ANA ANDREESCU

ARTA CART
CARTEA ROMÂNEASCĂ VECHE 1508-1700
C opyright © Editura Capitel

Redactor:
Corectura:
Coperta: Paul Popescu
Prelucrare foto:
Pre-press & printing: in Q u a rto Design

Acest volum a fost editat cu sprijinul A u to rită ţii Naţionale pentru Cercetare Ştiiţifică.

D e s c rie re a C IP a B ib lio te c ii N a ţio n a le a R o m â n ie i

A N D R E E S C U ,A N A
A r t a c ă r ţ i i : c a r te a ro m â n e a s c ă v e c h e : 1508-1700 /
Ana Andreescu ; pref. ia ed. i de acad.Virgil Cândea, pref. la ed.
a 2-a de acad. Răzvan Theod o rescu. - Ed.a 3-a, rev.- Bucureşti :
Capitel, 2006
Bibliogr.
Index
ISBN (10) 973-87524-7-7 ; ISBN (13) 978-973-87524-7-4

I. Cândea,Virgii (pref.)
II.Theodorescu, Răzvan (pref.)

7S.056(498):091 (498)" 15 0 8 /1700"

002(498)“ 1508/1700"
655(498)" 1508/ 1700"

Editura Capitel
Splaiul U nirii nr. 4, bl, B3, tr. 3, et. 2, biro uri 2.2
sector 4, Bucureşti
teL/fax: 0040(21) 331 77 93
 ANA ANDREESCU

CÂRTEA ROMÂNEASCĂ VECHE 1508-1700

 PREFAŢĂ LA EDIŢIA I

introducerea tiparului în cultura româneasca este o tema intens tratata în sinteze şi lucrări
de specialitate care au pus în lumina importanta acestui act pe plan naţional şi regional.
Românii au fost mult timp singurul popor din Europa de sud-est şi din zona M editeranei
O rientale care au avut acest nepreţuit meşteşug.
Statutul for de autonomie politica şi opera lor de solidaritate cu popoarele înrobite din
Turcocratie le-a îngăduit sâ-i asocieze la beneficiile tiparului pe slavii de sud şi de est,
pe greci, pe arabi şi pe georgieni.
Aceste împrejurări conferă românilor un ioc apărte în istorio mondială ă fenomenului care
a schimbat cursul modern al răspândirii ideilor creaţiilor ştiinţifice şi literare — revoluţia
imprimeriei.
Este adevărat că o vreme outorii străini n-ău evăluăt cum se cuveneă rolul românilor în
ocest domeniu, iar specialiştii de lă noi s-ou mulţumit să-l trateze în cădrul strâmtă! istoriei
culturii noţionole.
De câtevă decenii ăceste perspective ău fost modificote şi, în bibliografia istoriei
mondiale a imprimeriei, opera meşterilor şi mecenaţilor de ia noi figurează acum
în capitolele ce se referă ia introducerea nobilei arte în câteva culturi din Balcani şi
Orientul Apropiat.
Râmân totuşi rare lucrările despre diversele aspecte care permit înţelegerea deplină a
creaţiei spirituale româneşti prin tipar.
N e gândim la analizele, fireşte dificile, dar cât de necesare, referitoare la cartea ca
opera de artă şi produs tehnologic, evoluţia stilistică a tipăriturilor româneşti şi încadrarea
lor între creaţiile europene, notele specifice ale acestui meşteşug la noi, eventualele
contaminări sau influenţe din sau câtre alte arii ale universului cărţii. V
 Lucrarea de fata îndeamnă ia abordarea cu îndrăzneală şi cu promisiunea unor înalte
satisfacţii a acestor încă spinoase probleme.
Autoarea a parcurs literatura românească şi străina de specialitate de la geneza tiparului
cu caractere chirilice până la produsele lui din epoca introducerii limbii naţionale în
biserica şi cultură şi a ecourilor contra Reformei în Europa O rientală; a analizat compa­
rativ tăietura literelor, ilustraţia şi ornamentele cărţilor imprimate de români în cele două
secole de început ale istoriei tiparului la noi; a descris aceste elemente care determina
împreună reuşita cărţii ca operă artistică. Rezultatele acestei întreprinderi vor interesa
pe mulţi iubitori ai culturii noastre medievale, vor stimula alte cercetări, vor incita la
formarea de opinii noi. Autoarea are dreptul la satisfacţia de a fi impulsionat un domeniu
de seamă al investigaţiilor privind istoria spirituala a românilor tocmai într-un moment
în care pasiunea pentru cotidian nu pare a lăsa loc contemplării trecutului.
Din perspectiva evoluţiei culturii româneşti în secolele XVI—XVII, un merit al cărţii doamnîei
Ana Andreescu mi se pare acela de a lumina mai bine unele fenomene pentru a căror
cunoaştere deplină orice informaţie noua este preţioasa. Părăsirea treptată a tradiţiei
care, în alte domnii, este încă puternică, este măi vizibilă în cele două veocuri în artă
tiparului.
Cărţile de început, marcate de eleganţa inimitabilă a manuscriselor româneşti pe core
epigonii lui G ovril Uric ştiau însă să le creeze pe timpul lui M acarie, vor face relativ
repede loc stilului de influenţă renascentistă, apoi barocă. Lucrarea de fată este în
această privinţă concludentă. Cartea imprimată se dovedeşte un teren fertil şi totodată
un agent determinant pentru fenomenele inovării în culturi şi ritmurile lor.
La pionieratul într-o latură puţin cunoscută a culturii noastre din trecut, autoarea adaugă,
astfel, meritul unor perspective asupra acestei culturi, în ansamblul ei.

Acad. Virgil Cândea

vi
 PREFAŢĂ LA EDIŢIA a II-a

O carte despre arta cârtii scrisa de o specialista în istoria cârtii nu poate fi decât un
câştig intelectual. Ana Andreescu s-a evidenţiat-de mult timp pe acest târâm al cercetării,
iar volumul sau dedicat vechii cârti româneşti devine o lectura extrem de profitabilâ,
tocmai prin rigoarea informaţiei despre un capitol esenţial al culturii noastre.
Tiparul a fost, abia daca este nevoie sâ o spun, un factor decisiv al civilizaţiei europene,
chiar daca tributar Extremului O rient — acest lucru i-am înţeles cel mai bine în muzeele
chineze —, arta imprimeriei a marcat o cotitura spirituala fârâ de care, probabil, nu
s-ar înţelege nici Renaşterea, nici Reforma. Centre precum M ainz, Frankfurt sau Veneţia,
cu tipografiile sau târgurile lor de carte din deceniile incunabulelor şi de mai târziu, au
fost nucleele care au dinam izat lectura europeana şi au înrâurit esenţial spaţii precum
Sud-Estul continentului, acolo unde, la Cetinje sau ia Dealu, arta tiparului a declanşat
o noua vârsta a culturii balcanice şi româneşti.
Rând pe rând, prefaţa macartanâ a momentului Coresi, epocile mateinâ, cantacuzinâ
şi brâncoveneascâ au coagulat un corpus de aur al culturii româneşti — implicând
tradiţie teologica şi politica— , afirm ând o reala sincronie cu Apusul Renaşterii târzii şi
al Barocului — de unde vin frontispicii, vignete, unduiri vegetale, fabuloase zoologii —,
dar şi cu orizontul spiritual şi de imagine ai greco-slavului „B izanţ dupâ Bizanţ".
Salut o asemenea lucrare şi îi aştept urmarea.

