mârâi colosul.
Floris i Adrien se pref cur a nu fi observat c
piratul se d duse de gol.
În fa a lor, bra ul deltei se v rsa în ocean.
Adrien î i înfund mai adânc tricornul pe ochi, ca
i-i apere de sclipirea orbitoare a soarelui
reflectat de valurile înspumate. Se aflau în golful
Barataria. Dou insule plate i nisipoase
închideau aproape complet ie irea spre Golful
Mexic. De la ele se putea ajunge în largul
oceanului numai printr-un canal îngust i
stâncos. Cei doi tineri gentilomi i tovar ii lor
auzeau vuietul mareei ce tocmai n lea cu for
pe canal. În apropiere de rm, din ap se i eau
frânturi de catarg. Carene de cor bii cu fundul în
sus dovedeau c uraganul f cuse pr d i pe
acolo, scufundându-se puzderie de vase.
Haide i, da i-i zor!
Colosul î i gr bea ciracii. B rcile se apropiau de
un mic port ad postit într-un golfule .
Oho, a i adus prad de soi, Falc Rupt !
M car sunt doldora de aur?
Mie s -mi p strezi ceasurile lor!
i mie s -mi dai cizmele lunganului!
Corsarii se îngr deau lâng debarcader, se

înghionteau vesel i f ceau haz pe seama
prizonierilor. La un gest al colosului care
spundea la numele de Falc Rupt , pira ii le
- 183 -
legar prizonierilor mâinile la spate i le u urar

cu dexteritate buzunarele. N-o f ceau nici cu
brutalitate i nici cu ur , ci cu naturale e, ca pe
un lucru de la sine în eles. Floris i Adrien
remarcar c mai to i pira ii de-abia se ineau pe
picioare de be i ce erau. Singuri Falc Rupt i
ciracii lui p reau treji. Unul din bandi i se apropie
cu un teanc de batiste în carouri i îi leg la ochi
pe captivi. Duhnea a alcool de la o po .
Pân s li se acopere ochii, Floris i Adrien
apucaser s vad c în mijlocul insulei se aflau
bordeie s pate în p mânt. Tol ni i în umbra lor,
câ iva pira i tr geau la m sea din ni te clondire
pântecoase. Era limpede c în bârlogul lor,
corsarii î i f ceau de cap bându- i min ile.
Da i-i drumul înainte, porunci Falc Rupt .
Sub prelata lui, Georges-Albert î i frec
satisf cut l bu ele i se întinse de-i trosnir
oasele. Dintre to i, numai el nu c zuse prizonier.
rbatul era slinos i avea o privire piezi .

Floris încerc s i mi te pumnii lega i fedele i
se st pâni cu greu s nu se repead cu capul în
mutra lui de broscoi râios.
Ce c uta i aici, la noi?
Ochii mici i r ut cio i îi cercetau cu viclenie pe
cei doi fra i. Adrien se înclin politicos dinaintea
lui.
Ne-am r cit, domnule, în urma uraganului.
Mie s -mi spui c pitane! i nu min i! Unde v
ducea i cu atâ ia indieni dup voi?
- 184 -
Cum unde? Pe planta ia noastr ! zâmbi Floris

când pe prostul.
Aha! i planta ia voastr unde se afl ?
Pe Râul Ro u!
Adrien p rea mai nevinovat ca un copil de .
Ho... ho... hi... hi..., ce s zic, halal sim de
orientare!
Broscoiul hohotea r ut cios. Floris f cu un pas
înainte.
Prompt, Adrien s ri în fa a lui.
sta e adev rul, c pitane, ne-am r cit i
utam o ie ire la Mare ca s ne d m seama unde
ne afl m... Noi nu cunoa tem regiunea; indienii
erau îngrozi i de tornade i desigur c ne vom
gr bi s v desp gubim pentru deranjul ce vi l-am
cut...
Ha... ha... hi... hi... s m desp gubi i
pentru... de... de... deranjul f cut, ha... ha...
Broscoiul se inea cu mâinile de burt . Hohotele
lui de râs exagerate nu prevesteau nimic bun.
Floris nu se n pustea asupra lui numai de team
ca gestul lui s nu declan eze represalii împotriva
tovar ilor s i, r ma i în paza celorlal i pira i, în
ni te b rci.
Hi... hi... hi!... Va s zic dumneata, domnule
conte de Villeneuve-Caramey, i dumneata,
domnule marchiz de Portejoye, crede i c eu,
Picior de Lemn, sunt un dobitoc? V sf tuiesc s
nu mai face i pe nebunii... tiu absolut totul
despre voi.. tiu i pentru ce anume v afla i
aici... Hi... hi... ha... ha... v mir , nu-i a a?...
- 185 -
Afla i atunci c eu, Picior de Lemn, tiu tot ce se

petrece, de aici din Barataria i pân în Illinois...
Nu mi frunza f ca eu s nu prind de veste!
Piratul se ridicase în picioare i se apropia
amenin tor de Floris. Îngre at de duhoarea lui
de be ivan, acesta întoarse capul într-o parte.
Se aflau într-o colib de trestie spa ioas , înalt
i rotund ce comunica cu o caban de lemn
printr-o desp itur mascat de o superb
tapiserie de Gobelins, pe care zefirul o umfla
alene, la r stimpuri egale. Mobilierul somptuos,
îndoial prad de r zboi, contrasta uluitor cu
scândurile putrede ale plan eului i cu pere ii de
trestie ai acelei locuin e improvizate.
Printre z brelele unei deschiz turi în form de
ferestruic , Floris întrez rea plaja unde câ iva
pira i î i treceau vremea. Unii rostogoleau ni te
butoaie, al i doi-trei î i cur au armele, dar cei
mai mul i z ceau în umbra cocotierilor trecându-
i unul altuia sticlele cu b utur . Lenea era în toi.
Floris se str duia s memoreze topografia locului.
Deasupra golfului, egretele i ibi ii tulburau
oglinda apei cu aripile ca s stârneasc pe tii.
Furat de priveli te, Floris uit unde se afl . O
triste e nel murit îi cuprindea iar inima. O
lovitur de pumn dat în marchet ria unei
su e de pre îl readuse la realitate.
Nu am s îng dui nim nui s se amestece în
chestiunile dintre mine i SO IA MEA!
Adrien interveni împ ciuitor.
Po i fi încredin at, c pitane, c nici prin gând
- 186 -
nu ne trece s intervenim în via a dumitale... Mi

se pare cât se poate de firesc s dore ti s i
rezolvi de unul singur problemele de familie!
Ochii de viezure ai piratului scrutau chipul
senin al lui Adrien, s vad dac nu cumva
înd tul acelor vorbe se ascundea vreo
mecherie. Tr turile gentilomului exprimau
doar o politicoas indiferen . Dar o scurt privire
aruncat lui Floris v di c , aidoma fratelui s u, se
întreba dac piratul este sau nu în toate min ile.
i-a b tut joc de mine i interzic oricui s
încerce s ajung pân la ea!... Privi i... privi i ce
mi-a f cut!
Piratul îi trase dup el pe Floris i pe Adrien
spre u i o deschise brusc. De partea cealalt ,
doi pira i înarma i pân -n din i se d dur de-a
berbeleacul izbi i în frunte de canatul u ii
batante. Picior de Lemn întinse bra ul în direc ia
golfului.
Dezastrul de acolo nu se datoreaz
uraganului... nu... uraganul a ocolit golful
Barataria... Ea... Ea a f cut asta... Ea mi-a
scufundat cor biile... ase cor bii nou-nou e
urite, e uate pe stânci... din pricina ei zac aici
pe insula asta nenorocit i nu m pot mi ca
decât cu b rcile alea pr dite, din scoar de
copac... eu, spaima m rilor...
Corsarul p rea gata s izbuteasc în lacrimi.
Adrien cl tin din cap cu în elegere i
compasiune.
Într-adev r, c pitane, ai toate motivele s fii
- 187 -
sup rat... Se vede cât de colo c ai o so ie tare

aprig ... s i fac tocmai dumitale una ca asta!...
Nici ochiul cel mai exersat n-ar fi putut
descoperi dac Adrien vorbea serios ori î i b tea
joc de pirat... Acesta tocmai î i v rsa furia pe o
splendid armur spaniol , damaschinat cu folie
sub ire de aur.
Pe comoara din Eldorado, Picior de Lemn se va
zbuna, tic loasa, nu-mi scap ea... Din pricina
ei am ajuns de râsul golfului, mi s-a dus duhul de
la Fort-Royal29 pân la Cartagena30... Nici un
singur c pitan n-a mai dat pe aici ca s -mi vând
corabia lui... Zac aici de unul singur i ea... ea m
sfideaz de pe insula ei...
Piratul ar ta cu obid spre largul oceanului.
Auzindu-l c pronun cuvântul insul , Floris i
Adrien se privir cu în eles.
Cum, c pitane, so ia dumitale nu se afl aici,
în Barataria? întreb cu sincer curiozitate
Adrien.
Un platou de argint cizelat traversar înc perea
în zbor planat i se turti de carapacea unei
imense broa te estoase ag ate de perete.
Pe fra ii mei de pe coast , tr toarea asta o
aib parte de chinurile lui Olomis31, o s -i scot
ochii... c elei... o s -i strivesc degetele... o s -i
scot ma ele... ha, ha... Picior de Lemn va fi
nemilos cu nemernica... s -mi fac ea una ca
asta, dup ce am cump rat-o cu o sut de mii de
29 Actualmente Fort-de-France, în insula Martinica.
30 Localitate din insulele Antile.
31 Pirat celebru, n scut în 1630 la Salles-d’Olomie din Fran a, reputat pentru cruzimea lui.
- 188 -
livre de la Fokker Diavolul!

La auzul acestor cuvinte, Floris i Adrien p lir .
So ia dumitale se afla cumva la bordul
Frumoasei din Louisiana, corabia aceea capturat
de Fokker? întreb Floris cu glas stins.
Zbang! izbit cu cizma, un vas de por elan
chinezesc se sf râm în mii de cioburi.
Pe ora ul Maracaibo, tr toarea c reia i-am
oferit protec ia mea era v duva lui Fokker! declar
majestuos Picior de Lemn.
V duva lui!!!
Floris sim i c i se zbârle te p rul din cap în
vreme ce Adrien se întreba dac nu cumva el era
mai nebun decât piratul.
Blestemat fie madam Bourguignon i insula
ei! Ha! Ha! Falc Rupt i oamenii lui tocmai
me teresc un tapecul32... de cum va fi gata
atac m insula nevestii mele pe timp de noapte...
ha, ha, cine râde la urm râde mai bine... Cât
despre voi... dac vre i s v dau drumul de aici,
Picior de Lemn o s lase pe unul dintre voi s se
întoarc în ora ca s fac rost de o sut de mii de
livre... sta e pre ul libert ii voastre... Ha, ha, cât
am pl tit i eu pentru nevast -mea, sau dac nu,
o corabie de treizeci de mii de tunuri... numai c
emisarul vostru trebuie s se întoarc degrab ...
În total îi las o lun încheiat ca s i duc
misiunea la bun sfâr it... dup aceea va fi prea
târziu pentru c Picior de Lemn o s v azvârle în
ocean, s v haleasc rechinii! Ha, ha!
32 Ambarca iune mic cu pânz trapezoidal , montat pe catargul de la pupa.
- 189 -
Acestea fiind zise, broscoiul duse la buzele lui

slinoase un fluier de os i uier scurt. Ce doi
pira i care p zeau intrarea în colib se înf ar
cât ai clipi.
Duce i prizonierii la un loc cu ceilal i. Mâine
diminea ne vor spune care dintre ei pleac dup
bani! porunci Picior de Lemn.
Floris i Adrien l sar capul în piept, zdrobi i de
avalan a nout ilor aflate.
Ha, ha! Picior de Lemn le-a luat maul
domni orilor!
Corsarul r mase în prag uitându-se dup cei doi
fra i care, escorta i de gardienii lor, se îndreptau
spre bordeiele din mijlocul taberei, apoi î i aprinse
o pip i puf i de câteva ori cu ochii pironi i pe
Insula Pisicii.
Pfui, afurisit muiere!
Piratul scuip înciudat în nisip. Tic loasa!
Scrâ ni din din i amintindu- i cum î i b tea joc
de el sclifosita aceea. Ce-i drept, chestia cu suta
de mii de livre pl ti i pentru ea era o minciun .
Doar îl omorâse pe Fokker Diavolul înainte s -i
dea banii. Oricum, vr jitoarea blond îl costase cu
mult mai mult.
Nu te încrede în ei, Picior de Lemn, cu ei nu se
tie niciodat ; când i-e lumea mai drag te trag
pe sfoar i, dup ce te-ai dumirit, e prea târziu.
Piratul se întoarse spre tapiseria de Gobelins.
Canonica de Nedgemn ridicase un col al draperiei
i se strecurase în colib . Îmbr cat într-un
pantalon negru, strâns mulat pe silueta ei
- 190 -
androgin , inea în mân o crava cu care î i

plesnea nervos cizmele. P rul negru ca pana
corbului i se rev rsa în dezordine pe umeri.
Corsarul mârâi înciudat.
Hâm... s nu m -ncred în ei... p streaz i
sfaturile pentru dumneata, femeie... mie unul nu
mi-e fric de ei, ha, ha, lor s le fie fric de Picior
de Lemn...
Canonica nu p ru din cale afar de jignit de
replica piratului.
Eu tiu ce spun i nu m joc cu cuvintele. Nu
crede c te po i folosi de ei. tia n-or s joace
niciodat cum le cânt altcineva... Pot s jur c
au i pus la cale cum s te lase cu buza umflat ...
Nu l-ai v zut pe înfumuratul la cum a p lit de
gelozie? Ha, ha, m simt pe jum tate r zbunat ...
Neprih nita lui porumbi , v duva lui Fokker i
nevasta lui Picior de Lemn, ha, ha... z u c e prea
frumos, ha, ha... N-o s i-o ierte nicicând... i sta
nu e decât începutul, ha, ha! Las’ c vede el! Ha,
ha, ha!
Un râs sardonic, vecin cu isteria, încheie
discursul scorpiei. Picior de Lemn se apropia
chiop tând de ea i o în fac brutal de bra .
De ce îi ur ti atâta, muiere?
Femeia se smulse din strânsoarea degetelor lui
i r spunse dispre uitor:
M-au jignit de moarte, amândoi... i am s -i
pedepsesc. Aminte te- i în elegerea noastr , Picior
de Lemn... Eu i-o dau pe EA i tu mi-i dai pe EI!
Corsarul chicoti i apucând-o de umeri o lipi de
- 191 -
o oglind cu ram aurit .

R utatea ta îmi place... e ti o târf frumoas
i de at ...
Jos labele, gr sanule, între noi doi exist o
în elegere i atâta tot!
Femeia se zb tea, îl scuipa i îl zgâria ca o mâ
înfuriat . L sându-se pe nea teptate pe vine, se
strecur ca o zvârlug pe sub bra ul lui i alerg
spre u .
Aha! unde fugi, pisicu ?
Picior de Lemn o ajunse din urm i,
îmbr ând-o cu brutalitate, o r sturn pe spate
peste un bufet de mahon. Broscoiul avea o
redutabil for . Sub m tasea bro at a tunicii,
mu chii bra elor i se bombau ca ni te mingi.
Aoooah, tic losule!
Femeia îl plesni cu crava a. Piratul i-o smulse
din mân i o frânse ca pe un pai. C lug ri a îl
lovea cu genunchii, gâfâia, ipa dup ajutor. Picior
de Lemn o inea imobilizat .
D -mi drumul, animalule. Hei, s ri i, ajutor,
nu m-aude nimeni?
Dând ca o disperat din mâini, femeia d râm
armura spaniol , care se pr bu i cu zgomot
infernal.
Ha, ha, po i s strigi pân r gu ti, oamenii
mei nu mi un deget pân nu le poruncesc eu!
Într-adev r, în fa a colibei, pira ii-sentinel
jucau tacticos zaruri, indiferen i la vacarmul din
interior.
Degeaba, pe u a asta n-ai s ie i!
- 192 -
Canonica izbutise s i se smulg din mâini i se

repezise spre ie ire. Un obiect contondent o izbi în
moalele capului. Se pr bu i le inat .
Deschizând într-un târziu ochii, î i d du seama
se afla întins pe o canapea. D du s sar în
sus, dar bra ele i picioarele îi erau legate fedele
de sp tarul de lemn.
Vai, nu! gemu c lug ri a îngrozit .
Picior de Lemn tocmai ridica pumnalul deasupra
ei. Femeia închise cu precipitare ochii, convins
îi sosise cel din urm ceas. Oft la gândul c
avea s moar f s fi apucat s i vad
împlinit r zbunarea. Apoi, mirat c lovitura
fatal întârzia, întredeschise pleoapele. Cu un
mârâit de satisfac ie, Picior de Lemn îi despica
tasea pantalonului i a bluzei.
Mizerabile... vierme... ar trebui s ...
Picior de Lemn pufni în râs, se a ez pe
marginea canapelei i î i scoase tacticos cizmele.
Canonica f cu ochii mari. Abia acum pricepea
porecla tic losului. Retezat ceva mai sus de
genunchi, piciorul drept al corsarului era înlocuit
cu o protez de lemn, ascuns privirilor de
cizmele înalte.
Ha, ha, vezi frumoaso, cu asta te-am trimis la
podea adineaori, rânji Picior de Lemn sco ându- i
proteza. Ha, ha, s vezi ce frumos o s ne distr m
amândoi...
Pân r mân v duv vei fi concubina mea!
declar solemn Picior de Lemn în timp ce se
îmbr ca.
- 193 -
Eliberat din strânsoarea frânghiilor, canonica

zâmbi angelic spunându- i în sinea ei: „Las’ c
vezi tu, porcule!”
Picior de Lemn se îndrept op ind spre u . O
deschise i sentinelele care st teau cu nasul lipit
de ea, privind prin gaura cheii i prin cr turile
ii, se d dur înc o dat de-a berbeleacul.
Nemernicilor, lene ilor, tâlharilor, mar de aici
v rup oasele... duce i-v s înt ri i paza
prizonierilor, s nu ne fac vreo boac !...
Ca s fie mai conving tor, Picior de Lemn
distribui o ploaie de lovituri pe spinarea str jilor,
folosindu-se de protez ca de un gârbaci.
Nenoroci ii o tulir la goan de le sfârâiau
lcâiele. Satisf cut, corsarul închise u a i se
întoarse lâng canonic pe canapea, c scând de-i
trosneau f lcile.
La orizont nu se mai z rea urm de „sentinel ”.

Un ghemotoc negru ni de sub colib . Era
Georges-Albert. Maimu oiul alerg cât îl ineau
picioru ele spre o tuf de cactu i apoi, târându-se
precaut pe burtic , se apropie de arestul
st pânilor s i. Din nefericire, acesta era p zit
stra nic. Patru corsari se aflau posta i la intrare i
câte al i doi p zeau fiece col al bar cii. Georges-
Albert n-avea cum s intre f a fi v zut. Dintr-o
magazie vecin se auzea o melopee sfâ ietoare.
Georges-Albert recunoscu glasurile lui Ciceron i
ale indienilor pe care corsarii îi înghesuiser în
acel loc supraîncins i f pic de aerisire,
- 194 -
tratându-i mai câine te decât pe Floris, Adrien i

prietenii lor. A eza i în fa a strachinelor cu fasole
i sl ninu , cu care fuseser trata i, ca ostatici
de lux ce se aflau, ace tia tocmai ineau un
consiliu de r zboi, vorbind în oapt , pentru c
cei de afar îi supravegheau permanent printr-un
soi de vizet .
Cine dintre noi se duce dup bani,
boierna ule? întreb Feodor dup ce Adrien le
explic pe scurt situa ia.
Eu, domnule conte!
Eu, Bucurie a Zilei! implorar într-un glas
Grégoire i Li Kang.
Dar nici prin gând nu-mi trece s pl tesc
scump rarea noastr ! mârâi Floris. Ave i
încredere în mine... De ast dat e treaba MEA!
murmur el printre din i.
Adrien îl privi cu inima strâns în elegând c în
fa a lui Picior de Lemn f cuse un efort
supraomenesc s i in firea. Ochii verzi erau
tr ni i, pielea obrazului p mântie. Ancheta lor
progresase prin dureroase revela ii. Fiece nou pas
pe calea adev rului însemna un nou oc pentru
mândria lui Floris. Gândul c Baptistine fusese
so ia acelui individ resping tor îl scârbea i îl
înfiora.
Adrien în elegea cu spaim c în sufletul fratelui
u ceva se frânsese pentru totdeauna.
Lui Feodor nu-i pl cea cum vorbise Floris.
Cum adic e treaba ta, boierna ule? Ce-ai de
gând? Vezi bine, suntem lega i fedele , nu mai
- 195 -
avem arme...
Floris îl întrerupse enervat.
Ei i? Am tr it noi clipe mai grele ca astea i
tot am ie it la liman... s ne cump nim ansele i
a tept m s se înnopteze... pân mâine
diminea avem tot timpul s g sim o solu ie!
Cu aceste cuvinte, Floris se trânti pe un mald r
de paie, închisese ochii i adormi cât ai bate din
palme, visând c Picior de Lemn o mângâie
tandru pe Baptistine.
Capitolul X
Soarele st tea s apun . Sentinelelor obosite le

luar locul al i corsari. Cu to ii duhneau a rom.
Profitând de o clip de neaten ie, Georges-Albert,
care le pândea fiece mi care coco at într-un
palmier, se l s alunece în lungul trunchiului
pân pe nisipul fierbinte, se repezi ca o s geat
spre barc i, ag ându-se de un n vod pus la
uscat de-a lungul unui perete, se c cu
agilitate pân la acoperi ul de papur i se
strecur pe dedesubtul lui în barac .
În untru toat lumea sfor ia de rupea
mântul. Dintr-un salt, Georges-Albert coborî pe
podea unde se a ez în poponea , î i scoase
tricornul i începu s i fac vânt cu el,
întrebându-se cum s procedeze în continuare. Se
codea s i trezeasc st pânul. De la o vreme,
impulsivitatea lui începuse s -i dea de gândit, a a
- 196 -
se hot rî s se adreseze lui Adrien, a c rui

în elepciune o respecta din ce în ce mai mult.
Georges-Albert, de unde ai ap rut? opti
Adrien ridicându-se într-un cot.
Maimu ica î i duse degetul la buze rotindu- i
ochii în direc ia lui Floris, apoi începu o întreag
pantomim , gesticulând i ploconindu-se. Numai
un ini iat putea pricepe acel limbaj propriu lui
Georges-Albert, ceea ce tân rul conte de
Villeneuve-Caramey i era, dovad c în elegea
întocmai ce voia s -i comunice maimu oiul. Pe
sur ce Georges-Albert „vorbea”, Adrien, mirat,
apoi mâniat i în cele din urm îndurerat, p lea
zând cu ochii.
adar, sora lui vitreg , Baptistine, logodnica lui
Floris, devenise o proscris , o aventurier , poate
chiar o hoa ... Oricât s-ar fi str duit Georges-
Albert s îndulceasc relatarea lui, totu i nu
dispunea de toate nuan ele i subtilit ile viului
grai.
Cum de nu mi-am dat seama, murmur
Adrien... Sigur, Doamna de Gongibourno era chiar
ea... nebuna... incon tienta!...
Volubil, Georges-Albert povestea mai departe.
Acum descria cele petrecute între canonica i
Picior de Lemn. Relata ceea ce v zuse i mai ales
ceea ce auzise. Adrien ar fi vrut s -l ia în bra e i
-i mul umeasc , dar din p cate avea mâinile
legate la spate.
Ai f cut foarte bine c te-ai gândit s -mi spui
mie toate astea, Georges-Albert. Deocamdat ,
- 197 -
Floris nu trebuie s afle absolut nimic... sufer i

a destul... Va s zic nu m-am în elat...
nuielile mele erau întemeiate... Du mana
noastr de moarte din Rusia ne-a urm rit pân
aici i se afl la un pas de noi... vrea s o piard
pe Baptistine i s -l omoare pe Floris... canonic
de Nedgemn... tii, anagram de la Mengden...
Julia de Mengden...c ea blestemat ... Nu mai
sc m odat de ea!
La arme! Preg ti i-v de contraatac! La arme!
Chiotele de afar întrerupser sumbra medita ie
a lui Adrien. Trezi i din somn, Floris i ceilal i
rir în sus buimaci i se repezir s vad prin
cr turile dintre scânduri ce anume se petrecea
pe insul .
Împleticindu-se care mai de care, pira ii alergau
spre rm. În pragul colibei sale, Picior de Lemn,
care n-apucase s i pun nici izmenele i nici
proteza, op ia pe o singur talp , r cnind ca scos
din min i. În spatele lui, în interiorul colibei, o
femeie se îmbr ca în mare grab . Din pricina
pletelor lungi i negre, Floris nu-i putea distinge
chipul, în schimb, Adrien tia prea bine cine era
persoana.
Tunurile... înc rca i tunurile, dobitocilor!
Nepricopsi ilor... be ivani nenoroci i, azvârli i-v
în mare i trezi i-v din be ie, nemernicilor!
Falc Rupt î i plesnea oamenii cu o vân de
bou, mânându-i din spate spre stâncile canalului
de trecere spre ocean.
Floris, i Adrien nu trebuiau s i vorbeasc
- 198 -
pentru a ti ce aveau de f cut. Sosise momentul

ac ioneze. Deprin i cu primejdia, se a ezar
calm spate în spate, imita i pe dat de Li Kang i
Feodor. Degetele fiec ruia se str duiau s dezlege
mâinile celuilalt. Dup câteva minute de efort
asiduu erau liberi i î i frecau încheieturile
amor ite. La rândul s u, Georges-Albert îl eliber
de frânghii pe b trânul Grégoire.
Floris se apropie de u a care de-abia se inea în
balamale. Un singur pirat r sese s -i p zeasc
pe prizonieri. Floris zâmbi. Avea s -i lase lui
Feodor pl cerea de a-l neutraliza.
Aaaaoleeu! Ajutor! Mor! Valeu ce dureri... Mor!
Floris gemea i se t lea pe podea. Piratul b tu
discret în u .
Adrien r spunse cu glas îngrozit.
Dumnezeule! S ri i! Fratele meu trage s
moar i nici eu nu m simt mai bine! Am fost
otr vi i... V implor... da i-mi pu in rachiu!
Piratul, gândindu-se c dac ostatecii d deau
ortul popii se pierdea bun tate de recompens , î i
scoase butelca de rom de la brâu, trase z vorul i
deschise u a. Floris se t lea ca apucat de
holer . Feodor, care a tepta calm înd tul u ii,
tr sni un pumn n prasnic în p ria peticit a
corsarului. Acesta se pr bu i ca o p pu
dezarticulat , f s apuce s crâcneasc .
Puteai s dai mai cu mil ! observ Floris
ridicându-se de jos.
Li Kang puse un c lu nenorocitului i îl leg
fedele , în timp ce Georges-Albert veghea s nu se
- 199 -
iveasc vreun musafir nedorit. Dup ce se

convinser c aveau cale liber , cei cinci se
strecurar afar . Oricât ar fi p rut de necrezut,
erau singuri-singurei. To i pira ii se precipitaser
spre rmul oceanului.
Floris i Adrien nu în elegeau motivul acelei
panici generale care le facilitase evaziunea i care
le îng duia acum s se apropie nestingheri i de
magazia unde se aflau închi i indienii. Un singur
pirat mo ia pe vine în fa a u ii, cu fruntea
rezemat de muscheta inut între picioare.
Las -m pe mine, boierna ule, opti Feodor.
Adrien în elese c n-avea rost s -l opreasc .
Însemna s -l jigneasc de moarte pe cazac. Un
oftat îl în tiin a c Feodor îl expediase în lumea
viselor pe ghinionistul corsar.
Dintr-un salt, Floris fu lâng u a pe care o
deschise cu o lovitur de cizm . Ciceron i feciorii
rosului z ceau pe podea, lega i unii de al ii cu
frânghii groase.
Youlakimataha! strigar în cor cei doisprezece
Pantofi, cu lacrimi de recuno tin în ochi.
Misiu Adrien, misiu Floris!
s piard vremea cu efuziuni inutile, cei
cinci îi dezlegar într-o clipit pe prizonieri.
Metodic ca întotdeauna, Adrien prelua
conducerea opera iunilor.
Prieteni, tiu c natchezii sunt lupt tori de
dejde... i tu, Ciceron, e ti un b iat curajos...
Uite ce v propun: mai întâi coborâm în port,
ascundem pirogile noastre i g urim b rcile lor.
- 200 -
Pe urm ...
Tunurile bubuiau asurzitor... O ploaie de

ghiulele venite dinspre larg se ab tu pe plaj
ridicând trâmbe de nisip. Coco at pe un vârf de
stânc , Falc Rupt comanda o mic baterie.
Picior de Lemn, care izbutise în fine s i pun
izmenele i proteza, chiop ta gr bit spre canalul
de acces spre ocean. Absorbi i s riposteze
atacului, corsarilor nici prin gând nu le d dea s
se uite înapoia lor. Dac ar fi f cut-o, ar fi z rit ici
i colo, printre oleandri i cactu i, optsprezece
capete desf urate în evantai care când ap reau,
când disp reau. O a nou sprezecea umbr op ia
din boschet în boschet. Era desigur Georges-
Albert, care inea în mân opera iunile. luându-se
drept mare alul de Saxa, f cea semn st pânului
u când s porneasc înaintarea i când s se
opreasc .
Foc! Foc! Adormi ilor!
Tunarii se încurcau reciproc. De-abia se mi cau
i se vedea cu ochiul liber c î i pierduser
obi nuin a i precizia tirului. Ghiulelele lor
deau în ap .
Floris i Adrien nu izbuteau s vad împotriva
cui tr geau atât de jalnic tunurile corsarilor. În
schimb constatau c cei din larg ripostau cu un
tir perfect ajustat.
O grozav deflagra ie cutremur insula. Un
proiectil inamic lovise o lad cu pulbere de tun.
Îngrozi i pira ii se aruncar pe burt , îngropându-
- 201 -
i fe ele în nisip. Trei dintre ei z ceau sfârteca i pe

stânci, ca ni te p pu i dezarticulate. Picior de
Lemn urla ca un nebun.
Nenoroci ilor! V interzic s pune i mâna! S
nu prind pe vreunul dintre voi c s-a atins de vreo
lad c -l strâng de gât! Nu v da i seama c iar ne
sfideaz ?
Floris i Adrien întinser gâtul pe dup un
palmier, s vad despre ce anume era vorba.
Mareea împingea spre plaj , prin gura canalului,
puzderie de l di e de lemn. Cu exclama ii
bucuroase, pira ii î i p seau posturile de
observa ie i intrau în valuri s le pescuiasc .
Dup câte observ, aici alcoolul se livreaz
gratuit!?
Adrien îi ar fratelui s u pânzele umflate de
vânt ale unei cor bii care tocmai se ivea ca o
fantom , pe dup stâncile promontoriului.
Numai împreun putem izbândi! murmur
Floris, amintindu- i de deviza tinere ii lor.
Trupurile li se destinser ca un arc, zvâcnind
înainte. Prietenii lor i indienii îi imitar . Fiecare
era înarmat cu ce g sise la îndemân : care cu o
bât , un drug de fier sau m car o sticl cu gâtul
spart. Cei doisprezece Pantofi loveau cu s lb ticie
pe oricine le ie ea în cale. Milostivii preo i iezui i
ai misiunii nu s-ar fi scandalizat de un asemenea
comportament cât vreme cruzimea lor era în
slujba unei cauze drepte.
trânul Grégoire f cea minuni de vitejie cu un
ceaun pântecos de aram . Feodor în case un
- 202 -
mai, cu care f cea treab cât ase b rba i la un

loc. Li Kang se b tea chineze te, adic î i folosea
ca pe un lassou codi a lung pân în c lcâie.
Prudent, Georges-Albert r sese într-un cocotier
de unde azvârlea cu precizie de maestru nucile de
cocos în capul pira ilor pe care Ciceron îi aburca
apoi în cârc i îi azvârlea în mare. Adrien pusese
i el la punct o tehnic personal de lupt : arunca
cu vârful cizmei nisip în ochii corsarilor i ei, sub
efectul surprizei, l sau capul în jos, tocmai bine
ca tân rul s -i poat croi cu un b peste ceaf .
În sfâr it, Floris, care trebuia întotdeauna s se
disting de to i ceilal i, f cuse rost de o tor i
op ia cu ea printre tunuri, h uindu-i pe tunarii
îngrozi i de eventualitatea exploziei prafului de
pu . Din clipa când cei doi fra i i oamenii lor îi
atacaser pe pira i, vasul din largul m rii î i
încetase bombardamentul asupra insulei.
Ucide i-i... Ucide i-i... pe to i, nu cumva s
scape vreunul, prinde i-i i zdrobi i-le easta!
cnea Picior de Lemn, pocnindu-i cu proteza pe
ciracii care încercau s o ia la s toasa.
Auzindu-i glasul, Floris se întoarse spre el.
Broscoiul nu se a tepta la acel atac frontal. Un
miros puternic de oric pârlit îi în tiin a pe pira i
Picior de Lemn fusese scos din lupt .
Foc! Nu spre corabie, dobitocilor, spre
prizonieri! Falc Rupt tocmai întorcea eava unui
tun de doisprezece33 în direc ia fo tilor s i
ostateci. Prea târziu îns . Floris î i reg sise elanul
33 Tun extrem de r spândit în secolul al XVIII-lea.
- 203 -
i agilitatea de odinioar . Tunarul lui Falc Rupt

se preg tea s aprind pulberea. Cei doisprezece
Pantofi se aflau pe c tarea evii. Dintr-un salt
Floris îi c zu în cârc , îl strânse de gât i-i pârli
cu tor a turul peticit al n dragilor.
Aaaoleu! M iculi !
Nefericitul s ri drept în mare. R mas singur,
Falc Rupt o rupse la goan . Floris îl l în
plata Domnului.
Feodor i Li Kang d râmau stânci peste cei
coborâ i în canal s pescuiasc l zile cu b utur .
Urletele lor disperate erau semn c n-aveau s
mai ias de-acolo. Cei care, aidoma lui Picior de
Lemn, avuseser norocul s r mân le ina i pe
plaj , erau lega i ca ni te caltabo i de c tre cei
doisprezece Pantofi.
Adrien, oare de ce-au t cut tunurile de pe
corabie? întreb Floris.
Cei doi fra i înaintaser pân la extremitatea
insulei. Vasul care declan ase atacul împotriva
pira ilor era ancorat la cel mult cinci sute de
braseuri de promontoriul unde se aflau ei, dar
cum pe mare distan ele par cu totul altele decât
în realitate, Floris avea impresia c întinzând
bra ul îi va atinge prova. Proasp t vopsit într-un
alb orbitor, superba corabie, elegant i relansat ,
scânteia împrumutând luciri sângerii de la discul
ro iatic al soarelui care tocmai apunea în mare,
înv ind întregul orizont. Floris culese o lunet
de lâng trupul unui tunar i o duse la ochi. Privi
cu indiferen silueta gra ioas a vasului prev zut
- 204 -
cu patruzeci de saborduri. Abia acum în elegea de

ce î i îng duise s -i sfideze pe corsari. Cu tunurile
lor de doisprezece, ace tia nu b teau decât pân
la o dep rtare de trei-patru sute de braseuri, pe
când ultimul model de Griteauval 34 de care
dispunea corabia, b tea pân la opt sute de
braseuri. Cu atât mai pu in pricepea de ce
bateriile î i încetaser atât de brusc tirul.
Corabia tocmai ridica ancora i se a eza sub
vânt. Pânzele începeau s se umfle. Floris b nuia
foiala marinarilor preg ti i pentru manevrele de
ie ire în larg. Cu agilitate de maimu câ iva
matelo i se c rau pe catarge. Floris î i st pâni
cu greu un strig t de uimire. Marinarii erau
africani. Tân rul sim i c începe s -i tremure
luneta în mâini. Lui, care nu tia ce-i aceea frica, i
se înnodase stomacul. Cuprins de o presim ire, î i
coborî privirea în lungul catargului cel mare, apoi
îndrept luneta spre coroan , în c utarea dunetei.
Cu spatele la insul , trei b rba i p reau c
discut cu aprindere. Unul dintre ei întinse bra ul
spre orizont. Al doilea privea spre pup . Al treilea
se întoarse cu inten ia de a coborî pe punte. Purta
o p rie, cu boruri largi i inea capul în piept.
Totu i, Floris îl urm ri prin lentil . Silueta lui,
prea delicat pentru un adev rat lup de mare, îl
intriga.
Deodat Floris tres ri. Cu un geam t dureros î i
încle mâinile pe lunet . Necunoscutul ajunsese
la pup . Cu capul dat pe spate, privea spre insula
34 Tun din secolul al XVIII-lea, capabil s bat pân la o dostan de o mie cinci sute de metri.
- 205 -
care r mânea în urm . De sub p ria de fetru se

rev rsa o cascad de plete blonde... Floris privea
înm rmurit tr turile delicate, u or aburite de
imperfec iunea lunetei, ochii imen i pe care îi
nuia mai alba tri decât cerul de var ... Un
hohot de plâns i se opri în gât.
Era Baptistine, înc mai frumoas decât la
Fontenoy, mai sigur pe sine. Adolescenta se
preschimbase într-o femeie în toat puterea
cuvântului, primejdios de a toare. Floris o
privea cu aviditate, incapabil s i desprind
privirile de pe chipul i de pe trupul ei. Purta un
pantalon marin resc i o c ma cu jaboul
întredeschis treng re te pe piept. Floris ghicea
sub pânza fin ame itoarea despic tur dintre
sâni.
Pentru un b rbat orgolios ca el, priveli tea era
cum nu se poate mai dureroas . Logodnica lui
fugar se afla atât de aproape de el i totu i, iat ,
o pierdea din nou, f s poat schi a un gest.
Putea s jure c Baptistine observase i ea cele
dou siluete de pe promontoriul insulei. La un
semn al s u, un marinar îi înmân o lunet .
Deodat Floris o coborî pe a lui de la ochi i se
întoarse ostentativ cu spatele la corabie. Adrien îi
privi nelini tit ochii întuneca i, buzele albe,
încle tate, chipul livid.
Ea este? întreb f m car s mai priveasc
prin lunet .
Floris încuviin din cap.
Vino, fr ioare. Înc nu ne-am ispr vit treaba!
- 206 -
Feodor i Li Kang tocmai se apropiau de ei.

Recuperaser pungile cu aur i armele.
Falc Rupt a izbutit s fug cu femeia i cu
câ iva ciraci de-ai lui într-o b rcu , boierna ule...
dar s-au dus la fund înainte de a apuca s ajung
la cealalt insul ! îi inform satisf cut cazacul.
Adrien avu o scurt ezitare. N-avea rost s le ia
urma.
S sper m c aligatorii ne vor descotorosi
pentru totdeauna de Julia de Mengden! î i spuse
în sinea lui tân rul conte de Villeneuve-Caramey.
Pornim spre Noul Orléans! rosti el cu glas
tare.
***
Guvernatorul nu putea decât s -i felicite pe
Floris i pe Adrien pentru frumoasa lor captur .
Dou zeci de pira i în frunte cu Picior de lemn! De
cuibul de pira i din Barataria se alesese praful.
Drept r splat , domnul de Vaudreuil se pref cu a
uita scandalul duelului. Le acorda din nou fra ilor
de Villeneuve-Caramey întreaga lui protec ie.
Cei doisprezece Pantofi se reîntorseser i ei în
satul lor cu câte un sac de grâu primit în dar de
la guvernator. Premiul nu era de ici de colo i
rosul îl accept , fericit. Foametea f cea ravagii,
iar alimentele costau o avere. În pofida greut ilor
de moment, orleanezii se apucaser s i
recl deasc ora ul, Floris î i relu tabieturile i
nop ile de nesomn petrecute cu Carlotta, Marie-
Blanche i marchiza... nu se putea plânge.
- 207 -
O corabie salvat ca prin minune de furia

uraganului urma s se reîntoarc în Fran a.
Floris nu se putea hot rî dac s plece sau nu.
Pentru el Baptistine era oricum pierdut pe vecie.
Pân la urm se hot rî s mai r mân o vreme în
Louisiana cu atât mai mult cu cât aflase c Yann
Le Gallic se angajase secund la bordul navei cu
pricina. Gândul c ar fi trebuit s -i suporte
prezen a tot drumul pân în Fran a îi t iase
cheful de a se mai îmbarca. Pe de alt parte nici
dea ochii cu regele, a a mofluz cum se afla, nu-
i d dea mâna.
Într-o bun zi, un c re istovit desc leca în
Pia a Armelor. Fort Rosalie c zuse în mâinile
indienilor Chicachas.
Guvernatorul î i mobiliza oamenii. Prost ap rat,
Noul Orléans putea fi oricând atacat. Zile i nop i
în ir se ridicar fortifica ii.
În cele din urm , Floris, Adrien i prietenii lor se
înarmar pân în din i i pornir spre Fort
Rosalie. Populus de Protais i Gaëtan d’Artaguette
li se al turar . Grégoire r mase de unul singur
acas la vicontesa Marie-Blanche. Floris i Adrien
izbutiser s i conving b trânul slujitor,
zdruncinat din cale afar de peripe iile din
Barataria, s adaste acolo pentru eventualitatea
în care un „eveniment” neprev zut s-ar fi produs.
Ce eveniment? La acea întrebare Floris evit s
spund . Georges-Albert, care n-avea nici un
chef s fie scalpat de indieni, ar fi fost bucuros s -
i in de urât intendentului, numai c f a-i
- 208 -
cere p rerea, Floris îl apucase de ceaf i îl vârâse

în coburi.
Adrien aflase c Jéodard Castillon du Roche nu
se mai afla la Noul Orléans. Plecase pare-se s i
viziteze imensa planta ie cump rat undeva în
Missouri. Cât despre cavaleristul Ernaudan de
Gastagnac, acesta se înrolase în garnizoana de la
Fortul Balizei, pe rmul golfului.
S le fie de bine! î i spusese Floris pe când se
dep rta de „rivalii” lui i de Noul Orléans.
La scurt timp dup plecarea lor, Picior de Lemn
evad din pu rie! Furios nevoie mare, Domnul
de Vaudreuil îi condamn la spânzur toare pe to i
ceilal i pira i. Neferici ii pl tir cu via a libertatea
peteniei lor volatilizate.
Campania împotriva indienilor Chicachas dur

ase luni. La balcoanele noilor case de c mid
i piatr ridicate în Noul Orléans se iveau primele
balustrade din fier forjat, când locuitorilor le
parveni vestea cea mare: Fort Rosalie fusese
recucerit din mâinile s lbaticilor. Pu i cu botul
pe labe, Chicachasii fumau, de voie, de nevoie,
pipa p cii. Floris, Adrien, Georges-Albert i
tovar ii lor luptaser ca ni te lei. Populus i
d’Artaguette a derea. B rbo i, murdari i cu
straiele zdren uite î i f cur intrarea triumfal în
ora ul pavoazat de s rb toare în onoarea lor.
Lumea în delir îi aclama cu entuziasm. Sub ploaia
de camelii i ramuri de iasomie rev rsat pe
deasupra capetelor lor de sus de la balcoane,
- 209 -
Floris î i sim ea inima u oar .

În sfâr it se vindecase, alungând pentru
totdeauna din suflet amintirea infidelei.
- 210 -
Capitolul XI
O prin es din Rusia se va stabili în colonia

noastr !
Dumnezeule mare! O prin es ! Ah, te rog
Josepha, spune repede tot ce tii! implora
smochinit domni oara Alexandrine.
Ca de obicei, doamna de Sainte-Hermine
adusese vestea.
Floris i Adrien îi ascultau amuza i pe Populus
i d’Artaguette veni i într-un suflet s îi pun i
pe ei la curent cu senza ionala noutate. Ca s nu
îi dezam geasc i s nu le strice inima, cei doi
fra i nu suflaser o vorb despre experien ele lor
la curtea de la Petersburg. Cu cât interlocutorii le
deau mai multe detalii despre noua venit , cu
- 211 -
atât mai pu in în elegeau despre cine putea fi

vorba.
În târg se zvonea c înalta doamn cu pricina
era veri oar cu îns i arina Elisabeta a Rusiei,
suverana care zdrobise inima lui Floris!...
Cu zece zile în urm , o elegant corabie, Sankt-
Petersburg, ancorase în rada portului Port Royal.
Misterioasa prin es debarcase cu suita ei, dar
nimeni nu o v zuse la fa , cu excep ia
guvernatorului care o invitase s se instaleze în
noul lui palat.
Gurile rele opteau c înst ritul duce de Belle-
Isle, prieten la cataram cu marchizul de
Vaudreuil, avusese norocul s fie poftit de mai
multe ori la re edin a acestuia, dar nu se tia
dac prin esa acceptase sau nu s îi acorde o
audien . Ora ul fierbea de curiozitate când
explod bomba unei tiri de ultim or . Ducele de
Belle-Isle invita trei sute de persoane din elita
coloniei la un mare bal oferit în onoarea
înving torilor de la Fort Rosalie. Somptuoasa
recep ie avea s fie onorat de augusta prezen a
Alte ei Sale Marea Duces Aurora de Rusia.
Cartona ul invita iei nu specifica nimic altceva.
Doamnele din înalta societate luar cu asalt
magazinele de mod i de galanterie de pe strada
Orléans. Domnul Agénor, peruchierul cel mai
celebru al ora ului, nu mai prididea cu comenzile,
mânuind din zori i pân -n noapte fierul de
încre it p rul. Profesorul de balet Baly alerga de la
o re edin la alta ca s le arate doamnelor
- 212 -
reveren ele la curtea imperial . Pe scurt, întreg

Noul Orléans intrase în febra preg tirilor.
***
În saloanele ducelui de Belle-Isle petrecerea era
în toi, când majordomul anun numele fra ilor de
Villeneuve-Caramey. Ducele se precipit s -i
întâmpine pe cei doi eroi ai zilei. Transportat de
fericire, era tot numai zâmbet.
Domnule conte de Villeneuve. Domnule
Marchiz de Portejoye... sunt încântat... absolut
încântat s v pot primi în noua i discreta mea
re edin ...
Floris i Adrien î i spuser în sinea lor c
domnul de Belle-Isle exagera f îndoial cu
modestia. Toat lumea tia c este putred de
bogat i chiar de n-ar fi tiut-o, fastul exorbitant
al acelei serate o dovedea cu prisosin . În
candelabrele aurite ardeau o mie cinci sute de
lumân ri. Lustrele de cristal i candelabrele
luminau a giorno saloanele i terasele. Vale i cu
peruc i sclavi îmbr ca i ca la Versailles ofereau
oaspe ilor t vi înc rcate cu b uturi r coritoare
multicolore. Domnul de Belle-Isle se întoarse i
lu de mân o tân fat cu genele plecate
feciorelnic peste obrazul ca piersica, care se
îmbujor toat în timp ce se cufunda într-o
reveren adânc .
Vino-ncoace, Emilie. Domnule conte...
Domnule marchiz v-o prezint pe scumpa mea
feti ... singurul meu copil (Domnul de Belle-Isle
- 213 -
sublinie ostentativ cuvântul singurul)... Fream

de ner bdare s danseze un menuet cu eroii de la
Fort Rosalie!
Domni oar , sluga voastr !
Floris i Adrien se înclinar politicos în fa a
dr la ei gâsculi e. Erau la curent cu faptul c
Belle-Isle de-abia a tepta s i m rite odrasla.
Oferea o zestre uria iar fata era dr gu ic , a a
nu exista primejdia ca pretenden ii s
lipseasc , dimpotriv . Floris, care nu se dezb ra
de p catul de a se ti adorat, î i înfipse obraznic
privirile în ochii nevinovatei copile.
Domni oar , te rog, rezerv -mi în carne elul
dumitale de bal, prima gaillarde.35
Emilie se fâstici ro ind pân în cre tetul
capului.
Zânt feri it z v acord atest dan , domnule,
pentru c zânte i eroul meu preferat pe iua de
i!
Lui Floris îi pierise piuitul. Începea s priceap
de ce bietul Belle-Isle se temea c nu avea s o
poat m rita.
De când te-ai f cut a a de vorb rea , Emilie?
i dojeni ducele progenitura. Las -m pu in
singur cu domnii...
i ca s atenueze penibila impresie a acelei
prime lu ri de contact, Belle-Isle îi trase pe cei doi
fra i spre mijlocul salonului central. Floris
întoarse ma inal capul spre tân ra fat care î i
corea gra ios obrajii înfierbânta i cu un evantai
35 Dans vioi, în trei timpi, care urma de regul pavanei.
- 214 -
din pene de stru . Seduc torul zâmbi cuceritor i

îi f cu un semn discret care putea însemna fie
„a teapt -m , m întorc imediat”, fie „s nu m
ui i”.
Emilie clipi emo ionat . De n-ar fi fost acel
sup tor defect de vorbire, privit de la distan
era frumoas coz. i-apoi ce conta, în clipele
importante, Floris avea s tie cum s -i astupe
gura, ca s tac . Pentru seara aceea, distrac ia îi
era asigurat . Frecându- i mul umit mâinile,
tân rul gentilom se apropie de fratele s u i de
ducele de Belle-Isle tocmai când acesta murmura
extaziat:
Veni i, dragii mei prieteni... vreau s îi prezint
pe înving torii no tri Alte ei Sale Imperiale
Prin esa Aurora Romanov... Mare Duces de
Dubino i Mare Duces de Petersburg... nepoata
Majest ii Sale împ teasa i...
Floris i Adrien nu-l mai auzeau. Lustra cu trei
sute de lumân ri îi izbise în moalele capului. La
curtea Rusiei cunoscuser un singur duce de
Dubino i un singur duce de Petersburg,
înnobila i din voia arinei în chiar ziua încoron rii
sale i acele persoane erau ei în i, Floris i
Adrien de Villeneuve-Caramey.
Cei doi fra i nici n-aveau nevoie s se priveasc
pentru a ti c gândeau acela i lucru: marea
duces se dovedea o impostoare, întrebarea era
cine avusese neru inarea de a- i atribui titlurile
lor...
s observe stupoarea musafirilor s i, ca o
- 215 -
gazd grijulie ce se afla, domnul de Belle-Isle îi

tr gea dup el înspre un col al salonului unde o
barier de str lucitoare uniforme nou-nou e, de
redingote albastre i de rochii cu crinolin
încercuiau o somptuoas rochie de brocart
argintiu.
Prin esa st tea cu spatele la noii veni i. Floris i
Adrien nu-i vedeau decât gâtul lung de leb
sus inând peruca umflat . Un hohot de râs
cristalin ca zvonul de zurg i se în peste
vacarmul s lii. Fermeca i, invita ii ducelui de
Belle-Isle erau gata s se arunce la picioarele
misterioasei prin ese.
S m ierte Alte a Voastr Imperial c
îndr znesc s o tulbur, dar fie-mi îng duit s vi-i
prezint pe eroii ora ului nostru.
Prezint -mi-i, domnule duce... prezint -mi-i!
Prin esa se întoarse înceti or înspre Floris i
Adrien.
Înm rmuri i, ace tia o priveau n uci. Nici un
mu chi nu tres ri pe chipul lor împietrit. În fa a
lor se afla radioas i mai frumoas ca oricând...
Baptistine! Îi cânt rea din ochi pe noii veni i cu
acel zâmbet amabil, u or distrat, al prin eselor de
sânge albastru. Domnul de Belle-Isle d dea
explica iile de rigoare:
Domnul conte Adrien de Villeneuve-Caramey
i domnul marchiz Floris de Portejoye s-au
num rat printre voluntarii care i-au lini tit pe
indienii Chicachas, Alte !...
Prea bine, domnilor... prea bine!
- 216 -
Prin esa întinse „augusta” ei mân celor doi

tineri. Neavând încotro, ace tia se aplecar s i-o
rute. Floris î i îndrept cel dintâi spinarea.
Ochii lui întâlnir privirea sinilie a „prin esei”,
care îl contempla cu un surâs ironic.
Va s zic , domnilor, v-a i num rat printre
înving torii de la Fort Rosalie... Ador b liile!
rosti prin esa întorcându-se din nou spre cercul ei
de adoratori.
În principiu, „prezentarea” se încheiase. Floris
strânse pumnii i f cu un pas înainte ca s-o
împiedice s se eschiveze.
Oh, Alte a Voastr (vocea lui Floris sublinie
sarcastic titulatur princiar ) tie de bun seam
e mai lesne s cucere ti un fort decât s
îmblânze ti o femeie!
La auzul acelui r spuns, prin esa catadicsi s
izbucneasc în râs. Din spatele lui Floris se auzir
exclama ii vesele. Populus i d’Artaguette se
apropiaser i ei de cercul de admiratori al
rusoaicei.
Al naibii, Portejoye, i-auzi ce curaj pe el!
Dragul meu, urechile caste ale Alte ei Sale nu
sunt deprinse a asculta asemenea incongruit i...
Voi i a-l ierta pe marchiz, Alte ; ca i noi a
petrecut ase luni printre s lbatici... înc nu s-a
redeprins cu saloanele.
Prin esa î i deschise evantaiul.
Domnul marchiz este iertat... La noi la
Petersburg eticheta este mai pu in rigid decât la
Versailles... Afla i, domnilor, c prea iubita mea
- 217 -
tu , arina...
Restul cuvintelor ei se pierdur în h rm laia
balului. Dep rtându-se de Floris, prin esa se
îndrept spre o teras , urm rit de cortegiul
curtenilor.
Floris i Adrien r maser intui i locului. Erau
atât de stupefia i de dr ceasca îndr zneal a
Baptistinei încât nici nu auzeau oaptele i
exclama iile celor din jur.
Ai v zut ce frumuse e de femeie?
Cât noble e!
Ce gra ie înn scut !
Ce bijuterii superbe!
Cred i eu Josepha, doar sunt luate din
tezaurul Coroanei!
Cum se simte de la o po prin esa de sânge
imperial!
A fost crescut de o guvernant fran uzoaic !
Aha, de aceea vorbe te la perfec ie limba
noastr !
Chiar, nu are pic de accent str in!
Privi i, întreg ora ul e la picioarele ei!
O fi alungat-o împ teasa, geloas pe
frumuse ea i tinere ea ei!
Tu ce crezi, Regele o fi invitat-o la Versailles?
Mai întrebi? A primit-o cu toate onorurile!
A venit aici cu o întreag suit de doamne de
onoare i cu o cohort de servitori!
Adâncit în gândurile lui sumbre, Floris tres ri
când cineva îl trase discret de mânec .
Haide s dan m, este gaillardza, dzomnule!
- 218 -
Floris î i coborî ochii spre micu a Emilie care îl

privea sfios. Tamburinele i violele da gamba
atacau un ritm dr cesc. Floris fu pe punctul de a
o urma pe parchetul de dans când Adrien îi indic
discret o persoan de sex feminin, în urubat în
fa a unuia dintre somptuoasele bufete ale balului.
Un zâmbet sarcastic lumin chipul posomorât al
lui Floris.
Eu... te rog s m scuzi domni oar ...
teapt -m la urm toarea pavan 36... m întorc
imediat...
Gestul era de o nedelicate e cras . L sând-o
balt pe nefericita Emilie, în mijlocul salonului,
tân rul gentilom se al tur fratelui s u i
împreun se apropiar tiptil de doamna cu
pricina. Absorbit de savurarea unor dovlecei
umplu i cu creve i i bame i cu degustarea
vinului de Frontignan pe care un sclav în livrea i-l
tot turna în pahar, aceasta nu le observase
manevra.
Sub peruca pudrat i sub rochia de m tase
trandafirie care sta s -i plesneasc pe sânii
opulen i i pe c rnurile oldurilor planturoase, cei
doi fra i o recunoscuser pe gr sana cu care
conversaser pe planta ia de bumbac.
Seara bun , doamn Dédé! îi opti Floris la
ureche.
Robusta creatur fu cât pe ce s scape farfuria
din mân . Mâncarea îi r mase în gât i începu s
tremure ca varga. Ochii ei îngrozi i priveau când
36 Dans lent în doi timpi.
- 219 -
la unul, când la cel lalt. Incapabil s articuleze

un sunet, deschidea i închidea gura ca un pe te
pe uscat. Se uita disperat de jur împrejur. Dac
ar fi putut intra în p mânt sau dac s-ar fi putut
ascunde de-a bu ilea sub fa a de mas , nu s-ar fi
codit s o fac . Floris nu-i d du r gaz s se
retrag . O apuc de bra în vreme ce Adrien îi lua
farfuria din mân .
Ce c ldur , draga mea!
Ce-ar fi s lu m pu in aer afar , sub clar de
lun ?
Floris i Adrien o târau f menajamente spre
boschetele din parc.
Eu... eu nu... voi... voi... da i-mi drumul sau...
Sau ce, frumoaso, o dai de gol pe mincinoasa
ta de prin es , da?
Floris o ciupi r ut cios de bra .
Ce... ce vre i de la mine? întreb nenorocita cu
glas plâng re .
Adrien o b tu u urel cu palma pe obraz.
Ei haide... haide, nu te speria în halul sta...
nu- i cerem decât s transmi i un mesaj...
Un glas cunoscut întrerupse discursul lui
Adrien.
Doamna contes de la Moika... Doamn
contes ...
Populus de Protais se apropia în fug de cei trei.
Ha, ha, mi se pare mie, sau pe dumneata te
cheam ?! pufni mechere te Floris.
Populus era deosebit de p truns de importan a
misiunii sale.
- 220 -
Alte a Sa dore te s se retrag ... v-a cerut

alul ei...
P i... bine... m ... m duc! se bâlbâi gr sana,
fericit c sc pase basma curat .
Duce i-v , doamn contes ... v cheam
datoria!
Floris i Adrien salutar respectuos. R ma i
singuri, oftar adânc, umplându- i n rile cu
parfumul ame itor al magnoliilor. O durere i
nelini te cumplit le strângea inima. Nu mai
aveau putere nici s vorbeasc . Cu capul în
mânt pornir alene înspre saloanele iluminate
festiv.
Prin esa i doamnele ei de onoare plecaser cu
faetonul pus la dispozi ie de ducele de Belle-Isle.
Vale ii destupau ampania.
Ca prin vis, Floris îl auzi pe amfitrion b tând din
palme ca s se fac auzit de toat lumea.
Sst... lini te, lini te...
Domnul de Belle-Isle vrea s ne spun ceva...
Taci din gur , Josepha!
Taci tu, Margueritte, ne-ai ame it cu flec reala
ta.
Într-un târziu h rm laia balului se potoli. În
saloane se l o t cere mormântal , întrerupt
doar de ipetele p rilor flamingo care sfâ iau
cerea curioas a invita ilor. Domnul de Belle-
Isle se adres asisten ei cu glas de stentor:
Dragi prieteni... Alte a Sa Imperial m-a
autorizat s v aduc la cuno tin vestea cea
bun ... Prin esa Aurora de Rusia a acceptat s
- 221 -
devin duces i mare al de Belle-Isle...

Exclama ii de bucurie i felicit ri entuziaste
izbucnir din sute de piepturi.
Floris nu le mai auzi. Calul îl purta în galop
nebun, departe de acel castel blestemat.
Capitolul XII
M duc!
Ba nu te duci nic ieri! Acolo se cuvine s merg
eu.
Atunci mergem împreun .
Nu, Floris. Î i INTERZIC s m înso ti!
Îmi interzici? bâigui Floris sufocat.
Nu- i amintea ca Adrien s -i mai fi vorbit
vreodat pe un asemenea ton.
Da, sunt fratele t u mai mare i pentru o dat
ai s -mi dai ascultare. Î i poruncesc s r mâi i
m a tep i aici. Nes b... Impetuozitatea ta n-ar
face decât s învenineze lucrurile!
Georges-Albert coborî de pe dulapul din lemn de
salcâm de unde asistase la discu ia, ca s nu
spunem la cearta, celor doi fra i. Ace tia
reveniser în pensiune la hanul „Leul de Argint”
ruia în urma uraganului patronul îi
preschimbase numele în „Leul de Aur”, ca s
justifice probabil în ochii onorabilei sale clientele
noile tarife crescute mai abitir decât Mississippi-
ul rev rsat din matc !
Maimu oiul se sc rpin .
- 222 -
Preabunului Adrien i-a stat pe limb s i

spun : îi e team de nes buin a ta i, pe cinstea
mea de maimu oi, z u c are dreptate... Oare cum
te facem s te cumin ti? Gâsculi a aceea te
scoate din min i... Dumnezeu mi-e martor c
pân acum i-am evitat nu tiu câte nenorociri,
dar de ast dat ai turbat de tot... m -ntreb cum
o s-o scoatem la cap t cu tine...
s aib habar de dilemele lui Georges-
Albert, Floris se plimba furios de la un cap t la
altul al camerei.
Foarte mul umescu- i, fr ioare! Frumos, n-
am ce spune! Halal p rere mai ai tu despre mine.
i totu i, fir-ar s fie, ieri sear am strâns din
din i i m-am st pânit. O vorbuli n-am suflat i
nimeni n-a putu ghici cum m mai mâncau
palmele s -i trag o mam de b taie Doamnei
Prin ese Aurora de Dubino! de Petersburg... i de
mai tiu eu ce. O intrigant ! O aventurier !... M
decep ionezi Adrien... Nu m-a fi a teptat...
Adrien puse cap t acelei avalan e de repro uri
punctat cu demolatoare lovituri de cizm trase
mobilierului i-a a destul de ubred.
Floris... dragul meu Floris... cu vitejia ta
nedomolit i cu t ria ta po i ine piept de unul
singur unei întregi armate... ai dovedit-o de atâtea
ori... f tine n-am fi izbutit nicicând s-o
reînsc un m pe Elisabeta pe tronul tuturor
Rusiilor i nici s câ tig m b lia de la Fontenoy
în favoarea Mare alului de Saxa... acum îns te
conjur s fii rezonabil... Acum e nevoie de
- 223 -
diploma ie... Las -m pe mine s -i vorbesc... s

aflu ce se petrece în sufletul ei... s aud din gura
ei ce anume a f cut... i de ce...
Asta-i tot ce vrei? Asta po i afla i de la mine!
pufni Floris cu am ciune. Din nefericire tiu
totul, pân în cele mai mici am nunte. Logodit
pe rând cu trei b rba i, f s m pui la
socoteal i pe mine! V duva unui pirat!...
Rem ritat cu altul! Cât pe ce s -l p seasc i
pe sta pentru un bo orog bogat! Ca s nu mai
pomenim despre tot ce-a picat pe de l turi...
Regele... Prin ul William... Maurice de Saxa... i
toate astea nu sunt înc nimic pe lâng ultimele
ispr vi ale doamnei: uzurpare de titlu! Furtul
unui vapor i probabil furt de bijuterii i de
sclavi... complicitate cu borfa i... i câte i mai
câte...
Sst, Floris, vorbe te mai încet, s nu te-aud
cineva! îi spuse cu repro Adrien.
Ba s m-aud i s fie arestat i tras pe
roat în Place de Grèves, ca unchiul i ca
neru inata de maic -sa!
În glasul lui Floris clocotea o mânie surd .
Adrien cl tin din cap cu triste e. Într-un anume
fel, Floris avea dreptate. Pe linie matern ,
Baptistine se înrudea cu banditul Cartouche. Îi
era nepoat i se p rea c în ciuda educa iei
aristocratice primit în castelul p rintelui ei, la
Mortefontaine, atavismul î i spunea din plin
cuvântul. Glasul sângelui o îndemna s caute
tov ia tâlharilor. i totu i, în adâncul
- 224 -
sufletului s u, Adrien sim ea c acea degringolad

se petrecuse din vina lor, i, în primul rând, din
vina lui Floris, dar asta nu îndr znea s o spun
cu glas tare.
Cine tie dac nu era mai bine s o l m s -l
ia de b rbat pe bravul Jéodard i... chiar.... s
devin favorit regal ! se întreb el, fatalist. Poate
a a n-ar fi ajuns s r ceasc pe m ri i
oceane.
Voi ce p rere ave i, prieteni? se întoarse
Adrien spre Feodor i Li Kang.
Cazacul î i trase nazul cu zgomot.
Eu cred c în imea Voastr trebuie s stea
de vorb eu tân ra st pân .
Furios, Floris îl fulger cu privirea. Încurcat,
Feodor î i l ochii în p mânt. Oricum avea
cugetul împ cat, gr ise cum îl îndemnase inima
lui de b trân i credincios slujitor.
Dar tu, Li Kang, tu ce spui? se întoarse Floris
înspre chinez, în speran a c m car acesta îi va
ine partea.
Gr dina în eleptului tie c în zborul ei
capricioasa libelul cu aripi azurii se va învârti de
o mie de ori dou sprezece nop i pân s g seasc
petala ginga pe care s se a eze... Cel ce se
cuvine s o dojeneasc pe Libelula Albastr nu
ti tu, Floare de Mai, ci Bucuria Zilei!
Prea bine, m supun majorit ii! se posomorî
Floris, trântindu-se pe pat.
Oh, oh, calmul sta aparent nu-mi miroase a
bine! î i spuse în sinea lui Georges-Albert, s rind
- 225 -
în bra ele st pânului s u.
***
Feodor, tricornul i tabatiera mea! porunci
Adrien potrivindu- i tunica în fa a oglinzii din
luciul c reia îl privea un cavaler înalt i tras prin
inel, cu plete aurii, buclate, strânse la spate într-
un impecabil catogan.
Ochii alba tri-viorii, vesti ii ochi al contesei
Maximilienne, scânteiau galnic luminându-i
obrazul cu pieli alb punctat ici-colo de câte
un pistrui obraznic. Pân atunci, din dragoste
pentru fratele s u, Adrien îi îndurase toate
capriciile de mezin prea r sf at. În diminea a
aceea îns , bizuindu-se pe sprijinul celor doi
„preceptori” ai lor, tân rul conte de Villeneuve-
Caramey era ferm decis s se in tare pe pozi ie.
Trântit pe pat, Floris î i încruci ase mâinile sub
cap. Ochii verzi fulgerau mânios, buclele ca pana
corbului i se r sfirau pe fruntea încruntat .
Expresia chipului nu prevestea nimic bun.
Ajuns în pragul u ii, Adrien ov i o clip , apoi se
întoarse pân la Floris.
Degetele lui lungi i aristocratice mângâiar
blând um rul mu chiulos al fratelui s u:
Doar tii c i vreau binele... Las -m s
procedez cum cred eu de cuviin ... NUMAI
ÎMPREUN PUTEM REU I, fr ioare...
La auzul acelor vorbe afectuoase, Floris s ri în
picioare, îmbunat. Frumos ca o cadr , tân rul
gentilom era fermec tor i prin acea capacitate de
- 226 -
a trece instantaneu de la o stare sufleteasc la

alta, de a se însenina cât ai clipi dup cea mai
cumplit ceart , aidoma cerului de var limpezit
de curcubeu dup o stra nic furtun .
Ai dreptate, Adrien... dintre noi doi numai tu
ti cu capul pe umeri... eu nu fac decât s
dezl ui cataclismele. Prea bine, fr ioare, du-te
i spune-i... nu, mai bine nu-i spune nimic... nu
mai am a-i spune nimic...
Asemenea cuvinte sunau nespus de straniu în
gura lui Floris. Adrien ie i din camer cu inima
strâns , p si hotelul înso it de Li Kang i
Feodor i se îndrept spre palatul guvernatorului,
reconstruit pe chei în locul cl dirii de lemn
pref cut în cenu i scrum cu un an în urm .
Grégoire, Georges-Albert i Ciceron r maser la
„Leul de Aur” s i p zeasc mai tân rul st pân.
V rog s înf i cartea mea de vizit Alte ei
Sale Prin esa de Dubino i s o întreba i dac
accept s -l primeasc într-o audien
confiden ial pe contele de Villeneuve-Caramey!
Adrien se adresase ambelanului care se dep rta
cu pa i m sura i i se întoarse dup câte va
minute ca s anun e pe un ton componc ios:
Alte a Sa Imperial îl a teapt pe domnul
Conte.
Adrien oft u urat. O clip se temuse c
Baptistine va refuza s -l vad . Feodor i Li Kang
maser în anti-camer . Lui Adrien îi b tea
inima mai-mai s -i sparg pieptul. P ea c uzit
de un sclav de culoare, cu peruc alb . Noul palat
- 227 -
avea dou etaje. Apartamentele prin esei se aflau

în aripa opus celei ocupate de marchizul i
marchiza de Vaudreuil, ceea ce îi permitea s i
primeasc nestingherit oaspe ii, f teama de a fi
spionat ori importunat .
Adrien trecu pragul unui adorabil salona cu
mobilier tapisat cu o creton în culori vii. Dou
balcona e de fier forjat d deau spre Mississippi i,
lux suprem, ferestrele aveau geamuri. Din camera
al turat se auzeau râsete cristaline de femei.
Adrien î i a inti ochii spre undele lene e ale
fluviului. Deodat râsetele încetar . În spatele lui
Adrien scâr âi o u . Înfiorat, tân rul a tept o
clip apoi se întoarse brusc. Din prag Prin esa îi
zâmbea afectuos, întinzându-i bra ele:
BAPTISTINE... BAPTISTINE... micu a mea...
Adrien o strânse dr stos la piept. Cei doi fra i
maser înl ui i într-o lung îmbr are
mut . Aveau prea multe s i spun i cuvintele
se ar tau prea s race pentru tumultul din
sufletul lor.
Într-un târziu, Adrien o lu pe sus i o a ez pe
un fotoliu de rafie.
Scumpa mea, minunea mea... surioar ... ce
fericire... ce bucurie nemaitr it s te reg sesc
teaf i nev mat ...
Adev rul este c Adrien o mânca din ochi.
Nicicând n-o v zuse mai frumoas ca acum. În
acea diminea p rul blond i vaporos îi flutura
liber pe umeri... Tenul u or ar mit de soare o
asem na italiencelor. i totu i, metamorfoza ei nu
- 228 -
se datora acelor detalii, ci ochilor de un albastru

intens cu care î i intea fratele. Privirii naive de
adolescent nevinovat i se substituise privirea
sfredelitoare a unei f pturi voluntare i aprige.
Sigur pe sine i pe farmecele sale, Baptistine
devenise o femeie superb . În r stimpul lungului
an cât hoin rise pe m ri, pieptul i se împlinise, iar
trupul zvelt i gra ios perfect propor ionat se
în ase. Mijlocul tras prin inel se cambra
provocator sub brâul din trandafiri împleti i în
ghirlande ce se prelingeau în jos pe oldurile
rochiei cu crinolin .
arogan i f ostenta ie, Baptistine î i
asuma cu calm ame itoarea-i frumuse e.
În camera de al turi se auzeau iar i oapte i
chicoteli. Baptistine lu mâna fratelui s u i, cu
un gest gra ios, i-o lipi de obraz.
i eu sunt fericit ... nespus de fericit s te
reg sesc... oh, Adrien, dac-ai ti cât mi-ai lipsit!
Baptistine zâmbea enigmatic. Adrien nu- i
dea seama dac vorbea serios sau glumea.
Draga mea... ai trecut prin atâtea de când tu
ne-ai... în sfâr it... de când ne-ai p sit.
Adrien tatona terenul, preferând s avanseze cu
pa i pruden i.
Baptistine încuviin din cap:
Da, e adev rat... am trecut prin multe
situa ii... unele amuzante... altele dimpotriv ... în
sfâr it, asta este... Acuma totul a reintrat în
ordine i presupun c te bucuri de c toria mea
cu domnul de Belle-Isle... Precum bine tii, e o
- 229 -
partid str lucit ... chiar pentru o prin es de

sânge imperial!
Ultimele cuvinte Baptistine le rostise cu un
zâmbet ap sat. Adrien nu r spunse provoc rii.
Nu- i face griji, odat cununia consumat o
-i spun so ului meu c ne înrudim de departe,
prin vreun str mo oarecare, c suntem deci veri,
pentru c a-i m rturisi dintr-o dat c suntem
frate i sor ar fi cam tare, recunoa te i tu... las
ne descurc m noi!
Baptistine vorbea calm. Glasul ei melodios nu
exprima nici arogan i nici orgoliu. Tocmai
aceast senin tate îl îngrozi pe Adrien, care î i
ascunse contrarierea sub un zâmbet c znit.
Dar bine... scumpa mea, c toria asta e greu
de înf ptuit... Domnul de Belle-Isle chiar crede c
ti cu ADEV RAT Mare Duces a Rusiei i...
i ce? Pot s i-o dovedesc cu acte! replic cu
deta are Baptistine, ridicându-se din fotoliu.
Adrien nu putea decât s -i admire des vâr ita
gra ie i clasa de „autentic ” prin es . Tân ra
deschise u a salonului.
Draga mea Tonton, e ti bun s -mi aduci
caseta?
Baptistine reveni lâng fratele ei. Adrien
deschise gura s -i spun ce avea pe suflet, dar
cu mâlc, pentru c în salon intrase doamna de
la Moika. De i î i inea ochii în p mânt, se ar ta
cu mult mai înfipt decât în seara precedent .
Schi chiar o reveren .
Baptistine f cu prezent rile:
- 230 -
Iat-o pe prietena, i, pentru moment, doamna

mea de onoare, baroana de la Moika... ea...
or enervat, Adrien îi t ie vorba:
Da, tiu... ne cunoa tem mai de mult.
Baptistine pufni în râs.
Ah, da, uitasem! Tonton mi-a m rturisit c a i
vizitat planta ia de bumbac... ce idee caraghioas
ai avut, Tonton, draga mea, s -i spui c te
cheam Dédé... în fine, scumpo, te asigur c titlul
de baroan , te prinde cu mult mai bine... Oh, dar
nu te-am întrebat dac vrei s bei ceva... i-e
sete, Adrien? se întoarse grijulie Baptistine spre
fratele ei pe care începeau s -l treac toate
transpira iile, desigur, nu din pricina c ldurii.
Baptistine deschise caseta.
Uite... Adrien, prive te... vezi? N-ai a te
nelini ti.
Cu aerul cel mai firesc din lume, tân ra îi
întindea un superb sul de pergament. Adrien îl
desf ur precipitat i citi în diagonal ,
nevenindu-i s i cread ochilor:
„Noi, Elisabeta, împ teas a tuturor Rusiilor,

conferim Prea-Iubitei Noastre nepoate, Prin esa
Aurora, Baptista, Maria, Alexandra, titlurile de
Mare Duces de Dubino i Mare Duces de
Petersburg pentru serviciile aduse... etc. Întocmit la
Moscova, în anul de gra ie 1745 în ziua de 10 a lui
iulie”.
Semn tura arinei trona pe deasupra unei

- 231 -
impresionante pece i ro ii purtând întip rit în

ceara ei însemnele imperiale. Adrien î i ridic
privirea spre sora lui.
Dar... Baptistine... sta este... UN FALS!
E adev rat, dar un fals abil, Adrien... mi l-a
cut un artist din Maracaibo!... Nu te teme, n-o
afle nimeni nimic... ai încredere în mine i nu-
i fie fric , repet non alant Baptistine, f cându- i
vânt cu un evantai somptuos din pene de stru .
Sim indu-se cuprins de o imens osteneal ,
Adrien se rezem de sp tarul de r chit împletit
al canapelei. Înc ier rile cu indienii Chicachas
erau floare la ureche pe lâng acea discu ie care îl
storcea de puteri. Una era s le ii piept indienilor
i alta unei surori foc de tr snit i foc de
înc ânat . Resemnat î i scoase din buzunarul
de la piept o batist fin , cu monogram de conte
brodat cu fir de m tase, î i tampon cu ea
fruntea i, tr gând aer în piept, purcese la a o
dojeni p rinte te:
Dr gu a mea... tu nu e ti prin es ... n-ai nici
un drept s por i acest titlu... tu...
Baptistine chicoti:
Vai, Adrien... mi se pare mie sau nu tii ce
spui?... Iart -m , fr ioare, dar m faci s râd...
cine crezi c va îndr zni s pun la îndoial
titlurile mele, cu excep ia ta?... i, la urma
urmei... tu e ti duce de Dubino... N-o s fie gaur
în cer dac o s mi-l împrumu i i mie ni el. Ce
u facem? Singur tu ai putea s m dai de gol,
deci n-avem de ce ne teme... Mie una mi se pare
- 232 -
procedez foarte normal...

