Student:Toma Andreea, Facultatea de Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu”-Master Mobilitate
Urbană, anul I
Sinteza literaturii de specialitate
Permacultura-Agricultură alternativă pentru zonele rurale şi comunităţile defavorizate din România Permacultura a devenit un subiect de studiu și cercetare, înca din anul 1993, dezvoltându-se pe diferite ramuri și abordări, reușind să fie aplicabilă în situaţii favorabile pentru comunitate (Whitefield, 2005). Permacultura este definită ca fiind agricultură permanentă, concept ce are la bază un proces ce include agricultura sustenabilă și perenă( Pompi 1992). Acest concept este de fapt despre proiectarea și crearea de habitate umane durabile oferind case, oportunități și mijloace de trai, un mediu sănătos, și bogăție naturală ( Peeters, 2011). Pe de-o parte, mutarea orașelor mai aproape de sustenabilitate va avea nevoie de schimbări fundamentale mai ales în randul societății, dar și în luarea unor decizii (Copeman, 2007). Permacultura oferă abordări integrate despre evoluția acestor schimbări, precum și implicarea tuturor nivelurilor sociale în acest proces ( Whitefield 2009). Astfel, această abordare de implementare a conceptului de permacultură într-o comunitate defavorizată, are de multe ori rezultate spectaculoase (Shuman 2000). Cu alte cuvinte, atât din punct de vedere economic cât şi social, prin reducerea costurilor şi creşterea beneficiilor, comunitatea trebuie să se implice şi să se uneasca pentru a putea creste o dată cu acest concept ( Barret, 2011). Cu toate acestea, abordările cercetate sunt diferite, întrucât toate își pun problema beneficiilor și implementarea conceptului în diferite comunități (Harland, 2015). Lucrarea mea se bazeaza pe aplicicarea conceptului de permacultură în comunitățile cu profil agricol și în zonele defavorizate din România, ca o metodă alternativă de a se restabili valorile societății și de a crea noi metode durabile în dezvoltarea economică, care în același timp cresc calitatea locurii, cât și cea a ocrotirii mediului înconjurător. Bibliografie: Whitefield P. (2005), Permaculture in a Nutshell, Permanent Publications, Hampshire, England. Shuman M. H. ( 2000), Going Local: Creating Self-Reliant Communities in a Global Age, Routledge, New York, USA; Rios M (2011), Sociocracy: A Permaculture Approach to Community Evolution, Comunities, (1)152: 20-23. Whitefield P. (2009),What is Permaculture?, in Maddy Harland, The Earth Care Manual, Permanent Publications, Hampshire, England, pp. 3-13; Barrette E. (2011), Permaculture on Low to No Budget, Comunities, (1)153: 33-36; Meacham B. (2010), Permaculture Ethics and the Chain of Benefits, Permaculture Activist magazine, (1)75: 46-48; Copeman D. (2007), Permaculture:Design Principles for Urban Sustenability, in: Anita Nelson(editor), Steering Sustainability in an Urbanizing World: Policy, Practice and Performance, Ashgate Publications, Hampshire, England, pp. 44-54; McManus B. (2010), An Integral Framework for Permaculture, Journal of Sustainable Developmen , 3( 3): 162-169; Peeters B. (2011), Permaculture as Alternative Agriculture, Kasarinlan: Philippine Journal of Third World Studies, 26( 1-2): 422-434; Harland M. ,Permaculture(2015), How Permaculture Can Restore Ecosystems & Communities, http://www.permaculture.co.uk/articles/how-permaculture-can-restore-ecosystem; Student:Toma Andreea, Facultatea de Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu”-Master Mobilitate Urbană, anul I