Acad. Râzvan Theodorescu

VII
Cartea veche formeazâ obiectul unui capitol special din istoria culturii româneşti. Rolul eî pentru
pâstrarea conştiinţei de neam a fost adesea relevat. Intr-o epoca în care unitatea de credinţa repre­
zenta un factor de coeziune naţionala, stâvilar în faţa invaziilor armate străine sau a influenţelor
spirituale, cartea a fost reflexul material al conştiinţei de apârare, manifestare culturala cu mare putere
de penetraţie. Conţinutul religios al cârtii vechi româneşti este firesc în contextul general al culturii
medievale, în care singura ideologie era cea religioasa. Dar cartea, prin excelenţa depozit de idei,
era, în acelaşi timp, produs al măiestriei meşteşugarului-artist şi mărturie a nivelului atins de artele adia­
cente tiparului — gravura, în primul rând, arta legăturii, a împresiunilor în piele, în al doilea rând —,
deci un obiect preţuit pentru toate componentele lui: cuprins, tipar, hârtie, grafica, calitatea com­
pactării. Pentru cartea veche aceste aspecte sunt cu atât mai importante cu cât în veacurile XVI-XVII
tiparul era îndeosebi o arta, meşteşugarul fiind considerat cel puţin artizan, daca nu artist. Pentru
ca tiparul sâ devină industrie au fost necesare încâ doua secole.
La 1508, când ieşea de sub teascuri prima carte româneasca, în O ccident invenţia lui Gutenberg
trecuse defa de perioada incunabularâ, terminata dupâ unii cercetători la 19 aprilie 1501. Aldus
Manutius şi Nicolas Jenson, la Veneţia, ridicaseră arta tiparului cu caractere antiqua la nivel de
perfecţiune. Antoine Verard, Simon Vostre, Jose Bade, Thielman Kerver excelau, la Paris, în imprimarea
cărţilor cu gravuri. Schonsperger-tatâl va deveni în 1508 tipograful împăratului Maximilian I, începând
în acelaşi an capodopera de rafinament tipografic, care este Theuerdank, şi pe care o va termina
în 1513.
Adoptarea tiparului cu oarecare întârziere în cultura româneasca are ca principala cauza deosebirea
de limba şi scriere între Occidentul şi Orientul european. Literele româneşti fâceau parte în Evul Mediu
din contextul culturii slave, pentru câ, aşa cum în secolele XV-XVI latina era limba oficiala a numeroase
ţâri Vest-Europene, slavona era limba de cult, în administraţie şi în cultura a popoarelor din Răsăritul 1
AR TA CĂRŢII Europei şi Balcani, inclusiv a românilor. Latina şi germana erau limbile folosite prin excelenta pentru
1Prodor, Printing tipărituri, caracterele fiind cele gotice pentru cărţile teologice sau [uridice şi cele antiqua (rotonda)
of Greek, citat în
pentru scrierile umaniste. Caracterele greceşti cu care este imprimata Etym ologicum magnum, 1499,
le o S. Olschki, Le
livre ert Italie a au fosttâiăte după modele din manuscrise greceşti şi Proctor vorbeşte despre „munco de cinci ăni
travers le$ siecies,
Florence, 1914, ă lui Kăllierges (Zăchăriă Kălliergus din Cretă) că sa creeze o literă suficient de originală pentru ă
pp. 119-120. servi că bază în vedereă obţinerii privilegiului"1. Deci, pentru greci, invenţia lui Gutenberg începeă
„The long
preface... sâ funcţioneze ăbiă lă 43 de ăni după tipărirea B ib lie i ca 4 2 de rânduri.
describes fhe five Alfabetul chirilic din vechile cârti româneşti a fost tăiat de gravorul de poansoane Rudolf Borsdorf la
years iabour of
Kallierges îo Cracovia, şi prima carte tipărită cu acest alfabet este Hym notogicum de loan Damaschian, publicat
produce o fype
de Schwejpoldt Fiol tot la Cracovia, în 1490 sau 1491. După apariţia a cinci cărţi liturgice într-un singur
which should be
sufficiently an, 1491 (O ctoih, Ceaslov, Psaltire, Triod, Triod înflo rit)2, tiparniţa lui Fiol îşi încetează activitatea, fiind
original to serve
interzisa de autorităţile catolice.
as the basis of an
application for Următoarea carte cu caractere slave va a pa rea la Veneţia, în tipografia lui Andrea Toressano, ginerele
privilege."
lui Aldus Manutius {C easolv, 1493)3.
I Vezi Undolski P.P. Panaitescu4 aminteşte alte doua tipărituri veneţiene, din 1512 {C easlov ca to lic şi Rugăciunile S fintei
V.M., Xronologi-
ceskii ucazatel
B rigitta), realizate în atelierul lui G iorgio Rusconi de către tipograful Francesco Ratkovic din Ragusa,
slaveno-ruskih scrise cu variantă bosniaca a alfabetului chirilic, în care o parte din litere — N, H, I, A — sunt latine.
knigi, Moscova,
1871, pp. 1 -2 . A treia ţara în care au fost tipărite cărţi cu caractere chirilice este Muntenegru. In 1494, la Cetinje,
M acarie tipograful a imprimat două O cto ih u ri şi o Psaltire, iar în anul următor un M o litve n ic. Acest
3 Vezi Ibidem,
p. 3. Macarie învăţase, probabil, meşteşugul tiparului la Veneţia. Greutatea obţinerii privilegiului5 şi strânsele
legâturi dintre Republica Veneţiana şi Serbia (Gheorghe Cernoevici, domnul Zetei, era căsătorit cu
-1Vezi P.P. Panai­
tescu, începuturile o nobila veneţiana, Elisabeta Erizzo) l-au adus pe Macarie la Cetinje. P.P. Panaitescu susţine ca tiparniţa
tipografiei în Jara
de la Cetinje a folosit caracterele glagolitice ale lui Andrea Toressano, vândute de acesta lui Gheorghe
Românească, în
Contribţii la Cernoevici. Macarie tipăreşte la Cetinje cărţile menţionate mai sus, după care nu mai apare ca tipograf
istoria culturii
în Serbia, unde nu se vor moi tipări cărţi decât dupa 24 de ani, la Gorazde. Ocuparea Serbiei de
româneşti,
Bucureşti, 1971, către turci explica dizolvarea tipografiei de Io Cetinje, iar înflorirea Ţarii Româneşti în vremea lui Radu
p. 311.
cel M are (1 4 9 5 -1 5 0 8 ) este un argument suficient pentru ipoteza venirii lui M acarie la curtea
' „ Grafi ka i domnitorului român.
kniga", Moscova,
1972, p. 92.
Ţora Românească devine deci a patra ţara unde se imprimă cărţi cu caractere slave, dupa Polonia,
Italia, Muntenegru. Italia este anterioară Ţarii Româneşti numoi prin O cto ih u l (1493) tipărit cu
2
caractere glagoiitice, din care un singur exemplar, azi dispărut, a fost menţionat la Biblioteca din ÎN C EP U T U R I

Nurenberg6. * Vezi
P.P. Panaitescu,
In ceea ce priveşte materialul tipografic folosit de Macarie, este greu de presupus ca tiparniţa de la
op. cit.
Cracovia a ajuns în Ţara Româneasca (ipoteza emisa de P.P. Panaitescu). In privinţa aducerii sale din
Emile Picot,
Italia, Emile Picot se exprima astfel: „N u am îndrăznit sâ afirmam co acestea (măteriălul tipografic)
Coup d 'o e il sur
ăr fi de origine veneţiănâ"7. In ăceăstâ perspectivă, căde şi eventuală aducere a caracterelor de la t'hisfoire de ia
typographie en
Cetinje, unde veniseră din Italia8. S. Zimmer, pe linia altor cercetători care găsesc similitudini între aspectul Rou manie, Paris,
caracterelor folosite de Fiol şi cele ale lui Macarie, afirma: „N u exista îndoiala ca unele, daca nu toate Î8 9 5 , p. 14.

tipăriturile lui Fiol, erau în posesia lui Macarie de la Târgovişte pe când el pregătea propriile sale tipărituri s Vezi
în jurul anului 1507"9. Concluzia ar fi că primele caractere româneşti s-au tăiat după modelul cracovian. P.P. Panaitescu,
op. cit., p. 315.
Dar acelaşi cercetător nu respinge ideea lui Sobolevski şi P.P. Panaitescu ca modelul lui Fiol ou fost
manuscrisele vechi moldoveneşti. „Poate vom descoperi prototipul moldovenesc ol Triodului în flo rit * S. Zimmer, The
beginning o f
(Cracovia, 1491) sau, cel puţin, sursa elementelor decorative folosite de Fiol. Se poate întâmpla foarte cyrillic printing,
bine ca informaţii adiţionale în legătura cu începutul tiparului chirilic sâ fie descoperite în România. New York,
1983, p. 109.
In timpul secolelor ol XV-lea şi al XVI-lea Moldova, cu puternica ei cultură, avea legături strânse cu
Polonia şi Rutenia şi multe contacte cu Ungaria şi Bulgaria."10 10 Ibidem,
p. 122.
Chiar daca n-ar fi avut la îndemână cărţile lui Fiol, M acarie a avut desigur la dispoziţie manuscrise
româneşti, asemănarea tipăriturilor lui cu cele de Io Cracovia putându-se explica prin folosirea
aceloraşi modele pentru gravarea caracterelor: manuscrisele slave copiate în scriptoriile de la noi,
celebre pentru arta remarcabilă a caligrafiei.
Plecând de la realizările lui Macarie, care se înscriu în cea mai veche perioadă din istoria tiparului
chirilic, lucrarea de faţă îşi propune o prezentare a cărţii vechi româneşti sub raportul ornamenticii şi
ilustraţiei, de la începuturi pânâ la sfârşitul veacului al XVII-lea. Alâturi de caractere, elementele de grafică
permit stabilirea filiaţiei, a datării, a apartenenţei unei cărţi la o tiparniţa sau alta. Dar, dincolo de interesul
ştiinţific de istorie a cărţii, aceste pagini îşi propun să evoce un important capitol din trecutul culturii
româneşti.