Nu... adic da... în sfâr it, ascult Baptistine...
în primul rând, consider c ar fi trebuit s m
întrebi i pe mine, în al doilea rând...
Adrien se auzea îndrugând bazaconii f cap i
coad . Ra ionând dup o logic numai de ea
în eleas , Baptistine avea darul de a- i ridiculiza
interlocutorii care, în dialog cu ea, f ceau fie
figur de nebuni, fie idio i.
De afar , cineva b tu discret în u a salonului.
V rug m s pofti i! rosti cât putea ea de
distins, doamna de la Moika.
În înc pere p trunse un slujitor negru.
Misiu Guvernutu cele audient Plintes!
S intre marchizul, dragul de el! îl a tept!
spunse Baptistine r sf ându-se.
Sper c Alte a Voastr a petrecut o noapte
agreabil ...
Dând cu ochii de Adrien, guvernatorul încremeni
în plin elan, vizibil nemul umit de prezen a
acestuia.
cându-se a nu b ga de seam , Baptistine îi
întinse languros mâna de o albea marmorean ,
ca s i-o s rute:
Minunat , dragul meu guvernator,
minunat ... „suntem” foarte încântat ... La Noul
Orléans ne place grozav, iar ospitalitatea voastr
fermec toare i atât de francez ne mângâie
sufletul... O s -i povestim aceasta v rului nostru
Ludovic, dup ce „ne” vom reîntoarce la Versailles,
împreun cu domnul de Belle-Isle!
- 233 -
Din ce în ce mai stupefiat, Adrien î i asculta

sora vorbind la persoana I plural, prerogativ
rezervat în exclusivitate prin ilor i numindu-l
„v r” pe Regele Fran ei! I se p ru c tr ie te un
vis urât.
Ah, doamn , prezen a Alte ei Voastre în
colonia noastr este un fericit privilegiu... Dac
Alte a Voastr are nevoie de ceva, o rog s nu se
sfiasc s apeleze la mine, slug prea plecat care
depune la picioarele voastre un respectuos
omagiu.
Domnul de Vaudreuil se frânse într-o plec ciune
pân la p mânt i se retrase p ind de-a-
nd telea. Baptistine înclin scurt din cap, de
parc ar fi fost arina în persoan . Adrien oft .
Fermec toarea lui sor num ra o victim în plus
Ia activ. Pentru un zâmbet al „prin esei” bietul
guvernator era în stare s i vând i sufletul.
Ca s câ tige timp pân g sea noi argumente
împotriva nebuniei pl nuite de mezina lui, Adrien
schimb vorba.
Ce mai face Elisa? întreb el dup plecarea
domnului de Vaudreuil.
Bine... foarte bine... Pu in obosit de
torie... a preferat s r mân la planta ie... Am
uitat s i spun, Jeannot inten ioneaz s o
modernizeze. Îl a tept dintr-o clip într-alta cu
ve ti de acolo... Ca s simplific lucrurile, voi
spune c am cump rat terenul de la doamna de
Gongibourno...
Adrien voi s protesteze, dar Baptistine nu-i l
- 234 -
gaz s o fac .
Nu te speria, Adrien... am acte-n regul !
i Baptistine scoase din inepuizabila ei caset
un alt pergament legat cu o panglic albastr . Era
prea de tot. Adrien o în fac de umeri i o zgâl âi
violent.
Baptistine... Baptistine, treze te-te pân nu e
prea târziu... Opre te bâlciul sta... întoarce-te cu
noi în Fran a... Regele te va ierta i dac nu vrei
revii la Mortefontaine, mergem în alt parte,
unde vrei tu... Oriunde, se gr bi s adauge Adrien
zând în ochii Baptistinei o lucire disperat .
Smulgându-se din strânsoarea bra elor lui, fata
se duse la fereastr i î i lipi fruntea de geam,
contemplând cu melancolie undele poleite de
razele apusului.
Brusc, Baptistine se întoarse, înfruntându- i
orgolios fratele.
Adrien, vreau s în elegi o dat pentru
totdeauna c .... N-AM S M MAI ÎNTORC
NICIODAT ACOLO CU VOI... Acum am via a
mea... Sunt liber ... voi fi întotdeauna fericit s
ne întâlnim i s te am în preajma mea... dar în
Fran a nu voi mai pune piciorul decât cu fruntea
sus... Nu-l voi revedea pe Rege decât în calitate de
Duces de Belle-Isle... o duces bogat i
puternic ...
Dar, Baptistine, Regele era...
Nu, n-am s -i iert niciodat , nici lui, nici...
Vocea i se înec . Adrien ghici ce voia s spun i-i
ri în ajutor:
- 235 -
Nici lui Floris... Dar el te iube te, Baptistine...

E dispus s uite totul... i î i întinde mâna...
Supune-te dorin ei de pe urm a tat lui nostru...
rit -te cu Floris, tii bine c el a jurat s te ia
de so ie.
TACI!
Baptistine clocotea de mânie. Uluit, Adrian
asista la brusca ei metamorfoz . Tân ra blond i
duioas de adineaori se preschimbase într-o
adev rat furie. Sângele îi n lise în obraji în
timp ce imen ii ochi viorii fulgerau amenin tor
printre gene, prevestind furtun .
Tonton r sese cu gura c scat , uitându-se
prostit când la unul, când la altul. Era clar c
„doamnei de onoare” îi sc pa motivul discu iei,
ceea ce n-o împiedica s admire temperamentul
„prin esei”.
Adrien refuza s se dea b tut. Luându-i mâna ca
i-o s rute afectuos, sim i cu mirare c degetele
îi tremurau i erau reci ca ghea a.
Baptistine, sufle elule... nu se poate s fi
uitat... doar tu, tu l-ai salvat de la moarte pe
Floris... doftorii no tri l-ar fi dat gata cu lipitorile
i sânger rile lor. F îngrijirile lui Jeannot s-ar
fi pr dit... Taci i ascult -m ... tiu tot... Tu ai
venit deghizat în felcer... De ce... de ce,
Baptistine? insist Adrien.
Baptistine plec ochii în p mânt. Adrien o apuc
cu blânde e de b rbie, obligând-o s -l priveasc în
fa .
Draga mea... te rog s -mi r spunzi la
- 236 -
întrebare... mi se pare mie, sau îl iube ti înc i-

acuma... atunci de ce toate astea?... las deoparte
orgoliul... te implor! murmur Adrien îndurerat.
Cu ochii îneca i în lacrimi, Baptistine scutur
din cap de parc ar fi vrut s alunge o negr it
durere.
Nu, nu Adrien...
Tân rul gentilom tia cui se adresa de fapt acel
refuz. Tocmai de aceea insist .
Atunci spune-mi pentru ce ai venit s -l
îngrije ti... Nu te obliga nimeni i nimic... Dac îl
ur ti într-atâta, pentru ce nu l-ai l sat s
moar ? R spunde! Pentru ce?
Baptistinei începeau s -i tremure buzele.
Vrei s tii pentru ce? Pentru c mi-a fost
mil ... din MIL cre tin am venit... Poftim! i
pentru c Elisa plângea i m-a implorat în hohote
nu-l las s se pr deasc . Uite na! conchise
Baptistine pe un ton înd tnic.
Adrien îi d du drumul la mâini. Tare-ar mai fi
vrut s poat deschide fruntea aceea alb i
frumoas ca s vad ce se ascunde cu adev rat
dedesubtul ei. Pentru moment era preferabil s
lase lucrurile cum erau. Insistând, risca s o
îndârjeasc i mai tare.
Oricum, Baptistine... dac nu vrei s te m ri i
cu Floris... treaba ta, nu mai insist, la urma
urmei e ti liber s iube ti pe cine vrei, în schimb
te conjur s te întorci cu mine în Fran a... Aici te
pândesc la tot pasul mii de primejdii... tii de
pild c stare a pe care o ad posteai tu era tocmai
- 237 -
du mana noastr de moarte?... Da, Julia de

Mengden, care în Rusia a jurat pieirea noastr !
La auzul acestor cuvinte, Tonton i Baptistine
schimbar o privire cu în eles.
Da, da, „str ina”! ne-am izbit de ea nu o dat ,
dar fii pe pace, ultima oar când am avut de furc
cu ea, era chiar înaintea uraganului i pff... s-a
volatilizat...
Baptistine î i rec tase calmul i st pânirea de
sine..
i Picior de Lemn ce-a devenit? continu
Adrien cu repro , f s mai piard vremea s se
întrebe ce s-o fi întâmplat cu str ina din golful
Barataria.
Oh! individul la fioros m-a luat de nevast
dup obiceiul corsarilor, dup ce i-a f cut de
petrecanie bietului Fokker pe care l-am deplâns
sincer, pentru c de fapt era tare cumsecade. Dar
nici Picior de Lemn n-a apucat s se bucure de
mireasa lui pentru c i-am sabordat cor biile i...
Baptistine povestea toate acele groz vii cu aerul
cel mai firesc din lume. Din camera al turat se
auzir din nou râsete i chicoteli.
Cine-i acolo? întreb Adrien.
Oh, prietenele mele!
Prietenele tale?
Înso itoarele mele de pe corabie...
Baptistine deschise u a dintre cele dou camere.
Veni i s v prezint fratelui meu, nu v fie
fric , n-o s v dea de gol.
Una câte una, cinci „doamne de onoare” p ir
- 238 -
în salon, cu demnitate b oas , inându- i, ca i

Tonton, ochii pleca i în p mânt.
Doamna de Kiev, Doamna de arskoe Selo,...
Doamna de Riga... Domni oara de Baltica,
Domni oara de Baku...
La auzul tuturor acelor nume false, Adrien sim i
i se face p rul m ciuc . Î i amintea perfect
adev rata identitate a osânditelor înscrise pe lista
pasagerelor de la bordul Frumoasei din Louisiana:
Tonton, Néné, B nu , Coaps de Aur, Pe ti or,
Bébé, Cro eta.
Adrien o trase pe Baptistine spre fereastr i-i
opti îngrozit:
Ai înnebunit, Baptistine?... Fetele astea sunt
ocna e... înfierate... sunt ni te deportate!
E adev rat, recunoscu Baptistine, dar acum
sunt prietenele mele... sunt tare dr gu e i bune...
Ah, dar am uitat s i spun, aici nu se afl decât o
parte dintre ele... restul au r mas pe planta ie.
Slav Cerului! î i spuse Adrien în sinea lui.
Or s vin toate aici la nunta mea i pe urm
n-o s le mai pese de nimic, am s le pot ajuta
dup pofta inimii... V mul umesc, dragele mele...
spuse Baptistine cu voce tare, fratele meu v
ador , duce i-v s v face i frumoase, plec m în
vizit la logodnicul meu, domnul de Belle-Isle,
suntem invitate la mas .
Fetele se eclipsar , fericite s scape de privirea
inchizitoare a contelui de Villeneuve-Caramey.
Dup o reveren stângace. Tonton se f cu i ea
nev zut .
- 239 -
De ast dat , paharul se umpluse. Calmul

proverbial al lui Adrien începea s -l p seasc .
De-abia se inea s nu explodeze. Pân i vocea îi
tremura de furie.
i dac cineva recunoa te pe una din ocna ele
tale, ei? Ce te faci, Baptistine?
Vai, drag Adrien, de ce s punem r ul
înainte! Nu mai fi a a de pesimist... Nimeni nu- i
mai aduce aminte c Frumoasa din Louisiana”
transporta femei... i sclavi...
Apropos... tocmai vroiam s te întreb. Cu ei ce
s-a întâmplat?
Baptistine pufni excedat .
Cei mai mul i se afl pe planta ie... liberi.
Liberi!!?? Dar m car i-ai r scump rat?
Am acte în regul .
Baptistine ridicase capacul casetei. Adrien o opri
cu un gest de lehamite.
Grozave acte, n-am ce spune. Plastografii ale
artistului t u din Maracaibo.
Sunt împotriva sclaviei! declar ritos
Baptistine.
i eu, tun Adrien, dar pe lumea asta mai
exist i legi care trebuie respectate! Dar pentru
asta ar trebui s tii ce înseamn o lege, ori tu
habar n-ai! Sclavii trebuie cump ra i legal de la
un negu tor care pl te te statului tax i cap
licen oficial pentru târgul de sclavi... Dup ce
i-ai cump rat de la un asemenea negustor, po i
eventual, dac ii cu tot dinadinsul, s -i eliberezi.
Ai priceput?
- 240 -
Baptistine se bosumfl .
Da... numai c ... nu e drept!
Adrien ridic din umeri.
Sunt de acord cu tine, numai c n-avem
încotro, nu eu fac legile... ci Regele...
tiam eu de ce nu eram niciodat de acord cu
el... Uite ce este, Adrien, tot p vr gind o s
întârzii la dejun, iart -m , dar trebuie s m duc
m schimb.
Nefericito! Domnul Vieille! Domnul Vieille,
chirurgul, tie tot! exclam deodat Adrien,
pocnindu-se cu palma peste frunte.
Baptistine pufni în râs.
Vezi, bietul meu Adrien, ce s i fac dac-ai
mas, a a de mult la indienii chicachas... Nu mai
ti la curent cu nimic... la ora asta domnul
Vieille se afl în drum spre Fran a, la bordul unei
cor bii de linie...
i to i ceilal i... logodnicii t i... în sfâr it,
contele du Rocher... cavaleristul... marinarul... Nu
i-am v zut, dar tiu c se afl pe undeva în
Louisiana... Ce-ai s le spui când se vor înapoia?
Cu mâna pe clan , Baptistine se întoarse spre
el i îi r spunse articulând rar i ap sat, cum
vorbe ti unui om bolnav:
Dar m-am întâlnit cu ei, cel pu in cu primii
doi.
Adic ? întreb n ucit Adrien. Ce... ce le-ai
spus, se bâlbâi el întrebându-se dac ce i se
întâmpla era adev rat ori visa.
Baptistine zâmbi angelic.
- 241 -
Le-am explicat c pân acum o dureroas

tain de familie m silise s nu dau în vileag
titlurile mele i c m bizuiam pe onoarea lor de
gentilomi c nu vor dezv lui nim nui faptul c ne-
am cunoscut cândva... i, cum era de a teptat,
amândoi mi-au jurat, pe spada lor, discre ie
total !
Dar logodnicul t u adev rat, vreau s spun
oficial, adic ex-logodnicul t u, domnul de
Rocher, cum a reac ionat?
Minunat!
Cum adic minunat? exclam Adrien.
Nenorocitul te-a c utat peste m ri i ri pân s
dea de tine aici, la cap tul lumii. Te iube te ca un
nebun!
Tocmai de aceea i-am i promis c o s m
rit cu el... dup ce r mân... v duv !
Stupefiat, Adrien r mase f replic . La a a
ceva chiar c nu se a teptase. Profitând de
cerea lui, Baptistine îi trimise o bezea i se f cu
nev zut , l sând u a întredeschis în urma ei..
mas de unul singur în mijlocul salonului,
Adrien oft resemnat.
În aceea i clip Baptistine î i strecur capul pe
dup u ca s întrebe în timp ce se dezbr ca:
Ce face Georges-Albert? e s tos?
Cu gândul în alt parte, Adrien r spunse
ma inal:
Da... da... sigur.
Dar Feodor, Li Kang i Grégoire?
Sunt bine.
- 242 -
M bucur. S rut -i din partea mea!

i u a se închise.
Îndreptându-se spre ie ire, Adrien auzi glasul
zglobiu al Baptistinei sf tuindu-se cu prietenele ei
ce toalet s îmbrace pentru dejunul de la
domnul de Belle-Isle.
Nu, Néné, prefer rochia albastr , ba nu... ba
nu, pe cea violet, ah nu, parc tot verdele îmi st
mai bine, voi ce spune i?... Vai, Tonton, e ti
superb , grozav te mai prinde ro ul... Nu, nu te
schimba, ei i ce dac e cam tare culoarea, o s i
spun c doamnele de la curtea Moscovei au
gusturi originale...
Cl tinând din cap, Adrien cobori sc rile. Jos îl
teptau Feodor i Li Kang.
Ei, boierna ule? opti cazacul.
V trimite s rut ri.
spunsul laconic i mai cu seam expresia
posac a lui Adrien dovedeau c ambasada lui
duse gre . Tân rul gentilom se întreba cum
avea s îi prezinte situa ia lui Floris.
Dac îi spun adev rul, o strânge de gât!
gândea el tot mai posomorât.
De groaz s dea ochii cu Floris, întârzie anume
clipa confrunt rii pornind spre han pe un drum
ocolit, pe strada Toulouse. P ea alene, cu ochii
în p mânt, ignorând tarabele de pe margini i
strig tele negustorilor care î i l udau marfa.
Odat ajuns la han, Adrien oft u urat. Floris
plecase s se plimbe c lare, luându-i cu el pe
Georges-Albert i pe Ciceron.
- 243 -
Ai idee încotro s-a dus, bunule Grégoire?

întreb într-o doar Adrien.
Da, domnule conte... mi-a spus c se duce la
domnul duce la Belle-Isle!
Cerule! Pe cai! r cni Adrien.
Capitolul XIII
i’n dracu’ ’o mai zâs c ...

O lovitur seac de evantai primit peste
încheietura mâinii t ie vorba doamnei de la
Moika.
i-am spus de o mie de ori, Tonton, s i
supraveghezi limbajul, altminteri n-o s te cread
nimeni c e ti doamna mea de onoare i asta e
valabil pentru voi toate. V implor, încerca i s nu
mai vorbi i ca vagaboandele de pe Pont-Neuf!
Acum a i intrat în lumea bun . Hai, s te aud,
repet i întrebarea!
Baptistine se ducea la dejun, la domnul de
Belle-Isle, cu întreaga ei suit . Ducele îi pusese la
dispozi ia logodnicei sale cea mai frumoas
calea ca a lui tras de patru splendizi roibi anglo-
normanzi. Vizitiu! i cei doi vale i ce înso eau
echipajul erau îmbr ca i în livrele. Dar nici valetul
Baptistinei nu era mai prejos. Reîntors la anc de
la planta ie, Jeannot se instalase pe bancheta din
fa , lâng vizitiu. Pe livreaua lui de m tase
purpurie str lucea blazonul imperial cu cei doi
vulturi înl ui i! Nemaiînc pându- i în piele de
- 244 -
mândrie, întorcea din când în când capul s o

priveasc cu adora ie pe Baptistine.
Aceasta optase pân la urm pentru o rochie
alb . O man et larg de dantel îi acoperea
umerii, în timp ce dou pliseuri simetrice,
ascu ite spre talie în form de „omule i”, îi
dezgoleau gra ios decolteul. P riu a nostim ,
din flori de câmp, pus treng re te peste buclele-
i blonde îi d dea un aer deopotriv nevinovat i
provocator. Doamnele de onoare se întreceau i
ele în elegan i distinc ie. Înconjurat de rochiile
lor multicolore, Baptistine p rea un crin alb pe o
paji te cu flori. Cine ar fi putut ghici c acele
pturi parfumate, zâmbitoare i impecabil
piept nate erau în realitate ni te biete deportate?
În timp ce le instruia cu voce sc zut , Baptistine
nu prididea cu saluturile în stânga i în dreapta,
spunzând cu un zâmbet fermec tor reveren elor
i plec ciunilor doamnelor i gentilomilor care se
deau respectuos la o parte din calea cale tii.
Cavalerii î i scoteau tricornurile, în timp ce sclavii
cu umbrele î i ajutau st pânele s se refugieze pe
trotuare.
Baptistine surâdea, flatat de acele dovezi de
respect. În sinea ei se felicita pentru a se fi întors
la Noul Orléans. Totul se potrivise cum nu se
poate mai bine. Deodat se încrunt .
Con tiincioas , Tonton se c znea s i
amelioreze performan ele lingvistice:
Alte a Voastr binevoie te s ... mi spui i
mie cini dracu o...
- 245 -
Nu i nu! explod Baptistine. Faci înadins

Tonton i asta m sup cel mai r u... Trebuie
spui a a: Alte a Voastr binevoie te a-mi face
ne rmurita favoare de a-mi dezv lui numele
persoanei care a în tiin at-o de dispari ia doamnei
stare ... Ai în eles? A a trebuie s v exprima i
cu toatele! S v aud!
Baptistine î i înt ri porunca b tând din picior în
podeaua cale tii.
Doamnele de la Moika, de Kiev, de Baltika i de
Baku l sar nasul în jos. Doamna de Riga,
cunoscut tuturor sub porecla de Néné, protest
blând:
P i, mâncate-a , prin es , tu ai fost
educa ionat ca una d’alea d’ale voastre, tu ai
stof d regin ... am mirosit de la o po asta,
noi toate d p Frumoasa din Louisiana, nu-i a a,
suratelor? Mai bine f cem pe mutele i nu d m d
belea.
Cioara vopsit tot cioar r mâne, oft cu
triste e Doamna de arskoe Selo, zis i Pe ti or.
Baptistine o b tu prietene te pe um r:
Ba nu, dr gu ele mele! Ia nu v mai v ic ri i
atâta! Curaj, ce Dumnezeu, doar ne-am întors aici
s v g si i ni te so i ca lumea... Totul este s
ave i pu in încredere în voi. Ia privi i-i pe
cavalerii aceia chipe i cum v m nânc din ochi...
Ei, haide, nu v îneca i ca iganul la mal, am
trecut prin atâtea împreun , n-avem nici un temei
nu r zbim pân la cap t!
Siguran a de sine a Baptistinei era contagioas .
- 246 -
Domni oara de Baltika, alias Coaps de Aur,

accept provocarea:
C bine zici, a a-i. Gata cu miorl ielile,
porumbi elor! S dea dracu’ c doar nu merem la
parleal în cimitire, pân sicrie, printre
mort ciuni... merem s ne cl tim ochii cu alde
ducele Prin esei... Ah, pupa- i-a ochii, nu
degeaba e ti nepoata lui Cartouche, alde regele
tren ro ilor, te n scu i cu c p cap, nu
fric d nima’, gata, fetele, la treab , ce mama
dracului, acu s vede dac’a i supt lapte din a
muicilor voastre ori zam chioar ! Gata, le ar m
noi „clas ” de-or s caz în cur. De-acu vorbim ca
reginele, s-a-n eles ho oaicelor? Doamn , suntem
prea-plecata Voastr slug , porunci i, cu ce v pot
fi de folos? se fandosi Coaps de Aur, în timp ce
toate celelalte râdeau s se pr deasc . Ei, cum
a fost?
Minunat, minunat! exclam Baptistine
încântat .
Un murmur aprobator înso i cuvintele ei.
Nu- i fie team pentru noi, Baptistine.
Las’ pe noi, tiu fetele s se maimu reasc !
i nu uita i c de-acum suntem libere,
libertatea o s ne dea aripi!
Auzi, numa’ ceva las -m s i zâc p limba
mea: s mor c r u l-ai dat cu cracii-n sus pe
frati-tu azi, s n-am parte de b rbat dac te min !
opti Tonton satisf cut .
Baptistine nu-i r spunse. De fapt nu auzea mai
nimic din cotcod celile g gioase ale tovar elor
- 247 -
sale de drum. Era cu min ile aiurea. Retr ia clipa

întâlnirii cu Floris, în seara precedent .
„Prin es !” Se înfiora de pl cere amintindu- i cum
ochii lui verzi se înneguraser de furie. Ha, ha! îl
vindecase de r nile trupului numai pentru
satisfac ia de a-l vedea suferind, de a-i r ni
nem suratul orgoliu. O via de om n-avea s -i
ajung pentru a-i pl ti jignirea adus . Îl salvase
ca s vad cu ochii lui triumful Baptistinei i
fericirea ei în bra ele altor b rba i. De i se
împlinea un an de la cearta lor, în urechi înc îi
sunau cuvintele uierate sarcastic de Floris.
Drept cine m iei?... mama ta era o borfa ...
o târf neru inat ... e ti o bastard , o bastard !
Nu, Baptistine nu va uita niciodat ! Ah, de ce,
da, de ce i se d ruise? Dar nu, nu i se d ruise, o
sedusese cu for a, împotriva dorin ei ei, abuzând
de sl biciunea ei; i totu i, când îl v zuse pe patul
mor ii, o stranie disperare îi cuprinsese inima.
Din mil ! Da, din mil ! se înc âna s i spun
tân ra femeie în timp ce mâinile i se crispau
spasmodic pe filde ul evantaiului.
Aploapi c-am ajuns, plin oala mea!
Jeannot se întorsese spre ea i o privi zâmbind.
Devotamentul lui nem rginit nu se dezmin ise
nici o clip de-a lungul peripe iilor tr ite
împreun . Da, un straniu joc al sor ii împletise
destinul sclavilor cu al tinerei fete i cu al
ocna ilor. Baptistine se întreba dac tot ce tr ise
fusese aievea sau vis. Câte nu se petrecuser de
când fugise ca s scape de Floris i de Rege, câte
- 248 -
întors turi nea teptate ale vie ii nu cunoscuse

dup b lia de la Fontenoy!
Yann Le Gallic i Fokker Diavolul o ajutaser s -
i uite durerea, oferindu-i dragostea lor. Le-o
acceptase din pur r zbunare, dar de atunci
încoace nu se mai atinsese de ea nici un b rbat.
Uneori, în ar a nop ii, se înfiora la amintirea
rut rilor p tima e ale lui Floris, dar se c znea
alunge acele reminiscen e ale unui trecut pe
care îl dorea mort pentru totdeauna, dedicându-
se trup i suflet protejatelor i proteja ilor ei.
Floris i Adrien descâlciser o parte din firul
aventurilor ei, f s fi aflat îns câteva
am nunte importante. Dup c toria for at ( i
neconsumat ) cu Picior de Lemn, Baptistine i
tovar ele sale evadaser din Barataria la bordul
Frumoasei din Louisiana, sabordând cor biile
piratului care, astfel, nu le putuse lua urma.
Fugarele se ad postiser mai întâi pe Insula
Pisicii. Foarte curând îns grave disensiuni se
iviser între „str ina” Julia i Baptistine, a a c
aceasta din urm hot râse s fac uz de
mânturile i de scrisoarea de credit primite în
dar de la prietena ei Jeanne-Antoinette Poisson.
Generosul gest al viitoarei Marchize de
Pompadour nu fusese str in de inten ia acesteia
de a o îndep rta pe Baptistine de regele prea
îndr gostit de ea.
Ca nu cumva s atrag aten ia celorlal i
coloni ti, Jeannot i tovar ii s i construiser un
soi de plut de bambus cu care fugarii urcaser
- 249 -
pe firul fluviilor Bayous i Mississippi urmând

calea nautic descris cândva Baptistinei de
Fokker Diavolul.
Baptistine î i pusese o peruc de femeie
trân , î i legase peste burt i peste olduri
câte o pernu , ca s par mai gras , i,
punându- i o p rie cu voalet , se d duse drept
doamna de Gongibourno (anagram de la
Bourgoignon) i luase pe numele acesteia, în
schimbul scrisorii de credit, p mânturile i banii.
Fo tii ocna i i fo tii sclavi se instalaser
confortabil pe planta ie, numai c cele zece mii de
livre ale Jeanne-Antoinettei Poisson se topeau
zând cu ochii.
Când ajunser la fundul sacului, „str ina” veni
cu ideea furtului de bijuterii. Baptistine se ar tase
de acord, luând totul ca pe o fars nostim , care îi
îng duia s se duc la bal purtat într-o lectic i,
mai ales, s se mascheze i s danseze dansul ei
preferat, cotiilonul.
Numai c prima persoan de care d duse cu
ochii în Noul Orléans fusese... Floris. Îl
recunoscuse de la distan dup statura lui, cu
un cap mai înalt decât a celorlal i trec tori. i îl
rev zuse la bal... împreun cu tic loasa aceea
ro cat ... contesa Marie-Blanche de Pontalba.
Drept r zbunare, Baptistine îl trimisese pe
Georges-Albert s -i terpeleasc peruca. Floris,
Floris, mereu i în tot locul îi ie ea în cale Floris...
Din nefericire, aventura de la bal nu se
rezumase la o nevinovat fars . În ruptul capului
- 250 -
n-ar fi crezut c „str ina” va fi în stare s dea foc

palatului ca s permit jefuirea doamnelor aflate
acolo. Diversiunea astfel creat le îng duise
ocna elor c rora tot „str ina” le deschisese o
porti de serviciu a parcului, s se fofileze pe
peluz i s le u ureze pe distinsele cuconeturi de
br ri i de coliere. Prada, fusese zvârlit de-a
valma în lectica Baptistinei care p sise pe est
petrecerea, în timp ce pe acoperi ul în fl ri
Floris le salva de la pieire pe negrese.
Un descreierat, un nechibzuit, în stare de
orice, doar-doar va atrage aten ia asupra lui. Îl
ur sc! îl ur sc! î i spusese Baptistine suind la
bordul ambarca iunii în care ceilal i o a teptau
gata de drum.
Vâslind energic, Jeannot le sc pase pe hoa e de
urm rirea solda ilor. Se opriser într-un cot al
fluviului i îngropaser comoara la picioarele unui
chiparos centenar, ascuns privirilor eventualilor
curio i de câteva trunchiuri de copac. În zori,
aventurierii porniser s urce înapoi pe firul apei
spre planta ie. i atunci soarta o pusese din nou
fa în fa cu Floris i cu Adrien. Ce mândr
fusese s le poat ordona lui Jeannot i
prietenilor s i s trag în crocodili. Drept este c
-i vad b cindu-se la un loc pe to i logodnicii
ei o înveselise din cale afar pe zv iata cochet .
Întâmplarea o bine-dispusese pentru tot restul
zilei i, în plus, îi d duse ideea s -l spioneze
îndeaproape pe Floris, pentru a-i afla toate
mi rile. Cel îns rcinat cu atât de delicat
- 251 -
misiune fusese Jeannot. F s tie în ce scop

anume, b iatul îi aducea la cuno tin fiece gest
al tân rului gentilom. Ascultând raportul asupra
zburd lniciilor nocturne ale lui Floris, Baptistinei
i se înv iau obrajii.
S -i fie de bine... ah, cât dreptate am s îl
dispre uiesc, s îi ur sc! i Adrien care se uit la
el ca la Dumnezeu! Atâta pagub ! La urma urmei,
singura pe care o regret este buna mea Elisa!
În consecin , Jeannot o „r pise” pe b trâna ei
dac . Dup îmbr rile i lacrimile reg sirii,
Elisa încercase s o conving pe Baptistine s se
întoarc acas , în sânul familiei. Zadarnic îns .
i b tuse gura de poman ...
Uite ce este, draga mea, dac nu e ti de acord
cu mine, n-ai decât s te întorci la ei! replicase
sec Baptistine, ad ugând imediat cu duio ie: S
tii îns c f tine m-a sim i nespus de
nefericit .
Cum s reziste Elisa alint rilor Baptistinei?
mase la ea. Ca s i aline mustr rile de
con tiin , î i spunea c prin prezen a ei avea s
o poat apropia pe Baptistine de cei pe care se
înc âna s îi evite cu tot dinadinsul.
Ulterior, comoara fusese transportat pe Insula
Pisicii. Ap rat de o barier natural de corali,
insula era practic inexpugnabil . În permanen ,
zece dintre tovar ii lui Jeannot r mâneau s
zeasc îngusta trecere dintre recife. Pân acum
respinseser de trei ori atacul unor b rci cu pira i
veni i dinspre golful Barataria. Baptistine se
- 252 -
ducea destul de des pe insul . Cu vâsla i buni,

din ora i pân acolo c toreai doar pre de o zi
i jum tate. De acolo pe insul îl supraveghea pe
Picior de Lemn, îl sfida, ba chiar; profitând de
maree, avusese ideea n stru nic de a-i „expedia”
una câte una l zile cu b utur r mase în
pântecele Frumoasei din Louisiana.
În absen a ei, descinderile pe planta ie ale
fratelui s u înso it de Floris le cam nelini tiser
pe deportate. Adev rul este c apropierea de Noul
Orléans le însp imânta; se sim eau amenin ate.
Nenorocitele tr iau cu groaza c vor fi arestate.
Jeannot le împ rt ea îngrijorarea. Pân n-aveau
capete acte în regul , r mâneau ni te proscri i.
De aceea pl nuiser s fug mai departe, cât mai
departe i s se stabileasc în vreo colonie
spaniol , la Havana sau poate chiar la Porto-
Bello, de unde s traverseze pe jos istmul
îndreptându-se spre Panama. Odat ajun i acolo,
n-aveau a se mai teme de nimeni i de nimic.
Înc ânat , Baptistine se împotrivea rug min ii
lor presante i folosea toate pretextele pentru a-i
re ine în inutul de pe Mississippi, de i ciocnirile
cu „str ina” Julia erau tot mai dese i mai
violente. Baptistinei îi repro a îndeosebi ini iativa
furtului de bijuterii i criminalul incendiu care s-
ar fi putut solda cu pierderi de nevinovate vie i
omene ti. Tot mai des, sfidând primejdia, fie se
ducea în insul , fie, travestit în cavaler, se
plimba prin Noul Orléans. Cu toate c n-ar fi
recunoscut a a ceva nici în ruptul capului, faptul
- 253 -
de a-l ti acolo pe Floris exercita asupra ei o

exasperant atrac ie, magnetic . Iat de ce se
nimerise s fie de fa atunci când, în pia , el îi
provocase pe Jéodard, Yann i Ernaudan. Ce se
întâmplase dup aceea tim.
Nu, nu-l iubesc... nu simt pentru el decât
dispre , ranchiun i ur ... da, ur ... dac i-am
cut un bine este pentru c Dumnezeu ne înva
nu întoarcem r ul du manilor no tri... Cel
pu in a a am con tiin a împ cat ! se gândea
Baptistine în calea , sfâ iind nervos cu din ii o
batist fin de dantel .
Borfa ele se privir complice. O cuno teau
îndeajuns pe Baptistine pentru a ti c nu trebuie
deranjat când o cuprindeau gândurile negre.
Femei de treab , analfabete dar cu suflet generos,
se învoiau ca tân ra fat , superioar lor prin
educa ie i cultur , s le fie c petenie, cu atât mai
mult cu cât în toiul uraganului stare a disp ruse.
Poate dete dracu’ i cr ! se rugaser scurt
ocna ele.
Dup dezastru, Baptistine i ceilal i p siser ,
planta ia devastat i se regrupaser pe Insula
Pisicii. Cru at miraculos de trâmbele de ap ale
furtunii, Frumoasa din Louisiana fusese
tuit i vopsit de Jeannot i de oamenii lui
i a tepta s ia din nou drumul m rilor, sub noua
denumire de São Paolo. Contemplând de pe
puntea ei nem rginirea oceanului, Baptistine
avusese geniala idee de a se preschimba într-o
prin es , adev rat . Întreaga ei copil rie fusese
- 254 -
leg nat de povestiri despre fabuloasele aventuri

tr ite de fra ii ei la curtea arilor Rusiei, apoi la
Pekin i Versailles! La urma urmei de ce nu i-ar
fi luat i ea un titlu care s o pun la ad post,
împreun cu prietenii ei, de orice primejdii? i
cum avea certitudinea c dac ar fi r mas la
curtea Fran ei, Regele nu i-ar fi refuzat absolut
nimic, nici m car nu i se p rea c ar comite cine
tie ce ilegalitate.
Néné cuno tea un fost plastograf de pe Pont-
Neuf. Înfierat de trei ori pentru diferite m sluiri,
locuia acum, pare-se, putred de bogat, undeva în
Maracaibo. Interesate de un singur lucru: s i
uite trecutul i s devin persoane respectabile
printr-o c torie „cu preot”, borfa ele
aplaudaser cu entuziasm planul. A a se face c
într-o bun dup amiaz , São Paolo p sise
Insula Pisicii.
Elisa se afla desigur la bord. Pentru porumbi a
ei s-ar fi dus i pân la cap tul lumii. Cu toate c
era convins c dreptatea se afla de partea ei,
Baptistine se ferise s -i pomeneasc b trânei sale
dace de bijuteriile furate pe care inten iona s
le preschimbe în saci cu pistoli ca s r scumpere
libertatea ocna elor i a sclavilor, tovar ii lor de
aventur .
Trecând prin fa a insulei unde r sese captiv
Picior de Lemn, Baptistine nu rezistase tenta iei
de a-l ridiculiza o ultim dat pe nesuferitul
corsar. Privea prin ochean cum ghiulelele trimise
din babordul navei sale sem nau panic în
- 255 -
rândurile pira ilor be i mor i, când deodat

tres rise. În raza ei de observa ie intrase un grup
de b rba i ce înaintau târâ . Ocheanul începuse
îi tremure în mân . Îi recunoscuse pe Adrien,
Feodor i Li Kang.
Opri i focul! poruncise Baptistine, de team s
nu-i omoare. Sim ea c se în bu , de parc
cineva i-ar fi a ezat o greutate pe piept. Privea
înc ierarea i ÎL c uta. El se afla acolo, i-o spunea
inima. i într-adev r îl v zu. Se lupta ca un leu.
ma a f cut ferfeni îi descoperea torsul
mu chiulos. Buclele de abanos i se zbuciumau pe
fruntea înalt , în caden a loviturilor de sabie.
Baptistine închise ochii. Era peste puterile ei s
mai priveasc . De ce o s geta inima? F s vrea
s -i scape un geam t.
Oh, Doamne... Ce de teapt am fost c am
plecat... Ce bine c plec!
i tân ra se îndrept spre dunet ca s se
sf tuiasc cu Jeannot i Néné asupra vântului cel
mai prielnic rutei lor. Vorbea cu ei, dar gândul îi
era la Floris. Nelini tea îi cre tea de la o clip la
alta. Grija pentru soarta lui o ucidea. Trebuia s
afle cine ie ise înving tor. Ridic din nou
ocheanul. Coco at pe un promontoriu, Floris
privea cu luneta spre vasul ce se dep rta. Cu
buzele uscate de emo ie, Baptistine sim i c i el o
recunoscuse. Pasându-i luneta lui Adrien îi
întoarse ostentativ spatele, l sând-o pe Baptistine
-i admire ceafa. Tân ra se înfiora.
Adio, Floris!... murmur ea cu glasul înecat în
- 256 -
lacrimi.
La Maracaibo via a se ar ta destul de tern i
mai cu seam vulgar . Popula ia era alc tuit
exclusiv din marsuani i vântur -lume de mâna a
doua veni i în trecere sau odihnindu-se între dou
curse.
Proasp ta prin es i doamnele ei de onoare se
plictiseau de moarte. Hot râr s porneasc sub
pavilion rus spre Hispaniola37 dar acolo spaniolii,
de i foarte politico i cu Marea Duces , se ar tau
posaci din cale-afar ; nevestele lor, îmbr cate din
cap pân în picioare în negru, erau pline de
fumuri, iar Guvernatorul d du de în eles Alte ei
Sale c pentru ea nici nu putea fi vorba s se
instaleze în insula spaniol . Dezam git ,
Baptistine porni cu São Paolo spre Barbados.
Ajutat de un noroc chior, corabia São Paolo,
rebotezat Sankt-Petersburg, ca s sune mai
ruse te, sc pase ca prin urechile acului de corsari
i de pira i. O singur dat o ajunsese din urm
un corsar englez, dar „marea duces ” îl f cuse
praf pe c pitan vorbindu-i despre „v rul” ei
William Auguste, Prin ul Angliei, bineîn eles f
-i sufle o vorb despre faptul c nenorocitul
pierduse din pricina ei b lia de la Fontenoy.
Flatat, englezul nu se îndoise nici o clip c în
fa a lui se afla o Mare Duces i o invitase pe
Baptistine, împreun cu doamnele ei de onoare, la
o cin pe vasul lui. Blond i cu ochii alba tri ca
marea, aventurierul era cuceritor. Cu toate astea,
37 Santo Domingo
- 257 -
Baptistine îi respinsese avansurile. F s tie

nici ea de ce, omagiile b rba ilor începeau s -i
devin de-a dreptul insuportabile.
Acel succes repurtat în largul oceanului le
încurajase pe fugare. Dup o scurt escal în
Jamaica, unde Baptistine declar c Port Royal
mirosea îngrozitor, î i reluar hoin reala marin .
Mereu bosumflat , tân ra fat îi denigra pe
englezi, prevestind cele mai cumplite nenorociri în
coloniile acestora, unde locuitorii nu vorbeau
decât engleze te „refuzând” s priceap o boab
de francez i unde, pentru deportatele care
habar nu aveau de limba lui Shakespeare, nu
înc pea fir de speran s i g seasc b rba ii
visa i... aveau s r mân cu toatele nem ritate.
Pân la urm , Baptistine convoc într-o sear pe
toat lumea pe punte i supuse chestiunea la vot.
Propaganda ei d duse roadele scontate... A doua
zi la amiaz , dup ase luni petrecute în largul
Caraibelor, corabia Sankt-Petersburg retraversa
canalul Yucatan i, p trunzând în golful
Mexicului, pornea spre gurile fluviului
Mississippi.
Vestea c o rusoaic de neam mare se îndrepta
tre Noul Orléans se l ise cu iu eala fulgerului.
Ah, ce bine se sim ea Baptistine pe meleaguri
franceze! Ro ind de pl cere îl v zuse pe Marchizul
de Vaudreuil sosind în goan în port ca s -i
prezinte omagiile i s o invite s locuiasc , cu
întreaga suit , în Palatul s u. Acceptându-i cu
gra ie propunerea, Baptistine ardea de fapt de
- 258 -
ner bdare s afle dac Floris i Adrien se mai

aflau sau nu în Louisiana. Dorea i totodat se
temea s -i revad . Dup cercet ri discrete,
Jeannot descoperise c cei doi se num rau
printre înving torii de la Fort Rosalie.
Domnul de Belle-Isle se înf a zilnic la palat ca
-i fac o presant curte. De cum o v zuse,
bietul duce se îndr gostise cobz de ea.
Insinuant ca o mâ r sf at , Baptistine îi
duse de în eles c imperiala ei singur tate se va
sfâr i numai dac va avea ocazia s î i uneasc
destinul cu cel al unui aristocrat francez de
acela i rang cu ea.
Câteva zile mai târziu, ducele v duv se aruncase
la picioarele ei, oferindu-i via a, onoarea, rangul i
averea lui. Nebun de fericire, nu-i venea s cread
Cerul îi h zise un asemenea noroc. Dup ce
îi ceruse îng duin a s reflecteze pre de o zi i o
noapte, Baptistine catadicsise s -i accepte
propunerea. i tot ea îi d duse ideea balului,
tiind cu siguran cine anume aveau s fie cei
dintâi invita i.
Priveli tea lui Floris asistând încremenit la
triumful ei social îi prilejuise o sadic pl cere. În
schimb, se bucurase sincer s -l revad pe Adrien
i, în ciuda umbrelor ivite în conversa ia avut cu
el în acea diminea , privea cu optimism viitoarea
ei existen la Noul Orléans. Foarte curând urma
devin duces de Belle-Isle, milionar în
pistoli, în vreme ce „infamul Floris avea s i
petreac tot restul vie ii suferind i pl tindu- i
- 259 -
tic lo ia!” La acest gând obrajii Baptistinei se

împurpurar i un zâmbet r ut cios îi înflori pe
buze. În calea , borfa ele se privir cu mirare.
De la o vreme prietena lor se purta din ce în ce
mai straniu.
Calea ca tocmai p trundea în luxuriantul parc

al planta iei. P ri tropicale multicolore ciripeau
vesel în crengile m slinilor. Re edin a domnului
de Belle-Isle fusese reconstruit din c mid la
propor ii de dou ori mai impun toare, având
acum trei corpuri de cl diri. Cea din mijloc se
înf a ca un adev rat palat, lung de patru sute
de picioare, cu ziduri de-o albea imaculat ,
verande sus inute pe colonade fine, balcoane
înc rcate cu o profuziune de plante ag toare i
terase în trepte.
Sclavii i vale ii se aliniaser în fa a intr rii
pentru a o întâmpina pe Alte a Sa. Domnul de
Belle-Isle ni dintre florile de bougainvilier. De
în ime potrivit , bine f cut, suplu de i cu un
început de burt abia ghicit, vioi, cu tr turi
distinse, luminate de privirea blând a ochilor
cenu ii, ducele de Belle-Isle era ceea ce se cheam
rbat plin de farmec, în ciuda aerului s u u or
desuet.
Mi se pare mie, ori seam cu Maurice?
Poate pentru c amândoi au avut gradul de
mare al! gândi Baptistine amuzat de aceast
similitudine.
Jeannot s rise sprinten de pe capr i îi i
- 260 -
coborâse sc ri a de la calea .
Mul umesc... îi zâmbi gra ios st pâna.
D -te la o parte, b iete!
Galant, domnul de Belle-Isle întinse bra ul
Baptistinei care se rezem cu cochet rie de el.
Rotindu- i privirile de jur împrejur, tân ra
exclam , îmbujorat de pl cere:
Dragul meu duce, re edin a voastr îmi place
la nebunie.
Ah, doamn , vorbele Voastre îmi umplu
sufletul de bucurie! spuse cu glas tare domnul de
Belle-Isle, ad ugând în oapt : Foarte curând
acest palat va fi al Vostru, în ziua binecuvântat
când la glorioasele Voastre titluri se va ad ogi i
acela de duces francez . Atunci nimic nu mi se
va p rea îndeajuns de frumos pentru Alte a
Voastr ...
Ducele era de-a dreptul înduio tor. Pe deplin
satisf cut de declara ia lui, Baptistine s ri jos
din calea , sprinten ca o c prioar . Cu un gest
cochet î i umfl „co ule ele” în form de cupol
ale rochiei i î i aranj decolteul care, între noi fie
vorba, mai curând îi dezvelea decât îi acoperea
anatomia des vâr it care se i ea obraznic la
fiecare mi care.
Imperturbabil, Jeannot î i ocrotea de soare
st pâna cu o imens umbrel .
Las ... las b iete... de-acuma am eu grij de
Alte a Voastr , opti dr stos domnul de Belle-
Isle, în când mânerul umbrelei.
Pe urmele prietenei lor, din calea se coborâr
- 261 -
pe rând, p strându- i cu afectat modestie

privirile în p mânt, doamnele de la Moika, de
Kiev, de Baku i celelalte.
Fi i binevenite la Belle-Isle!
Ducele se înclin ceremonios în fa a doamnelor
de onoare. T când mâlc, acestea se mul umir s
se cufunde într-o adânc reveren .
Sper, doamnele mele, c v sim i bine pe
meleagurile noastre!
ase zâmbete entuziaste r spunser amabilit ii
lui Belle-Isle.
Vino, dragul meu! F -mi onorurile paradisului
u!
Sim ind c ducele începea s fie intrigat de
mu enia absolut a doamnelor ei de onoare,
Baptistine salv situa ia luându-l de bra i
tr gându-l dup ea spre palat.
Prea bine, Alte ... prea bine... Saloanele de
bal, pe care le cunoa te i, sunt situate în centrul
cl dirii. Pân acum în aripa din dreapta n-am
locuit decât eu i fiica mea, Emilie, dar... mititica
se m rit curând... opti ducele, l sând s se
subîn eleag c aveau s r mân singuri unul cu
cel lalt... Hmmm, me terii mei or s -i
construiasc o cas pe drumul spre
Pontchartrain, continu el cu glas tare i Alte a
Voastr va dispune de întreg etajul întâi, adic de
dou saloane, un budoar, dou toalete, o
garderob i trei camere... hâm... una pentru
sine, una pentru doamnele de onoare care o s-o
vegheze noaptea i una pe care... hâm... m
- 262 -
gândeam s o p strez pentru mine, plus un

birou... hâm... pe care desigur sunt gata s le
cedez Alte ei Voastre... i s m mut în aripa
stâng ... în cazul... în cazul când nu va fi loc de
ajuns...
Mare alul tr gea cu coada ochiului la Baptistine
vad dac planul lui de b taie îi surâde sau
nu.
Perfect... perfect! „Ne” vom sim i tot atât de
bine ca la palatul imperial din Petersburg! î i
du aere Baptistine ferindu-se a da un r spuns
precis în privin a repartiz rii aripilor.
Mai ceva ca un vl star domnesc, avea darul de a
ti s eludeze întotdeauna situa iile delicate.
Domnul de Belle-Isle întoarse brusc capul. Cele
ase doamne de onoare îi urmau cu mâinile
cuviincios împreunate, ca la biseric , de parc ar
fi participat la o procesiune religioas . Agasat de
acea nelini titoare prezen mut , ducele se
aplec spre Baptistine i-i opti la ureche:
Alte , domni oarele voastre de onoare sunt
fermec toare i tocmai de aceea, cu îng duin a
Voastr , m-am gândit s le fac cuno tin cu
ni te prieteni de-ai mei... Am invitat anume la
dejun doi celibatari, c de i de familie bun , care
ar putea fi pe placul tinerelor, bineîn eles, în cazul
când vreuneia din ele i-ar surâde ideea
pirostriilor. Oh, nu m îndoiesc c ele î i visau
poate s fac partide mai str lucite, dar ce s -i
faci, Louisiana nu este Versailles, i oricum,
Domnii d’Artaguette i de Protais sunt b rba i
- 263 -
chipe i i de neam.
Emo ionate la culme, cele ase doamne de
onoare nu pierduser nici o silab din propunerea
ducelui. Îmbujorate i ner bd toare, î i f ceau
mechere te cu ochiul. Între timp, mare alul i
Baptistine ajunseser la un mic pavilion amenajat
pentru muzic în mijlocul vegeta iei luxuriante a
parcului. Dup ce îi prezent pe cei doi tineri
Alte ei Sale, mare alul se adres doamnelor de
onoare:
Doamnele mele, în nem rginita-i bun tate,
Alte a Sa v îng duie s r mâne i în compania
domnului cavaler Gaëtan d’Artaguette i a
domnului baron Populus de Protais... Domnilor,
rog s reprezenta i cu cinste colonia, primindu-
le cum se cuvine pe Doamna de Baku... Doamna
de Kiev... Doamna de arskoe Selo... de Riga...
La auzul numelui lor, fiecare dintre „doamne” se
cufunda într-o reveren adânc , mai-mai s dea
cu nasul în pietri ul aleii.
Încântat de strategia lui, domnul de Belle-Isle o
lu aproape pe sus pe prin es , îndreptându-se
spre inima parcului, în timp ce, galan i, Gaëtan i
Populus treceau direct la atac.
Doamnelor, s v torn un strop de sirop de
portocale! se oferi d’Artaguette.
Doamnele de la Moika, de Kiev i de Riga, sau
mai bine zis Tonton, B nu i Néné, clipir des
din gene.
Ave i bun tatea i a eza i-v la umbra acestui
stejar secular! î i lu inima-n din i Populus,
- 264 -
conducându-le pe Doamnele de arskoe Selo, de

Baltica i de Baku, adic pe Pe ti or, Coaps de
Aur i pe Cro et , spre o banc adumbrit .
D’Artaguette i doamnele lui se a ez în partea
opus a pavilionului.
Existen a unei doamne de onoare la curtea
imperial a Majest ii sale arina trebuie s fie
pasionant , rupse d’Artaguette t cerea.
Tonton, B nu i Néné încuviin ar din cap.
Mi s-a spus c dansurile voastre nu seam
câtu i de pu in cu pavanele i menuetele noastre,
ad ug vesel Populus.
Pe ti or, Coaps de Aur i Cro eta se privir una
pe alta întreb tor.
Ah, doamnelor, ce bine c v afla i, spre
fericirea noastr , departe de patriile voastre
moscovite! relu d’Artaguette apropiindu-se câte
un pic, câte un pic de Néné, ale c rei rotunjimi
îmbietoare îi cam f ceau cu ochiul.
Tân ra se mul umi s ofteze melancolic, în
vreme ce Tonton i B nu î i t ceau vânt cu
evantaiele, de parc ar fi mânuit ni te foale.
Populus prinse din zbor prilejul s reînnoade
firul conversa iei care, dup fiecare replic a lor,
sucombase din lips de reac ie din partea fetelor.
Ei da, suporta i greu c ldura asta din delta
Mississippi-ului! Mul umi i îns Cerului,
doamnele mele, c nu v-a prins uraganul aici în
colonie. Atunci s fi v zut... Ce mai trâmbe de
ap !
Tot vorbind, Populus se rezem ca din gre eal
- 265 -
cu genunchiul de crinolina numitei Coaps de

Aur, întruchipare ideal a canoanelor lui de
frumuse e. Neclintit ca o statuie, tân ra femeie
nici nu clipi.
Gaëtan inu isonul prietenului s u:
A fost cumplit... ni te tornade cum nu s-au
mai pomenit din mo i str mo i... Vântul smulgea
casele din temelii, ...
Da, îi s ri în ajutor Populus, i îndat dup
aceea a trebuit s pornim spre nord, s inem
piept indienilor Chicachas!
Din fericire îns , relu cel lalt, am izbutit s
ne întoarcem la vreme s le putem întâmpina aici
pe cele mai fermec toare fiin e din lume!
D’Artaguette t cu istovit. Populus îl imit .
În pavilionul cu glicine se l o t cere
ap toare, tulburat doar de ciripitul
relelor. Cei doi tineri se privir lung. Stan de
piatr , fetele nu crâcneau i nu schi au un gest.
Hâm... ce-o mai fi i asta, Populus? se mir
d’Artaguette.
Or fi mute! î i d du cu presupusul Protais.
Am auzit c arina le taie adesea limba!
Aoleu!
Cei doi cade i le cercetau din priviri, cu
neascuns curiozitate, pe cele ase femei. Singure
Tonton i Pe ti or î i continuau activitatea de
fierari.
Doar n-or fi i surde! gemu d’Artaguette i, ca
se conving , î i arunc brusc spada pe alee.
ase trupuri de femeie s rir în sus ca arse.
- 266 -
Nu sunt, slav cerului, oft u urat Protais.

Ah, acuma tiu, Protais... s racele de ele nu
vorbesc decât ruse te!... se plesni d’Artaguette
peste frunte str fulgerat de eviden a faptului...
Voi nu vorbeam franceza?
Voi vorbim ruse te!
Voi nu în elegeam, nu-i a a?
Ferici i c descoperiser cheia misterioasei
comport ri a fetelor, cade ii se c zneau s se fac
în ele i prin mimic i semne. Cele ase doamne
de onoare p reau cum nu se poate mai uluite.
Deodat , Tonton se hot rî s deschid gura:
Ihî, n-o bunghim decât pa ruski, coco elule!
La acest r spuns, Protais i d’Artaguette c scar
ochii cât roata de la calea ca prin esei: Amu it
pre de vreo zece secunde de ocul unui asemenea
limbaj verde, Populus r cni într-un târziu:
N-o bunghesc decât pa ruski, coco elule! Ha!
Ha, prietene! Ai auzit? Ce delicios vorbe te! Cât
exotism!
Imitându- i camaradul, d’Artaguette d du i el
frâu liber unui entuziasm delirant:
Ce accent adorabil! Ei bine, noi nu vorbim
decât pe fran uski!
Ah, ah, nici una dintre doamnele de aici n-ar
ti s se exprime atât de irezistibil!
Uita i, coco elul vostru v ador , g inu ele
mele rusoaice!
Be i de fericire, d’Artaguette i Populus le
rutau degetele de la mâini, le f ceau mii de
complimente i de giumbu lucuri. Luate pe
- 267 -
nepreg tite, borfa ele nu tiau cum s

reac ioneze. Apoi timid, contaminate de
entuziasmul nebun al cade ilor, începur s
zâmbeasc , ba chiar s râd cu poft . Ghea a
fusese rupt .
Vorbi i... mai vorbi i-ne, v rog, le implora
Populus.
P i, d spr ce, t ura ule? se fandosi Coaps
de Aur.
Îi d m o eap lu’ domni oru’? le întreb Néné
pe tovar ele sale.
Îi d m.
Populus i d’Artaguette î i împreunar mâinile
în semn de adora ie, definitiv cuceri i de
tren roasele de pe Pont-Neuf.
În vremea asta, Baptistine i domnul de Belle-
Isle d duser ocol propriet ii.
Desigur, aici la Belle-Isle este loc berechet i
pentru sclavii Alte ei Voastre.
Cu un gest larg, ducele indica irul de colibe din
spatele grajdurilor.
Dar eu nu am sclavi... ci prieteni! declar
Baptistine cu voce egal .
Sfânt Precist , prieteni?! se sufoc Belle-Isle.
Da, slujitorii mei sunt liberi... De altfel, a a se
procedeaz la noi, în Rusia, min i Baptistine cu
nemaipomenit îndr zneal .
Ah, da? Parc auzisem vorbindu-se de mujici,
de cnut i de...
Câtu i de pu in... acestea sunt doar zvonuri
neîntemeiate! îi t ie vorba Baptistine.
- 268 -
Ah, da... bine. Belle-Isle î i revenea cu greu.

Do... Dore te Alte a Voastr s coborâm pe
aceast umbroas alee în c utare de pu in
coare?
Desigur!
Mare alul i logodnica lui se îndreptau c tre o
perdea de stejari. L st ri ul des îi ferea de priviri-
indiscrete. Aici umbrela se dovedea inutil .
Ducele se descotorosi prompt de ea, ag ând-o de
creanga unui m slin. În aer plutea un parfum
greu de salcâmi i de oleandri.
Domnul de Belle-Isle t cea.
Ce natur majestuoas ! oft Baptistine de
dragul de a spune ceva.
Ah, doamn , splendoarea vegeta iei nu o poate
egala cu nici un chip pe a Voastr !
Rostind acestea, ducele îngenunche s culeag
câteva fire de zambil i de cyclam . Baptistine î i
privi ironic logodnicul, stacojiu la fa din pricina
efortului de a se apleca dup flori.
Ha, ha, ia seama, am s te prind! strig în
apropiere o voce de b rbat.
Un chicotit vesel, galnic, r spunse acelei
amenin ri. Baptistine tres ri i întoarse capul
spre aleea, de l mâi din direc ia c reia se auzise
glasul. Un tân r cu tunic i cu vesta aruncate
neglijent pe un um r fug rea o domni oar . Fata
alerga din r sputeri ridicându- i gra ios poalele
fustei înfoiate ca un clopot. Dând cu ochii de duce
i de Baptistine, se opri gâfâind i schi o
reveren . Domnul de Belle-Isle se ridic anevoie
- 269 -
de jos i îi opti Baptistinei la ureche:

Sunt Emilie i viitorul ei logodnic, Alte ! în
curând Domnul de Portejoye îi va cere oficial
mâna... Emilie, vino s i prezin i omagiile Alte ei
Sale... Veni i copii, apropia i-v ! îi îndemn patern
ducele.
Baptistine turba de furie. Mu cându- i pân la
sânge buza de jos, contempla tân ra pereche cu o
expresie asasin pe care chiar i arina i-ar fi
invidiat-o.
Uiuiu! Ia s m fac eu nev zut... Aici presimt
se las cu bumb ceal ... mai bine o terg
engleze te.
i Georges-Albert, care urm rise din crac în
crac hârjoneala st pânului s u cu Emilie, se
s lunece în lungul unui trunchi de cedru i
se ascunse dintr-un salt înd tul unui boschet
de oleandri. Maimu oiul procedase în elept.
tiindu-i deopotriv de vanito i pe Baptistine i
Floris, mai s tos era s se fereasc din calea
lor.
Într-adev r, ochii tân rului lic reau batjocoritor.
Totu i, se supuse ducelui i se apropie de
prin es inându-se de mân cu Emilie, care se
afund într-o nou reveren . Baptistine tare i-ar
mai fi sc rpinat bucli ele. Floris se înclin cu
exagerat polite e.
Ce pl cere i ce bucurie s -mi fie dat s o
rev d atât de curând pe Alte a Voastr Imperial !
spuse el ap sând anume pe ultimele cuvinte.
Baptistine se înfrân cu greu s nu-l pocneasc
- 270 -
cu evantaiul peste nas. Se mul umi s -i r spund

glacial:
Într-adev r, domnule, ne „lovim” cam des de
prezen a voastr . Vino, dragul meu duce!
Luându-l de bra pe Belle-Isle, Baptistine
întoarse spatele celor doi tineri i coti la dreapta
pe o alee str juit de portocali.
Doamne sfinte, nu cumva domnul de Portejoye
a avut nefericirea s o supere pe Alte a Voastr ?
opti Belle-Isle.
Oh, nu, câtu i de pu in. Doream pur i simplu
r mân singur cu dumneata, drag duce!
Mincinoasa! bodog ni Georges-Albert foindu-
se enervat în boschetul lui.
Dup ce se asigur c nu-l vede nimeni, se
ca cât ai clipi într-un sicomor, ca s poat
avea perspectiv de ansamblu.
Baptistine surâdea gale ducelui. Bietul om se
cuse stacojiu la fa . Înc nu-i venea s cread
cerul îi h zise un asemenea noroc. Gândul
acea tân i superb prin es urma s -i
devin so ie îi umplea inima de-o n valnic
fericire. De când r sese v duv, nu mai avusese
parte decât de angajatele doamnei Gobal sau de
sclave i puterile începeau s -l cam lase. În
preajma Marii Ducese îns , sim ea c întinere te.
Floris i Emilie se f cuser nev zu i. Mare alul o
trase pe Baptistine spre o banc .
Ah... eu... doamn ... frumuse ea Voastr ... s
ierte cel de sus... Aurora... ah, prin esa mea...
aah!
- 271 -
Cu brutalitate de husar, ducele o r sturn pe

spate pe Baptistine prea uluit de nea teptata
metamorfoz ca s opun rezisten acelui atac
desf urat simultan pe mai multe planuri. Buzele
Ducelui îi s rutau p tima gâtul, în timp ce
mâinile lui ner bd toare se încurcau enervat în
jupoanele de m tase, încercând s le ridice.
Îngrozit i scârbit , Baptistine sim i c -i
înghea sângele în vine. Ar fi vrut s urle, s -l
strige în ajutor pe Floris. Se afla la un pas de ea i
ar fi dat cu siguran fuga la chemarea ei. Dar
nu... era cumva nebun de legat, cum îi spusese
Adrien? Cum s -l cheme pe monstrul acela de
Floris pe care îl ura i din calea c ruia nu mai tia
cum s fug ? Cum s îl cheme s o apere de acel
rbat cu care abia a tepta s se m rite, pe care
i-l dorea din r sputeri de so ...
„Am devenit cam prea nervoas , nu-i nimic, o
-mi treac ” î i spuse Baptistine ferm hot rât
î i st pâneasc pornirea de a-l îmbrânci cât
colo pe duce. Înnebunit de dorin , acesta tocmai
se preg tea s o s rute pe gur . Nu, asta nu! era
peste puterile ei. Cu o prea pu in imperial
lovitur de genunchi aplicat într-un punct
sensibil, Baptistine se liber de sub povara
agresorului ei. Surprins, acesta gemu i se
cl tin , cât pe ce s cad de pe banc . Instinctiv
întinse bra ele s se aga e de Baptistine, dar o
mâie precis i eficace direc ionat îl pocni peste
nas. Binevoitor, Georges-Albert î i ajutase discret
prietena. N ucit, domnul de Belle-Isle se adun
- 272 -
cu greu de pe jos. Enervat , Baptistine îl a tepta

în mijlocul aleii. F s fi observat manevra lui
Georges-Albert, rosti sec:
S mergem, domnule!
Ru inat, domnul de Belle-Isle se apropie de ea
cu privirile în p mânt i bolborosi cu glas surd:
Ierta i-m , Alte ... mi-am pierdut min ile...
Aurora, m z ce ti mai r u ca pe-un
adolescent... Alte , ah, nu visez decât clipa când
vei fi a mea!
Nu acela i lucru se putea spune despre
Baptistine care, mu cându- i buzele, îi întoarse
demn spatele i porni spre palatul cu stucatur ,
alb .
Parc m invitase i la dejun, domnule duce!?
„Cochet rii feminine... princiare!” î i urm Belle-
Isle logodnica, din ce în ce mai a at.
„Ce talie ml dioas ... ce mers de regin ... nu e
prea înalt , nu-mi ajunge decât pân la um r...
dar ce sub ire e... ah, s-o in în bra e... s -i
mângâi pielea m soas ...”
Domnul de Belle-Isle sim ea c încep s -i
zvâcneasc tâmplele i s -i vâjâie urechile. O vân
cât degetul, de groas i se umflase pe frunte. Ca
prin cea , ea v zu c cineva le ie ea în
întâmpinare pe peluza din fa a castelului.
Ah, ce surpriz pl cut , domnul conte de
Villeneuve-Caramey! exclam ducele.
Baptistine î i reprim o strâmb tur agasat .
spunse distant la salutul fratelui ei i se instal
la umbr , sub un ulm. Cât ai clipi sclavele oferir
- 273 -
musafirilor b uturi r coritoare, aromate, cu

frunze de amarant i gombo i usc ele de orez cu
piper, fructe caramelizate, fistic i gr un e de
susan pr jite.
rba ii aveau de ales între cupe cu rachiu din
sâmbure de cais , ampanie, lichior de cicoare
sau cidru. Georges-Albert se instalase împ te te
la umbra unui boschet de oleandri de unde vedea
i auzea tot, golind pe nesim ite p rele r mase
st pân.
Floris î i reîmbr case vesta i tunica i se
al turase împreun cu Emilie grupului de invita i.
Ceremonios i plin de respect se înclin dinaintea
prin esei. Enervat , Baptistine trop ia pe loc,
scobind cu tocurile înalte i sub iri adev rate
tran ee în gazonul peluzei. Din fericire, volanele
pân în p mânt ale rochiei cu jupoane camuflau
aceast nervozitate. Aparent, prin esa se ar ta
cum nu se poate mai destins i mai vesel .
Gungurea tandru la urechea logodnicului s u, în
timp ce î i f cea vânt din evantai cu mi ri
lene e. Într-un târziu, se a ez pe un balansoar,
sându-se leg nat înceti or de doi sclavi.
La rândul s u, Floris p rea c se distreaz de
minune. Râdea din te miri ce.
Ah, scump Emilie, exclam el luând mâna
tinerei fete ca s -i ghiceasc în palm , ah ce noroc
d aici... te a teapt onoruri, succese i fericire...
da, da... mult fericire... Uite, v d aici c foarte
curând ai s te m ri i!
Emilie ro i, în culmea fericirii.
- 274 -
Oh, t tuzule, ai audzit e dzice domnul de

Por ezoye... dar dzi, copii... o s am?
O clip , s m uit mai bine...
Floris îi lu amândou mâinile, i le mângâie, îi
privi palmele i îndoindu-i înceti or degetele unul
câte unul, pân i le strânse pumn, î i lu o
expresie grav i îi spuse privind-o drept în ochi:
Da, scump Emilie... Vei avea doisprezece
copii!
Oh, prea mult, Flori !
Emilie se smulse râzând din mâna lui i se a ez
pe iarb . Rochia larg i trandafirie încingea ca o
corol talia ei delicat . Cu capul dat pe spate îl
privea r pit de iubire pe Floris. Adev rul este c
atunci când nu deschidea gura, Emilie era nespus
de frumoas .
Poc! un pahar de cristal se sp rsese cu zgomot
sec în mâna „prin esei”.
Ah, slav Cerului c Alte a Voastr nu s-a
nit... Iute, Flambel, adu alt pahar... sau mai
bine o cup de email... A a doamn , metalul nu
se mai sparge în prea frumoasele voastre mâini!
Domnul de Belle-Isle s ruta îngrijorat degetele
tremurânde ale logodnicei sale. Interpret gre it
sensul acelei nervozit i.
Ah, ce temperament clocotitor!... Auzisem eu
rusoaicele sunt grozave... ah ce femeie... e la fel
de ner bd toare ca mine... ah, ar fi trebuit s
îndr znesc mai mult, ah mititica de ea, atâta
tepta!
Cufundat în gândurile lui, domnul de Belle-Isle
- 275 -
nu-i auzise pe Populus de Protais i Gaëtan

d’Artaguette care se apropiau înso i de doamnele
de onoare. Cade ii pufneau întruna în râs.
Ah, auzi tu, d i mie s trag o du , d s
pun i mandea ceva p-o m sea!
i Mandea?! exclam uluit Belle-Isle.
P i cum altfel, coco elule!
inându-se cu mâinile de burt , Populus i
d’Artaguette explicau i celorlal i motivul ilarit ii
lor. Baptistine î i privi cu repro prietenele care
amu ir ca prin farmec. Cu ochii cuviincios
pleca i, se concentrau nevinovat asupra siropului
din pahare.
Nu vorbim decât pa ruski! repeta Belle-Isle
amuzat.
Dup -amiaza era pe sfâr ite. Soarele începea s
lunece-n jos, spre undele Mississippi-ului. Imen ii
ochi de peruzea ai Baptistinei priveau cu triste e
peisajul de vis al planta iei care dintr-o dat o
sa rece. Regreta amarnic c se aruncase cu
capul înainte în acea încurc tur . Se ridic în
picioare dând semnalul plec rii.
La oarecare distan de ea to i ceilal i musafiri
râdeau în hohote, înconjurându-le pe doamnele
de onoare. Pân i Adrien îi întorsese spatele,
rând s fi uitat de prezen a surorii lui.
Ce zi frumoas , nu-i a a, Alte ?
În fa a Baptistinei se ivise Floris. Tân ra î i
plec fulger tor ochii sub privirea insistent care
încerca s o întâlneasc pe a ei.
Nu-i p cat s v retrage i a a de devreme?
- 276 -
continu el ironic, dar cu intona ie mai pu in

ioas decât pân atunci.
i înainte ca Baptistine s se poat împotrivi,
Floris se aplec spre ea, îi lu mâna i i-o duse la
buze.
Adio, doamn ! murmur Floris s rutându-i
degetele fierbin i i tremurânde, mai ap sat i mai
îndelung decât ar fi îng duit eticheta.
Cutremurat de un fior nespus de dulce,
Baptistine p li i închise o clip ochii. Cu un efort
de voin î i trase mâna i, întorcându-i spatele
lui Floris, porni spre calea .
Odat ajuns în apartamentele ei, se l prad
plânsului pe care i-l în bu ise tot drumul spre
cas . Lacrimi grele picurau pe m tasea batistei
din ochii ca albastrul cerului. Apuc un vas de
por elan i îl trânti cu toate puterile de parchet,
cându-l nd ri, ceea ce n-o lini ti, dimpotriv .
Hohote tot mai nest pânite îi umflau pieptul.
Dând frâu liber disper rii, se pr bu i pe pat cu
fa a în jos.
Oh, de ce... de ce face asta... Îl ur sc, ÎL
UR SC!
Capitolul XIV
Clopotele mân stirii de c lug ri e Ursuline i ale

noii catedrale cu fa ad din c mid aparent
teau vesel chemând lumea s se adune în Pia a
Armelor. Foarte curând avea s înceap
- 277 -
ceremonia religioas .
Domnul de Belle-Isle se pricepea s organizeze
asemenea evenimente. Vinul curgea în valuri din
cele dou ci mele de pe chei. În dou cazane
uria e puse pe pirostrii clocotea o gustoas
toc ni de pui cu mirodenii. Dolofanele sclave ale
mare alului de pe acum începuser s le dea de
mâncare primilor pofticio i.
i nu era decât începutul serb rilor... Un mare
bal popular i un festin urmau s fie organizate la
re edin a plantatorului.
Calea ca domnului de Belle-Isle se ivi la col ul
str zii Orléans.
Tr iasc mirii!
Tr iasc Marea Duces Aurora!
Tr iasc Domnul Duce!
Tr iasc mireasa!
Tr iasc Rusia!
Tr iasc Guvernatorul!
Tr iasc Regele!
Întreaga suflare din ora fusese convocat ,
pentru a ine în frâu mul imea a at .
Plin es , noapte bun ,
Plin es e ti legin ...
lbatu’ acum se suie
În pat i-o s ne spuie
De îl iube ti cum se cuvine.
Plin es , iat -l, vine!
S-a stins lumina din feleastl
Începe i distrac ia noastl !
Plin es noapte bun ,
- 278 -
Plin es e ti legin !...
Cântecele sclavilor o c lcau pe nervi pe

Baptistine. Ce idee n stru nic la ei s -i ureze, în
zul, i în auzul întregului ora , s petreac o
noapte pl cut cu mare alul! Când pe ea o
treceau fiori de groaz numai la gândul c urma o
asemenea noapte!...
Cu o zi în urm , sub pretextul de a-i ar ta o
tapiserie anume, domnul de Belle-Isle o atr sese
în budoarul albastru de unde „sc pase” numai
datorit apari iei nea teptate a guvernatorului i a
so iei acestuia, veni i s pun la punct cu
mare alul ultimele detalii ale ceremoniei.
toria ei devenise o veritabil problem de
stat. Domnul de Vaudreuil pretindea s i asume
privilegiul de a o conduce el pe prin es la altar.
La rândul ei, marchiza de Vaudreuil avea s fac
pe soacra, intrând în biseric de bra cu ducele de
Belle-Isle.
Un murmur admirativ mângâie urechile
Baptistinei pe când trecea pragul naosului
umplut pân la refuz cu personalit i din înalta
societate. Femeile admirau cu invidie trena i
lul brodate cu fir de aur ale miresei i
„co ule ele” cu circumferin de aproape apte
metri ale rochiei sale. B rba ii, mai ales, pizmuiau
norocul mare alului. Doar câteva limbi ascu ite,
ca doamna de Sainte-Hermine, luaser aminte la
paloarea cadaveric a prin esei.
Baptistine dormise prost. Se trezise de mai
- 279 -
multe ori, chinuit de groaznice co maruri. Se

în bu ea i gemea prin somn, prad unor funeste
presentimente.
Tonton, Coaps Vesel i Néné se str duiser în
van s o lini teasc . Buna Elisa, venit de pe
planta ie s stea cu porumbi a ei, îi f cuse o
fiertur din bulbi de lalele ca s o adoarm i o
leg nase cântându-i ca unui copii. Zadarnic!
Baptistine plângea în hohote, refuzând s spun
care era cauza disper rii sale. De altfel, nici ea nu
i-o explica prea bine. Pe la cinci diminea a, ca s
nu le mai dea de furc celor dimprejurul ei, le
rturisise c de fapt o enerva a teptarea i c
tot ce- i dorea era s se ispr veasc odat cu
toate ceremoniile i s se vad instalat cu so ul
ei la Belle-Isle.
Sub v lul ei brodat, prins cu trei egrete de aur,
Baptistine inea pleoapele coborâte, dar cu coada
ochiului vedea i observa tot. Perfect lucid nu se
putea împiedica s nu se dedubleze amintindu- i
de cununia întrerupt (din pricina, monstrului
acela de Floris) în urm cu un an, când fusese la
un pas de a deveni dinaintea lui Dumnezeu i a
oamenilor so ia lui Jéodard Castillon du Rocher.
Prezent i acum în biseric , acesta sta rezemat de
un stâlp din dreapta altarului. Acceptase cu
resemnare explica iile tran ante ale ex-logodnicei
sale. Baptistine îi jurase pe to i sfin ii c un teribil
secret de familie îi ascunsese pân atunci originea
ei princiar . Contele du Rocher nu era un idiot.
Venit din partea oric rei alte domni oare,
- 280 -
asemenea revela ii i s-ar fi p rut mai mult decât

suspecte, numai c , la curtea de la Versailles, pe
seama „ciudatei familii Villeneuve-Caramey”
auzise atâtea zvonuri confirmate pân la urm
oficial de c tre persoane extrem de onorabile,
încât totul devenea posibil.
Nu se spunea, bun oar , c Floris era de fapt
un Romanov, sânge din sângele arului Petru cel
Mare? Jéodard o crezuse deci pe cuvânt pe
Baptistine i se înarmase cu r bdare i a teptarea
duviei ei, cum îl rugase cu blânde e tân ra. O
femeie cu obrazul acoperit de v luri se apropie de
contele du Rocher. Era frumoasa Carlotta.
Quarterona îl sorbea din ochi pe Floris, a c rui
peruc alb îi dep ea cu un cap pe to i b rba ii
din cortegiu. Jéodard se încrunt . Rivalul lui
rea în al nou lea cer. La bra cu frumoasa
Emilie, îi zâmbea fericit. În aceea i sear urma s
fie anun at logodna lui cu bogata mo tenitoare.
Un oftat sfâ ietor se auzi din spatele lui Jéodard,
care se întoarse mirat. Vicontesa Marie-Blanche
Chiendel de Pontalba î i tergea discret o lacrim .
Jéodard ov i o clip între cele dou femei Dup
cele tr ite cu Baptistine, doamnele din înalta
societate începeau s i se par cam prea
complicate, astfel încât sfâr i prin a se apropia de
Carlotta, salutând-o curtenitor. Se orientase la
timp, pentru c în biseric tocmai intrau doi tineri
gentilomi. Unul era Ernaudan de Gastagnac, sosit
în mare vitez de la fortul unde se afla încartiruit.
Cel lalt, Yann Le Gallic, debarcase dup o lung
- 281 -
torie pe mare. Amândoi erau livizi la fa . În

ajun, Ernaudan se pref cuse a accepta explica iile
Baptistinei. De fapt nu-l mai slujea atât pe rege,
cât î i ap ra propria cauz . În schimb, Yann Le
Gallic nu se îndoise nici o clip de temeiul
rturisirii tinerei fete. Înc de pe vremea când o
cunoscuse la bordul Frumoasei din Louisiana
nutrise convingerea c avea de-a face cu o
adev rat prin es . Oftatul vicontesei îl
impresiona pe Ernaudan. Ca un adev rat om de
lume de ce se afla, scoase de la piept o batist de
dantel i i-o întinse, în vreme ce Yann Le Gallic
ceda galant locul Juliettei de la Buissonière.
Adrien nu sc pase o mi care din toate câte se

petrecuser în nava lateral a bisericii.
A fi preferat ca domnii tia s se afle la mii
de leghe de aici, î i spuse el posomorât.
Se temea ca nu cumva vreun scandal s tulbure
ceremonia la care asista neputincios, cu bra ele
încruci ate. I se p rea c este p rta la o sinistr
comedie, ori c viseaz urât. Nu era singurul în a
vedea astfel lucrurile. Grégoire i Ciceron se
strecuraser pân lâng armonium, Feodor i Li
Kang se refugiaser într-un confesional, în vreme
ce Georges-Albert se instalase la fereastra
acestuia...
Micu a st pân face o mare neghiobie!
murmur îndurerat Feodor.
Georges-Albert ridic din umeri.
Ia te uit la el! parc cei din familia
- 282 -
Villeneuve-Caramey au f cut vreodat altceva

decât neghiobii!
Probabil c Li Kang era de aceea i p rere cu
maimu oiul, pentru c mârâi cu un aer
atoate tiutor:
Libelula Albastr nu va r mâne mult vreme
în pagoda cu trei miresme a veteranului
înfierbântat, c ci mâna parfumat a lui
Buddha....
Cazacul se bosumfl i se f cu mic în col ul lui.
Brusc începuse s -l m nânce r u de tot codi a.
Alaiul p trundea în altar.
O las pe Alte a Voastr în mâinile so ului
Vostru! opti emo ionat guvernatorul.
Doamnele de onoare se repezir s aranjeze
faldurile de la trena miresei. Mare alul î i ajut
logodnica s se a eze în jil ul ei.
Baptistine î i plec fruntea. Preotul iezuit începu
slujba. Fiecare se gândea la ale lui.
O s -i spun c sunt obosit ... e un b rbat
civilizat i nu va avea încotro... se va duce s se
culce de unul singur în apartamentele lui! î i
spuse Baptistine privindu- i logodnicul pe sub
sprâncene.
O s poruncesc s ne fie adus un supeu frugal
în camera ei. Doamnele ei de onoare or s o ajute
i scoat v lul i dup câteva clipe m voi ivi în
pragul u ii... Aha... O s le trimit la plimbare pe
doamne i o s -i scot eu rochia... Aha... uite cum
îi palpit pieptul sub v l... ce temperament
focos... Ei, dr cie, te pomene ti c e fecioar ? O
- 283 -
prin es ar trebui s fie, de i... Rha,

incertitudinea asta m a mai abitir. Rha... de-
abia a tept s vin seara... Rha...
O vân violacee palpit pe tâmplele mare alului.
Degetele i se crispau nervos pe bra ul jil ului.
Ce, ce... cum? tres ri el n uc.
Baptistine î i pusese delicat mâna peste a lui.
Ridic -te, prietene!
Era pentru a treia oar c îi spunea asta.
Preotul î i împreunase palmele i îi privea cu
cucernic înduio are în timp ce un novice
întindea mirilor o tav de argint pe care se aflau
verighetele de aur.
Hâm... Da, desigur... Hâm...
Mare alul se ridic destul de jenat, temându-se
ca nu cumva cineva s ghiceasc gândurile prea
pu in evlavioase în care se aflase cufundat. Auzea
ca prin cea cuvintele prelatului.
Cre tini aci de fa ... Hot rârea pe care au
luat-o de a se uni prin sfânta tain a cununiei...
conjur m s declara i acum dac ave i
cuno tin de vreun fapt care s împiedice
celebrarea legitim a acestei c torii...
Glasul preotului iezuit d inuia înc sub arcadele

înalte.
În catedral se l o t cere impresionant .
Adrien î i încle ta pumnii. Îi venea s urle, s
conteste formalitatea liturgic pe care o
cuno teau cu to ii pe dinafar , dar n-avea s o
fac . Nu erau i a a îndeajuns de vinova i, el i
- 284 -
Floris, pentru a fi spart nunta Baptistinei cu

Jéodard? Nu, de ast dat tân rul conte de
Villeneuve-Caramey n-avea s se mai amestece. i
nici Floris! Acesta privea cu inima strâns silueta
delicat îngenuncheat dinaintea altarului.
Baptistine inea capul plecat în jos. O me de
r auriu se strecura zburdalnic printre faldurile
impecabile ale v lului de mireas . Floris sim i c
se în bu . O greutate insuportabil îi ap sa
pieptul i o sudoare rece îi n dise fruntea. Avea
chef s î i smulg peruca din cap i s ias afar
trag o gur de aer proasp t.
i uite-a a, peste o secund , totul se va sfâr i
pentru totdeauna între noi... de data asta nici nu
gândesc s întrerup ceremonia... Doamne... de
ce a venit s m îngrijeasc în noaptea aceea, cu
Jeannot al ei... M privea cu ochi de femeie
îndr gostit , dac nu cumva am visat... Dar nu,
doar mi-a luat talismanul... de ce mi l-a luat? Ca
se r zbune sau ca s aib o amintire?...
Amintire legat de ce anume... de noaptea
noastr ?... Ah, Baptistine... De ce-i tremura
mâna, mai zilele trecute... De ce se ferea s m
priveasc în ochi?... Baptistine m-ai f cut s suf r
ca nici o alt femeie pe lumea asta... La urma
urmei poate c e mai bine a a! S devin duces ,
scorpia!... Iar eu am s -i fiu ginere! Cerule, e
adev rat, îi voi fi ginere, ce cumplit ironie... m
va vedea zi de zi i jur c se v c i i- i va mu ca
mâinile c s-a m ritat cu babalâcul sta!
Consolat de perspectiva unei apropiate
- 285 -
zbun ri, Floris îi f cu un semn tandru Emiliei

care clipi fericit în strana femeilor. Nimeni nu-l
întrerupsese pe preot. Acesta începu s oficieze
cununia.
Domnule mare al Godefroy, Theodore,
Anastase, Guillaum, Armand, Hugues, Louis,
duce de Belle-Isle, te învoie ti s-o iei de so ie pe
Alte a Sa Imperial , marea duces Aurora,
Baptista, Maria, Alexandra Romanov a Rusiei,
duces de Dubino i de Petersburg?
Da, domnule! r spunse sonor mare alul, în
vreme ce imagina ia lui febril continua s o ia
razna. Ha, ha, las c -i ar t eu ducesei mele de ce
e înc în stare mare alul ei... o s aib drept la
marile manevre, ha, ha, cum st a a
îngenuncheat , are un popone rotund i
apetisant, ha, ha...
Da, domnule! r spunse Baptistine preotului,
întinzând mâna spre so ul ei.
Acesta încerc de trei ori la rând s -i petreac
inelul în deget, dar degeaba. Degetele îi tremurau
i verighetele îi lunecau din mân de parc ar fi
fost din argint viu. Ducele ba se congestiona la
fa , ba p lea. Pân la urm trebui s cear
ajutor preotului. Cercule ul de aur str luci în
sfâr it pe inelarul Baptistinei. Aceasta se ridic în
picioare. Întreaga asisten o imit . Clopotele
sunau vesel. Triumf toare, Baptistine nu se
putu ab ine s nu priveasc cu coada ochiului în
direc ia lui Floris. Acesta tocmai zâmbea gale
Emiliei i-i f cea semne dr stoase. Un ghimpe
- 286 -
se înfipse în inima miresei.