3
ARTA CĂRŢII

4
 INCUNABULE

Pentru cartea imprimata cu caractere chirilice cercetătorii din domeniul istoriei cârtii şi al tiparului
sunt de acord câ perioada de început (a incunabulelor) se prelungeşte pânâ în 1525, aşa încât
produsele tiparniţei de la Târgovişte, tipărite în 1508, lOnoiembrie — Liturghierul, 1510 — O ctoihul,
1512, 25iunie — E va n g h e lia ru lapărţin ăcestei perioode. Contextul în core se înfăptuieşte în Ţără
Româneasca ăctul cultural ăl ăpăriţiei incunabulelor româneşti este coracterizăt de grijă dom nilor
pentru orgonizăreă vieţii spirituăle ă românilor. Rădu cel M ăre construieşte între 1 50 0 -1 5 0 1 lă
Târgovişte, pe Deălul cu Viile, Biserică Sfântul Nicolăe. împreună cu mitropolitul sau, Nifon, fostul
potriărh ăl Constontinopolului, izgonit de turci din scăunul pătriărhăl, întemeiază episcopia de Buzău.
Este posibil că lă Sinodul ţinut lă Târgovişte cu „domnul, preoţii şi boierii ţâ rii"1so se fi hotărât înfiinţarea 1N . Cartojan,
tipografiei în Valahia, lucru realizat de urmaşul lui Nifon, mitropolitul M axim , sârb de origine şi vâr istoria literaturii
române,
cu Gh. Cernoevici2, iniţiatorul tipografiei de la Cetinje. Bucureşti, 1980,
N eagoe Bosarab, patronul E vangheliarului tipărit de M acarie (de altfel, primul E vangheliar tipărit cu p. 142.

caractere chirilice din istoria tiparului), construia între 1512 şi 1517 biserica de la Curtea de Argeş,
deschidea calea literaturii didactice originale prin ale sale învăţături şi da prima scriere cu elemente
de istoriografie (ea fiind din specia literaturii hagiografice) prin Viaţa S fântului N ifon, scrisa de Gavriil
Protul de la Manastirea Dionisiat de la Muntele Athos,
Intre aceste coordonate, Macarie, venit în ţara cel mai târziu în 1507, a taiatîn lemn literele viitoarelor ■'Vezi Ibidem,
sale cărţi şi matriţele pentru frontispiciile, vinietele şi letrinele cu care le-a înfrumuseţat filele. El este tipograful p. 84.

şi poate gravorul de Io care ne-a ramas prima gravura româneasca în lemn inserata între filele O ctoihului
(1510), din care în ţara nu avem nici un exemplar. La Biblioteca Academiei Române exista doar copia
fotografica a exemplarului aflat la Manastirea Hilandar, de la Muntele Athos (dăruită bibliotecii de prof.
Vasile Grecu, în 1940).
Gravura, în pleine-page, este structurata pe doua registre. In partea inferioara sunt reprezentaţi trei sfinţi
şezând, losif, Teofrast şi loon. In registrul superior, o biserica, în realizarea careia artistul şovăie parca
A R T A CĂRŢII între prezentarea ei desfăşurata planic şi prezentarea ei în adâncime. Vâzutâ de pe o latura — cea dreapta
— biserica este reprezentata cu pridvorul, dar şi cu ieşirea dinspre altar. Perspectiva este realizata pe
[umâtate. In adâncime, turnul clopotniţei cu doua clopote minuscule se înalta mai sus decât cupola bisericii.
Sub raportul ornamenticii, în tipăriturile lui M acarie revin şase frontispicii, o vinietâ şi diverse letrine.
Motivele ornamentale, exclusiv geometrice, nu trâdeazâ nici o influenta apuseana, deşi M acarie se
formase ca tipograf în Italia. Frumuseţea ornamentelor manuscriselor româneşti l-au sub[ugat cu totul
pe meşterul gravor. Stilistic, ornamentele incunabulelor româneşti aparţin artei bizantine propagate
în Tarile Române prin intermediul sudului slav şi sunt prelucrate în acord cu sensibilitatea autohtona.
Figurile geometrice primare — dreptunghiul, pâtratul, cercul — sunt elemente dupa care se compun
frontispiciile care pot fi cu motive exclusiv geometrice sau cu stema. Liniile se împletesc, creând antre-
lacuri la punctele de intersecţie a figurilor geometrice care ordoneazâ suprafaţa frontispiciului, vinietei
sau letrinei. Uneori din ele se desprind discrete semipalmete —izbucniri de tip vegetal pe câmpul geo­
metric organizat al ornamentului. Legile simetriei sunt respectate cu stricteţe, motivele ornamentale
amplasate simetric fiind raportate la o linie mediana atât peînâlţimea, cât şi pe lâţimea frontispiciului.
In frontispiciul dreptunghiular, din ţesătură de ăntrelăcuri se desprind doua cercuri mări, dispuse central,
şi doua semicercuri deschise spre lăturile frontispiciului. Aceostă este structura ornamentului în Liturghier.
In O ctoihşi Evangheliar, numărul cercurilor în jurul cărora se grupează celelalte elemente este de trei. Semi­
cercurile de pe laturi se menţin. Diferenţa de dimensiune vine din curgerea repetată a motivelor ornamentale.
Frontispiciul cu forma ovolizata este organizat în jurul unui romb central continuat cu unghiuri deschise
spre exterior, iar cercuri concentrice se intercalează cu rombul. La punctele de intersecţie rasar frunze
timide, mai degrabă muguri iviţi din lăstari. In afara cadrului propriu-zis ol frontispiciilor geometrice din
Liturghier, organizate dupa aceleaşi legi ale simetriei, se desfaşoara lujeri ce se termina în coroane
princiare. In O ctoihş i Evangheliar Iujerii exteriori realizează acelaşi nod de antrelacuri ca şi în Liturghier,
dar se sfârşesc în elemente vegetale (semipalmeta stilizata).
Frontispiciile cu stema au aceeaşi rezolvare a câmpului: antrelacuri cu izbucniri vegetale dispuse simetric.
Figurile geometrice în care sunt circumscrise frontispiciile cu stema sunt pătratul cu latura de 95 mm în
Liturghier şi dreptunghiul cu dimensiunile laturilor foarte apropiate (122 x 140 mm şi 115 x 111 mm) în
Evangheliar. Diferenţa mica a lăturilor da impresia generala de pătrat şi în cazul frontispiciilor din Liturghier.
Stema Ţarii Româneşti — corbul cu crucea în cioc — ore trei variante în tipăriturile lui M acarie:
Corbul mic, încoronat, cu capul spre dreapta, crucea în cioc, negru pe fundal alb, într-un cartuş pătrat de
6 cca 1 0 x 1 0 mm, apare în centrul frontispiciului din E vangheliarul dotat 1512.
Corbul mare, desenat pe fondul alb al cartuşului de 32 x 31 mm, amplasat în centrul frontispiciului IN C U N A B U LE

din Liturghier (1508), sta pe un suport de ramuri, este încoronat, tine capul spre dreapta, crucea în
cioc, aripile îi sunt desfăcute şi este încadrat de soare (stânga) şi luna (dreapta).
Corbul mare, negru, pe fond alb, capul spre dreapta, crucea în cioc, aripile desfăcute, corpul spre
stânga, încadrat de doi pomi, apare în Evangheliar (1512). Cartuşul plasat în centrul frontispiciului este
de 32 x 4 0 mm.
O singura vinietă revine în paginile O ctoihului şi Evangheliarului, construita pe motivul antrelacului.
In schimb, filele sunt din plin presârate cu letrine roşii şi negre, în care imaginaţia creatorului este parca
mai libera şi stimulata de chiar linia majusculelor chirilice. Pentru o litera gravorul găseşte soluţii diferite ' M ario Ruffini,
Venezia e la
de ornamentare. Este căzui literelor B (B chirilic) cu cinci moduri de prezentare, T (T chirilic) cu trei $tampa nella
Penin sola
variante, H (I chirilic) cu trei variante, TI (P chirilic) cu doua variante etc. Litera T este latina, ca şi una
Balcanica,
din variantele literei I. Litera O în varianta latina apare cu o coroana ocupându-i câmpul interior. Torino, 1961,
p. 16.
Spectaculoase sunt majusculele JI şi t . în afara formei, letrinele diferă şi ca dimensiuni. Alături de literele
ornate propriu-zise, construite pe motivul antrelacului, în tipăriturile lui Macarie apar iniţiale trasate liniar,
cu surprinzătoare elemente vegetale ţâşnind din unghiurile literelor, dându-le acestora, ca de altfel şi
întregii file, eleganţa, vioiciune. Existenţa câtorva litere din alfabetul latin este un semn al formarii artistului
4 I. Bianu,
la înalta şcoala a tiparului veneţian. N. Hodos,
Despre frumuseţea cărţilor de la Târgovişte s-au exprimat în consens toţi cercetătorii culturii medievale Bibliografia
românească
româneşti. Intre ei, M ario Ruffini, profesorul italian, spune, referindu-se la Evangheliar. „Materialul folosit veche, Bucureşti,
pentru stampare pare egal cu cel folosit în Liturghierul d\n 1508, cu nici o modificare, ceea ce demon­ 1898, voi. 1,
p. 21.
strează ca M acarie se preocupa sa fondeze pentru tipografia sa caracterele şi sa faca sa fie gravate
figurile ornamentale ce înfloresc din plin operele sale; şi daca prin dispoziţia textului se resimte influenţa
vechilor manuscrise inluminate (din fr. inlum inure, anlum inurăîn DEX) ale meşterilor români, în alegerea
caracterelor şi a desenelor ilustrative este evident sensul măsurii şi eleganţei maeştrilor sâi tipografi S. Zimmer,
veneţieni"3. Voga pe care a fâcut-o în epoca E vangheliarul, din 1512, este materializata prin faptul op, cit,, p. 142.

ca aceasta carte a folosit ca model pentru ediţia din 1552, de la Belgrad. „Ornamentele de la începutul
Evangheliilor sunt desemnate aproape întocmai dupa ediţiunea româneasca. Pânâ şi stema Ţârii
Româneşti cu vulturul cu capul întors, cu crucea în cioc şi cu cei doi arbori în dreapta şi stânga se vad
reproduse la începutul Evangheliei lui Matei."4 S. Zimmer afirma chiar câ cele trei cârţi tipărite la Târgovişte
„ou influenţat tiparul în tot teritoriul cunoscut astazi ca România, din partea de răsărit a Balcanilor şi
din Ucraina"5.
ARTA CĂRŢII