Scumpa mea, de acum îmi apar ii întru totul!
opti domnul de Belle-Isle luându- i so ia de bra .
Baptistine î i ridic ochii spre el. Devenise
duces de Belle-Isle!
În fa a proaspetei perechi mul imea din biseric
se d dea respectuos la o parte, l sându-le liber
trecerea prin por ile catedralei larg deschise.
Lumina soarelui p trundea în valuri, sporind
str lucirea de zân a miresei.
Rha... de-abia a tept s ajungem acas ... O s
poruncesc sclavilor de pe planta ie s ...
Domnul de Belle-Isle nu mai apuc s i
ispr veasc gândul. Pronaosul bascul cu el.
Mirele lunec înceti or la picioarele miresei.
Poporul adunat în Pia a Armelor începu s ipe.
Busculada devenea primejdioas . Fiecare voia s
dea o mân de ajutor, s vad , s afle ce se
petrecuse.
Aer... nu e aer... da i-v la o parte!
Prietenii mare alului î i croiau drum spre el.
Doamnele de onoare o protejau pe prin es ,
znindu-se s-o elibereze de somptuoasa tren
lcat acum în picioare de toat lumea. Profitând
de acel moment de panic , câ iva borfa i îi
buzun reau în voie pe nunta i. Baptistine se
sim i împins cu de-a sila înspre sacristie.
Nu- i bate capul, prin es , o s fie bine, îi
opti curajoas Tonton.
Baptistine „nu- i b tea capul”. Dimpotriv , era
nespus de calm , de parc n-ar fi fost vorba de
- 287 -
soarta ei. Guvernatorul împiedica intru ii s

trund în sacristie. Ca prin cea , Baptistine
observ c Floris i Adrien ajunseser pân la ea.
Le sim ea privirile îngrijorate dar, ca anesteziat ,
mânea total indiferent la orice. Doar urletele
Emiliei o c lcau pe nervi. Mare alul fusese întins
pe masa altarului. Un medic î i deschise în grab
trusa de chirurg i cu un bisturiu crest urechea
ducelui. Un val de sânge negru ni din lobul
sec ionat. Medicul smulse jaboul de dantel ,
descheie tunica brodat i î i lipi urechea de
pieptul domnului de Belle-Isle. Dup câteva clipe
de ascultare încordat se ridic încruntat i
apropie o oglinjoar de buzele vine ii ale
mare alului. Luciul ei r mase intact.
Domnul mare al ne-a p sit! murmur
chirurgul.
s mai stea pe gânduri, preotul iezuit,
încântat s i redobândeasc întâietatea în
ca ul cople it de venetici, începu s psalmodieze
rug ciunile cuvenite, în vreme ce marchizul de
Vaudreuil se înclina în fa a Baptistinei.
Doamn duces ... hâm... doamn duces ...
îmi revine misiunea dureroas de a v în tiin a c
domnul duce de Belle-Isle i-a dat duhul... Dac
ceva v poate consola, doamn , gândi i-v c s-a
sfâr it cre tine te, în casa Domnului!
Afirmând aceasta, guvernatorul n-avea de unde
tie c moartea bietului mire fusese gr bit
tocmai de ni te gânduri prea pu in cucernice.
Oricum, Baptistine se trezea v duv , bogat i
- 288 -
liber , înainte de a fi apucat s guste din a a-zisa

fericire conjugal .
Cei care pân mai adineauri a teptaser febril
defileze prin fa a miresei ca s o felicite, î i
exprimau acum condolean ele. Sub v lul ei de
aur, Baptistine p rea mai frumoas i mai
fermec toare ca oricând.
A fost un erou, doamn duces !
Ce nenorocire!
S v lase singur într-o asemenea
împrejurare!
Îl admiram nespus, Alte !
Lacrimi sincere nir din ochii de azur. Toate
acele dovezi de solicitudine, adev rate sau
pref cute, o emo ionau. Pe deasupra, se sim ea
cuprins de tardive remu ri.
Bietul mare al, î i spunea ea. N-am fost de loc
dr gu cu el. Ce fericit ar fi fost dac m-a fi
purtat ceva mai dr stos... oh, da, desigur, dac
fi b nuit ce-l a tepta l-a fi l sat s m ia în
bra e i s m mângâie. La urma urmei, ce mare
scofal ; ar fi murit fericit!
Baptistine î i ap ochii cu batista ca s i
opreasc lacrimile.
O voce sarcastic o aduse înapoi la realitate:
Doamn , respect durerea voastr !
Floris o privea ironic. Baptistinei i se puse un
nod în gât. În clipa aceea avea nevoie s fie
ap rat , iubit , ar fi vrut s -i explice ce se
petrecea în sufletul ei, s -l roage s nu mai fie
atât de dur cu ea, dar deja Floris îi întoarse
- 289 -
spatele, dispre uitor, ca s cuprind prevenitor pe

dup umeri pe Emilie de care toat lumea uitase
în acele clipe, aten ia general fiind acaparat de
lacrimile v duvei. Tân rul gentilom î i lu în
primire rolul de logodnic oficial. Baptistine sim i
un junghi în inim . Începu s hohoteasc cu
îndoit disperare.
Rog pe Alte a Voastr s binevoiasc a se
rezema de bra ul meu.
Guvernatorul o conduse pe Baptistine spre
por ile catedralei. În Pia a Armelor domnea o
vânzoleal de nedescris. Impresiona i de teribila
tragedie, orleanezii se înghesuiau împrejurul
cale tii. Trupul mirelui fusese depus pe
banchetele atelajului din fruntea cortegiului
nup ial. Cei din preajm b gar de seam c
mortul p rea s zâmbeasc fericit.
Nenolocile la noi, bie i negli!
Sclavii mare alului de Belle-Isle î i scandau
lamenta iile într-un straniu ritm sincopat.
St pânul lor se purtase blând cu ei i nenoroci ii
se întrebau ce soart urma s le ofere v duva lui:
Avea s îi scoat la mezat? Avea s despart copiii
de mame i mamele de so i, cum se întâmplau cel
mai adesea, în cazul mo tenirilor?
Coco at pe sc rile celei de-a doua cale ti,
Jeannot încerca s i lini teasc compatrio ii.
Plin es foalte bun, nu fiic la voi!
Deodat , bravul fl u tres ri. Pe deasupra
mul imii privirea lui îmbr a priveli tea pie ei
pân pe cheiuri, unde se în a noua cl dire a
- 290 -
caz rmii. În fa a acesteia doi c lug ri capucini cu

glugile trase pân peste frunte st teau de vorb
cu un locotenent înconjurat de g rzi. Unul dintre
lug ri tocmai înmâna ofi erului un pergament,
în vreme ce cel lalt întindea acuzator bra ul în
direc ia catedralei în pragul c reia se iviser
Baptistine i guvernatorul. Jeannot n-ar fi tiut s
spun ce anume îi atr sese aten ia asupra
lug rului, dar instinctul ancestral i poate
reflexul de fost sclav îl avertizau c se apropia o
primejdie.
În aceea i clip o rafal de vânt smulse gluga
unuia din c lug ri.
Valeu, maic , m iculi a mea! gemu bietul
Jeannot. Doi ochi ca smoala îi fulgeraser cu ur
de moarte pe Baptistine i pe Floris care,
sus inând-o pe Emilie, se afla chiar în spatele
duvei.
terge-o, b iatule, i d -mi de tire unde te
ascunzi!
Întorcând îngrozit capul s afle cine îi optise
acel nea teptat îndemn, Jeannot se trezi nas în
nas cu Adrien de Villeneuve-Caramey. Calmul
des vâr it al acestuia nu se potrivea îns cu cele
auzite i Jeannot se întreb o clip dac nu
cumva i se p ruse i dac într-adev r contele i se
adresase lui. Privi din nou pe deasupra Pie ei
Armelor. Cei doi capucini se f cuser nev zu i, în
schimb locotenentul i g rzile î i croiau drum prin
forfota pie ii înspre catedral .
F -te nev zut i n-avea grij , veghez eu
- 291 -
asupra ei!
De ast dat nu mai înc pea umbr de îndoial .
Contele de Villeneuve îi vorbise febril, printre
din i, în timp ce obrazul îi r mânea calm i
destins. F s mai piard vremea s întrebe ce
i cum, Jeannot s ri de pe scara cale tii i se topi
în mul imea t zuit care risca s -i striveasc pe
guvernator i pe duces .
Biata de ea, ce ghinion!
S vii de la cel lalt cap t al lumii i s ai
asemenea soart !
Tare-i frumoas , mititica de ea!
Loc, loc, face i loc pentru Alte a Sa, strigau
rzile elve iene.
Loc, loc pentru Alte a Sa! r cneau din
sputeri dasc lii bisericii.
Prietenii mortului împingeau în l turi curio ii.
Câ iva îndr zne i cutezau s ia ca amintire buc i
din v lul miresei.
Veni i, doamn duces !
Guvernatorul aproape c o târa pe Baptistine. În
cele din urm ajunser lâng cale ti. Adrien
întinse mâna surorii sale spre a o ajuta s urce.
În treac t îi opti ceva la ureche, dar, preocupat
exclusiv de Floris i Emilie, Baptistine nu-l auzi.
Întorcea întruna capul înapoi ca s vad ce se
întâmpl cu ei. Floris tocmai o suia pe tân ra fat
într-o calea . Pe Baptistine o podidi iar i
plânsul.
Ah doamn duces , durerea voastr îmi sfâ ie
inima! murmur guvernatorul în timp ce se
- 292 -
instala al turi de ea pe pernele capitonate.

Doamnele de onoare se smiorc iau i ele, care
mai de care. Pe de o parte, hohotele lor îl enervau
pe guvernator, pe de alta crinolinele rochiilor lor îl
obligau s stea strâns lipit de st pâna lor.
Tulburat, domnul de Vaudreuil î i scoase capul
prin portier i strig cu glas r gu it vizitiului:
D -i bice, b iete!
Nu, Excelen ! A tepta i o clip !
Locotenentul i g rzile lui loveau în dreapta i în
stânga ca s ajung mai repede la calea .
Vorbim alt dat , Pradel! Nu-mi arde de tine
acum! bodog ni guvernatorul, agasat de sosirea
intempestiv a solda ilor.
Imperturbabil, locotenentul sui dintr-un salt pe
scara cale tii i întinse marchizului un pergament
cut sul.
Ba nu, Excelen , v rog s mai ave i r bdare
o clip , am un mesaj urgent pentru În imea
Voastr !
Locotenentul privi curios în interiorul cale tii.
Lui Baptistine i se p ru chiar c o fixa cu
obr znicie.
S -mi fie cu iertare, Alte ... ce s -i facem,
datoria înainte de orice... ia s vedem...
Guvernatorul derula pergamentul. Deodat se
cu stacojiu la fa . Sângele îi n lise în obraji
i tâmplele îi zvâcneau. Se uit îngrozit la
Baptistine, apoi la doamnele de onoare ale
acesteia i, dup ce înghi i în sec, se adres
ofi erului:
- 293 -
... Pradel... hâm... ce... cine... cum... de

unde ai acest do... document?
Mi l-au dat doi c lug ri capucini de la
mân stirea Pontchartrain, Excelen !.
Dar... cum de... ... cum de... a ajuns în...
po... popo... posesia lor?
Un muribund s-a spovedit i la înmânat lor,
Excelen .
Guvernatorul î i tampona fruntea transpirat în
timp ce pe obrazul lui se succedau toate culorile
curcubeului. Pân la urm , tenul ca de cear i se
stabiliz la o superb nuan de galben verzui.
Pergamentul îi tremura între degete ca o frunz în
taia vântului.
Ei dr cie, dac ce scrie aici e adev rat, s-a zis
cu cariera mea! î i spuse marchizul în sinea lui!
Vesele, Néné, Tonton i Coaps de Aur se
chinuiau s afle ce scrie în documentul cu
pricina. De emo ie, uitaser cu des vâr ire c
habar nu aveau s citeasc .
Cufundat în durerea ei, Baptistine p rea s nu
fi observat nimic.
V rog s m scuza i, doamn !
Marchizul de Vaudreuil coborî din calea . Cei
din pia pricepuser c se petrecea ceva ie it din
comun. Lumea î i d dea cu presupusul, se
întreba.
Domnule locotenent, fii bun i escorteaz-o cu
solda ii dumitale pe ducesa de Belle-Isle! porunci
cu voce tare marchizul de Vaudreuil, ad ugând în
oapt : i n-o l sa s ias din cas pentru nimic
- 294 -
în lume!
Din reflex, Adrien puse mâna pe sabie. N-avea
îns nici un rost s o trag din teac . De unul
singur n-avea cum s in piept tuturor. Iar lui
Floris p rea c pu in îi pas de ce se întâmpla cu
Baptistine. N-avea ochi decât pentru Emilie.
Cople it de soart , contele de Villeneuve-Caramey
i l capul în piept. Înconjurat de solda i,
calea ca se urni. Nu mai înc pea îndoial :
Baptistine era arestat .
Capitolul XV
Amazoana i cavalerul se dep rtau pe aleile

parcului. Baptistine p si fereastra cu perdele de
muselin .
Foarte bine, n-are decât s se plimbe cât vrea
cu sâsâita lui, îmi este perfect indiferent!
De dou zeci i trei de zile ducele de Belle-Isle
cea în p mânt. În fiecare dup -amiaz , cu
punctualitate de ceasornic, Floris venea s o ia pe
Emilie la plimbare i, din zi în zi, o aducea înapoi
tot mai târziu. Baptistine nu-l mai v zuse decât
prin fereastra apartamentului unde se afla
consemnat împreun cu doamnele sale de
onoare.
Somptuoasa planta ie era înconjurat de un
cordon de solda i. Nimeni nu avea voie s ia
leg tura cu ducesa. i, spre furia Baptistinei,
Floris nici nu ceruse s o vad . La Belle-Isle venea
- 295 -
exclusiv de dragul ochilor frumoasei Emilie.

În schimb, contele Jéodard Castillon du Rocher,
Ernaudan de Gastagnac, Yann Le Gallic i,
desigur, Adrien de Villeneuve-Caramey,
solicitaser guvernatorului permisiunea de a o
vizita pe ducesa de Belle-Isle. Se izbiser îns de
refuzul categoric al marchizului. Drept este c
bietul de el primea în fiece zi noi i noi denun uri
împotriva „prin esei”, unul mai însp imânt tor
decât cel lalt.
Pân una-alta ordonase o sever anchet . Doi
judec tori cercetau cazul. Deocamdat , din lips
de dovezi tangibile, Baptistine era arestat la
domiciliu. Îngrozit de propor iile scandalului pe
care l-ar fi declan at eventuala ei încarcerare,
domnul de Vaudreuil ov ia, emitea dispozi ii
contradictorii, tergiversa. Dac marea duces era
cu adev rat nepoata arinei, marchizul prefera s
nu- i imagineze cum ar fi reac ionat Regele la
vestea c guvernatorul lui o b gase la zdup pe
prin es . S te ii conflict diplomatic!
Ca s fie acoperit, domnul de Vaudreuil scrisese
la Versailles pentru a cere instruc iuni precise.
Dac vântul avea s fie prielnic cor biilor,
spunsul urma s soseasc cam peste ase luni.
În Noul Orléans îns , informa iile circulau infinit
mai rapid. Doamna de Sainte-Hermine tia s
vehiculeze nout ile ca nimeni alta. Guvernatorul
nu putuse ascunde adev rul decât pre de câteva
ceasuri. Ului i, orleanezii aflaser c prin esa era
acuzat de: uzurpare de titluri, fals identitate,
- 296 -
furt de sclavi, furt de bijuterii, poligamie, r pire de

corabie, cârd ie cu pleava societ ii, vr jitorie,
desfrâu, vicii de tot soiul, mese satanice etc., etc.
Evident, aceste ultime f delegi fuseser
ad ugate pe lista delictelor reale de c tre doamna
de Sainte-Hermine i de batalionul ei de bârfitoare
care î i „treceau” fericite una alteia blestem iile
aflate pe seama marii ducese.
Aproape zilnic guvernatorul d dea o rait pân
la Belle-Isle, de unul singur, ori înso it de cei doi
judec tori, pentru a o interoga pe aceea c reia era
obligat s i se adreseze în continuare cu titlul de
duces de Belle-Isle, întrucât ceremonia c toriei
fusese celebrat cu acte în regul .
Dumnezeule! Ce încurc tur a dracului pe
capul meu!
Marchizul î i tampona fruntea cu o batist pe
când cobora din tr sur pe peronul castelului
Belle-Isle. Pentru el fiecare interogatoriu era o
cumplit cazn . „Prin esa” î i b tea joc de el pe
fa , iar judec torii, necutezând s se implice, îl
sau s se descurce cum tia.
Singurul punct marcat de guvernator împotriva
ducesei de Belle-Isle era constatarea misterioasei
dispari ii a tuturor slujitorilor ei de culoare. Parc
s-ar fi evaporat. Un denun anonim îl informase
s-ar fi aflat cu to ii pe o misterioas planta ie
de pe malul lacului Pontchartrain. La fa a locului
îns , ancheta se împotmolise definitiv. Ori de câte
ori se duseser pân acolo, solda ii nu întâlniser
nici ipenie de om. Cu toate astea lanurile de
- 297 -
porumb i planta ia de bumbac erau perfect

între inute.
Nici la castelul Belle-Isle nu aflase mare lucru.
trâna guvernant a prin esei, o anume doamn
Elisa, p stra o t cere înc ânat din care
guvernatorul n-o scotea decât ca s o aud
bodog nind la infinit:
Cât o s-o mai plictisi i pe frumoasa mea
porumbi cu balivernele voastre?
În privin a doamnelor de onoare, exista desigur
solu ia de a le dezbr ca pân la piele pentru a
constata dac purtau sau nu marcat pe trup, cu
fierul ro u, infamanta floare de crin a ocna elor,
cum afirma denun ul primit. Dar domnul de
Vaudreuil nu se încumetase înc s fac uz de
asemenea metode extreme.
Ce se întâmpl , Pradel? îl întreb guvernatorul
pe locotenentul îns rcinat cu paza doamnei de
Belle-Isle.
Dinspre colibele sclavilor se în a o ciudat
melopee. Pradel ridic din umeri.
Ah, nimic Excelen ... Pare-se c domni oara
de Belle-Isle a vândut câ iva negri care nu-i mai
ceau trebuin .
Sunt enervan i. Du-te i spune-le s tac ,
Pradel... Stai, hâm... care mai e situa ia, acolo
sus?
Marchizul ar ta înspre apartamentele ducesei.
Pradel cl tin clin cap.
Nu prea grozav ... Excelen ... de la o vreme,
doamna de Belle-Isle îmi scoate sufletul.
- 298 -
Parc numai ie! exclam în sinea lui

guvernatorul, în vreme ce locotenentul continua
se lamenteze în oapt , sub bolta peristilului.
S spun drept, Excelen ... nici nu tiu cum
mai procedez... Doamna de Belle-Isle î i bate
joc de mine pe fa ... Cere în gura mare s îi pun
la dispozi ie o calea pentru a se plimba cu
doamnele ei de onoare. Pe de alt parte, a scris o
lung scrisoare Majest ii Sale.
Împ tesei?
Nu, Excelen , Regelui!
Mizericordie, Regelui? se sufoc domnul de
Vaudreuil, sim ind c începea s miroas a
revolu ie. P i... p i... ce s -i scrie ea Regelui? se
bâlbâi îngrozit marchizul.
Asta nu mai tiu, Excelen , doamna de Belle-
Isle nu mi-a spus. Dup ce s-a asigurat c sunt în
apropiere i o aud, s-a mul umit s le spun
ostentativ doamnelor ei de onoare: „Dr gu ele
mele, Louis nu va accepta s fiu tratat astfel!”
dup care a aruncat pe fereastr trei vase de
por elan.
Dumnezeule mare, Louis... a spus Louis...
Purgatoriul marchizului de Vaudreuil devenea
un adev rat infern. De spaim nu-l mai ascultau
nici picioarele. Se duse împleticindu-se pân la
un fotoliu de rafie de pe verand i se trânti greoi
în el.
Pe de alt parte, Excelen , asear , în timp ce
doamna de Belle-Isle i înso itoarele ei cinau,
am... am profitat de ocazie i a a cum mi-a cerut
- 299 -
în imea Voastr m-am... hâm, m-am uitat în

caseta ei... i am g sit printre hârtiile ei acest
bile el care m-a cam pus pe gânduri... Excelen a
Voastr va judeca singur dac am sau nu
dreptate s fiu îngrozit...
Cu mâini tem toare domnul de Vaudreuil lu
biletul i începu s citeasc . Pe m sur ce
parcurgea con inutul misivei, ochii i se holbau de
groaz !
„Sufle elule,
Va s zic al p sit un biet muritor, l sându-l
prad singur ii. De când ai plecat m gândesc
zi i noapte la tine... în urechi îmi r sun râsul t u
cristalin... Pentru c bietul prizonier nu poate veni
te caute el însu i, i-l trimite pe bravul c pitan
de Gastagnac cu misiunea de a- i vorbi, de a te
convinge i de a mi te aduce înapoi, bineîn eles
dac vei fi de acord. E ti prin esa mea cu plete de
aur. M sting de dorul t u,
«Prizonierul»
Scris la Fontenoy, dup plecarea ta.”
Marchizul se f cuse alb ca varul.

Dar... dar bine, Pradel... sta e scrisul Regelui.
A a mi s-a p rut i mie, Excelen !
Ai idee de unde-l putem lua pe Gastagnac
sta?
Mi-am îng duit s îl aduc aici, la Belle-Isle,
Excelen . A teapt în salonul cel mare!
E ti o comoar , Pradel... M duc la el... ba nu,
- 300 -
mai bine spune-i s vin el aici! oft Vaudreuil

fericit c pentru o dat cei doi judec tori nu se
inuser de capul lui s -l înso easc la
interogatoriu. Cu cât mai pu in lume tia, cu
atât mai s tos era. Afar lamenta iile negrilor
se înte eau din ce în ce.
Pe to i dracii, Pradel, f -i s tac pe negroteii
tia, m scot din s rite cu gemetele lor, îmi
plesne te capul!
Guvernatorul p rea la un pas de apoplexie. Din
pragul u ii, Pradel se întoarse spre el.
Ah, era s uit, Excelen . În chestiunea
negrilor, doamna de Belle-Isle protesteaz pe
motiv c ea este mo tenitoarea ducelui i deci c
numai ei îi revine dreptul de a hot rî asupra sor ii
sclavilor!
Exasperat, marchizul de Vaudreuil ridic bra ele
spre cer. Asta mai lipsea. Ce încurc tur a naibii!
Locotenentul Pradel continua s dea raportul:
Domni oara de Belle-Isle se ceart toat ziua
cu mama ei vitreg . M rturisesc c nu mai tiu ce
m fac cu aceste dou doamne.
Vai de mine! Le-ai dat voie s se vad ?
exclam guvernatorul cu repro .
Nu, Excelen , doar nu-s nebun... dar asta nu
le împiedic s se insulte din zori pân -n sear !
Pradel se f cu nev zut. R mas singur, domnul
de Vaudreuil î i scoase tabachera i priz cu
voluptate tutunul de bun calitate. Dac
îndeob te asta îl ajuta s se lini teasc , de ast
dat efectul fu nul. În mintea lui surexcitat se
- 301 -
perindau imagini sumbre ale unui viitor

iremediabil compromis de prezen a nesuferitei
dr coaice blonde în pa nica lui colonie.
M-a i chemat, Excelen ?
În fa a domnului de Vaudreuil se ivea c pitanul
de Gastagnac. Marchizul îl privi n uc, ne tiind
nici el dac îl a teptase un minut sau un ceas. Se
ridic cu greu din fotoliu... Ernaudan de
Gastagnac îi zâmbea politicos. Înf area sincer
i simpatic a tân rului cavalerist, p rea de bun
augur pentru guvernator.
Da, c pitane... trebuie s te consult într-o
chestiune delicat ... E ti la curent cu gravele
acuza ii aduse ducesei de Belle-Isle... hâm... o....
o misiv anume a... hâm... a ajuns în mâinile
noastre... Vrei s fii bun s -mi spui i mie cine i-
a înmânat-o? Poftim, prive te-o!
Ernaudan î i arunc privirea pe bile elul întins
de marchiz i zâmbetul îi înghe instantaneu pe
buze.
S -mi fie cu iertare, Excelen , dar nu pot
spunde la întrebare.
Bine... discre ia dumitale te onoreaz ,
pitane, replic împ ciuitor guvernatorul. Totu i,
nu po i nega faptul c Majestatea Sa te-a
îns rcinat s i-o duci înapoi la Versailles pe
ducesa de Belle-Isle...
Marchizul încerca s ghiceasc ce se petrecea în
mintea lui Ernaudan. Acesta privea inexpresiv un
punct imaginar de pe peretele din fa .
- 302 -
spunde la întrebare!
Domnul de Vaudreuil î i st pâni enervarea.
Fie... totu i nici misiunea dumitale i nici un
fel de jur mânt nu te poate împiedica s -mi
declari mie, reprezentantul Majest ii Sale în
colonie, dac ducesa este sau nu ducesa... vreau
spun, dac doamna de Belle-Isle este sau nu
prin esa rus , dup cum pretinde.
În privirea cinstit a cavalerului se citi o
imperceptibil ezitare.
Nu sunt în m sur s r spund Excelen ei
Voastre.
Dumnezeule, ui i c îmi st în putere s te
pun în fiare i s te azvârl în beciurile fort re ei?
îl amenin guvernatorul, desc rcându- i mânia
pe un palmier pitic.
Nu, Excelen !
i totu i te înc ânezi i nu vrei s -mi
spunzi!
Dezolat, gasconul cl tin din cap.
Iertare, Excelen , de data asta n-am spus c
nu pot s r spund, ci c nu sunt în m sur s o
fac... este o mic diferen !
Hâm... e un fel de a spune... i, când i-ai
înmânat aceast misiv doamnei de Belle-Isle?
Sper c n-ai s negi c i-ai înmânat-o personal?
Bineîn eles c nu, Excelen ... Am v zut-o pe
doamna de Belle-Isle cu câteva zile înainte de
cununie.
i ce r spuns i-a dat?
Nici unul, Excelen !
- 303 -
Pe Sfânta Fecioar , c pit na ule, ai sau nu de

gând s -mi spui cine este de fapt ducesa?
Ernaudan cl tin din cap.
Sunt dezolat, Excelen , dar am jurat pe
spada mea i singur doamna de Belle-Isle m
poate dezlega de jur mânt.
Doamna de Belle-Isle în sus, doamna de Belle-
Isle în jos, m-am s turat pân peste cap de ea.
Colonia se duce de râp i eu, în loc s m ocup
de lucruri serioase, pierd vremea cu prostia asta...
M-am s turat! O s semnez un ordin de trimitere
la Fort Rosalie, asta am s fac! Duces sau nu, o
se trezeasc acolo în lan uri!
Peruca guvernatorului tres lta. Exasperat, î i
ie ise din pepeni.
S -mi fie cu iertare, Excelen , dar în locul
vostru eu unul n-a face una ca asta! spuse calm
Ernaudan de Gastagnac.
Ce vorbe ti, domnule? Las-c vezi dumneata!
amenin marchizul.
Pe pietri ul de pe aleea central a parcului se
auzi un tropot de cai. Floris i Emilie se întorceau
de la plimbarea lor cotidian .
i Portejoye sta, ce tot caut pe aici, chipurile
o vad pe domni oara de Belle-Isle, hai? i
domnul du Rocher care m-a înnebunit de cap s -l
las s -i fac o vizit ... i marinarul la, Le Tallic
sau cum Dumnezeu îl cheam , i contele Adrien
de Villeneuve-Caramey, care m piseaz cu
disperare. Nici despre ei nu tii nimic? R spunde,
domnule, î i poruncesc. Ce rol joac to i domnii
- 304 -
tia în povestea noastr ?

spunde la întrebare... îmi permit doar s
sugerez Excelen ei Voastre c , dac dore te
informa ii pe aceast tem , cel mai potrivit ar fi s
se adreseze direct domnului conte Adrien de
Villeneuve-Caramey, domnului marchiz de
Portejoye, domnului du Rocher i domnului Le
Gallic...
Foarte mul umesc pentru sugestie, domnule...
deocamdat po i pleca, îi t ie vorba domnul de
Vaudreuil. Dar nu care cumva s p se ti Noul
Orléans, ne-am în eles?
Ernaudan de Gastagnac nu a teapt s i se
repete de dou ori. Salut milit re te i se
îndrept spre vestibul, l sându-l singur pe
guvernator în veranda spa ioas .
Cu ce-i duce pe to i de nas, dr coaica asta?...
Dac m gândesc bine i r posatul Godefroy
parc întinerise cu zece ani... Hâm, te pomene ti
face vr ji...
Între timp Floris o ajutase pe Emilie s
descalece. Cei doi tineri intrar în palat. De fapt
erau trei, pentru c Georges-Albert coborâse de
unul singur de pe oblânc. Maimu oiul î i înfund
cu precipitare tricornul pe ochi, ca s nu fie
martor la întâlnirea dintre Floris i Ernaudan care
tocmai d duser nas în nas.
Va s zic , domnule, nu pot s fac trei pa i
s nu m ciocnesc de dumneata.
Ca întotdeauna, Floris deschise cel dintâi
- 305 -
ostilit ile, adresându-i-se cavaleristului pe un

ton agresiv.
Te rog s crezi, domnule, c de ast dat chiar
n-am nici o vin , r spunse acesta, înclinându-se
în fa a Emiliei.
Tân ra se ag de bra ul lui Floris.
ine e oldatul a, Flori ?
Un intrus! mârâi Floris mai mult pentru sine.
Vino, draga mea, de-abia a tept s facem pu in
muzic împreun , continu el cu glas tare
îndreptându-se spre saloane.
Georges-Albert nu prea vibra la capitolul
muzic . Profitând de neaten ia st pânului s u, se
strecur bini or în sus pe sc ri. Jeannot îi
încredin ase un mesaj pentru st pâna lui
prizonier , tiind prea bine c numai maimu oiul
putea duce la bun sfâr it o asemenea misiune.
Ia te uit , macacul marchizului de Portejoye!
exclam una din sentinelele de la primul etaj.
Georges-Albert se str dui s i p streze calmul
i demnitatea. Ptiu! Auzi colo! Macac el, care
câ tigase b lia de la Fontenoy! Ignorând
remarca n tâng a soldatului, Georges-Albert s ri
pe pervazul unei ferestre deschise i ag ându-se
de bougainvillier-ul care acoperea fa ada, d du
col ul aripii centrale i s ri drept în budoarul
Baptistinei.
La parter, Floris i Emilie traversau agale
sufrageriile. Un valet, adus tocmai din Fran a de
posatul mare al, deschidea ceremonios u ile
dinaintea tinerei perechi.
- 306 -
Spune-mi Giron, de unde provin cântecele

acelea ciudate pe care le-am auzit venind încoace?
întreb Floris.
Sclavii î i plâng durerea, domnule marchiz...
Negustorul de abanos l-a cump rat pe Hanibal
dar nu i pe so ia acestuia, iar copiii vor fi lua i de
altcineva dintr-o clip în alta. Doamna duces s-a
oferit s -i ia în slujba dânsei, dar doamna duces
nu pare a fi în m sur s i împlineasc
dorin ele.
Valetul r spunsese pe un ton impersonal. Era
imposibil de ghicit dac era sau nu de acord cu
cele relatate. Floris se încrunt i se întoarse spre
Emilie.
Vreau s cred, draga mea, c este vorba de o
nepl cut eroare. Doar n-ai s vinzi so ia i copiii,
separându-i unii de al ii, pe b rba i de neveste i
pe copii de mame!
Emilie se seme i ca un coco el obraznic. De la
moartea p rintelui ei, prea r sf ata copil i-o
luase de tot în cap, v dind o fire ar goas ,
trufa i autoritar .
Nu fii ridzicol Flori , ine st -i întrebe pe
negrii ia... ni i mama mea vi reg n-are e e
badze... ânt al mei, ui meu era prea bun i ei,
Zanibal e un ic los, vreau m desco oro esc de
el, iar pe opii o s -i ia prietena mea enaida de
Caru ca s -i in zumbrela... Po i eu s -i fac
est cadou... Haidze, vino Flori , haide s
ânt m...
Floris se a ez în sil la clavecin. De câteva zile
- 307 -
începuse s o descopere pe adev rata Emilie a a

cum era ea de fapt: frumoas ca o cadr , dar
înfumurat , rece i hain la suflet.
Pun eu eaua pe ea dup c torie i o s m
ocup i de neferici ii tia de sclavi! î i spuse
Floris atacând primul acord.
Degetele lui alergau pe claviatur în timp ce
gândul îi zbura în alt parte. De la etajul de
deasupra se auzeau pa i de femeie. Tocurile
pantofilor loveau ritmic parchetul, semn c
persoana în cauz se plimba de la un cap t la
cel lalt al înc perii. Floris lovi cu furie clapele i
începu s cânte cu glas de stentor:
Am trimis în Mississippi
Deocheatele muieri,
Tra la la i tralari.
Adio duces de Berry
N-ai ce farmece risipi
Tra la la i tralari!
Flori , e e-a apucat cân i a a eva, eu ânt
o domni oar cuminte! se fandosi Emilie.
s -i r spund , Floris o cuprinse pe dup
mijloc i o trase spre el. Îi s rut blând gâtul
întrebându-se câte femei luase în bra e la via a
lui! Cea de acum era gata s i se d ruiasc cu
mult înaintea cununiei. Floris turba de furie. Pe
când trupul lui de mascul o dorea pe cea de lâng
el, descoperea c inima continua s -i tânjeasc
dup cea de la etaj pe care, de bun credin ,
crezuse a alungat-o pe vecie din suflet.
În camera de deasupra se auzeau iar i pa i.
- 308 -
Floris ciuli urechile: da, nu se în ela, sus se aflau

acum dou persoane. Pasul cel lalt, mai ap sat,
era al unui b rbat... un b rbat în camer la
Baptistine. Evident, nici arestat la domiciliu nu
se potolea! Floris o strânse la piept pe Emilie care
se lipea de el t cut , supus . Floris î i în din
nou ochii spre tavan. Sus nu se mai auzea nici o
mi care. Floris o împinse cât colo pe Emilie. Cea
de sus trebuia s afle cât de îndr gostit i fericit
era el cu Emilie.
Ce-ar fi s cânt m un duo, draga mea?
Interceptând privirea lui Floris spre plafon,
Emilie o interpret în felul ei.
Ai dreptate, Flori , m-am s urat de mama
mea vitreg i vreau fiu ingur cu ine, Flori !
Înainte c tân rul s o poat opri, Emilie se
repezi spre u a de la balcon i o deschise cu furie,
izbind-o de perete.
Eu ânt s pân ai i, madam, nu u! u nu
ti decâ o pri onier nenoro ! Ru inea
icului meu! Nu u ho i ai i, am vând
negrii pen ru a a vreau eu, s orpie! Pu oare!
Aventurier ! Prin de oi bani! Pu lama!
Aplecat peste balcon, Emilie r cnea ca scoas
din min i. Brusc, se trase în camer . Era i cazul.
Un ghiveci cu heliotropi se f cu nd ri la
picioarele ei. Era replica ducesei la amabilit ile
fiicei sale vitrege.
Emilie se îndrept iar spre clavecin. Floris se
reapucase s cânte. Din fericire se afla cu spatele
la logodnica lui. Altminteri aceasta l-ar fi v zut
- 309 -
mu cându- i buzele ca s nu pufneasc în râs.

Floris atac o nou melodie. Glasurile celor doi
tineri cântau la unison:
Nu plânge dragul meu Lysandru
ci auzindu- i glasul tandru,
Poporul crângului se ascunde
i unde mai vânezi tu, unde?...
Cântând cu foc, Floris ridica din când în când
ochii spre plafon. Ar fi putut s jure c lustra de
cristal se mi ca. Da, da, nu se în elase, ur ureii
cizela i de mân se ciocneau cu clinchet cristalin.
Ce Dumnezeu se petrecea acolo sus? Floris cânta
acum în surdin . La etaj un obiect greu c zuse pe
parchet.
Poporul ringului e-ascunde...
continua s gângureasc de una singur Emilie.
O lovitur puternic cutremur plafonul. Nu mai
înc pea nici o îndoial , sus se desf ura o lupt
corp la corp. Floris s ri în picioare. I se n rise
sau cineva îi striga numele?
Ajutor, Floris!
Îmbrâncind-o cât colo pe Emilie, Floris se repezi
ca un nebun în sus pe sc ri. Palierul primului
etaj era pustiu. Nici urm de solda i s u de
slujitori. În fundul coridorului se auzi o nou
bufnitur . Floris se repezi într-acolo. U a era
închis pe din untru. Repezindu-se cu um rul în
ea, Floris o smulse din âni. În camer îl a tepta
un spectacol care l-ar fi scos din min i pe cel mai
ponderat dintre b rba i.
Cu trupul acoperit doar de un minuscul corset
- 310 -
i de buclele-i blonde, Baptistine se zb tea în

bra ele marchizului de Vaudreuil.
Tic losule, canalie! r cni Floris v zând ro u
dinaintea ochilor.
La un pas de el, un superb vas de Delft trona pe
o consol . Floris îl azvârli cu furie în capul
guvernatorului, care se pr bu i pe parchet ca un
manechin dezarticulat:
Capitolul XVI
Dumnezeule, l-ai omorât!

Baptistine î i mu ca pumnul privind îngrozit
trupul inert al marchizului.
Floris d du din umeri. Se duse pân la u a
sf râmat i scoase capul pe coridor: spre mirarea
lui nu se auzea nimic. Normal ar fi fost ca Emilie
vin dup el i solda ii s sar în ajutorul
guvernatorului. Nedumerit, se întoarse spre
Baptistine care tremura ca varga. Întârzie o clip
cu privirea pe picioarele ei lungi i perfect
desenate i pe decolteul acoperit cu dantele.
De fiecare dat te reg sesc pe jum tate goal ,
în bra ele unui b rbat, constat posomorât Floris,
temându-se ca Baptistine s nu bage de seam
cât îl z cea priveli tea goliciunii ei. Precau ie
inutil . ocat de cele petrecute, Baptistine
cl nea din din i, incapabil s articuleze un
cuvânt.
Floris o privi ironic.
- 311 -
Pentru o femeie care a trecut prin atâtea la

via a ei, te g sesc cam slab de înger.
Dac inten ionezi s -mi faci o scen , s tii c
nu-i de loc momentul! replic Baptistine
acoperindu- i pudic sânii cu bra ele.
Floris sim i c i se înnoad stomacul. Ca s i
ascund tulburarea se întoarse cu spatele. Pe o
canapea se în irau intacte rochia i jupoanele
Baptistinei, ceea ce dovedea c se dezbr case de
bun -voie. Floris p li. Visase el, sau într-adev r îl
chemase în ajutor? Sau te pomene ti c îi
întindea o curs ? Cine tie ce mai punea la cale
dr coaica, numai c de ast dat Floris era ferm
nu se lase p lit. Înfrânându- i furia, lu
rochia i i-o zvârli peste um r. Pe când Baptistine
se îmbr ca val-vârtej, Floris deschise u ile ce
deau spre restul apartamentului.
Nu mai e nimeni aici? se mir el în pragul
înc perilor goale.
Nu, adic da... în sfâr it, guvernatorul le-a dat
voie prietenelor mele s se plimbe cu calea ca,
înso ite de Pradel.
Cred i eu, porcul voia s r mân singur cu
tine... Probabil ca i-ai dat i tu o mân de ajutor
în sensul sta, de i nu prea în eleg cum... tiam
ipocrita aia de Elisa nu se clinte te de lâng
tine de când cu... v duvia ta.
Demn , Baptistine se pref cu a nu fi în eles
ironia mu toare. Î i f cea de lucru cu ireturile
sarafanului de pânz înflorat , str duindu-se s -
i reg seasc st pânirea de sine.
- 312 -
Elisa a profitat de permisiunea acordat

prietenelor mele ca s coboare la buc rie cu
Georges-Albert... chiar nu în eleg de ce întârzie
atâta! se mir ea sincer.
Floris se apropie de fereastr i privi spre parc.
Pe peron i pe alei nu se z rea ipenie de om.
Sim i c i se suie sângele în cap. Tonul Baptistinei
îl scotea din s rite, poate pentru c îi amintea de
certurile lor de la Mortefontaine.
Va s zic f arnicul la de Georges-Albert te
viziteaz pe est! Aha, bine c tiu... Cât despre
rest, nu mai face pe mironosi a cu mine, i mai
ales, ispr ve te cu minciunile. Min i, cum ai
min it toat via a! De ce te prefaci mirat de
absen a lor când tii prea bine c tu i-ai expediat,
anume ca s r mâi între patru ochi cu animalul
sta lubric!
Acuza iile lui nedrepte înfigeau pumnale în
inima Baptistinei.
N-ai decât s crezi ce vrei despre mine, treaba
ta! Oricum, eu n-am r cnit serenade în v zul i-n
auzul întregii colonii!
Exasperat, Floris se repezi la ea i o zgâl âi cu
furie.
E ti o scorpie, ai fost i ai r mas o scorpie! Te
rog s retractezi imediat cele spuse.
Dârz , Baptistine îl înfrunt din priviri.
Nu retractez nimic. De când te tiu nu faci
decât s m acuzi i s m insul i degeaba!
rea atât de mic i de fragil în mâinile lui...

- 313 -
Deodat Floris î i d du seama c , pentru prima

oar de la fuga ei, se aflau fa -n fa , singuri.
Oare de ce în amintirile lui i-o imaginase mai
înalt i mai împlinit la trup? i cum de uitase
ochii îi erau atât de cople itor de alba tri i de
limpezi? Dup ce se întunecaser , acum iri ii de
culoarea cerului se luminaser , dar Baptistine
întoarse capul într-o parte. Floris ar fi jurat c i se
umeziser ochii. Îi d du drumul, înciudat. Îi
venea s i dea palme pentru c se l sa înduio at
de smiorc ielile ei pref cute. Ce puteri ne tiute
avea asupra lui dr coaica? De ce în clipa când o
avea în preajm setea lui de r zbunare se stingea
ca prin farmec?
Trebuie s ne hot râm ce facem cu el,
murmur Floris ar tând cu capul spre marchiz.
Baptistine se aplec asupra acestuia, cu un
amestec de repulsie i mânie. În bun parte,
Floris avea dreptate. Când guvernatorul se
înf ase de unul singur în apartamentele ei,
chipurile pentru interogatoriu, Baptistine
pricepuse dintr-o ochire c putea exploata în
favoarea sa neîndoielnica atrac ie pe care o citea
în ochii lui. i înainte de orice se gândise la
prietenele ei. Dinaintea legii ele erau infinit mai
vulnerabile. S ob in de la Vaudreuil aprobarea
pentru o plimbare cu calea ca fusese floare la
ureche... tia c , odat ie i din incinta parcului,
Pradel i solda ii lui n-aveau s le poat ine piept
borfa elor care aveau s fac pe dracul în patru
ca s evadeze i s se ascund fie în Insula Pisicii,
- 314 -
fie pe planta ia unde se afl Jeannot. Nu mai

pu in adev rat era c Baptistine îi îndep rtase cu
bun tiin pe Elisa i pe Georges-Albert, sub
pretext c îi era poft de sup de zarzavat.
mas între patru ochi cu domnul de Vaudreuil,
se hot râse cu cinism s devin amanta lui. În
felul acesta îl obliga s sisteze ancheta i s o
absolve de orice acuza ie. Pe deplin satisf cut de
acel plan de lupt , Baptistine începuse prin a
simula un le in.
Oh, domnule, nu sunt decât o biat femeie
învinuit pe nedrept i atât de nefericit , încât mi-
a pierit pân i pofta de a mai tr i! Oh, se învârte
camera cu mine, ah, m pierd!
Spunând acestea, palid i despletit , Baptistine
se l sase moale pe o canapea. Domnul de
Vaudreuil înghi i în sec. Dup o scurt ov ial ,
se repezi la flacona ul cu s ruri pus la vedere pe o
comod din lemn de trandafir i l sându-se în
genunchi îl apropie de n rile ducesei. Cât pe ce s
str nute din pricina mirosului în ep tor,
Baptistine se st pâni din r sputeri i de-abia într-
un târziu deschise ochii, ca i cum s-ar fi trezit
dintr-un le in adânc.
Vai, domnule... dumneata care ai fost prieten
cu scumpul meu so , cum de m persecu i i m
ur ti într-atâta? De ce te por i a a de hain cu
mine?
Ridicându-se într-un cot, Baptistine se aplec
spre marchiz, dezv luind privirilor lui pofticioase
un decolteu vertiginos.
- 315 -
Eu doamn ? Cum pute i afirma a a ceva când

eu nu-mi doresc decât s v dovedesc inocen a!
i totu i, actele mele doveditoare nu v-au fost
de ajuns! gemu Baptistine l sând s -i cad o
mân pe marginea canapelei. Marchizul i-o apuc
curtenitor i i-o apropie de buze.
Nu doamn , ce s fac! Mai am nevoie i de alte
dovezi!
Dumnezeule, ce vrei s spui, domnule?
Baptistine era sincer intrigat .
Doamn , împotriva înso itoarelor voastre
exist un denun cum c ar fi stigmatizate... i,
nu v fie cu sup rare, se spune c ... c ... în
sfâr it, c i doamna duces ar fi fost însemnat
cu fierul ro u... i numai dac am dovada c ... nu
exist nimic... pe... pe... în sfâr it, în elege i ce
vreau s spun...
Arborând un aer profund ultragiat, Baptistine
ri în picioare.
Cum? Insinuezi domnule c dac vei ob ine
dovada c pe trupul meu nu se afl nici un
semn...
Întocmai doamn ...
... voi fi liber ?
Da, doamn .
i înso itoarele mele?
Da, doamn !
Dar bine, domnule, nu în eleg de ce n-ai cerut
ca aceast expertiz s fie f cut de un medic!?
Baptistine î i juca la perfec ie rolul de femeie
ofensat .
- 316 -
Oh, doamn , pentru c o expertiz nu reclam

prezen a unui singur medic, ci a unei comisii
alc tuite din doisprezece chirurgi sau oameni de
tiin i n-am îndr znit s v expun atâtor
priviri! r spunse Vaudreuil, sincer dep it de
complexitatea cazului.
Baptistine î i ascunse obrazul în palme.
Domnule... ei bine, domnule... dac vei
constata c pe trupul meu nu exist nici cea mai
mic urm de stigmat, am cuvântul dumitale de
onoare c -mi vei reda libertatea?
Îl ave i, doamn ! murmur domnul de
Vaudreuil cu obrazul brusc congestionat.
Prea bine, domnule, fi i bun i întoarce i-v cu
spatele!
Baptistine î i desf cu cât al clipi iretul

sarafanului, î i scoase co ule ele i jupoanele. Se
privi în oglind . Corsetul, c a i un jupona
minuscul l sau s se vad destul.
Poftim, domnule, v îng dui s v întoarce i
cu fa a, dar s nu care cumva s v apropia i! i se
adres Baptistine marchizului pe un ton sever.
Vizibil decep ionat, marchizul se supuse
ordinului.
Doamn ... ierta i-m , dar m aflu prea
departe ca s -mi dau seama.
Bine... Poftim, prive te, umerii i bra ele îmi
sunt intacte!
Spunând aceasta Baptistine î i coborî bretelele
ei i se zgribuli toat , sim ind c o trece
- 317 -
un fior rece. La parter r sunau acorduri de

clavecin. Vocea lui Floris se în a vibrant i
grav . Domnul de Vaudreuil d dea târcoale
Baptistinei. Deodat se auzir zbieretele isterice
ale Emiliei. Sub privirile aiurite ale
guvernatorului, Baptistine puse mâna pe un
ghiveci cu flori de heliotrop i îl arunc peste
geam. A at de reac ia ei impulsiv , marchizul se
pusti la Baptistine i luând-o în bra e vru s o
trag spre canapea. Cu o mân îi smulse
jupona ul iar cu cealalt îi sfâ ie c a.
mas doar cu corsetul pe ea, Baptistine
sese aproape goal . Corsetul de-abia dac îi
disimula fermec toarele atribute ale feminit ii.
D -mi drumul, ap b trân! se zb tuse furioas
Baptistine.
Vino încoace, m sco i din min i i nu-mi mai
trebuie nimic altceva! Rha... faci pe mironosi a?
Las c i ar t eu ie... tiu c nu e ti decât o
aventurier , o târf ... pu in îmi pas , dup ce al
fii a mea am s semnez tot ce ai s pofte ti, a a
nu mai face pe nebuna i poart -te frumos cu
mine, alint -m frumoaso!
Marchizul o s rut pe gât. Scârbit , Baptistine
se aplec într-o parte ca s scape de atingerea
dezgust toare a buzelor lui. Râzând, Vaudreuil o
apuc de plete.
Nu plânge bunul meu Lysandru...
Vocea lui Floris urca iar i spre budoarul
Baptistinei.
Hai, feti o, s rut -m !
- 318 -
Marchizul î i apropia gura de a ei. Sughi ând

îngre at , Baptistine întoarse capul.
Trivialitatea lui îi stârnise o repulsie
incontrolabil ... Cu un geam t disperat ridic
fulger tor genunchiul i îi aplic lui Vaudreuil o
lovitur pu in potrivit cu rangul ei de duces .
Au... Tic loaso!
Marchizul se cocârj de durere. Baptistine se
smulse din bra ele lui. Vaudreuil o ajunse în
mijlocul camerei. Câteva clipe se luptar în t cere.
Baptistine scuipa, mu ca i zgâria ca o mâ
turbat .
Prin es , hai? Las-c vezi tu cum te trimit la
bordel, impostoareo! rânji guvernatorul
sucindu-i mâinile la spate.
Ajutor... ajutor Floris!
Strig tul îi nise instinctiv din gâtlej. Ah, de ce
îl chemase? se c ia acum Baptistine.
Cu vârful cizmei, Floris întoarse cu fa a în sus
trupul guvernatorului. O pat mare vine ie se
ea în dreptul tâmplei drepte. F o vorb ,
tân rul îngenunche i- i lipi urechea de buzele
marchizului.
Sunt sigur c l-ai omorât... trebuie... trebuie
fugi, Floris, dac te prind solda ii lui, vei fi
trimis la galere! opti Baptistine.
Floris îl în de picioare pe Vaudreuil i
începu s -l trag spre dormitor.
Ce... ce faci? exclam stupefiat tân ra fat .
Floris îl azvârli pe guvernator în patul ei cu
baldachin, îi împinse capul spre perete, îi acoperi
- 319 -
trupul cu o cuvertur de m tase i trase

perdelu ele de muselin .
L sându-l aici, câ tig m minute pre ioase... la
început, când vor da cu ochii de el vor crede c
trage un pui or de somn dup ce a gustat din
farmecele tale!
Baptistine scoase un geam t îndurerat.
Floris... Floris î i jur c ...
Nu jura nimic, taci i urmeaz -m !
Baptistine se supuse f s crâcneasc . Se
îndreptar în goan spre aripa dreapt a palatului
de unde coborâr pe o sc ri de serviciu. La
parter nu se z rea nici ipenie. Nici urm de
slujitori ori de solda i. Calmul acela bizar nu
mirosea a bine. Str jile se f cuser i ele
nev zute. Palatul p rea cu des vâr ire pustiu.
Vino dup mine i s nu te prind c v lua i la
har ! mârâi Floris tr gând-o pe Baptistine spre
salona ul de muzic .
Ei dr cie, ce s-a petrecut aici?
Pe locul Emiliei, în fa a clavecinului nu se mai
aflau decât ni te partituri r ite.
Floris se aplec s ridice o batistu fin de
dantel i acolo r mase, tr snit în moalele
capului de un obiect contondent, înainte s i
piard cuno tin a, z ri ca prin cea doi b rba i
care o luau pe sus pe Baptistine. Voi s se
repead dup ei, dar o nou lovitur îl l în
nesim ire pe covorul de Gobelins.
***
- 320 -
rbatul urla ca din gur de arpe. Gol pu i

uns de sus pân jos cu miere, era atârnat de
craca unei s lcii.
În ep turile maringuinilor îl dureau fioros.
Carnea i se umfla v zând cu ochii. Trupul
tase o culoare alb struie, nes toas .
Dezlega i-m ! V poruncesc! M auzi i ce v
spun? O s fi i tra i în eap , o s vi se taie
mâinile, nasul i urechile! Nemernicilor!
Impreca iile nefericitului erau întâmpinate cu
hohote dezl uite de râs. Torturatul încerca s i
mi te capul ca s vad ce se petrecea împrejurul
lui, dar pleoapele umflate refuzau s se deschid ,
tumefiate de acul insectelor care bâzâiau i
atacau în rânduri strânse.
Rhaaa... O s v spânzur pe to i, negri
blestema i!
***
Floris deschise ochii. Habar n-avea cât durase
le inul lui. Oricum, în p duricea unde se aflau se
înnopta. Voi s se ridice i s i frece easta
amor it , dar constat c mâinile i picioarele îi
erau legate fedele . Se suci în loc pân izbuti, s
se a eze în ezut. Se g sea într-un loc
necunoscut, într-un soi de arc pentru capre.
Dintr-o poian vecin se auzeau râsete i cântece.
Un chi it simpatic r sun lâng urechea lui
Floris.
Oh, Georges-Albert, cazi la anc! opti Floris
definind cum nu se poate mai plastic apari ia
- 321 -
maimu oiului coborât din coroana unui sicomor.

Iute, elibereaz -m ! adaog Floris întinzându-i
mâinile imobilizate.
Cu din orii lui ascu i. Georges-Albert retez
cât ai clipi frânghiile. Floris î i frec articula iile
în epenite ca s restabileasc circula ia sângelui.
Se preg tea s -l întrebe pe Georges-Albert cum de
ajunsese acolo, când un trosnet de crengi îl
avertiz c se apropia cineva. Floris f cu semn
maimu oiului s se ascund i se trânti la loc pe
spate cu ochii închi i, pref cându-se a nu- i fi
revenit din le in.
Vai, Jeannot, tare m tem c l-ai lovit cam
tare, bietul de el!
Recunoscând vocea Baptistinei, Floris î i st pâni
o tres rire.
Nu fie fiic la tini, plin es, ale cap tale!
spunse cel interpelat.
De-abia a tept s v d cât de tare este al t u!
bodog ni în sinea lui Floris.
Bine, Jeannot, po i s te duci... r mân eu s -l
veghez pân se treze te... Trebuie s ne preg tim
de drum... Spune-le tuturor s se gr beasc ...
Aici nu suntem de fel în siguran .
Baptistine oft . Se auzir pa ii lui Jeannot
dep rtându-se. Floris întredeschise prudent ochii.
Baptistine se a ezase pe o troac r sturnat . Era
îmbr cat în amazoan , cu un pantalon foarte
strâmt i o bluz cu jabou de dantel , deschis
pân deasupra sânilor.
rul blond, legat cu o fund de catifea neagr
- 322 -
era acoperit de un tricorn înfundat pân pe

sprâncene. Dac dantela fin a jaboului n-ar fi
stat bombat provocator în dreptul inimii, ai fi
putut-o lua drept un b ie andru. Briza cald i
parfumat mi ca alene frunzele copacilor.
Nenorocitul spânzurat în pom nu mai amenin a,
ci implora mil , plângând de i se rupea inima.
N-am s suflu o vorb nim nui... v implor
dezlega i-m ... v implor... nu mai pot... m-au
mâncat de viu bestiile astea... eu n-am nici o
vin ... st pâna a poruncit... R zbuna i-v pe ea,
nu pe un biet slujitor...
Dus pe gânduri, Baptistine p rea c nu-l aude.
Floris oft în bu it. Baptistine întoarse capul.
Floris închise ochii. Fata îngenunche lâng el i îi
puse mâna pe frunte.
Floris... Floris... i-ai venit în fire?
I se p ruse lui sau vocea Baptistinei tremura?
Ca s se conving , scoase un geam t prelung.
Vai mie... Dumnezeule... Oh, Georges-Albert,
ce bine c e ti aici, fugi i adu-mi ni te ap !
Nu mai înc pea nici o îndoial , îngrijorarea ei
era sincer . Floris se înfiora de pl cere sim ind c
Baptistine îi deschide cu degete febrile redingota,
vesta i c ma a, ca s i lipeasc urechea de
pieptul lui, gol.
Baptistine... Baptistine! murmur Floris.
Tân ra s ri în picioare, sf râmând clipa de
vraj . Georges-Albert se reîntorcea cu o can
plin cu ap , pe care o turn pur i simplu peste
obrazul st pânului s u.
- 323 -
Ai înnebunit, Georges-Albert, ce te-a apucat?

protest Floris tergându-se la ochi.
Maimu oiul se strâmb la el. De câte ori f cea o
fapt bun , se alegea cu repro uri. „Uf, ce via de
maimu !” se bosumfl el întorcându-i spatele.
Baptistine î i încruci a bra ele.
Va s zic a a?... Bravo, v bate i amândoi joc
de mine? V d c ai i mâinile libere. Pot s aflu i
eu de cât vreme te-ai trezit din a a-zisul t u
le in? întreb Baptistine.
Floris se ridic de jos chiop tând i frecându- i
ceafa care îl durea de-adev ratelea.
Nu pricep ce vrei s spui; de-abia adineaori
mi-am venit în fire. Cine i de ce m-a legat?
Ochii verzi o inteau pe Baptistine cu mirare
perfect jucat , întorcându-se spre Georges-Albert,
Floris îl interog pe tonul cel mai serios din lume.
Nu cumva tu, Georges-Albert, i-ai permis s -
mi tai frânghiile de la mâini? i-am mai spus s
nu te bagi unde nu î i fierbe oala, îl dojeni el.
Maimu oiul morm i printre din i ceva ce aducea
a înjur tur . O persoan sociabil i inteligent
ca el nu voia s mai aib de a face cu dou creiere
subdezvoltate. Vexat la culme, Georges-Albert se
refugie în crengile unui chiparos, punând între el
i acei ingra i o respectabil altitudine.
Floris se apropie de Baptistine cu pa i de felin .
În poian ritmul cântecelor se înfierbânta din ce
în ce. Patetice i s lbatice electrizau atmosfera.
Unde ne afl m, Baptistine? murmur Floris.
La dou leghe de castel, în spatele planta iei
- 324 -
de bumbac de la Belle-Isle.
i acolo, ce se petrece? ar el cu capul spre
poian .
Pentru prima oar Baptistine îl privi în ochi.
Promi i s nu te amesteci?
i-o jur.
Bine, atunci vino cu mine, am încredere în
tine, numai ai grij s nu faci ca de obicei, vreo
tr snaie i, mai ales, s nu te vad nimeni pentru
s tii, din clipa aceea nu mai garantez de
nimic...
Baptistine îi f cu semn s o urmeze. Ie ir din
arc i se îndreptar pe întuneric spre un soi de
mic staul. U a de la intrare era dat de perete.
Baptistine i Floris intrar . Baptistine trase u a
dup ei i c ut pe orbec ite scara spre pod.
Pricepându-i inten iile, Floris o lu de mân ca s
o îndrepte spre treptele de lemn de care se izbise
cu capul. Sim ind în palm degetele ei fierbin i i
catifelate, ame i. Se afla între patru ochi cu
Baptistine, în mijlocul unui univers în care pentru
el nu mai exista decât o singur certitudine: clipa
prezent . Îl ucisese pe guvernator. Ce-i mai putea
oferi ziua de mâine? În câteva ceasuri avea s
devin un proscris, h ituit de o întreag armat .
O cuprinse pe dup umeri pe Baptistine. Aceasta
se feri într-o parte. Floris o prinse de mijloc i o
strânse la piept.
D -mi drumul, scânci tân ra.
Cu un geam t, Floris î i îngropa obrazul în
tasea pletelor buclate. Buzele lui îi s rutau
- 325 -
blând tâmplele. Îi cuno tea pe to i b rba ii care o

inuser în bra e, dar pu in îi p sa. O dorea
nebune te. Experien a lui de seduc tor versat îi
spunea s profite de acea nesperat ocazie.
La ule!
Palma Baptistinei se ab tuse fulger tor pe
obrazul lui Floris. Acesta p li. Ochii verzi o
fulgerau dispre uitor.
Oh, pardon, nu tiam c e ti a a de
lbatic ... Dimpotriv , în elesesem...
Baptistine izbucni într-un sfâ ietor hohot de
plâns.
Ce-ai în eles? Ai tiut tu vreodat s în elegi
ceva?
Floris d du s întind mâna spre ea.
Ah, nu! S nu te prind c te apropii de mine!
uier Baptistine, în când o furc . De-a ti c
ti cel din urm b rbat de pe planet i tot nu i-
îng dui s m atingi.
Oricât de proast p rere ai avea tu despre
mine, nu sunt eu b rbatul care s abuzeze de o
femeie, chiar dac atâ ia al ii nu s-au sfiit s o
fac înaintea mea, a a c de aci înainte nu ai a te
mai teme vreodat din parte-mi! replic cu r ceal
Floris... Mai bine spune-mi odat : ce se petrece
aici?
S-au r sculat sclavii! r spunse Baptistine cu
glas stins.
Floris era atât de pornit împotriva ei încât nu-i
lu în seam tulburarea. O împinse sec la o parte
i urc în grab scara. De sus avea vedere liber
- 326 -
spre poian i spre câmpia din spatele grajdurilor.

Poiana forfotea de lume. Condu i de Jeannot i de
o namil , în persoana c reia Floris îl recunoscu
pe sclavul Hannibal, o duzin de negri hr neau
caii cu ov z, îi în euau preg tindu-i s îi înhame
la o calea , un faeton i trei arete. Femeile i
trânii st teau în jurul unui foc de tab i
cântau cu jale. Unul din copii le inea isonul
tând într-o cutioar rotund pe care era întins
o piele de bou i dou corzi. Floris vedea pentru
prima oar în via un asemenea instrument.
Prizonierul reîncepuse s zbiere. Floris se
încrunt , iritat de spectacolul oferit de b rbatul
gol pu , intuit într-un vârf de copac.
Bine dar... este Giron! exclam el nevenindu-i
cread c nefericitul desfigurat de insecte era
valetul ducelui de Belle-Isle.
Din r stimp în r stimp, o tân ra negres se
ridica alene de lâng foc ca s îl scuipe, dup care
se întorcea calm la locul ei.
Baptistine urcase i ea pe urmele lui Floris i
privea prin lucarna podului, ferindu-se s se
ating de tân rul gentilom.
Nu se poate s -l l m în starea asta pe
am râtul la de valet, trebuie s facem ceva
pentru el! murmur Floris.
Ai promis c nu te amesteci i oricum e un
tic los, culege ce a sem nat! replic senin
Baptistine.
Ce-ai spus?
Floris descoperea cu uluire c dr la a i
- 327 -
timida codan pe care o tiuse el se preschimbase

într-o femeie independent cu p reri proprii.
Ce-ai auzit! Sclavii îi aplic lui Giron exact
pedeapsa la care îi supunea el. De altfel îi
spusesem r posatului... în sfâr it, ducelui de
Belle-Isle, s se descotoroseasc de el... Aflasem
de la Jeannot de ce blestem ii era în stare! Giron
avea puteri depline pe domeniu. Pentru un da sau
un nu, îi lega pe b rba i de copaci i îi l sa toat
noaptea prad maringuinilor, în vreme ce el
profita de nevestele lor r mase singure i f
ap rare în colibe... tic losul... Eu m preg team
-i eliberez pe to i, numai c m-am trezit
arestat de guvernator, iar scorpia ta i-a vândut.
Acum, admir i tu consecin ele! încheie
Baptistine pe un ton plin de repro .
Floris tres ri.
Ei dr cie, bine c mi-ai adus aminte, ce-or fi
cut cu Emilie?
Abia acum î i d dea seama c uitase cu
des vâr ire de logodnica lui. Baptistine se întinse
pe spate în fin.
Ei, de ce nu-mi r spunzi? se impacient
Floris.
P i....sclavii au vrut s-o omoare pe loc, dar eu
m-am gândit la suferin a ta i i-am rugat... s -i
taie doar limba! zâmbi Baptistine.
Ispr ve te cu glumele astea idioate! Doamne,
dar rea te-ai mai f cut, nu te recunosc! strig
Floris tremurând de indignare.
Ca pentru a dezmin i afirma iile Baptistinei, de
- 328 -
afar un glas de femeie url ca din gur de arpe.

Aaaah! Azutor! O z v zpânzur! O z v
or urez! O z v trag pe roat . Negri blez ema i!
Nu vreau! L za i-m ! Aaaah, azutor!
Floris respir u urat. Doi zdrahoni o duceau pe
sus pe tân ra fat spre calea . Cu mâinile i
picioarele legate, Emilie r cnea mai abitir decât
un porc înjunghiat. Oricum era clar c nu- i
pierduse limba. Se zb tea, încerca s mu te i
zbiera isteric. Hannibal se apropie în goan i îi
astup gura cu un c lu din cârpe. Zbieretele se
preschimbar în gemete înfundate. Floris savura
cu deliciu binef toarea t cere ob inut de
Hannibal. Sim ind în ceaf privirea batjocoritoare
a Baptistinei care îi pândea reac iile, în pofida
semiobscurit ii, î i lu un aer nep tor i
întreb demn:
De ce o duc de aici?
Regret c trebuie s te separ de adorata ta
logodnic , dar pentru deplina noastr siguran o
vom lua cu noi, r spunse calm Baptistine.
Doar nu vrei s spui c pleci i tu cu ei?
Ba da, Floris... cu diferen a c eu o fac de
bun voie.
Furios, Floris îi întoarse spatele. În poian ,
Jeannot, Hannibal i ceilal i sclavi ajutau femeile
i copiii s se urce în, arete. Printre fugari, Floris
reper i câteva chipuri albe. Elisa i borfa ele
ceau mâlc, fiecare cu câte doi-trei copii în bra e
i în poale. B rba ii înc lecar pe caii f a i îi
împunser în burt cu c lcâiele goale. Nu purtau
- 329 -
nici m car c i. Singura lor avere se rezuma la

pantalonii ponosi i, din pânz dungat , i la
zdren ele murdare cu care erau îmbr cate
nevestele i, în cazurile fericite, copiii lor.
Iute... iute... R ritul soarelui trebuie s ne
seasc departe de locul sta blestemat! strig
Jeannot..
Nu mi-e fric de voi, câinilor, o s fi i
spânzura i cu to ii!
Dintr-un alt opron fusese adus un prizonier
care se str duia din r sputeri s afi eze o morg
dispre uitoare. Era locotenentul Pradel. Fu zvârlit
în calea , al turi de Emilie i de câteva borfa e.
Un pumn zdrav n al lui Pe ti or le d du de
în eles sclavilor c ofi erul avea s fie p zit ca un
prunc.
Ei unde i-e popone ul, prin es ? strigar în
cor Tonton i Coaps de Aur.
Baptistine î i scoase capul prin lucarn .
Sunt aici, fetelor, cobor imediat!
i cu el cum r mâne, plin es?
Privirile neferici ilor proscri i se a intir asupra
lui Floris, a c rui umbr se ghicea în spatele fetei.
Tân rul f cu un salt înapoi. Prea târziu.
Nelini ti i, câ iva sclavi desc lecar i înconjurar
staulul.
i-am spus c nu trebuia s te vad nimeni!
se întoarse spre el Baptistine, întristat .
Încotro v duce i? o întreb el, neluând în
seam repro ul.
Spre nord, spre Noul York, acolo unde nu
- 330 -
exist sclavie!
Floris cl tin sceptic din cap.
Sunte i nebuni! Cum o s str bate i o sut de
leghe cu toate muierile i copil retul sta dup
voi?
Vedem noi! brav Baptistine.
Baptistine, ce cau i tu în aventura asta? Nu e
problema ta... începu s -i explice Floris cu
severitate.
Nu-i pricepea elanurile generoase i nici setea de
aventur . Rolul unei femei se m rginea la a fi
obiectul, cât mai decorativ, al pl cerii b rbatului.
Nu i se cereau acte de eroism, ci blânde e. Femeia
trebuia s î i ofere f ptura, ca b rbatul s î i
poat rezema capul de pieptul ei când se întorcea
din r zboaie. Faptele de bravur erau rezervate,
de când lumea, spe ei masculine, degeaba încerca
domni orica asta s inverseze rolurile, s încurce
pistele i s schimbe regula jocului.
Oh, te ur sc, te ur sc... ai inim de piatr ... i
nu în elegi nimic... îi iubesc... îi iubesc pe
am râ ii tia! Cum s -i p sesc în voia sor ii...
Vocea Baptistinei se frânse în timp ce lacrimi
grele i se prelingeau pe obraz. Floris t cea.
Sclavii d dur buzna în staul, înarma i cu furci
i coase. Ochii lor negri îl priveau pe Floris cu
curajul disperat al omului care nu mai are nimic
de pierdut.
Floris se sprijini de scar . tia ce are de f cut.
- 331 -
Capitolul XVII
Misiu Adrien... Misiu Adrien...