8
 SECOLUL AL XVI-LEA

TÂRGOVIŞTE
/
1Ferenk Hervay,
L'imprimerie
Tiparniţa de ia Târgovişte îşi reia activitatea în deceniul patru ai secolului al XVI-lea. Ea va produce cyrilique de
Transylvanie au
un M olîtvenic slavon în 1545, un A postol cu tiraj special pentru Moldova, în 1547, şi un Triod-Penticostar XVheme siecle,
în 1550. Tipograful este nepot al lui Bojidar Vucovici, care începând cu 1519 tipârea cu caractere Budapesta,
1965, p. 203.
chirilice la Veneţia. Numele sau, Dimitrie Liubavici, apare pe cele trei cârţi menţionate. Călugărul Moise,
„qui imprimaiten 1536 eten 1538 â Venise"1, a „trudit la aceasta scriere", de asemenea (M olitvenicul[ ■' I. Bianu,
N. Hohoş, op.
1545). El face menţiunea expresa: „am lucrat cu mătricele lui Dimitrie Liubăvici"2. Dimitrie Liubavici cit., voi. 1, p. 27.
încearcă reîm pământeni rea meşteşugului, de vreme ce creeazâ o echipa cu care lucrează. Pentru
’■Ibidem, p. 30.
tipărirea A po sto lului „am muncit cu ucenicii mei Oprea şi Petre"3. M o litve n icu l şi A postolul\u'\ Dimitrie
J Vezi Stanley
Liubăvici sunt cu totul noi sub ăspectul ornomenticii, în comparaţie cu tipăriturile lui MăCărie. Daca
M ori son, The
ădmitem deosebireă de semnificaţie între letrinâ, literă ornată şi majuscula (iniţiala), atunci literele typographic
book, Londra,
folosite de Dimitrie Liubavici fac părte din cătegorio literă ornătă, Aceasta denumire este vălăbilâ
1963.
pentru căzui în căre literă este trasătâ clar, ea trăieşte independent de ornament care, la rândul sau,
s Vezi Dejan
se încolăceşte dupa fantezia gravorului în jurul literei, umplând tot câmpul poansonului. Literele ornate
Medacovic,
în acest fel se întâlnesc frecvent pe tipăriturile din Apusul Europei, de la Paris, Lyon, Veneţia, în secolul G rafica srpskih
stampanih kniga,
al XVI-lea4. Acest tip de litera ornată prezenta în tipăriturile lui Dimitrie Liubavici de la Târgovişte, care
Belgrad, 1958.
se regăseşte şi în ediţiile de la Cetinje, vădesc sursa veneţiana a materialului tipografic5. In paginile
celor doua tiraje din A p o sto l întâlnim doar doua litere ornate, I ţ şi H chirilice. Lor li se alătura cele
care apar şi în paginile Triodului din 1550: a, 3, Jl, c , B, r , k (a, z, I, s, b, g, k chirilice) şi T latin.
In plus, sunt numeroase iniţialele cu elemente fitomorfe tipărite cu roşu sau negru; mici escrescenţe
vegetale, cârcei, rozete, care completează desenul literei, sunt regasibile în tipăriturile lui Macarie,
dar si în cele ulterioare anului 1550.
9
A R T A CĂRŢII In creaţiile lui Dimitrie Liubavici revin frontispiciile din cărţile lui Macarie. Noutatea o constituie cele doua
■'i. Bianu, frontispicii din M o lifve nic şi A postol, tirajul pentru Moldova, ambele cu stema. Corbul negru pe fundal
o ^ d f°h alb, cu aripile desfăcute, cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, încadrat de lună (stângă) şi soare
pp. 23,29. (dreapta), este plasat într-o cununa de spice, în centrul unui frontispiciu apropiat co forma de patrat. Câmpul
frontispiciului este ordonat în jurul o patru cercuri dispuse simetric. In A postolul comandat de llieş, domnul
Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un cartuş plasat în centrul frontispiciului patrat
construit din antrelacuri. Ambele frontispicii ou chenare cu text slavon6. Nou este, de asemenea, frontispiciul
din M olifvenic, care este amplasat şi ca vinieta în text, în A postol; este format din doua benzi suprapuse:
pe un suport de antrelacuri (banda inferioara) se desfăşoară un frunziş bogat de semipalmete din care
se desprind doua pasari afrontate — lebede —cu capul în jos (banda superioara).
Ceea ce face farmecul Triodulu'tPenticostarsunt însâ xilogravurile. Triodul-Penticostarde la 1550 cuprinde
o suita de douăsprezece xilogravuri, dintre care trei din perioada Triodului („Intrarea în Ierusalim",
„Răstignirea" şi „Plângerea lui lisus") şi noua din perioada Penficostarului („învierea", „Necredinţă Tomei",
„lisus aratându-se Mariei-Magdalena", „Vindecarea slăbănogului", „lisus la 12 ani în templu", „lisus
şi samariteanca", „Vindecarea orbului", „înălţarea", „Cincizecimea)". Tratarea subiectelor este unitara
din punct de vedere al repartiţiei elementelor pe spaţiul xilogravurii. In general scenele biblice se petrec
în primul plan, fundalul fiind ocupat fie de un peisaj arid —stânci fârâ vegetaţie —, fie de o clădire sau
de un grup de clădiri, prefigurare a templului în gravura la „Duminica Tomii" şi respectiv o oraşului, în
gravura la „Duminica slăbănogului", „Duminica orbului" etc, îmbinarea celor doua tipuri de fundal în
gravurile reprezentând „Punerea în mormânt" şi „lisus şi samariteanca" organizează gravura în trei planuri:
scena, relieful arid, oraşul.
Perspectivă liniara caracteristica gravurii în lemn a începuturilor este mânuita la fel de bine ca şi pers­
pectiva în profunzime. în gravura „lisus în templu", cărturarii şi fariseii, dispuşi în semicerc, au aceleaşi
dimensiuni; personajele de prim-plan sunt mai mici decât cele din planul îndepărtat. Este o perspectiva
inversa ce subliniază importanţa personajului central, lisus, în jurul caruia se structurează restul gravurii.
Dar în gravura „Vindecarea orbului", grupurile apostolilor şi cel ol asistenţei sunt aşezate într-o perspectiva
fireasca, în adâncime.
Remarcabila este pentru meşterul gravor ştiinţa mişcării, care concura, alături de o oarecare mobilitate
a figurilor, la sugerarea atitudinii personajelor faţa de scena la care asista. în gravura înfăţişând „Duminica
slăbănogului" grupul din dreapta se da un pas înapoi şi ridica mâinile deasupra capului, exprimând
10 consternarea în faţa minunii; în alta, reprezentând „înălţarea" (realizata din trei registre pe verticala),
cele doua grupuri de personaje din registrul inferior au feţele îndreptate spre cer, urmărind evenimentul, SEC O LU L AL X V I-LEA