Ciceron gâfâia în a a hal, încât de abia putea s
vorbeasc . Lâng el, o tân ra negres tremura ca
varga.
Misiu Adrien... Misiu Adrien e ti ai i? întreb
iar i b iatul.
Da, tu e ti, Ciceron? Ce s-a întâmplat?
Tân rul conte de Villeneuve-Caramey deschise,
obloanele. În lumina clarului de lun deslu i dou
umbre sub balcon.
Iute, misiu Adrien... deschide la mini...
înglozitol...
Adrien o privi scurt pe Juliette de La
Buissonnière care se întindea lene în pat.
Negrul sta al t u e nebun s te scoale din
somn în toiul nop ii, ar trebui s -i arzi câteva bice
la t lpi, sunt de-abia ceasurile dou ale dimine ii.
Tu culc -te la loc, scumpa mea, îi deschid eu!
Adrien depuse o s rutare tandr pe sânul
dulcineei care îl prinse de mân optindu-i
dr stos:
Întoarce-te cât mai curând!
Gânguritul ei gale dovedea c la întoarcere
aveau s îl a tepte clipe de desf tare. Î i trase în
grab pantalonii pe el i coborî în torsul gol, s
trag z vorul de lemn. Ciceron se n pusti
în untru rotindu- i însp imântat ochii.
Oh, misiu Adrien... eu fost la han la Noul
Orléans... Tu nu acolo, nici misiu Feodor, nici
- 332 -
misiu Li Kang, nimeni, eu fugit la mââm Gobal, tu

nici acolo... eu...
E-n ordine, acum m-ai g sit, i? îl întrerupse
Adrien aprinzând o lumânare înfipt într-un
sfe nic de por elan.
Ciceron se pr bu i pe un scaun.
La Belle-Isle s-au l sculat to i sclavii... to i
fugit... Misiu Floris stlâns de gât la guvelnatol!
Ce-ai spus? Ai înnebunit? Repet ! Cum, Floris
l-a omorât pe guvernator?
Cled c da, misiu Adrien... cled c da!
Ciceron cl nea din din i îngrozit. Adrien se
str dui s î i p streze calmul.
Cum adic ... crezi? Lini te te-te i vorbe te
deslu it... Bea asta i spune înc o dat totul, de
la început... i ea, ea cine este? De unde-a
rit?
Adrien o observase de-abia acum pe negresa
care se ascundea în penumbra vestibulului.
Este logodnica la mine, misiu Adrien. Bossi,
sclav la mââme de Vaudreuil...
Vino aici la lumin , s te v d mai bine, Bossi,
eaz -te lâng Ciceron, aici nu trebuie s te temi
de nimeni. Vorbe te b iatule, te ascult!
Adrien se a ez pe un scaun cu fa a spre sp tar
i se uit fix la Ciceron c ruia rachiul îi redase
curaj.
Da, misiu Adrien, azi dup mas eu plecat cu
misiu Flois, ca la fiecale zi, la Belle-Isle, unde
melgea întâlnit cu mamzel Emilie... adic ... adic ,
cum s spun...
- 333 -
Bun, i ca de obicei, l-ai a teptat pe Floris în

oficiu, îl întrerupse ner bd tor Adrien.
Ru inat, Ciceron î i plec privirile. Se foia pe
scaun, tr gând cu coada ochiului spre Bossi.
Nu chial... misiu Adrien... elam cu Bossi.
La marchiza de Vaudreuil?
Nu, misiu, mââm malchiza plumutat pe Bossi
la mamzel Emilie pentlu c Bossi foalte bun
coafez i mamzel Emilie foalte mândl avut
bucli oale multe pentlu misiu Floris...
Bun, va s zic te aflai cu Bossi, i? îl
întrerupse agasat Adrien c ruia pu in îi p sa de
zulufii Emiliei.
Da, misiu Adrien... noi plecat la câmp de
bumbac pentlu c nu putut melgem colibe
pentlu... pentlu...
Mi se pare normal, încuviin în eleg tor
Adrien. i?
Ei bine, misiu Adien, valeu, v leleu m iculi a
mea... când întols la castel Belle-Isle... Bossi i
mine foalte speliat... To i sclavii ulcat în
calea ca... z ceal male... Solda i la boschete
cu i fedele ... pi ulm venit duces Belle-Isle cu
sclavi, spus la ei: Vinit iuti... plic m sple nold,
misiu Flois omolât guvelnatol camel la mini, voi
nu f cut l u la misiu Flois... Atunci doi negli adus
misiu Flois la calea ca, legat ca pulcel de lapte...
valeu, v leleu, m iculi a mea. Misiu Adlien, Bossi
i mini speliat a a tale fugit la p dule, m -
elegi... Ei plecat to i tliplu galop... nu l mas nici
un cal, nimic... Bossi i mini întols lepede la tini
- 334 -
la han... Tu nu acolo...
Adrien nu mai asculta placa pe care de-acum o
tia. În pofida calmului s u proverbial, începuser
-i tremure i lui mâinile. A adar, Floris îl
ucisese pe marchizul de Vaudreuil iar Baptistine
fugise spre nord, cu r scula ii.
A tepta i-m aici!
Adrien se n pusti pe sc ri în sus cu viteza unei
ghiulele slobozite din tun. Î i îmbr în grab
restul hainelor i o trezi pe Juliette care între timp
adormise la loc.
Sunt dezolat c te scol din nou, draga mea,
dar e preferabil s vii cu noi, mi-e team s te las
aici de una singur . Dup câte am în eles s-au
zvr tit sclavii de la Belle-Isle.
Dumnezeule, ce brute... au ucis pe cineva?
Înc nu tiu! r spunse sincer Adrien, f s -i
dezv luie nimic din câte aflase despre Floris i
despre r pirea lui.
Câteva clipe mai târziu, Juliette era gata de
drum. Între timp, Ciceron i Adrien în euaser .
caii. Fiecare î i aburc iubita pe crupa calului i
pornir în galop spre Noul Orléans. Deocamdat
în ora domnea lini tea, dar în cel mult un ceas
avea s fie dat alarma.
La sfatul lui Adrien, Ciceron o duse înapoi pe
Bossi la palatul marchizei. El însu i o escort pe
Juliette pân acas la Margueritte Faucon du
Manoir, care nu avea decât doi sclavi b trâni i
foarte devota i ei; apoi începu s -i caute prin toate
crâ mele i tavernele pe Feodor, Li Kang i
- 335 -
Grégoire. Între timp, pe la r spântii, începeau s

lic reasc tor e aprinse. Vestea se r spândea cu
repeziciune. Tensiunea începea s creasc ,
încuraja i de ini iativa fugarilor de la Belle-Isle,
unii sclavi se f cuser nev zu i în mla tinile din
delta Mississippiului. Albii le luau urma. Colonii
mai slabi de înger se n pusteau spre port în
utarea unei cor bii care s îi repatrieze în
Fran a. Locuitorii se interpelau de la ferestre i
balcoane. Persoane bine informate pretindeau c
planta ia de la Bayou Gentilles fusese trecut prin
foc i sabie.
Trebuie s d m ni te pedepse exemplare... S -
i lin m pe negri! urlau câ iva nebuni.
O dat cu primul lic r al zorilor avea s înceap
vân toarea de negri. Unii b rba i cu scaun la cap
încercau s împiedice masacrul deschizând por ile
neferici ilor teroriza i i ad postindu-i.
Spre ceasurile cinci ale dimine ii, în pragul

hanului se ivi i Feodor. Gata de drum, Adrien îl
tepta în salon cu bra ele încruci ate i o
expresie de zile negre pe chip.
Te-am c utat toat noaptea; tu n-ai aflat ce se
petrece în ora ? Unde mi-ai fost?
Colosul l nasul în p mânt, ca un copil prins
cu degetul în borcanul de dulcea .
Boierna ule, eu... hâm... eu... am fost la... la
cineva!
Aha, v d c amorul te face orb i surd,
constat Adrien. Pe viitor am s te rog s
- 336 -
binevoie ti a-mi da adresa fericitei persoane, ca s

te pot g si la nevoie i s nu mai alerg dup tine
ca nebunul prin toate cârciumile, printre be ivani
i ho i de drumul mare!
Hâm... mda... hâm... da’ de ce m c utai?
întreb Feodor f s dezv luie numele dulcineei.
De-abia ispr vise Adrien de a-l pune pe
ucrainean la curent cu cele petrecute, când în
sufrageria hanului ap ru Li Kang, cu codi a cam
ciufulit .
Ai aflat ce se petrece în ora ? De unde vii? îl
lu la rost Adrien.
Zborul galant al bizonului îndr gostit
împrejurul pagodei trandafirii e la fel de tainic ca
al albinei pe un potir de floare.
Discre ia chinezului fa de aleasa inimii lui era
întru totul l udabil . Adrien îi povesti i lui
întreaga t enie, f s omit nimic.
Cazacul chibzuia cum s i scoat st pânii din
încurc tur , iar Li Kang î i sc rpina vis tor
codi a, când deodat Adrien exclam :
Dar pe unde Dumnezeu umbl Grégoire?
Cei doi se priveau încurca i, codindu-se s
spund , când în înc pere î i f cu intrarea
trânul intendent. Chica alb îi aureola obrajii
îmbujora i i ochii îi sclipeau treng re te.
Nu te întreb de unde vii, dar ce s-a petrecut e
prea grav ca s -mi îng dui s nu v cer tuturor
-mi spune i unde v petrece i nop ile ca s nu
mai bat de nebun la toate por ile! i se adres
furios Adrien.
- 337 -
Oh, dar de ce este a a de sup rat domnul

conte, s-a întâmplat ceva? se mir Grégoire, f
vrea s spun nici el cum anume îi tr sese
clopotele pân la ore mici.
Adrien oft adânc i începu s relateze pentru a
treia oar faptele. Tocmai ispr vise, când u a se
deschise iar i i în înc pere d du buzna
Georges-Albert. Obosit mort, plin de praf i
însetat, se vedea de la o po c petrecuse o
noapte infinit mai pu in agreabil decât Feodor, Li
Kang i Grégoire.
Adrien cuno tea tabieturile maimu oiului.
Începu prin a-i oferi un clondir cu cru on de
rachiu i o pulp de pui i de-abia dup aceea îl
puse s -i povesteasc ce tia. Pe m sur ce
Georges-Albert „vorbea”, Adrien se întuneca la
fa . Cele aflate întreceau orice închipuire.
Mizericordie... dac sunt prin i, îi pa te
treangul! Pe cai, prieteni, poate izbutim s mai
dregem ceva!
Valeu, v leleu, m iculi a mea, tlei oli sc pat la
mini di tlei albi foalte l i i nelvo i.
Ciceron se n pusti i el în han, gâfâind ca un cal

de curse. Era singurul despre care Adrien tia cu
precizie de unde anume venea. O clip mai târziu,
tân rul conte Adrien de Villeneuve-Caramey i cei
cinci devota i înso itori al lui, Feodor, Li Kang,
Grégoire, Ciceron i, bineîn eles, Georges-Albert,
instalat confortabil în coburi, se îndreptau spre
poarta ora ului. Orleanezii ie iser cu to ii în
- 338 -
strad , p zindu- i casele, care înarma i cu bâte,

care cu pistoale, pu ti, s bii sau furci. Îngrozi i,
sclavii de culoare nu se clinteau din casele
st pânilor lor. O femeie urla sub pretext c un
negru voise s-o violeze. Albii începeau s se
organizeze în mili ii. Scârbit, Adrien intuia c avea
urmeze o s lbatic vân toare de oameni. La
col ul str zii Chartres se auzi un chir it de
muiere. Adrien întoarse capul într-acolo. Dou
tinere negrese traversau în goan r spântia ca s
se refugieze în stabilimentul Doamnei Gobal. Un
grup de b rba i înarma i încercau s le a in
calea.
V ordon s le da i drumul! tun Adrien dând
pinteni calului spre ei.
Feodor, Li Kang, Grégoire i Ciceron îl urmar ,
cot la cot.
Chhhhpipfff! se strâmb Georges-Albert,
coco at pe crupa calului lui Adrien.
E-n regul , efule, d -le dracului de cioroaice,
mârâi unul din indivizi, l sând fetele s treac .
Acestea o tulir de la sfârâiau c lcâiele în
direc ia celei mai frecventate case din întreg Noul
Orléans. Tic lo ii pornir bodog nind spre o
cârcium .
Boierna ule... boierna ule, ia te uit , mi se
pare mie sau acela e Falc Rupt ?
Feodor se referea la un c lug r capucin care
tocmai se al tura grupului de exalta i, în pragul
unei taverne, loc prea pu in potrivit unui cuvios
rinte. Adrien ridic neputincios din umeri. Nu
- 339 -
i putea îng dui luxul de a stârni o înc ierare.

Las -l în plata Domnului; nu-i momentul s
facem noi treaba poli iei, fiecare minut pierdut
face cât dou !
Cei ase c re i î i v zur de drum. Georges-
Albert se leg na an pe crupa calului în spatele
lui Adrien spunându- i în sinea lui: „Orice-ar
spune ei, eu i-am pus pe fug pe indivizii aceia. i
în locul lui Adrien eu, m-a fi luat pe urmele lui
Falc Rupt , da’ parc ce, a ascultat vreodat
vreunul din ei de p rerea i sfaturile mele...
Aoleu, asta ce-o mai fi?
Dinspre strada Bienville se auzeau alte ipete.
Nu, eu nu f cut nimic l u, eu nimic l u f cut,
eu nivinovat!
Doi h ita i se distrau s vâneze cu lasso-ul un
tân r negru a c rui singur vin rezida desigur în
impresionanta mu chiulatur a trupului, cl dit ca
un zeu de abanos, i în frumuse ea tr turilor.
Adrien i prietenii lui se preg teau s intervin
când de dup un col se ivir în galop Gaëtan
d’Artaguette i Populus de Protais.
Opri i-v tic lo ilor... B iatul sta e nevinovat,
da i-i pace!
Adrien oft u urat. Poate c totu i oamenii de
treab din ora aveau s poat împiedica
masacrul. Gentilomii se salutar bucuro i.
Comitem vreo indiscre ie dac v întreb m
încotro a i pornit, Domnule Villeneuve?
Câtu i de pu in, dragi prieteni, ne ducem s
culegem informa ii de la fa a locului, min i cu
- 340 -
senin tate Adrien.

Populus i d’Artaguette erau prea bine crescu i
ca s insiste, dar dup felul în care se uitau la
desagii c re ilor i la inuta lor de c torie, era
clar c nu credeau o vorb din cele spuse de
Adrien.
Suntem foarte îngrijora i pentru soarta
doamnelor de onoare ale Prin esei... este adev rat
la Belle-Isle r zmeri a e în toi? întreb Populus.
Ce-ar fi s v înso im pân acolo? propuse
d’Artaguette.
Adrien c ut febril un pretext valabil care s îl
scape de prezen a acelor tineri, foarte simpatici,
pe care nu voia îns cu nici un pre s -i implice în
cumplita tain aflat de la Ciceron i Georges-
Albert.
Se zvonesc lucruri îngrozitoare! opti Populus.
Da, se pare c guvernatorul ar fi fost asasinat
de sclavii lui.
Un zgomot asurzitor de ro i îl scuti pe Adrien de
a le da explica ii celor doi nechema i.
Loc... loc... face i loc! r cnir câ iva solda i
trecând în galop nebun prin fa a lor, urma i de o
aret cu fân care f cea un vacarm infernal pe
dalele de piatr ale str zilor. Pe capra aretei se
afla un cavalerist burduh nos în vreme ce în
aret , peste claia de fin, s rea în sus la fiece hop,
cu o p pu dezarticulat ... bietul guvernator!
Mai repede... mai repede! urla mortul.
Adrien i tovar ii s i se privir n uci i. Nu mai
înc pea nici o îndoial , marchizul Rigaud
- 341 -
Cavaignol de Vaudreuil tr ia bine mersi. Î i

pierduse peruca, dar nu i vocea.
Hei, voi de colo, urma i-m ! zbier
guvernatorul dând cu ochii de cei trei gentilomi.
Cu un oftat resemnat, Adrien î i întoarse calul

în loc i îi urm docil pe Populus i Gaëtan, nu
înainte de a se asigura c Feodor, Li Kang,
Grégoire i Ciceron îl urmau îndeaproape. Într-o
situa ie mai pu in dramatic , l-ar fi pufnit f
îndoial râsul, c ci f s vrea descoperise
„taina” prietenilor s i sub chipul unor foarte
respectabile persoane. De la fereastra ei, doamna
de Sainte-Hermine (mare e gr dina lui
Dumnezeu!) trimitea bezele discrete lui Feodor, în
timp ce domni oara Alexandrine nu avea ochii
decât pentru Li Kang. Co car b trân, Grégoire o
duse gata pe nevasta spi erului. Explica ia
reu itei lui era foarte simpl : încornoratul era
nevoit s lipseasc deseori de acas nop ile, ca s
asiste la diverse interven ii chirurgicale. Ce re ea
de seduc tori avea în subordinea lui Adrien! Pe
deplin edificat, Adrien îi opti cazacului:
Cotoi mecher ce e ti! Al pus gheara pe
bârfitoarea ef a ora ului!
Vai, boierna ule, se poate s vorbe ti a a? ro i
Feodor pân la vârful urechilor.
Din fericire, st pânul lui n-avea timp de pierdut
cu fleacuri. Ajunseser la palatul guvernatorului.
Marchizul tocmai cobora i el din aret . Pe peron
se înghesuiau puzderie de gentilomi veni i ca i ei
- 342 -
afle ultimele tiri i s primeasc instruc iuni.

Pe easta ple uv a guvernatorului trona un cucui
dolofan i ro iatic cât oul de curc .
„Drace, Floris l-a trosnit, nu glum ”! î i spuse
Adrien amuzat, ferindu-se s le comunice i altora
constatarea lui. Ridic privirea. În c ma de
noapte i cu scufa pe cap, marchiza de Vaudreuil
deschisese o fereastr de la primul etaj.
Doamne sfinte, te credeam mort, ce-i asta?
Din tonul ei era cu neputin de ghicit dac
doamna de Vaudreuil erau fericit sau disperat
Cerul o p zise de v duvie. Marchizul o lini ti
dintr-un gest i intr în palat urmat de ceilal i.
ezi blând Arthémise i culc -te la loc!
Domnilor, declar starea de necesitate. Cincizeci de
sclavi de pe planta ia Belle-Isle s-au r sculat. În
timp ce încercam prin toate mijloacele s
muresc situa ia ambigu a v duvei ducelui de
Belle-Isle, la ii m-au atacat pe la spate...
Un concert de exclama ii îngrozite punct
cuvintele guvernatorului. Cei mai ageri la minte
gar de seam c Domnul de Vaudreuil nu se
referise la „ducesa de Belle-Isle”, ci la „v duva”
ducelui. S fi descoperit el dovada vinov iei
acesteia?
Excelen a Voastr , ierta i-m c îndr znesc s
întreb, dar cu ducesa i cu doamnele ei de onoare,
ce s-a întâmplat? se auzi glasul îngrijorat al lui
Populus de Protais.
Domnilor, am tot temeiul s cred c rebelii le-
au r pit, ca i pe domni oara Emilie de Belle-Isle
- 343 -
i pe bunul nostru locotenent Pradel.

Un soldat intr în tromb i înmân un plic
guvernatorului.
Cei prezen i vociferau indigna i:
Animale africane! Moarte lor!
Ni te fiare, domnule!
Pe to i dracii, s le salv m pe bietele ostatice!
Mizericordie, s pornim pe urmele lor!
În toat acea h rm laie, Adrien î i p stra
sângele rece pe deplin mul umit c guvernatorul
nu pomenise numele lui Floris.
Ca i cum i-ar fi citit gândurile, Domnul de
Vaudreuil strig :
Domnul conte Castillon du Rocher se afl
printre noi?
Jéodard f cu un pas înainte.
Da, Excelen .
Prea bine. Domnul de Gastagnac...
Prezent, Excelen .
Domnul Le Tallic...
Le Gallic, Excelen , la dispozi ia Voastr !
spunse marinarul croindu- i drum printre
orleanezi.
Domnul conte de Villeneuve-Caramey se afl
i el aici? V rog s m a tepta i to i patru în
biroul meu! porunci marchizul.
Lucrurile luau o întors tur nepl cut pentru
Adrien, care n-avea nici un chef s fie confruntat
cu cei trei ”logodnici”. Brusc lovit de surzenie, se
cu mic în spatele celorlal i i se furi bini or
de-a-nd telea spre ie ire. Populus i
- 344 -
d’Artaguette se pref cur a nu-i observa discreta

manevr de retragere.
Dar unde a disp rut Domnul de Villeneuve-
Caramey? insist enervat guvernatorul.
Era aici, Excelen !
Câ iva gentilomi întoarser capul dup el.
Adrien urma s fie descoperit când un str jer
du buzna în vestibul, venind de afar . B rba ii
se d dur la o parte din calea lui. Un murmur
surd se în din toate piepturile. Soldatul inea
în mân un pumnal i o hârtie însângerat .
Ce s-a întâmplat La Flamme? întreb sever
guvernatorul.
Excelen a Voastr , la opt leghe dep rtare de
aici, în spatele planta iei de bumbac de la Belle-
Isle a fost descoperit cadavrul unui valet. Gol
pu , uns cu miere i legat de crengile unui
copac avea inima str puns de un pumnal de
pl selele c ruia era prins acest bilet.
Guvernatorul în fac petecul de hârtie i îl citi
dintr-o ochire.
Sfânt Fecioar , ce brute!
Porcii! Ce mai a tept m?
Pe to i dracii, buc i îi fac!
Gentilomii fierbeau de indignare. Toat lumea

striga, vocifera, tr gea sabia din teac . Livid la
fa , guvernatorul ridic mâna, reclamând o clip
de t cere.
Domnilor, voi da citire documentului g sit
asupra le ului acelui nefericit. Mesajul îmi este
- 345 -
adresat mie:
„Domnule guvernator, acesta este un prim
avertisment! Am preluat conducerea r zmeri ei.
Aceasta va fi pedeapsa pentru to i cei ce îmi vor sta
în cale!”
Semnat: „Prin esa Aurora de Dubino!”
Se l o t cere de moarte. Coloni, ofi eri, cade i,

gentilomi i seniori nu- i credeau urechilor.
Domnul de Vaudreuil f cu s treac din mân în
mân biletul plin de sânge.
Adrien profitase de stupoarea general ca s se
eclipseze. Prietenii lui îl a teptau c lare în fa a
palatului. Adrien se azvârli în a, alb ca varul la
chip. Speria i, Feodor i Li Kang nu îndr znir s -
l întrebe nimic.
Trebuie s -i ajungem din urm înainte ca
oamenii guvernatorului s apuce s organizeze
urm rirea lor! î i spunea Adrien îngrozit, tiind c
în cel mult un ceas, hoarde de c re i aveau s
se n pusteasc în toate direc iile, a ate de
mirosul sângelui. Adrien avea asupra lor un
singur avantaj: tia încotro se îndreptau fugarii.
Adrien sim ea c i pierdea min ile. Cum de
putuse Baptistine s îl asasineze cu sânge rece pe
nefericitul acela i de ce trebuise s lase la locul
crimei acel mesaj însângerat? S fi fost ea în stare
de o asemenea groz vie? i Floris ce p zise? Îi era
prizonier sau complice? Dar nu, nu era cu
putin . Adrien î i cuno tea prea bine fratele. Era
absolut convins c n-avea nici în clin nici în
- 346 -
mânec cu acea odioas crim .

Un fior rece îl trecu pe ira spin rii. Galopând
nebune te, în mintea lui se f cea încetul cu
încetul lumin . Da, nu mai înc pea nici o
îndoial : o fiin monstruoas urzise
compromiterea Baptistinei.
Da i pinteni, prieteni... fiece secund pierdut
poate fi fatal .
Omorâm caii, boierna ule! protest Feodor.
Nu aveau încotro. Bietele animale trebuiau
sate s se adape i s i trag sufletul. Oprir
lâng un cot a fluviului pe o plaj cu nisip negru.
Speriate, vidrele se refugiau în ap . Cocostârci cu
penaj verzui, porecli i de localnici cap-cap, îi
priveau piezi f m car s se întrerup din
pescuit. Gra io ii ibi i albi cu gât lung î i puricau
tandru femelele.
Cople it de splendoarea peisajului luxuriant i
de lini tea paradisiac a locului, Adrien sim i
dintr-o dat c deveniser prizonierii destinului
complicat al acelor inuturi. I se strânse inima.
Pentru ei nu mai exista cale de întoarcere.
Boierna ule, de ce nu ne spui i nou ce- i
fr mânt inima?
Din glasul cazacului r zb tea o und de repro .
Ierta i-m , bunii mei prieteni, ave i dreptate.
gândeam i eu...
i în câteva cuvinte îi puse la curent cu

nuielile lui.
Feodor se încrunt .
- 347 -
Pe Sfântul Constantin, boierna ule, nu cred în

ruptul capului c micu a noastr st pân l-a
omorât pe valet!
Li Kang î i clatin meditativ codi a.
Lam Ascu it are dreptate. Aidoma zei ei
Zhon, Libelula Albastr poate s viseze pavilionul
ro u, dar harul blânde ii adev rate se va pogorî
din nou asupra muntelui ei sacru când taurul cel
lbatic o va supune cu cornul lui de aur.
Pân atunci îns , cine tie pe unde va mai
hoin ri, oft Adrien.
Vai, Dumnezeule, micu a mea Baptistine,
micu ul meu Floris, vai tare mi-e team pentru ei,
ierta i-m , domnule conte, dar am ni te presim iri
grozav de urâte! gemu bietul Grégoire care, uitând
de orice etichet , d dea frâu liber nelini tii sale.
Cavalerii galopar cât era ziua de lung .
Traversar a ez rile germane Hoffen i Mariental.
O bavarez trupe le oferi o uria omlet cu
sl nin , din patruzeci de ou . Adrien încerc s îi
trag de limb pe simpaticii rani, care aflaser
de la ni te indieni despre r zmeri , dar nimeni
din satele lor nu v zuse trecând vreo calea ori
vreo c ru .
Te pomene ti c au ocolit Pontchartrain i
fortul Maurepas îndreptându-se drept spre Bâton
Rouge; tu ce crezi, Feodor? întreb Adrien, atent
nu-l jigneasc din nou pe bravul cazac.
Pe sabia Sfântului Gheorghe, mi se pare c
asta au f cut, boierna ule. Doar i ei trebuie s
caute de-ale gurii.
- 348 -
Ciceron, exist vreun vad de trecere peste

Mississippi?
La aceast întrebare, fl ul se sc rpin
încurcat în cre tetul capului.
Melgând la apus, nu, misiu Adrien, f
colabie nu si poati... da’ cu pluta poati s mealg
sple Lâul Lo u unde ale vad!
Spre Râul Ro u, zici?
Da, misiu, ulc pe fil la Lâul Lo u, ajungi la
Tuacas,... Tuacas nu l i... da’ dac ei au tlavelsat
Mississippi la Baton Louge i ocolit Foit Losalie,
dac ei mels la l lit, ei c zut la foalte l i
chatkas i ap i în malele de elt dat pi ti al i
indieni.
Phh, ce program idilic! Eu unul in la scalpul
meu i nu m mi c din loc, bodog ni Georges-
Albert trântindu-se pe o ridic tur de p mânt
afânat ca o perni de puf.
Cled c e ti pi caca di fulnici! îi opti Ciceron
la ureche.
Enervat, Georges-Albert îi întoarse spatele i se
cuib ri preg tindu-se s trag un pui de somn.
Tocmai adormise când Adrien îl smulse f mil
din agreabila lui siest .
Tchch! nesuferite termite! scrâ ni maimu oiul
scuturându- i din bl ni sutele de furnici care îl
diser , indignate s îl descopere tronând
peste furnicarul lor.
Adrien îl salvase de la o moarte nedemn de un
maimu oi atât de inteligent.
- 349 -
Gentilomul ascultase cu aten ie explica iile lui

Ciceron. Ca s ajung în nord, fugarii aveau de
ales între un drum, ocolit, care cârmea spre vest,
i unul mai scurt, prin est. Spre vest calea era
mai pu in b tut , forturile erau foarte rare, iar
indienii apa i p reau mai pu in fioro i decât
ceilal i, poate i pentru c albii care intraser în
contact cu ei nu mai apucaser s se întoarc
spre a povesti care era de fapt adev rul. Instinctul
îi optea îns lui Adrien c proscri ii se
hot râser s o apuce pe drumul cel mai scurt,
adic spre est. Doar aizeci de mile desp eau
Noul Orléans de Bâton Rouge.
De azi diminea i pân acum am str tut
dou sprezece leghe. Ei au asupra noastr un
avans de opt sau zece ore; omorându-ne caii, am
putea s îi ajungem din urm înainte s p trund
în teritoriul indienilor Natchez... cu condi ia s nu
fi f cut eu un calcul total gre it...
Dar Adrien refuza s ia în considerare o
asemenea eventualitate. Galopar toat dup -
amiaza f s mai schimbe o vorb . La c derea
nop ii se oprir . Feodor aprinse un foc de
vreascuri. Grégoire întinse p turile. Li Kang
preg ti o sup de mahiz cu bame i sl nin .
Am plâns estoase mali!
Ciceron sosea triumf tor cu dou estoase de
ap dulce. Georges-Albert se strâmb . Detesta
buc ria de campanie i îl scandaliza s vad c
felurile superrafinate erau compromise prin
expediente rudimentare.
- 350 -
Adrien st tea rezemat de un nuc alb. oimii de

noapte începeau s ias de prin ascunz tori i se
roteau în cercuri largi pe deasupra cuibarelor cu
gâ te s lbatice.
În dep rtare, spre Bâton Rouge, un soare
purpuriu se culca peste inuturile virgine ale
Mississippi-ului. Norii dimprejurul discului
incandescent p reau o baie de sânge. De i nu era
de fel supersti ios, Adrien se înfiora. Presim ea c
Floris i Baptistine alergau spre ne tiute i
cumplite primejdii.
Capitolul XVIII
Ce-ar fi s poposim aici?

Floris ar ta înspre o peninsul de la v rsarea
râului Uachas în Mississippi. P rea un loc ideal.
Ocrotit de un zid impenetrabil de m ce i i rugi
de mure, fluviul f cea o bucl pres rat cu
insuli e cotropite de verdea . Floris î i întoarse
privirile înspre r rit, unde orizontul era astupat
de lan ul unor mun i cu crestele înv luite în nori
amenin tori. Spre apus, de cealalt parte a
fluviului, dincolo de perdeaua majestuoas a
arborilor cu crengile leg nate molcom de briza
ldu , se întindeau, cât vedeai cu ochii, prerii
majestuoase. Floris era nelini tit. Mâine trebuiau
decid încotro s o apuce. În cursul zilei
str tuser dou zeci de leghe sub un soare
- 351 -
ucig tor. Femeile i copiii erau la cap tul

puterilor. Nemilo i, b rba ii imprimaser un ritm
infernal c toriei. Pân atunci nu se opriser
decât ca s hr neasc i s adape caii. Acum
aveau s se odihneasc câteva ceasuri ca s o
poat lua iar i din loc înainte s se crape de
ziu .
M duc s caut niscaiva vânat! spuse Jeannot
sco ând dintr-o tolb un arc i câteva s ge i.
Te înso esc! se oferi Floris.
Baptistine se pref cu a nu fi auzit nimic,
ajutând femeile s a tearn culcu uri pentru
copii. Vagaboandele de pe Pont-Neuf aveau s
doarm din nou pe p mântul gol, ca în prima lor
tinere e, ceea ce nu le surâdea de fel. Luxul
ultimelor luni le dezv ase de mizerie.
Mi-a trecut os prin os! se v ic rea Néné.
Ei, elor, mai punem noi bila pe cinci sub un
acoperi cinstit, ori gherla ne m nânc ? î i
întreb Tonton prietenele, cu glas de trompet .
Dac o lu m spre r rit i ajungem s
travers m albia râului Mobile, s-ar putea ca în
câteva zile s v vede i visul cu ochii! îi r spunse
Floris din mers, f s se întoarc spre ea, de i
sim ea în ceaf privirea atent a Baptistinei.
Flori ... Flori ... de e te-ai f cut a a de r u, nu
e mai o upi dze lo dze mine! se smiorc ia f
oprire Emilie.
De i lacrimile ei îl scoteau din s rite, tân rul
gentilom se str duia s îndulceasc suferin a
mo tenitoarei lui Belle-Isle. Culese un pumn de
- 352 -
mure i i le puse în poal .

Uite, Emilie, m nânc i încearc s dormi
pân ne întoarcem noi cu o hran mai de soi.
Nu po m odihnes ... Azu -m , m dzoare!
Emilie îi întinse mâinile legate fedele . Floris
scutur din cap i se ridic de lâng ea. Cu toate
rug min ile lui, sclavii refuzaser s o dezlege pe
tân ra fat .
Degeaba, domni oar , nu vede i c Domnul de
Portejoye a trecut de partea negrilor?!
Legat de trunchiul unei s lcii pletoase,
locotenentul Pradel nu pierdea nici o ocazie de a o
a pe Emilie împotriva celorlal i, de i, cu
excep ia frânghiilor, se bucurau de un tratament
decent din partea sclavilor revolta i, care
împ iser fr te cu ei proviziile i, mai cu
seam , apa.
Adzev ra , Flori ... nu în eleg a udzinea a,
sunt prea neferi ... îhî, îhî, îhî...
Se poate, Emilie... te rog, lini te te-te!
Floris terse ma inal lacrimile de pe obrajii
murdari ai „logodnicei” sale. Emilie ar ta jalnic. În
lipsa îngrijirilor îndemânatice ale lui Bossi, zulufii
îi spânzurau ca ni te t ie ei lungindu-i înc mai
mult chipul plâng cios i schimonosit de furie
neputincioas , iar rochia de m tase era toat
numai pete i zdren e.
Draga mea Tonton, vino s m aju i s aduc
ni te ap !
Vocea Baptistinei î i striga prietena pe un ton
calm i nep tor. Floris zâmbi pe sub musta .
- 353 -
Nu mai înc pea nici o îndoial : ori de câte ori el se

apropie de Emilie, Baptistine î i g sea de lucru
prin preajm , chemând de fiecare dat în ajutor
pe una din prietenele ei. Era semn bun. De altfel,
mama vitreg i fiica vitreg nu- i mai adresau
cuvântul. Ultimul lor schimb de replici se
petrecuse alalt ieri:
S orpie, o s i ai capul u urea!
Iar eu am s te arunc într-o balt cu crocodili!
Gra iosul r spuns al Baptistinei îi t iase
macaroana Emiliei.
De atunci cele dou rivale p strau o distan
glacial .
Proscri ii fugeau de trei zile încheiate, ocolind
drumurile b tute, forturile i satele risipite în
lungul Mississippi-ului. Se strecurau printre
trestii i b rii cu iu eala disper rii. Câteodat
atelajele se împotmoleau. Atunci coborau cu to ii
ca s pun um rul i s scoat ro ile din f ga ul
mocirlos i coloana î i relua imediat înaintarea.
Neferici ii negri tiau prea bine ce soart îi a tepta
dac ar fi fost prin i. Purtarea lor fa de Floris se
schimba pe m sur ce treceau orele. La început
nu î i ascunseser neîncrederea, ba chiar
ostilitatea vis-á-vis de brusca hot râre luat de
acesta în staulul de la Belle-Isle.
L sa i armele i nu v fie team ... vin cu voi!
peteniile r zmeri ei, Jeannot, Hannibal i
ce , se sf tuiser în oapt , hot râ i s nu
accepte acel ajutor suspect. Floris se afla de
cealalt parte a baricadei. Nu era el logodnicul
- 354 -
mamzelei Emilie, cea care îi vânduse, dezbinând

familiile?
Pân la urm , fot Baptistine tran ase situa ia:
Prieteni, acest gentilom l-a ucis pe
guvernator... de-acum este un proscris, ca i noi...
garantez eu pentru el... Nu mai e vreme de
pierdut, la drum!
Î i mul umesc pentru încredere, Baptistine! îi
optise Floris, ajutând-o s încalece.
Rece i dispre uitoare, Baptistine îi întoarse
spatele. De atunci încoace, nu-l mai privise nici o
singur dat în fa . Fie se pref cea c nu îl bag
de seam , fie îi adresa invita ii de tipul:
areta lui Caton s-a împotmolit. Pute i, voi
rba ii, s îl ajuta i?
i Baptistine pornea în galop spre fruntea
convoiului pe care îl conducea împreun cu
Jeannot i Hannibal. Floris turba de furie.
Niciodat , nici o femeie nu îndr znise s se poarte
astfel cu el. Pe de alt parte, era con tient de
eroarea comis în staul, când prea repede trecuse
la atac.
Dumnezeule, de ce m-o fi urând într-atât,
tocmai pe mine? se întreb Floris recapitulând
ceea ce el numea „tr rile” Baptistinei: du
Rocher, Regele, Gastagnac, marinarul, Maurice de
Saxa, prin ul William, cei doi pira i, apoi Belle-
Isle... Pe to i dracii, nu se poate s nu îi fi acordat
oarecari favoruri intime r posatului înainte de
cununie, ca s nu mai vorbim de acel nemernic de
Vaudreuil... i dac m ur te, atunci de ce naiba
- 355 -
m-o fi strigat? De ce? Din cochet rie? Din

zbunare sau poate din gelozie? Dumnezeule, s
înnebune ti, nu alta!
Tot fr mântându-se, treptat, treptat, Floris
începu s devin indispensabil fugarilor. Cu
farmecul lui înn scut, c ruia nimeni nu i se putea
împotrivi, î i cucerise simpatia golancelor, a
negreselor i a plozilor acestora. El însu i
descoperea încântat curajul i buna dispozi ie cu
care oamenii de culoare înfruntau vitregiile sor ii.
Doar Hannibal, M ce i Jeannot r mâneau
politico i i atât. Fo tii sclavi suferiser prea
multe din partea albilor ca s mai aib încredere
în vreunul. Rezerva i i pruden i, îl observau de la
distan .
Nici cu Elisa situa ia nu era mai vesel . Dând cu

ochii de Floris, b trâna guvernant se mul umise
bodog ne printre din i:
Aha, ai ap rut, pu lama ce e ti!
Floris îi replicase prompt:
Aha, ai ap rut, tr toareo!
De atunci, cu toate insisten ele Baptistinei, Elisa
nu îi mai adresase vreun cuvânt.
Floris îl ajunsese din urm pe Jeannot. Înaintau

tupila i printre trestiile înalte de pe mal. Un miros
trunz tor le izbi n rile. Se apropiar tiptil de un
mic golfule . O turm de bivoli s lbatici se
odihnea în iarba mâloas . P rul negru i lung le
dea peste ochi. Vântul prielnic vân torilor nu le
- 356 -
îng duia s adulmece prezen a acestora. Jeannot

i încord arcul. În ultima clip , Floris îl opri s
sloboad s geata. Dinspre aval se auzise un
plesc it imperceptibil. S ri ca o pisic pe un mic
promontoriu i d du bini or la o parte p puri ul.
Trei pirogi cu indieni urcau pe mijlocul
Mississippi-ului.
Jeannot se târî pe burt pân lâng Floris.
Bun uleche la tini! opti admirativ fl ul.
Era pentru prima oar când Jeannot îi adresa o
vorb prietenoas .
Tu ce p rere ai, cine or fi tia? îl întreb
Floris, mijindu- i ochii spre pirogi.
Oli Tucaacas, oli Chatcas!
Ambarca iunile înaintau cu repeziciune,
propulsate ritmic de padelele indienilor. Pielea
ar mie a vâsla ilor lucea în razele apusului de
soare. Pe frunte, pe sprâncene i pe nas, indienii
erau picta i cu dungi ro ii i aveau drept unic
îmbr minte un brâu îngust din pene petrecut
pe dup olduri. Aten ia lui Floris se concentra
îns asupra „pasagerilor” transporta i de indieni:
trei c lug ri capucini înve mânta i în mantii lungi
i largi, cu glug .
Cuvio ii p rin i nu prea aveau îns aerul unor
persoane preocupate exclusiv de evanghelizarea
lbaticilor. Fiecare din ei inea pe genunchi o
flint cu coco ul ridicat i ochii lor scrutau atent,
malul drept al fluviului.
Cele trei pirogi trecur ca ni te n luci prin fa a
lui Floris i p sind albia Mississippi-ului intrar
- 357 -
în bucla râului Uachas. Floris se ridic în

picioare.
i se par primejdio i, Jeannot?
Nu plea... dac buni pleo i catolici sunt cu ei,
nu tlebuie flic la noi... P cat, dac i la noi elau
pilogi, noi mels mai lepede! regret Jeannot.
E adev rat, numai c ne-ar fi v zut defilând
toate planta iile, toate satele i toate forturile de
pe Mississippi... M conving din ce în ce mai mult
mâine ar trebui s o lu m spre nord-est
ocolind orice a ezare omeneasc ...
Nu ne oplim la Baton Louge pentlu plovizii?
Dac vân m unul din mastodon ii tia, nu
mai avem nevoie de nimic altceva.
Cei doi prieteni pornir de-a bu ilea spre balt .

Bivolii auziser i ei pirogile i se ridicau cu
mi ri lene e gata s se replieze în interiorul
preriei. Era ultimul moment când vân torii îi mai
aveau în b taia arcului. S geata lui Jeannot se
înfipse în pieptul unui bivol. De i avea oroare de
asemenea îndeletniciri, Floris se n pusti i r puse
animalul înfigându-i pumnalul în junghietura
beregatei. Jeannot îl privi aprobator. Nu s-ar fi
teptat ca tân rul gentilom despre care crezuse
întotdeauna c este unul din acei seniori f lo i i
vanito i, dar incapabili s se descurce în via , s
fie atât de priceput în toate.
Restul turmei o rupse la goan . Floris i Jeannot
traser bivolul la umbra unor copaci. Hannibal i
ce li se al turar pentru tran area c rnii. O
- 358 -
jum tate de or mai târziu, fugarii degustau cu

deliciu cocoa a i limba animalului, coapte la
repezeal într-o groap acoperit cu p mânt de
team ca un foc sub cerul liber s nu îi dea de
gol. Apoi toat lumea se culc .
Floris î i alesese prima straj . tia c ceilal i

înc nu aveau deplin încredere în el. Probabil c
ce îl supraveghea pe furi . Oricum, Hannibal
urma s -l schimbe la miezul nop ii. La ceasurile
trei diminea a, convoiul se urni din loc.
Floris nu se sim ea ostenit. Rezemat de un
salcâm, î i ridic privirea spre bolta înstelat . Din
obi nuin localiz Steaua Polar . De câte ori, în
pustiet ile Siberiei, s-au pierdut în str fundul
Mongoliei, nu se orientase dup stele, a a cum îl
deprinseser Feodor i Li Kang... Floris oft .
Gândurile i se înv lm eau în cap. N jduia c
Georges-Albert s fi ajuns pân la Adrien pentru
a-i da de tire despre toate câte li se întâmplaser .
Cu siguran c Adrien se afl acum pe
urmele noastre... întrebarea este: pe unde o fi
luat-o? i, mai ales, pe unde s o lu m noi?...
Mâine va trebui s stabilesc itinerariul... Oh, tat ,
bunul meu tat ... Petru ka, d -mi în elepciune
din în elepciunea ta, nu numai ca s ne salv m
noi doi, ea i cu mine, dar ca s îi putem salva i
pe ace ti n stui i al sor ii... înva -m ce s
fac... Sunt din nou un fugar... un proscris... S fie
oare acesta destinul meu în lume? Fi-voi ve nic
fug rit?
- 359 -
Floris închise ochii. O cucuvaie fâlfâi din aripi pe

deasupra lui i, oprindu-se într-un copac din
apropiere, sfâ ie t cerea nop ii cu cântecul ei
sinistru, prevestitor de rele. Lui Floris i se f cuse
sete. Se ridic de jos i se duse s bea din ulciorul
cu ap r mas în preajma cuptorului subteran.
Femeile dormeau ghemuite pe patul de mu chi i
licheni. Respira ia le ridica ritmic piepturile.
Trupurile fran uzoaicelor se distingeau ca ni te
pete luminoase în masa întunecat a negreselor.
Floris încerc s i acomodeze ochii cu
întunericul, ca s o vad pe Baptistine. Cascada
pletelor ei aurii era de neg sit. Lui Floris i se
strânse inima. Nelini tit, d du ocol taberei. Caii
teau sub arbori. Floris îi num . Nu lipsea
nici unul. Deodat , ciuli urechea. Auzul lui fin
prinsese o oapt . Din interiorul uneia din cale ti
se auzea vorb . Floris se apropie cu pa i de lup de
capota pe jum tate l sat . Instala i pe bancheta
din spate, Jeannot i Baptistine contemplau cerul
înstelat, conversând cu glas sc zut.
Crezi c sc m basma curat , Jeannot?
Di ce nu, plin es... di’ un an, cu tini, tot leu it
la noi!
Da, numai c acum... lucrurile au luat alt
întors tur ... acum e altceva...
Nu altceva... noi înc nu libeli... noi bie i sclavi
fug li i...
O s v salv m, Jeannot, i-o jur!
Ti cled... i pe ulm , eu avut încledele la el,
tii el a fost glozav adineaoli... tii, el nu pl cut la
- 360 -
mine, eu clezut el l u cu tini... du man la tini... el

meleu vlut întlisteze la tini, plin es... Dai acum eu
cled el nu iube te deloc la Mamzel Emilie... Stii,
eu cled, el foalte nefelicit...
La aceste cuvinte ale lui Jeannot, inima lui
Floris începu s bat n valnic. A tepta cu
ner bdare r spunsul Baptistinei. Poate c avea s
afle în sfâr it ce se ascundea în mintea ei?
De art iluzie. Dup o scurt t cere, Baptistine
schimb brusc vorba.
Poveste te-mi despre ara ta, Jeannot...
Furios, Floris încle ta pumnii. Nu pomenise
fiin mai înc ânat i mai voluntar . Cu
excep ia propriei sale persoane, bineîn eles! În
fa a acelei eviden e, Floris zâmbi f s vrea. Era
adev rat: i el, i Baptistine aveau aceea i fire
abra . Tocmai de aceea se i dond neau întruna,
tocmai de aceea nu puteau face pace.
Nu, plin es, amintili tliste de la ala mea micu
plin es.
Te rog, Jeannot... Vezi, eu închid ochii i rev d
castelul nostru de la Mortefontaine, în Fran a...
acolo eram fericit , Jeannot, fericit în
teptarea... în a teptarea...
Adic acum tu nu felicit cu noi?
Ba da, ba da... dar altfel! Fii dr gu , vorbe te-
mi despre ara ta, îmi place grozav s te ascult!
Floris pricepu c între Jeannot i Baptistine
exista un fel de conven ie sau de cod secret.
Întocmai ca un copil, Baptistine se r sf a: Mai
spune-mi o dat povestea mea preferat !
- 361 -
În Aflica, plin es micu ... eu tl iam în foalte

flumos sat la malul m lii... piscuiam cu pilogile i
ap i vânam în p dule... Foalte male p dule cu
copaci ulia i... Eu elam fiul mai male la male ef,
foalte lespectat... mama i tata meu, amândoi din
mali familii de plin i... In toate dimine ile, fla ii
mei i cu mini înotat depalte... noi nu flic de
lechini. În Aflica eu nu flic de nimic. Eu
pleg team însulat cu fecioal flumoas ca o zân ,
copil la alt male ef de tlib i apoi oameni albi,
i, vinit cu colabie male, luat to i b ie ii negli i
cut sclavi la ei... eh, acum toate astea l mas
depalte, plin es micu ... Pu in, pu in, început
uitat Aflica... Dac noi libeli, i aici flumos. Tala
flumoas . Soale cald ca la Aflica i...Oh, da’ tu nu
ascul i la mini, plin es... tu adolmit... s cu a di
tini... biet plin es...
Jeannot o acoperi bini or cu o cuvertur pe
Baptistine, s ri jos din calea i se pierdu în
întuneric.
Floris îl a tept s se dep rteze i, ie ind din
ascunz toare, se apropie de portiera cale tii ca s
o priveasc pe Baptistine. Zdrobit de oboseal ,
fata dormea ghemuit cu genunchii la gur , ca un
prunc. Sub clarul de lun , genele lungi îi
adumbreau delicat obrazul.
De unde pân unde atâta prietenie cu b iatul
sta! se întreb Floris turbat de gelozie. De fapt,
dac se gândea bine, lui unuia, Baptistine nu îi
vorbise niciodat pe un ton atât de cald, de
apropiat, ba chiar tandru.
- 362 -
Înc nu se cr pase de ziu când Hannibal îl

scutur pe um r pe Floris care dormea iepure te.
Începea consiliul de „r zboi”.
Fugarii trebuiau s hot rasc încotro s o ia.
Floris i Jeannot sus ineau varianta drumului
spre r rit, prin mun ii Apala i. În schimb,
Hannibal, Baptistine i M ce erau de p rere c
vor fi mai la ad post traversând Mississippi-ul i
îndreptându-se spre nord-vest, prin ara Osagilor
i a Paduca ilor38.
S pornim mai întâi spre Bâton Rouge,
propuse Floris i odat ajun i acolo, l sa i-m s
duc de unul singur în ora . Cum nu m
cunoa te nimeni, nimeni n-o s b nuiasc
nimic... În func ie de informa iile pe care o s le
culeg la fa a locului vom putea hot rî mai în
cuno tin de cauz . Ce p rere ave i?
Pentru prima dat Floris propunea o solu ie
prudent i în eleapt . Ce-i drept, negrilor nu le
prea convenea s îl scape pe Floris de sub
controlul lor, dar nu aveau încotro. Nici unul
dintre ei nu se putea aventura în ora f a fi
deîndat reperat.
Coco ii cântau de zor prin ogr zi, când calul lui

Floris p trunse, la pas, în cartierul de periferie al
or elului. Baptistine, Elisa, sclavii, borfa ele i
ceilal i se ascunseser într-un câmp de trestie de
zah r. Ghemui i printre tulpini, îi a teptau cu
38 Oklahoma, Colorado.
- 363 -
emo ie întoarcerea. Înc b nuitor, Hannibal îl

urm rea pe Floris de la distan respectuoas , cu
pu ca la um r i degetul pe tr gaci, pitulându-se
prin porumbi tile înalte cât un stat de om.
Deprins înc din copil rie de c tre Li Kang s aib
un al treilea ochi în ceaf , Floris tia c este filat,
dar nu se sup . Dar timpul avea s îl poat
vindeca pe Hannibal de fireasca lui neîncredere.
Prin cur i, gospodinele începeau s se foiasc în
jurul cuptoarelor, în vreme ce b rba ii lor se
ocupau de animale. Ajuns în fa a hanului, Floris
desc lec . În untru nu era nici ipenie de om.
Floris se a ez la o mas i b tu cu mânerul
biei în t blia de lemn. Dinspre buc rie se ivi
cât ai clipi un b rbat m run el i rotofei,
tergându- i degetele gr su e de or ul slinos
petrecut pe deasupra unui burdihan proeminent.
Cu ce v poate servi Papa Lardo, monsignore?
Floris nu se osteni s se întrebe ce c uta un
italian în Louisiana. La urma urmei în asta i
consta farmecul coloniei. Lumea Nou era
deschis tuturor.
A vrea o sup i un pahar de rubiniu, omule!
Oh, sunt de-a dreptul dezolat, domnule, dar
tocmai am ispr vit ultimul butoia cu vin, în
schimb v pot oferi un cidru stra nic!
Fie, adu-mi cidru... ce mai e nou pe aici pe la
Bâton Rouge? întreb Floris pe un ton voit
indiferent.
Se vede c monsignorul vine de departe... te
pomene ti c i domnia voastr le-a luat urma
- 364 -
zvr ti ilor?
Floris se felicit pentru intui ia de a se fi angajat
în conversa ie cu hangiul care p rea c tie multe.
Ai ghicit, vin de la Noul Orléans! Câ iva negri
au evadat de pe planta ie. Dac -i prindem, o s fie
vai i amar de ei. Au trecut cumva pe aici?
Hangiul î i f cu cruce.
Pe Sfântul Como, pe Sfânta Marta i pe
Fecioara Maria, slav Cerului, nu, monsignore...
Hei, Mama Lardo, ce face supa aia, nu mai vine
odat ?
O creatur înc mai gras i mai bondoac decât
hangiul se foia de zor pe lâng cuptor. Dup o
clip se apropie de cei doi cu un castron aburind.
Serviciul hangi ei era cam rustic, dar Floris î i
înmuie cu pl cere codrul de pâine proasp în
fiertura de legume dreas din bel ug cu arome, în
vreme ce Papa Lardo continua s peroreze cu
gesturi largi.
Negroteii ia habar nu au ce-i a teapt . Dac
i fi sosit numai cu jum tate de ceas mai
devreme, v-a i fi întâlnit cu o mic trup pe
urmele lor... Pare-se c grosul solda ilor de-abia
urmeaz s porneasc la drum...
Floris î i st pâni o tres rire. A adar, nu mai
aveau nici un pic de avans. Hoardele mai aveau
ni el i puneau mâna pe ei... doar dac nu
cumva...
Da, îmi pare r u c nu m-am întâlnit cu
ceilal i... Câ i erau?
Oh, vreo duzin de b rba i, to i unul i unul,
- 365 -
monsignore... Ei mi-au b ut tot vinul... au plecat

mai departe, spre r rit!
Floris împinse deoparte farfuria pe jum tate

plin . Îi trecuse orice poft de mâncare.
Decep ionat, zvârli pe mas trei pistoli. Deci nu
Adrien i prietenii lor trecuser pe acolo. Ei nu
erau decât ase, Floris î i cuno tea prea bine
fratele pentru a ti c în ruptul capului nu ar fi
acceptat s se asocieze cu altcineva. Mai cu
seam într-o asemenea împrejurare.
Oh, mul umesc, monsignore, foarte
mul umesc... Papa Lardo i Mama Lardo îl
înso ir cu mii de plec ciuni pe Floris pân la
, adânc impresiona i de m rinimia lui.
În clipa când s ias din han, tân rul gentilom
se ciocni piept în piept cu un c lug r capucin
care tocmai d dea buzna în untru, din cale afar
de gr bit.
Pofte te, pofte te, fiule! spuse c lug rul cu
glas surd, lipindu-se de u spre a-i face loc s
treac .
Nu se poate, cuvioase p rinte, treci domnia ta
primul!
Intrigat, Floris se întreba dac nu cumva acel
lug r era unul din cei trei capucini din barca cu
indienii? Dar dac se îndreptau spre Bâton
Rouge, de ce p siser cursul Mississippi-ului i
o luaser în sus pe firul râului Uachas? Ceva nu
era în regul ! Nelini tit la culme, Floris se str dui
vad chipul c lug rului, dar cu gluga tras
- 366 -
adânc pe ochi, acesta î i inea fruntea plecat

prefirându- i înd tnic m niile.
Mergi în pace, fiule, i Dumnezeu s i
uzeasc pa ii! murmur capucinul,
binecuvântându-l cu semnul crucii.
Floris se înclin i ie i. În curtea hanului, legat
de un pom, m garul c lug rului c sca lene .
Picioarele animalului erau n molite pân la
genunchi cu argil ro iatic . Floris se încrunt i,
rind în a porni în galop nebun spre r rit. De
cum ie i îns din ora , opri calul i, cotind la
stânga, o lu înapoi, t ind-o direct peste câmp. În
apropierea unei parcele de tutun, desc lec i
intr tiptil într-un lan de porumb. V zând de
departe capul lui Hannibal care privea nelini tit în
toate p ile, zâmbi amuzat.
Îmi pare r u, e ti mort! opti el la urechea
fl ului luându-l prin surprindere. Hannibal
tres ri îngrozit.
Eu... eu... vinit pentlu...
Las . tiu, îi t ie vorba Floris, ai venit pentru
nu ai pic de încredere în mine, numai c vezi
tu, b trâne, dac voiam într-adev r s te denun ,
pân acum erai de mult spânzurat! Vino s te
înv eu cum s urm re ti pe cineva, dac vrei s
o faci ca lumea...
Înso it de Hannibal, Floris se târî pe burt pân

la han. N-avur mult de a teptat. Curând,
lug rul capucin ie i în tromb , încalec pe
ru porni pe Mississippi, cum de altfel
- 367 -
nuia Floris c va face. În locul acela fluviul era

rginit de un sol argilos, de culoare ro iatic .
lug rul desc lec , vârî dou degete în gur i
uier scurt. Cât ai clipi, dintre trestii se ivi o
pirog cu ase indieni. Capucinul s ri sprinten în
barc . În mi care, gluga îi lunec spre spate. i-o
trase cu precipitare înapoi, dar Floris apucase s -i
reasc chipul.
Tu tiut cini el? întreb Hannibal.
Da, o fantom ! î i frec Floris fruntea z cit.
i pierduse oare min ile i, începea s aib
vedenii?
Sub sutana de pânz grosolan i se p ru a fi
recunoscut pe Julia de Mengden care jurase
odinioar pieirea lui i care, iat , nu murise, cum
crezuse el atâta vreme!
Vino, ne a teapt ai no tri, îi spuse el lui
Hannibal, ferm decis s p streze pentru sine acea
nepl cut descoperire.
Si cu magalul cum l mâne? se ridic Hannibal
în picioare, practic ca întotdeauna.
Animalul p tea în voie printre s lcii. Floris îl
smuci de mânec pe Hannibal, trântindu-l înapoi
lâng el. Un tân r indian se ivi ca din p mânt.
Luând m garul de c stru, porni cu el în lungul
fluviului, spre amonte. Totul p rea perfect
organizat.
Floris i Hannibal f cur tiptil cale întoars ,
recuperar calul lui Floris i, câteva minute mai
târziu, se aflau printre prietenii lor care, cu toat
îngrijorarea pricinuit de prelungita absen a
- 368 -
celor doi, nu se clintiser din ascunz toare.

Pentru prima oar de când porniser la drum,
Baptistine se duse glon spre Floris. Paloarea ei
dovedea cât o costase acea a teptare. Pentru cei
ma i în lanul de trestie de zah r, incertitudinea
trebuie s fi fost cumplit .
Ei, cum st m? întreb ea ner bd toare,
încercând s ghiceasc r spunsul din expresia lui
Floris. Fu rândul lui s î i întoarc privirea în alt
parte, mul umindu-se s o pun la curent cu
faptul c un pâlc de c re i îi c utau pe drumul
spre Soare-R sare.
Atunci propun s travers m Mississippi-ul la
noapte. Sunte i de acord? întreb Baptistine.
Fugarii încuviin ar în t cere. Floris aprob i el
din cap. Porneau spre Soare-Apune.
Capitolul XIX
Dâre de fum se în au amenin tor spre cer.

Floris î i scoase tricornul i începu s i fac vânt
cu el. Z duful era din ce în ce mai insuportabil.
Un soare ap tor strivea sub raze de plumb
valea portocalie în care tocmai se angajaser .
Duse mâna la ochi i privi dealurile domoale de pe
flancurile c rora porneau volutele de fum. Floris
era mai mult decât îngrijorat.
Crezi c sunt indieni? întreb Baptistine.
Da, dar nu te nelini ti, cât vreme r mânem
în vale nu-i sup m cu nimic.
- 369 -
Floris nu voia s o sperie pe Baptistine,

rturisindu-i, propriile temeri. De câteva zile
îns sim ea c e spionat, observat i la fiece popas
se a tepta s se pomeneasc ataca i. Pe de alt
parte, ar fi trebuit s fie fericit pentru c de la
traversarea nocturn a fluviului la bordul unei
plute „împrumutate”, Baptistine devenise de-a
dreptul amabil cu el. Nu-i mai pu in adev rat c
Floris probabil c fugarii n-ar fi izbutit pentru
nimic în lume s transbordeze de partea cealalt a
fluviului cincizeci de persoane, femei, copii, cu cai
i cale ti cu tot. El organizase întreaga
opera iune. În doar dou ceasuri totul se ispr vise
cu bine, de i un banal incident fusese cât pe ce s
îl coste via a pe Senegal, fiul cel mare al lui
Hannibal i al Catonei; speriat de oscil rile incerte
ale plutei, un cal pag se cabrase i se ridicase pe
picioarele de dinapoi. Ferindu-se din calea lui,
micu ul Senegal c zuse în ap . Mai înainte ca
cineva s apuce a schi a vreun gest, Floris
plonjase dup el, cu capul înainte. Numai un
des vâr it înot tor ca el putuse ine piept
curen ilor vijelio i al fluviului. Îl pescuise în
extremis pe Senegal i, în cându-l de chica
sârmoas , îl restituise ud leoarc , dar teaf r i
nev mat, p rin ilor cu ochii înl crima i de
recuno tin . În urma acestei întâmpl ri devenise
idolul copiilor care, pe planta ii, nu cunoscuser
decât umilin ele sclaviei i truda nesfâr it a
culesului în lanurile de bumbac i de porumb.
Acum deprindeau de la Floris mânuitul armelor.
- 370 -
Cu o zi în urm , împu caser primul lor coiot.

De i carnea animalului era incomparabil mai
pu in gustoas decât cea de bizon, tinerii negri
erau din cale afar de mândri de prada lor.
rba ii se ar tau i ei încânta i. Floris cucerise
inima fo tilor sclavi.
De atunci încoace, adeseori Baptistine d dea

pinteni calului i venea s galopeze în rând cu
Floris. Circumspect, acesta nu se mai hazarda s
abordeze i alte subiecte de conversa ie în afara
celor strict legate de periplul lor. Hannibal,
Jeannot i M ce r mâneau în ariergard ,
cântând cât era ziua de lung ca s le treac
urâtul. Cu uimire, Floris descoperea o nou
Baptistine, necunoscut lui. Curajoas , tenace,
bun organizatoare, nu se plângea niciodat , nu
se l sa cople it de griji i, mai ales, n-o sim eai
niciodat obosit . În schimb, Emilie gemea
întruna. Într-un târziu, Floris ob inuse ca atât ei
cât i locotenentului Pradel s le fie dezlegate
mâinile. Oricum n-aveau încotro s fug . Cât
vedeau cu ochii, înaintea i în urma lor se
întindeau nesfâr ite p mânturi ro ietice. Emilie i
locotenentul Pradel r mâneau în uruba i în
calea , adâncindu-se în interminabile
conciliabule, sub privirile suspicioase ale
borfa elor. Elisa, care n-o putea suferi pe Emilie,
se mutase în berlina cu femei de culoare.
posatul domn de Belle-Isle f cuse un gest
chibzuit când, f s se zgârceasc la bani,
- 371 -
comandase cale ti de cea mai bun calitate,

pentru c acum drumurile desfundate i pline de
bolovani solicitau intens arcurile. Se înainta în
ritm alert. În fiece sear , la apus de soare, fugarii
se bucurau s tie c l saser în urm alte
dou zeci de leghe. Vegeta ia luxuriant disp ruse
treptat din peisajul dominat acum de acel sol
miziu i arid.
Dac nu d m de ap va trebui s coborâm
spre Râul Ro u, fie s cotim înapoi spre
Mississippi, spuse posomorât Floris.
Împreun cu Baptistine pornise într-o mic
recunoa tere. Baptistine desc lec . Se aflau pe
malul unui pârâu cu albia secat . Ochii ei alba tri
scrutau cu dezn dejde acel de ert necunoscut, de
o frumuse e ap toare. Pentru ei cale de
întoarcere nu exista. Dac se îndreptau din nou
spre Mississippi se azvârleau direct în gura
lupului... acolo îi a teptau solda ii regelui i toate
necazurile civiliza iei. Îngenunche i- i plimb
degetele peste un smoc de iarb pârjolit de secet .
i totu i trebuie s existe o ie ire... murmur
ea, refuzând s se dea b tut .
Nu te mi ca! uier Floris cu glasul sugrumat
de spaim .
Baptistine înghe . Botul hidos al unui crotal se
ivise la câ iva centimetri de mâna ei, sâsâind
ascu it din limba-i despicat . Ca hipnotizat ,
Baptistine nu- i putea dezlipi ochii de fioroasa
reptil care fichiuia aerul cu coada. Un glonte
bine intit sf râm capul arpelui cu clopo ei,
- 372 -
mas printre tufele uscate.

Baptistine... Baptistine!...
Floris desc lec dintr-un salt i o lu în bra e.
Era atât de palid , încât o clip Floris se temu c
intervenise prea târziu i c arpele apucase s o
mu te.
Baptistine... spune ceva... te rog...
Îi apuc mâinile, îi cercet febril degetele i îi
ridic man etele c ii fine de batist, pentru a
se asigura c pielea delicat a bra elor nu purta
urmele nici unei în ep turi sau mu turi
veninoase.
Ame it , Baptistine se sim ea incapabil s
articuleze vreun sunet. Sperieturii de adineauri îi
succeda o dulce tulburare. Sc pat de la o moarte
sigur i fulger toare, se l moale pe pieptul
salvatorului s u. Floris î i lipi obrazul de pielea ei
de culoarea mierii de salcâm.
Spune ceva, draga mea, te rog... mi-a fost a a
de fric pentru tine!
Îi s rut fruntea, îi mângâie buclele m soase
zburlite de galopul nebun de mai adineauri.
Baptistine sim ea c o în bu emo ia. Floris o
strângea la piept, o leg na ca pe un copil, o
mângâia cu o tandre e de care nu l-ar fi crezut
niciodat în stare. Nu tia ce s mai cread . Deci
putea s fie blând i bun, ca acuma, atunci de ce
se purtase întotdeauna cu ea aspru, dispre uitor
i insuportabil de închipuit?
Nu m trage el pe sfoar , las’ c îl tiu eu,
vrea s m îmblânzeasc , s -i fiu sclav i pe
- 373 -
urm s m lase balt i s se întoarc la

amantele lui! î i spunea Baptistine str duindu-se
din r sputeri s nu se lase prad valului de
fierbin eal care îi cuprindea trupul. Înghi i de
câteva ori în sec, ca s î i alunge nodul din gât.
Floris îi sim i imperceptibila emo ie. Baptistine
întredeschise pleoapele. Lui Floris i se opri inima.
Îl privea cu ochi de femeie îndr gostit . Se plec
spre ea. Gura lui se apropia de buzele
întredeschise într-un surâs supus, când deodat
o grindin de împu turi r sun din direc ia
convoiului. Trezi i din r cirea lor de-o clip , cei
doi tineri s rir în a i str tur ca vântul
jum tatea de leghe care îi separa de calea ca din
fruntea convoiului. P reau cavaleri ti al Majest ii
Sale arjând pe câmpul de b lie. Din sens opus
veneau, în triplu galop, Hannibal, Jeannot i
ce pocnind din bice. Ceilal i negri, c lare sau
ghemui i în cale ti, tr geau de zor în direc ia unui
nor portocaliu de praf.
Indienii... Indienii! urlau borfa ele i negresele
strângându-se una într-alta.
În acoperi ul i în portierele cale tilor erau
înfipte s ge i ro ii.
Urma i-m !
Floris î i întoarse calul în loc. Baptistine îl imit .
Nu vleau fiu s alpa , r cnea Emilie, f ca
cineva s o bage în seam .
Oau au au! Oau au au!
Strig tul de lupt al r zboinicilor înve mânta i
în pene r suna tot mai aproape.
- 374 -
Hai da, dii! Nu mai trage i! Repede, mai

repede!
Floris îndruma calea ca, faetonul, cele dou
cabriolete i berlina spre un mamelon stâncos i
abrupt, reperat pe când pornise în recunoa tere
spre pârâul secat.
Ho! Ho! A a, aici! R sturna i cale tile i
ascunde i-v pe dup ele. Înc rca i-v pu tile...
dar nu trage i pân nu ajung indienii în b taia
lor...
Floris organiza o ap rare „c ceasc ”, în cerc,
cum îl înv ase odinioar na ul lui, marele
hatman Saratov, pe plaiurile Ucrainei.
Jeannot, M ce i Hannibal îi prindeau din zbor
inten iile, dovedind o excep ional inteligen i
putere de adaptare la situa ii neprev zute.
Femeile i copiii st teau care ghemui i, care
culca i pe burt , în interiorul cercului ap rat de
cale ti.
V implor, da i-mi i mie o arm ! se rug
locotenentul Pradel. F s mai stea pe gânduri,
Floris azvârli spre el una din nenum ratele pu ti
de vân toare ale ducelui de Belle-Isle, pe care
sclavii avuseser fericita idee s le îngr deasc
sub pernele atelajelor.
Floris se apropie târâ de Baptistine. Pe burt ,
între Jeannot i M ce , cu pu ca la ochi, pândea
apropierea indienilor care se învârteau cu strig te
guturale în jurul mamelonului stâncos, precar
refugiu al proscri ilor.
Cum merge? o întreb în oapt Floris.
- 375 -
Bine, deocamdat n-avem nici un r nit.

Baptistine îl privea drept în ochi. N rile îi
palpitau, iri ii ca dou safire scânteiau. Cu
ma a sfâ iat deasupra pieptului, era frumoas
coz. Floris tia c nu era de fel momentul potrivit,
totu i îi venea s strige în gura mare: „Baptistine,
te iubesc... te doresc ca un nebun... Spune-mi c
iube ti i tu i pe to i dracii, nu-mi mai pas ,
vom muri împreun , ferici i!” În loc de asta, se
mul umi s murmure:
M duc s v d ce face Elisa, poate are nevoie
de ceva!
Baptistine îi zâmbi recunosc tor.
Oh, mul umesc, e ti tare dr gu .
Floris îl b tu pe um r pe Jeannot care tocmai î i
înc rca pu ca.
Înc nu trage, las -i s mai oboseasc ni el!
S-a în eles, misiu Floris!
Face i bine, tu i tovar ii t i, i nu-mi mai
spune i „monsieur”. Pentru voi sunt Floris, Floris
i atât, de acord, Jeannot?
De acord, Misi... de acord, Flois!
Un ghionte amical al lui Hannibal înt ri vorbele
lui Jeannot. Floris porni târâ spre Elisa i
negresele care î i ineau strâns la piept copiii.
M-a trimis Baptistine s te-ntreb dac totul e-
n ordine!
Solicitudinea tân rului fu r spl tit cu o
avalan de repro uri.
Bine c i-ai mai amintit i de mine, tâlharule!
N-ai f cut decât prostii toat via a ta i acum tot
- 376 -
din vina ta st m aici ca oarecii în capcan ?! Ah,

dac biata ta mam nu m-ar fi rugat cu limb de
moarte s am grij de tine, i-a sparge capul,
tâlharule, cum te-ai trezit tu s i-l spargi bietului
guvernator care nu- i f cuse absolut nimic.
Ascult , Elisa, nu-i de loc frumos din partea
ta... eu vin s v d dac n-ai murit de fric i tu
iei la trei p ze te! protest Floris, indignat de
atâta nedreptate.
S mor de fric eu?... Ia te uit la el! Da’, ce,
mi-a fost mie fric la Moscova de hoardele de lupi,
am tremurat eu în fort rea a Petru i Pavel când
m-au închis acolo cu tine?... Isuse, Sfânt
Fecioar ! i atunci, cum s -mi fie mie fric de
rarii tia cu pene care nu tiu decât s urle
de ne sparg urechile? Neru ina ii! P gânii! Nu le-
ar fi ru ine s se arate în lume despuia i i cu
fe ele vopsite ca ni te târfe! Tic lo ilor!
Papagalilor! Nemernicilor! La ilor! Boilor!
Animalelor! Neciopli ilor!
Montându-se de una singur , Elisa ipa tot mai
pi ig iat. Vocea ei strident aproape c acoperea
strig tele de lupt ale indienilor. Deruta i, ace tia
i oprir caii i inur un scurt consiliu. Pân la
urm se hot râr s r spund impreca iilor Elisei
cu o ploaie de s ge i.
Îhî, îhî, îhî, vreau a as , nu mai po ! începu s
zbiere Emilie, prad unei veritabile crize de nervi.
Gura, feti o!
Exasperat , Pe ti or arunc în ea cu un pietroi.
Calmat ca prin farmec, domni oara de Belle-Isle
- 377 -
se mul umi s se smiorc ie pe t cute.

Ei! efule! c doar n-om fi ciunge! N-ai i
pentru noi, gagicile, niscaiva pocnitori? Le-om
ar ta noi p dracu, stora d n-au d gând s
scalece i s dea ochi cu noi! îl apostrof
Coaps Vesel pe Floris.
Cum s nu, din p cate nu mai avem
disponibile decât trei pu ti, min i Floris cu un
zâmbet larg.
Resentimentele lui împotriva golancelor se
topeau de la o zi la alta, iar Coaps Vesel era
nespus de frumoas . Floris nu se putu împiedica
nu- i spun c dac Baptistine nu s-ar fi aflat
în preajm , tare i-ar mai fi dat ghes inima s vad
mai de aproape dac porecla era sau nu
întemeiat .
Floris se îndrept din nou spre Hannibal,
Jeannot i M ce , intrigat de atitudinea indienilor
care continuau s se învârt în jurul lor f s
atace i f m car s se apropie.
Ave i cumva idee c rui trib le apar in? întreb
Floris.
Fo tii sclavi nu tiau s r spund . Nu mai
zuser niciodat r zboinici cu sprâncenele
pictate în violet, cu br ri sculptate din lemn de
os, ag ate de gât i cu piepturile goale acoperite
de tatuaje verzi. Cel ce p rea a fi c petenia lor
avea pletele adunate în vârful cre tetului i
împodobite cu un buchet de pene multicolore.
Buun... am s încerc s parlamentez cu ei! se
hot rî Floris, ridicându-se brusc în picioare.
- 378 -
Locotenentul Pradel îl apuc de mânec i îl

trase în jos.
Ferit-a sfântul, domnule! Eu n-am avut
niciodat de a face cu ei, dar la Fort Orléans, pe
malul Missouri-ului, unde am fost încartiruit cu
garnizoana mea, am auzit vorbindu-se despre
indienii Paducas i tare m tem c asediatorii
no tri apar in tocmai acestui trib feroce... Un
singur lucru m face s ov i: culorile de pe
obrazul lor... dup câte tiu eu, paduca ii se
deosebesc de celelalte triburi prin dungi ro ii i
albe...
Floris tres ri i îl privi cu în eles pe Jeannot.
Dungi ro ii i albe, ca ale indienilor care urcau pe
firul fluviului, cu cei trei c lug ri capucini?...
Paduca ii au coborât vreodat pân la Bâton
Rouge? se interes Floris.
Din câte tiu eu, nu, domnule, i mai bine ne-
am ruga Cerului s nu pic m în mâna lor c ci
relat rile atrocit ilor comise de ei sunt de natur
îl îngrozeasc pe cel mai temerar dintre
temerari...
Tonul locotenentului Pradel nu era de fel
încurajator. Floris arunc o privire nelini tit spre
grupul de femei i copii. Din fericire, nimeni
altcineva nu p rea s îl fi auzit pe Pradel. Lui
Floris i se strânse inima. Se sim i r spunz tor
pentru soarta lor.
Baptistine nu sc pase nimic din cele spuse de
Pradel. Instinctiv, se apropie de Floris, urmat de
Jeannot, Hannibal i M ce .
- 379 -
Ce ne facem, Floris?
Era limpede c to i a teptau de la el o solu ie
salvatoare, o tactic genial care s le îng duie s
se fac nev zu i de sub nasul i de sub penele
indienilor!
Oh, Doamne, de ce nu sunt cu noi Adrien,
Feodor i Li Kang!? împreun am fi n scocit noi
ceva, cum s-a întâmplat ori de câte ori ne-am aflat
la ananghie... Numai c de ast dat am lâng
mine un locotenent defetist i un pumn de b rba i
curajo i, n-am ce spune, dar pe care munca pe
planta ie n-avea cum s -i deprind cu lupta...
Poate c totu i, la nevoie, m-a putea bizui pe
Jeannot... Drace, ce s le spun! se întreb
nelini tit Floris. Tu i, ca s i dreag glasul i
rosti cu voce tare, pe un ton ce se voia degajat:
Prieteni, s nu ne pierdem cump tul... Se pare
indienii nu atac niciodat dup apusul
soarelui... Deocamdat înnopt m aici. S
alc tuim echipajele de straj care se vor schimba
din dou în dou ceasuri... Hannibal i cu mine
intr m în primul schimb. Tu, Jeannot, stai de
paz cu M ce ... Dumneata, locotenente, ai s fii
de gard cu... cu... mine.
Baptistine îl înfrunt seme :
Îmi pare r u c trebuie s i atrag aten ia,
dragul meu, dar numai doi b rba i de straj nu
sunt de ajuns. Tonton i B nu vi se vor al tura
pentru prima straj ... Eu, coaps Vesel i Néné îi
vom seconda pe Jeannot i M ce ... Pentru a treia
straj le trimit i pe Pe ti or i pe Cro eta.
- 380 -
Lui Floris nu-i pl cea s -i fie comentate

dispozi iile. Îl mâncau palmele s -i ard frumoasei
impertinente o b taie zdrav peste poponea .
Cu ce drept se amesteca în treburile lui? R zboiul
nu era de nasul muierilor. i, colac peste pup ,
mechera manevrase anume s -l pun de straj
cu cele mai pu in apetisante dintre borfa e,
strându-le lâng ea pe nurliile Coaps Vesel i
Néné. De la o vreme îns Floris se deprinsese s -
i st pâneasc primul impuls.
Încle tându- i pumnii, aprob din cap i zâmbi
prevenitor.
Minunat idee, Baptistine, dar pân atunci
ocup -te de organizarea taberei. Distribuie
fiec ruia câte o mic ra ie de ap i spune-le
tuturor s încerce s se odihneasc .
Toat lumea dormea. La poalele dâmbului,

focurile indienilor înro eau perdeaua de întuneric
a nop ii. Probabil c dormeau i ei, p zi i de câ iva
zboinici r ma i de veghe. Floris î i privi
camarazii a ipi i. Hot râse s intre în ac iune
dup ce sosea schimbul. Acesta nu întârzie s se
prezinte la post.
Acum cred c po i s te duci i tu s te
trânte ti un pic, îi opti Baptistine care se
apropiase tiptil, urmat de Coaps Vesel i Néné.
Floris o privi o clip înduio at, apoi îl trase pe
Jeannot în umbra unei cale ti.
Fii cu ochii pe stâncile din spatele nostru!
De acord, Floris!
- 381 -
Floris se duse la p tura lui, se întinse i a tept

câteva minute, ferm decis s nu le spun nimic
celorlal i. Cu spatele la el, Baptistine i borfa ele
supravegheau tab ra indian . Jeannot privea
int stâncile.
Floris se strecur târâ pe sub berlin . Protejat
de bezna nop ii, se furi mai neauzit ca o cobr
spre siluetele culcate pe p mântul gol. Inten iona
-l r peasc pe eful indienilor ca apoi s -i poat
antaja pe r zboinicii acestuia.
Pe m sur ce se apropia de tab ra inamicului,
un al aptelea sim îi optea c ceva nu era în
regul . Prea era totul calm. În mod normal ar fi
trebuit s se aud respira ia celor adormi i
bu tean. i nici nu se z rea nici o sentinel .
Brusc, Floris în elese. Furios, trase în l turi cerga
de pe un „trup”. Dedesubt nu se aflau decât paie
i cârpe. Un nechezat de cal sfâ ie t cerea
mormântal a nop ii. Ca nebun, Floris o rupse la
goan spre propria tab . Prea târziu. Un foc de
muschet pocni undeva în imediata apropiere. Cu
cnete fioroase, din vârful stâncilor, zeci de
umbre se ab teau asupra fo tilor sclavi,
cople indu-i prin num r.
Floris î i smulse pistolul de la brâu. Zece indieni
se n pustir asupra lui. Trupurile lor suple îl
doborâr la p mânt. Strivit sub greutatea lor,
Floris nu izbuti s i mai trag din teac nici
sabia i nici pumnalul. Din spatele lui r sunau
strig te în bu ite i gemete. Când izbuti în sfâr it
se ridice în picioare inut strâns de cei zece
- 382 -
zboinici, rezisten a prietenilor s i fusese

definitiv zdrobit .
Floris! Floris! urla disperat Baptistine.
Legate fedele , femeile erau împinse de câ iva
indieni spre cale ti, în vreme ce al i r zboinici
ezau din nou atelajele pe ro i i înh mau în
mare vitez caii. Dup câteva clipe, convoiul se
dep rta în galop, sub clarul de lun .
Lega i i ei, b rba ii fur aburca i în spinarea
cailor. Indienii îi înconjurau în t cere
îndreptându- i amenin tor l ncile asupra lor i
încordându- i arcurile, gata s -i str pung cu
ge ile lor otr vite.
Floris se c ia amarnic pentru a nu se fi aflat
printre al lui în clipa atacului. Ceva îl nedumerea
totu i: cum de se l sase p lit Jeannot? Focul
lui de muschet r sunase prea târziu, când de
acum indienii cople eau tab ra lor.
Inteligent i curajos cum îl tia, însemna c
fusese luat prin surprindere, dar de ce i cum,
Dumnezeule? se întreba Floris privindu- i cu
inima strâns prietenii care î i pierdeau din nou
libertatea riscând ca de ast dat , o dat cu ea
i piard i via a.
Indienii se îndreptau spre un defileu întunecat.
Un nor astup discul livid al lunii. Floris ridic
ochii i tres ri înfiorat. Pe cerul sumbru,
deasupra unei faleze abrupte, se profila silueta
unui c lug r capucin.
- 383 -
Capitolul XX
Lega i de doi stâlpi picta i în negru i ro u,

surplomba i de câte un imens totem în form de
pas re fantastic , Floris i Baptistine se stingeau
de sete. Pierduser de mult no iunea timpului.
Soarele necru tor le ardea pielea i îi orbea.
Despre soarta celorlal i nu tiau absolut nimic. În
zorii zilei, de cum intraser în a ezarea lor cu
colibe rotunde, indienii separaser prizonierii.
Albii fuseser închi i într-un arc, iar negrii târâ i
spre o poieni . Doar pe Floris i Baptistine îi
legaser i îi l saser la vedere în pia a din
mijlocul satului. În pofida situa iei dramatice în
care se g seau, Floris era fericit c m car nu-l
desp iser de Baptistine.
De la primele ceasuri ale dimine ii, popula ia
manifestase o vie curiozitate fa de prizonieri.
Femeile pip iau pletele blonde ale Baptistinei,
rba ii tr geau de catoganul lui Floris, se jucau,
cu ceasul lui emailat. Într-un târziu, r zboinicii se
duser s i vad de ale lor, dar mai întâi î i
sp lar fe ele mânjite cu vioriu i se pictar cu
dungi ro ii i albe.
Floris recuno tea acele însemne. Era limpede,

zuser în mâinile fioro ilor Paducas. Tot ce mai
puteau n jdui era ca moartea sortit lor s fie
una rapid . Ca pentru a-i confirma temerile,
câ iva r zboinici se apropiar cu bra ele înc rcate
de vreascuri, pe care f o vorb le a ezar în
- 384 -
câte o stiv la picioarele celor doi prizonieri.

Drace, mi se pare c s lbaticii tia
inten ioneaz s ne rumeneasc pe amândoi ca pe
ni te pui, dar jur c n-o s fie a a de simplu cum
cred ei! mârâi Floris smucindu-se zadarnic în
frânghiile groase care îl legau de stâlp.
i miji ochii spre cer. Vulturii imen i începeau
le dea târcoale, zburând în cerc pe deasupra
pie ei.
Un hohot în bu it se auzi din direc ia
Baptistinei. Disperat, Floris încerc s i întoarc
obrazul spre ea. Pletele lungi i blonde îi
ascundeau în parte chipul, în schimb c ma a
zdren uit îi dezgolea cu generozitate sânii. Floris
i umezi buzele tumefiate.
Baptistine... scumpa mea... micu a mea... nu
plânge, nu- i fie team ... nu...
Floris se bâlbâia ne tiind ce s n scoceasc
pentru a-i insufla curaj, pentru a o ajuta s
înfrunte cruzimea paduca ilor. Gândul c acele
fiare aveau s supun la groaznice chinuri trupul
ei delicat îl scotea pur i simplu din min i. Nu
tiuse nici s o apere, nici s o iubeasc i nici s
îi ierte infidelit ile. i pentru ce toate astea? Nu
era mai bine s se fi mul umit s tie c este în
via i c tr ie te vesel i f griji?
Iart -m Baptistine... iart -m ! murmur el
înfrângându- i pentru prima dat orgoliul.
Baptistine nu-l auzea. Aiura sub razele
dogoritoare.
Adrien, oh, Adrien, spune-i s se gr beasc ...
- 385 -
la castel începea petrecerea... castelul nostru...

Floris... Floris... Sufletul meu e curat... Vreau s
trecem al turi prin poarta de aur... Nu... nu
geata de diamant... Vom în a ora ul nostru în
vale... oh, Floris... spune-mi... spune-mi... m
auzi... e ti aici?... m auzi? mi-e sete... d -mi s
beau... Floris... Floris... Floris...
Aah! blestem pe capul meu, blestem! url
Floris.
Ar fi fost gata s -i dea s bea din sângele lui.
Lacrimi de disperare se ivir în ochii ca
smaraldul. A adar, Baptistine nu uitase jocurile
copil riei lor. Nu uitase cum construiau un ora
de basm ca în legenda despre întemeierea albei
cet i a Kievului, auzit cândva de la b trânul
hatman al cazacilor...
Au fost o dat ca niciodat trei tineri. Pe unul
îl chema Kij i î i f cu s la pe „muntele
în elepciunii lui Dumnezeu”. Pe al doilea, pe
nume Horiv, coborî în valea „curajului îngeresc”.
Al treilea era o fat . I se spunea Lybed i î i f cu
casa pe rmul râului „neprih nirii”. Împreun ,
to i trei hot râr s întemeieze un ora în acel loc
binecuvântat, unde p mânturile erau mai
noase, ploile mai blânde i soarele mai
str lucitor. Mai întâi, Kij, Horiv i Lybed ridicar
poarta de aur. Prin ea nu puteau trece decât cei
cu suflet curat. Pe ceilal i îi str pungea pe dat o
geat cu vârf de diamant care le r nea inima...
De aceea la Kiev sufletul cazacilor este mai
curat... Te iubesc... Te iubesc, Lybed... Te
- 386 -
iubesc... optea Horiv.

coarea apusului îl învior brusc pe Floris.
Scuturându- i buclele negre, ridic fruntea, gata
lupte pân la ultimul strop de energie pentru a
o salva pe Baptistine. Aceasta alunecase la
picioarele stâlpului pictat îh ro u. Z cea le inat ,
cu capul spânzurat înainte. Tenul ei, alt dat ca
neaua, se f cuse stacojiu.
În poieni se auzeau cântece. La intrarea în sat
tepta o impresionant procesiune. Înconjurat de
oamenii lui, c petenia indienilor Paducas înainta
cu pa i rari. R zboinici cu pielea ar mie î i
în au l ncile cu strig te însp imânt toare.
Femeile se prosternau.
Baptistine, scumpa mea... treze te-te,
Baptistine... vino- i în fire... ridic -te...
Vocea tandr a lui Floris o readuse la realitate
pe tân ra fat . Deschise ochii i, la vederea
fioro ilor Paducas, care se îndreptau spre
victimele lor, nu- i putu st pâni un geam t de
groaz .
Te implor, dragostea mea, s nu le d m
satisfac ia ar tându-le c ne este team de ei!
opti Floris.
Baptistine se ridic încet în picioare, ame it nu
atât de soare, cât de fericire... Dragostea mea... îi
spusese „dragostea mea”. Ah, de ce-i fusese scris
afle doar în clipa mor ii cât de mult o iubea! O
bucurie calm îi umplu fiin a. Acum îi putea
înfrunta pe paduca i.
Indienii se a ezar în cerc împrejurul celor doi.
- 387 -
Un r zboinic se apropie cu o tor aprins în

mân i d du foc la vreascuri. Volute de fl ri i
fum se în ar cât ai clipi spre cerul incendiat de
ultimele raze ale apusului. Para celor dou ruguri
lumina chipurile tumefiate ale prizonierilor.
petenia indian se apropie de ei. În mâna i
se f cu t cere. Indienii se preg teau s -l asculte
cu adânc respect.
Destoinicii mei r zboinici vor fi r spl ti i
pentru vitejia lor! Bra ul lor a fost îndrumat de
zei a Lunii Negre, care i-a împiedicat pe str ini s
fac r u tribului Paducas. Str ine cu ochi verzi, ai
îndr znit s sfidezi Marele Soare, intrând pe
teritoriul lui... Vei fi pedepsit!
Ultimele cuvinte ale Marelui Soare se adresau
lui Floris. C petenia indian avea o indiscutabil
prestan . Era un b rbat tân r, puternic i
musculos. Pielea ar mie a trupului o avea
acoperi ii cu un h de animale i flori pictate cu
vopsea sângerie. În jurul oldurilor purta o piele
de capr înnodat pe o parte, iar pletele lungi i
negre ca pana corbului erau împodobite cu pene
multicolore.
Floris se în cât era de lung ca s -l domine pe
indian cu statura lui de uria .
Marele Soare a gr it cu temei... Sunt într-
adev r un str in. Ne îndreptam spre nord f
gânduri potrivnice tribului Paducas i
necunoscând inutul, ne-am r cit... Suntem
dispu i s -l r spl tim rege te pe Marele Soare,
dac Marele Soare se învoie te s ne lase s ne
- 388 -
vedem de drum.
Ochii u or migdala i ai indianului scrutau cu
aten ie chipurile celor doi prizonieri. Îmb rb tat
de cuvintele tandre ale lui Floris, Baptistine î i
recap aplombul. Zâmbi cuceritor c peteniei
Paducas. În ciuda insola iei, Baptistine r mânea
cuceritoare i mai ales înduio toare, cu buclele
ei lungi i blonde rev rsate în dezordine pe sânii
pe jum tate dezgoli i. Clipind languros, se adres
cu voce suav indianului:
Marele Soare este o c petenie dreapt i
viteaz ... M îndoiesc c nu va dori ca femei i
copii nevinova i s plâng de pricina lui departe
de câmpurile m noase unde s-ar putea s lui în
libertate, demnitate i cinste...
Marele Soare o privi cu mirare, de parc acuma
ar fi descoperit-o.
Femeia cu plete de lumin are limb ager i
minte înaripat ca iepurele mun ilor!
Se exprima anevoie, într-o francez bolov noas
dar complet comprehensibil . Venit din partea
unui paducas, compara ia însenina f doar i
poate un pre ios compliment. Nea teptatul interes
al indianului pentru Baptistine îl cam nelini tea
pe Floris. Tribul Paducas se înghesuia într-o
cere respectuoas împrejurul Marelui Soare.
Fl rile rugului le încingeau obrajii.
Marele Soare a cânt rit cum se cuvine pe cea
care î i împarte via a cu mine, precum iapa î i
urmeaz arm sarul pe potecile mun ilor.
Vorbele lui Floris îl dezam gir vizibil pe indian.
- 389 -
Vrei s spui c femeia aceasta î i apar ine,

str ine?
Floris înfrunt privirea înnegurat a c peteniei
paducas.
Da, Mare ef, femeia aceasta este a mea...
ca...
Un hohot sardonic îi t ie vorba lui Floris.
Ha, ha, ha! mincinosule! mincinos neru inat!
Indienii se d deau respectuos la o parte din
calea unui c lug r capucin care se îndrepta glon
spre Floris i Baptistine. Sub gluga aspr de
postav ochii ca t ciunele sclipeau r ut cios i
pletele negre se lipeau de gâtul lung i zvelt ca
ni te erpi nelini ti i.
Str ina! exclam Baptistine, n ucit s î i
reg seasc fosta tovar de drum pe acele
meleaguri.
Floris izbucni într-un hohot de râs batjocoritor.
Drag Julia, nu credeam c ai s str ba i atât
de repede drumul de la Bâton Rouge pân aici!
Femeia care fusese cândva mare boieroaic la
curtea Rusiei i favorita regentei Ana se apropia
amenin tor de Floris. Dându- i capul pe spate î i
pironi privirea cenu ie în ochii de smarald al
du manului ei.
Rhaa... Floris de Villeneuve-Caramey, de
Petersburg, de Portejoye... faci tu pe nebunul,
numai c de ast dat i s-a înfundat. E ti îh
mâna mea... O vorb dac îi spun Marelui Soare,
ai s arzi de viu ca un oarece...
Pe Floris îl izbea în fa r suflarea parfumat de
- 390 -
mirodenii a funestei fiin e. Se crezuse mântuit

pentru totdeauna de fatala ispit exercitat
asupra sa de acea monstruoas creatur . i
totu i, chiar i înve mântat în ras de c lug r,
trupul Juliei de Mengden degaja un farmec
morbid. Pe Floris îl trecu un fior.
Va s zic m-ai recunoscut la Bâton Rouge?
continu Julia de Mengden frecându- i enervat
palmele.
Floris tres ri, amintindu- i fulger tor de mâinile
canonicei de Nedgem. Sigur c da, ea era! Cum de
nu se dumirise de la bun început? Tii, mare
u! se cert în sinea sa tân rul gentilom.
Cunoscând prea bine sl biciunile scorpiei, se
hot rî s o scoat din s rite.
Oh, scumpa mea Julia, comedia pe care al
binevoit s o joci pe planta ia Doamnei „de
Gongibourno” mi s-a p rut destul de reu it .
Acum îns trebuie s recunosc c te-ai întrecut pe
tine... Deci, te-ai c lug rit din nou, sor Elena39?
o lu Floris peste picior.
Cu ur mocnit , Julia de Mengden îi uier
printre din i:
Tac i gura, obraznicule, ai s te c ie ti
amarnic pentru aceste vorbe pe care ai s le
pl te ti cu vârf i îndesat!
În r stimpul acelui schimb uluitor de
amabilit i, indienii se adunaser pe nesim ite
împrejurul efului lor. Marele Soare nu- i lua
ochii de la Baptistine, care se încruntase
- 391 -
nepricepând în ruptul capului cum i de unde

necunoscuta, poreclit „str ina” de c tre
golancele de pe Pont-Neuf, îl cuno tea atât de
îndeaproape pe Floris. Intui ia ei de femeie îi
spunea c acea Julia apar inea unui trecut
tulbure i dureros din via a lui Floris. Un ghimpe
de gelozie îi împunse inima observând c între cei
doi p rea s existe nu doar ur , ci i o veche
complicitate. Baptistine î i amintea de diabolica
lubricitate a infernalei f pturi.
Sunt absolut sigur c a iubit-o! î i spuse ea
cu mâhnire.
Julia de Mengden continua s nu acorde nici o
aten ie tinerei fete. Întorcându-se spre c petenia
indienilor i se adres cu mieros respect:
N jduiesc c Marele Soare î i aminte te de
în elegerea noastr ?
Indianul încuviin din cap. Penele r sfirate ca o
coad de p un pe pletele lui de abanos frem tar
lin.
Zei a Lunii Negre tie c Marele Soare nu î i
calc niciodat cuvântul dat... Omul acesta îi
apar ine. Poate face cu el ce va voi!
Rha! Binecuvântat fie Marele Soare pentru
loialitatea lui! Acest om a jignit-o pe Zei a Lunii!
Va fi pedepsit!
Rostind acele cuvinte prea pu in lini titoare,
Julia de Mengden î i apropie chipul livid de cel al
Baptistinei, contemplând cu ur frumuse ea ei
luminoas . Scrâ ni furibund din m sele.
Iar pe tine, prin es impostoare, Marele Soare
- 392 -
te va preda adoratului t u so !
Marele Soare f cu un gest poruncitor. Patru
zboinici îl în car pe Floris.
Tân rul url din r sputeri:
Las-o pe ea Julia... las-o în pace! Nu i-a f cut
nici un r u... E nevinovat ... N-o amesteca în
povestea noastr !
Floris... Floris... ipa Baptistine, îngrozit de
perspectiva de a înfrunta de una singur i
torturile indienilor i supliciul rugului.
Julia de Mengden î i sticli din ii într-un rânjet
feroce.
... vai ce înduio tor... chiar m înduio ez
de-a binelea, draga mea. Numai c vezi tu,
infidelitatea se pl te te. Dintr-o clip în alta va
sosi aici bietul Picior de Lemn care a plâns cu
lacrimi de crocodil dup tine... atâta a tânjit dup
so ioara lui bietul de el, încât se cuvine s aib în
sfâr it parte de ea!
Picior de Lemn! Nu, orice, dar asta nu, mai
bine rugul! se înfior Baptistine.
Ha, ha, nu-i frumos, draga mea, se poate s
vorbe ti a a despre so ul t u? Dac afl i se
sup ? Gata, m-am dus, noapte bun , draga
mea Baptistine! Ha, ha, ha!
Întorcându-i spatele, Julia de Mengden se
adres cu mult deferent c peteniei indiene:
Prietenii Lunii Negre se vor afla aici pu in
înainte a se cr pa de ziu . Dup cum ne-a fost
vorba, îi vor aduce Marelui Soare armele promise,
cu care s poat ine piept fe elor palide, în
- 393 -
schimb, i-o vor cere pe femeia blond pe al c rei

suflet întunecat ca cerul de noapte f stele
apas crime f num r... Pe ceilal i prizonieri
Marele Soare îi poate p stra sau ucide, dup cum
va pofti!
În tot timpul cât Julia vorbise, Marele Soare nu-
i dezlipise ochii de Baptistine. Disperat , tân ra
i l capul pe spate. Lacrimi t cute i se
rostogoleau pe obrajii pârli i de soare. F o
vorb , Marele Soare în bra ul, în semn c
festinul victoriei putea începe. Cât ai clipi,
zboinicii aduser un elan proasp t doborât i îl
puser la fript pe rugul de la picioarele
Baptistinei. Marele Soare se a ez dinaintea
focului, cu fa a spre prizonieri, î i aprinse pipa,
puf i de câteva ori din ea, apoi, inând-o între
din i, ridic plictisit privirea spre Julia de
Mengden care îi a tepta r spunsul.
R spl tit fie zâna Lunii Negre pentru ajutorul
ei... Marele Soare î i va face datoria de c petenie
Paducas!
Baptistine era prea cople it de disperare ca s
observe c Marele Soare gr ise ca un adev rat
normand. În schimb, Juliei de Mengden nu-i
sc pase ambiguitatea ireat a r spunsului.
Oricum, nu putea insista, a a c prefer s i
alunge fugitiva senza ie de a fi fost tras pe sfoar
i se îndrept spre coliba în care r zboinicii
Paducas îl azvârliser pe Floris.
Cinci ani... de cinci ani a tept s îmi iau
revan a! Ah, î i mul umesc ie, Belzebut! Bine c
- 394 -
exist diavol pe lumea asta! mârâi redutabila

creatur , în timp ce urca treptele rudimentare ale
unei sc ri cioplite într-un trunchi de copac.
În pia a din mijlocul satului, s rb toarea era în
toi. Indienii cântau i dansau ferici i. Din pragul
colibei, Julia le vedea siluetele profilate în lumina
ro iatic a rugului aprins la picioarele Baptistinei.
În colib se intra nu printr-o u , ci printr-un soi
de perdea din franjuri aspre, esute de mân .
Julia de Mengden o d du într-o parte cu un gest
violent. Ochii ei cenu ii scânteiau în întuneric
utându-l pe Floris. Tres ri auzindu-i vocea
batjocoritoare,
Iat -ne în sfâr it singuri, draga mea!
s îi r spund , Julia de Mengden aprinse o

candel de seu i se apropie de el ca s verifice
dac frânghiile de la mâini i de la picioare nu se
rgiser . Precau ie inutil . Indienii nu f ceau
nimic de mântuial . Cu trupul legat fedele , ca un
caltabo , Floris z cea pe un pat de lemn acoperit
cu o cerg viu colorat . Patul era pus pe patru
pari ubrezi sub care se afla o vatr din bolovani.
Floris tia c în nop ile r coroase, ca s se
înc lzeasc , indienii puneau c rbuni aprin i sub
lavi e. Voia s spere c Julia nu avea s îl pun la
propriu pe j ratec. Deocamdat , imprevizibila
viper se mul umea s stea aplecat deasupra lui,
cu un surâs dr cesc pe buze.
Ultima oar când ne-am v zut, dragul meu
Floris, te-am expediat în Siberia, î i aminte ti?...
- 395 -
De ast dat ai s pleci pe lumea cealalt , la un

loc cu mironosi a ta iubit ... ha... ha... tii bine c
nu glumesc, nu-i a a? Rhaa...
Principala calitate a lui Floris era curajul. i,
totu i, citind în ochii Juliei o glacial
încrâncenare, începu s tremure ca un copil, nu
atât pentru el, cât pentru soarta Baptistinei, care
sese s -i înfrunte de una singur pe indieni.
Floris tia prea bine c Julia n-avea s -l ucid
imediat. Prea surexcitat de victorie dorea s î i
savureze pe îndelete r zbunarea. Gentilomul
trebuia s profite de acele pre ioase momente de
gaz i s le speculeze în folosul lui. Pletele
diabolicei f pturi îi atingeau obrazul.
Floris oft .
Trebuie s recunosc, draga mea, c pân i
sub sutana asta inform te ar i înc mai
frumoas i mai a toare decât îmi aminteam
eu!
Julia de Mengden se ridic râzând.
Ha, ha, ipocritule, s nu crezi c -mi po i
înmuia inima cu complimente ieftine... Marele
Soare o s-o predea pe Baptistine a ta lui Picior de
Lemn... tii ce-o s -i fac ? S i spun eu... Mai
întâi o s-o lege fedele , cum e ti tu legat acuma, i
o s-o dea pe mâna lui Falc Rupt , s se distreze
i el ni el... de altfel, te asigur, c eaua o s fie
încântat , se d în vânt dup pira i.
Cu bun tiin , Julia g sea cuvintele care s -l
neasc cel mai adânc. Floris strângea
neputincios, din pumni. V rsându- i veninul,
- 396 -
Julia se îndrept spre un cuf r de lemn. Ca i

cum ar fi fost singur în înc pere, î i scoase
sutana de c lug r dezgolindu- i trupul zvelt, cu
forme minuscule, aproape androgine. Cu total
lips de pudoare, îngenunche în fa a cuf rului i
scoase din untru o somptuoas redingot din
catifea purpurie, încheiat cu brandenburguri
aurii ce coborau pân la jum tatea pulpei. În acea
inut masculin , Julia de Mengden î i v dea
adev rata ei natur : jum tate femeie, jum tate
rbat, un demon cu farmec malefic.
Se apropie din nou de Floris i se aplec spre el.
În mâna dreapt inea un pumnal, lung, cu lam
aurit .
Vezi, a putea s te ucid pe loc, dar o s mai
tept m pu in, dragul meu Floris, vreau s auzi
gemetele iubitei tale când va înc pea pe mâna lui
Picior de Lemn.
Floris o întrerupse:
Julia, explic -mi te rog un singur lucru: de ce
o ur ti într-atât? Ce i-a f cut?
M prive te! Afl , dr gu ule, c v urm resc
de luni de zile, tiu totul despre voi... La Noul
Orléans frumoasa ta e acuzat de a-l fi ucis pe
Giron, da... valetul pe care a i avut impruden a
-l abandona i legat de un copac i c ruia i-a
truns în inim acest vârf de pumnal...
Lama pumnalului se rezema de gâtul lui Floris.
Julia ap u or. Câteva pic turi de sânge nir
din pielea crestat de metalul ascu it. Floris
încerc s i mi te gâtul. Lama se înfipse i mai
- 397 -
adânc.
Pumnalul acesta î i va curma i ie zilele...
Cine a jignit-o pe Julia de Mengden i-a semnat
condamnarea la moarte... Julia de Mengden nu
iart i nu las nepedepsit nici un cuvânt, nici un
gest de ofens . Du cu tine în infern acest adev r!
Femeia se ridic în picioare. Se preg tea oare s
ridice bra ul i s împlânte pumnalul între a
asea i a aptea coast a prizonierului, cum se
pricepea atât de bine s o fac ?
O ur sc, Julia, o ur sc! O ur sc cel pu in la
fel de tare ca i tine, îng duie-mi s m r zbun i
eu pe ea!
Glasul lui Floris vibra de sinceritate. Ura era
singurul sentiment din lume la care Julia era
sensibil , dovad c , brusc interesat , î i
îmblânzi privirea i se a ez pe marginea patului
încruci ându- i picioarele lungi i dezgolite pân
la coapse. Floris turba s se tie imobilizat ca o
mumie. St pânindu-se, i se adres Juliei cu voce
surd , persuasiv .
Dezleag -m , Julia, i ai s vezi de ce este
înc în stare un b rbat pe care tii bine c l-ai
tulburat dintotdeauna!
Julia clipi nervos.
Rhaa... Floris... numai s fi vrut tu, Floris, i
împreun am fi ajuns departe... Paducas sta e o
brut i un dobitoc.
Julia îl privea neîncrez toare. Brusca schimbare
de atitudine a lui Floris o nelini tea. Pe de alt
parte, Floris era probabil singurul b rbat care o
- 398 -
interesase cu adev rat, singurul pe care îl dorise

i de care nu avusese parte.
Glasul lui Floris insista, insinuant.
tii bine c sunt sincer, Julia... cândva,
demult, în Rusia ne-am aflat în tabere opuse, dar
asta apar ine trecutului... Aici, în colonie, mi-ar
prinde bine s am lâng mine o femeie de teapt
i voluntar i, mai ales, ambi ioas ca tine...
Crede-m , pe cuvânt, pu in îmi pas de
destr lat aia mic ... Se compar ea cu tine?
Ce reprezint ea prin compara ie cu o femeie de
calibrul t u?... Nimic... Haide, Julia, desf -mi
frânghiile i las -m s i dovedesc c de cinci ani
de zile i pân ast zi am p strat vie în sufletu-mi
amintirea ta. E ti frumoas ... ai frumuse ea
ve nic a zei elor, Julia... în visele mele am tânjit
mereu dup tine, cu nespus regret... cum s te fi
uitat, Julia...
Acum Floris îi vorbea pe ruse te, cu o voce
personal i insinuant .
Buzele Juliei se lipir brusc de ale lui.
Deodat Julia se ridic .
Nu te speria, m întorc...
Cotrob i iar i în cuf rul ei, scoase o sticlu cu
o licoare vi inie, o turn într-un pocal de argint i,
îngenunchind lâng patul lui Floris, i-o d du s o
bea.
Floris o privi nelini tit.
Nu cumva îmi oferi otrav ? întreb el pe
jum tate în glum , pe jum tate îngrozit.
Julia de Mengden se aplec asupra victimei sale.
- 399 -
Vreau s fii al meu... este un filtru de

dragoste.
i ca s -i risipeasc orice urm de îndoial , b u
ea îns i jum tate din con inutul pocalului, apoi
ridic cu o mân capul tân rului ca s poat da i
el pe gât restul b uturii le in tor de dulce i
alcoolizat . Floris nu credea în asemenea scorneli
be ti i totu i, de cum înghi i „filtrul”, sim i c -i
ia foc sângele în vine. Îi zvâcneau tâmplele, inima
îi b tea s -i sar din piept, nu mai era un b rbat,
ci un animal în plin rut.
Pentru prima oar în via a mea nu mai sunt în
stare s iau o decizie, nu sunt în m sur s -mi
controlez pornirile! î i spuse disperat Floris.
Julia de Mengden rânji satisf cut .
Recunoa te c sclifositele alea de la curte nu
se pricep la a a ceva... Nu-i nemaipomenit s te
afli în st pânirea unei femei?
Floris închise ochii cu un geam t. Julia nu se
gr bea.
Deodat î i ridic pumnalul în mâna dreapt .
Floris n-avu nici m car timp s se întrebe dac îi
sunase ceasul. Ab tându-se ca un fulger asupra
lui, lama ascu it despic frânghiile de pe trupul
lui, una câte una. Era liber. Cu un muget de
bucurie, Floris o r sturn pe Julia imobilizând-o
sub el.
Capitolul XXI
- 400 -
Huresohn!40 Bestie! Tic losule!

Julia de Mengden se zb tea ca scoas din min i.
Cu for e înzecite, Floris o intuia pe pat,
înf urând cu dexteritate frânghiile împrejurul
acelui trup ispititor pe care de atâtea ori fusese la
un pas de a-l st pâni.
Julia fierbea de mânie neputincioas ,
nepricepând în ruptul capului cum de voin a lui
Floris se dovedise mai puternic decât
afrodisiacul.
Acum rolurile se inversaser . Floris se aplec
asupra Juliei. Ochii ei cenu ii îl fulgerau cu
indicibil ur . Dac în loc de iri i Julia ar fi avut
dou pistoale, Floris ar fi fost de mult mort.
E ti o n pârc ... dar n-am curajul s te ucid,
prea e ti frumoas ! murmur Floris folosind
aproape acelea i cuvinte pe care i le optise
cândva cu ironie, sub baldachinul Regentei.
Rhaa... oooh!
Era prea de tot. În bu indu-se de furie, Julia
le in .
Floris stinse candela i se furi afar din colib .
Totul p rea calm. Se l s lunece la p mânt în
lungul unui pilastru i se ascunse o clip sub
colib ca s chibzuiasc , dar i ca s î i vin în
fire. Se sim ea moale ca un prunc i picioarele îi
tremurau nervos. Prin fa a ochilor îi treceau
perdele de foc. Îl durea tot corpul, fiece osi or,
fiece mu chi. Supraomenescul efort f cut pentru
a rezista „filtrului” i a o anihila pe Julia de
40 Fecior de târf .
- 401 -
Mengden era cea mai frumoas dovad de

dragoste pe care o putea oferi Baptistinei.
i totu i, cumplitele acuza ii aduse acesteia de
tre monstruoasa nem oaic r mâneau înscrise
cu litere de pucioas în mintea lui. Ca s uite,
scutur din cap i respir de câteva ori cu nesa
aerul r coros al nop ii. Înviorat, începu s se
târasc pe burt spre mijlocul satului. Sub
stre inile de trestie ale colibelor se aflau aliniate
chiupuri înalte, cu ap de ploaie. Floris î i
cufund c ul palmelor într-un chiup i b u cu
nesa , n jduind s mai atenueze astfel urm rile
nefaste ale drogului. Obrajii îi dogoreau. i-i sp
îndelung, frecându- i cu palmele barba epoas
de dou zile, apoi porni tiptil spre pia eta din
mijlocul satului. Un spectacol fascinant se oferea
privirilor sale. Be i turt , r zboinicii înarma i cu
arcuri i topori ti dansau în jurul focului care
trosnea zvârlind spre cer jerbe de scântei, ca tot
atâ ia licurici. Feciorii i fecioarele Paducas
reau cu agilitate i f ceau figuri dintre cele mai
complicate pe un ritm sincopat, marcat de câ iva
muzican i cu ajutorul unor cochilii de scoic pline
cu pietricele. A eza i pe vine, în cerc, b trânii se
înfruptau din ni te ciosvârte sângerânde, sco ând
din când în când sunete guturale.
Floris se înfior . Baptistine disp ruse. La gândul
s lbatecii o mâncaser , Floris sim i c i pierde
min ile. Uitând de orice pruden , o lu la goan
drept spre foc dar se opri, din fericire, în ultima
clip , în umbra unei colibe, dându- i seama c
- 402 -
paduca ii se desf tau cu resturile elanului

sacrificat ceva mai devreme, îi veni inima la loc.
i, totu i, unde era Baptistine? i unde era
Marele Soare?
Dumnezeule! Picior de Lemn!
Cu siguran c piratul i nemernicul de Falc
Rupt se puseser de acord cu c petenia
indienilor s livreze armele în schimbul fetei.
Floris privi împrejurul lui. Cât timp st tuse legat
de stâlp, observase c una din colibele satului era
mai înalt i mai spa ioas decât celelalte. De
bun seam acolo se afla „palatul” Marelui Soare.
Printre cr turile pere ilor mijea o gean de
lumin . Floris porni pe burt într-acolo. Spre
mirarea lui, nu întâlni nici picior de straj .
Paduca ii î i s rb toreau în corpore biruin a.
Floris se întreb o clip dac nu era mai bine s
i elibereze întâi prietenii i împreun cu ei s
porneasc pe urmele Baptistinei, dar teama de a
ajunge prea târziu îl decise s ac ioneze de unul
singur, imediat. Chiar dac Baptistine se afla înc
în via , destinul ei atârna de un fir de p r. Floris
du ocol „palatului”. Din untru nu se auzea nici
o mi care. Deodat un hohot cristalin de râs
sun din interiorul colibei. Floris înghe .
Vorbele înveninate ale Juliei de Mengden i se
înv lm eau în minte: „O s-o dea pe mâna lui
Falc Rupt , s se distreze i el ni el, de altfel, te
asigur, c eaua o s fie încântat , se d în vânt
dup pira i”.
Cu mân tremurând , Floris î i terse
- 403 -
broboanele de sudoare rece ce-i n diser

fruntea. Refuza s cread c Baptistine dec zuse
într-atâta... Dar din nou un hohot de râs
provocator îi înghe sângele în vine. Nu mai
înc pea nici o îndoial . În caban se afla
Baptistine. St pânindu- i cu greu impulsul de a
se repezi în untru, ca o ghiulea sc pat din tun,
Floris î i lipi ochiul de cr tura dintre chirpici i
arpanta de lemn a colibei. Nu era obi nuit i mai
ales detesta s spioneze i s trag cu urechea,
dar de ast dat trebuia s afle de ce anume era
într-adev r capabil Baptistine. Nu mic îi fu
mirarea s constate c în caban nu se afla nici
urm de pirat. Furios, î i încle ta pumnii. În
mijlocul cabanei, Marele Soare sta a ezat cu
picioarele încruci ate pe o rogojin , în fa a unor
castrona e pe jum tate goale. Î i scoase penele
din p r i î i sp lase chipul de hidoasele însemne
cu vopsea ro ie. F ele p rea mult m i tân r i,
primejdios de atr tor...
O privea cu v dit interes pe Baptistine care,
tol nit lene pe o piele de ap, degusta cu
delicate e de pisicu alimentele dispuse în fa a ei,
pe podea. Renun ând la bluza i la pantalonul ei
sfâ iat, le înlocuise cu o rochie indian . Cu
excep ia obrazului pârlit de soare, tân ra nu
rea s se resimt de fel dup cumplita zi pe
care o tr ise. Dimpotriv , destins i vesel , avea
aerul c se distreaz de minune.
Vai, Mare Soare, în via a mea n-am râs atâta!
Femeia cu ochi de lumin trebuie s în eleag
- 404 -
uneori se mai întâmpl ca vân torul s

gre easc inta!
Oh, Mare Soare, e ti un povestitor
nemaipomenit... cu hazul dumitale ai avea un
succes nebun la Versailles... S tii c mi-ar place
te înso esc la o vân toare de coio i!
Floris era stupefiat. i-o închipuise supus celor
mai cumplite suplicii i când colo, poftim, o
reg sea f când ochi dulci c peteniei indiene.
Nedrept ca orice b rbat îndr gostit, în loc s se
bucure c o vedea vie i nev mat , la un pas de
el, Floris era gata s -i repro eze c nu pierise în
chinuri groaznice, strigând cu disperare numele
lui. Se st pânea cu greu s nu sar la Marele
Soare i s -i trag o mam de b taie. Între timp
petenia Paducas se ridicase de pe rogojina lui i
ezându-se lâng Baptistine îi apuc delicat o
uvi de p r, r sucindu-i buclele pe degetele lui
ar mii.
Dac femeia cu plete de aur îl înso te la
vân toare pe Marele Soare, coio ii i bizonii preriei
se vor culca la picioarele lor... rosti indianul cu
glas dintr-o dat r gu it de emo ie.
Ei, haide, nu exagera! Oricum, Mare Soare,
îmi face pl cere s descop r c am în fa a mea o
persoan în care se îmbin fericit umorul i
poezia!... constat Baptistine cu toat
convingerea.
Încurajat, Marele Soare o apuc de mân .
Ru inat, Marele Soare ar dori ca femeia cu
plete de miere s ascund în adâncul inimii sale
- 405 -
sup rarea hienei pentru felul cum s-a purtat cu

ea! Marele Soare cunoa te obiceiurile din ara
femeii cu plete de lumin i tie multe despre
sufletul fe elor palide. Marele Soare a deprins
limba femeii cu plete de lumin petrecând o vreme
într-o misiune a unor buni c lug ri capucini. El
respect unele fe e palide, dar se i teme de
comia lor. De aceea Marele Soare Paducas i-a
pus în gând s sperie fe ele palide ca acestea s
nu mai pun piciorul pe meleagurile noastre i s
lase poporul meu s tr iasc în pace, dup legile
lui... Dac femeia cu plete de lumin tace i
streaz în inima ei sup rarea vulpii izgonite din
bârlogul ei, Marelui Soare nu-i vor ajunge toate
zilele vie ii lui de coiot viteaz pentru a se c i...
Indianul vorbea cu un accent bolov nos, nelipsit
de un anume farmec. Cu un zâmbet fermec tor,
bun s vâre în p cat to i sfin ii Paradisului,
Baptistine cl tin din cap:
Dar nu sunt de fel sup rat , Mare Soare...
Recunosc c în timpul zilei nu mi-a fost u or, iar
seara, când v-am v zut c aprinde i rugul acela, o
cam b gasem pe mânec , dar acum m simt
minunat... Acum tiu c Marele Soare are o inim
bun , curat i dreapt !
Un mârâit de satisfac ie ni din gâtlejul
Marelui Soare.
Femeia cu plete de aur nu se în eal ... într-
adev r, Marele Soare iube te dreptatea i
cinstea... tocmai de aceea nu prea are cugetul
împ cat tiind c trebuie s i calce cuvântul
- 406 -
dat...
Cum a a, Mare Soare?
Baptistine clipea des, pref cându-se a fi
nedumerit . Ame it de fulgerele albastre ale
ochilor ei, indianul amu i o clip .
Nu vrei s -mi spui? E o tain ? se alint
Baptistine.
Marele Soare a hot rât s nu o dea înapoi pe
femeia cu plete de aur apului b trân i urât
mirositor care trebuie s soseasc dintr-o clip în
alta i...
Baptistine îl întrerupse b tând fericit din
palme:
Oh, Mare Soare, cât de modest i de generos
ti! Picior de Lemn este o bestie... Fere te-te s ai
de-a face cu el, o s i pricinuiasc numai
necazuri. Vai, Mare Soare, te ador! Poftim, uite cât
de recunosc toare î i sunt!...
Dou oc ituri sonore dovedir c Baptistine îl
rutase pe amândoi obrajii pe indian. Z cit,
acesta nu îndr znea s cread c o asemenea
minune i se putuse întâmpla. Profitând de
fâstâceala lui, mecheri a î i urm neab tut
planul.
Înc din prima clip când l-am v zut pe
Marele Soare am în eles c sufletul lui nobil nu se
putea înjosi s fac pe placul unor câinoase fe e
palide i s dea pe mâna lor pe bunii mei prieteni
cu piele neagr ... Oh, Mare Soare, fe ele palide din
dep rtata mea patrie de peste m ri i ri sunt
oameni cinsti i i curajo i aidoma bravilor t i
- 407 -
zboinici Paducas... Nu toate fe ele palide sunt

tic loase... Spune, prea-bunule Mare Soare, nu-i
a c ai s te înduri i ai s -l salvezi din ghearele
Lunii Negre pe omul cel alb care m întov ea?
Cu bra ele întinse, Baptistine implora mila
indianului. Buclele blonde îi încadrau îngere te
obrazul luminat de un zâmbet supus. Marele
Soare o privea vr jit. Un geam t surd se auzi din
pieptul lui i, nemairezistând ispitei, Marele Soare
o îmbr a cu patim pe Baptistine în timp ce
buzele lui murmurau cuvinte stranii, probabil
declara ii de iubire în limba paducas.
Rhaa... femeia cu plete de miere mi-a aprins
sângele, de cum i-am v zut ochii de peruzea.
Indianul o culc pe Baptistine pe pielea de ap.
Tân ra îl cuprinse dr stos cu bra ele pe dup
gât.
Mare Soare, pentru ca prima noastr noapte
fie cu adev rat binecuvântat ... rogu-te,
elibereaz -l pe omul alb din ghearele Lunii
Negre...
Marele Soare se încrunt . Dep rtându-se de
Baptistine o privi b nuitor. Se vedea cât de colo
nu se l sa dus de nas i, oricât ar fi dorit-o pe
Baptistine, tia s î i p streze luciditatea.
A adar este adev rat, omul cu ochi verzi este
arm sarul iepei cu coam aurie!
Baptistine neg energic din cap.
Da de unde, Mare Soare?... este... este fratele
meu de lapte i nimic mai mult, de asta in la el i
doare sufletul s îl tiu în puterea acelei
- 408 -
vr jitoare blestemate... fie- i mil de el... afl c ...

nenorocitul este cam slab de înger... ei, da,
racul nu e întreg la minte... doctorii no tri au
cut i ei ce-au putut pentru el, dar... r mâne un
biet bolnav... Acum în elegi, Mare Soare, de ce
trebuie s veghez asupra lui? De i e fratele meu
mai mare, eu, sora lui mai mica, îi port de grij de
când m tiu... Te rog, Mare Soare...
Sinceritatea Baptistinei ar fi înduio at i
pietrele, iar Marele Soare era, se vedea treaba, un
familist, pentru c s ri pe dat în picioare i,
întinzându- i bra ul deasupra tinerei femei, rosti
solemn:
Marele Soare dore te ca femeia cu plete de aur
aib sufletul senin în noaptea întâlnirii ei cu
taurul îndr gostit... Va porunci credincio ilor lui
zboinici s îl ad posteasc la loc sigur pe
rbatul cu ochi verzi.
Satisf cut , Baptistine zâmbi gale , întinzându-
se ca o pisic .
A tept cu ner bdare întoarcerea Marelui
Soare!
mas singur , Baptistine se întinse pe spate
i începu s ron ie un porumb fiert. Era destul
de mul umit de cum decurgeau lucrurile, de i se
întreba cum avea s o scoat la cap t cu indianul.
Închise ochii, n jduind ca o dat mai mult
destinul s îi întind o mân de ajutor...
Ai merita s te las cu taurul t u îndr gostit,
tr toareo!
La auzul acelui glas, Baptistine deschise
- 409 -
speriat ochii. Floris o smuci brutal de mân ,

silind-o s se ridice de jos.
P i... eu...
Da, tiu, dup toate-toate ai mai vrea s i i
mul umesc!... Haide, vino... i mai ales, nu face
zgomot...
Floris o trase dup el. Ie ir tiptil din colib .
Floris s ri peste trupul Marelui Soare.
Dumnezeule, l-ai omorât! gemu Baptistine.
Nu prea e ti original , de fiecare dat spui
acela i lucru... Doar l-am adormit ni el pe
amorezul t u!... mârâi Floris enervat.
Exasperarea îi cre tea din clip în clip , direct
propor ional cu ingratitudinea. Cu
promptitudinea câ tigat de îndelunga lui
practic în materie, târî în grab corpul Marelui
Soare în întunericul de sub stâlpii de sus inere al
colibei i îl acoperi cu un morman de crengi. Apoi
o apuc din nou de mân pe Baptistine i o luar
la fug spre marginea satului. În urma lor, focul
din vatra satului se consuma lent. Din mormanul
de j ratec se în a când i când o flac scurt
la lucirea c reia se z reau trupurile indienilor
doborâ i de b utur i de cina prea copioas ,
dup cum dovedea sfor itul lor zgomotos.
Floris se îndrepta spre poieni a unde tia c se
afl prietenii lor de culoare. Luna tocmai se
ascunsese înd tul unor nori negri i
amenin tori.
Au! împiedicându-se de o crac , Baptistine se
trezi în bra ele lui Floris. Aflat înc sub influen a
- 410 -
afrodisiacului, Floris o strânse n valnic la, piept.

Aha! Asta înseamn c Julia n-a apucat s -l
ceasc ! î i spuse Baptistine fericit .
Un fo net de frunze uscate îl puse în alert pe
Floris. Se desprinse de Baptistine i se întoarse
fulger tor spre stânca de dup care tocmai nea
spre ei o umbr . Ager ca o panter se azvârli într-
acolo i îl prinse de gât pe atacator.
A..., a..., a... aoleu, maic , m iculi a mea!
horc ia nenorocitul sub strânsoarea de cle te a
lui Floris.
Tu e ti, Jeannot?
Flois... plin es micu este cu tini... bun... vini
lepede dup mini!
s mai piard vremea cu întreb ri de
prisos, cei doi tineri îl urmar pe agerul fl u
spre o potec abrupt . Floris o inea din nou
strâns de mân pe Baptistine. În sui alunecau la
tot pasul i grohoti ul se surpa sub picioarele lor.
Ocolir un mal surpat i ajunser pe versantul de
deasupra poienii.
Plieteni no tli sunt aici! opti Jeannot,
ar tând spre intrarea unei grote.
Fantome negre se foiau în bezna nop ii. B rba ii
înf urau cu cârpe copitele cailor.
Nu lipse te nimeni? întreb Floris în oapt .
Hannibal i M ce le ie ir în întâmpinare.
Nu, Flois... Blavo Jannot, noi nelini tit pentlu
plin es micu i pentlu tini... acum voi aici, noi
to i plec m!
Trebuia s fi plecat f noi! spuse Floris.
- 411 -
Dlept cine ne iei, Flois? îl b tu Jeannot pe

um r.
Drept ni te seniori, prieteni! murmur
admirativ gentilomul.
Prea adesea de-a lungul vie ii îi fusese dat s
constate reac ia oamenilor în fa a primejdiei, ca
nu tie c în locul lor mul i al ii nu ar fi
pregetat s porneasc la drum, l sându-i balt .
Femei i copii plecat mai demult cu locotenent
Padel i Nago. Ajungem din ulm la ei!
Negrii înc lecar câte doi pe caii neîn eua i.
Floris s ri în spinarea ultimului arm sar i,
întinzând mâna Baptistinei, o s lt ca pe un fulg
i o a ez în spatele lui. Mai întâi pornir la pas,
ca s nu fac zgomot. Copitele învelite în cârpe nu
scoteau nici un sunet pe poteca bolov noas . De
abia când ajunser pe firul v ii îmboldir cu
lcâiele în burt caii care se lansar în galop
întins. Între timp cerul se limpezise i luna le
lumina calea ca-n palm .
Baptistine î i petrecu strâns bra ele pe dup
gâtul lui Floris. Se lipea de el i tân rul sim ea
cum îi tresalt sânii în ritmul galopului. Ar fi dat
orice s se poat opri s îi mângâie trupul
încordat ca un arc. În loc de asta î i îmboldea i
mai nebune te calul.
Fugarii galopau de vreo jum tate de ceas când
deodat din umbra unui perete stâncos se
desprinser câteva mogâlde e.
Hei, st i, ini sânt i? se auzi un glas
tremur tor de’ femeie.
- 412 -
Nu flic la tini, Tonton, noi suntem!

Da... prin esa unde-o hi, blegilor, s nu dea
dracu’ s-o fi l sat acolo, c ... se r oi Néné.
Ce-a i f cut cu porumbi a mea? se nelini ti
trâna Elisa, pe care Nago de abia izbutea s o
in în spinarea calului s u.
Sunt aici, dragele mele, nu v fie team , nu
sc pa i voi de mine a a u or...
e p cat! se pi ig ie r ut cios Emilie.
Floris î i îndrept calul înspre ea. Emilie se f cu
mic la pieptul locotenentului Pradel.
Domni oara de Belle-Isle înfrunt adversit ile
destinului cu un curaj admirabil de care, din
cate, nimeni nu pare a fi con tient, remarc
veninos locotenentul.
Oh, Feli , Feli ! e dr gu din partea a m
aperi...
Ia te uit , pe locotenentul nostru îl chem
Feli ! coment ironic Baptistine.
urat s constate c logodnica lui p rea s î i
fi g sit o pereche pe m sur , Floris socoti c era
mai prudent s bat în retragere. Trase de frâu i
i întoarse calul în loc, nu înainte ca Baptistine
apuce s zvârle o r utate fostei sale rivale.
E ti cam ciufulit , draga mea! Vezi dac nu
tii s te piepteni singur ?!!
S orpie!...
Zi-i ‘nainte prin es , nu te l sa, bine-ai atins-o
pe plo ni a asta cu fumuri!...
rba ii se privir cu în eles. Muierile n-aveau
decât s se ia la gâlceav cu alt ocazie. Acum nu
- 413 -
era vreme pentru a a ceva. Dând pinteni cailor,

Floris porni ca vântul înspre Soare-R sare.
Dac totul se desf oar conform planului, în
zori suntem pe malul râului Arcansas, î i spuse
el, încercând s nu se gândeasc la Baptistine, a
rei prezen îi înfierbânta pân la delir
sim urile. Ca i cum ar fi ghicit ce se petrecea cu
el, Baptistine î i lipea obrazul de omopla ii lui.
suflarea ei fierbinte p trundea prin zdren ele
ii, biciuindu-i sângele.
Slab de înger! Auzi colo, asta a g sit ea de
cuviin s spun despre mine s lbaticului la de
indian!
Floris încerca din r sputeri s se monteze
împotriva Baptistinei. Rezultatele erau minime.
Ca s i ostoiasc dorin a nebun de a o cuprinde
în bra e trebuia s inventeze altceva.
ritul soarelui îl g si în aceea i stare de
extrem agita ie i a are. Neavând încotro,
fugarii se oprir pentru popas. Slei i de oboseal ,
caii trebuiau l sa i s î i trag sufletul.
Ca o fiar preg tit s î i atace prada, Floris n-o
sl bea o clip din ochi pe Baptistine, spre hazul
fetelor de pe Pont-Neuf. Coaps Vesel i Néné î i
deau coate, chicotind cu în eles. Dup ce se
întinse de-i trosnir oasele, Baptistine schi
câ iva pa i spre o tuf de mure. Cu ochii sticlind
lubric, Floris se lu dup ea. Baptistine se l în
genunchi s culeag un pumn de fructe. Cu pa i
de lup, Floris se apropie de ea i o cuprinse în
bra e pe la spate. Surprins , Baptistine se
- 414 -
întoarse i î i lipi fruntea de pieptul lui.

Oh, Floris, Floris...
Glasul ei era atât de tandru i de blând, încât
Floris se ru in pentru pornirile-i animalice.
Dac te-ai fi atins de str ina aceea, nu te mai
iertam niciodat ! opti Baptistine cu un zâmbet
angelic i, desf cându-se bini or din îmbr area
lui, o lu la fug spre tovar ele lor de drum.
Floris o urm posomorât.
Tic loasa mic ... a ghicit totul i acum se
distreaz pe seama mea.
Tocmai înc lecau, când M ce strig îngrozit:
Plivi i... acolo!
Din urm se apropia cu mare vitez un nor de
praf stacojiu.
În galop! r cni Floris, vindecat instantaneu de
chinul lui erotic.
Strig te s lbatice r sunau pe deasupra preriei.
Paduca ii h uleau dezl uit. Floris tia c sclavii
luaser to i caii din sat. Probabil c Marele Soare
i chemase în ajutor vecinii risipi i pe flancul
muntelui.
Se auzeau împu turi r zle e. Din goana
calului, Floris întoarse capul. În fruntea indienilor
galopau Julia de Mengden i Marele Soare.
S ne desp im! url Floris.
Hannibal i M ce îi pricepur inten ia. Urma i
de vreo dou zeci de femei i copii cotir fulger tor
spre apus, îndreptându-se spre albia secat a
unui râu, în vreme ce Floris, Jeannot, Pradel i
ceilal i î i continuar goana spre est. Floris se
- 415 -
felicit pentru tactica lui. L sându-i în plata

Domnului pe Hannibal, M ce i ceilal i, indienii
se luar dup grupul condus de el. Nu mai
înc pea nici o îndoial , Paduca ilor pu in le p sa
de negri; altul era elul lor.
Sumbru, Floris îi strig peste um r Baptistinei:
Marele Soare al t u ine mor s î i încheie
noaptea!
Ca i Julia ta! replic r ut cios Baptistine.
Nu era nici momentul, i nici locul s se certe,
cu atât mai mult cu cât urm ritorii câ tigau pas
cu pas teren.
Floris deslu ea vocea strident a Juliei:
Prinde i-i de vii, îi vreau vii!...
Caii fugarilor începeau s dea semne de
oboseal . Floris î i îmboldi disperat arm sarul
sim indu-l c înmoaie galopul. Bietul animal era
numai spume. Deodat îl podidi sângele pe urechi
i dup câteva fuleuri ov ielnice se n rui la
mânt. Jeannot se opri i el.
Salveaz-o tu! zbier Floris luând-o în bra e pe
Baptistine cu inten ia de a o pune pe calul
fl ului. Prea târziu. Paduca ii se aflau la o
azvârlitur de b . Orice împotrivire era
zadarnic . Indienii î i încordar amenin tor
arcurile. Floris se a ez înaintea Baptistinei
ocrotind-o cu propriul trup. Singura i derizoria
lui arm de ap rare erau pumnii. Avea s înfrunte
ge ile cu pieptul gol. Marele Soare ridic bra ul.
Ha, victorie, ha!... jubila Julia Mengden cu un
zâmbet hain.
- 416 -
De ast dat victimele nu aveau cum s -i mai

scape. Un trosnet de arm o amu i. Calul i se
cabr însp imântat. O pat purpurie se l ea pe
ma a diabolicei f pturi. Ochii cenu ii îi fulgerau
cu ur pe Floris i pe Baptistine.
O s mi-o pl ti i, nemernicilor... gemu ea
furibund, pr bu indu-se pe gâtul arm sarului.
Spre marea mirare a lui Floris, Marele Soare i
paduca ii î i înfrânar caii i r maser locului.
Un pâlc de c re i se apropia vertiginos
amenin ându-i pe indieni cu pu tile lor. Floris
sufl u urat. Erau Adrien, Feodor, Li Kang,
Grégoire, Ciceron, dar i Gaëtan D’Artaguette,
Populus de Protais i... to i fo tii logodnici al
Baptistinei: contele Jéodard Castillon du Rocher,
Ernaudan de Gastagnac i Yann Le Gallic. Pentru
prima oar de la debarcarea sa în Louisiana,
Floris le adres acestora din urm un zâmbet
amical.
Indienii se regrupau. Doi r zboinici luar de
stru calul Juliei...
Pu ca lui Adrien înc fumega.
Sunte i teferi, fr ioare? strig tân rul conte
de Villeneuve-Caramey.
Chipul lui calm dovedea c nu era de fel
impresionat de fapta comis . O împu case pe
Julia drept pedeaps pentru toate f delegile ei.
Pe cai! porunci contele de Villeneuve-Caramey.
Marele Soare pornise de unul singur spre ei, în
galop.
Adrien duse pu ca la ochi.
- 417 -
Nu... nu, Adrien, nu trage!

Auzind strig tul disperat al Baptistinei, Adrien
lu degetul de pe tr gaci. Marele Soare înainta
acum la pas. Se opri i în lancea deasupra
capului s u împodobit cu pene.
Fe ele Palide nu mai au a se teme de noi....
spl tit fie femeia cu plete de aur pentru
strig tul ei m rinimos... de-acum poate p si
nestingherit , împreun cu oamenii ei, inutul
indienilor Paducas...
Tân ra c petenie schi un gest vag înspre zarea
pe a c rei linie tremurat , ca într-un miraj, p rea
unduie te ceva...
Baptistine d du s se apropie de indian. Floris o
apuc de plete i o trase scurt înapoi.
Oh, Mare Soare, îmi pare sincer r u de
întors tura pe care au luat-o evenimentele... În
sfâr it, î i mul umesc pentru cina de asear , m-
am sim it minunat, ai fost o gazd fermec toare!
Marele Soare duse mâna la inim , se înclin
adânc, i, întorcându- i calul în loc, se înapoie
seme la r zboinicii s i i cu to ii pornir în galop
spre a ez rile lor pitulate în inima mun ilor
ro ietici.
Ei, ce zice i? Un adev rat gentilom! exclam
Baptistine suind pe calul lui Adrien.
Singura care îi inu isonul fu Tonton.
Asta da b rbat! Ferice de nevestele lui! turn
ea gaz peste foc.
Floris o fulger mânios.
Néné i Coaps Vesel îi reg siser cu încântare
- 418 -
pe Gaëtan i Populus. Grégoire o îmb rb ta pe

Elisa. Georges-Albert op ia pe um rul st pânului
u. Ciceron se îmbr a cu Jeannot. Floris se
urc pe acela i cal cu Jeannot. Din mers Adrien îi
explic lui Floris cum de le d duse de urm .
Eram absolut convins c vei alege calea spre
rit, fr ioare... Cu ace ti domni m-am întâlnit
la Bâton Rouge... mi-au jurat bunele lor inten ii
fa de tine i de Baptistine i ne-am oprit cu to ii
la han...
La Papa Lardo? îl întrerupse Floris zâmbind.
Întocmai... l-am luat pe departe la întreb ri. i
ne-a pomenit de un grup de solda i, apoi de un
re solitar cu ochi verzi i bucle negre. Am
în eles pe dat c era vorba de tine, fr ioare.
Dar italianul tia c am pornit spre r rit, pe
urmele solda ilor.
E adev rat, Floris, dar ui i c sunt fratele t u?
Te cunosc eu! râse triumf tor Adrien salutându-l
ceremonios cu tricornul.
Lui Floris nu-i ardea îns de glume. Alb ca
varul, privea int înainte.
Dar pe tia îi cuno ti?
Ajunseser pe malul râului Arcansas. Floris o
ciupi de bra pe Baptistine:
Acum în elegi de ce indianul t u a f cut pe
generosul? în fa a lor era un pluton de vreo sut
de solda i care se desf ura cu repeziciune în
tr tori, t indu-le calea. S fi f cut stânga-
mprejur nu avea sens. Însemna s cad iar în
mâinile indienilor Paducas. Un c pitan de str jeri
- 419 -
se apropie agale, urmat îndeaproape de oamenii

i.
Domnilor, din porunca Excelen ei Sale,
guvernatorul Louisianei, v arestez. Ave i
amabilitatea de a ne preda femeile i negrii spre a
fi judeca i de tribunalul din Noul Orléans.
i dac refuz m? fulmin Floris.
În acest caz, domnule, avem ordin s v
împu m! La un semn al ofi erului solda ii
ridicar arma la um r. Fugarii erau încercui i. Nu
le mai r mânea decât s se predea.
Baptistine se întoarse spre Floris. Ochii lor se
întâlnir o clip , dar ca s nu îi dea timp s vad
cât era de disperat, tân rul întoarse capul într-o
parte. Interpretând gre it gestul lui, Baptistine se
cu p mântie la fa . Cu mi ri automate, de
somnambul , desc lec de pe calul lui Adrien i
se îndrept lent spre solda ii regelui.
- 420 -
Capitolul XXII
De câteva zile ploua m runt i rece. Vântul de

miaz -noapte uiera sinistru. Cu itul lui te
trundea pân la oase. Înfrigurat , Baptistine î i
potrivi alul pe umeri. Hornul de la sob era
înfundat. Blidul cu linte nefiart , cina ei din acea
sear , r mânea înghe at, în schimb fumul
înec cios r bufnea în înc pere cu fiece nou
rafal de vânt. Tu ind i l cr mând, Baptistine se
apropie de fereastra z brelit , f geam, i î i lipi
fruntea de fierul rece. Ochii ei tri ti priveau f
vad câmpia pustie, peste care la noapte avea
cad iar i bruma. Aici anotimpurile se
succedau altfel i se ar tau mult mai aspre decât
- 421 -
în dulcea a Fran . Baptistine se înfior cuprins

de un tremur nervos. Î i frec palmele, trop i în
loc i î i înf ur mai strâns alul în jurul
trupului, dar tot nu se înc lzi. De frig, i se
învine iser pân i buzele. Totu i, refuza s se
lase prad disper rii chiar dac iarna sosise pe
neanun ate, de pe o zi pe alta, f perioada de
acomodare cu frigul a toamnei. Aici nu exista
toamn . Iar iarna se instalase de trei luni... trei
interminabile luni în care Baptistine se v zuse
târât din post în post de-a lungul Mississippi-
ului i al afluen ilor acestuia.
Separat de prietene i de tovar ii de drum, n-
avea nici cea mai vag idee despre soarta lor,
dup cum nu primise nici un semn de via de la
Floris i Adrien. Poate c asta o i durea cel mai
tare. Oare z ceau i ei azvârli i într-un fund de
temni ? Sau poate c guvernatorul îi exilase pe
cine tie ce insul pustie, dac nu cumva...
Alungându- i gândurile negre, Baptistine oft i
i aranj cu un gest ma inal buclele blonde pe
care cu oarecare efort izbutise s i le coafeze de
una singur , dup ce î i confec ionase „moa e”
din tivul rochiei. În clipa desp irii, Floris îi
duse de în eles c soarta ei îl las rece. Asta
însemna c în ipoteza în care domnul de
Vaudreuil s-ar fi milostivit de cei doi fra i i i-ar fi
eliberat Floris se reîntorsese fericit în bra ele
nenum ratelor lui iubite, iar Adrien se afla
negre it în drum spre Fran a, p sindu- i sora
vitreg în voia sor ii...
- 422 -
Ca s î i des epeneasc degetele amor ite de frig,

Baptistine pianot pe marginea ferestrei notele
unui mar . Inactivitatea o exaspera. De afar , de
dup un gard viu de m ce , cineva începu s
îngâne t nat un cântec de o sfâ ietoare
triste e. Dincolo de gardul de epi se afla un sat de
indieni Natchez. Melopeea era în ton cu triste ea
Baptistinei. Dou lacrimi grele se prelinser pe
obrajii palizi al captivei.
Cineva r sucea o cheie în broasca de la u a
temni ei. Baptistine î i terse gr bit ochii. Ca în
fiece sear înainte i dup cin , î i f cu apari ia
temnicerul ei, c pitanul d’Etcheparre, înso it de
doi solda i.
A i ispr vit de mâncat, doamn ? întreb
pitanul pe un ton neutru.
Nici nu am început, domnule, lintea asta nu
se poate mânca.
Sunt dezolat, doamn , acesta este regimul
de inu ilor de la Fort Toulouse!
Ca un o tean con tiincios ce sunte i,
domnule, nu m îndoiesc c v supune i ordinelor
care v cer s m lichida i prin înfometare! replic
agresiv Baptistine.
Îmi fac datoria i tocmai de aceea prefer s nu
dau curs ironiilor voastre doamn !
pitanul d’Etcheparre î i înso i cuvintele de un
gest care indica solda ilor s i s ia blidul cu sup
i, întorcându-se pe c lcâie, porni spre u .
Clocotind de furie neputincioas , Baptistine
strânse pumnii i, ca s nu izbucneasc în plâns,
- 423 -
i înfipse unghiile în palm , pân la sânge. Îl ura

de moarte pe acel basc brutal i nemilos care,
dup cum b gase ea de seam , se purta câine te
i cu indienii din sat. În trei luni de captivitate nu
izbutise s îi dibuie nici o sl biciune omeneasc ,
de i se str duise din r sputeri s îi înmoaie
inima, simulând rând pe rând iubire, disperare,
tandre e, furie, revolt , lacrimi, crize de nervi, ba
chiar le inuri. Totul se dovedise inutil. Bascul nu
mar ase nici la avansurile i nici la amenin rile
ei. Pân la urm Baptistine optase pentru ironie
i dispre glacial, în ton cu temperatura din fort.
Când s treac pragul, c pitanul întoarse capul
i îi spuse peste um r:
Ah, era s uit, doamn , v rog s v preg ti i
de drum, mâine în zori plec m!
Iar i, exclam Baptistine. i încotro, m rog?
Nu am primit ordin s v dezv lui destina ia
noastr , doamn ... Preg ti i-v i basta!
i dac refuz? se o rî Baptistine, trântindu-se
ostentativ pe salteaua murdar , din paie putrede,
de pe patul din scânduri noduroase.
Atunci, cu tot regretul, v previn c voi fi
nevoit s fac uz de for , doamn !
De-abia a tept s-o v d i pe asta! Sunt chiar
curioas cum ve i proceda! r spunse batjocoritor
Baptistine, întorcându-se cu fa a la perete.
pitanul închise u a dup el i r suci de dou
ori cheia în broasc . Oftând amar, Baptistine se
acoperi cu pledul ferfeni it i închise ochii. Oricât
i fr mânta creierii, nu izbutea s priceap
- 424 -
atitudinea guvernatorului. În sinea ei aproape c

regreta c Floris nu îl omorâse când îl pocnise cu
vaza în cap. De ce prefera Vaudreuil s o târasc
din fort în fort în loc s o aduc de-a dreptul la
judecat la Noul Orléans, i s ispr veasc o dat
bâlciul?... Ceva din ra ionamentul guvernatorului
îi sc pa. Era clar c acesta temporiza aducerea ei
dinaintea instan ei. Dar ce anume, doar el singur
tia...
Baptistine încerca s socoteasc timpul pe
degete. Va s zic , dup ce o arestase,
d’Etcheparre poruncise solda ilor lui s duc
grosul prizonierilor la Noul Orléans, în timp ce,
înso it de numai cincisprezece dintre str jerii lui,
traversa râul Arcansas i o instala pe Baptistine
la Fort d’Orléans, pe malul fluviului Missouri.
Petrecuser acolo trei s pt mâni, apoi se ivise un
sol cu ordinul ca Baptistine s fie transferat la
Saint Louis, într-un bastion de la confluen a
Mississippi-ului cu Missouri. Baptistine începuse
se cread Masca de Fier. Era tratat cu mult
respect, dar avea regim de prizonier de stat.
Sejurul la Saint Louis durase doar câteva zile
dup care coborâser cu o plut pe cursul
Mississippi-ului pân la Insula estoaselor, unde
d’Etcheparre o închisese pe Baptistine în fortul
Proudhômme. Câ iva plantatori încercaser s ia
leg tura cu ducesa de Belle-Isle, dar fuseser
categoric respin i. Nu mai înc pea nici o îndoial :
Baptistine avea regim de pu ria !
Singurul lucru pe care izbutise s îl ob in de la
- 425 -
temnicerul ei fusese s îi aduc o lad cu haine,

ca s î i poat înlocui rochia indian , zdren uit
de atâta purtare. În schimb, rug min ile ei de a se
spovedi unui preot r seser f ecou. Pân la
urm i se îng duise s mearg la biseric ,
stra nic p zit i cu chipul acoperit de v luri. În
timpul slujbei nu avea îns voie s adreseze
nim nui cuvântul. Oricum, acela era singurul
moment pl cut al captivit ii ei, de i triste ea i
fervoarea disperat a comunit ii indienilor
cre tina i aveau darul s o deprime înc i mai
u.
În fiecare zi, Baptistine f cea un t mb u
nemaipomenit, cerând s fie dus în fa a unui
tribunal.
În locul vostru, doamn , eu nu a fi atât de
gr bit , ricana d’Etcheparre.
Dup ce o mutase pentru o s pt mân la Fort
Maurepas, pe malul lacului Pontchartrain,
d’Etcheparre pornise iar i la drum. Poruncise
oamenilor s i s ocoleasc Bâton Rouge i
navigaser la vale pân la Fort Condé, la v rsarea
râului Mobile, apoi urcaser pe firul afluentului
Alibamous pân la Fort Toulouse, unde se aflau
acum.
i mâine o lu m iar i din loc... dar de ce, de
ce tot periplul acesta istovitor? se întreba a mia
oar Baptistine.
Nu izbutea cu nici un chip s adoarm , de i
între timp se înc lzise chiar prea tare. S ri jos din
pat, î i scoase alul, fusta i boleroul. Se preg tea
- 426 -
se culce la loc, când deodat de afar se auzi

un soi de trop it. Camera Baptistinei se afla la
etajul al doilea, într-unul din cele patru bastioane
fortificate în stil Vauban41, adic în semilun .
Edificiul din bârne i c mid era înconjurat de
un gard înalt prev zut cu o pasarel din scânduri
pe care patrulau zi i noapte str jerii. Camera
Baptistinei d dea cu spatele la râu i cu fereastra
la câmpie. Afar nu se vedea nimic. Luna tocmai
se ascunsese înd tul unor nori amenin tori,
prevestitori de z pad . În pofida beznei,
Baptistine intuia c dincolo de pasarel se
petrecea ceva. Vântul de miaz -noapte se mai
domolise i gerul se mai înmuiase. Obi nuindu- i
treptat ochii cu întunericul, Baptistine deslu i în
bezn sumedenie de umbre înghesuite unele în
altele.
Indienii din sat! murmur mirat Baptistine.
Întreaga comunitate p rea s se fi adunat acolo.
rba i, femei i copii, se strângeau unii în al ii,
trop ind f o vorb . T cerea lor era cu atât mai
impresionant .
Deodat Baptistine clipi speriat . O p laie
ro ietic se în ase spre cer. În spatele gardului
de m ce , undeva în apropierea satului indian,
ardea ceva. Fl rile luminau ca ziua. Nu, nu mai
înc pea nici o îndoial : focul nu izbucnise în
apropierea satului, ci chiar în sat. Cineva
incendia metodic colibele indienilor Natchez.
41 Vauban, Sebastien Le Preste, Mare al al Fran ei (1633-l707), a perfec ionat sistemul de

ap rare al ora elor.
- 427 -
Femeile începur s geam în bu it, în vreme ce

rba ii î i smulgeau din p r benti ele împletite
cu pene, în semn de doliu.
Gata, am ispr vit cu voi nesp la ilor, gata,
valea, lua i-o din loc sau v ciuruiesc târti ele!
url în noapte glasul c pitanului d’Etcheparre.
Nemernicul, opti Baptistine încle tându- i
degetele de z brelele ferestrei.
Înso it de câteva g rzi, bascul se apropiase în
galop de ceata indienilor. Solda ii învârteau
deasupra capului tor ele cu care tocmai
incendiaser satul. D’Etcheparre î i ridic în aer
crava a.
Pleca i, satul vostru nu mai exist ... n-a i vrut
m crede i pe cuvânt... terge i-o de aici,
duce i-v spre izvoarele Alibamous-ului! Acolo e
locul vostru!
La auzul acestor cuvinte, unul din natchezi,
dup toate aparen ele c petenia lor, f cu un pas
înainte i îl înfrunt cu mândrie pe basc.
Poate c Marele Frate Alb nu tie c cei din
neamul meu au tr it în satul M rul Alb cu mult
mai multe luni decât firele de p r din capul lui i
oasele str bunilor no tri...
O salb de împu turi curm vorba indianului.
La un semn al lui d’Etcheparre, solda ii î i
desc rcaser armele în aer ca un prim
avertisment, iar acum inteau în plin ceata
indienilor.
Valea, s nu v mai prind pe aici, pleca i
încotro vede i cu ochii, numai s fie cât mai
- 428 -
departe! tun c pitanul.

Baptistine era indignat la culme. Dup ce le
incendiase satul, bruta aceea îi alunga pe
neferici ii s teni ca pe ni te fiare s lbatice.
Nu v l sa i teroriza i... e un abuz! începu s
zbiere Baptistine de dup z brelele celulei.
Auzind-o, c pitanul i solda ii ridicar , ca la
comand , privirile spre ea. Profitând de
stupefac ia lor, Baptistine continu s î i clameze
patetic solidaritatea.
Bravi natchezi... c pitanul nu are c derea s
goneasc . Dreptatea este de partea voastr ,
satul este al vostru... Sunte i ni te oameni liberi i
curajo i... Riposta i... Ap ra i-v ... Ataca i-i!
Nemernicule! Incendiatorule! Brut ! Am s te
denun ! Am s te denun ! Am s te reclam regelui!
Voi spune tot ce am v zut, domnule d’Etcheparre!
Baptistine îl amenin a pe basc intind un deget
acuzator înspre el. Indienii începur s se agite i
vocifereze. C pitanului începea s îi miroas a
zmeri . F cu semn solda ilor s îi in la
respect pe indieni, cu arma la ochi i degetul pe
tr gaci i desc lecând în grab o lu la fug spre
fort.
R zbuna i-v , r zbuna i-v , bravilor natchezi!
Nu v l sa i îngenunchia i! continua s strige
Baptistine, în vreme ce d’Etcheparre i trei solda i
trundeau în tromb în celula ei.
Ah, nu! fur ultimele cuvinte ale prizonierei
înainte de a fi smuls de la fereastr , legat
fedele i azvârlit pe pat, cu un c lu în gur .
- 429 -
A i înnebunit, doamn ? S lbaticii tia sunt

în stare s ne scalpeze! tun c pitanul aplecându-
se deasupra ei.
Tân ra fat se zb tea ca un pe te pe uscat.
Ochii ei ca peruzelele implorau. De piatr s fi
fost i tot i se înmuia inima:
Hoooooh!
pitanul d’Etcheparre îi pricepu dorin a.
Jura i c nu le mai spune i nici o vorb
indienilor?
Baptistine clipi în semn de încuviin are. Bascul
îi scoase cu delicate e c lu ul din gur .
Pen... pentru ce le-ai incendiat satul? întreb
pe ner suflate Baptistine.
pitanul se ridic alene de lâng ea. I se
ruse Baptistinei, sau privirea lui întârzia pe
formele ei eviden iate de c a sub ire de
pânz ?
Pentru c a a am primit ordin, doamn !
Vocea c pitanului era u or alterat . De
oboseal ... sau cumva, de emo ie?
Cum, domnule, a i primit ordin s da i foc
satului? Dumnezeule... Bine, dar pentru ce
motiv?! exclam Baptistine.
Nu am ordin s v comunic motivul, doamn !
replic sec bascul, apropiindu-se de fereastr
pentru a observa cum evolua situa ia în afara
fortului.
Indienii se împr tiau agale. Satul M rul Alb
continua s ard mocnit. C pitanul se întoarse
spre Baptistine i o privi îngândurat. O cut
- 430 -
adânc îi br zda fruntea.

Presupun, doamn , c m urâ i de moarte...
rog, totu i, s ine i seam c sunt doar un
biet militar care î i îndepline te datoria... Nu tiu
i nu vreau s tiu de ce anume sunte i acuzat ,
tiu doar c r spund de soarta voastr în fa a
Excelen ei Sale guvernatorul i prin el, în fa a
Majest ii Sale Regele! încerca i s v odihni i,
doamn , peste trei ceasuri pornim la drum...
Baptistine holb ochii uluit . Cu o blânde e de
care nu l-ar fi crezut niciodat capabil, bascul o
acoperi cu p tura i p si gr bit înc perea.
Un imperceptibil zâmbet de satisfac ie înflori pe
buzele Baptistinei. A adar, c pitanul d’Etcheparre
se dovedea i el un b rbat ca to i ceilal i. Nu era
de piatr , cum îl crezuse pân atunci. Iat c
sase s se vad c prizoniera îi tulbura
sim urile. În inima tinerei fete ren tea speran a.
Fericit , adormi bu tean.
Convoiul prizonierei c torea de câteva ceasuri
bune. Trecuser prin vadul râului Alibamous. S-
ar fi p rut c se îndreptau spre vest. Aveau s se
opreasc iar i în vreun fort sau... inta lor final
era Noul Orléans? Baptistine ardea de ner bdare
afle r spuns la aceast chinuitoare întrebare.
Vremea se mai înc lzise. Nu mai ploua i un
soare palid str pungea ici i colo norii tot mai
sub iri. Hurduc it într-o calea ca pr dit , cu
arcurile rupte, Baptistine se c znea zadarnic s
reasc ceva printre scândurile pe care c pitanul
le b tuse peste ferestrele portierei. Încerc rile ei
- 431 -
erau oricum inutile. Traseul ales de basc ocolea

cu grij orice a ezare omeneasc .
Se apropia de amiaz când domnul d’Etcheparre
porunci solda ilor s i s descalce i s lase caii s
se odihneasc . Solda ii aprinseser un foc i
puser la înc lzit ceaunul cu fiertur de bob i
sl nin . N rile Baptistinei erau pl cut gâdilate de
efluvii de cafea, rachiu i tutun. B rba ii din
colonie începuser s se deprind s puf ie din
pip , ca indienii. Furioas c numai pe ea o l sau
închis , ca un oarece într-o curs , Baptistine
începu s loveasc cu pumnii în portiera b tut
în cuie.
Deschide i! Deschide i-mi! Vreau s ies s -mi
dezmor esc i eu picioarele...
Cum nimenea nu p rea s o aud , Baptistine se
hot rî s fac t boi, ipând, izbind cu umerii i
cu picioarele în portier .
Ajutor! S ri i! Ajutor!
Portiera se deschise aproape instantaneu.
Nelini tit, c pitanul d’Etcheparre î i strecur
capul în calea .
Ce vi se întâmpl , doamn ?
La auzul acelei întreb ri, Baptistine îi arunc o
privire asasin .
Cum ce mi se întâmpl , domnule? Mi se
întâmpl s -mi fie foame, sete i r u, în co ciugul
sta ambulant!...
Regret, doamn , dar din motive de securitate
nu am voie s ... s ...
Un urlet s lbatic t ie vorba ofi erului. Acesta
- 432 -
tres ri i se întoarse s vad ce se petrece. Un

soldat de-al lui se pr lise la p mânt cu o
geat înfipt între omopla i.
Aaah! Al i doi o teni c deau secera i. Strig tul
de lupt al indienilor r suna de jur împrejurul
taberei. Francezii erau înconjura i.
Ad posti i-v ! Fiecare s i ia în primire
postul!
pitanul d’Etcheparre alerg spre subalternii
lui, încercând s încropeasc ap rarea convoiului.
În z ceala general uit s mai închid portiera
de la calea . Cu iu eal de pisic , Baptistine
profit de ocazie i s ri în tufi uri. Târându-se pe
burt , se ascunse între ro i. Ceea ce vedea printre
picioarele cailor în galop nu era deloc vesel.
Hoarde de indieni Natchez cu însemnele
zboiului pictate pe chip i pe piept se învârteau
în cercuri tot mai strânse împrejurul ei.
Baptistine î i mi îngrozit pumnul. Ace ti
indieni pacifica i, în sufletele c rora bunii c lug ri
iezui i sem naser s mân a cre tinismului,
reau cu mult mai fioro i, în revolta lor, decât
lbaticii Paducas... C petenia satului M r Alb
chemase în ajutor to i natchezii din împrejurimi.
În total erau vreo dou -trei sute de r zboinici pe
când deta amentul bascului num ra doar
dou zeci i cinci de solda i.
Ce i-o fi trebuit idiotului stuia de c pitan s
îi provoace? î i spuse Baptistine, care nu tia
dac s î i blesteme zilele pentru a fi picat într-o
capcan de unde nu tia dac mai scap cu via ,
- 433 -
sau s se bucure c atacul îi oferea nesperata

ans de a se eclipsa discret...
Deocamdat situa ia era cam albastr ... Solda ii
tr geau în draci... Natchezii c deau secera i de pe
cai, dar în locul celor r pu i veneau mereu al ii i
al ii, în num r tot mai mare.
Cercul indienilor se strângea v zând cu ochii.
Deodat c petenia M rului Alb scoase un strig t
gutural. La auzul acelui semnal, natchezii î i
ridicar simultan caii în dou picioare i se
aruncar dintr-un salt în ultimul „careu” al
francezilor care se ap rau acum cu baionetele.
Vaierele de agonie se amestecau cu urletele de
victorie, de ur i de groaz . Topori tile indiene
sf râmau este, retezau gâturi i membre într-un
lm ag de trupuri, dominat de un miros
înec cios de fum i sânge. Caii se cabrau i
nechezau asurzitor. Francezii se ap rau cu
energia disper rii. Un grenadier cu cinci s ge i
înfipte în spinare str punse cu baioneta doi
indieni care r spl tir zburându-i capul de pe
umeri. Prinzându-l din zbor, cu un chiot de
bucurie un al treilea r zboinic îl înfipse în vârful
ncii i începu s plimbe în galop trofeul printre
combatan i. Rezema i cu spatele de calea , trei
elve ieni se ap rau viteje te, blestemând în
dialectul lor. iroind de sânge se cl tinau pe
picioare dar nu se d deau b tu i, doborând orice
indian le trecea prin preajm . M celul era de
nedescris. În doar câteva minute, pa nica lunc a
râului Alibamous se preschimbase într-o câmpie a
- 434 -
mor ii i r zbun rii.