mişcarea lor fiind de retragere, picioarele le suntîndoite, iar mâinile ridicate apasâ ochii orbiţi de lumina.
Expresia de seninâtate de pe figura Fecioarei este în contrast cu trasaturile care compun figurile
personajelor din stânga, exprimând uimirea. Durerea asistenţei este individualizata diferit la fiecare
personaj în gravura „Punerea în mormânt": M aria-M agdaiena are o mâna ridicata spre cer cu un gest
de implorare, un alt personaj feminin şi-a prins în mâini acoperământul capului, un al treilea ţine capul
înclinat, într-o profundă resemnarea în faţa evidenţei. In scena „N o ii me tangere", întreruperea gestului
la jumătate este susţinuta de expresia de supunere şi nedumerire de pe faţa Mariei-Magdalena.
Concurând la realizarea dinamicii scenelor, vestimentaţia nu este o problema grea pentru gravor. Mul­
ţimea faldurilor, uşurinţă cu care veşmântul urmează mişcarea trupului, urmarindu-i poziţia, dovedesc
atenţia speciala a gravorului pentru elementul vestimentar şi o anumita tentaţie pentru amanunt, regasibila
şi în redarea figurilor. M obilitatea acestora şi uşurinţă cu care sunt individualizate expresiile conferă
calităţi artistice remarcabile primei suite de gravuri din istoria gravurii româneşti.
Elementele narative de surpriza introduse în compoziţia gravurii îi oferă acesteia o savoare deosebita,
scenele câştigând un plus de realism; ţinuta hieratica specifica artei de sorginte bizantina, careia i se
circumscriu stilistic toate xilogravurile lui Dimitrie Liubavici, pierde din austeritate, se umanizează. Neva-
zatorului din gravura „Vindecarea orbului" îi lipsesc, pur şi simplu, ochii.
Uneori gravorul îşi organizează compoziţia pe diagonala, ca în gravura reprezentând „învierea"
în varianta specific ortodoxa —„C oborârea la Limbi". Spaţiul gravurii este străbătut de fondul negru
simbolizând Gheena, în care spre partea inferioara este figurat principiul râului. Aceasta cale neagra
împarte gravura în doua părţi inegale, în care evoluează personajele. In colţul din dreapta jos, Adam
adus de mâna de către lisus; în spatele lui — Eva şi un întreg cortegiu de personaje; în partea de
deasupra benzii negre, aşezaţi în fruntea unui grup, regii David şi Solomon.
Cu totul remarcabila este gravura, mai rar întâlnită în iconografia secolului ol XVI-lea românesc, „lisus
orâtându-i-se M ariei-M agdalena" („N oii me tangere"). Compoziţional, gravura este organizata dupa
o diagonala care leaga colţul din stânga jos cu cel din dreapta sus. In spaţiul creat în dreapta creşte
progresiv, într-o curgere fireasca, scena: M aria îngenuncheata, lisus pe o lespede în picioare, muntele.
Un relief domol, valurit, ocupa spaţiul din stânga diagonalei şi echilibrează compoziţia. Amănuntul
autohtonizantăl unui gard de nuiele în perspectiva mai îndepărtata este un element surpriza, care nu
deranjează însă ansamblul perfect armonizat al gravurii. Gravorul excelează în aceasta compoziţie
prin acurateţea tranşei, impresia generala fiind de calm şi seninătate. 11
AR TA CĂRŢII „Vindecarea orbului din naştere" este construita pe o structura narativa. Scena principala antreneazâ
toate personajele: orbul, tămăduitorul şi asistenţa; a doua este consecutiva primei şi-l reprezintă pe orbul
văzător spalându-şi ochii Io fântână.
De factură deosebită în raport cu toote celelălte gravuri din Triodul-Penticostar sunt cele reprezentând
„înălţarea" şi „Cincizecimeă". Iureşul liniilor frânte prin core se realizează câdereă în fălduri ă veşmintelor,
neregulărităţile reliefului, mişcăreă personajelor dă scenei „înălţării" un dinamism uşor angoasant. Celor
trei registre pe care se desfăşoară scena nu li s-au repartizat spaţii egale, ceea ce creează impresia
unui dezechilibru al compoziţiei. Registrul inferior în care evoluează personajele din asistenţa, Maria,
apostolii etc, ocupă aproape jumătate din înălţimea gravurii. Registrul din mijloc, relief, vegetaţie şi îngeri,
este cel mai îngust şi pare strangulat între celelălte două registre. în sfârşit, registrul superior, reprezentându-
I pe lisus în nimb de raze, este de o mărime intermediară. Neunitar este rezolvată problema perspectivei
în gravura „Cincizecimeă", în care personajele şi edificiul care constituie fundalul sunt privite din perspective
diferite. Apostolii sunt reprezentaţi în racourci, Cosmos este surprins frontal, iar cei doi ediculi laterali
sunt priviţi de sus. Aceste două gravuri, diferite ca nivel de realizare tehnica şi artistică de celelălte, permit
ipoteză că tablele de lemn folosite pentru ilustrarea Triodului-Penticostarsunt realizate de gravori diferiţi,
unele datorându-se maestrului, altele ucenicilor soi.
' Andre Grabar,
L'art du M oyen Posibilitatea aducerii unei părţi a materialului tipografic şi ilustrativ în ţară din Italia, de către Dimitrie Liubavici,
Age en Europe nu trebuie exclusa. Dar Andre Grabar afirma: „Importantă este manifestarea culturala materiala şi spirituala
Orientale, Paris,
1968, p. 12. în sine, mai mult decât sursa ei"7, iar aceste cărţi tipărite de Dimitrie Liubavici la Târgovişte, cu ornamentele
şi ilustraţiile lor tăiate în lemn, dovedesc apartenenţa Valahiei la un climat general european, efortul ei
de asimilare a fenomenului cultural universal, ajustat la nevoia stringenta de păstrare a individualităţii.
Singular, sub aspectul ornamenticii, este M olitvenicuhiparW în Ţara Româneasca Io o data posibil
anterioara activităţii lui Dimitrie Liubavici*.

* Vezi Catalogul în paginile acestei cărţi întâlnim şase tipuri de viniete (unele aşezate de câteva ori şi pe poziţia de
de carte veche frontispiciu) şi un frontispiciu. Pentru prima data elementele ornamentale sunt constituite prin combinaţia
românească al
Bibliotecii Aca­ elementelor geometrice cu elemente fitomorfe. Lujerii subţiri, uneori albi, alteori negri, evoluează graţios
demiei Române pe un fond în contrast, pornind de la un romb, un nod de antrelacuri, o tulpină centrală.
(netipărit), la cota
4 A. Acest tip de vinietă nu revine în tipăriturile lui Dimitrie Liubavici. Acelaşi lucru este valabil pentru
frontispiciul organizat ca o piramida în trei etaje, cu traseul marcat de o tranşă neagră, fondul negru
fiind străbătut de o ţesătură de antrelacuri în care răsar primele două flori de ocant din ornamentele
12 cărţilor româneşti.
Cu Dimitrie Liubavici, Moise, călugărul tipograf, Oprea şi Petre —ucenici, Târgoviştea îşi încheie activitatea SEC O LU L AL X V I-LEA

tipografica pentru o lunga perioada. Domnitorii în vremea cârora s-ău tipărit ăceste cârti sunt Rădu
Paisie, Petru şi Mirceo Ciobănul. Deşi zbuciumate, domniile lor ou reuşit sa evolueze sub semnul auto-
nomieiîn condiţiile în core, în 1541, Ungăriă cu căpitălă Budă devenise păşălâc turcesc, iărTrănsilvăniă
îşi pierdeă suveranitatea în acelaşi an la Dieta de la Debreţin, din octombrie.

MĂNĂSTIREA PLUMBUITA (BUCUREŞTI)

Pâna la sfârşitul secolului al XVI-lea sunt semnalate ca provenind dintr-o tipografie din Ţara Româneasca
doua lucrări: un Liturghier slavon nedatat şi un Tetraevanghel slavon datat 1582, ambele aflate în copii
fotografice la Biblioteca Academiei Române. Pe cele doua file fotocopii din Liturghier apar doua
ornamente noi: frontispiciul dreptunghiular, construit din antrelacuri largi având aspectul unei frânghii
împletite în cinci cercuri şi şase romburi, în care sunt circumscrise noduri din antrelacuri şi o vinieta drept­
unghiulara cu desen de semipalmete între care rasar patru capete înaripate. Vinieta, construita pe motive
vegetale combinate cu motive antropomorfe, este singulara şi de mare noutate în contextul tiparului
valah al veacului al XVI-lea. Ea vădeşte o tendinţa noua, nematerializatâ în alte tipărituri. Faptul ca
frontispiciul din Liturghier va fi reluat înspre sfârşitul veacului în alte doua Liturghiere de la Braşov, din * Prezentarea
Sbornicului este
1588, poate conduce la presupunerea ca matriţele pentru aceste ornamente existau între acele matriţe făcută la p. 19, în
ale lui Dimitrie Liubavici transportate de Oprea şi Coresi la Braşov, subcapitolul ce
tratează despre
Tetraevanghelul identificat în ultimii ani de dl Ludovic Demeny, ca fiind tipărit în 1582, în Ţara Româ­ tipăriturile de la
neasca, la Manastirea Plumbuită, are ornamente pe motive geometrice: vinietele preiau elementele Sas-Sebeş.

întâlnite în tipăriturile lui Macarie, dispuse în aşa fel încât sâ creeze spaţii cvadriforme înşiruite, realizând
o banda decorativa plasata în text. Frontispiciile, de asemenea de tip Macarie, sunt îmbogăţite cu scena
„Răstignirii". Extremităţile crucii au aceleaşi medalioane rotunde cu însemnele evangheliştilor pe core
8 Vezi
le folosea în 1580 diacul Coresi, în S bornicul de la Sas-Sebeş*. lacov Anastasov,
In partea inferioara o crucii exista un medalion rotund8. Cartea cuprinde patru asemenea frontispicii Kraikov —knijornik
izdatel grafic XVI,
Io începutul fiecărei din cele patru evanghelii, in doua cazuri, în medalioanele din partea inferioara a Sofia, Î980, pp.
frontispiciilor este gravat textul EDLMONA LAVRENTIE, acesta fiind, desigur, numele gravorului-tipograf 59, 94, cu repro­
duceri după pa­
— Lavrentie ieromonah. gini din Mineiw,
Veneţia, 1538.
Rezolvarea asemănătoare a structurii compoziţionale o unor frontispicii în doua cărţi tipărite la interval
de doi ani —Sbornic, 1580, Tetraevanghel, 1582 —poate permite ipoteza ca aceste frontispicii au acelaşi
AR TA CĂRŢII autor. Admiţând câ tipârirea Tetraevanghelului s-a fâcutîn Ţara Româneasca, se poate presupune câ
gravorul de la Sas-Sebeş a trecut munţii, aşezându-se la Plumbuita.