Un soldat alsacian care în vremea captivit ii
Baptistinei se oferise întotdeauna s îi
îndulceasc traiul f cându-i m runte servicii, se
pr bu i în iarba înalt , cu beregata despicat de
la o ureche pân la cealalt . Din carotida retezat
sângele nea ca dintr-un izvor, udând leoarc
pe Baptistine, care încremenise, necutezând nici
respire... Terorizat de acel masacru inutil,
declan at de o stupid nedreptate, Baptistine
închise ochii. Dinspre liziera p durii se auzeau
cnete neomene ti: natchezii luaser prizonieri
doi str jeri francezi i îi scalpau de vii, mânuind
cu abilitate cu itul... Tobo arul c zuse i el în
mâna indienilor care îl legaser de un copac i se
distrau s -l ciopâr easc cu de-am nuntul.
Auzindu-l cum url , Baptistinei i se ridic p rul
ciuc ...
Nu v teme i, doamn , n-am s -i las s v
prind de vie! La auzul acestui glas sepulcral,
Baptistine deschise ochii. Cu arcada despicat ,
pitanul d’Etcheparre se furi ase pân la ea sub
calea i îi proptea în tâmpl eava pistolului
înc rcat.
Adio, doamn !
Baptistine se rostogoli pe o parte.
Ai înnebunit, dobitocule?! Ce- i veni? Nici nu
gândesc s mor! protest în oapt tân ra.
Bascul o apuc de umeri:
Nu ave i încotro, doamn , ne-a sosit ceasul!
În ochii c pitanului lucea o sticlire dement .
- 435 -
Baptistine se smulse furioas din încle tarea lui.

i-o fi sunat dumitale! Dac nu i-ai fi scos din
min i cu tâmpenia aceea, nu s-ar fi ajuns aici! tii
ceva? Eu, una, m-am s turat de dumneata!
Doi natchezi se târau spre calea . C pitanul
d’Etcheparre î i ridic pistolul i le zbur creierii
cu dou gloan e trase de la câ iva centimetri
distan .
Ame it , Baptistine î i terse obrazul stropit de
sângele celor doi.
Bascul se apropie de ea.
O s murim oricum, doamn , dac nu ast zi
i aici, mâine sau în zilele imediat urm toare,
cosi i de Marea Calamitate!... Se apropie... Auzi i-
o cum vine!...
Deocamdat Baptistine nu auzea decât
vacarmul b liei. În câteva minute, ultimul
supravie uitor avea s fie lichidat f mil .
pitanul horc ia spunând cuvinte f noim .
Deodat se repezi la Baptistine i o lu în bra e,
lipind-o cu spatele de sol.
Trei luni m-ai chinuit... de trei luni îmi doresc
te in în bra e, s î i mângâi trupul... acum
sunt fericit!... o s mor, dar o s mor deodat cu
tine...
Buzele c pitanului c utau febril gura
Baptistinei. Scârbit , aceasta se zb tea încercând
se elibereze, dar c pitanul o inea ca într-o
menghin .
Cretinule! Dementule! Nu tii s vorbe ti decât
de moarte!... Idiotule... La ule! izbucni Baptistine
- 436 -
în culmea exasper rii i, degajându- i în sfâr it

mâna stâng , îl plesni cu furie peste obraz. Livid,
ofi erul îi d du drumul.
Doamn , nimeni n-a îndr znit vreodat s
acuze de la itate un basc! Afla i c v iubesc ca
un nebun i v voi dovedi-o pe loc... Vede i
lumini ul acela? O s -i atrag pe to i indienii într-
acolo... ca s , v dau r gazul s fugi i în direc ie
opus , spre perdeaua aceea de stejari...
Ascunde i-v acolo pân dup c derea nop ii i
cerul s v aib în paza lui... Adio, doamn ...
Înduio at , Baptistine sim i c îi dau lacrimile.
Mai c -i venea s nu îl lase pe bietul c pitan s se
sacrifice pentru ea. Întinse chiar mâna s îl
opreasc , dar acesta apucase s ias de sub
calea i, ridicându-se în picioare, r cnea ca un
leu:
Haaah! S lbaticilor... maimu elor... Haaah!
Veni i aici s vede i cum se lupt i moare un
basc!
Tr gând cu amândou pistoalele deodat ,
pitanul îi secer pe indienii din imediata lui
apropiere i o lu la goan , ca un taur împuns de
un, spre lumini ul cu pricina.
Ua-ua! Ua-ua! Ua-ua!
Ferm convins c principalul s u du man încerca
îi scape, c petenia M rului Alb î i ridic suli a
îndemnându- i r zboinicii s îl urmeze. Natchezii
îi l saser balt pe cei câ iva r scula i care înc le
mai ineau piept cu ultimele puteri i se repezir
pe urmele bascului. Ajuns în mijlocul lumini ului,
- 437 -
acesta se întoarse brusc i azvârlind pistoalele

desc rcate trase sabia din teac i se arunc
asupra urm ritorilor s i. O clip ului i de acel
nea teptat atac, indienii ripostar violent.
Îngrozit , Baptistine v zu cum zeci de suli e se
înfigeau în trupul c pitanului ce continua s se
lupte cu disperare. Indienii se buluceau care mai
de care în jurul lui. Acum era momentul ca
Baptistine s profite de neaten ia lor. Natchezii se
zbunau cu deliciu pe cel ce le incendiase satul.
Nu erau nici obosi i, nici s tui de sânge.
Dimpotriv , Legea înving torului le cerea s
adune cât mai multe scalpuri.
Baptistine î i scoase într-o clipit fusta greoaie
de stof i, r mas într-un jupon scurt pân la
genunchi, se strecur pe burt printre copitele
cailor pân în apropiere de perdeaua de stejari
unde o rupse la fug cât o ineau picioarele, f
priveasc înapoi. Alerga nebune te, ca un
animal h ituit, cu for e înzecite de formidabila ei
voin de a supravie ui. Undeva în urm indienii
chiuiau victorios...
Baptistine nu îndr zni s se mi te decât dup
derea nop ii. Coco ar pe o crac în vârful unui
arbore, tremura ca varga, minunându-se singur
cum de izbutise s suie pân acolo. Groaza îi
duse f îndoial aripi. Mult vreme dup ce
se refugiase în copac auzise urletele dezl uite
ale natchezilor. Într-un târziu se dep rtaser .
Baptistine b nuia c indienii îi luaser cu ei pe
cei câ iva supravie uitori spre a-i ar ta în satele
- 438 -
lor, ca trofeu de r zboi. Prefera s nu se

gândeasc la soarta crud a acelor nenoroci i care
aveau s pl teasc pentru un ordin absurd dat de
cine tie ce incon tient.
De coco at se coco ase Baptistine în pom cât ai
clipi, dar de coborât nu mai era de loc simplu, mai
ales pe întuneric... Se l s lunece bini or în jos
centimetru cu centimetru. Fiece trosnet de
creang îi înghe a sângele în vene i încremenea
minute în ir cu inima b tând s -i sparg pieptul,
nu alta... Rezemându-se când în bra e când în
picioare, cum f cea în copil rie, când se c ra în
livada de la Mortefontaine, ajunse în sfâr it pe
creanga cea mai de jos, de unde s ri sprinten pe
mântul afinat. Î i zdrelise pân la sânge
mâinile, bra ele i picioarele. i le terse cu
juponul i încerc s se orienteze în p dure, ca
nu cumva s o ia înapoi spre Alibamous. O lun
palid lumina vag p durea. Auzind un clipocit de
ap , porni într-acolo. O cucuvea ip prin
apropiere, speriind-o de moarte. Baptistine sim i
o las i nervii i puterile. Îngenunchind la
poalele unui copac, î i puse capul pe o buturug
acoperit cu o perni moale de mu chi i începu
suspine ca un copil. Nu î i mai dorea decât s
moar , întocmai ca nefericitul acela de basc, i
pentru prima dat via a i se p rea absurd i cu
neputin de îndurat. i din nou gândurile îi
zburau spre Floris. Numai el era de vin . Numai
din pricina lui se afla acolo singur , fl mând i
ap rare, într-o ar necunoscut .
- 439 -
Plângându- i propria soart , Baptistine se târî

pân la pârâia ul ce susura printre copaci. B u
cu nesa ap curat i rece ca ghea a i, în ciuda
frigului, î i sp obrajii, mâinile i pulpele
însângerate care o usturau cumplit. Dându- i
seama c le ina de foame, î i spuse c poate
totu i merita s încerce s supravie uiasc .
Pentru aceasta, cel mai cuminte ar fi fost s
încerce s ajung la Noul Orléans unde, f s se
lase prins de solda ii regelui, s î i caute
prietenii. Pe urm ... pe urm avea s vad ...
Baptistine privi cerul i se orient dup stele,
cum o înv ase Jeannot în Golful Mexic, la bordul
Frumoasei din Louisiana.
ritul soarelui o g si îndreptându-se cu pa i
hot râ i spre sud-vest. Rupt de oboseal , înainta
ca un automat, f s mai aib puterea s
ocoleasc b ltoacele datorate ploilor toren iale din
ultimele zile. Se împiedica i c dea peste r cini
i h uri inextricabile, dar se ridica i pornea
mai departe. Trestiile îi r neau pieptul i obrajii.
Deodat încremeni. Era sigur c auzise pa i. Se
lipi cu burta de p mânt. Da, nu se în elase.
Cineva se apropia fredonând un cântec.
Baptistine ciuli urechea:
„De când mi-ai ie it în cale
Tra, la, la, la, la...”
Cânt re ul amu i cu gura c scat de uimire. Era
un fl u cu p r blond ca paiul de orez i obraji
îmbujora i de ran s tos. Ochii lui mari i
alba tri o priveau stupefiat pe Baptistine care,
- 440 -
hirsut , în zdren e, cu trupul i chipul însângerat,

se ridica anevoie din m cini uri.
Iertare... domnule, eu... eu... ave i cumva...
articula cu ultimele puteri Baptistine pr bu indu-
se le inat în iarba ud de roua dimine ii.
Capitolul XXIII
Hei, mumucî, cum îi?

D’ap i tiu eu cum i-o hi, c n-o mi cat!
N-o tr zi i?
D’apoi nu, prea r spir lin puicu a!
Biata d ia!
D’ap i da... da’ nu-i conzult, Valmir, s-o inem
i, dac’o hi cu bete ugul ela?
Ei, i tu, m mucî... îi o f ptur a Domnului i
prea’i luminoasî la chip s hie bolând ...
Aiasta nu vra s zâc nic... i-ai mai auzât
Valmire?
icî în sat or hi iar doi mor i dî vârsat... parc’
n-am hi suferit distuli pân’amu, ni’o mai vin’t i
calamitatia aiast’!
Între timp Baptistinei se trezise pe jum tate.

Auzea dialogul celor doi f s -l în eleag îns .
Întredeschise pleoapele. O femeie robust , cu o
bonet alb pus peste p rul c runt, se foia în
jurul vetrei. Salvatorul Baptistine st tea la o mas
confec ionat probabil de mâna lui, din drugi de
lemn. De altfel întreg mobilierul îi dovedea
- 441 -
îndemânarea, inclusiv crucifixul ag at pe perete

deasupra c minului. Înc perea, cu p mânt pe jos,
era s cioas , dar totul str lucea de cur enie.
Baptistine se întinse lene în alcovul ei. O arom
îmbietoare, de sup de varz , îi mângâie pl cut
rile. Se ridic în popone pe salteaua umplut
cu iarb de mare uscat i, cu un zâmbet
fermec tor, î i anun gazdele c revenise la
via ...
Bun diminea a!
Ia’n ti uitî, mâmucî, o înviet. Cum îi, hai?
exclam fl ul.
Ia’n zî, maicî, n’oi hi având bole ni a eia?
Hai?
Femeia se apropie de Baptistine tergându- i
mâinile b tucite i cr pate de munc , cu or ul de
pânz prins în brâu...
Oh, nu, doamn , sunt s toas tun... îmi
este numai foame... îndr zni s m rturiseasc
Baptistine dup o scurt ezitare.
Fl ul cel blond se apropie de patul musafirei
cu un blid de lemn umplut „ochi” cu o sup
deas .
Oh, v mul umesc, domnule!
Baptistine înghi ea hulpav fiertura, f s mai
tepte s se r ceasc . Nu pusese nimica în gur
de dou zile i i se p rea c în via a ei nu gustase
ceva mai delicios. Nici m car celebra sup de
picior de lemn a regelui nu se putea compara cu
acea senza ional zeam de varz . Sub privirile
înduio ate ale gazdelor sale, l i totul, pân la
- 442 -
ultima pic tur , ca o mâ fl mând .

Mai vrai un blidule ? o întreb st pâna casei
cu un surâs încurajator.
Baptistine cl tin timid din cap.
Sunte i prea amabil , doamn , dar nu
îndr znesc s abuzez de bun tatea voastr !...
Fl ul pufni în râs, în vreme ce femeia c runt
îi turna înc un polonic de sup în blid.
Ei, mamzel, nu- i bati capul, la noi e-i în
gu î, î’n capu î! o sf tui el prietenos.
Baptistine se încrunt u or, încercând s prind
sensul exact al vorbelor lui. Între timp femeia îi
adusese blidul aburind. Baptistine îl goli iar i,
privindu- i pe sub sprâncene binef torii. Dup
accentul cu care vorbeau, b nuia c se afl în
locuin a unor acadieni stabili i de pu in vreme în
colonie. Parc auzise ceva despre drama lor, dar
cum nu avusese niciodat de-a face cu vreunul
dintre ei, nu d duse aten ie celor relatate.
Ti-ai împ nat?42 întreb femeia.
Ei, m mucî, d -i pa i, merji încî înceti or43,
spuse b iatul a ezându-se iar la masa de butuci.
Nu, nu, m simt perfect, v asigur!
Baptistine s ri jos din pat. Începea s se
obi nuiasc cu dialectul gazdelor sale care
foloseau expresii str vechi de pe timpul bunului
rege Henric44. În pensionul ursulinelor, unde nu
înv au decât domni oarele de sânge albastru, i
mai târziu, la Versailles, Baptistine nu avusese
42 i-ai venit în fire?
43 E înc suferind .
44 Henric al IV-lea.
- 443 -
prilejul s aud un asemenea grai. În schimb la

ar , la Mortefontaine, unii rani i unii boierna i
sc ta i, dar de foarte veche vi nobil , înc
strau acel limbaj colorat, probabil destul de
apropiat de limba francez originar . Baptistine
îns nu era o mare specialist în lingvistic . Tot
ce o interesa, pe ea era s se poat în elege cu
acei oameni atât de cumsecade i s afle mai ales
unde se afla i care mai era situa ia prin
împrejurimi.
Întâi de toate trebuie s v mul umesc pentru
a m fi salvat, vou , domnule, i desigur vou ,
doamn ... Pe mine m cheam ... ... Jeanne,
da: Jeanne Le Normant! afirm prompt
Baptistine, ni elu ru inat de minciuna gogonat
pe care le-o turna acelor bravi rani, dar socotind
pe bun dreptate c era mai prudent s nu
pomeneasc numele de Belle-Isle, Gongibourno,
Bourguignon i Villeneuve-Caramey, care ar fi
adus imediat pe capul lor poli ia i armata regelui.
Vivat, mamzel Jeanne! Io îs Valmire
Domengeaux, i aiasta-i m muca, amândoi
mântui i de furia gâti elor ro ii45... Pi t tu u’ l’om
pierdut pân’s culegem p pu oiul... Da’ tu,
Jeanne, pi tini i vânt ti-o adus în mla tina eia?
Baptistine se a ez în fa a lui Valmire, în vreme
ce doamna Domengeaux r mase în picioare, cu
bra ele încruci ate peste or ul de buc rie.
Amândoi a teptau cu ner bdare explica iile fetei.
Aceasta nu se l rugat de dou ori:
45 Englezi.
- 444 -
P i... s vede i... m dusesem s -mi vizitez

fratele, încartiruit în garnizoana de la Fort
Toulouse, pe malul Alibamous-ului. Tocmai
plecam spre Noul Orléans, când am fost ataca i de
natchezii r scula i. M cutremur de groaz s v
spun, dar cred c indienii au m cel rit to i
solda ii... Eu am sc pat cu via datorit
pitanului care le-a distras aten ia natchezilor...
Ce groz vie... am alergat toat noaptea ca s m
dep rtez de locul acela blestemat... când m-ai
sit dumneata, domnule, eram la cap tul
puterilor... m ascundeam... mi-era team c e ti
tot un indian, încheie Baptistine, f s le spun
cel pu in tot atât de fric îi fusese s nu dea
peste solda ii guvernatorului.
Adânc impresiona i, Valmire i mama acestuia
cl tinar din cap. Baptistine combinase cu atâta
abilitate adev rul i minciuna, încât cei doi nu se
îndoir nici o clip de veracitatea spuselor ei.
D’ap i i soartî vitrigî pi mititica aiasta! se
it buna matroan . Maicî Pre istî, i le-o hi vin’t
lbati ilor eia s ri m el reasc pi cri tini?
Baptistine î i scutur buclele încâlcite i pline
de noroi uscat.
Nu e numai vina lor, doamn , c pitanul de la
Fort Toulouse le incendiase satul, din ce motive,
nu tiu...
Valmire i mama lui se privir cu în eles.
D’ap i, va’zâcî, o ajuns i la Alibamous. Pânî
la noi, pi valea Mobileului, îi un pas. Valeu,
mumucî, i ni fa im?
- 445 -
Tonul lui Valmire exprima o adânc nelini te...

Dar nu în eleg: de ce v este team ? exclam
Baptistine.
Cum nu tii?
Mimica nedumerit a tinerei fete era mai
elocvent decât orice r spuns.
Nu i’or spus ‘nica, la Fort Toulouse? insist
mirat Valmire.
Oh, în fort circulau atâtea zvonuri! replic
ambiguu Baptistine, care nu le putea m rturisi c
temnicerii nu obi nuiau s dea explica ii i
informa ii prizonierilor lor.
Doamna Domengeaux se închin de mai multe
ori, î i privi fiul ca pentru a-i cere permisiunea s
vorbeasc i, coborând f s vrea glasul, spuse:
Puicu î dragî, te-ai hi izb vit dintr-un iad ca sî
ti pr le ti în aialtul... d’apoi în mai t ti satili or
hi... lumîa zâ i c ar hi în eput la indieni... la
Pontchartrain or cr pat doi pi d’ap i âc nu
intri i nu ies musca di colo... da’ dijeaba, i-o
spui io, când s-o fa i primâvarî i când o sî arzî
iarî soarili, atunci s ti âi, atunci a hi Marea
Calamitati... ‘aracan di noi!
Doamna Domengeaux î i f cu trei cruci.
Baptistine c sc ochii mari.
Dar... ce înseamn asta... ce este Marea
Calamitate? întreb ea, din ce în ce mai
nedumerit .
Valmire î i duse un deget, la buze.
Sst, mamzel Jeanne, nu-i cazul s gr im cu
glas tari, di aista ninorosiri.... sa nu atrajem
- 446 -
duhurili r ii... ori o s ni n deascî i pi noi

ilea... di trii luni o dat v rsatu’n sclavi i’n satili
pieilor ro ii, bag sama c di a eea o i pus
pitanu’ de la Port Toulouse foc la culcu urili
salbati ilor.
Valmire Domengeaux coborâse într-atât glasul,
încât Baptistine de-abia dac -l mai în elegea.
V rsatu’?
D’ap i da, mamzel Jeanne, v rsatu’ negru...
ru’ mieu Alcibiade, salvat i el mintena de
mânia gâtlejurilor ro ii, o aflat d la un sclav
liberat c a din urm Mare Calamitate o bântuit
amu’ dou z i di ani... ic o hi vint cu cor biili,
din Africa... cân’ ti apucî, ti ia un trimuri u cu
fierbin ealî i ap i ti ritiaz o dureri pi ti eaf i
când ti-apucî v rsatu’ negru, ap i atun i îi jali, ti
pa ti coasa Babei tirba i hârle u’ ioclului.
În înc pere se a ternu o t cere ap toare. Nu
se auzea decât trosnetul vreascurilor în vatr i
bolborositul ceaunului atârnat deasupra focului.
Baptistine se foi enervat pe scaun. I se p rea c
gazdele sale se ar tau din cale afar de timorate i
de pesimiste. Pe ea toate istoriile acelea cu
fierbin eli i v rs turi o l sau rece. Pentru ea, cea
mai grozav primejdie avea chipul solda ilor
guvernatorului.
Asculta i-m , domnule Valmire i doamn
Domengeaux, eu spun s nu v pierde i cu firea,
deocamdat sunte i s to i tun i, slav Cerului,
mi se pare c ave i, ca i mine, o constitu ie de
fier, iar bole ni ele nu se prind decât de sl nogii
- 447 -
care o duc toat via a dintr-un bete ug în altul...

important este s nu te gânde ti la r u, i r ul te
ocole te... i dac nu e ti în apele tale, bei o
fiertur de r cini de bumbac i a doua zi nu
mai ai nici pe dracul...
Încrederea i optimismul Baptistinei erau
contagioase. Îmb rb ta i de vorbele ei, cei doi
acadieni se apucar s treb luiasc .
Doamna Domengeaux preg tise pentru
Baptistine un hârd u cu ap fierbinte în care fata
se îmb ie fericit . Mai întâi î i cur sângele
închegat de pe zgârieturile f num r care îi
vrâstau trupul din cap i pân în c lcâie, apoi î i
sp cosi ele n cl ite i ele de sângele curs
asupr -i în clipele masacrului din p dure i la
urm se îmbr cu o fust neagr lung i un
bolerou împrumutate de la buna gazd , pentru c
rochia ei era toat numai zdren e.
Baptistine ardea de ner bdare s plece spre
Noul Orléans, de i se sim ea înc sl bit , iar
acadienii insistau s mai adaste câteva zile în
casa lor.
Valmire se dusese pân în satul vecin, s vând
ni te ou , dar se întorsese mofluz. Mili ii alc tuite
din localnici înarma i p zea cu str nicie intr rile.
Cu toate c molima p rea s bat în retragere,
nemaisemnalându-se nici un caz de boal , s tenii
preferau s r mân izola i. Nimeni nu avea voie
p seasc i nici s p trund în a ezarea lor.
A i v zut, ce v-am spus eu?... lumea face din
ân ar arm sar! spuse triumf toare Baptistine.
- 448 -
Se însera... Baptistine se sui lâng doamna

Domengeaux în patul dublu din lemn de nuc,
sculptat de fiul acesteia, în vreme ce, înf urat
într-o p tur groas de lân , Valmire se culca în
fa a c minului. Baptistine intuia c prezen a ei îl
tulbura pe tân rul acadian, care nu- i g sea nici
locul i nici somnul. Bine crescut, nu îndr znea
priveasc în direc ia patului în care doamna
Domengeaux adormise deîndat , sfor ind de se
cutremurau lemnele în vatr ... În lumina juc
a fl rilor, Baptistine z rea capul blond, tuns
perie, al salvatorului ei. Fl ul îi amintea într-un
anume fel de Floris. Baptistine se foi înciudat pe
salteaua de zegras. De ce î i amintise iar i de
egoistul acela? Ce, el se gândea la ea? Dac nu ar
fi uitat-o, ar fi încercat s îi dea de urm , i,
înc ânat cum îl tia, ar fi g sit-o... Ah, Floris...
Floris... F s i dea seama, începu s
hohoteasc .
Valmire ciuli urechea i, ridicându-se în capul
oaselor, opti:
â’ai p ât, mamzel Jeanne?
Baptistine î i terse nasul încercând s -i
spund printre sughi urile de plâns.
Nimic... adic ... da, adic nu... în sfâr it,
mul umesc domnule Valmire, sunt emo ionat c
mi-ai salvat via a...
D’ap i nu, m lu î al r zbit singuric la
liman, i io îs tari fericit cî... cî... i
Bietul b iat se bâlbâia fâstâcit.
i eu sunt fericit ! îi r spunse sincer
- 449 -
Baptistine.
Simplitatea acadianului o înduio a. Nu se mai
sim ea singur i p sit . Dup câteva zile
petrecute în casa noilor s i prieteni, începu s se
întrebe dac nu cumva ar fi fost mai în elept s
mân pentru totdeauna al turi de ei. La ce bun
se întoarc într-o lume crud i ostil , când
putea fi atât de fericit i de împ cat cu sine,
bucurându-se de darurile simple ale vie ii? O
seconda pe doamna Domengeaux la gospod rie i
la treburile m runte ale minusculei ferme. Uneori,
îl întov ea pe Valmire, care trudea din greu pe
ogorul lui sau îl ajuta s dea de mâncare la porci
i s hr neasc or niile, s coseasc lucerna
pentru iepuri i s preg teasc hrana vi elului.
Acea existen tihnit i senin îi umplea sufletul
de o calm fericire. Îi asculta pe Valmire i pe
mama lui istorisind odiseea alung rii lor din
Acadia... Noua Fran , un paradis cu o atât de
tragic soart .
Afl astfel c Acadia fusese descoperit în 1497
de John Cabot sau, mai corect spus, de Giovanni
Cabotto i de fiul acestuia, Sebastian, cum
preciza doamna Domengeaux, c reia numele
engleze ti îi zgâriau auzul.
Noi suntem fran oji, afirma r spicat Valmire,
explicându-i c Acadia fusese colonizat în 1604,
cu încuviin area lui Henric al IV-lea, de c tre
„Musiu” Pierre du Guast, Seigneur de Monts.
D’ap i ai no tri mo i or vin’t din dul ea
Fran ca s dis neascî iste p mânturi... Le’or
- 450 -
nat i ’or stuchit bojo ii pi jer i ar î ca sî

facî din pustiet ili elea o frumu di arî,
mamzel Jeanne, pi instea me dac vî mint,
Acadia era t tî un juvaier, da’di e era a e? Ei?
D’ap i pentru c acadienii or s pat, s nat,
plivit, or s cerat, tr ierat i stivuit paili, di la
cr pat di zâu i pân -n fapt di siarî, i taman
pintru aiasta ni-or azvârlit afarî din casili
noastri i ni-or prigonit bl st ma ii eia di
ngliezi...
Cu lacrimi în ochi, Baptistine mai afl c în
1713, ca urmare a p cii de la Utrecht, marele
rege46 pierduse definitiv Acadia, l sându-i pe
acadieni s se descurce cum puteau cu ocupan ii
englezi.
Opspr i mii di catoli i, mamzel Jeanne,
oamini blânzi i cu frica lui Dumn u, harni i i
insti i... n-am vrut s jur m credin i
riforma âlor... i nglezii or botizat Acadia noastrî
Noua Sco ie. D’ap i di undi pân undi, c-o hi, c-o
î, la urmî tâlharul ela di guvernator i ngl z o
hot rât s nu ni mai lasî s gr im în graiul nost’
str mo sc i, dac’o v z’t c ni i a a nu ne ghini
di hac, s-o pus pi „Marili diranjament”... voia s ni
diportezî în Massachusets în Pensylvania, or în
Georgia... O u is puzderii di lumi, o risipit
mini... o disp ât familii... D’ap i noi,
acadienii, mamzel Jeanne, eram taman ca ni ti
ogari di vân toari amu inând mirosu’ d
fran uz!... Cu mâmuca i t tu u ni-am luat
46 Ludovic al XIV-lea.
- 451 -
pi iorili la spin ri i om miers... om miers, f s

ni pesi di furni ili eli ro ii, di puri ii, di p duri,
di coio i... D’ap i, om ajuns ‘ai ea; d’apoi pi bieru
tâne-miu l’om pierdut, s’o pr dit în bra ili
noast’ i-ap i ni-om obi nuit cu via a di ai ea...
fran ojii di ai ea îs tari cumsâcadi... i-apoi o vrut
eriul s -mi ie i în cali, mamzel Jeanne... d’ap i
i matali n-ai dormit p rozi... Las’c’am pri eput...
i-amu i-or m rit i fr ioru... d’ap i, dac hi
i hot ti soarta, mamzel Jeanne, io, hm...
io... perlimpinpinul47 matale m-o dat gata... dac
ai vra...
Valmire ispr vise de muls vaca. Se apropie de
Baptistine. A ezat cu genunchii la gur la
poalele unui stejar proasp t înfrunzit, fata î i
ridic privirile spre el. Fl ul era chipe i bine
legat la trup. Cu mâinile în old i cu picioarele
bine înfipte în p mânt, o privea întreb tor. Pe
Baptistine declara ia lui o emo ionase, dar nu voia
ca el s ghiceasc asta. Dup cum nu voia s
recunoasc atrac ia pe care acel b iat sincer i
dintr-o bucat , f complica ii i orgolii, o
exercita asupra sa. Valmire îngenunche lâng ea.
Baptistinei i se puse un nod în gât. Ar fi dat orice
se arunce în bra ele lui, s î i reazeme capul de
um rul lui lat i protector, s respire cu nesa
mirosul lui b rb tesc, în care mireasma fânului
se amesteca cu aroma de tutun, i s se lase în
voia lui.
Manzel Jeanne, di e nu spui ni’c?
47 farmec (în limba acadian n.a.).
- 452 -
Baptistine schi un vag surâs. Acadianul se

aplec spre ea i o lu de mân .
Mamzel Jeanne, e s-o mai lunjim? îmi pla i,
ti o f tucî frumoasî, bunî la suflet i nu i-i fric
ni’c, i nici dî munc ... io zâc c ni-om potrivi
fa em cas bunî împriunî, tu i io, d’apoi, se
zâ i? D’apoi, dacî ti învoie ti s ni cunun m,
atunci ar hi s punem pirostriili di Pa ti, i m jur
din toat s ia noast’ t t’om fa i un bal ’un
osp pi insti...
iatul îi zâmbea dr stos. Obrajii rumeni îi
erau parc mai îmbujora i ca de obicei. Cu
sufletul la gur a tepta r spunsul Baptistinei.
Aceasta se ridic alene de jos. Îi era îngrozitor de
ru ine... A adar, Valmire îi oferea numele,
onoarea i via a lui, pe când ea jinduia pur i
simplu s se lase în voia bra elor sale puternice,
ca orice vagaboand ... Baptistine f cu câ iva pa i
i î i plimb melancolic privirea de jur împrejur
cât vedeai cu ochii. Cl tin energic din cap i
pletele de culoarea mierii i se rev rsar pe umeri.
Nu, Valmire, nu se poate... te implor... iart -
... e ti o fiin minunat ... dac ... dac a fi
fost liber , cu siguran c i-a fi spus „da, vreau
m m rit cu tine”... numai c trebuie s i
rturisesc c ... iubesc un alt b rbat... iart -m ,
poate ar fi trebuit s i-o spun de la bun început,
ca s nu- i dau speran e de arte... Nu tiu nici eu
de ce îl iubesc... nu vreau s -l iubesc, i totu i,
asta e... Tu e ti bun ca pâinea cald ... pe când el
este r u, închipuit, brutal, preten ios, infidel i...
- 453 -
i nici m car nu tiu dac m iube te cu adev rat

ori vrea s m cucereasc din capriciu, ori ca s -
i satisfac vanitatea... oricum ar fi, trebuie s
dau de urma lui... a lui i a celorlal i... prieteni...
evada i, ca i mine... Te-am min it, Valmire... sunt
o prizonier evadat ... Numele meu adev rat
este...
Baptistine povesti îndelung, spunând întreg
adev rul acadianului care nici nu se mir , nici nu
se indign . El însu i supravie uitor al unui
univers dislocat de nebunia oamenilor, se sim ea
cu atât mai apropiat de Baptistine i îi în elegea
drama.
Într-un târziu, Baptistine t cu i închise ochii.
Valmire t cea i el. Cu capul îngropat în mâini. In
grajd vi elul mugea de zor, nemul umit c nimeni
nu-i d de mâncare. Se f cuse târziu. Soarele sta
apun . Baptistine sim i c Valmire o ia de
umeri i o întoarce spre el. Deschise ochii.
Trebuie s v p sesc, Valmire... Am fost
foarte fericit lâng voi, dar de-acum trebuie s
plec spre Noul Orléans... Numai acolo pot afla
ve ti despre el... spuse Baptistine cu lacrimi în
glas.
Valmire o privea cu duio ie.
Di amu înaiti, i hi sora mia, Jeanne!... D’ap i
io tot Jeanne i-oi zâ i... ascult ... eu nu rabz s
nu ti tiu mizericordioasî48... mâni, când s-o cr pa
ziu , i-oi zâ i m mucâi c merem s vindem
pu oiu’ nost, r dic m pânzele, ie im în larg i
48 Nefericit .
- 454 -
socotesc io c dup vreo opt zâli di tras la rami,

om ajungi la ora ul ela.
Uluit de acel limbaj marin resc, Baptistine
casc ochii mari. Dinaintea lor câmpia se întindea
ca-n palm , pân h t, departe, în zare.
Dar bine Valmire... pân la Mississippi e cale
lung ... i pe urm , de unde s lu m noi o
corabie?...
Acadianul o privi n uc. Deodat pricepu i se
puse pe râs.
Oh, ho, ho, ho, ho, Oh, ho, ho, ho, ho, d’ap i,
Jeanne, în graiul nost’, al acadienilor, s ridi i
pânzili vra s zicî c ple i... i „ie ind în larg” vra
zâcesc sî travers m câmpia... tii... grânele
unduiî ca valurili m rii... i „tras la r mi” vra s
zâc c merji ap n... Oh, ho, ho, d’ap i s vedi c
vii di la ora , frumoaso... frumoas coz i
am râtî... ar can di tini... nu vreau sî dai apî la
oari i... d’ap i ai pierdut pe fr âne-tu i erul -
o dat în loc altul, pi mini... pri epi? Nu mai e ti
singuricî pi lume... pri eputu-m-ai?
Valmire Domengeaux o zgâl âi cu blânde e pe
Baptistine. Tandre ea lui o îmb rb ta. Ridicându-
se pe vârfuri, fata îl cuprinse cu bra ele pe dup
gât.
Da, Valmire, am priceput... Oh, Valmire,...
dac ai ti cât te iubesc!
i spunând acestea, Baptistine î i lipi buzele de
obrazul lui.
Ro ind ca o fecioar , acadianul o îndep rt cu
blânde e ferm .
- 455 -
Ah, nu, aiasta nu... Jeanne... ti voi du e la ei

de’o fost mai norocos ca mini... da’ nu ti juca cu
focul, c ni i io nu îi hi di piatr i ni i un sfânt
n’oi hi!
i întorcându-i spatele, fl ul se îndrept cu
pa i ap sa i spre grajdul scund.
A doua zi în zori, Baptistine i Valmire î i luau
mas bun de la doamna Domengeaux. Buna
acadian se învoise f s protesteze ca fiul ei s
o înso easc pe tân ra fat . Cei doi tr geau dup
ei un m gar înc rcat cu saci de porumb. În prima
zi a c toriei, merser cu pas voinicesc.
Baptistine era în culmea fericirii. Cu pu in
imagina ie î i putea închipui c se afl în Isle-de-
France, cu un prieten din copil rie. Valmire avea
grij de toate. El alegea itinerariul, el îndemna
garul, el f cea de mâncare, el preg tea
culcu ul pentru înnoptat. Cu Baptistine se purta
posac, dar atent.
Oh, Valmire, prive te ce luminoase sunt
stelele în noaptea asta. Vezi, în partea aceea tot
cerul e mai luminat... tii, când eram mic îmi
doream s pot urca pân la bolt , s iau de acolo
o stea i s mi-o ag în p r, ca zânele... oft
Baptistine.
Cu bra ele puse sub cap, st tea întins pe o
tur , preg tindu-se de culcare. Peste zi
temperatura crescuse sim itor. Vara era la un
pas. Ca mâine Louisiana avea s fie iar i încins
de soarele necru tor al tropicelor. O boare de
mânt reav n se ridica în aerul înc umed.
- 456 -
Vântul mângâia crengile înverzite ale stejarilor.

Valmire se a ezase cu spatele la Baptistine, la
câ iva pa i distan . Pref cuta lui indiferen o
scotea din s rite. Atâta puritate sufleteasc nu
mai pomenise. Un duh al r ului o îndemn s -l
zgând re. Camaradereasca lui tandre e începuse
o exaspereze. Cu mi ri imperceptibile se
apropie de Valmire. Acesta r mase neclintit.
Ru inat de stratagema ei, o podidi plânsul i,
s î i dea seama ce face, întinse mâna s i-o
pun pe um r. Valmire tres ri ca ars cu fierul
ro u. Baptistine crezu c vrea s îi vorbeasc , s
o consoleze. Când colo, fl ul se n pusti ca un
nebun asupra ei i începu s o mângâie i s o
rute bezmetic, cuprins de o furie erotic pe care
Baptistine nu o mai cunoscuse decât în bra ele lui
Floris, în singura lor noapte de dragoste.
Sunt un monstru, î i spuse Baptistine, în
timp ce se l sa moale în mâinile lui. Î i d dea
seama c ar fi trebuit s se împotriveasc , s
reziste, dar nu mai avea putere. Dimpotriv , se
sim i frustrat când, trezindu-se din delirul lui de
o clip , Valmire s ri în picioare. Privea îngrozit
cerul.
Prive ti, Jeanne... d’ap i sâgur, nu stelili
luminau eriul!
La orizont cerul se înro ise. Baptistine se ridic
i ea, înc ame it de nea teptatul lui atac. Ici-
colo, p laia unor incendii str pungea
întunericul nop ii.
St i s v z ce-o hi! spuse Valmire c rându-
- 457 -
se cu agilitate într-un stejar b trân. Dincolo de

albia râului Mobile, spre Pontchartrain, ardeau
trei sate. Valmire s ri jos din copac i începu s
strâng în grab paturile.
Ei, ce-ai v zut? îl întreb mirat Baptistine.
Valmire o inti o clip , nelini tit.
Musai s o terjem, dr gu a mia Jeanne... nu-
mi miroas a glumî...
Dar la ce-au dat foc... la satele indienilor?
La aceast întrebare a Baptistinei, Valmire
cl tin din cap, cl dind paturile în spinarea
garului.
D’ap i io zâc c nu, ard satili colonilor,
frumoaso.
Baptistine p li.
i... i ast-ce ce înseamn , Valmire?
C ni-o p sit bunul Dumni u... Cum o
dat o leac di c lduricî, s-o împr tiet
Calamitatia... Treb s ridic m ancora i s o
lu m amu noaptia pân b i i mla tini, pân
n’apuc s închiz t ti drumurili... Gata mi-e ti?
Valmire o apuc de mân ca s-o trag dup el.
Baptistine tres ri i î i încle degetele de ale lui.
Valmire, a vrea s i spun c ... începu
Baptistine.
Era nelini tit , a at i propria ei purtare o
nemul umea. Pe de o parte se bucura c între ei
nu se petrecuse nimic, pe de alta regreta c
Valmire nu tiuse s profite de situa ie.
De’amu s nu- i mai hie niciodatî team di
mini, dr gu a mia Jeanne. D’ap i rogu-te, m
- 458 -
iartî, mi-o luat diavolu’ min ili, ‘nie ‘sar ... nu ti

temi pentru fi ioria ta, cum s profit io di
ninoro irea ta, da’ e-s io, animal... gata, merjem?
Da, Valmire... mergem! spuse ap sat
Baptistine urmându- i prietenul.
Planul lui Valmire nu era r u. Tinerii se

deplasau pe timp de noapte i ocoleau micile
localit i. Cu cât se apropiau de Mississippi, cu
atât mai furios bântuia epidemia. O singur dat
încercase s se apropie de un sat german, dar
fuseser întâmpina i cu gloan e.
Cine sunde i foi, bede i-b de drum! le strigase
un glas b rb tesc cu un puternic accent saxon.
Ave i bolnavi în sat? întrebase Baptistine.
Nu v brive te!... C ra i-b !
Îndemnul fusese înso it de o nou salv de
cartu e expediate în crengile s lciilor. Valmire i
Baptistine preferaser s se retrag . De altfel nu
le lipsea nimic. Ziua, înainte s adoarm ascun i
în desi ul p durilor, Valmire întindea capcane
pentru iepuri, a a c hran aveau din bel ug.
Dup incidentul din prima noapte, între
Baptistine i Valmire se stabiliser raporturi
fr ti. Se împlineau zece zile de când plecaser
de la ferm i pe Baptistine începea s o ajung
osteneala. Colac peste pup , i se rupser
înc rile. Când vedea c nu mai rezist , Valmire
lua pe umerii lui înc rc tura m garului i o urca
pe ea în spinarea animalului, ca s îi mai cru e
picioarele.
- 459 -
Ocolul lacului Pontchartrain le lu trei nop i

încheiate. Baptistine z ri de la distan Fortul
Maurepas, unde c pitanul d’Etcheparre o inuse
captiv pentru scurt vreme. Amintindu- i de
bietul basc, Baptistinei i se înmuie inima. La
urma urmei se afla în via numai i numai
datorit lui.
Nefericitul b iat, a fi putut s m port mai
frumos cu el, gândi ea, dispus ca totdeauna la
amare remu ri.
Vocea lui Valmire o smulse din visare. Fl ul
priponise m garul i se apropia zâmbind.
Vin’ s i ar t iva!
Baptistine îl urm . Valmire ridic crengile unei
lcii pletoase. Un miros p trunz tor de n mol
încins i de putreziciune îl izbi în fa . Roiuri de
maringuini h mesi i se n pusteau asupra lor.
Buhaii de balt i broa tele or iau de zor în
mocirla infect . Deodat Baptistine scoase un
strig t de bucurie. Sub clarul de lun , la o
azvârlitur de b , lucea Noul Orléans.
Capitolul XXIV
Ora ul p rea pustiu. Câ iva câini urlau a

moarte. Baptistinei, lui Valmire i m garului nu le
ie iser în cale decât fantome: cer etori piti i în
umbra zidurilor, sp rg tori de profesie h duind
prin casele p site i, ici-colo, câte un sclav
înfometat, p sit de st pânii s i.
- 460 -
Dinspre Pia a Armelor r suna un bocet jalnic.

Urcând într-acolo, pe strada Chartes, tinerii
distingeau acum i cuvintele melopeei:
Mil ... Dumne’eu... Mil ... Mil pentlu noi,
bie i negli... mil ... mil ... Bunu’ Dumne’eu...
De dup col ul pie ei se ivi un negru b trân cu
plete colilii. Opintindu-se din greu, tr gea dup el
un c rucior în care se aflau azvârlite de-a valma
cinci- ase trupuri epene. Chipurile mor ilor erau
încremenite într-un rânjet de suferin . Gurile
larg c scate p reau c strig neauzit. Un sânge
negru i gros le mânjea buzele.
Ce groz vie! murmur Baptistine, lipindu-se
instinctiv de Valmire care o cuprinse afectuos pe
dup umeri.
Se lumina de ziu . Era limpede: Noul Orléans
fusese evacuat. În ora r seser doar câ iva
am râ i. Por ile tavernelor i ale magazinelor erau
vorâte. Ferestrele i balcoanele de fier forjat
erau baricadate. Ca s evite contaminarea,
Valmire i Baptistine î i legaser câte o batist
peste nas i peste gur .
Ar hi mai ghini s ridic m pânzele! o sf tui
Valmire
A teapt ...
Cu toat scârba pe care i-o inspira, Baptistine se
lu dup b trânul negru. Acesta tocmai intra într-
o somptuoas cas cu dou etaje de unde ie i
dup câteva clipe târând dup sine le urile unei
metise i ale unui copil, spasmodic încle tate
unul de cel lalt.
- 461 -
Halolo... Mâam Caba... Cocul i-au c zut...

halolo Mâam Caba... cocul i-au c zut... Ah, i
fusta i-a c zut, halolo, Mâam Caba, lumânalea-i
mi-o stingi...
trânul cânta cât îl ineau bojocii acel cântec
nelipsit din repertoriul de petrecere al sclavilor,
s ia seama la Valmire i Baptistine. Aceasta
îl a tept s arunce mor ii în vârful tragicei
piramide de trupuri din aret i abia dup aceea
i se adres cu timiditate:
Spune-mi, bunule om, tii cumva încotro s-au
dus locuitorii ora ului?
La auzul acelei întreb ri, b trânul nici m car nu
catadicsi s se întoarc spre Baptistine. Cu o
mân tremurând î i terse sudoarea de pe frunte
i opti ca pentru sine:
Mol i... mol i... au mulit... to i mulit... mol i...
mol i... mol i, fredona b trânul.
Baptistine sim i c i se taie picioarele. Se rezem
de peretele unei c su e elegante, zugr vit în
trandafiriu, ca o bomboan fondant .
Dumnezeule, ce spui... au murit to i
locuitorii?
Halolo mon coco... au dansat cu Caba... au
dansat... bum, dum, au dansat cu Caliba, bum,
dum, he, he!
trânul p ru s observe abia acum prezen a
fetei i ridicând bra ul voi s -i mângâie pletele
blonde. Baptistine ip îngrozit .
Nu, nu m atinge!
trânul rânji l sând s i se întrevad gingiile
- 462 -
sângerânde i limba tumefiat i plesnit . Valmire

îl îmbrânci la o parte i o lu pe dup umeri pe
Baptistine care încremenise cu ochii holba i de
groaz .
Vin , Jeanne, aista îi z rghit di t t!
Tinerii se dep rtar în goan , tr gând m garul
dup ei, în vreme ce b trânul se înham la
macabra lui aret .
E îngrozitor... îngrozitor! murmur Baptistine
sându-se s cad pe marginea fântânei din
Pia a Armelor. Valmire, i-ai v zut gura
însângerat ? Ce oroare, înseamn c i el e
bolnav. i m-a atins... Dumnezeule!
Acadianul încuviin posomorât.
D’ap i da,... s rmanul di i l, pân ‘ni sar s-o
zâs cu i l. Stai. Nu, Jeanne, nu bia ap !
Valmire o opri la timp pe Baptistine care î i
apropiase gura de ipotul fântânei.
S intr m ai ea!
Tân rul acadian o trase pe Baptistine înspre o
cl dire somptuoas cu por ile larg deschise
leg nate de zefirul de diminea . Dup ce
priponir m garul în curticica interioar , cei doi
tineri se baricadaser în interiorul casei. Al i
vizitatori, cu inten ii mai pu in oneste, îi
precedaser dovad sertarele sparte, cuferele
ite i hainele zvârlite în dezordine pe
parchet. Baptistine se închise în budoar ca s se
îmbrace cu lucruri curate. Î i trase peste cap o
, un jupon i o rochie din pânz
înflorat . În buc ria de la parter se aflau provizii
- 463 -
berechet, cât pentru a rezista unui asediu de mai

multe luni.
Baptistinei îi era o foame de lup. Puse mâna pe o
roat de brânz , în vreme ce Valmire ataca o
bucat de sl nin s rat . Dup o du zdrav
de rom î i r corir gâtlejul cu câte o portocal .
Valmire o convinsese pe Baptistine c , pentru a se
feri de epidemie, nu trebuiau s bea decât alcool.
Festinul îl încheiar cu un borcan de dulcea de
cartofi dulci.
D -o pe gât, Jeannette!
Valmire umpluse iar i paharul Baptistinei. Cu
ochi str lucitori i obraji îmbujora i, aceasta se
cam ame ise. Nu era obi nuit cu alcoolul i,
obosit cum era, sim ea c începe s pluteasc .
Râdea f motiv, î i scutura buclele, î i înmuia
întruna buzele în rom i îl asculta pe Valmire
povestindu-i anecdote acadiene. Deodat b iatul
cu i o privi lung.
i frumoasî i ti, Jeanne! opti el i luând-o
de mân îi mângâie u or degetele.
Baptistine se înfior . Era singur pe lume, pe o
insul pustie, cu b iatul acela frumos i blând.
Acesta se ridic brusc de pe taburetul lui i se
apropie de Baptistine...
Jeanne... Jeannetu ...
Glasul fl ului se înec brusc. Se aplec spre
Baptistine i o lu în bra e. Ame it , tân ra î i lipi
capul de pieptul lui. Îi vâjâiau urechile i
buc ria se învârtea cu ea. În al nou lea cer,
zâmbea cu ochii pe jum tate închi i. Valmire îi
- 464 -
puse mâna pe frunte. Deodat Baptistine avu

impresia c o privea nelini tit. Mâinile lui o
pip iau febril.
Jeanne, Jeannetu , i-i cu tini?
Baptistine întinse bra ele. Doi ochi verzi o
priveau int i binecunoscutele bucle negre îi
mângâiau obrajii.
Oh, Floris... Floris... te-ai întors! murmur
extaziat Baptistine.
Buc ria valsa împrejurul ei. Sim i c Valmire o
ia în bra e i urc sc rile spre dormitorul de la
primul etaj. Se l îngrijit ca un copil mic.
Valmire îi scoase rochia de pânz înflorat .
mas doar cu o c sub ire i în jupon,
Baptistinei începur s -i cl ne din ii.
Ammm... am... b ut... prea... prea mult!
repeta ea întruna.
i sim ea maxilarele încle tate, ca de carton, i
tremura ca varga. Valmire o acoperi cu o
cuvertur . Baptistine întredeschise ochii. Un
soare cald i blând p trundea prin fereastra
deschis . Valmire o închise i trase jaluzelele.
Dintr-o dat Baptistine se sim i mai bine. Zâmbi
tandru prietenului i adormi pe loc.
Se vede treaba c dormise nu glum , pentru c
deschizând ochii observ c afar era întuneric
bezn . D du s se ridice, dar un junghi ascu it o
fulger în ale. A tept câteva clipe i încerc
iar i s se mi te dar aceea i durere insuportabil
o s geta ca un cu it. Nelini tit , î i pip i trupul cu
mâinile. Pieptul i pântecele îi erau n cl ite de
- 465 -
sudoare. uvi e de p r i se lipiser de fruntea

asudat . De spaim i se înnod stomacul.
Nu sunt bolnav ! Nu sunt bolnav ! repet
Baptistine cu glas tare încercând s i
st pâneasc tremurul nervos. Ce proast sunt!
Probabil c abia acum iese oboseala din mine. O
mai dorm ni el i o s -mi revin.
Baptistine închise ochii. Un cer de foc p rea c îi
încinge fruntea.
Cu siguran c îmi este foame, î i spuse
tân ra, din ce în ce mai speriat . Un lucru era
cert: îi era sete. Buzele umflate îi ardeau, iar
limba, umflat i ea, o durea. Încerc o ultim
dat s se ridice din pat i trebui s renun e. În
cas domnea o t cere mormântal .
Valmire... Valmire... strig Baptistine, dar nu-i
spunse nimeni.
Spaimei ini iale începea s -i ia locul groaza de a
se afla singur , într-o cas str in , intuit la pat
de o suferin necunoscut ... oare, chiar
necunoscut ? Nu. Într-o str fulgerare de
luciditate, Baptistine pricepu c se îmboln vise de
rsat negru. Î i trecu limba peste gingiile umflate
i dureroase i i se p ru c simte în gât un gust
dulceag, de sânge. Se înec i începu s tu easc .
Oare acadianul o p sise în voia sor ii?
Timpul trecea chinuitor de încet. Din r stimp în
stimp Baptistine î i pierdea cuno tin a. Scurte
momente de veghe alternau cu lungi perioade de
ce oas letargie. Nu-i era nici mai r u nici mai
bine decât dup ce se trezise prima oar . Auzi
- 466 -
ceasul din turnul catedralei b tând de unsprezece

(apoi de unsprezece i un sfert). Clopotul
sunase lugubru, de parc ar fi b tut în dung .
Deodat Baptistine tres ri. Era sigur c u a de
la intrare se deschisese. Nu se în elase. De jos se
auzeau voci. Baptistine încerc s se fac
nev zut sub p turi. Dac în cas p trunseser
niscaiva borfa i, era mai mult ca sigur c aveau
-i suceasc gâtul ca unui pui de g in . Un
geam t de durere se strecur printre buzele ei
sângerânde. Un junghi mai violent decât cele de
adineauri îi fulgera alele. Baptistine î i întoarse
cu greu capul spre u a întredeschis . Prefera s -
i priveasc uciga ii în fa . Pe coridor se ivi o
gean de lumin . Cineva urca sc rile cu o
lumânare în mân . Trei siluete se oprir în prag
opoc ind între ele.
D’ap i io nu tiu cum s fa em?
Las t ticu’, se descurc fetele, doar sor -ta îi
de-a noastr , mânca-te-a i! Hai B nu , curaj, ce
dracu!
La auzul acelui glas, Baptistine oft u urat .
Tonton... draga mea Tonton!
Valmire intr în camer înso it de cele dou
borfa e. Baptistine se sim ea prea r u ca s mai
stea s se întrebe unde i cum le g sise Valmire
pe prietenele ei. Încerc s surâd , dar zâmbetul
ei sem na mai degrab a grimas de durere.
Tonton i B nu se apropiar de pat i
încremenir descoperind chipul stacojiu i ochii
injecta i de sânge al Baptistinei.
- 467 -
Nu... nu v apropia i... sunt... sunt...

contagioas ! opti cu mult greutate Baptistine.
nu ridic din umeri. Tonton î i suflec
mânecile...
Prin es , în ora ul sta contagioase’s i
mâ ele, da’ nou nu ne e fric , nu-i a a B nu ?
Nu piere dracu’ cu una cu dou ! Am sc pat noi de
cium ba i de holer în pu ria ho ilor, nu-i a a
nu ? întreb Tonton.
nu pufni în râs. Înalt i planturoas , cu
piept bogat i bra e zdravene, era o fiin pl cut
i Baptistine îi era tare drag , chiar dac în
peregrin rile ei se bizuise mai mult pe Tonton.
Ha, ha, las’ pe noi, prin es , te vindec m noi!
Gata, la treab ! B iatu’, fugi i înc lze te o
leat de ap .
nu era aproape la fel de înalt ca Valmire.
Luându-l frumu el de umeri, îl împinse afar din
camer i se reîntoarse lâng pat s o ajute pe
Tonton. Împreun dezbr car bolnava. V zându-i
pielea ro ie ca racul op rit, se privir lung. În
jurul taliei Baptistine purta un l or de care
atârna un medalion de metal cu ni te semne
ciudate.
Tonton îl examina cu mirare:
Dac’o fi vreun talisman, ap i acum ar fi cazul
i arate puterile, altfel n-o v z bine pe mititica
noastr !
Cele dou borfa e o fric ionar pe Baptistine cu

rachiu i îi schimbar c ma a i a ternutul.
- 468 -
Contactul cu ruf ria i cear afurile r coroase o

mai alin . P rul lipit de ceaf i de frunte îi inea
îns îngrozitor de cald. Tonton se apuc s i-l
împleteasc în dou cozi, în vreme ce B nu f cea
ordine prin camer . Valmire aduse o vadr cu ap
fierbinte. Tonton umplu o c nu cu ulei de ricin,
peste care stoarse o l mâie i turn pu in ap
cald :
D asta pe gât, prin es !
Tonton i B nu îi ridicar capul, obligând-o s
bea scârboasa po iune. Baptistine sim ea c i se
întoarce stomacul pe dos. Asuda de zor, dar nu
avea încotro. Trebui s bea tot, pân la ultima
înghi itur .
i fa i, i-o hi mai ghini? opti Valmire
nelini tit.
Sigur, sufle elule, în trei zile joac tontoroiul!
spunse Tonton cu convingere.
Da... da... mer... merci.. m ... m simt mult
mai bine dra... dragele mele. Oh... sunt... a a... de
fericit c ... Val... Valmire v-a g sit.
nu apropie lumânarea de bolnava al c rei
obraz se congestiona v zând cu ochii. Tonton se
aplec i îi terse cu blânde e fruntea transpirat .
Nu mai vorbi, prin es ... efortul te le in ...
Caut s pui bila pe cinci!...
Baptistine de-abia dac mai putea ine ochii
deschi i. Pleoapele umflate o usturau i flac ra
lumân rii îi irita corneea. Totu i insist :
Dar... cum... ce... s-a... întâmplat?
Tonton se a ez pe marginea patului, la
- 469 -
picioarele ei, i începu s i le maseze.

Bun, casc bine urechile i p’orm arde-i un
pui de somn, ca un prunc de , prin esa mea...
Car’va-zic , împ iatul la de guvernator ne-a vârit
pi t ti la pension... P’orm s vezi circu’ dracului,
îi mânca în fund s ne judece da’ nu tiau ce s’
fac dup’ aia cu noi... i-atunci, prin es , in-te
bine, dobitocii ia s’or hot rât s ne mai arz’ o
dat cu fierul ro u, parc’ n-am fi fost deja
‘nsemnate, s te strici de râs, nu alta, vedea-i-a i
la cimitir, nemernicii!...
Tonton î i ridic fusta, imitat pe dat de B nu .
Valmire f cu ochii mari.
Dumnezeule... bietele... de voi! gemu
Baptistine v zând florile de crin s pate în carnea
prietenelor ei. Unul dintre semne era foarte vechi
i aproape ters de trecerea vremii, în schimb
cel lalt era de dat recent , dovad c nu se
cicatrizase carnea i de pe pielea ars înc nu
zuse coaja.
nu prelua tafeta povestirii.
Pagub -n ciuperci, prin es , ne doare-n cot...
Asta a fost floare la ureche... Dup’ judecat ,
guvernatorul i capsomanii lui i-or zis c’ cel mai
potrivit loc pentr’ noi este la bordel... auzi colo,
îndr zneal , da’ ce credeau mamelucii ia
impoten i? C -n felul sta or s’ pun laba pe noi li
se n rea lor? Ei bine, nu, aveam noi ac d’
cojocul lor... Pân una alta însî’ ne-or trimis în
pensiune la madam Gobal... Acolo o dat de noi din
întâmplare mecherul sta de Valmire... Nu-i
- 470 -
prost acadianu’... c uta o muiere s te îngrijeasc’

i o vin’t la bordel!
Oh... eu...
Baptistine era violacee la fa i începea s fac
spume la gur .
Tonton îi puse mân pe frunte.
Nu te enerva, prin es , nu merit . La madam
Gobal ne-am sim it ca ni te regine... mai întâi
pentru c to i s-au... vreau s spun c ora ul s-a
golit ca prin farmec, clien i neam, i oricum nu i-
am fi acceptat, doar tii c ne-am f cut fete
cumin i ’ vrem s ne m rit m cu oameni d’
treab .
Valmire, de care uitase toat lumea, asculta cu
urechile f cute pâlnie. Cele auzite îi revelau
existen a unei lumi fabuloase, pe care cu
siguran c doamna Domengeaux ar fi respins-o.
În ciuda febrei i a durerilor chinuitoare,
Baptistine încerca s nu piard irul povestirii.
Întreb cu glas stins:
i... i... celelalte... unde sunt?
Ah, nu- i bate capul! Coaps de Aur i Néné
au plecat cu iubi ii lor d’Artaguette i Protais... se
afl pe undeva pe lâng Bâton Rouge. Cro et ,
Bébé i Pe ti or, s-au întâlnit la madam Gobal cu
trei v cari, fermieri din Arkansas. S tui de atâta
singur tate prin pustiet ile lor, veniser în pe it.
La ceasul sta cred c i-or fi i pus pirostriile...
Fusti i-a sucit capul unui soldat, i singur
tiuca a r mas de bun voie la madam Gobal...
zice c gr sana o s crape i o s preia ea
- 471 -
afacerea... Vezi, nu trebuie s fii îngrijorat

pentru noi, fiecare s-a descurcat i lumea ne-a
sat în pace... Acum tu trebuie s te vindeci. Aici
n-o s te caute nimeni fiin’c ora ul e p sit.
Toat lumea bun a ters-o pe planta ii i toat’
casele unde’ or-fost bolnavi or ars. Dormi
lini tit ...
Convinse c Baptistine, adormise, Tonton i
Pe ti or se preg teau s ias în vârful picioarelor.
Bolnava gemu.
Tonton nu pleca... mai spune... i... i...
sclavii?
Buna femeie se întoarse din prag.
Se aude cum c Hannibal, Caton i cei din
grupul lor or ajuns în nord i îs liberi. Pe Jeannot,
ce i pe to i cei aresta i deodat cu noi, otrava
aia de Emilie i-a pus iar în lan uri, voia chiar s -i
spânzure pe unii dint’ ei, da’ s-a l sat cu un
mb u de pomin . tii, frati-tu, Adrien, i... i
Floris, din fundul pu riei lor au f cut pe
dracu’n patru i i-au r scump rat.
Baptistine încerc s se ridice într-un cot.
I-au... i-au...
Mda, lumea zice c i-ar fi dat întreaga avere
zgrip uroaicei de Emilie pentru r scump rarea
negrilor... singur Jeannot a r mas în mâinile lor.
Porcii de judec tori n-au vrut s -i dea drumul cu
nici un chip. Se zice c l-ar ine în lan uri la
Bâton Rouge... M -n elegi, cu molima asta, to i au
tulit-o care încotro i fiecare î i vede de treburile
lui, a a c deocamdat ne-au uitat... Gata, acum
- 472 -
tragi un pui or de somn i mâine o s te sim i mai

bine...
Tonton d du s ias , pe urmele lui B nu i
Valmire.
Tonton... i... i... EL...? oft Baptistine...
Las ... nu- i bate capul... se descurc el...
pentru c s-a dus... cu B nu ... dar las ...
Creierul înfierbântat al bolnavei nu mai
recep iona nici un mesaj din afar . Un lichid
vâscos îi gâlgâia în gât. Baptistine scoase un ip t
în bu it. Un val de sânge negru îi ni pe gur .
Tonton i B nu se repezir s -i ridice capul i s
i-l sus in . Ru inat i scârbit , î i umplu piep ii
de la c ma i cearceafurile cu cheaguri
negricioase.
Pe deplin încredin at c urma s moar , î i
pierdu cuno tin a.
Capitolul XXV
În zilele urm toare, starea bolnavei se agrav .

Nu- i mai d dea seama de nimic. Pielea îi
tase o nuan galben verzuie, specific
cumplitei boli. Limba i gingiile îi sângerau
abundent. V rsa întruna sânge închegat i avea
violente hemoragii nazale care o sleiau,
adâncindu-i coma. Din zi în zi mai torid , c ldura
îi sporea i ea suferin ele.
De dou ori pe noapte, pe sub ferestrele ei trecea
ru a cu mor i. Era singurul zgomot al str zii,
- 473 -
ci pu inii localnici r ma i în ora se

baricadaser în locuin ele lor i n-ar fi ie it afar
pentru tot aurul din lume. Tonton i B nu
zuser multe la via a lor i totu i, de câte ori
auzeau scâr âitul sinistru al ro ilor, se înfiorau la
gândul c poate peste nu mult timp aveau s fie
silite s predea cioclilor trupul chinuit al bietei lor
binef toare. Refuzând s se dea b tute, bravele
fete o îngrijeau pe Baptistine cu extraordinar
devotament. Din ceas în ceas o schimbau i îi
sp lau rufele i cear afurile maculate de sânge.
Din fericire, casa în care se refugiaser fugarii
oferea toate comodit ile necesare.
Tonton izbuti, numai ea tia cum, s -l aduc în
consult pe ultimul medic r mas în Noul Orléans.
Ceilal i plecaser la ar , unde îi îngrijeau pe
colonii i pe nobilii refugia i pe planta ii.
M-a mira s mai tr iasc dou zile! conchise
sceptic medicul, înfundându- i mai adânc pe cap
masca, dup ce o consultase pe Baptistine care
ajunsese piele i os.
Într-adev r, chipul ei cadaveric i respira ia
uier toare nu prevesteau nimic bun.
Pe to i dracii, ce e ti dumneata: felcer sau
gropar? îl repezi furioas Tonton.
A a e, recomand i dumneata ceva, acolo, o
po iune ori vreun leac b besc, c doar n-ai venit
pe daiboj. Ia te uit la el? Grozav meserie, n-am
ce zice! Vii, te ui i, pa i pusi i gata, da’ plata ai
tiut s i-o iei? se o rî amenin toare B nu .
Doctorul î i ridic bra ele spre cer. De diminea a
- 474 -
pân seara vedea murind atâta lume, încât via a

i moartea începeau s i se par lipsite de
importan .
Îmi pare r u... nu mai este nimic de f cut!... I-
i dat ulei de ricin amestecat cu suc de l mâie?
Bun... administra i-i-l în continuare... din p cate,
în fa a acestei stranii maladii, tiin a noastr se
dovede te neputincioas .
Of, de ce-a c zut pe noi pacostea asta, numai
rsatul negru ne lipsea!, replic Tonton.
La auzul acelor cuvinte, medicul care sta s ias
se întoarse din prag, î i ridic pe jum tate masca,
sând s i se întrez reasc ochii injecta i, v dind
primele semne ale bolii.
Este mâna lui Dumnezeu, doamn , care ne
pedepse te acum pe to i... Da, Marea Calamitate a
venit din Africa, o dat cu primul transport de
negri, ca s ne sature de comer ul cu sclavi... Cât
despre bolnava noastr , dac ave i la îndemân ,
încerca i s -i da i s bea ampanie. Adio,
doamnelor, sper ca m car pe voi s nu v
întâlnesc prea curând pe lumea ailalt !....
Scuturat de friguri, medicul coborî cu pa i
ov ielnici scara.
Bietul de el, dac tiam c e i el bolnav nu-l
mai be teleam, oft B nu .
Sper c nu aiura când ne-a pomenit de
ampanie? Se întreb Tonton mirat .
scolir toat casa, cu pivni cu tot, f s
seasc m car o singur sticl de vin spumos.
nu , care nu se da b tut cu una cu dou ,
- 475 -
tept s se însereze i plec în ora , luându-l cu

ea pe Valmire. Dou ceasuri mai târziu se
întorceau coco i sub povara a doi saci imen i,
plini ochi cu sticle de ampanie.
ampanie din cea mai scump , oferit gratis
de guvernator! glumi B nu care se aprovizionase
jen direct din pivni ele palatului marchizului
de Vaudreuil.
Baptistine avea f lcile încle tate. Ca s -i poat
turna în gur câteva pic turi de ampanie, fetele
fur nevoite s îi întredeschid din ii cu lama
unui cu it. La început bolnava scuipa tot ce se
chinuiau ele s îi picure pe limb . Cu r bdare
îngereasc , Tonton i B nu o ineau de f lci i îi
turnau în gâtlej ampanie, lingur dup lingur ...
Spre marea lor satisfac ie, Baptistine înghi i parte
din lichidul acidulat, dup care î i pierdu din nou
cuno tin a. Borfa ele reluar opera ia la fiece
dou ore. În urm toarele trei zile, starea bolnavei
mase sta ionar . Nu ie ea din com decât ca s
înghit câteva linguri e de ampanie.
Într-una din dimine i, Valmire nu se mai putu
ridica din pat. Chipul îi era stacojiu, ochii injecta i
i junghiuri cumplite îi cutreierau alele. B nu se
ez la c tâiul lui. Boala tân rului acadian
evolua mai rapid decât la Baptistine, atingând
aproape imediat faza critic a vomismentelor
negre i a g lbejelii. Disperat , B nu îi
administra aceea i a medica ie ca i Baptistinei:
ulei de ricin, l mâie i ampanie. Îi sp la cu
ging ie trupul leg nându-se cu iluzia c este
- 476 -
st pâna acelei case i c î i îngrije te b rbatul

sub acoperi ul cuibu orului lor.
Într-o noapte Baptistine se trezi cu certitudinea
îi sunase cel din urm ceas. Prin jaluzelele
întredeschise, o lun spectral î i furi a razele
reci. Pe strada plin de gropi se apropia areta
cioclilor. Osia scâr âia sub povara cadavrelor.
Baptistine ar fi vrut s ipe. areta se oprise sub
fereastra ei.
Scoate i-v mor ii, scoate i-v mor ii!
poruncea o voce sumbr .
Baptistine î i încle ta degetele de cear af. Ochii
holba i de groaz cercetau camera necunoscut în
care se afla. Mintea ei înce at nu izbutea s i
aminteasc cum de ajunsese acolo. Lumina
tremur toare a unei lumân ri îi dezv lui prezen a
unui b rbat a ezat într-un fotoliu. Cu capul dat
pe spate, p rea c doarme.
Scoate i-v mor ii, scoate i-v mor ii!
Nu... nu... nu vreau!
Baptistine se ag de pat, cu un urlet de
spaim .
rbatul din fotoliu s ri ca ars. Umbra lui
imens se aplec deasupra bolnavei. Baptistine
nu izbutea s -i deslu easc chipul. Era o
fantom . Întindea mâna spre ea. Baptistine i-o
respinse, cutremurat .
Nu... nu... nu vreau! Nu vreau!...
Strig tul i se înec în gâtlej. B rbatul o pironea
cu privirea. Avea ochii verzi... verzi...
Lini te te-te... Lini te te-te...
- 477 -
O mân cu degete reci mângâia fruntea

bolnavei.
Baptistine îndrug ca prin vis.
i tu... e ti mort... plec cu tine!
Pleoapele i se închiser înceti or. B rbatul se
repezi s -i asculte inima. Se speriase degeaba.
Respira ia regulat dovedea c Baptistine
adormise.
Coco ii vesteau apropierea zorilor când
Baptistine se trezi. Deschise cu team ochii.
rbatul nu se mai afla în fotoliu. Baptistine se
suci pe-o parte i, cu un gest ma inal, voi s i
dea p rul peste cap. Spre stupoarea ei, mâna nu
sea p rul. „Ce tâmpenie!” î i spuse. „Nu mai
sunt eu. Nu cumva am murit?”. Sub degetele
desc rnate nu g sea decât un cap de b ie el, tuns
chilug.
Regret, iubita mea, dar a trebuit s te radem
în cap. La auzul acelui glas, Baptistine tres ri i
deschise larg ochii.
FLO... RIS!
Aplecat deasupra ei, tân rul o privea dr stos
i îngrijorat. Un val de fericire înc lzi inima
Baptistinei: Floris... Floris... nu era o fantom i
nici un vis. Era acolo, lâng ea, în alcov.
Vrei s bei ceva? îi propuse el grijuliu.
Baptistine scutur din cap. Nu, nu voia nimic.
Se sim ea bine i n-o mai durea nimic. Pentru a
suta mia oar , Floris îi puse mâna pe frunte. i
pentru prima oar o sim i r coroas .
Ai sc pat, Baptistine! opti el cu o tandre e de
- 478 -
care nu l-ar fi crezut niciodat capabil.

Ne-ai tras o spaim a-ntâia, azi noapte, da!
acum e ti la fix, uf, bine c-ai lep dat culoarea aia
de canar, de-mi venea le in numai ce m uitam la
tine! De-acuma, gata, la munc ! Hai s pui la loc
tot ce-ai dat jos, c o muiere f oleac de
perni e pe ea e ca mâncarea f sare! Nu-i a a,
neamule? f cu Tonton cu ochiul lui Floris,
ezând lâng pat un bol cu sup fierbinte.
Baptistine îi privea n ucit . Înc n-avea putere
-i chestioneze. Floris îi lu mâna i i-o lipi de
obraz. Tonton îi d dea cu de-a sila supa
aburind . În via a ei nu mâncase ceva mai gustos.
Închise ochii i adormi inându-l de mân pe
Floris.
Acea dulce convalescen se prelungi câteva zile.
Vorbea pu in i se l sa schimbat i hr nit de
Tonton. Floris r mânea ceasuri întregi lâng ea,
cut i senin. Baptistine îl inea de mân i
somnola întremându-se rapid. Con tient de
efortul supraomenesc pe care dinamicul Floris îl
cea asumându- i acel rol sedentar de infirmier ,
profita cu ipocrizie de starea ei. Intui ia îi optea
joace cartea fragilit ii.
Într-o diminea , pe când Tonton deretica prin
camer , Baptistine murmur :
A vrea o oglind , buna mea Tonton.
Aha, ei, de’acu chiar c te-ai vindecat,
prin es mic ! r spunse cu bucurie Tonton i,
sând jos cârpa i g leata, scoase dintr-un
buzunar o oglinjoar rotund i i-o întinse.
- 479 -
Baptistine oft însp imântat descoperind

chipul unei str ine scheletice i palide, care se
holba cu oroare la p rul tuns b ie te.
Sunt hidoas ! constat Baptistine.
Ia te uit la ea! N-aveam încotro, prin es ,
buclele i-erau a a de n cl ite de sânge c a
trebuit s te tundem. El a mânuit foarfeca. Ha,
ha, s fi v zut ce-i mai tremura mâna... ha, ha, i
se rupea inima nu alta dup mândre ea ta de
plete, ha, ha!
Unde... unde s-a dus, de ce m-a p sit?
întreb Baptistine cu egoismul bolnavilor care se
cred centrul universului.
Soile te al turi. E lat de oboseal ... Nici nu s-a
clintit de lâng tine dou ’pe zile i dou ’pe
nop i!
Am z cut atâta? exclam uluit Baptistine.
D’ap i da i ce ne-ai mai speriat. De câte ori te
apucau v rs turile credeam c dai ortu’ popii.
Tonton o hr nea ca pe un copil, silind-o s
înghit o fiertur de porumb îndulcit cu sirop de
ar ar. Baptistine împinse cât colo linguri a i se
ridic în capul oaselor.
Cum Tonton... i el m-a v zut în halul la...
Dumnezeule... m-a v zut... hâm... vomitând? Oh!
De ce nu l-ai gonit din camer , nu trebuia s -l
la i, o cert Baptistine.
Ei asta-i acum? tii c -mi placi? Domni oara
face pe cocheta. Ei bine, afl c te-a inut în
bra e, ca pe un prunc, te-a sp lat i te-a
îmbr cat, ajutat bineîn eles de mandea, d’ap i s
- 480 -
tii c e un domn... jos p ria... Nu ne-am prea

în eles noi doi cândva, dar acu’ p’onoarea mea, n-
am pomenit de când mama m’a f cut un gagic
care s se poarte a a cu o muiere... tii ce? Dac
ti „de teapt ”, pe tigrul sta îl pui cu botul pe
labe cât ai zice „pe te!” Ascult -aici la mine, c
dac nici eu nu m-oi pricepe la b rba i, atunci nu
se mai pricepe niciuna... Cine are urechi de auzit,
aude! Asta e! i-acuma gata, la treab , trebuie s
hale ti ca s te pui pe picioare, porumbi a mea...
Haide, hop, o lingur pentru Tonton... o lingur
pentru B nu . O lingur pentru... Bun, vorbe ti
de lup i lupul la u ... M-am topit, dom’le Floris,
m-am topit! spuse Tonton i, cu mult tact, se f cu
nev zut .
Baptistine împinse într-o parte cana cu sup i
castronelul cu terci de porumb, ca s -l priveasc
pe Floris, care intra în camer , dup ce în
prealabil b tuse timid în u . De-abia acum
Baptistine realiza cât de slab i de palid era i el.
Gândindu-se c pe timpul bolii descoperise
probabil unde inea talismanul lui, ro i ca un
mac.
Cum te sim i ast zi, Baptistine? o întreb
tân rul a ezându-se la picioarele ei.
Mult mai bine, Floris. Curând am s m pot
ridica din pat, r spunse fata cu glas stins.
Ar fi vrut ca Floris s vin mai aproape, dar el se
înc ân s stea la picioarele patului. I se p rea
ei, sau era mai distant ca pân acum? Parc i-ar
fi fost gândurile în alt parte. Baptistine î i l
- 481 -
capul pe pern i, ru inat , î i acoperi ochii cu

mâinile.
Tocmai am aflat de la... c ... c m-ai v zut
într-o stare, nu prea... vreau s spun... trebuie s
fi fost tare urât ... într-o... tii... eu...
Floris îi arunc o privire mali ioas .
Binecunoscuta i exasperanta lui privire ironic ...
Drept e c pu ini dintre amorezii t i te-ar fi
recunoscut! Hai, m nânc tot, dac vrei s te
vindeci mai repede.
Spunând acestea, Floris se apropie de
Baptistine, lu cana de pe noptier i, inându-i
cu blânde e capul, o sili s bea zeama de carne.
La atingerea degetelor lui un fior de fericire o
str tu pe Baptistine. Docil , b u totul, pân la
ultima înghi itur .
Floris se aplec spre ea. Uluit , Baptistine crezu
avea s o s rute. Când colo, Floris se mul umi
îi tearg buzele cu un ervet de pânz ca o
infirmier model. Apoi î i relu locul la picioarele
patului, de unde o contempla zâmbind.
Stânjenit , Baptistine întoarse capul într-o parte.
Nu... nu te uita la mine... sunt... sunt înc
hidoas ...
Floris îi aranja cuvertura pe picioare.
Mie îmi placi’, i a a... îmi aminte ti de o feti
insuportabil ... tii tu, o scorpie mic i
capricioas , c reia nu-i puteam refuza nimic!...
Floris se ridic prudent de pe marginea patului.
Murea s o strâng la piept i s o alinte. Dup ce
se temuse c o pierde, acum, când o tia vie i în
- 482 -
afar de primejdie, reîncepea s se poarte cu

precau ie. tia c de cum avea s î i recapete
for ele, Baptistine era în stare s îl chinuie ca pe
ho ii de cai.
Se privir în t cere, tulbura i, nehot râ i,
ne tiind ce carte s joace, tinere fiare orgolioase,
ambi ionând fiecare s -l domine pe cel lalt.
Baptistine opt pentru tactica blânde ii i a
diploma iei.
Floris... oh, Floris... am atâta nevoie de
puterea ta!
Nici c putea g si fraz mai potrivit . Floris se
apropie din nou de ea. Luând-o delicat de mân
se juc îndelung cu degetele ei i i le s rut , f
-i r spund .
Baptistine oft decep ionat .
Unde ai fost, Floris?
Cum unde, în camera de al turi!
Nu acum... când m ineau închis i m
rau din fort în fort... m gândeam deseori la
tine i... i...
Floris î i adânci privirea autoritar în ochii ei.
i te întrebai de ce nu vin s te salvez, a a-i?
Baptistine se m rgini s dea din cap.
i erai sup rat pe mine c nu vin?!
La acea întrebare direct , Baptistine se f cu
mic de tot sub p tura ei:
M întrebam doar dac î i f ceai griji pentru
soarta mea!
Floris se încrunt .
Halal întrebare! Cum s nu-mi fi f cut griji?
- 483 -
Numai c ie nu i-a putut trece nici o clip prin

cap c scumpul t u marchiz de Vaudreuil ne-a
arestat i pe noi... Individul se pricepe s
pl teasc poli e... la urma urmei îl în eleg, e i el
om... A a c i noi, ca i tine, am stat o vreme la
zdup i de cum am izbutit s evad m, am pornit
în c utarea ta... numai c , desp indu-m la un
moment dat de Adrien, din pricina molimei am
pierdut orice posibilitate de a mai intra în leg tur
cu el, cu Feodor, cu Li Kang i cu Georges-
Albert... Habar n-am pe unde or fi r mas bloca i...
Asta e... Acum tii tot... m rog, aproape tot...
Baptistine p lise.
Dumnezeule, Adrien... s nu i se fi întâmplat
ceva!
Floris zâmbi i o b tu pe um r.
Nu te nelini ti pentru el, Baptistine... Nu-i
vine nimeni de hac, cu una cu dou i, apoi, nu
uita, cu el se afl i prietenii no tri... Ca mâine ne
pomenim cu ei în ora , dar s treac nebunia
asta. Pân s izbucneasc molima... acum dou
luni, te c utasem la Fort Rosalie, Maurepas i
Fort Louis... n-avea rost s mai alerg ca nebunul
în lungul fluviului cercetând bastion dup
bastion... riscam s r mân i eu blocat... a a c
am decis s m întorc aici i s stau ascuns pân
ce voi primi ve ti de la ceilal i... Eram convins c
Adrien ni-l va trimite pe Georges-Albert... Din
cate îns molima s-a înte it i guvernatorul a
poruncit evacuarea ora ului... evident, în m sura
posibilului... caselor contaminate îi s-a dat foc...
- 484 -
i uite-a a... conchise trist Floris.