TIPARUL IN MAI MULTE LIMBI

Interesul pentru acest meşteşug va continua sâ existe, însâ cărţile românilor vor ieşi pentru aproape
[umâtate de veac de sub teascurile transilvane. Cărţile româneşti ale începutului au fost cunoscute
tipografilor transilvani, multe elemente grafice dovedind acest lucru. Reforma îşi va pune însâ amprenta
pe creaţia de carte, în primul rând prin apariţia unor traduceri româneşti scoase în tiparniţa de la Bra­
şov. Spiritul calvin râzbate din paginile acestor cârţi, motiv pentru care ele n-au fost prea bine primite
de românii din Ardeal. Rezistenţa la propaganda calvina, la care se adaugâ faptul câ aceste cârţi
nu aveau piaţa deschisa în Ţara Româneasca şi Moldova, au determinat, desigur, pe finanţatorii tipo­
grafiilor sâ facâ concesii vechii credinţe a românilor, tipărind în continuare cârţi în slavona.
Cea mai veche tipografie transilvana a funcţionat la Sibiu. Ea a dat G ram atica la tin a a lui Thomas
Gemmarius, în 1529, şi Tratatul despre cium ă al doctorului sibian Sebastian Panshner, în 1530. Doar
mârturiile din epocâ i-au convins pe cercetători de existenţa acestor cârţi, deoarece exemplarele menţionate
nu au supravieţuit. Primul tipograf de la Sibiu se presupune a fi fost Theobaldus Gryphius, prieten al lui
ban Honterus, cel care a înfiinţat tipografia de la Braşov, în 1538. Lucas Trapoldner este tipograful oraşului
Sibiu, în 1530. Intre 1 5 4 3 -1 5 4 6 lucreazâ la Sibiu Filip Moldoveanul, iar între 1571 -1 5 8 5 Sibiul va
tipâri cu litere latine, prin persoana lui Rudolf Hoffhalter, cel care va aduce cu sine din Iugoslavia, unde
lucrase ca tipograf, ornamente şi material tipografic. Fabricius va deveni proprietarul tipografiei din Sibiu,
în 1595.
Sub conducerea lui loan Honterus, Braşovul va da cârţi în primul rând pentru saşi: Rudimenta Cosmo-
graphicae (1541, cu stema oraşului Braşov şi zece harţi), a lui Valentin W agner (mort în 1557), a lui
■Răzvan Jânos Nyiro, care preia conducerea tipografiei, în 1581. Cărţile pentru români ău fost tipărite prin strădania
Theodorescu,
lui Coresi (între 1557-1588), a iui Oprea, venit de la Târgovişte, a lui Tudor (1561), a lui Mânâilâ (1579),
Arta umanismului
transilvan din a lui Lorintz (1567), a lui Serban (1588). In 1557, an în care Coresi şi Oprea tipâreau la Braşov O ctoihul
secolul al XVI-lea,
mic, Valentin Wagner tipârea Imagines mortes, în care reia „într-o manierâ foarte personalâ câteva gravuri
în N oi cercetări în
domeniul istoriei dupâ mult faimoasele «Bilder des Todes» ale reputatului pictor şi gravor german al Renaşterii, Hans Holbein
artei româneşti,
cel Tânâr..."9.
Bucureşti, 1983,
p. 31. ' Intre 1582 şi 1583 tipografiile din Sibiu şi Braşov vor avea un singur conducător, pe Georg Greus, core
14 a reorganizat materialul tipografic, ducându-l dintr-un oraş în altul, dupâ cum cereau necesităţile de
moment. „... El a dus cu sine la Braşov partea cea mai utilizabila din zestrea tipografiei sibiene: caracterele SEC O LU L AL X V I-LEA

antiqua şi fractura şi ornamentele nou procurate... în schimb la 1584... a dus la Sibiu caracterele antiqua
şi cursiva şi o parte din ornamentele lui Honterus-W agner"10.
Clujul a tipărit între 1 5 5 0 -1 58 4 (pânâ la 1574 sub comanda lui Gâspâr Heltai) o carte latina şi maghiara.
La Alba lulia s-a tipâritîn latina, tipograf fiind Rudolf Hoffhalter, între 1 56 7 -1 5 6 8 , şi în slavona, în 1579, 1:5Jako Szigrnortci,
tipograf fiind Lorintz, care lucrase cu Coresi la Braşov. La Oradea s-a tipâritîn 1570 o carte de cântece Philobiblon
transilvan,
pentru români cu caractere antiqua şi ortografie maghiara, tipograf fiind deja menţionatul Rudolf Hoffhalter. Bucureşti, 1987,
p. 105.
La Sas-Sebeş s-a tipâritîn 1582 în româna, tipografi fiind Şerban (fiul lui Coresi) şi Marian.
Tipografiile din Transilvania erau întreprinderi particulare. Actul cultural al unor Honterus, Heltai, Lukas
Hirscher, Hans Benkner, Forro Miklos se împletea cu interesul financiar al tipografilor, care adesea erau
de origine strâinâ. „Identitatea de nume cu dinastiile de tipografi cunoscute ne-ar putea face ca pe loan
Heusler sâ-l consideram de origine nurenburgheza. Greus şi poate Gubesch vor fi venit la Sibiu tot din
ţâri străine"11.
Tipografii şi, uneori, materialul tipografic circulau de la un oraş la altul, dupâ cum indicau comenzile.
Aceastâ fluctuaţie a meşterilor, dublatâ de faptul câ în aceeaşi tiparniţa lucrau tipografi de diverse
11 Ibidem, p. 103.
naţionalitâţi, care activaserâ şi în alte centre tipografice din afara ţârii, a permis, în ceea ce priveşte
cartea româneascâ, pâtrunderea de elemente tehnico-grafice noi, de influenţâ vest-europeanâ. Coresi,
Mânâilâ, Şerban au tipărit la Braşov şi în perioada în care şeful tipografiei era Georg Greus, care în
1580 întreprinsese o câlâtorie în Germania şi „e posibil ca o înnoire mai radicalâ a caracterelor şi
ornamentelor tipografice sâ se fi produs mai ales în timpul activitâţii lui Greus şi poate a lui Crato, iar
câlâtoria în Germania a celui dintâi, în vara anului 1580, sâ se fi fâcutîn legătură cu aceastâ înnoire."12

SIBIU 11 Ibidem, p. 105.

Cârţile sibiene ale celei de-a doua perioade de activitate a tipografiei din acest oraş, 1 5 4 3 -1 5 4 6 ,
perioadâ în care nu avem dovezi câ s-ar fi tipârit şi cârţi latine, germane sau maghiare, prezintâ ele­
mente novatoare în ceea ce priveşte ornamentica, lucru datorat, desigur, unui climat cultural în care
elemente autohtone se interferau cu tendinţe noi, venind din Renaşterea târzie germanâ.
TetraevangheiutWpaxW de Filip Moldoveanul în 1546, pâstratîn copie fotograficâ la Biblioteca Academiei
Române (dupâ un exemplar aflat la Moscova; un al doilea exemplar existâ azi la Unvar— Ucraina),
dovedeşte, sub raportul ornamenticii, pe de o parte, o strânsa legâturâ cu tradiţia sud-carpatinâ, şi,
AR TA CĂRŢII pe de alta parte, receptarea unor elemente noi —vinieta finala — utilizate frecvent în cărţile veacului
w Ferenk Hervay, al XVI-lea apusean. In paginile cărţii se regăsesc frontispicii şi letrine construite din antrelacuri, cu motive
['imprimerie du
maître Pbilippe de geometrice, cercuri, romburi identice cu cele din paginile Tetraevanghelului\u\ Macarie. „Philippe gravait
Nacyszeben et
lui meme ses types specifiques; c'etaient Ies types du moine typographe Macarie, employes en Valachie
Ies premiers livres
en langue dans Ies annees 1 5 0 7 -1 5 0 8 , qui lui servaient de prototype, de meme qu-il suivait dans l'edition des
roumaine,
Evangiles, l'E va n ge lia ie re de Macarie 1512." 13
Budapesta,
1965, p. 121 Doua elemente sunt deosebit de importante în ceea ce priveşte intervenţia meşterului tipograf şi gravor
(extras).
în construcţia de tip Macarie. Cartuşul central alb, în care Macarie a figurat corbul valah, poarta, în Te-
traevanghelul dm 1546, o data armele Sibiului (o coroana şi doua sâbii încrucişate cu vârful în [os) şi,
alta data, bourul moldav. Cele doua elemente heraldice vorbesc despre locul tipăririi, în primul caz, şi
despre ţinutul natal al tipografului, în al doilea caz.
Anunţam drept o noutate pentru cartea româneasca apariţia primelor viniete cul-de-lam peîn paginile
Tetraevanghelului. Acestea sunt primele gravuri din istoria cărţii româneşti core îi reprezintă pe evănghelişti;
sunt mici medălioăne rotunde, în core fiecare evanghelist (de fapt, sunt doar trei viniete) este figurat
împreuna cu simbolul sau (evangheliştii Marcu, Luca, loan, însoţiţi de leu, bou şi, respectiv, corb).
Cartea cuprinde doua gravuri în plina pagina, în care este reprezentat „lisus Pantocrator". Imaginea
este plasată pe pagina fără nici măcar un cadru linear şi la distanţă inegală faţă de marginile foii. Desenul
limpede, sigur îi conferă acesteia sobrietate, acurateţe, iar stângăcia amplasării gravurii în albul foii creează
senzaţia de imponderabilitate.
Cele două gravuri sunt însoţite de semnătura în monograma a gravorului, F.M., element de asemenea
nou în cartea românească, care mărturiseşte despre conştiinţa de sine a artistului, care-şi semnează opera.
Pe de altă parte, acest fapt este încă o dovadă a legăturii cu arta germană a cărţii, pentru care, de la
Durer, Cranach, Holbein, Burhkmair, gravura semnată conferă un plus de valoare cărţii ca obiect. Se
remarcă în filele Tetraevanghelului o letrină în gustul baroc, un I latin, construit ca un sfeşnic cu două
picioare, cu corpul învelit din abundenţă, cu frunze mici, lanceolate. Această letrină nu revine în alte
tipărituri româneşti, deci făcea parte în mod sigur din inventarul tiparniţei latine de la Sibiu.

16
 SEC O LU L A L XVI-LEA
BRAŞOV
✓
Procesul de înnoire al omameniîcii continua în cărţile tipărite de diaconul Coresi, al cârui nume este
legat, în primul rând, de tiparniţa de la Braşov. Corpurile de litera folosite de el sunt cele de la Târgovişte,
din 1 5 4 5 - 1546. „Les types bien connus de Târgovişte ont ete apportes â Braşov par le diacre Coresi
el il les y employait jusqu'â 1581."14 Sunt aduse şi matriţe pentru letrine şi frontispicii de la Târgovişte;
dârele nu sunt cele ale lui Dimitrie Liubavici (literele ornate), ci cele mai vechi, ale lui Macarie, construite
pe motivul antrelacului. u Ibidem, p. 122.

Frontispiciul cu cinci cercuri intersectate, desprinzându-se din hăţişul antrelacurilor, letrinele-antrelac,

frontispiciul organizat în jurul a trei romburi dispuse după o mediană longitudinală, chiar frontispiciile
cu stema Ţării Româneşti —corbul în diverse ipostaze: încadrat de doi porumbei sau între soare şi lună
sau corbul mic cu crucea în cioc—, vinieta compusă din noduri de antrelacuri şi figuri ovoidale concentrice
revin în O ctoihul m ic din 1557, Evangheliarul românesc din 1561, Evangheliarul slavon din 1562, Apos­
to lu l d\n 1563, Tâlcul e va n g h e liilo r din 1564 (numai letrine), Psaltirea românească din 1570, Psal­
tire a slavonă din 1574 (două letrine), O ctoih u l din 1575, Psaltirea slavonă din 1577 (letrine), Triodul
din 1578, O ctoihul mic din 1570, E vangheliarul slavon (Coresi şi Mănăilă) din 1579, Evanghelia învă­
ţăto a re românească din 1581, L iturgh ie ru lslavon din 1588.
Dar cărţile tipărite la Braşov îmbogăţesc mult repertoriul ornamental al graficii cărţii româneşti, în care
locul viziunii geometrizante este luat de viziunea vegetal-florală. Lujeri subţiri purtând rozete, flori stilizate,
cornuri ale abundenţei, elemente figurative, motive heraldice în tratare italienizantă apar în paginile
acestor cărţi cu aspect variind între modest — Tâlcul evangheliilor, 1564, Psaltirea slavonă, 1574 — şi
impunător — Evanghelia, 1581, şi Evangheliarul slavon, 1579. Aceste înnoitoare elemente ornamentale
sunt organizate cu precădere în viniete plasate în text la sfârşitul acestuia. Uneori dintr-o coroană princiară
amplasată central pornesc lujeri subţiri sfârşind în flori de bujor. Din meandrele lujerilor răsar două
păsări afrontate, încadrând o coroană (viniete în text din Psaltirea slavonă, 1574). Alteori vinieta este
construită pe motivul oriental al pomului vieţii, ajuns la noi pe filieră renascentistă apuseană. Dintr-un
trunchi central pornesc lujeri purtând rozete cu cinci petale (simbolul solar în arta orientală). In spaţiul
vinietei sunt figurate păsări albe afrontate cu aripile răsfirate, un iepure şi un lup, primele elemente
zoomorfe din ornamentica destinată cărţii româneşti ( Triodul, 1578, carte tipărită cu caractere mici,
cu aspect modern, sobru, spre deosebire de alte tipuri cu aspect arhaizant).
A R T A CĂRŢII Un frontispiciu, care este reluat şi ca vinieta în text, are suprafaţa împărţită în dreptunghiuri de o banda
şerpuind dupâ un traseu apropiat motivelor a la grecque. In spaţiile create râsar elemente fitomorfe,
graţioase tulpini, frunze, rozete (O ctoihul mic, 1578) şi corbul mic cu crucea în cioc, amplasat—în mod
ciudat—într-un cadru occidentalizat, în mod vâdit tratat ca simplu element ornamental, fârâ încărcătură
heraldica pe care o are în cărţile de lă Târgovişte. Acest ăspectîl determină poăte pe Nicolae lorga
sâ-i aprecieze pe „meşterii saxoni" truditori asupra filelor cărţilor braşovene că fiind lipsiţi de conştiinţă
actului lor.
Particular este frontispiciul amplasat şi ca vinieta în text —tratare noua a motivului antrelacului sfârşit în
exterior cu patru semipalmete — care apare în Liturghierul slavon (Braşov, 1588, Şerban), preluat din
Liturghieruiconsiderat ca fiind tipâritîn Ţara Româneasca în deceniul cinci al secolului al XVI-lea, din
care doua file în fotocopie exista la Biblioteca Academiei Române. Dar cel mai spectaculos frontispiciu
este cel din Evanghelia învâţâtoare [ ] 5 8 1): dintr-un mănunchi vegetal central se desprind dezinvolt doua
cornuri ale abundenţei, din care se revarsă semipalmetele şi crengi înfrunzite în volute largi, umplând
generos spaţiul frontispiciului. Matriţa acestui frontispiciu trebuie să se fi aflat între cele noi, aduse în 1580
de Georg Greus din Germania, Este un frontispiciu de factură renascentistă târzie, aşa cum acest curent
s-a dezvoltat în partea Nord-Centrală a Europei.
Vinieta finală apare în tratări noi: o cunună de spice în centrul căreia este amplasat, iarăşi pur decorativ,
corbul (Psaltirea, 1570), coroana princiară care face corp comun cu un trunchi de copac având o ră­
dăcină puternică, la aceasta adăugându-se şi un mic fragment ornamental pe clasicul motiv al antrelacului
(ambele în Evanghelia învâţâtoare, 1581).
Cu Evanghelia învâţâtoare îşi face apariţia în cartea românească foaia de titlu, sub forma de poartă a
cărţii, de asemenea de influenţă Vest-Europeană. In cadrul arhitectonic (coloane cu capiteluri ornate pur­
tând semipalmete şi arc central în semicerc, sub care răsare un cap înaripat) este amplasată emblema
lui Lukas Hirscher, cerbul aşezat pe un scut pe care este figurat un alt cerb săgetat, totul fiind înconjurat
de palmete dispuse în volute largi.

SAS-SEBESr
Numele lui Coresi este legat şi de o altă localitate transilvăneană, Sas-Sebeş, în care s-a aflat—începând
cu 1576 şi până în 1581 — curtea princiară a iui Cristofor Bâthory, numit guvernator al Transilvaniei
în locul fratelui său Ştefan Băthory, după ce acesta a primit titlul de rege al Poloniei. Acolo, la Curtea
18
guvernatorului, Coresi tipăreşte un Sbornic slavon în 1580, care aduce elemente noi sub raportul SEC O LU L A L XVI-LEA

ornamenticii: mici scene religioase cu rol de ilustraţie a textului, încadrate de elemente ornamentale
fitomorfe, originale sau reluate din tipăriturile braşovene. Cartea debutează cu un frontispiciu drept­
unghiular cu ornament fitomorf şi geometric, în al cârui câmp, depăşind cădrul în părteă superioară,
este amplasată scenă „Răstignirii". Lă extremităţile crucii se ăflâ medalioane în care sunt figurate sim­
bolurile evangheliştilor. Sub frontispiciul acesta, într-un cartuş dreptunghiular, este reprezentat Sfântul
Simion Stâlpnicul, cartuşul fiind încadrat lateral de ramuri de viţa de vie cu flori de acant, aşezate simetric,
in aceastâ schemâ compoziţionala —cartuş încadrat de fleuroane —revin în text mici gravuri reprezentând
„Naşterea Sfintei Fecioare", „Sfânta Cruce", „Sfântul loan Blagoslovul", „Sfânta Paraschiva", „Sfântul
Nicolae". Aceastâ din urma gravura este încadrata de viniete cu motive avimorfe (pâsâri afrontate)
în cadru vegetal, viniete reluate din Psaltirea slavona din 1574.
Foarte interesant este faptul câ tipograful a lâsat spaţii libere în text pentru încâ 5 - 6 gravuri, pe care
conta, desigur, în momentul imprimării textului. Acest Sbornic a avut că model un Sbornic imprimat de
Bo|idar Vucovici la Veneţia. Faptul nu este singular. In Liturghierul slavon imprimat la Braşov în 1588
apare un frontispiciu geometric construit din trei cercuri şi doua romburi intersectate, cu câmpul din
antrelacuri cu monograma B.O., surmontatâ de o cruce, monograma care apare în cărţile tipărite de
Bojidar la Veneţia, La Sas-Sebeş, Coresi a fâcut matriţe şi dupâ ilustraţia S bornicului veneţian. Lucrul a
încetat însâ la un anumit stadiu. Sâ fi dispârut modelul? Sâ fi dispârut gravorul? Sâ fi intervenit evenimente
neplâcute care sâ întrerupâ lucrul? încetarea lucrului gravorului la dispariţia modelului l-ar acuza pe
acesta de lipsâ de imaginaţie. Evenimente neplâcute pentru români n-ar fi trebuit sâ mai fie, întrucât din
1571 românii aveau iarâşi vlâdicâ, dupâ datinâ strâbunâ, în locul „superintendentului" calvinesc. între­
ruperea gravârii s-ar datora, poate, neînţelegerilor dintre Coresi şi meşterul gravor, dar putem presupune
şi o altâ cauzâ, care ar consta în graba acestuia de a reveni la Braşov pentru a onora comanda lui
Lukas Hirscher pentru Evanghelia învâţâtoare din 1581. Faptul câîn 1582, în Tetraevangheluldin Ţa­ * Prezentarea
ra Româneasca, este reluatâ scena „Răstignirii", cu însemnele evangheliştilor în extremităţile crucii, ar Tetraevanghelului
este făcută la p.
putea proba câ gravorul a trecut în Ţara Româneascâ pentru a lucra pe cont propriu. Dacâ este aşa, 13, în subcapi­
atunci autorul gravurilor din S borniculâe la Sas-Sebeş, din 1580, este acelaşi cu gravorul-tipograf al tolul ce tratează
despre tipăriturile
Tetraevanghelului de la Plumbuita, din 1582 şi se numeşte Lavrentie, nume care apare, dupâ cum am de la Mănăstirea
Plumbuita.
menţionat, pe douâ din frontispiciile E vangheliarului din 1582, identice cu frontispiciile din S bornic*.