Baptistine se ridic în capul oaselor.
Da... tiu... i pe noi ne-au atacat indienii
Natchez dup ce solda ii le-au ars satul!
Floris se înfiora gândindu-se prin câte primejdii
trecuse biata fat . Îi lu din nou mâna într-a lui.
Scumpa mea, slav Cerului c ai ajuns pân
aici i c totul s-a sfâr it cu bine... poveste te-mi
i mie cum ai izbutit s scapi de indieni...
Ah, a fost cumplit... de fapt sunt singura
supravie uitoare... Natchezii au masacrat întreg
deta amentul, noroc de bietul c pitan care m-a
ajutat s fug, cu pre ul vie ii lui!
Floris se posomorî brusc. Baptistine î i mu
buzele dându- i seama c iar i o luase gura pe
dinainte. Floris se ridic de pe marginea patului i
începu s se plimbe agitat prin camer , ca un leu
în cu . Oprindu-se lâng fereastr , î i încruci
bra ele i spuse f s o priveasc :
Colosal, draga mea, uitasem c ai darul s
susci i asemenea devotamente oarbe... Observ c
de ast dat te-ai ales cu un scalp oferit de bun
voie tor ionarilor, asta da performan ...
felicit rile mele!
Ochii verzi sc rau amenin tor.
Baptistine încerc s o dreag .
Ce te-a apucat?... c pitanul, care era foarte
trân, inea s î i salveze tobo arul... un copil de
doisprezece ani, se gr bi s adauge Baptistine.
Înt râtat, Floris n-o mai asculta. Într-o r bufnire
de gelozie se întoarse spre ea i strig :
- 485 -
i fiindc tot veni vorba, poate aflu i de unde

te-ai pricopsit cu acadianul sta pe care B nu îl
îngrije te mai ceva ca pe un logodnic?
La auzul acelei ve ti, Baptistine î i mu
pumnul.
Doamne, ce spui, Valmire e bolnav?
Floris ricana.
Cât cre tineasc mil ... nu e cazul s disperi,
fl ul e zdrav n ca un taur i dup cum suge
biberonul cu ampanie pricep c se va vindeca
înaintea ta... mai ales c , în delirul lui, a dezv luit
lucruri foarte interesante!
Ah, da? r spunse cu pref cut indiferen
Baptistine, înfruntând privirea inchizitorie a lui
Floris.
Ba chiar palpitante... draga mea. Nu vrei
cumva s afli ce strig Valmire sta? P i strig
cam a a: „Jeanne, Jeanne, te iubesc, e ti
frumoas , la noapte vei fi a mea”... ca s respect
întru totul adev rul, ei spune „a mia”. M întreb
cine-o fi Jeanne asta? insist Floris f s o
sl beasc din ochi.
Pe Baptistine o cuprinse o imens descurajare.
i d dea seama c n-aveau s se poat în elege
niciodat . Îndurerat , se întoarse cu spatele la
perete. Mirat c nu-i replicase cu o în ep tur ,
conform obiceiului, Floris se apropie de ea.
Mu enia i paloarea ei îl calmar brusc. O apuc
cu delicate e de b rbie i îi întoarse capul spre el.
Baptistine... Baptistine... nu te sim i bine?
Dou lacrimi grele se prelinser pe obrajii sup i
- 486 -
de boal ai fetei. Îi era lehamite s r spund . La

ce bun?
Tocmai atunci intr în camer Tonton, care
în elese dintr-o privire c nimerise în plin dram .
Uite ce e, dom’le Floris... te poftesc s-o cru i...
mai ales c i domnia ta de-abia te-ai pus pe
picioare! Hai, valea, du-te de te culc i face i
pace amândoi, c doar ave i toat via a înainte
v dond ni i!
Tonton îl împinse frumu el afar din camer pe
Floris. Când îl v zu ajuns în prag, Baptistine îl
opri cu un strig t nelini tit:
Floris... Floris... e adev rat ce spune
Tonton?... i tu ai fost bolnav?
Floris se opri în u i încuviin din cap.
De ce nu mi-ai spus pân acum? îi repro a
blând fata.
Oh, mi-era team s nu te îngrijorezi... am
fost atins printre primii de febra asta blestemat ...
dar, precum vezi, am sc pat cu bine!
Baptistine zâmbi cu infinit recuno tin ,
împreunându- i mâinile.
Oh, Floris... i te-ai obosit atâta veghindu-m
pe mine când tu însu i erai convalescent! Oh...
Fu cât pe ce s -i spun „iubitule”, dar se opri la
timp.
Oh, bietul meu Floris, i tu n-ai avut pe
nimeni s te îngrijeasc ; cum te-ai descurcat?
Dintr-o dat , gr bit s p seasc înc perea,
Floris r spunse peste um r:
Oh, am stat la ar .
- 487 -
Baptistine s ri ca ars :
La Emilie de Belle-Isle!
Da’ de unde, ce- i veni?
Era rândul lui Floris s fac fe e-fe e.
De altfel, n-are nici o importan , conchise el,
tulind-o ca din pu .
Furioas Baptistine arunc cu perna dup el i
se trânti pe saltea cu fa a sc ldat în lacrimi.
Oh, îl ur sc, îl ur sc. Îl ur sc!
Poftim, terge- i lacrimile i nasul.
Buna Tonton o leg na ca pe un copil, mângâind-
o i consolând-o.
S-a vindecat, prin oara mea, n’mai are nici
pe dracu’. i-am spus c’nu merit s’te am ti...
face pe nebunu’ taman fin’c -i sfârâie c lcâiele
dup’tine da’ n’ tie cum s ’o zâc ... d’nu te-ar
iubi n’ar fi gelos ca un turc!
Hâ, hî! M iube te! Halal dragoste, n-am ce
spune, protest Baptistine între dou hohote de
plâns.
T’iube te ca un nebun... i tu pe el, prin es ...
tii, eu nu-s decât o biat tren roas d pe Pont-
Neuf... drojdia Parisului; ce mai, da’ am ochit
d’cum l-am v z’t c între voi e o poveste veche i
nu-i ni’c de f cut... dragostea’i ca boala... hai,
prin es , usc i oc’ orii, ce doamne iart -m ,
pun’te pe picioare, i fii iar Baptistine a noastr
’o s’vezi cum îl pui cu botu’ p’labe pe ho omana’
sta. O s’joace cum al s’cân i tu, ai s’vezi!
Baptistine smiorc i i î i privi prietena.
Chiar crezi ce spui, Tonton?
- 488 -
D-ap i cum, frumoasa mea?

Spune, Tonton, pe planta ia cui a stat cât a
fost bolnav?
Tonton ridic din umeri.
La Marie-Blanche de Pontalba!
Oh! La una din amantele lui, i cuteaz s -mi
fac mie repro uri! se indign Baptistine.
Tonton o ajut s î i schimbe c ma a.
Fii în eleapt , prin es ... tia-s b rba ii... ei
au dreptul la tot i noi la nimic. Pref -te c nu
bagi de seam dac’vrei s’ai pace.
Tonton era o mare filozoaf i Baptistine î i
propuse s mediteze la sfaturile ei.
În zilele urm toare Baptistine reîncepu s se
alimenteze normal. Îi era întruna foame i
recupera v zând cu ochii. Curând se d du jos din
pat. Floris avea în continuare grij de ea, o ajuta
coboare scara, o culca pe iarb în gr dini a din
spatele casei, unde m garul l sase to i portocalii
frunze. Amândoi tinerii se pref ceau a fi uitat
discu ia lor furtunoas . Instauraser un soi de
statu quo, evitând cu grij orice disensiune.
Obrajii Baptistinei începeau s prind culoare i
bucli ele scurte îi scânteiau în soare. În camera
lui de la parter, Valmire se îns to ea i el.
Numai c într-una din nop i prinse a r cni cu
disperare. B nu le inase, fulgerat de primele
simptome ale bolii. i tot biata Tonton trebui s o
îngrijeasc , Valmire i Baptistine fiind înc prea
pl pânzi pentru a a ceva.
Uneori Baptistine se a eza la fereastr i privea
- 489 -
ora ul pustiu. Arareori, câte un sclav traversa pe

furi Pia a Armelor, cu câte o c ldare de ap din
vecini. Câinii turba i urlau la lun . Noul Orléans
devenise o a ezare fantom . Alimentele începeau
fie i ele o problem . Floris, care î i asumase
sarcina aprovizion rii, pierdea ceasuri întregi
pân izbutea s fac rost de câte o g in , de
câteva prepeli e sau ra e s lbatice, cump rându-
le sau schimbându-le pe obiecte de pre .
Într-o diminea plec dup târguieli mai
devreme ca de obicei. De regul se întorcea pe la
ceasurile unsprezece, ca s cineze49 împreun cu
Baptistine. Auzind c orologiul bate de unu i
jum tate, Baptistinei i se strânse inima. Nu se
mai întâmplase ca Floris s întârzie.
Se afla în buc rie. De când se mai

înzdr venise inea s preg teasc singur masa.
Din ziua precedent le mai r sese pu in sup
de varz . În camera ei, B nu se sim ea prea r u
ca s poat înghi i ceva. Baptistine îi servi pe
Tonton i pe Valmire i se c zni s îmbuce i ea,
prea îngrijorat ca s -i tihneasc mâncarea. Ca
-i treac timpul i, mai ales, ca s nu mai aud
clopotul din turla catedralei, sp vasele i se
apuc s frece crati ele, t vile i ceaunele. La
cinci dup -mas Floris înc nu se întorsese.
Baptistine începu s se întrebe dac nu cumva
avusese vreun accident sau dac nu fusese
49 În secolul XVIII, cina se servea la amiaz , supeul spre ceasurile ase ale serii, iar medianoche-
ul, noaptea târziu.
- 490 -
arestat. Pe la apte începu s î i spun c o

sise pentru o alt femeie. Da, asta era, se
turase s tot fac pe infirmiera i o l sase s se
descurce cu prietenii ei. Gândul c din nou îl
pierduse îi t ie picioarele i se las moale pe un
taburet din buc rie. De când cu boala,
Baptistine se schimbase. Devenise mai pu in
vesel i zburdalnic . R mânea deseori cu ochii
pironi i în gol i vedea viitorul în culori din ce în
ce mai sumbre.
Se înnopta, când u a de la intrare se deschise
cu zgomot. Sleit de a teptare i de nelini te,
Baptistine nici nu mai avu putere s se ridice i
îi ias în întâmpinare lui Floris. Acesta pornise
în sus pe sc ri când deodat z ri umbra
Baptistinei, în buc ria luminat de razele lunii.
De ce stai de una singur pe întuneric? o
întreb el mirat.
Baptistine se ridic încet i str duindu-se s î i
st pâneasc tremurul vocii, opti:
Cre... credeam c n-ai s te mai întorci!
Ai înnebunit, Baptistine? Cum s i treac
prin minte a a ceva?
Floris p rea de-a dreptul sup rat. Baptistine
tremura. Î i îngropa obrazul în mâini. Cu
orul ei cârlion at, de b ie el, p rea înc mai
delicat i fragil . Înduio at, Floris se apropie de
ea în timp ce în sinea lui gândea cu îngrijorare:
Dee Domnul ca s tatea s nu-i fie iremediabil
zdruncinat ... oare s -i spun acum sau s mai
tept câteva zile?
- 491 -
O lu în bra e i îi mângâie blând cârlion ii.

Scumpa mea, sunt aici, nu trebuie s i mai
fie niciodat team ... n-am s mai plec niciodat
de lâng tine f s te anun , i-o jur... hai,
lini te te-te, a a... a a.
Cu ochii închi i, Baptistine se ghemui la pieptul
lui ca o pisicu . Ceva, totu i, o tortura. În cele
din urm , nemairezistând, îndr zni s îl întrebe
timid:
Dar... unde-ai fost, Floris?
Într-un context diferit, orgoliosul nici nu ar fi
catadicsit s îi r spund . Prea independent i
prea obi nuit s zboare din floare în floare,
culegând polenul acolo unde i se oferea, nu ar fi
acceptat pentru nimic în lume s dea explica ii
unei domni oare. De ast dat îns , nu avea
încotro, chiar dac tia c lovitura avea s fie
dur . Strângând-o mai tare în bra e, spuse pe un
ton voit deta at:
Am fost pân la planta ia vicontesei de
Pontalba...
tept o clip s vad cum va reac iona
Baptistine. Spre mirarea lui, fata t cu resemnat .
Bineîn eles c acum o s -mi declare c o
iube te... gândi ea.
Trebuie s i spun totul, Baptistine, n-am
încotro... la ea m-am îmboln vit... dar nu eram
singur... m înso eau Grégoire. Elisa i Ciceron...
Ciceron e pe vindecate!... rosti cu greu Floris.
Baptistine î i ridic fruntea spre el. Nu pricepea
nimic. În întuneric ochii verzi al lui Floris luceau
- 492 -
ciudat. Baptistine sim i o pic tur fierbinte pe

obraz. Ridic mâna. Obrajii lui Floris erau uzi de
lacrimi.
Floris... Floris... spune-mi adev rul... ce se
întâmpl ? murmur Baptistine, r scolit de
suferin a lui.
I-am îngropat ast zi dup amiaz , iubita
mea... în parcul vicontesei Marie-Blanche.. te... te
rog s nu te sim i vinovat i s nu ai remu ri...
Numai eu i cu Adrien suntem de vin , ar fi
trebuit s le poruncim s r mân în Fran a, la
Mortefontaine.... Grégoire i Elisa erau prea
trâni... inima lor n-a mai rezistat la boal ... am
cut totul ca s le alin suferin a... tii, acum pot
î i spun... m-am dus zilnic s -i v d... au fost
minunat îngriji i la Marie-Blanche de Pontalba...
nu plânge, te rog, nu...
Baptistine suspina în bu it. Nu-i venea s
cread ... Grégoire i Elisa... mor i... ei care o
crescuser de mic ... n-avea s mai aud
niciodat glasul Elisei... „Fii cuminte, porumbi a
mea... ai grij ... porumbi a mea... e ti a a de
frumoas ... micu a mea porumbi ...”
Deodat Baptistine î i în fruntea.
Oh, Floris, i Adrien... Adrien unde e?
Nu tiu... dar de cum te vei vindeca, pornim în
utarea lui! promise Floris.
În durerea ei, Baptistine nu se putu împiedica
nu remarce c lui Floris pu in p rea s -i pese
de ce avea s se întâmple cu „Pontalba”.
maser mult vreme îmbr i, vorbind în
- 493 -
oapt despre copil ria lor de la Mortefontaine,

despre bunii i devota ii lor slujitori. Li se p rea
r seser orfani pentru a doua oar i
aceast tragedie comun îi lega i mai mult.
Un zgomot surd produs la primul etaj îi smulse
din nostalgia evoc rilor. Le inase Tonton. Vân
la fa , frigea ca un c rbune încins. Baptistine se
instal la c tâiul ei i o îngriji cum tia c
cuse Tonton cu ea. Floris g tea pentru toat
lumea. Pe deplin vindecat, Valmire supraveghea
convalescen a lui B nu . ampania f cuse minuni
pentru toat lumea i Baptistine spera s o
salveze i pe Tonton. Numai c în cazul ei,
maladia se dovedi fulminant .
Lupt , draga mea Tonton, lupt ! o implora
Baptistine c znindu-se s îi dea cu de-a sila
„leacurile”. Numai c Tonton nu lupta cu boala.
Dimpotriv : s-ar fi spus c se las în voia ei, dac
nu cumva toate suferin ele fizice i morale
îndurate de biata fat , în mizeria de pe Pont-Neuf
i în cloaca de pe vapor, nu îi sl biser
organismul.
S’a zis cu mine... ine steagul sus... prin es !
fur ultimele ei cuvinte lucide înainte de a intra în
com i a- i da duhul cu un spasm violent,
rsând un ultim jet de sânge negru.
Împietrit , Baptistine nu voia s accepte crudul
adev r... Tonton... Tonton a ei... prietena ei de
hoin real pe m ri... Totul se pr bu ea în jurul
ei... Nu voia ca trupul minunatei Tonton s fie
luat de areta cioclilor. Ca s îi fac pe plac, Floris
- 494 -
o groap adânc în gr dini a din spatele

casei, la r cina unui portocal. Baptistine puse
între mâinile prietenei sale o r muric de m slin,
îi înveli cu nesfâr it dragoste trupul într-un
cear af i Floris o înmormânt , cu inima strâns .
Câteva zile mai târziu, dup ce în prealabil
sp lar cu mult ap podelele i mobilierul din
toat casa, Floris, Baptistine, Valmire i B nu
seau Noul Orléans.
Cei patru tineri f cuser rost de o plut . O luar
pe Mississippi în sus, spre Bâton Rouge, unde
Floris i Baptistine sperau s afle ve ti despre
Adrien.
Capitolul XXVI
Ce via de câine! bodog ni Georges-Albert.

inu ele îi erau ferfeni . Î i f cu vânt cu
tricornul scofâlcit ca vai de lume, i-l puse la loc
pe cap ca s se apere de ar i î i v zu de
drum. Încotro se ducea? Nici el nu tia.
Maimu oiul lui Floris se afla într-o dispozi ie
execrabil . De cincisprezece zile nu g sise strop
de alcool s pun în gur , ca s nu mai vorbim c
de înc i mai de demult pierduse urma
st pânului s u, Adrien, i a tovar ilor lor de
drum. Picioru ele începeau s refuze a-i mai da
ascultare. Cizmuli ele i se g uriser . Ce-i drept,
acel respectabil animal pierduse obi nuin a de a
se deplasa pe jos, fiind mai totdeauna transportat
- 495 -
de c tre Floris i Adrien fie pe um r, fie în coburi.

Of, ingra i mai sunt oamenii! M-au l sat în
plata domnului i s-au sp lat pe mâini. Credeam
or s alerge s m caute. Ei, a i, i-ai g sit!...
Bun... nu m prea simt bine... drace, sper c nu
m-am molipsit i eu de boala aceea galben ,
puah! Ce oroare! Dac -mi cade bl ni a s-a zis cu
mine! Ce ar nenorocit ! Nu e ti niciodat
lini tit... uragane, inunda ii, molime, ca s nu mai
vorbesc de ân ari i alte lighioane! Ah, ce dor mi-
e de Paris... Parisul meu, cât îl regret! Nu m mai
prind ei pe aici... Eu sunt un adev rat parizian,
asta e... Dac mai ajung vreodat pe Pont-Neuf,
pe cuvântul meu de maimu c nu m mai las
dus de-acolo! Ah! Parisul...
Oftând amar, Georges-Albert se piti într-un
câmp de tutun.
Adormi bu tean sub frunzele late i se trezi bine
dispus, dar cu un imens gol în capul stomacului.
Începea s -l road foamea. Porni din nou la drum.
Deodat se opri i amu in avid aerul. Nu, nu se
în ela, o arom pl cut îi gâdila n rile. În fa a lui,
spirale sub iri de fum se în au în v zduh. Se
apropia de o a ezare omeneasc . Un grup de
rba i înarma i, solda i i negustori, p zeau cu
str nicie intrarea. Georges-Albert se apropie pe
furi ca s îi aud ce vorbeau.
La Noul Orléans înc bântuie cu furie?
Da, în schimb în Arkansas i Illinois s-a
terminat.
i la s lbateci?
- 496 -
Ah, ah, m car de ne-ar sc pa de ei v rsatul

negru!
Oh, de ce vorbi i a a? Nu-i frumos. Sunt
totu i f pturi ale lui Dumnezeu.
A teapt numai s pici în mâinile lor i atunci
te vedem ce mai spui! Nu, domnule Joseph,
natchezii, charka ii i cherokezii sunt, ni te fiare.
Nu te po i în elege cu ei... Guvernatorul a avut de
o mie de ori dreptate s le incendieze satele... Bine
am sc pat de ei!
Am auzit c supravie uitorii ar fi pornit spre
Florida?
Ha, ha, cu atât mai bine, s le duc i
spaniolilor molima!
Domnule locotenent, noi ce facem?
V las doi solda i care s p zeasc drumul
împreun cu câ iva dintre voi! Nu l sa i pe nimeni
intre în Bâton Rouge decât dac v dovede te
nu este bolnav i nu vine dintr-o zon atins
de epidemie... Alunga i f mil pe cei din Noul
Orléans... N-au decât s se duc în p dure i s
tepte acolo pân trece calamitatea!
Spune i-ne, domnule locotenent, este adev rat
guvernatorul inten ioneaz s se instaleze aici?
Da, o s vin de la Pontchartrain, unde
situa ia s-a stabilizat. Excelen a sa se va instala
în locuin a burgmeisterului.
Va s zic , pân se drege treaba la Noul
Orléans, Bâton Rouge devine capitala Louisianei!
P i o merit m! Vede i dac am fost vigilen i?
Am avut cele mai pu ine cazuri de boal .
- 497 -
Bun! Acum ti i ce ave i de t cut. P zi i cu

str nicie intrarea în ora ... Noi pornim spre
Mississippi...
Locotenentul i osta ii lui se dep rtar . Georges-
Albert se plictisise s mai a tepte. Ferindu-se de
caraule, se strecur într-un lan cu porumb i
porni glon spre casele de la periferie.
Un miros delicios de prepeli la pro ap îl f cea
saliveze de poft . Travers o curticic pustie i
se apropie cu pa i de lup de o u întredeschis .
Arunc o privire discret în untru. Norocul era de
partea lui. În buc rie nu era nimeni. Un castron
aburind trona pe masa lung din lemn geluit.
Dintr-un salt, Georges-Albert î i b botu ul i
labele în toc ni a fierbinte. Phii! Era mai gustos
decât tot ce-ar putea închipui. Georges-Albert
alegea cu grij buc elele cele mai bune. O caraf
cu Frontignan p rea pus acolo anume pentru
pl cerea lui.
Ah, simt c renasc! î i spuse maimu oiul
golind fericit recipientul.
O lovitur peste ceaf îi întrerupse paradisiaca
delectare. Se cl tin pe picioru e i se întoarse
furios, gata s riposteze agresorului, dar
încremeni stupefiat. O pereche de palme
ustur toare complet surprinz toarea agresiune.
Tâlharule, ho ule! Te dezv eu s furi de prin
castroane!
Georges-Albert ar fi vrut s se apere, dar sim ul
onoarei i galanteriei îl împiedicau s o fac . O
superb maimu ic , ceva mai scund decât el i
- 498 -
îmbr cat cu o rochi trandafirie, îl fulgera cu

priviri mânioase.
V asigur, doamn , c m judeca i gre it! Nu
sunt un ho , ci un c tor r cit... care î i caut
tovar ii, de drum!
Impresionat de manierele elegante ale
interlocutorului ei, tân ra maimu ic amu i. De la
Floris i Adrien, ca s nu mai vorbim de împ ratul
Chinei50, sau de Prea Iubitul, Georges-Albert
deprinsese un pospai de etichet .
Din camera al turat se auzeau glasuri.
Vino repede... s nu dea st pânul peste noi!
Noua cuno tin a lui Georges-Albert îl trase
dup ea într-o curticic . Se ascunser dup ni te
chiupuri înalte pline ochi cu gr sime de urs i
cur cuno tin .
Marinette era o tân maimu ic din Africa.
Fusese adus de un marinar i d ruit hangiului
din Bâton Rouge în schimbul unei datorii.
Georges-Albert se înduio a de soarta ei vitreg .
Marinette se gr bi s îl lini teasc . E drept,
uneori îi era dor de p durea african , de copaci i
de familia ei, dar hangiul Papa Lardo i Mama
Lardo se purtau frumos cu ea. O hr neau bine i
nu-i pretindeau decât s le distreze clien ii.
i dumneata? De unde vii? întreb Marinette,
dornic s tie cu cine st tea de vorb . Georges-
Albert nu avea nimic de ascuns. Se gr bi s o
lini teasc pe Marinette. Cu limbajul lui colorat îi
istorisi toate peripe iile, l sându-i desigur pe un
50 A se vedea Floris, cavalerul de Petersburg i Frumoasa din Louisiana.
- 499 -
plan secundar pe Floris i Adrien. Uluit ,

Marinette afl astfel c Georges-Albert era prieten
intim cu împ teasa Rusiei i cu regele Fran ei,
el i nu altcineva câ tigase b lia de la
Fontenoy i c îl avea în buzunar pe guvernatorul
Louisianei! Desigur, pentru moment nu era decât
un biet refugiat f acoperi , i f le caie,
pentru c se r cise de prietenii lui, dar de cum
va da de ei î i va reg si splendoarea de odinioar .
Hai cu mine s v d ce pot face pentru
dumneata, spuse Marinette, luându-l de l bu .
Cele dou maimu ici intrar în han.
Ah, Papa Lardo! strig Mama Lardo!
Prive te!... avem dou maimu e!
Pe Fecioara din Como! De unde l-a mai scos
Marinette i pe sta? terge-o, p rosule, valea!
Nu i-e ru ine, Papa Lardo? Bietul animal pare
sfâr it de oboseal ?
Ei, femeie, doar nu vrei s p str m i macacul
sta!
Jignit de moarte, Georges-Albert îl privi furios.
Doar în noaptea asta, Papa Lardo!
Pe Sfântul Justinian, o gur mai mult de
hr nit! Fie, dar numai pentru o noapte.
Opt zile mai târziu Georges-Albert se afla tot

acolo. Papa Lardo i Mama Lardo observaser c
prezen a celor dou maimu ele le dublaser
num rul clien ilor, golind crâ ma rivalului lor,
care, cu câteva zile înainte de izbucnirea molimei,
avusese neobr zarea s se instaleze la intrarea în
- 500 -
ora .
Georges-Albert se ar ta devotat trup i suflet
noilor s i st pâni i mai ales Marinettei, de care
se îndr gostise pân peste urechi. Descre ea
frun ile tuturor cu giumbu lucuri, era sensibil cu
toat lumea, fermeca pe oricine punea piciorul în
han i, totu i, din zi în zi, devenea tot mai nervos,
ci Marinette îl ducea cu z relul.
Cocheta îl a a cât era ziulica de lung , pentru
ca la c derea nop ii s se culce cuminte la
picioarele Mamei Lardo, în vreme ce Georges-
Albert, mofluz, se ducea s doarm pe un snop de
paie din grajd, unde se fr mânta pân în zori f
poat închide ochii. Îl enerva groh itul porcilor
din cocina al turat , dar mai ales îl chinuia
amorul. De cum se întindea pe paie începea s
ureasc planuri machiavelice de seducere a
dulcineei.
Cam asta era situa ia în diminea a când
patriarhalul Bâton Rouge se umplu brusc de
puzderie de solda i. Papa Lardo i Mama Lardo î i
frecau ferici i mâinile. Afacerile aveau s prospere.
Georges-Albert porni spre centru s afle ce se
mai petrecea prin ora . Era zi de târg. În pia a din
fa a bisericii locuitorii se înghesuiau care mai de
care. Epidemia apar inea de-acum trecutului.
Localnicii se îmb rb tau reciproc. Ultimii trei
bolnavi erau pe vindecate. Solda ii aduseser i ei
ve ti îmbucur toare. Peste noapte guvernatorul se
instalase în casa burgmeisterului. N-avea s se
întoarc la Noul Orléans decât dup ce capitala
- 501 -
avea s fie cu des vâr ire cur at de ultimele

focare de infec ie i dup asanarea emana iilor
putride.
Georges-Albert se strecura printre picioarele
trec torilor f ca nimeni s -i dea vreo aten ie.
Lumea c sca gura, conversa, comenta
evenimentele. B rba ii î i învârteau pe deasupra
capului s biile, bastoanele i p riile de vân tor,
sau, în cazul celor sus-pu i i al solda ilor cu
uniforma peticit , tricornul. Femei g tite cu rochii
de m tase ie eau din casele scunde, f etaj,
urmate de câte o slujnic . Erau doamnele din
suita guvernatorului. Localnicele din Bâton
Rouge, îmbr cate cu fuste negre i bonete din
pânz alb , le priveau cu admira ie i respect,
ascultându-i cu gura c scat pe lacheii galona i
care, din vârful buzelor, catadicseau s le ofere cu
zgârcenie câte o informa ie. Deodat , un fream t
cuprinse mul imea. Marchizul Rigaud Cavaignol
de Vaudreuil se ivise în balconul casei
burgmeisterului. Lumea începu s -l aclame.
Tr iasc guvernatorul!
Tr iasc marchizul!
Tr iasc domnul de Vaudreuil!
Tr iasc Louisiana!
Tr iasc Bâton Rouge i locuitorii lui!
spunse cu diploma ie guvernatorul, declan ând
o explozie de entuziasm. B rba ii chiuiau i î i
aruncau în sus p riile din blan de castor i
tricornurile.
Da’ agita i mai sunt oamenii pe aici! î i spuse
- 502 -
Georges-Albert c rându-se pe o tarab cu varz

ro ie i bostani.
Doi rani în vestoane negre i nevestele lor cu
bonete de pânz alb st teau cu spatele la el,
astupându-i vederea. Enervat, maimu oiul s ri pe
un butoi cu broa te estoase.
Din balcon, domnul de Vaudreuil f cu semn s
fie l sat s vorbeasc . Mul imea amu i
respectuos.
Bravi locuitori al urbei Bâton Rouge, întreaga
colonie admir curajul cu care a i înfruntat aceste
vremuri de restri te. A i luptat viteje te cu Marea
Calamitate. Ora ul vostru a înregistrat cel mai
mic num r de mor i... V felicit personal pentru
acest frumos rezultat.
Guvernatorul f cu o pauz , spre a l sa r gaz
auditoriului s u s îl aplaude.
Ura!... Ura! Tr iasc guvernatorul!
Mul umesc, prieteni... Loialitatea voastr îmi
merge drept la inim ... Tocmai de aceea sunte i
primii c rora v dezv lui vestea. Majestatea sa a
numit un nou guvernator al Louisianei.
Oooh! o exclama ie de mirare ni din zeci de
piepturi.
Guvernatorul se pref cu a nu fi observat i î i
continu imperturbabil discursul.
...în persoana domnului d’Abbadie care urc
în aceste clipe cursul Mississippi-ului, aducând
ve ti proaspete din Fran a... V m rturisesc,
prieteni, c mi se rupe inima s p sesc
Louisiana tocmai în aceste clipe grele.
- 503 -
Ipocritul! mârâi în sinea lui Georges-Albert.

...Oricum, îmi voi împlini datoria de
guvernator pân în ultima clip , veghind la
respectarea ordinei i a disciplinei... Bravii no tri
solda i au capturat câ iva borfa i i dezertori care
nu au tiut s in piept s lbaticilor i
scula ilor. Ace ti oameni f lege i credin
vor fi judeca i aici, în fa a voastr , de c tre un
tribunal de urgen . Locuitori din Bâton Rouge, o
spun sus i tare, ordinea trebuie men inut cu
orice pre pe timpul i pân la încheierea
mandatului meu.
Dup aceast declara ie ferm i f drept de
replic , domnul de Vaudreuil salut o ultim dat
mul imea în delir i se retrase din balcon, în
vreme ce lumea striga de zor:
Tr iasc domnul de Vaudreuil! Tr iasc
guvernatorul!
Popularitatea marchizului era indubitabil ...
Localnicii se preg teau s asiste la judecat ca la
un spectacol. Pe o estrad de lemn ridicat peste
noapte, î i f cur apari ia ase judec tori.
Str jerii scoteau pe rând prizonierii dintr-un
furgon acoperit cu o prelat . Neferici ii, ra i în
cap, purtau lan uri la mâini i la picioare. Pe
chipurile lor se afla întip rit o expresie de posac
resemnare. Cu to ii tiau ce soart îi a teapt .
Unul singur înfrunta dârz privirile mul imii: un
negru african.
Georges-Albert îl recunoscu pe dat pe Jeannot,
credinciosul slujitor al Baptistinei. Dac
- 504 -
maimu oiul ar fi fost mai pu in absorbit de

priveli tea pie ii, ar fi b gat de seam c una
dintre t ncile din fa a lui î i încle tase brusc
degetele de bra ul b rbatului ei. Acesta îi
înconjur protector um rul cu bra ul, ca pentru a
o lini ti.
Judec torii chemau aresta ii unul câte unul.
Deocamdat , era rândul unui soldat elve ian, cu
uniforma în zdren e.
Sergent Bleusse, te aflai în garnizoana de pe
Insula estoaselor când a izbucnit epidemia?
Ba, bomnule Budec tor!
Accentul elve ianului stârni ilaritatea publicului.
Lini te! strig enervat unul din judec tori.
Împreun cu câ iva solda i tr tori, a i profitat
de situa ie ca s v r scula i, l-a i ucis pe
pitanul vostru, domnul Duroux, i a i dat iama
în magazia cu f in ! Nu nega! Ce ai de spus în
ap rarea dumitale?
B i, bomnule budec tor... bentru b in ... ne-a
bost i nou boame.
Ah, da? i fiindc v-a fost foame l-a i asasinat
ca ni te la i pe bietul c pitan Duroux? fulmin
judec torul îndreptând spre el un deget acuzator.
Elve ianul se cump ni pe picioare.
Bu eram bingur, bomnule budec tor i
bomnul Buroux era b u (elve ianul voise s spun
„râu”. Lumea se pr dea de râs.), zi becinstit,
tea bolda ii, boi ne-am blânz buvernatorului
zi...
Judec torul lovi cu pumnul în mas ,
- 505 -
întrerupându-l pe nefericitul elve ian.

Ajunge, ap rarea dumitale te înfund i mai
u. Pentru jaf i asasinat, vei fi pedepsit conform
Codului penal al armatei... vei fi a ezat într-un
sicriu de stejar i t iat în dou cu fier str ul, de
viu!
Bu... Bu! Azutor! urla elve ianul, în vreme ce
haidamacii armatei îl târau spre o p durice
vecin , pentru a împlini groaznica sentin .
Câteva femei î i plecar capul, îngrozite, în
schimb b rba ii g seau c verdictul fusese drept.
Deodat , un glas masculin rupse ironic t cerea:
Suntem s lbatici sau civiliza i?
Cei prezen i privir consterna i.
Cine... cine a îndr znit?
Cine a vorbit? fulmin judec torul.
Cu c ciulile i bonetele trase pe ochi, cei patru
rani din fa a lui Georges-Albert se foiau
încercând s descopere, ca toat lumea, pe
neobr zatul care îndr znise s protesteze.
Georges-Albert îl dibuise dar, iret i inteligent
ca întotdeauna, nu se clinti de pe butoiul cu
estoase.
Gata cu comentariile! S fie adus urm torul!
porunci furios judec torul.
Doi al i solda i dezertori fur condamna i la
trasul pe roat . Un ho de biserici fu trimis la
treang. În sfâr it, veni rândul lui Jeannot.
Fl ul privea mul imea f ostenta ie, dar cu
demnitate. Î i încruci ase bra ele pe piept i
tepta. Lan urile îi atârnau pân deasupra
- 506 -
genunchilor.
Înaintea epidemiei te-ai r sculat i ai fugit cu
sclavii ducelui de Belle-Isle! tun unul din
judec tori.
Paldon, misiu judec tol, eu elam om libel!
protest Jeannot.
Tu liber? Ha, ha... i num rul la de pe bra ul
u de unde îl al? întreb r ut cios judec torul.
Cândva am fost sclav, admise Jeannot, dar la
mini cump lat i libilat o male plin es.
Ap rarea nu are temei... prin esa era o
intrigant , iar b iatul nu posed acte doveditoare
pentru r scump rarea lui! comunic unul dintre
judec tori colegilor s i. Ace tia încuviin ar din
cap.
Jeannot nu se d dea b tut. Explic din nou:
Hâltii l mas la planta ia Belle-Isle, misiu
judec tol i ap i malii senioli Misi de Villeneuve i
de Poltejoye vlut cump lat la mine pentru libelat a
doua oal , apoi misiu judec tor Noul Orléans nu
vlut!
Destul, vorbe ti mult i prost! îl repezi unul
din membrii tribunalului.
Ceilal i d dur din cap.
Da nu pricepem nimic din p reasca ta...
Negroteii tia au un accent imposibil!
Auzindu-i, Jeannot î i bomb torsul.
Dac misiu judec tol volbit limba lii mele
din Aflica... f cut i el gle eli i tot satul mulit de
lâs!
Replica lui Jeannot stârni un imens hohot de
- 507 -
râs.
Destul! Lini te! Lini te!
T cere sau evacuez pia a, amenin primul
judec tor.
Ca prin farmec se a ternu o t cere mormântal .
Întrucât negrul Jeannot nu posed acte care
îi dovedeasc eliberarea... întrucât nici un
proprietar nu a putut dovedi c este st pânul
lui... acest tribunal, din dorin a de a- i ar ta
bun voin a i clemen a, accept s îl cedeze pe
negrul Jeannot ca sclav i ca ajutor gâdelui
municipal, care s-a oferit s îl cumpere cu o sut
optzeci de pia tri de carton...
Acel tribunal de excep ie tia s profite, nu
glum ! De ce s condamne la moarte un negru
care putea fi revândut, cu atât mai mult cu cât nu
ptuise nici o crim ...
Jeannot url r gu it:
Missi judec toli... Jeannot nu gâde... Bunul
Dumnezeu nu vlut a a ceva... nu bine... Nu, misiu
judec toli... nu face asta... V implol, misi
judec toli...
Dar nimeni nu-i mai asculta protestele.
În pia lumea se d dea gr bit la o parte din
calea unui b rbat înalt i musculos. Era gâdele
din Noul Orléans, venit la Bâton Rouge din
porunca expres a guvernatorului. Sui cu pa i
hot râ i pe estrad , pip i bra ele lui Jeannot i
rânji satisf cut. Fl ul p rea zdrav n i avea s
îi poat st pâni pe condamna i.
Mul umesc, în imea Voastr , b iatul e
- 508 -
tos i o s -mi fac bine treaba cu el.

Auzindu-l, Jeannot zbier ca scos din min i.
Nu... nu... niciodat , Jeannot niciodat gâde!
Ajut la salac neglu, Bunule Dumnezeu! D -i
culaj!
i înainte ca solda ii s apuce s schi eze vreun
gest, Jeannot smulse topori ca de la brâul unui
durar aflat în primul rând de spectatori i o
în deasupra mesei judec torilor.
Aaaaaaah! urlar în cor magistra ii,
sem nându- i perucile pe jos. Topori ca uier
prin aer, ab tându-se ca o ghilotin peste
încheietura mâinii stingi a lui Jeannot. Sângele
ni din ciotul mutilat stropindu-i pe judec tori
i pe cei din preajm . Mâna cu degete zgârcite
mase ag at în lan pe masa de lemn.
Jeannot, nu, nu! se auzi un ip t de femeie.
Negrul tres ri, privi n uc deasupra mul imii i
se pr bu i le inat.
S-a automutilat!
Negrul i-a t iat mâna!
Dumnezeule, ce curaj pe el!
N-a vrut s fie gâde!
Oh, mi-e fric , e semn r u!
Lumea se agita impresionat . Un chirurg se
apropie în goan , deschizându- i trusa. Gâdele
îngenunchease lâng cel care refuzase s îi devin
colaborator. Nimeni pe lume nu-l mai putea sili
acum pe Jeannot s fie ajutor de gâde. Ca s lege
condamna ii îi trebuiau dou mâini.
Aduce i-mi iute ni te t ciuni!
- 509 -
Rana trebuia cauterizat pentru stoparea

hemoragiei. Localnicii se îmbrânceau. Fiecare voia
se apropie s vad . Femeile f ceau crize de
nervi. La ordinul unuia din magistra i, solda ii
improvizar un cordon ca s poat ine piept
zuirii.
Deodat , din mijlocul mul imii r sun un glas
sonor de b rbat.
Libertate pentru sclavi! Da i-i libertatea! i-a
câ tigat-o!
Entuziasmat , lumea începu s scandeze:
Libertate pentru negru! Libertate!
Magistra ii încercar s fac stânga-mprejur,
dar omenirea era prea compact . Solda ii nu mai
ceau fa . Înc o clip i situa ia devenea
exploziv . Fereastra de la balconul
burgmeisterului se deschise cu zgomot. Ca la un
semn, to i cei din pia ridicar capul într-acolo.
Guvernatorul se ivi in cadrul ferestrei i f cu un
semn cu mâna.
Dac acest om supravie uie te automutil rii, îl
declar m liber i... ca r splat pentru curajul lui
neobi nuit, îi acord m titlul de comandor51 de
planta ie.
Uraaa! Tr iasc guvernatorul! strigar
localnicii.
Foarte bine, atuncea lua i-l... lua i-l de aici. E
liber... negrul vostru...
Spumegând de furie, primul magistrat începu
i strâng hâr oagele stropite cu sânge. Colegii
51 Supraveghetor.
- 510 -
lui se repliau gr bit spre casa burgmeisterului.

Popula ia, calmat , le f cu loc s treac .
Deodat , acela i glas masculin tun :
Actele... semna i actele doveditoare!
Zadarnic c uta primul judec tor s deslu easc
direc ia de unde venea glasul. În fa a lui nu vedea
decât chipuri ostile de rani, vân tori i solda i.
Da... da... ACTELE! ACTELE! Da i-i negrului
actele, reclamar în cor ranii, pricepând inten ia
necunoscutului.
Dac judec torii nu semnau nimic, nefericitul
iat r mânea pentru tot restul vie ii lui un sclav
fugar, pasibil oricând de vânzare.
Poftim... semnez, lua i dovada! strig
exasperat judec torul, mâzg lind în prip un
proces-verbal de constatare.
Jeannot î i venea în fire. O ranc
îngenunchease lâng el i îi luase capul în poal ,
în vreme ce doi tineri viguro i îl ineau nemi cat.
Strânge din din i, fiule! îl sf tui cu bun tate
medicul, strecurând o fâ ie de pânz între din ii
lui Jeannot.
Acesta p rea c nu aude nimic. Transfigurat, o
privea în extaz pe tân ra ranc . Un zâmbet
lumin tr turile lui crispate de durere.
Mi... cu ... plin...
Ssst... menajeaz i for ele!
ranca puse un deget pe buzele sclavului.
Chirurgul apropie de ran fierul înro it.
Aaaaah!
Jeannot tres lt de durere. Un miros gre os de
- 511 -
carne pr jit umplu pia a.

Haide i... circula i... nu mai e nimic de v zut...
s-a ispr vit bâlciul!
Solda ii împr tiau mul imea de gur -casc .
Femeile plecar cele dintâi. Acas le a teptau
treburile gospod riei. Pe drum fiecare comenta cu
aprindere întâmpl rile acelei neobi nuite dimine i,
cum nu mai tr ise nicicând patriarhala urbe.
Bâton Rouge era un loc lini tit. Cele petrecute
aveau s înfl reze mult vreme imagina ia
copiilor care se jucau de pe acum de-a t iatul
mâinii.
Chirurgul î i strânse trusa cu instrumente,
fe ele i pansamentele. Hemoragia se oprise.
Câ iva p durari confec ionar în grab o
brancard i culcar pe ea trupul lui Jeannot,
care le inase pentru a doua oar .
D’ap i, îl lu m i-l grijim la m muc’ acas’!
spuse un acadian împingându- i cu ma pe ceaf .
Era un b iat blond, cu ochi alba tri i chip
deschis i sincer. Solda ii încuviin ar în t cere.
Oricum, pentru ei negrul acela scandalagiu nu
prezenta nici un interes.
Acadianul b în sân actele lui Jeannot i
ridic brancarda împreun cu tovar ul s u, un
zdrahon cât o pr jin de înalt cu umerii u or
zu i. Nevestele lor înfofolite în aluri îi urmar
cu ochii pleca i sub bonetele de pânz cu boruri
largi.
Cele dou perechi traversau pia a în care nu mai
sese nimeni. Nimeni, în afar de Georges-
- 512 -
Albert. Acesta î i înfund tricornul pe cap i o lu

pe urmele acadienilor.
În biroul burgmeisterului, domnul de Vaudreuil
cuse explozie. Dând frâu liber sup rii, le
tr gea un perdaf nemaipomenit celor ase
magistra i care st teau pâ avi, cu nasul în
mânt.
Ce s m fac cu voi, domnilor! V-am cerut s
îmi organiza i o judecat exemplar i era s m
pomenesc cu o r zmeri . Mii de tr snete!... E cu
putin s fi i atât de nepricepu i? Am fost la un
pas de r scoal . Tocmai acum, când spiritele sunt
încinse i st m pe un butoi cu pulbere... i doar
avertizasem... Mân de fier în m nu de
catifea, hai? Pe fundalul sta agitat, cum or s
reac ioneze cei din Louisiana când vor afla de
ordinul regelui? Nici nu îndr znesc s m
gândesc!
Furios, domnul de Vaudreuil se apropie de
fereastr , d du într-o parte perdelu a de muselin
i arunc o privire spre pia a din mijlocul
ora ului.
Cei patru rani acadieni se dep rtau cu
brancarda lor în direc ia fluviului. Guvernatorul
se încrunt , cuprins de o adânc perplexitate.
Cercet cu aten ie statura celui mai înalt dintre
rani i mersul ncu ei de lâng el i î i frec
rbia, c znindu-se s i l mureasc impresia de
familiaritate pe care i-o inspirau cele dou siluete.
Femeia asta... B rbatul sta...
Deodat , marchizul Rigaud Cavaignol de
- 513 -
Vaudreuil slobozi o înjur tur i se plesni cu

palma peste frunte.
Ei sunt!
Guvernatorul tocmai z rise un maimu oi care
op ia pe lâng ziduri, urm rind de la oarecare
distan cvartetul acadienilor. Sub privirea uluit
a magistra ilor, domnul de Vaudreuil se n pusti
pe balcon cu inten ia de a porunci str jerilor s -i
aresteze pe acadieni. Ridic bra ul. În aceea i
clip dinspre cheiuri se auzi un strig t:
O corabie, excelen ! Se apropie o corabie!
Domnul de Vaudreuil privi în josul fluviului.
Printre insuli ele înverzite se i eau pânzele unei
nave. Marchizul ov i imperceptibil. Cvartetul
du col ul pie ei i se f cu nev zut. La urma
urmelor, ce rost avea s -i mai urm reasc cu
zbunarea lui? Oricum, sosea noul guvernator.
Era mai cuminte s „uite” scandalul cu marea
duces i s gândeasc la drama care sta s se
declan eze!
Capitolul XXVII
Papa Lardo num ra pentru a treia oar uncile

afumate din c mar . Nu mai înc pea nici o
îndoial : un ho terpelise dou din ele i d duse
iama în proviziile de vin, ulei, untur de urs,
dovleci i fasole. Hangiul gemu înfrico at. Dac
rezervele lui continuau s se topeasc în acel ritm
infernal, mai avea pu in i d dea faliment.
- 514 -
Ferm decis s î i apere averea agonisit cu

destul trud , Papa Lardo se înarm cu o pu
i se puse la pând , dar cum infernul este pavat
cu bune inten ii i soarele era destul de fierbinte,
în pofida orei matinale, hangiului i se f cu sete.
Cu o sear înainte, ranii îi vânduser un
butoia de sparge-ma e52. Papa Lardo î i turn un
rel, apoi un al doilea. Dup al treilea, sfor ia
fericit pe rogojina lui de papur .
Atâta a tepta Georges-Albert. Îi f cu semn
Marinettei i cele dou maimu ele se strecurar
în untru prin ferestruica de aerisire. Aleser cu
grij un clapon fript, o duzin de ou proaspete, o
pl cint i un castron cu raci fier i. Puser totul
într-un sac i se f cur nev zu i pe acolo pe unde
veniser . Urmat de Marinette, Georges-Albert o
alerg op ind spre Mississippi. Luând-o în sus pe
malul fluviului, dup vreun sfert de ceas ajunser
la o c nu pitulat printre trestii. Georges-
Albert uier scurt. U a de la intrare se deschise
discret.
A sosit Georges-Albert... N-ai avut necazuri,
trâne?
În prag se ivise Floris. Georges-Albert îi s ri
vesel în bra e, în vreme ce Marinette se repezea s
îi s rute pe Baptistine i pe Jeannot. Pe mal
trosni o creang sub pa ii cuiva. Valmire i B nu
se întorceau i ei. Î i petrecuser noaptea sub o
salcie pletoas . De i ciurui i de ân ari, p reau pe
deplin ferici i. Nu acela i lucru se putea spune
52 Cidru.
- 515 -
despre Floris i Baptistine. Aceasta din urm nu

se ocupa decât de Jeannot. Bietul b iat fusese cât
pe ce s se pr deasc de pe urma amput rii...
Ciotul bra ului ardea ca focul, dar cu un
devotament extraordinar, Baptistine îi schimbase
ceasuri la rând pansamentele i îi pusese
cataplasme cu ierburi pe tâmple. Îngrijirile ei
duser roade. În pofida c ldurii în bu itoare,
rana nu se gangrenase i Jeannot revenea
înceti or la via .
Bea asta, Jeannot, i încearc s i m nânci
ceva.... for eaz -te... nu, nu te mi ca... A teapt ,
am s i fac o pern ... Floris, te rog adun ni te
frunze i pune-le în alul sta... A a... i-e mai
bine, Jeannot?
Bravul b iat surâdea recunosc tor.
Melsi, plin es micu ... tu salvat la Jeannot a
doua oal ... Melsi, Floris, fal tini, eu pieldut
elam!
Floris nu r spunse. Posomorât, o observa pe
Baptistine în timp ce îl îngrijea pe r nit. Gesturile
îi erau pline de tandre e i afec iune i din zi în zi
Floris devenea mai b nuitor i mai nelini tit.
Mândrul seduc tor suferea în t cere, descoperind
chinul geloziei.
Petrecuser în ascunz toarea lor opt zile,
singura leg tur cu restul lumii fiind asigurat de
Georges-Albert i Marinette.
Ce-ai mai aflat, Georges-Albert? întreb Floris,
mu când cu pofta dintr-o arip de clapon.
O serie de mimici expresive, completate cu
- 516 -
scâncete, îi d dur de în eles c de la sosirea

noului guvernator ora ul se în esase de lume.
Odat primejdia epidemiei trecut , colonii,
proprietarii de planta ii i curtenii î i p seau
refugiile din împrejurimile Noului Orléans i se
gr beau s fac temenele succesorului
marchizului de Vaudreuil. Se zvonea c adusese
ve ti extraordinare. Deocamdat , cei doi
guvernatori r mâneau închi i în locuin a
burgmeisterului, rezolvând probleme
administrative curente i preg tind viitorul
coloniei.
Ai dat de urma lui Adrien? întreb Floris.
Georges-Albert cl tin nec jit din cap. În ciuda
anchetei minu ioase întreprinse împreun cu
Marinette, care se dovedea excep ional de ager i
descurc rea , Georges-Albert nu izbutise s
prind nici un fir. Tân rul conte de Villeneuve-
Caramey, Feodor i Li Kang p reau s se fi
volatilizat.
În schimb... Georges-Albert îl trase discret pe
Floris în p puri ca s -l în tiin eze c Jéodard
Castillon du Rocher, Ernaudan de Gastagnac i
Yann Le Gallic tocmai sosiser în ora . Floris se
încrunt . Logodnicii Baptistinei se aflau din nou
pe urmele lor.
Nici ciuma n-o s m scape de ei! mârâi
gentilomul.
Georges-Albert îi d du de în eles c mai avea i
alte tiri. Vicontesa Marie-Blanche de Pontalba
sosise în seara precedent la bordul unei plute, ca
- 517 -
i Carlotta, declarând sus i tare c în Noul

Orléans nu mai era de tr it. Amândou tr seser
la hanul lui Papa Lardo. Pe de alt parte,
marchiza de Vaudreuil o trimisese pe tân ra
sclav Bossi s -l întrebe pe hangiu i pe mu teriii
acestuia dac nu auziser de soarta marchizului
de Portejoye! Frumoasei Arthémise de Vaudreuil
pu in îi p sa de mazilirea guvernatorului,
dorindu- i, dup cât se vede, o partid de table!
Drace! se sc rpin în ceaf Floris.
Cu toate cele trei amante ale lui grupate în
Bâton Rouge, spa iul de manevre se cam îngusta.
Seduc torul zâmbi m gulit i î i privi amuzat
vesta de postav nesc. Ideea s se
reîntâlneasc cu Arthémise în acele circumstan e,
i mai ales în acea inut era destul de insolit .
Baptistine tocmai îl ajuta pe Jeannot s ias din
caban . Fl ul se rezema cu bra ul valid de
um rul pl pând al tinerei fete. Floris întoarse
capul agasat. Începea s se sature de rolul de
îndr gostit nefericit i de infirmier, u de
biseric .
M duc în ora ! declar Floris pe un ton ce nu
admitea replic .
Baptistine se întoarse nedumerit spre el.
Dar bine, Floris... de ce s te expui inutil? E
primejdios... dac te recunoa te cineva?
Ochii verzi sc rar mândru.
Doar n-o s muceg im aici pân la cap tul
zilelor... Trebuie s aflu ce se petrece... Oricum,
voi nu v clinti i de aici pân nu m întorc!
- 518 -
Floris... Floris... ai grij ! îl implor Baptistine.

Floris o privi mirat. Baptistine îl privea cu
adora ie. Fu tentat s r mân , dar o dat mai
mult orgoliul se dovedi mai puternic decât
ra iunea i se f cu nev zut printre trestii.
***
Poate s fie urm rile febrei galbene, dragule, îl
consol marchiza de Vaudreuil.
Pentru a treia oar Floris încerca s î i
dovedeasc b rb ia, f s izbuteasc îns .
Asemenea ru ine marele seduc tor nu mai p ise
în via a lui.
Ai dreptate... înc nu am ie it din
convalescen , se scuz el ridicându-se în capul
oaselor.
De la etajul de deasupra se auzea ecoul unor
voci înfuriate.
Ce se întâmpl ? întreb Floris.
Doamna de Vaudreuil, în plictisit ochii spre
tavan.
Oh... so ul meu se ceart cu domnul
d’Abbadie... de când a venit a a o in... amândoi
sunt negri de sup rare!
Marchiza îl privi ironic pe Floris i pufni în râs.
tii, dragul meu, inuta asta de acadian te
prinde de minune... ce idee s vii la mine
îmbr cat a a... hi, hi, habar nu ai ce pic avea pe
tine... acum îns ... e ti mai nevinovat ca Joseph...
Pentru numele lui Dumnezeu, dragule... f ceva,
doar e ti tân r, e p cat de dumneata... încearc
- 519 -
iei ni te f in de crocodil, se pare c ar fi foarte

bun pentru... pentru... hi, hi în sfâr it, pentru
necazul dumitale...
Marchiza î i b tea joc de el pe fa . Floris se
str dui s î i p streze o expresie demn , singura
posibil în situa ia dat . Se gr bi s i încheie
vesta. Îi tremurau degetele. tia el bine care era
necazul lui. To i crocodilii din lume nu l-ar fi
putut ajuta. „Floris, ai grij , ai grij ...” Vocea
tic loasei îi r suna înc în urechi. De, Floris se
tia grav atins. Un singur lucru îl putea vindeca.
Ea. Zâna luminoas , incon tient , flu turatic ,
tr snit , infidel , singura femeie pe care nu tia
de unde i cum s o apuce. Da fiecare dat când
credea c a pus eaua pe ea, îi luneca din mâini,
fugea, disp rea. Ardea de ner bdare s se
întoarc la cabana din mla tin . Floris se înclin
respectuos deasupra degetelor marchizei.
Draga mea, voi încerca s m retrag la fel de
discret cum am venit.
i cum te-ai manifestat aici, îl ironiz doamna
de Vaudreuil.
De ast dat , cam întrecuse m sura. Cât era ea
de marchiz , Floris tare mai avea chef s -i trag o
chelf neal zdrav . La etajul de deasupra se
trânti o u i pa i precipita i coborâr sc rile.
Afar , în pia , se auzea rumoare. Floris ridic un
col al perdelei de muselin i privi cu pruden
printre jaluzelele l sate. Dinspre fluviu adia o
briz c ldu .
Veni i, oameni buni, s afla i vestea cea
- 520 -
mare...
Un herald chema popula ia. Lumea se aduna în
goan . Seniorii i doamnele din înalta societate
seau în grab c su ele modeste unde se
instalaser „cu chirie”. Întreg ora ul p rea adunat
sub balconul primarului. Marchiza î i trase pe ea
o rochie înflorat de indian i se al tur lui
Floris.
Oh, Doamne... ce plictiseal ... S te ii scandal
când vor afla vestea! oft marchiza.
Ce veste?
Ei, dragule, a teapt i ai s afli... Eu m-am
turat pân în gât... de opt zile nu aud decât
asta... B rbatul meu i cu domnul d’Abbadie au
înv at pe dinafar scrisoarea Regelui, dar tot nu
s-au dumirit!
Frumoasa Arthémise î i în bu i un c scat i se
duse s ia o bomboan de pe noptiera din lemn de
trandafir.
i ce-a putut s scrie Frérot ca s le dea atâta
taie de cap acestor domni?
Ei, dragule... Prea Iubitul a cedat colonia
rului s u, regele Spaniei!
Cum?
Floris se n pusti la marchiz i o întoarse cu
fa a spre ei. Cutioara cu bomboane se rostogoli pe
parchet.
Vai, dragule, fii mai st pânit... uite ce-ai f cut!
îl cert frumoasa Arthémise îngenunchind s
strâng bomboanele.
În pia lumea începea s aclame.
- 521 -
Tr iasc guvernatorii! Tr iasc guvernatorii!

V mul umim, prieteni,... v mul umim...
hâm... hâm... Domnul d’Abbadie, noul nostru
guvernator, pân la sosirea... în sfâr it... pân
la... ... va da citire scrisorii i ordinului dat de
Majestatea Sa în septembrie anul trecut...
Uraaa! Tr iasc Regele! Tr iasc Majestatea
Sa! Tr iasc guvernatorul!
Vocea monocord a noului guvernator începu s
citeasc :
„Întrucât printr-un act anume întocmit la

Fontainebleau, la 3 septembrie, am cedat, din
propria Noastr voin , prea scumpului i iubitului
Nostru v r, Regele Spaniei, i urma ilor i
mo tenitorilor s i, în deplin proprietate, pur i
simplu i f nici o excep ie, întreg inutul
cunoscut sub numele de Louisiana!...”
Mul imea url într-un singur glas.

Cum?
Nu se poate!
Ce-a spus?
A cedat Louisiana!
Sta i s ascult m!
Ru ine Fran ei!
Regele e nebun!
Mai citi i o dat !
E o gre eal !
Nu se poate!
Lini te, lini te, oameni buni! î i sp rgea
- 522 -
pieptul marchizul de Vaudreuil.

Un r it de tob restabili un simulacru de
cere.
Domnul d’Abbadie î i relua lectura, cu glas
tremurat:
„... întreg inutul cunoscut sub numele de

Louisiana ca i Noul Orléans i insula pe care este
ezat acest ora , i întrucât printr-un alt act
întocmit la Escurial i semnat de Regele Spaniei
Majestatea Sa catolic a acceptat cesiunea mai sus
men ionatei ri, v poruncim ca la primirea
prezentei s anun i popula ia i s încredin i
de drept în mâinile guvernatorului sau ofi erului
numit de Regele Spaniei, sus-numita ar i colonie
a Louisianei, cu toate anexele ei, ora e i insule
dependente de Noul Orléans... A a cum se afl ele
în ziua sus-numitei cesiuni, dorind ca pe viitor ele
apar in Majest ii Sale catolice. V poruncim în
consecin ...”
Floris sim i c se în bu e de furie.

Insula Noul Orléans! Incredibil, draga mea,
dar Frérot nici m car nu cunoa te situa ia
topografic a acestui ora , ca s nu mai vorbesc
de valoarea acestei ri pe care o face cadou
altuia, cum te-ai descotorosi de o juc rie de care
te-ai plictisit... dar ce Dumnezeu p zesc consilierii
lui de la Versailles? Au privit ei vreodat harta
Louisianei? O hart desenat cu sângele i
osemintele francezilor...
- 523 -
Ochii verzi fulgerau de indignare. Pe balcon,

domnul d’Abbadie continua s se adreseze
mul imii pe un ton plâng re , implorând poporul
în eleag motivele regelui, conjurându-l s aib
încredere în el i s nu-i îngreuneze misiunea, i
a mai mult decât ingrat , pân la venirea
spaniolilor... oricum, totul va r mâne ca înainte...
Guvernatorul spaniol va fi în eleg tor...
Marchiza de Vaudreuil se rezem de um rul lui

Floris.
Oh, dac-ai ti cât sunt de fericit c m întorc
la Versailles. Ce binecuvântare s rev d sala
oglinzilor i cancanurile de la curte... ai s -mi
lipse ti, chiar dac în diminea a asta n-ai avut
nici un chef de mine... las-c te-am ghicit eu... i-e
gândul în alt parte... vezi, ce bine s-a potrivit
totul, plec la anc... ei hai, lini te te-te... z u nu
pricep ce- i pas c Louisiana este de acum a
spaniolilor... din partea mea, n-are decât s fie a
oricui, i a...
Marelui Mogul! rican Floris.
Exact! Gânde te-te la treburile tale, Floris, i
las idealismul... coboar cu picioarele pe
mânt... i înainte de toate, pune-te la ad post...
Parc v d c cei din colonie se vor revolta în
numele Fran ei... i iar o s se lase cu scandal...
Oh, dragule, voi b rba ii sunte i imposibili! Pleci?
Ai dreptate, profit de agita ia general i
eclipseaz -te... O s -mi lipse ti, frumosule
Floris...
- 524 -
Marchiza îi întinse mâna. Gentilomul i-o s rut

galant.
Adio, Arthémise... n-am s uit niciodat ce
minunat jucai table!
Adio! opti marchiza, cu ochii sc lda i în
lacrimi, deschizând precaut u a camerei.
Coridorul era pustiu. Floris î i înfund pe ochi
ria de acadian, î i coco spinarea i porni
spre scara de serviciu. La parter, o u dosnic
dea spre o ulicioar l turalnic . Floris ap
înceti or clan a când deodat cineva îl trase de
mânec . Se întoarse gata s trosneasc un pumn
insolentului care îndr znea s îl opreasc din
drum.
Misiu Flois... Misiu Flois... tu aduci aminti...
dac Mâam marchiz plecat, tu cump lat la mini!
Dr gu a Bossi îl implora pe Floris, cu lacrimi în
ochi. Tân rul ov i o clip . El însu i nu era decât
un proscris; cum s o ajute pe biata sclav .
Nefericita se ag de bra ul lui, c zând în
genunchi.
Ti log... nu vleau ial i vândut la mini, fiic
nimelit la st pâni l i...
Floris privi de jur împrejur. Îi venise o idee
stru nic . În biroul burgmeisterului nu era
nimeni. Pe masa lung de lemn se îngr deau
aruncate de-a valma pece i, suluri de hârtie i
documente. O apuc de mân pe Bossi i o trase
dup el în birou.
Spune repede care e numele t u de botez...
câ i ani ai i unde te-ai n scut, dac tii
- 525 -
bineîn eles!
Sub privirile holbate ale tinerei negrese, Floris
înmuie pana de gâsc în c limar i cu o superb
scriere caligrafic întocmi un act de r scump rare
pe numele negresei Bossi, în vârst de
optsprezece ani, fiica sclavilor Congo i Mariton,
ambii deceda i, etc, etc.
Floris î i încheie capodopera imitând semn tura
burgmeisterului de pe un alt act g sit pe mas .
Înc lzi pu in cear i sigil documentul cu
pecetea ora ului Bâton Rouge.
ine... frumoasa mea... ascunde-te pân la
plecarea guvernatorului de Vaudreuil i dup
aceea n-ai decât s ar i acest document... de-
acum e ti o fiin liber , Bossi!
Floris se îndrept spre ie ire.
Oh, Misiu Flois... ia cu tini la Bossi... Bossi nu
tie unde ascuns... ti log...
Se ag de bra ul lui Floris tremurând ca
frunza. Cum s aib inima s o refuze?
Bine... la urma urmei, o complica ie în plus
sau în minus chiar nu mai conteaz ... Hai, vino!
Bossi î i arunc pe umeri un al i îl urm pe
Floris cu mersul ei unduit. Floris d du col ul. Ar
fi putut s se îndrepte direct spre fluviu, ocolind
pia a, dar era curios c vad reac ia popula iei.
Lumea era n ucit , stupefiat de incredibila
veste. Cei doi guvernatori se retraser din balcon.
Str jerii discutau cu ranii. Colonii înst ri i
încercau s lini teasc spiritele. În schimb, câ iva
gentilomi îi incitau pe solda i la revolt . Urmat de
- 526 -
Bossi, Floris î i croia drum printre diferitele

grupuri care nu d deau nici o aten ie
acadianului.
Dumnezeule, spaniolii... nu pot s cred!
exclam o femeie.
Floris tres ri. Era vicontesa. Marie-Blanche de
Pontalba. Tân rul se temu o clip c îl
recunoscuse, dar frumoasa Marie-Blanche tocmai
se lipea de bra ul lui Ernaudan de Gastagnac.
Aceasta o s rut u or pe tâmpl .
Oh, prietene, ce triste e... ce sfâr it lamentabil
pentru Louisiana!
Dar ce început frumos pentru noi, Marie-
Blanche, opti tân rul c pitan de cavalerie
oar .
Expresia lor fericit nu l sa umbr de îndoial .
Floris pricepu c Marie-Blanche se consolase
rapid. Deopotriv u urat i vexat î i v zu de
drum.
Nu ne l m ocupa i!
Nu ne supunem spaniolilor! O s -i primim cu
tunuri i rapnele, strigau cu înfl rare solda ii.
Suntem francezi... suntem i r mânem
francezi! Trebuie s ne ap m independen a!
cnea o femeie.
Floris ocoli acel grup g gios dar brusc, î i
înfund pân pe sprâncene p ria i f cu stâng
împrejur, ca s nu dea nas în nas cu contele
Jéodard Castillon du Rocher care o inea tandru
pe dup umeri pe Carlotta.
Pff... draga mea, spaniol , francez sau
- 527 -
chinez , pentru mine Louisiana va r mâne locul

unde te-am cunoscut i iubit... i unde vom
mâne împreun pân la sfâr itul vie ii noastre!
Carlotta îl privi cu recuno tin . Pe inelarul
frumoasei quarterone str lucea o verighet de
aur. A adar Jéodard pe care într-atâta îl urâse
Floris, se c torise cu Carlotta! i la urma urmei
de ce nu? Asta i era farmecul Louisianei! Asta
era lumea Nou ! Lumea se certa, se iubea, se
torea i î i uita trecutul de dragul
prezentului, f s î i fac griji pentru viitor.
Ceva mai departe, Juliette de La Buissonnière se
inea de mân cu Yann Le Gallic. Floris oft . Ce
n-ar fi dat ca în locul acestuia s se fi aflat
Adrien...
Într-un col al pie ei, câ iva gentilomi discutau
cu înfl rare. Floris îi recunoscu printre ei pe
prietenii s i Gaëtan d’Artaguette i Populus de
Protais. ov i dac s i deconspire prezen a. Ce
doi gentilomi fulminau.
Suntem tra i pe sfoar , oameni buni! La arme!
Trebuie s protest m, s ne r scul m! Doar n-o
ne l m oferi i pe tav du manilor, ca o turm
de oi! r cnea d’Artaguette.
Populus îi inu isonul.
Suntem min i... oameni buni! în nord am
pierdut Noua Fran !... Englezii au atacat ca
acalii Fortul Duquesne53 i vor s pun mâna pe
întreaga Louisiana... s -i l m oare s ne
peasc pas cu pas, ara? ara noastr cucerit
53 Viitorul Pittsburg.
- 528 -
cu pre ul vie ii compatrio ilor no tri ale c ror

morminte sunt pres rate în tot inutul?! Ce
suntem noi? Ni te vi ei? Trebuie s reac ion m, s
trimitem un sol la Versailles, s îl oblig m pe Rege
revin asupra hot rârii sale!
Da... da... are dreptate!
S numim un reprezentant al colonilor!
S închiriem o corabie!
Oh, Doamne, fie- i mil de noi!...
Lui Floris i se strânse inima. Durerea locuitorilor
Louisianei era real . B rba ii i femeile nu
pricepeau cum de Regele se putuse dispensa de ei
cu atâta dispre . Ra iunea de Stat, deficitul imens
cauzat de colonie bugetului, toate r zboaiele i
tratatele semnate la Versailles nu li se p reau
motive îndrept ite pentru o asemenea m sur
radical .
Ce p rere ave i de b rba ii no tri, ei? Nu-i a a

zic bine?
Coaps de Aur i Néné îi interpelau pe cei din
jur, fluturându- i mândre degetele pe care
str lucea câte o verighet nou-nou .
Floris zâmbi în sinea lui. Nu mai trebuia s se
team pentru viitorul borfa ilor. Gaëtan i
Populus f cuser o alegere cum nu se poate mai
în eleapt . Nevestele lor aveau s fie mame
exemplare, îngrijindu- i cu extraordinar
devotament progeniturile i so ii. Ba chiar era de
prev zut c aveau s devin excesiv de puritane i
burgheze...
- 529 -
Floris se l murise. F cu un semn discret lui

Bossi i amândoi coborâr spre fluviu.
Strecurându-se prin p puri , Floris se întreba ce
avea s se întâmple în ora . Dac popula ia se
scula, se sim ea tentat s ia parte la r zmeri .
În acela i timp îns , gentilomul avea sim mântul
nel murit c nu se mai putea face nimic. Cauza
era dinainte pierdut , i faptul consumat.
Privirea lui Floris îmbr a priveli tea
majestuoas a fluviului. În zare, planta iile de
indigo se confundau cu albastrul cerului.
Spuni, misiu Flois, nu bini vinit spanioli aici?
întreb Bossi, alergând cu pa i mici dup el.
Nu tiu, Bossi! Mi se pare c un mecanism
imens s-a pus de-acum în mi care... ara asta
este atât de frumoas , Bossi... atât de frumoas ...
O triste e surd îi cuprinse inima.
Da, misiu Flois, foalte flumoas ... i i mai
frumoas de când Bossi libel !
Negresa zâmbea pip indu- i pergamentul
ascuns în sân. Floris o apuc de umeri.
E ti liber ... în elegi? Liber ! Câmpiile astea
sunt libere... ascult -m bine ce- i spun, ara
aceasta va fi liber ... i eu sunt un om liber... Hai,
vino!
Floris porni iar i cu pa i mari. Bossi de-abia se
putea ine dup el. Se apropiau de caban .
Din untru nu se auzea nici pâs. Ca s nu î i
sperie prietenii, Floris strig înceti or.
Baptistine... sunt eu... Baptistine...
Nu-i r spunse nimeni.
- 530 -
Capitolul XXVIII
Împins de o neagr presim ire Floris împinse

a cu piciorul. Cabana era goal .
Floris o îmbrânci cât colo pe Bossi i o lu la
goan ca scos din min i spre malul fluviului, unde
se ciocni de Valmire i B nu , care se întorceau
de la pescuit cu câ iva pe ti ori în ira i pe o
sfoar .
U... unde... unde este... Baptistine? se bâlbâi
Floris, alb ca varul.
D’ap i în cabanî! r spunse mirat Valmire.
Nu este... i nici Jeannot nu-i acolo!
Ciudat... erau colea, când ne’om dus la gârl ,
nu-i a a Valmire? spuse B nu .
Floris nu observ tandre ea cu care tân ra i se
adresa acadianului. Îngrijorat la culme, se tot
întreba:
Unde s-or fi putut duce? Doar...
Un ip t îngrozit îi t ie vorba... Bossi d duse cu
ochii de Jeannot care dormea la umbra unui
boschet în floare. Georges-Albert i Marinette îl
ap rau cu con tiinciozitate de ân ari i de mu te,
mânuind fiecare câte o frunz mare de nuf r în
chip de evantai. Auzind-o pe Bossi, Jeannot
tres ri speriat.
Nu-i nimic, nu ti uita, o s tleac ! spuse
bravul b iat.
Bossi r sese cu ochii holba i la ciotul
- 531 -
bandajat al mâinii mutilate. Între timp, Floris,

Valmire i B nu se apropiaser i ei. Jeannot
zâmbea fericit. Bossi se fâstâcise toat . Floris f cu
prezent rile.
Adev lat c singul t iat bla ul la el? întreb în
oapt negresa.
Auzise de la slujitoarele marchizei toat
enia, dar nu tia c e vorba de bietul
Jeannot. S racul de el, îhî, îhî... începu s se
smiorc ie Bossi.
S -l îngrije ti cum se cuvine, este un erou al
Louisianei, r spunse Floris tot în oapt .
Jeannot avea auzul fin.
Ba nu, tu, Flois, e ti elou... f tine, Jeannot,
pieldut... dac Flois nu stligat foalte tale
„Libeltate, Libeltate!”
Jeannot voia s îi povesteasc lui Bossi, cu lux
de am nunte, toate câte se întâmplaser . Lui
Floris îns nu-i ardea s -l asculte. Îl b tu pe
um r ca s îl întrerup o clip .
Spune, b trâne, tii cumva unde s-a dus
Baptistine?
Plin es micu fa e baie!
i Jeannot ar cu mâna spre o bucl a
fluviului, ascuns privirilor de c tre o perdea de
stejari.
E nebun ? Or s-o m nânce crocodilii! r cni
Floris, luând-o la goan .
Valmire voi s se ia dup el. B nu îl opri.
Las -i, Valmire... ei sî eartâ, ei sî’mpac ...
bie i copii, sâmt i ei nevoia s r mânî singuri.
- 532 -
Floris nici nu sim ea trestiile care-i plesneau

fa a. Alerga din r sputeri, a teptându-se s aud
din clip în clip urletele Baptistinei, sfâ iat de
aligatori.
Incon tient ... iresponsabil ... descreierat !
Inima îi b tea s îi sparg pieptul. Ah, avea s îi
trag o s puneal s o in minte. Odat i odat
cineva trebuia s îi bage min ile în cap. Cum s
dispar a a, f s spun o vorb cuiva? Floris
începea s î i aduc aminte de toate câte avea s
îi repro eze. Spaima pe care o tr ise îl f cea s
devin nedrept. Deschise gura, gata s o fac cu
ou i cu o et, dar ajungând pe malul fluviului
încremeni, brusc îmblânzit. Zâmbi înduio at,
fascinat. Goal pu , Baptistine se zbenguia în
apa limpede cu spatele la el. Floris nu î i putea
lua ochii de la talia ei ml dioas . Pe pielea sidefie
pic turile de ap str luceau ca ni te diamante. Pe
parcursul cumplitei ei maladii, Floris uitase cât de
frumos i de perfect propor ionat îi era trupul, cât
de delicat i totu i plin de nuri.
Un stol de beca e s geta cerul. Baptistine le

urm ri cu privirea i, întorcând u or capul spre
mal, îl z ri brusc pe Floris. Cu un ip t de spaim
se cufund în ap pân la b rbie.
Ce cau i aici? întreb ea cu repro .
Ce cau i tu, de una singur , în ap ? S nu
mai faci impruden e din astea, vrei s te... s te...
Floris nu mai tia ce vroia s spun . Se apropie
de undele cu reflexe aurii. Rochia Baptistinei era
- 533 -
trântit pe un pietroi.
Du-te, las -m s m îmbrac... vin îndat
dup tine, spuse rug tor Baptistine.
Floris cl tin din cap.
Nu. Mai întâi trebuie s îmi restitui ce-i al
meu!
Mirat , Baptistine f cu ochii mari, în bu indu- i
un chicotit a at. Floris î i scoase cât al clipi
vesta i înc rile. Baptistine îi întoarse spatele i
înot spre mijlocul apei. Floris î i azvârli hainele
peste ale Baptistinei i plonj cu capul înainte,
gol, puternic, mu chiulos, impetuos, trup tân r
de b rbat focos, debordând de vitalitate. Din
câteva braseuri viguroase o ajunse din urm pe
Baptistine. Aceasta voi s se dep rteze dar nu mai
avea picior. Floris o prinse în bra e. Toate
repro urile pe care inten iona s i le fac i se
terseser din minte. Trupul ei aluneca lâng al
lui, ca o alg . O prinse i o inu strâns lâng el,
întârziind cu mâinile pe mijlocelul tras prin inel.
Baptistine se zb tu, gemând abia auzit.
Floris, nu, Floris.
Tân rul zâmbi, ag ându- i degetele de lan ul
petrecut pe dup mijlocul fetei.
D -mi drumul, Floris... d -mi drumul!
protest Baptistine pufnind f s vrea în râs.
Drept r spuns, Floris trase de lan .
Hoa mic ... ai venit s îmi furi medalionul
sta în toiul nop ii... Pot s tiu i eu de ce?
O expresie amuzat se ivi pe chipul r zvr tit al
Baptistinei.
- 534 -
Pentru c a a am avut chef, Floris...

spunsul ei simplu îl l f replic . S-ar fi
putut gândi la orice, numai la a a ceva nu, de i
era la mintea coco ului. Avusese chef i îl luase:
asta era Baptistine! Expir ca o foc i se b la
fund. Baptistine nu încerc s mai scape. Floris
inea acum în palm medalionul de metal:
talismanul reginei Guzrati, b trâna matroan a
iganilor. Î i lipi obrazul de sânii rotunzi i aurii ai
fetei. ni din nou la suprafa a apei ca s
respire. Se privir o clip , gâfâind. Floris o
cuprinse mai strâns în bra e.
Uitasem c doamna nu face decât ce are ea
chef!
Baptistine se zb tu ca o cr pcean i cu o
mi care gra ioas izbuti s se desprind din
încle tare.
Da, a a este. Acum, de pild am chef s înot!
îi replic ea pe un ton fals indiferent i se dep rt
fericit .
Avusese timp s observe str lucirea din ochii
verzi al fiarei. Floris o prinse din nou, apucând-o
menajamente de chica de b ie el.
Unde fugi, s lb ticiune!?...
Baptistine ar fi vrut s se lipeasc de pieptul lui
bronzat, s îi mu te um rul, s î i înfig din orii
de lupoaic însetat în gâtul lui, acolo unde se
vedea pulsând artera. Se privir lung, frumo i,
tineri, îndr gosti i, ne tiind cum s i
rturiseasc iubirea.
Vino aici s î i leg talismanul! spuse posac
- 535 -
Floris.
Oh, mi-l dai mie? se alint Baptistine.
Da... fiindc ai râvnit la el... î i apar ine... dar
numai pentru c i-l ofer eu în dar! inu s
precizeze Floris.
Degetele bronzate îi petrecur talismanul pe
dup gâtul lung i alb, întârziind pe ceaf ,
mângâindu-i-o u or. Apoi buzele lui Floris
atinser abia sim it vârful urechii, pe când
mâinile coborau spre sânii rotunzi. Baptistine
închise ochii. tia c dintotdeauna destinul ei
fusese legat de al lui. Î i l capul pe spate. Ar fi
vrut s se împotriveasc , s nu-l lase s triumfe
atât de u or. În urechi îi r sunar ultimele
cuvinte ale bietei Tonton: „ ine steagul sus,
prin es !” Oh, nu, nu o s lase s îi scape
frumosul Floris. Avea s îl îmblânzeasc pe
orgoliosul seduc tor, îl iubea, Doamne cum îl
iubea! Mâinile lui Floris coborau în lungul
coapselor în vreme ce buzele sorbeau, una câte
una, pic turile de ap de pe obrazul fetei,
apropiindu-se imperceptibil de buzele ei. Peste o
clip avea s fie pierdut . Avea s o duc pe mal,
ca pe o prad sigur , i pe urm avea s plece din
nou, cu nasul pe sus, cum f cuse de diminea .
i, de fapt, unde fusese pân atunci, pe unde
umblase? Intui ia îi optea Baptistinei s nu pun
întreb ri, dar nici s nu cedeze. Atinse talismanul
ag at acum de gâtul ei i se desprinse ferm din
îmbr area masculin .
Oh, mul umesc, Floris... sunt nespus de
- 536 -
fericit c mi-ai d ruit aceast medalie

norocoas ... sunt chiar foarte mi cat !
Candid i demn , alerga de-acum spre râu,
oar i sprinten ca un elf. Floris strânse
pumnii. Îi venea s o trânteasc acolo, pe nisipul
ud. În loc de asta, se mul umi s murmure
printre din i, cu un zâmbet admirativ:
Scorpie, vrei s m treci pe sub furcile tale
caudine!
Era el însu i o fire prea dârz ca s accepte
sl biciunile. Îi pl ceau oamenii de caracter i
Baptistine, slav Domnului, avea cât zece. O privi
cum se îmbrac , cum îi trimite o s rutare din
vârful degetelor i cum se îndreapt printre trestii,
spre caban .
Floris adast câteva minute în apa r coroas ca
î i limpezeasc gândurile, apoi o urm pe
Baptistine.
Cele trei femei preg teau cina. Floris le povesti
tuturor cele aflate în târg.
Louisiana spanioli? Ah, vai da’ i cumpli i
lovituri a sor ii, dup blestema ii eia di ienglezi,
cu i ne-om trezi pi cap? se v it cu am ciune
Valmire.
nu îl consol cu un s rut i îl trase la culcare

ceva mai la o parte, sub un palmier. Floris ar fi
vrut s fac acela i lucru cu Baptistine, dar cu
aerul cel mai firesc din lume, aceasta î i întinse
cuvertura în caban , lâng Bossi; Georges-Albert
i Marinette pornir spre han, promi ând s
- 537 -
revin a doua zi, cu un nou sac de provizii.

În drum spre Bâton Rouge, mai norocos decât
st pânul lui, Georges-Albert izbuti s înving
ultimele reticen e ale alesei inimii sale. O inea de
mân pe Marinette. Apunea soarele. Marinette era
tulburat . Fin psiholog Georges-Albert intui c
era momentul s dea asaltul final. În fa a lor se
în a un sicomor cu coroan primitoare.
Insinuant, ca arpele primordial, Georges-Albert îi
propuse Marinettei s suie pân -n vârf pentru a
admira de acolo priveli tea ora ului. Frumoasa
maimu ic nu se mai l dus din cuibul primei
sale nop i de dragoste. Î i pierdu fecioria pe o
creang stufoas i adormi fericit în bra ele lui
Georges-Albert. În zori acesta deschise ochii i î i
bomb satisf cut torsul de mascul. Dup o clip
ciuli urechile. Se auzeau v ic reli i exclama ii
zgomotoase. Un convoi de b rci i plute suia pe
cursul fluviului. Soseau spaniolii.
Tii, da’ gr bi i mai sunt tia! Parc n-ar fi
trebuit s coboare din Pirinei! morm i Georges-
Albert, neîntrecut în materie de geografie.
Dinspre ora r sunar focuri de arm . La
instiga iile gentilomilor, locuitorii din Bâton Rouge
îi împiedicau s debarce pe noii ocupan i. În
fruntea insurgen ilor. Georges-Albert îi recunoscu
pe dat pe Gaëtan i pe Populus.
Sunt nebuni de legat! morm i Floris ascultând

cu aten ie relatarea lui Georges-Albert. Vestea nu
era de natur s îl înveseleasc . Nu închise o
- 538 -
clip ochii, având de ales între sfor itul infernal al

lui Jeannot i asaltul maringuinilor de afar .
Preferase s r mân în caban i ar fi jurat c
Baptistine îl auzise fr suindu-se în fân, de i i
acum, proasp i trandafirie ca o camelie,
preg tea de mâncare de parc nimic nu s-ar fi
întâmplat.
Floris îi arunc o privire posac . Singurul punct
câ tigat era prezen a lui Bossi care preluase rolul
de infirmier a lui Jeannot. Total subjugat ,
negresa îl îngrijea, îl alinta, îl hr nea.
Atra i de aroma cafelei, Valmire i B nu intrar
i ei în caban . Borfa a inea timid ochii pleca i.
Au sosit spaniolii! îi inform pe dat Floris.
Valmire ridic din umeri. Încurcat î i trecea
greutatea de pe un picior pe cel lalt.
Avem i noi o vesti... D’ap i uiti i-i... Jeanna
i io, ni punim pirostriili!
Jeanna? ridic b nuitor din sprincene Floris.
nu f cu un pas înainte.
Iaca- a m cheam . Jeanne Vigneron... sta
mi-i numele de botez... B nu mi-or spus pe
urm , pe Pont-Neuf... când... când eram a mai
prima la terpelit pungile cu bani... Da’ Valmire o
spus c m’iart i dac el m vra, oi fi muierea
lui... in la t leal , nu mi-i fric de munc ... a a
asta e... adio i n-am cuvinte, prin esa mea... O
i duc dorul... i tu, Jeannot, fire-ai s fii tu de
ciocolatiu... Hâ, hî, e ti un tip pe cinste, dom’le
Floris... hai s -mi tragi un pupic, Georges-Albert.
nu se desp i pe rând de toat lumea, cu
- 539 -
ochii str lucitori de fericire. Î i g sise un b rbat.

Unul adev rat. Avea s devin o doamn ...
Doamna Domengeaux.
Chiar nu mai pute i r mâne o vreme cu noi? îl
implor Baptistine pe Valmire, cu lacrimi în ochi.
... Mâmuca o hi ’a a tari sp riet ’ap i
dac’or vint spaniolii, musai s’ne g seasc
acas’, ’ap i ie di s nat p pu oiul!
Valmire i logodnica lui, Jeanne Vigneron, î i
strânser tren ele i le înc rcar pe m ru .
Floris i Baptistine î i petrecur prietenii pre de
vreun sfert de leghe, apoi se desp ir cu emo ie.
Baptistine îi privi cum se dep rtau printre trestiile
de zah r pân îi pierdu din vedere.
Vino, iubirea mea, s ne întoarcem, murmur
gu it Floris.
Baptistine se l moale la pieptul lui, fragil i
vulnerabil .
Oh, Floris... Floris...
Ce mângâietor tia s îi rosteasc numele când
voia.
Cu dou degete, Floris îi ridica b rbia spre el.
Buzele ei i se ofereau, pietroase i proaspete ca o
cirea . Îi venea s o mu te. Înfrânându- i
pornirea brutal , se aplec i abia atinse gura
atât de jinduit .. Castitatea acelui s rut o înfior
pe Baptistine. În sfâr it se purta cu ea a a cum î i
dorise dintotdeauna i nu ca un sold oi arogant
i vanitos. Dându- i capul pe spate î i încol ci
bra ele pe dup gâtul lui. Ochii verzi o priveau de
parc acum o vedeau pentru prima dat .
- 540 -
Trebuie s î i cer iertare, Baptistine... opti

Floris... am fost un caraghios... tot timpul cât
Valmire a fost bolnav, când în delirul lui striga
„Jeanne”, am crezut c pe tine te chema...
Vanitosul î i pleca ru inat privirea, mângâind
orul blond rezemat de pieptul lui.
Baptistine deschise gura, gata s exclame:
P i nici nu te-ai în elat! Pe mine m striga! La
vremea aceea Valmire nu tia c pe B nu o
cheam Jeanne!
Din fericire t cu la timp, amintindu- i cât de
gelos i cât de cert re putea fi Floris. Nu avea
nici un rost s îl provoace inutil. Prefera s ofteze
i s fac pe n stuita.
Te iert Floris... cu toate c de atâtea ori m-ai
acuzat pe nedrept!
mechera clipea ofensat , hot rât s speculeze
în folosul ei situa ia. Îl privi pe sub sprâncene.
Ru inat, Floris c zuse în plasa întins de ireata
ingenu .
Iart -m , scumpa mea, iart -m ...
O strânse iar i la piept apoi, luându-i capul
între mâini, o privi lung de parc ar fi vrut s
citeasc în azurul ochilor nevinova i. Inocen a
privirii ei îl z cea. Cum de o putuse b nui i
mai cu seam acuza de atâta blestem ii? Numai
un nebun sau un monstru s-ar fi comportat
astfel. Deodat nu se mai putu st pâni i o s rut
tima . În picioare, uitând de toate i de starea
lor de proscri i fugari i de spanioli i de
guvernatori, se sorbeau cu nesa unul pe cel lalt.
- 541 -
Tremurând de fericire, Baptistine era gata s

cedeze i s renun e la în eleapta ei hot râre,
sându-se în voia lui pe acea planta ie de trestie
de zah r, ca o femel oarecare...
Sigur pe for a lui de seduc ie, Floris o tr gea pe
nesim ite spre iarba m soas din umbra unui
boschet. „ ine steagul sus. prin es !” Cu o ultim
tres rire de luciditate, Baptistine avu puterea s
se smulg din pasionata lor îmbr are.
Tân rul o privi surprins. Baptistine se dep rt
câ iva pa i i oft adânc ca s î i recapete
st pânirea de sine... Privi cerul i î i scutur
orul tuns b ie te. Nu... nu avea s îi
îng duie s o trateze ca pe toate celelalte amante
ale lui. O privire i, hop! Fi i recunosc toare
doamnelor c v fac onoarea s v acord omagiul
meu. Floris se apropie iar de Baptistine, cu
inten ia de a o lua din nou în bra e. Fata îl
înfrunt , mititic i fragil pe lâng statura lui de
uria .
Nu, Floris... Orice ai crede tu despre mine, nu
sunt femeia care s î i cedeze la margine de an !
Trist , frumoas i atât de pur , Baptistine
rea c întruchipeaz îns i demnitatea
ultragiat . Sc ldat în razele soarelui sem na cu
o madon . Floris nu se sim ea în stare s îi in
piept. Renun ând la orice orgoliu, pronun în
sfâr it cuvintele pe care de atâta amar de vreme le
tepta tân ra fat .
Te iubesc, Baptistine... e ti singura mea
dragoste... toate celelalte femei n-au avut nici o
- 542 -
importan , scumpa mea... au fost vâlv i

trec toare... fantome... nu trebuie s te mai temi
de amintirea lor... le-am dat de mult uit rii pe
toate...
Nu era chiar întru totul adev rat, c ci Elisabeta,
prea iubita lui arin , îi l sase pe suflet o cicatrice
de ne ters, dar aici, în Louisiana, i în bra ele
Baptistinei, cufundându-se în ochii ei senini,
Floris bastardul, Romanovul respins de Rusia, î i
uita groaznicul trecut.
Baptistine fu cât pe ce s se lase înduio at .
Iart -m Baptistine... pentru prostia mea...
nu-mi vor ajunge toate zilele vie ii mele ca s te
fac s ui i ce-ai avut de îndurat din pricina mea...
Ne-am ciocnit, ne-am sfâ iat, dar de-acuma gata,
s-a sfâr it... Am fost un monstru...
Vanitosul se justifica sp it, umil, în fa a celei
reia îi recuno tea în sfâr it autoritatea de
regin a inimii sale. Baptistine î i plec în grab
ochii ca Floris s nu-i vad lic rul victorios din
iri ii azurii. Tân rul interpret gestul ei ca o
abdicare i o îmbr p tima . S îi reziste
acum inea de eroism, dar Baptistine avea stof
de mare strateg. Înc nu sosise momentul s
„coboare steagul”. Îl respinse ferm, proptindu-i
amândou bra ele în piept.
Am... suferit nespus din pricina ta, Floris... i
ai fost mai mult decât nedrept cu mine... D -mi
timp s m reobi nuiesc cu tine... s înv s te
iubesc... Inima mea î i apar ine dintotdeauna,
dragostea mea... dar fii blând i r bd tor pân
- 543 -
la... pân la...

Glasul lui Baptistine se frânse. Învins, masculul
ispr vi din proprie ini iativ propozi ia:
...pân la c toria noastr , Baptistine!
i î i pecetlui promisiunea cu un s rut cast pe
frunte!
Se reîntoarser la caban în t cere, inându-se
de mân ca doi logodnici cumin i. Din timp în
timp se opreau, se s rutau, i apoi î i vedeau de
drum, ame i de prea-plinul dragostei lor.
Poate c m-am în elat... mititica de ea... ce
greu trebuie s fi fost s reziste avansurilor
tuturor acelor masculi... dezgust tori mai sunt
rba ii, cum v d o femeie se poart ca
animalele... Nu e vina ei... atât de tân i de
nevinovat s-a trezit azvârlit în lume, de una
singur , f nici o ap rare... de-acum înainte nu
are a se mai teme de nimic... am s o ocrotesc! î i
spuse Floris înduio at i dintr-odat necru tor
cu spe a masculin .
Urm toarele trei zile le petrecur ca într-un vis.

Uitând cu des vâr ire de primejdiile care îi
teau, uitând de Adrien i de toate, pescuiau,
se sc ldau i se s rutau din zori i pân în sear .
Intransigent , Baptistine nu se învoia s fie a lui
decât dup cununia religioas . De fapt Floris nici
nu pretindea altceva, împ cat c în cele din urm
avea s î i poat ine jur mântul f cut
Dragonului Albastru. Rolurile se inversaser .
Acum Baptistine punea condi ii. Floris se inea
- 544 -
dup ea ca un c elu i profita de orice r gaz ca

o ia în bra e, s o s rute i s o mângâie.
Stoic , Baptistine se smulgea în ultimul moment
din îmbr are i fugea chicotind.
În cea de-a patra zi, sim ind c turbeaz , Floris

porni spre Bâton Rouge în c utarea unui preot, a
unui c lug r, a oric rui sfânt p rinte care s le
poat da binecuvântarea.
Târgul era în mare fierbere. Biserica era
baricadat . Vrând s o ocoleasc prin spate,
Floris d du nas în nas cu Gaëtan d’Artaguette i
Populus de Protais. Se îmbr ar c lduros, f
ca cei doi gentilomi s par mira i de inuta
cioas de acadian a marchizului de
Portejoye. Tr iau vremuri tulburi i tiau c Floris
fusese pus sub urm rire de c tre autorit i.
Solda ii spanioli patrulau împreun cu g rzile
franceze, str duindu-se s restabileasc ordinea.
Ocupan i i ocupa i încercau s normalizeze
situa ia. Gaëtan i Populus îl traser dup ei pe
Floris. Hanul lui Papa Lardo devenise focarul
rezisten ei locale. Cei doi îl puser la curent cu
cele petrecute. Domnul d’Abbadie urma s plece
la Noul Orléans pentru a trece conducerea
Louisianei în mâinile guvernatorului spaniol, Don
de Ullva, despre care se zvonea c ar fi o fiar .
O fiar spaniol ! conchise cu umor Populus.
Î i dai seama, Portejoye, acest Ullva a interzis
biciuirea negrilor în pia a public pe motiv c
so ia lui îns rcinat nu suport s îi aud
- 545 -
zbierând! se indign Gaëtan.

i a cerut s îi fie adus o doic din Cuba, nu
care cumva pruncul lui s sug sânge francez!
Floris asculta cu deta are incrimin rile

încrâncenate ale prietenilor s i, de parc ace tia
ar fi vorbit o alt limb . Prin fereastra joas vedea
undele lene e ale Mississippi-ului. Sim ea c se
în bu e. Avea nevoie de spa iu i de libertate de
mi care i mai ales nu avea nici un chef s
comploteze împotriva unui spaniol al c rui prim
decret îi inspira o deosebit simpatie.
Observându- i prietenii care se încingeau din ce
în ce, Floris î i d du seama, o dat mai mult, de
pr pastia ce îi desp ea. Ei r seser
aristocra i, iremediabil marca i de ambian a de la
Versailles, pe cât vreme Floris f cuse tabula rasa
cu trecutul, dând uit rii origine, paternitate i
educa ie. Cu fiecare zi se sim ea tot mai legat de
acel inut, de acele locuri, de parc ar fi tr it acolo
de când lumea.
Fii de-ai no tri, Portejoye... Ne preg tim s
organiz m rezisten a francez ... Avem trebuin
de oameni ca tine! îl rugau Gaëtan i Populus.
Floris se gândi o clip ce s le r spund i într-
un târziu se hot rî:
Prieteni... ara aceasta se îndreapt spre... un
re destin independent... Francezi... Spanioli...
Englezi, cu to ii vor fi m tura i de vântul
libert ii... i voi îmi propune i s m bat pentru o
colonie... la ce bun... nu v da i seama c este
- 546 -
anacronic?
Gaëtan i Populus f cur ochii mari.
Dar... bine, Portejoye... e vorba de o colonie a
noastr , a francezilor!
Floris ridic din umeri.
Ei i... vre i s depindem în continuare de
rege, care, bietul de el, habar nu are ce se
întâmpl aici, izolat în singur tatea cabinetului
u secret? Nu... dac vre i s m al tur vou
pentru o lupt , atunci haide i s ne lupt pentru
libertate!
Floris se înfl rase la rândul lui i ochii verzi îi
sc rau profetic.
De ce s nu facem din Louisiana o republic
unde s se ad posteasc to i asupri ii lumii i
unde to i cet enii indiferent de culoare, negri,
ro ii sau albi s fie egali în fa a legii... S
declar m Noul Orléans capital a acestei noi
republici i port liber... S alegem un protector
care s guverneze secondat de patruzeci de
consilieri ale i de popor?...
Floris nu observase c în han se l sase o t cere
mormântal . Conjura ii îl ascultau încremeni i.
Dar... dar... Portejoye... o republic ...
presupune... presupune... ce ne propui tu este...
este o revolu ie! se bâlbâi d’Artaguette.
Ei i? replic seme Floris.
Nu... nu, noi vrem s r mânem francezi i
supu i ai regelui, murmurar nemul umi i câ iva
din cei prezen i.
Populus îi puse mâna pe um r.
- 547 -
Gânde te-te bine, Portejoye... dac fratele

dumitale s-ar afla aici, crezi c te-ar sf tui s
gânde ti a a?
Floris îi r spunse cu toat sinceritatea:
Nu tiu... cinstit s fiu, nu tiu... A da orice
îi pot cere p rerea, din nefericire i-am pierdut
urma... el ar ti cu siguran cine dintre noi are
dreptate... i parc înclin s cred c mi-ar în elege
punctul de vedere... Dar cine tie pe unde o fi?
Floris î i îngrop obrazul în palme. Da, în clipele
de cump absen a lui Adrien îl durea înc mai
tare. Cl tin îndurerat capul.
La izbucnirea molimei se afla în inutul
Apala , parc a a in minte! î i d du cu p rerea
Populus.
Floris ridic fruntea.
De unde tii?
Populus se codea s r spund .
Te rog, spune-mi adev rul! insist Floris.
Un sergent mi-a povestit c izbutise s
evadeze dintr-un sat de natchezi rebeli care îl
luaser prizonier pe contele de Villeneuve-
Caramey i pe oamenii lui, un cazac i un
chinez...
Floris î i împinse cât colo taburetul.
Mul umesc... v mul umesc prieteni... dac
dau de Adrien, poate c ne vom al tura luptei
voastre... dac nu, v urez oricum mult noroc!
Pentru orice eventualitate, Floris p strase, bine
ascuns în carâmbul cizmelor, o pung cu
galbeni. Se apropie de Papa Lardo i îi opti la
- 548 -
ureche:
Bunule hangiu, nu cumva al niscaiva cai de
vânzare?
Italianul bondoc i jovial îl privi cu mali ie.
Ah, pe Fecioara din Como, te-am recunoscut,
domnule... ce vremuri tulburi. Santa Madonna...
da, pentru un senior ca domnia ta am doi cai
stra nici, tocmai cump ra i de la un spaniol,
adic , m rog, lua i în schimbul unei datorii, m
în elege i... deh, oameni suntem...
Papa Lardo îl trase dup sine pe Floris spre
grajduri. Un nechezat bucuros se auzi din untru.
Iapa lui alezan , disp rut în noaptea uraganului,
i ciulea urechile spre el. Emo ionat s o
reg seasc , Floris îi mângâie coama aurie.
Miraculoasa reîntâlnire era de bun augur. Pl ti
hangiului f s se tocmeasc i s ri în a cu
deliciul c re ului îndelung privat de tov ia
unui cal.
Conjura ii i spaniolii aveau prea multe pe cap
ca s îl mai bage în seam pe acadianul care ie ea
din Bâton Rouge la pas, tr gând dup el, de
stru, un murg de toat frumuse ea.
Se lumina de ziu .
A adar, nu vii cu noi? întreb pentru cea din
urm oar Baptistine.
Credinciosul tovar de aventur î i petrecu
bra ul valid pe dup umerii frumoasei Bossi.
Nu, plin es micu , Bossi i Jeannot libeli
datolit la Flois i la tini... Jeannot comandol de
planta ie... el iube te la loculile astea... Adio,
- 549 -
plin es micu ... Mult noloc... s g se ti pe flatele

la tini, Adien... La livideli... Adio Flois... Adio
plin es micu ...
Vocea lui Jeannot r mase în urm .

Floris i Baptistine se dep rtau în galop.
Georges-Albert î i reluase locul preferat, în coburii
st pânului s u, în vreme ce Marinette se instalase
în spatele Baptistinei care înc leca b rb te te.
Galopar toat diminea a f s schimbe o
vorb . Undele argintii ale Mississippi-ului se
pierdeau h t departe în zare. Curând nu se mai
zur , pentru c cei doi c re i intraser într-o
dure imens , parc f de sfâr it. Floris era
con tient de durerea Baptistinei i îi respecta
mu enia. Spre prânz le ie i în cale un izvor. Se
oprir s adape caii i s îi lase s se odihneasc .
Baptistinei nu-i ardea s m nânce.
Oh, Floris, crezi c îl mai g sim în via pe
Adrien? întreb deodat Baptistine cu glasul
întret iat de suspine.
Auzi întrebare! Bine în eles c da... hai,
scumpa mea, m nânc !
Floris vorbea cu dezinvoltur ca s o
îmb rb teze, de i în sinea lui se îndoia de reu ita
expedi iei lor. Ferocitatea de care d duser
dovad mai to i indienii r scula i în timpul Marii
Calamit i nu-i l sa prea mari speran e.
O ajut s încalece i îi trebui toat voin a din
lume ca s se înfrâneze i s nu o îmbr eze
tima . Se mul umi s îi s rute în treac t p rul
- 550 -
ca mierea. Dac aceea îi fusese dorin a, avea s i-

o respecte pân ce aveau s întâlneasc un
slujitor al Domnului, numai c zadarnic scruta
Floris orizontul, nu se z rea nici urm de
clopotni , de parc Louisiana ar fi fost cel mai
gân inut de pe fa a p mântului.
torir pân la c derea nop ii, f s
întâlneasc ipenie de om. De când plecaser ,
Baptistine nu avusese nici o vorb , nici un gest
dr stos pentru Floris.
Cam câte leghe crezi c am f cut? îl întreb ea
pe un ton neutru în timp ce la flac ra focului
aprins de Floris înc lzea într-un ceaunel ni te
fasole cu sl nin .
P i... vreo dou zeci... caii au galopat bine...
duc s îi bu umez!
Floris se dep rt , scoase eile de pe cai i începu
îi frece cu con tiinciozitate în vreme ce cu
coada ochiului o urm rea pe Baptistine care
preg tea pledurile pentru noapte.
Georges-Albert i Marinette se c raser de-
acum pe craca unui sicomor. P rile tropicale
cuser , ostenite de concertul lor de peste zi.
Floris i Baptistine se a ezar unul în fa a
celuilalt. Baptistine evita s îl priveasc . Arbora
din nou obi nuita ei expresie rece i indiferent .
Acel du sco ian îl stupefia. Mânc f o vorb ,
împinse blidul într-o parte i abia atunci constat
cu glas tare:
E prima oar , Baptistine, când suntem cu
adev rat singuri, unul cu altul!
- 551 -
Ea nu îi r spunse. Întorcându-i spatele se duse

o vorb spre cuvertura ei. Floris începea s se
întrebe dac îl iubea cu adev rat sau totul fusese
doar o comedie. Î i aprinse o pip i se l pe
spate pe covorul de mu chi. Deasupra lui, în
înalt, str lucea Steaua Polar . Floris închise ochii,
exasperat. Baptistine i se p rea mai dep rtat
decât toate planetele. Îl ducea de nas, fericit s îl
tortureze cu cochet ria ei, cum f cuse cu to i
rba ii. Floris oft i d du s se ridice într-un
cot.
Dou bra e încol cite pe dup gâtul lui îl
intuir locului.
Floris... Floris, dragostea mea...
Capitolul XXIX
Scap steagul... scap steagul! î i spuse

Baptistine îmb tat de iubire.
Nu mai putea. Castitatea impus de ea de atâta
amar de zile, devenise inuman .
i dac dup ce ob ine ce i-a dorit se întoarce
iar i la nenum rate lui amante? se întreb , cu
un ultim dram de luciditate Baptistine în timp ce
se l sa în voia sim urilor, cu buzele lipite de ale
lui Floris, într-un s rut f sfâr it.
Amândoi sorbeau cu l comie parfumul de flori al
respira iei lor. El î i înfigea degetele în buclele ei
scurte i m soase, iar ea î i plimba mâinile
peste pletele lui cârlion ate. Deodat el î i
- 552 -
desprinse buzele de ale ei i se dep rt , privind-o

uimit. În lumina jarului ce sta s moar , ochii
Baptistinei luceau ireal, ca dou peruzele imense.
adar, el, ner bd torul, vulcanicul, avusese
dreptate s aib r bdare i s a tepte. Micu a lui
zân , spiridu ul lui blond venise de bun voie la
el.
Baptistine îi în elese gre it privirea. Încol cindu-
i din nou bra ele pe dup gâtul lui, voi s î i
lipeasc iar buzele de ale lui, murmurând abia
auzit:
Sunt a ta... f ce vrei cu mine!
Oricât de bine îl cuno tea ea pe Floris, tot nu s-
ar fi a teptat la o reac ie atât de furtunoas . Cu
un mârâit leonin, o lu pe sus ca pe un fulg i
alerg cu ea spre patul de frunze preg tit pentru
noapte, culcu regal, princiar, vegheat de coroana
bogat a unui stejar, ocrotit de o perdea de
st ri . Parcurseser un drum lung i greu ca s
se reg seasc în sfâr it fa în fa , singuri, în
acea p dure din Lumea Nou . Aveau s se nasc
pentru a doua oara, acolo, pe p mântul
înmiresmat.
Ce frumoas e ti, Baptistine, opti Floris cu
buzele albite de emo ie.
St pânindu- i neastâmp rul, o dezbr cu
gesturi voit t nate. Pe Baptistine o furnicau
fiori din cre tet pân -n t lpi. Un nod dureros i se
pusese în gât. Floris îi rezemase capul de o pern
din frunze moi i o mângâia blând. O inea sub el,
prizonier , supus , ame it , murmurând vorbe de
- 553 -
dragoste. Nu- i mai apar inea. Era toat a lui. Dar

Floris nu voia s se gr beasc . Prea îndelung
tânjise dup ea, în ceasurile-i f somn, când o
pândea i îi sc pa mereu printre degete ca
argintul viu... Tân rul mascul ner bd tor ceda
acum pasul îndr gostitului care descoperea cu
mirare c suprema bucurie nu era s i
împlineasc propria pl cere, ci s o prelungeasc
pe a ei. Baptistine gemea înceti or. Îi venea s
plâng de fericire i î i pierdea r suflarea sub
mângâierea mâinilor lui experte. Floris îi scoase
înceti or c ma a, o arunc în iarba deas i
ridicându-se în genunchi, se dezbr de a lui.
Baptistine întinse bra ele spre torsul puternic, cu
mu chii bomba i. Cicatricele de pe coaste i de pe
umeri jucau sub degetele uimite s descopere la
suprafa a lor o piele m soas , ca de nou-
scut.
Floris se l într-un cot i o privi lung. Vechea
i chinuitoarea obsesie îl s geta iar, otr vindu-i
sufletul.
Oare câ i b rba i au inut-o în bra e, la fel ca
mine, acum?
Dorin a se dovedea îns mai puternic decât
gelozia. Mâinile îi lunecar sub pantalonul bufant
de ran ales de Baptistine drept confortabil
inut de c torie. Tân ra fat întins pe patul
de frunze se oferea singurului b rbat de pe
mânt. B rbatul ei... cel pe care îl a teptase
dintotdeauna...
maser mult vreme unul lâng cel lalt,
- 554 -
incapabili s articuleze un cuvânt. Le era team

ca vorbele s nu sfarme vraja. Perfec iunea iubirii
lor îi speria. Într-un târziu, Floris strânse la piept
orul blond. Oare se s turase s îl mai
chinuie? Î i plimb cu delicate e degetul pe
conturul delicat al obrazului ei. Baptistine î i
ridic spre el ochii alba tri în care se citea eterna
întrebare a femeii îndr gostite: „Am fost la
în ime?” Floris zâmbi înduio at. Baptistine îi
oferise o desf tare fabuloas . Avusese de-a face
cu prea multe femei în via a lui ca s nu tie s le
recunoasc imediat pe cele cu vast experien în
domeniu. Baptistine îl iubise cu un soi de
tulbur toare inocen .
Floris î i amintea c pân mai adineaori o
nuise de cele mai cumplite fapte. Ar fi vrut s o
chestioneze, dar avu t ria i în elepciunea s se
ab in . Baptistine torcea la pieptul lui ca o pisic
îndr gostit . R coarea nop ii începea s le
înfioreze trupul. Se acoperir cu o p tur i
adormir , unul în bra ele celuilalt.
Se trezir în zori, înc mai înfometa i de
dragoste. Se privir lung în lumina viorie.
Baptistine zâmbi i se lipi de el, fierbinte, vibrând
ca o coard prea întins . Floris se încrunt .
Provocarea ei îl nelini tea. Ridicându-i mâinile
deasupra capului i intuindu-i-le de sol, o
cercet cu o aten ie aproape dureroas . Ochii lui
verzi, întuneca i, sondau cu disperare iri ii
alba tri în c utarea r spunsului la chinuitoarea
întrebare care, iat , îl obseda de cum r rea
- 555 -
soarele... câ i... câ i b rba i trecuser prin via a

Baptistinei dup noaptea lor de la Fontenoy? Nu
cumva cu câteva ceasuri în urm îi jucase
comedia inocen ei?
Baptistine era prea de teapt i prea fin
psiholoag ca s nu intuiasc ce se petrecea în
mintea lui. Întoarse capul într-o parte i îi opti
cu triste e:
Ce s fac pentru ca s crezi c te iubesc i s
nu î i mai pese de nimic altceva?
S îmi spui adev rul! tun Floris.
Baptistine se preg ti s vorbeasc . Bine, dac
asta voia, dac prin asta punea punct trecutului
i îl îngropa pentru totdeauna, avea s îi
rturiseasc aventurile cu Yann Le Gallic i cu
Fokker Diavolul... Nu era nici o filozofie... b rba ii
aceia nu l saser nici o urm în sufletul ei... cu
Yann se r zbunase doar... m rog, aproape c o
cuse... iar Fokker Diavolul o siluise... m rog,
aproape...
Baptistine se încrunt . De fapt lucrurile nu
st teau chiar a a. Ei dr cie, cum s -i explice
vanitosului sta c fusese ni elu îndr gostit de
rba ii aceia... doar a a un pic... dar c în tot
acel timp continuase s îl iubeasc pe el... Of, ce
complicat era totul... La urma urmei se trezise în
mijlocul m rii, nefericit , singur i f ap rare
i pentru toate astea de vin numai el fusese; a a
...
i Valmire? îi opti con tiin a... pe acadian ea
încercase s îl vâre în p cat... i, ca s fim drep i,
- 556 -
Marele Soare, dac nu intervenea Floris la timp...

of, ce complicat e totul, oft bosumflat
Baptistine.
Rezemat într-un cot, cu sprâncenele încruntate,
Floris o a tepta s se explice.
„ ine steagul sus, prin es !” îi opti în urechi
glasul bunei Tonton.
Baptistine î i înfipse privirea de aqua-marin în
ochii amenin tori al gelosului.
N-am fost decât a ta Floris... Dup noaptea
noastr din Fran a, nu am apar inut nici unui alt
rbat. tiu, toate aparen ele sunt împotriva
mea... i totu i sunt nevinovat .
Spunând aceasta, Baptistine aproape credea c
acela era adev rul.
i c toria ta cu piratul Fokker Diavolul?
mârâi Floris, neîncrez tor.
Baptistine î i lu o expresie îndurerat .
Dar Floris, aceea a fost o c torie de form ,
cut de ochii Fra ilor de pe Coast !
De form ? Eu sunt informat c a fost pe
deplin consumat ! rican Floris.
Nici vorb ... cum altfel, când bietul Fokker era
un biet estropiat... Un glon de muschet îl
atinsese într-un anume loc... pricepi ce vreau s
spun, da?
Cum, Fokker era scopit? exclam uluit Floris.
Atunci de ce petreceai ceasuri întregi închis în
cabina lui de pe Frumoasa din Louisiana?
Ca s joc domino! r spunse Baptistine pe
tonul cel mai serios din lume.
- 557 -
rile tropicale începeau s se trezeasc cu

triluri vesele.
Floris izbucni într-un homeric hohot de râs.
Numai Baptistinei îi putea tr sni prin cap un
asemenea r spuns. Auzi colo, s joace domino. S
fi aflat oare cum jucase el table cu marchiza?
Baptistine r mânea cea mai imprevizibil , cea mai
surprinz toare i insesizabil femeie de pe
mânt... Va s zic nu avea s tie niciodat cu
precizie adev rul. Singura lui certitudine r mânea
dragostea lor. Incorigibilul seduc tor era robit
trup i suflet Baptistinei. Cu un gest de proprietar
o trase oftând spre el.
Iubita mea...
Deasupra lor, un triumfal r rit de soare aurea
durea.
***
În zilele urm toare î i continuar drumul spre
valea Apala ului. Galopau cizm lâng cizm i
din când în când l sau caii la pas ca s î i
povesteasc mii de nimicuri, ca to i îndr gosti ii
din lume. Georges-Albert i Marinette le d deau
pace, preocupa i de propria lor idil .
Existen a lor c tase un nou ritm. În fiece
noapte se reg seau pe patul de frunze. În bra ele
lui Floris, Baptistine înv a s devin o adev rat
femeie. De fapt nu îl min ise decât pe jum tate.
De-abia acum descoperea deliciile volupt ii. În
fiece sear i se d ruia cu sporit patim . Gelosul
Othello î i d dea seama de metamorfoza ei i,
- 558 -
emo ionat, o iubea i mai nebune te. Sub cerul

liber, la cap tul lumii, în pustiet ile populate
doar de fiarele codrilor i de p rile înaltului,
Baptistine devenea femeia lui, jum tatea lui întru
bine i r u.
Galopau de câteva ceasuri bune când deodat se
auzir glasuri aspre. Pe malul unei ape, în jurul
unui foc aprins, f ceau popas câ iva indieni.
Floris f cu semn Baptistinei s se ascund într-
un desi împreun cu Georges-Albert i
Marinette, apoi înaint de unul singur, ridicând
bra ul în semn de prietenie.
Un strig t bucuros ni din piepturile
indienilor.
Youlakimataha! Youlakimataha!
Pantof Ro u, Pantof Verde, Pantof Galben,
Azuriu, Trandafiriu i Negru alergau descul i spre
el.
Încântat s reîntâlneasc fiii P rosului, Floris o
strig pe Baptistine, f cu prezent rile i Pantofii
i luar pe sus prietenii spre tab ra lor.
Dintr-un ceaun cu fiertur de miriapozi dreas
cu furnici i omizi, festin refuzat categoric de
Georges-Albert i Marinette, Floris i Baptistine,
mai pu in mofturo i, se îndestular , ascultând
cele povestite de indieni.
Din cei doisprezece Pantofi r seser în via
doar ase. Incendiat în timpul Marii Calamit i
satul P rosului, de lâng Bayou de Gentilly,
arsese pân în temelii. Supravie uitorii hot râser
emigreze spre r rit.
- 559 -
Marele Frate Alb cu Privire de Smarald i-a

sit i el pe ai s i, pentru a se refugia
împreun cu Femeia de Lumin spre Soare
sare? întreb politicos Pantof Ro u, care dup
moartea P rosului preluase conducerea clanului.
Enervat de privirea, dup gustul lui prea
insistent , cu care Pantof Ro u o cerceta pe
Baptistine, Floris prefer s pun imediat
lucrurile la punct.
Femeia de Lumin este a mea, Pantof Ro u...
La auzul acelor cuvinte, pe Baptistine o inund
un val de fierbin eal .
Da, citesc asta. În ochii ei, Youlakimataha,
inima ei este curat i nu bate decât pentru tine!
Baptistine î i rezem fruntea pe um rul lui
Floris, optindu-i abia auzit:
Ce zici, dragostea mea, ce bun psiholog e
Pantof Ro u?
Las’ c tiu eu, i-ai f cut farmece ca s spun
ce- i convine ie! replic Floris pe acela i ton,
mângâind-o fericit pe obraz.
Cu ce î i putem fi de folos, Youlakimataha?
Mare Pantof Ro u, femeia mea i cu mine ne
afl m aici întrucât suntem în c utarea fratelui
meu de sânge Adrien... disp rut în zilele Marii
Calamit i... Pantof Ro u, care î i iube te într-atât
fra ii, va în elege durerea i nelini tea pricinuit
mie de aceast desp ire... De când m aflu
separat de fratele meu drag, mi-a pierit lini tea...
Pantof Ro u, Pantof Verde, Galben, Azuriu,
Trandafiriu i Negru î i cl tinar cozile
- 560 -
împodobite cu pene. Educa i în spirit de clan,

vibrau la necazul lui. Pantof Ro u se ridic în
picioare. Cu sunete guturale d du câteva scurte
dispozi ii indienilor s i i se rea ez lâng Floris.
Pân la Lun nou , toat suflarea natchezilor,
din mun ii Apala i i pân în golful Sfântului
Duh54, vor afla c î i cau i fratele cu plete aurii...
dac nu l-au mâncat sângero ii erokezi, nu l-au
scalpat fioro ii Chauanoni i nu l-au dat ca
ofrand furnicarilor ro ii ire ii Chatkas... blânzii
Natchez or s dea de urma lui. Dac
Youlakimataha vrea, putem porni împreun spre
ara Soarelui R sare.
Baptistine îl privi nelini tit pe Floris. Amintirea
„blânde ii” indienilor Natchez r scula i era înc
vie în sufletul ei. Floris o îmb rb ta strângând-o
or de mân . Degetele fragile ale fetei frem tau
prizoniere, supuse, în palma st pânului ales de
ea.
Lâng el tia c nu are a se mai teme de nimic.
De-acum înainte el avea s ia deciziile, iar ea avea
îl urmeze docil.
Mul umesc prea bunului Pantof Ro u, femeia
mea i cu mine ne al tur m cu bucurie celor din
re ul trib al natchezilor.
Dar nou , nou nu ne cere nimeni p rerea?
mârâi botos Georges-Albert.
Marinette îl potoli de îndat , mu cându-i tandru
urechiu a.
Era metoda cea mai eficace de a-l calma...
54 În sudul Floridei.
- 561 -
***
Zilele treceau i de nic ieri nu sosea nici o veste
despre Adrien. Pantof Ro u i ai s i î i trimiseser
în patru z ri mesajul, prin limbajul rotocoalelor
de fum. În fiecare sear Floris se suia pe câte un
vârf de colin i scruta orizontul în a teptarea
„r spunsului” s la elor sau taberelor de natchezi
din împrejurimi. Dar cerul înro it de razele
apusului r mânea curat ca lacrima.
Floris i Baptistine apreciau confortul indian. La
cap tul obositoarelor etape cotidiene se refugiau
în cortul din piele de bizon pus la dispozi ia lor de
tre Pantof Ro u i savurau în intimitate bucuria
de a se reg si unul în bra ele celuilalt.
Clima era din ce în ce mai dulce i începea s se
simt adierea m rii. Pe deasupra p durilor
milenare, cerul c ta deseori o culoare verde-
alb strie. Plantele exalau un parfum a tor.
Floris i Baptistine erau frapa i de coresponden a
dintre splendoarea exuberant a peisajului i
propria lor exaltare sufleteasc . Purifica i de orice
umbre ale trecutului, se îndreptau încrez tori
spre un nou destin. O mân nev zut p rea s îi
împing spre un inut de vis. Din ce în ce nutreau
convingerea c Paradisul se afla la un pas de ei,
nu în ceruri ci acolo, pe p mânt, în acea
miraculoas Lume Nou .
Într-o noapte, Floris vis c Adrien pescuia pe
malul Oceanului, întindea bra ele spre el i îl
striga cu un zâmbet fericit:
Vino, Floris... te a tept... vino, fr ioare! În
- 562 -
spatele lui berbeci de spum se t zuiau în

soare. Stropii lor estompar chipul lui Adrien.
Floris se trezi însp imântat, cu certitudinea c
Adrien murise, î i terse sudoarea care îi iroia pe
frunte i pe gât. Baptistine scânci în somn i se
lipi de el. Floris o îmbr a cu disperare,
mul umind o dat mai mult Cerului pentru
binecuvântarea de a o avea al turi.
Capitolul XXX
Iat peninsula de la Soare R sare,

Youlakimataha!
Pantof Ro u ar spre cel lalt mai al râului
Apala , unde mesteceni argintii fo neau în b taia
vântului c ldu . Floris î i miji ochii i f cu semn
Baptistinei s îl urmeze. Tinerii urcar în lungul
apei pre de un sfert de leghe, tot c utând un vad.
Apala ul se r sucea în meandre lene e dar prea
adânci spre a putea fi traversate cu piciorul.
Ner bd tor ca de obicei, Floris î i lans iapa în
galop întins. Baptistine îl imit . tia c via a ei
avea s se desf oare de-a pururi pe urmele prea
impetuosului ei so ... dac voia s o mai ia de
so ie... Floris nu mai pomenise nimic de c torie.
Baptistine încerc s alunge ghimpele de îndoial
care îi r nea inima. Fiece zi, fiece noapte o lega i
mai definitiv de Floris. Nu putea s îi priveasc
umerii la i i spatele f s i se înnoade stomacul
de emo ie.
- 563 -
Floris galopa spre un golfule . Ridic bra ul.

Vino, am g sit!
St vilit de stânci i bancuri de nisip, apa se
învârtea în bulboane oferind un loc de trecere
ideal. Floris î i îndemn alezana s p easc
prudent, pentru a verifica tr inicia terenului,
când, deodat , din imediata lor apropiere se auzi
un urlet:
Parad... Parad!55
Dumnezeule, spaniolii, murmur Baptistine.
Vreo zece solda i i câ iva civili c lare pe m gari
se iviser din p duricea de mesteceni. Solda ii
aveau armele intite asupra celor doi c re i.
Fulger tor, cum îi era obiceiul, Floris cânt ri
situa ia. Dac ar fi fost singur, ar fi dat pinteni
iepei, s-ar fi dep rtat galopând în zig-zag i ar fi
sc pat cât ai bate din palme de spaniolii care,
dup cât de pr di i ar tau, nu aveau cum s fie
ni te tr tori de elit . Dar cu Baptistine al turi,
situa ia se complica.
Zâmbi angelic, desc lec i ie i în întâmpinarea
sergentului.
Holal!56
Francés? întreb sergentul, mutându- i
nuitor privirea de la Floris la Baptistine.
No! r spunse Floris cu toat convingerea.
Baptistine îl privi mirat neîn elegând unde voia
ajung .
Inglès? î i continu sergentul interogatoriul.
55 Opri i-v .
56 Salut!
- 564 -
No... Spanioli!
La aceast afirma ie a lui Floris, sergentul cel
dolofan c sc ochii mari.
No entiendo! No entiendo!... tu mincinos... voi
francés, voi venit de la Louisiana...
Solda ii îi înconjurar pe dat pe cei doi str ini
cu murmure agitate. Se vedea cât de colo c erau
ferm încredin i c puseser mâna pe ni te
spioni. Cei doi nu mai aveau sc pare.
Întocmai, sergent... doamna i cu mine venim
din teritoriul spaniol... Louisiana apar ine acum
Majest ii Sale catolice Regele Spaniei... ei, da,
asta este... s nu-mi spune i c nu tia i?... N-am
nici o vin i nici voi, de altfel... În concluzie,
doamna i cu mine suntem supu i fideli al
Regelui Spaniei...
Baptistine observ c Floris nu spusese „so ia
mea”, ci „doamna”. Enervat se plesni peste ceaf ,
omorând un ân ar obraznic, i î i f cu vânt cu
batista, canalizându- i resentimentele împotriva
rginirii spaniolilor.
Acei jalnici i osteni i urma i al conchistadorilor
nu tiau dac s cread cele auzite i nici dac
era cazul s se mire, ori s fie mândri.
Fabuloso!
Increibile!
Viva Espanal
Arriba el Rey!
Sst... sst... calma... calma... tranquilos!
rbatul care rostise aceste ultime cuvinte d du
pinteni m garului s u i se apropie de cei doi
- 565 -
str ini. Înve mântat în negru, din cap pân în

picioare, avea o înf are auster i distant ,
dominându- i evident tovar ii de drum. Îl cercet
atent cu privirea pe Floris, se uit în treac t la
Baptistine i î i întoarse ochii cercet tor asupra
gentilomului.
Afirma ia f cut de dumneata, domnule, este
extrem de serioas . Po i s o repe i cu mâna pe
crucifix?
De bun seam , domnule! r spunse Floris
umbr de ezitare.
Sergentul i solda ii se închinar cu gr bire
când b rbatul în negru scoase de sub hain o
cruce mare de argint. Necunoscutul o s rut cu
adânc pio enie i o ridic în direc ia lui Floris.
Acesta în bra ul drept.
Jur pe Domnul Nostru Iisus Christos i pe
onoarea mea de gentilom c Louisiana a intrat în
st pânirea Regelui Spaniei i c prin urmare, de i
francez de origine, m supun cârmuirii i
jurisdic iei spaniole!
rbatul în negru p ru satisf cut. B crucea
în sân, î i închise tunica pân în gât i inti un
deget acuzator înspre Floris.
Dac ai min it, te a teapt focul ve nic al
Gheenei... Care î i este numele, domnule?
Pe Floris începea s îl plictiseasc tot acel
interogatoriu. Î i îndrept mândru spatele i
spunse pe un ton dispre uitor:
Sunt marchizul de Portejoye, domnule, i nu-
mi st în fire nici s mint, nici s m las
- 566 -
chestionat de fi-te-cine...
Solda ii mârâir furios.
Impudente!
Que atrevido!57
Verguenza, caballero!58
rbatul în negru î i ridic mâna cu degete
lungi, aristocratice i f cu semn solda ilor s tac .
Floris tres ri. Pe degetul mijlociu al
necunoscutului str lucea un imens ametist.
Sunt arhiepiscopul de Cádiz i m aflu în
Florida pentru a vizita parohiile i a-i evangheliza
pe s lbateci... R spunsul meu te mul ume te,
vanitosule?
Prelatul îi întinsese mâna lui Floris. Acestuia nu
îi mai r mânea decât s îngenuncheze i s
rute piatra viorie. Floris nu fusese niciodat din
cale afar de bisericos. De ast dat îns , în timp
ce î i pleca fruntea în fa a reprezentantului lui
Dumnezeu, în elese c prin el se împlinea voia
destinului.
Luând-o de mân pe Baptistine, opti
respectuos:
Monsignore, cerul v-a scos în calea noastr ...
o iubesc pe femeia aceasta, suntem logodi i i
vrem s ne cunun m, dar de la Bâton Rouge i
pân aici nu am g sit nici un preot. V învoi i s
ne da i binecuvântarea i s ne uni i prin sfânta
tain a c toriei?
Arhiepiscopul tocmai se preg tea s îi r spund
57 Ce îndr zneal !
58 Ru ine, cavalere!
- 567 -
când un urlet s lbatic îi împietri de groaz pe to i.

Haii... haii... moarte, fe elor palide.... Elibera i-
i pe Youlakimataha i pe Femeia de Lumin !
zând c Floris i Baptistine întârziaser din
cale afar , Pantof Ro u i al s i d duser
ascultare îndemnurilor lui Georges-Albert i
porniser pe urmele lor. Dând cu ochii de Floris i
Baptistine îngenunchia i dinaintea spaniolilor,
crezuser c ace tia îi luaser prizonieri i
arcurile lor întinse se preg teau s î i sloboad
ge ile otr vite în piepturile prelatului i ale
suitei sale.
Nu... nu... Pantof Ro u, potole te- i
zboinicii! strig Floris s rind în picioare.
Vino aici cu femeia ta, mare Frate Alb, i las -
ne s îi scalp m pe ceilal i.
Încânta i de perspectiva de a- i demonstra
îndemânarea cu itelor pe estele spaniolilor, cei
ase Pantofi i tot clanul lor op iau vesel. Trebuie
spus c Georges-Albert i Marinette împ rt eau
entuziasmul natchezilor.
Dar nu e cazul, m re frate Pantof Ro u, sunt
prieteni de-ai no tri... nu v fie team ... i, v rog,
nu-i ataca i!
Floris se îndrept cu precau ie spre natchezi,
vorbindu-le cât mai blând cu putin . Cu chiu cu
vai, izbuti s îi potoleasc , în vreme ce
arhiepiscopul de Cádiz, încrez tor în virtu ile
propagandei, începu s distribuie în stânga i în
dreapta crucifixuri de lemn. Pre iosul dar îi
incint în a a m sur pe indieni, încât îi invitar
- 568 -
pe spanioli la cin . Cât ai clipi, femeile Natchez se

apucar s preg teasc o sup de corb.
Între timp, Floris i Baptistine îl puneau la
curent pe arhiepiscopul de Cádiz cu mersul
evenimentelor. În urm cu trei luni, împlinind un
leg mânt f cut Fecioarei Maria, prelatul
debarcase în golful Sfântului Duh i se pornise s
inspecteze a ez rile izolate i schiturile c lug rilor
misionari.
Ce p rere ai de toate astea, domnule marchiz?
Ca s fiu sincer, monseniore, nu cred c va
dura mult.
Arhiepiscopul se încrunt . Floris se gr bi s
explice:
ara asta este mult prea imens ... mult prea
dep rtat de Europa i mult prea plin de
vitalitate, monseniore, ca Spania s o poat
stra sub domina ia ei.
Vrei s spui c Fran a o va recuceri? mârâi
nemul umit cardinalul.
Nu, monsignore... nimeni nu o va recuceri i
nimeni nu o va putea p stra, nici m car englezii...
Europa e prea b trân ... prea obosit i uzat ...
Are prea multe probleme ca pe deasupra s se
poat ocupa de un asemenea teritoriu
nem rginit... Foarte curând, ara aceasta va fi
liber , monseniore, i tocmai de aceea in s m
toresc aici, pe p mântul ei! conchise cu
gravitate Floris, luând-o de mân pe Baptistine.
Arhiepiscopul cl tin din cap.
E ti o persoan cam bizar , domnule
- 569 -
marchiz... Cele spuse de domnia ta ar trebui s

îmi displac profund i cu toate acestea m
încânt ... Poate c ai dreptate... de i mi s-ar rupe
inima s tiu c Florida nu mai este a
spaniolilor... V voi cununa la ceasul vecerniei,
conchise prelatul, retr gându-se pentru o lung
rug ciune...
Floris... Floris... Floris, dragostea mea!

Baptistinei îi venea s cânte i s plâng de
bucurie. Previziunile politice ale lui Floris o l sau
rece. Pe ea o interesa un singur lucru: avea s se
rite cu el, de-adev ratelea.
Floris de Portejoye, de bun voie i nesilit de
nimeni prime ti s o iei de so ie pe Baptistine de
Villeneuve-Caramey, aci de fa ?
Vocea lui Floris r sun ferm, reverberându-se
pân de cealalt parte a râului..
Da, monsignore!
Baptistine de Villeneuve-Caramey, de bun
voie i nesilit de nimeni prime ti s îl iei de so
pe Floris de Portejoye, aci de fa ?
Un stol de ra e traversa cerul. Baptistine ridic
privirea spre ele. Floris întoarse capul spre ea.
Ochii li se întâlnir i fulger tor î i amintir de
cele dou ceremonii la care mireasa r sese f
mire.
Amândoi erau emo iona i, dar Baptistine nu mai
putea nici m car s articuleze.
Mirat, arhiepiscopul î i repet întrebarea.
Baptistine de Villeneuve-Caramey, prime ti s
- 570 -
îl iei de so pe Floris de Portejoye, aci de fa ?

Baptistine î i plec ochii, nu îndeajuns de
repede ca Floris s nu apuce s vad c i se
umeziser de fericire.
Da! Da, monsignore... da!
Floris îi lu mâna, î i scoase evaliera de aur i
i-o petrecu pe degetul inelar. Îi era prea mare.
Baptistine o scoase i i-o puse pe degetul
mijlociu.
V declar uni i prin sfânta tain a cununiei.
Ura! Bravo! Bravissimo!
Solda ii spanioli î i aruncau p riile în aer.
Crezând c sta era obiceiul la fe ele palide,
indienii î i azvârlir i ei penele spre cer dup
care îi poftir pe to i cei prezen i s fumeze pipa
cii. Georges-Albert î i terse pe furi o lacrim
i mu urechiu a Marinettei. i lui i-ar fi pl cut
le fie oficializat dragostea, dar nimeni nu se
gândise s le propun a a ceva. O dat mai mult,
maimu oiul bodog ni în sinea lui pe seama
ingratitudinii i a egoismului uman i, ca s se
consoleze, se repezi s onoreze festinul de nunt
preg tit de indieni.
E ti fericit ? opti Floris, strângând-o în bra e

pe Baptistine.
N-a fi visat nicicând nunt mai frumoas ! îi
spunse ea cu toat sinceritatea.
Dac tu, cu vasta ta experien în domeniu,
afirmi asta, atunci a a trebuie s fie! nu se putu
ab ine s nu-i replice Floris.
- 571 -
Baptistine îl privi cu repro .

R ule... promite-mi c de azi înainte n-ai s
mai tachinezi...
Floris o s rut pe frunte i, privind-o drept în
ochi, rosti grav:
Ai dreptate, promit, dar i tu jur c ai s îmi
spui întotdeauna adev rul...
Dar, dragostea mea, asta am f cut i pân
acum! protest Baptistine.
Floris prefer s n-o mai lungeasc i îi închise
gura cu un s rut.
A doua zi în zori î i luar r mas bun de la

spanioli. Dup ce îi binecuvânt o ultim dat ,
arhiepiscopul de Cádiz le înmân un permis de
liber trecere.
Floris, Baptistine i prietenii lor indieni se aflau
acum în inutul Floridei. Atmosfera s rat anun a
vecin tatea m rii. Ibi i aurii cu pene purpurii în
vârful aripilor se b ceau în mla tinile deltei.
Egrete alb strui zbur ceau pe deasupra
pâlcului de c re i. Soarele era fierbinte, dar
razele lui nu pârjoleau pielea.
Spre ceasurile patru ale dup amiezii, Pantof
Ro u ridic bra ul i convoiul se opri în loc. Dând
pinteni calului se apropie de Floris i Baptistine,
spre a le ar ta volutele de fum albicios ce se
în au pe cer în fa a lor.
Blânzii natchezi trimit r spuns despre fratele
fe ei palide.
Floris p li... Adrien... Oh, Adrien... Nu cuteza s
- 572 -
întrebe ce anume spunea mesajul.

În schimb, Baptistine se repezi ner bd toare la
Pantof Ro u.
Ce spun semnalele?
Cu un gest imperial, c petenia natchezilor
porunci fra ilor s i s suie într-un chiparos cu
trunchiul scorojit. Cei cinci Pantofi se c rar cât
ai clipi. Din câteva salturi, Georges-Albert i
Marinette le-o luar înainte, ajungând pân în
vârf.
Drace, ce-o mai fi vrând s însemne i asta?
se sc rpin în ceaf maimu oiul, împingându- i
tricornul pe frunte.
Volutele de fum se succedau ritmic. Cei cinci
Pantofi le num rar i coborâr s comunice cele
aflate Pantofului Ro u, otind îndelung cu el.
Oh, nu-mi place... nu-mi place de fel... bietul
Adrien... ce-o fi p it? se întreb Georges-Albert
instalându-se cu Marinette în areta indian pe
care i-o alesese drept domiciliu temporar. Nici nu
îndr znea s priveasc spre st pânul lui care, alb
ca varul, î i mu ca buzele.
Spune-mi adev rul, Mare ef! îl implor Floris
pe Pantof Ro u.
Indianul î i cl tin capul împodobit cu pene. Pe
chipul lui hieratic nu se putea citit nimic.
Ridicând bra ul, f cu semn celorlal i s porneasc
mai departe.
Nu fi ner bd tor, ca cei din rasa ta, peste trei
zile, vei afla totul, Youlakimataha!
Floris î i încle pumnii. De i îi venea s sparg
- 573 -
capul indianului, tia c este inutil s insiste.

Las -l în pace, Floris, nu mai sco i nimic de la
el! murmur împ ciuitoare Baptistine,
mângâindu-i degetele care tremurau de furie.
Amândoi d dur pinteni cailor, i se dep rtar ,
urm ri i de privirea enigmatic a indianului.
Natchezii se îndreptau acum direct spre sud.
Floris nu mai îndr znea s întrebe nimic, convins
Pantof Ro u nu îndr znea s îi m rturiseasc
moartea fratelui s u.
Convoiul traversa nesfâr i codri de ar ari i
sicomori. Uneori Floris i Baptistine suiau pân în
vârful câte unei coline. În dep rtare scânteiau
apele verzui ale Golfului Mexic, smarald fermecat
care îi atr gea ca un magnet.
În cea de-a treia zi, Floris galopa în fruntea
convoiului. Incapabil s î i st pâneasc
ner bdarea d dea pinteni alezanei, pornea ca o
geat înainte i se reîntorcea lâng ceilal i,
exasperat de mu enia indienilor.
Soarele se afla la zenit, când Pantof Ro u întinse
bra ul spre un golf cu marginea înspumat de
talazurile oceanului.
Floris apuc mâna Baptistinei i i-o lipi de
inim .
Oh, dar locul sta l-am mai v zut odat ... în
vis!
Pantof Ro u î i privi cu în eles fra ii.
Du-te într-acolo, Youlakimataha, i Pas rea
iastr î i va dezv lui adev rul despre fratele
u!
- 574 -
Floris i Baptistine nu a teptar s li se spun

de dou ori. Biciui i, la sânge, caii lor porniser ca
din pu .
Hei, pe noi cui ne l sa i? A tepta i-ne!...
Georges-Albert i Marinette op iau indigna i în
areta indian . Prea târziu! De-acum Floris i
Baptistine se aflau departe. Vântul s rat le biciuia
obrajii. Aerul mirosea ame itor a leandru i
iasomie. Copitele cailor începeau s se afunde în
nisipul auriu al plajei. Orbi i de reverbera ia
luminii, Baptistine i Floris duser mâna la ochi.
Visau oare? Erau victimele unui diabolic miraj?
La auzul tropotului de cai, o siluet de la
marginea oceanului înc rcat cu berbeci de spum
se întorsese spre ei.
Floris i Baptistine galopau prin apa s rat .
Copitele cailor stârneau jerbe de diamant. Silueta
se definea tot mai clar. Un b rbat cu pieptul gol i
pantalonii sufleca i deasupra genunchilor inea în
mân un n vod îngreunat de pe ti multicolori.
Floris... Baptistine... strig deodat b rbatul
sc pând n vodul din mâini.
Un urlet s lbatec izbucni din pieptul lui Floris.
Adrien... Adrien...
Floris i Baptistine desc lecar pe nisipul ud.
Era prea frumos s fie adev rat. i dac totu i
visau?
Floris... Baptistine... fr ioare... dragii mei!
Adrien, calmul Adrien plângea de bucurie.
Incapabili s rosteasc un cuvânt, cei trei tineri se
îmbr au, râdeau, plângeau, se priveau i iar se
- 575 -
îmbr au. Adrien î i s ruta nebune te sora în

vreme ce îl strângea la piept pe Floris. La rândul
ei Baptistine mângâia buclele aurii ale fratelui
u, îi s ruta barba ro covan i stufoas ca a
rusnacilor de pe Volga. To i trei prelungeau la
maximum acea clip a reg sirii. Pentru ei timpul
se oprise în loc.
Veni i cu mine! spuse într-un târziu Adrien,
tr gându-i dup el pe Floris i Baptistine spre
duricea de sicomori care m rginea golful.
Strâns îmbr i, se îndreptar spre o modest
caban din bârne de lemn. Brusc Floris i
Baptistine încremenir . În pragul cabanei se ivise
o superb femeie cu p r negru i bogat, lung pân
aproape de c lcâie. Ochii ei u or migdala i
priveau cu un zâmbet tandru spre tân rul conte
de Villeneuve-Caramey. Desprinzându-se o clip
din bra ele fra ilor s i, acesta o apuc de mân pe
frumoasa indian care p rea u or intimidat , o
trase afar din cas i, luând-o protector pe dup
umeri, f cu prezent rile:
Ea este so ia mea, Rou de Trandafir!
Inflexiunea dr stoas a vocii lui Adrien îl
muri pe Floris c fratele s u î i g sise cu
adev rat fericirea i lini tea sufleteasc . Din
privirea viorie disp ruse în sfâr it acea
dezabuzare indiferent instalat dup moartea
primei sale iubiri, divina prin es Yasmina.59
Adrien îi privea pe Floris i Baptistine cu
nelini tea îndr gosti ilor dornici s afle ce
- 576 -
impresie face aleasa inimii lor. Fra ii îl lini tir cu

un surâs încântat. Rou de Trandafir le pl cea.
Seara, la lumina focului de vreascuri, veghea i
de frumoasa i t cuta indian , cei trei tineri
începur s depene firul peripe iilor tr ite de când
nu se v zuser .
Plecat în c utarea Baptistinei, Adrien c zuse
fulgerat de febra galben într-un sat de indieni
Natchez, înrudi i cu feciorii P rosului. Refugiindu-
se de epidemie i p sindu- i în grab colibele
incendiate de c tre solda ii guvernatorului,
ace tia îl luaser cu ei pe bolnav, improvizând o
targa din crengi. La început Feodor i Li Kang î i
oblojiser cu devotament st pânul, dar curând
fuseser i ei doborâ i de cumplitul flagel, Adrien
mânând în grija frumoasei fiice a c peteniei
tribului. Rou de Trandafir se îndr gostise de
Adrien de cum îl v zuse pe podul de la intrarea în
Noul Orléans, când el i prietenii s i p seau în
grab ora ul. De i trecuser atâtea luni de la acel
fugar schimb de priviri, Rou de Trandafir nu-l
duse uit rii. În mâinile ei blânde, Adrien
ren scuse, redobândindu- i o dat cu s tatea,
i pl cerea de a tr i. Prin esa indian îl vindecase
de r nile trecutului i de mizantropica lui
disperare, oferindu-i întreaga i curata sa
dragoste. Ce-i drept, nu fusese de loc u or s
ob in de la tat l ei încuviin area de a o lua de
so ie, dar înc ânat cum era, sfâr ise prin a
câ tiga b lia, cununându-se de dou ori cu
fata: o dat conform ritualului indian, i o dat în
- 577 -
rit cre tin, cu obl duirea unui c lug r spaniol

stabilit într-o p dure din împrejurimi.
Cum nu î i putea aduce so ia în lumea civilizat
i nici nu se îndura s o lase singur , dup ce
cazacul i chinezul se restabiliser pe deplin de pe
urma bolii, sfâr ise prin a-i trimite pe ei spre Noul
Orléans cu misiunea de a da de urma fra ilor lui.
Dar pe ei unde i-a i l sat? întreb cu brusc
îngrijorare Adrien. Doar ei v-au adus pân aici,
nu?
Nu, fr ioare. Te-am g sit cu ajutorul bunilor
indieni Natchez care au trimis mesaje de fum în
cele patru z ri, c tre to i fra ii lor de sânge. Au
mas în urma noastr . Îi a tept m s pice dintr-
o clip în alta!
Se înnoptase de mult i tinerii tot nu ispr viser
de povestit. Aflând marea veste a c toriei lui
Floris cu Baptistine, Adrien s ri în sus de
bucurie.
Vezi, Floris, pân la urm i-ai inut
jur mântul f cut Dragonului Albastru.
Da, fr ioare... dar s tii c nu a fost de loc
or, oft Floris privind cu coada ochiului spre
Baptistine care o ajuta pe Rou de Trandafir s
preg teasc cina.
Un mârâit furios le întrerupse confiden ele.
Georges-Albert i Marinette soseau pe jos.
Discre i, dup ce î i împliniser misiunea,
natchezii f cuser cale întoars spre p durile lor
de nep truns, îns rcinându-le pe cele dou
maimu ici s spun adio din partea lor marelui
- 578 -
Youlakimataha i Femeii de Lumin .

În c nu a construit de Adrien i Rou de
Trandafir dormir cam înghesui i i cam pe
sponci. Cel mai nemul umit se ar desigur
Georges-Albert, care a doua zi c sca de îi
trosneau f lcile.
Punându-l s îi dea o mân de ajutor, Floris se
apuc înc din primele ceasuri ale dimine ii s
construiasc o caban pentru el i so ia lui. i,
înduplecat de revendic rile indignate ale lui
Georges-Albert, care refuza categoric s mai
împart culcu ul cu altcineva decât cu Marinette,
Floris le confec iona i lor o cu spa ioas , pe o
crac de sicomor, unde cei doi s î i poat
ad posti efuziunile amoroase.
***
Pentru cei patru tineri, urm toarea lun se
dovedi f doar i poate cea mai tihnit din
întreaga lor existen . Tr iau aproape în pielea
goal , ca s lbatecii, pescuind, sc ldându-se,
rumenindu- i trupurile la soare i iubindu-se sub
razele argintii ale lunii.
Rou de Trandafir se dezb ra treptat de
timiditatea ei excesiv deprinzându-se s îi
aprecieze i s se apropie de ace ti fra i pica i din
cer. Dac exista paradis pe p mânt, cei patru
tineri îl descoperir .
i totu i, într-o bun zi, Floris observ c
Baptistine c zuse pe gânduri. Absent la
conversa ia celor din jur r sese cu privirile în
- 579 -
gol, cufundat într-o visare din care nimeni i

nimic nu o putea scoate. A doua zi plec s se
plimbe de una singur . Înnebunit de grij , Floris o
ut pretutindeni, f s dea de ea. Se întoarse
dup câteva ceasuri, înc mai absent . Nu
catadicsi s r spund la repro urile lui Floris,
închizându-se într-o total mu enie.
Baptistine reflecta! Nelini tit, Floris nu tia cum
reac ioneze. Total ignorant în materie de
psihologie feminin , se duse s se sf tuiasc cu
Adrien.
Acesta îl b tu pe um r:
Nu te fr mânta, fr ioare. Se vede treaba c e
tân , îi plac rochiile frumoase i probabil c î i
dore te s plece la Noul Orléans dac nu chiar la
Versailles. Întoarce i-v în Fran a... averea mea î i
apar ine, Floris!
Vrei s spui c nu vii cu noi?
Nu fr ioare... m simt bine aici... r mân cu
Rou de Trandafir... Aristocra ii snobi nu ar
accepta niciodat o indian în anturajul lor, chiar
dac ea este infinit mai demn s poarte o
coroan decât mul i dintre ei... asta este... nu îmi
pare r u, crede-m ... m-am obi nuit cu via a de
aici i nu a mai renun a la ea pentru nimic în
lume... Tu îns , du-te, pentru fericirea ta i a
Baptistinei!
O s ne întoarcem în Fran a, dragostea mea!

murmur în seara urm toare Floris, la urechea
so iei lui.
- 580 -
Baptistine se ridic într-un cot i î i lipi buzele

de um rul lui m sos, dornic s îl iubeasc , la
orice ceas din zi i din noapte.
În Fran a, Floris? De ce?
Pentru c aici te plictise ti!
Baptistine se ridic f o vorb din patul lor de
frunze. Zorile aurii se în au deasupra Floridei.
Fluxul oceanului urca fo nind spre cabana lor.
Vino s î i ar t ceva.
Floris tia c dac Baptistinei îi intra ceva în
cap, era inutil s o contrazic . Se îndreptau spre
durea de sicomori, înfiorându-se u or de aerul
coros al dimine ii. Merser câteva minute bune,
apoi Baptistine exclam :
Prive te, dragostea mea!
Baptistine îi ar o dal de piatr de pe care o
mân grijulie îndep rtase mu chiul verzui.
Am descoperit asta alalt ieri, ad ug cu
mândrie Baptistine.
Floris se apropie. Pe mica plac se afla gravat un
text în limba spaniol . Floris traduse direct:
„Aici au debarcat în anul de gra ie 1540

Hernando de Soto i tovar ii s i... Acum pornesc
spre necunoscut. Fie ca Dumnezeu s îi aib în
sfânta lui paz .”
Inscrip ia are mai bine de dou sute de ani...

Dumnezeule!
Tinerii t ceau tulbura i, cu gândul la acei
rba i curajo i care puseser pentru prima oar
- 581 -
piciorul pe acele meleaguri, pornind s descopere

Louisiana!
Baptistine rupse cea dintâi t cerea. Î i rezem
capul de um rul so ului ei, odinioar tovar de
joac al copil riei, cel c ruia i se d ruise trup i
suflet.
Floris, oh, Floris... ne-a fost dat s g sim un
loc binecuvântat!
Vino, spuse el, tr gând-o pe nisipul c ldu .
Se iubir cu frenezie în vreme ce r ritul de
soare incendia orizontul. R maser mult vreme
culca i pe spate lâng dala de piatr . Glasul
cristalin al Baptistinei se în a deodat cu
primele triluri de privighetoare.
Aici vom în a ora ul din legenda noastr !
Floris o privi, ca s afle dac vorbea serios sau
glumea.
Vorbea serios. Ochii de peruzea îl priveau cu
încredere.
Floris începea s priceap c se însurase cu un
adev rat fenomen. O strânse la piept, spunând
mai în glum , mai în serios:
Bine, scumpa mea, din dragostea pentru tine
voi ridica întâi i întâi poarta de aur... Prin ea nu
vor putea trece decât cei cu sufletul neîntinat,
altminteri va fi vai de ei!... S geata de diamant le
va r pi sufletul!
Floris declama cu emfaz str vechea legend
ucrainean .
Baptistine îl cuprinse cu bra ele pe dup gât.
Da, Floris, va fi ora ul nostru!
- 582 -
Bine, atunci îi vom spune Mortefontaine sau

Baptistineville... sau...
Baptistine l capul pe spate privindu-l printre
gene.
Nu, Floris... tu e ti fiul arului, ora ul se va
chema... Sankt-Petersburg.
- 583 -
Un an mai târziu, Sankt-Petersburg-ul din

Golful Mexic num ra doi locuitori mai mult: un
iat dolofan de nou livre, Pierre de Portejoye, i
o feti cu obraz de piersic , Eulalie de Villeneuve-
Caramey.
Un drum nisipos traversa acum p durea de
sicomori i câ iva nou-veni i î i construiser
su e din bârne în vecin tatea tinerilor ctitori.
Noii coloni erau Feodor, Li Kang i Ciceron.
Pleca i în c utarea Baptistinei i a lui Floris,
credinciosul cazac i micu ul chinez nu îl g siser
la Noul Orléans decât pe Ciceron, neconsolat de
pierderea frumoasei Bossi. Câteva luni mai târziu
se întoarser , având pl cuta surpriz de a da cu
ochii de Floris i Baptistine. Dar ca în orice
paradis, exista i o hib : Feodor î i c rase dup el
dulcineea, doamna de Sainte-Hermine, cea mai
înr it bârfitoare din Lumea Nou !
Sankt-Petersburg-ul din Florida se trezea în fiece
diminea o dat cu coco ii i, cât era ziulica de
lung , locuitorii lui munceau f oprire. Î i
rgeau locuin ele, sem nau grâne, pescuiau i
îngr au porci.
- 584 -
Georges-Albert nu se putuse obi nui cu acel stil

rustic, preferând, s se retrag în lini tea p durii
unde împreun cu Marinette î i cre tea cei doi
nou-n scu i, Louis i Elisabeta, numi i astfel în
amintirea Regelui Fran ei i a arinei. Lui
Georges-Albert îi pl cuse întotdeauna s se
mândreasc cu rela iile lui sus-puse!
De cum venea seara, Floris o lua în bra e pe
Baptistine i o ducea pân la rmul Golfului
Mexic, unde contemplau cu nesa zborul
pesc ru ilor pe deasupra berbecilor de spum .
io ii aman i de pe Mississippi se priveau
zâmbind. Uneori Floris scruta imen ii ochi
alba tri tiind c nu are a se mai teme de nimic.
Baptistine nu îi mai ascundea nimic... în sfâr it,
aproape nimic.
Rezemându- i tâmpla de um rul lui, ofta
fericit .
Floris... Floris, dragostea mea!
***
Romanul care se încheie aici este ultimul dintre
cele patru care constituie ciclul „Floris”
- 585 -
Partea întâi – NOP ILE DE LA NEW ORLÉANS

Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitolul IX
Capitolul X
Partea a doua – AVENTURIERA

Capitolul XI
Capitolul XII
Capitolul XIII
Capitolul XIV
Capitolul XV
Capitolul XVI
Capitolul XVII
Capitolul XVIII
Capitolul XIX
Capitolul XX
Capitolul XXI
Partea a treia – MAREA CALAMITATE

Capitolul XXII
Capitolul XXIII
Capitolul XXIV
Capitolul XXV
Capitolul XXVI
Capitolul XXVII
Capitolul XXVIII
Capitolul XXIX
Capitolul XXX
EPILOG
- 586 -
***
Actri de teatru i televiziune, Jacqueline Monsigny i-a descoperit voca ia literar la 35

de ani, izbutind performan a de a deveni în foarte scurt timp o autoare de renume
interna ional, cu tiraje în continu ascensiune pe toate meridianele Globului.
Tip rite în milioane de exemplare, romanele ei de cap i spad au impus-o ca pe un
nou Dumas.
- 587 -

Amantii de Pe Mis.-Jacqueline MONSIGNY

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Judul Asli

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Amantii de Pe Mis.-Jacqueline MONSIGNY

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

— Ciclul Floris — Aman ii de pe Mississippi —

În române te de MANUELA CERNAT

Pofti i de cump ra i o iconi f toare de

petrecuser câte o mantie de carnaval. Pasul lor

cale ti cu patru cai adus de marchiz , cu mare

cel înalt i chipe .

palatul nostru, domnilor... Dup cum vede i,

degete lungi i fine, se întindeau spre ei îmbiindu-

într-un budoar. Dincolo de terase, în întunecimea

deschise u a cabanei cu o lovitur de picior.

ochiul celui mai gelos dintre so i n-ar descoperi

podeaua putred a unei c nu e de gr dinar,

început. Ie i dumneavoastr prima, iar eu am s

cerul înstelat de prim var cu o puzderie de

calmul i s p si i de îndat saloanele!... ie i

S lu m ni te cuverturi de pat! strig Adrien,

Teferi i nev ma i, invita ii i gazdele lor se

Dumnezeu, prietene, nu merit s i ri ti via a

scutit de a le mai trece în bra e, peste prichiciul

Floris se înclin ceremonios.

i se adres guvernatorului pe un ton destul de

din bur ile voastre! Li Kang i Lam Ascu it îi

Asta-i tot, boierna ule...

Benjamin, Gotrand! Cine a p sit balul?

Pentru numele lui Dumnezeu, Josepha, spune

Uneori, ca s le mai treac vremea, se vedeau

S i ri te pielea pentru ni te negrese, auzi

Sub portocali se f cu o lini te de mormânt.

bastardul arului Petru cel Mare!

Cât precocitate... s fii invitat la curte la o

Villeneuve i marchizul de Portejoye tr iesc pe

Adrien i marchizul Floris ar fi apar inut

tiu... decât c în golf s-au ivit dou flute5, Loara

Habar neavând de viitoarea provocat de

Floris îl privi râzând:

acu âca o cor bioarî! i s nu vî lua i un nigrotei

câte cinci pistoli, le promise Adrien.

str lucitoare al din ilor.

Desigur, dar n-au primit nici o tire i se tem

Un sim mânt de acut nostalgie îl cuprinse pe

Marie-Blanche se aplec brusc spre el.

Ai putut afla ceva, fr ioare? întreb Adrien

precum vezi, exist i port. Louisiana evolueaz ,

fa a ochilor. i o ajut pe doamna de Vaudreuil s

marchiza de aceast nea teptat ocazie de a- i

n-am s a tept pân la nou . Ner bdarea de a ne

gentilomi suiau i ei la bord, dar prea pu ini se

înaintea ochilor, î i lu fratele de dup umeri i îi

omului o d dea culoarea pielii? Spre deosebire de

vânt, s ri de pe Loara pe Delfin.

Trei dintre b rba i întoarser capul spre el.

înec plânsul, dar î i recap rapid st pânirea de

Gallic, fi i bun i aminti i-v : a i cunoscut cumva

Dar, domnule, privi i-mi r nile... Eu sunt un

S-ar p rea c de dragul unei femei.

piepturi. Tot t lindu-se pe chei, cei cinci se

se teme pentru ei. Cu toate c Floris i Adrien

Nu... nu... gâl... gâl... s ... gâl... nu... gâl... faci

Gloan ele uierau pe deasupra undelor. Cazacul

Floris îi pas lui Ernaudan de Gastagnac trupul

de-o parte i de alta. La pupa se în a un soi de

incendiului, dar de bun seam era doar o

sar pe rm, ochii verzi ai lui Floris se întoarser