19
AR TA CĂRŢII
ALBA IU LIA
Cristofor Bâthory va sprijini apariţia şi a altor cârţi pentru români; stema Bâthoreştilor va apârea pe
E vangheliarul slavon tipârit, la Alba lulia de diacul Lorintz, în 1579, cel care va câpâta privilegiul
de tipograf princiar pentru 30 de ani, şi pe Palia de la O răştie, tipâritâ de Şerban şi Marian, în 1582.
E vangheliarul de la Alba lulia este o carte-document pentru istoria tipografiilor transilvane. In paginile
ei existâ o vinietâ stângace ca realizare, greoaie ca execuţie tehnicâ, dar de o importanţa documentarâ
majora, întrucât este datata 1528 şi semnata GTR cu caractere latine. „Ornamentul în cauza trebuie

Jako pus în legâturâ cu teascul din Sibiu, cu atât mai mult cu cât, în preajma lui 1528, în aceastâ parte a
Szigmond, op. Europei nu funcţiona alta tipografie în afara celei sibiene... Dupâ supoziţia noastrâ, dezlegarea mono­
cit., pp. 9 5 -9 7 .
gramei lizibile pe capo-pagina din 1528 trebuie sâ fie, aşadar, Theobaldus Gryphius Rentlingensis...
Pe baza acestor considerente, noi fixâm data întemeierii tipografiei sibiene la 1528 şi credem câ primul
ei tiparnic a fost Theobaldus Gryphius..."'5. Prin transfer, vânzare la licitaţie sau cine ştie cum, aceastâ
matriţâ a ajuns de la Sibiu la Alba lulia, pentru ca dupâ 5 0 de ani sâ fie folosita într-o carte cu caractere
chirilice. La Alba lulia existau şi alte matriţe, cu ornamente care apar pentru prima data în paginile acestui
Evangheliar. Diacul Lorintz avea un spirit câutâtor, fiind dornic sâ dea originalitate lucrării sale. Pe lângâ
frontispiciul pe motive â la grecque folosit pânâ la el numai în 1578, la Braşov, în O ctoihul mic, la care
e posibil sâ fi lucratei însuşi, apar în paginile E vangheliarului de la Alba lulia elemente ornamentale
originale: viniete finale constituite din grupuri de antrelacuri sau volute fitomorfe simetrice şi viniete în
text, benzi ornamentale construite fie prin curgerea alternativâ a unor elemente geometrice şi vegetale,
fie din torsade vegetale. Aceste viniete existâ în text uneori individual, alteori fiind grupate câte douâ
sau încadreazâ alte elemente ornamentale. Caracterul inventiv al acestui tipograf apare încâ din 1567
când, tipărind O ctoihul slavon la Braşov, cu elemente ornamentale dupâ Macarie, modificâ ţinuta corbului
valah din frontispiciile cu stemâ, reprezentându-l cu gheara dreaptâ ridicatâ.
Ultima carte româneasca tipâritâ înainte de sfârşitul veacului al XVI-lea este deja menţionata: o Psaltire
slavona, nelocalizatâ şi nedatatâ de cercetâtori, aflata în copie fotograficâ la Biblioteca Academiei Ro­
mâne, lucrare care nu prezintâ nici un fel de element ornamental. Cu aceastâ carte se încheie un secol
de tipar românesc. încercând o periodizare, raportatâ la evoluţia strict internâ a tiparului românesc, M a­
carie ar reprezenta perioada clasicâ în ornamentica cârtii, Dimitrie Liubavici ar face tranziţia spre noul
stil de influenţâ renascentistâ, mai ales prin Triodul-Penticostar, din 1550, iar tipografia Ardealului, în
special dupâ 1580, aparţine esteticii Renaşterii târzii.
 SECOLUL AL XVII-LEA
PRIMA JUMĂTATE

In veacul al XVII-lea estetica cârtii se va afla sub influenţa clarâ a barocului Vest-European, propagat
1N icoloe iorga,
în lumea ortodoxâ de Praga şi preluat la noi pe filierâ polono-lituanoucraineano-bielorusâ. I sfori a bisericii
române, Bucu­
Destinul cultural al Ţârilor Române pânâ la urcarea pe tron a lui Matei Basarab, în Valahia, şi a lui reşti, 1928,
Vasile Lupu, în Moldova, sta sub semnul strângerii relaţiilor cu cultura şi religia greco-ortodoxâ. Domnitorii p. 279.

înşişi, adesea şcoliţi, ca Radu Mihnea, la Athos şi Veneţia sau grecizaţi cu totul, precum Leon-Vodâ
Tomşa, veneau „cu obişnuitul alai de greci pe care-i vor fi aşezat şi pe la mânâstiri ca egumeni"1. Nicolae
lorga spunea despre Radu Mihnea câ el este „întemeietorul unei politici mâreţe, întemeiate pe comu­
nitatea de lege ortodoxâ a creştinilor din Impârâţia Turceascâ, pe înfrâţirea lor sufleteascâ în aceeaşi
culturâ superioarâ elenicâ, pe supunerea lor câtre aceleaşi supreme autoritâţi bisericeşti —politicâ de ; Ibidem, p. 249.

la care celorlalţi ortodocşi le-au venit ajutoare bâneşti, tipârituri bisericeşti, o strâlucire, un prestigiu,
ce-i drept, foarte bine p lâ tit— pe care nu le avuseserâ pânâ atunci în acelaşi g ra d "2.
Drumul arhiereilor greci spre nord-estul ortodox trecea pe la curţile domnitorilor noştri. Patriarhul
Constantinopolului, Kiril Lukaris, zâboviseîn mai multe rânduri la Curtea Ţârii Româneşti. Românii închinau
bisericile lor la locurile sfinte. Pâmântenii trebuie sâ fi fost îngrijoraţi de prea marele sprijin dat altora şi
reacţii au existat. Mitropolitul Moldovei, Atanasie Crimca, blestema întreit pe oricare ar închina dupâ
moartea sa Mânâstirea Dragomirna Sfântului Munte, Ierusalimului sau oricărui patriarh sau mitropolit
Ibidem, p. 268.
strâin. Reforma lui Miron Barnovski interzicea câlugârilor strâini sâ stea „mai multe de trei zile într-o
mânâstire"3. Pânâ şi grecizatul Leon-Vodâ hotâra, spre sfârşitul neştiut al domniei lui, darea afarâ din
ţara a câlugârilor strâini şi alegerea prin sobor a mitropolitului, care trebuia sâ fie român. Grijile deci
erau altele. Cărţile pentru români se împuţinaseră. Cel care a îndreptate aceastâ stare de lucruri a fost
aga Matei din Brâncoveni, urcat în scaunul Ţârii Româneşti în 1632. In 1643, la opt ani dupâ înfiinţarea
primei tipografii mateiene, Ud rişte Nâsturel, cumnatul voievodului, ca o concluzie şi ca un îndemn, scrie
în predoslovia la A nto lo gh io n ulde la Câmpulung: „Şi zârindu-seîn împrejurârile noastre prea restrânse, 21
AR TA CÂRTII neîndestula rea noastrâ de carte, şi stând multâ vreme în nedumerire, cum ne-ar fi cu putinţâ sâ îndreptâm
de la noi ponosul (ruşinea)... au fost convinşi câ nu altfel, nici prin alt chip, ci numai prin tipografie ne
va fi cu putintâ sâ împlinim cele de datoria noastrâ"4. Primul gând al domnitorului doritor sâ-şi facâ tipografie
se îndrepta spre Serbia. Dar câlugârul croat Rafael Levacovic, câruia Matei-Vodâ i se adresase, nu dâ
4 I. Bianu,
N . Hodoş, un râspuns pozitiv. Firesc, Matei-Vodâ şi-a întors privirea spre râsâritul ortodox, care câştiga autoritate
op. cit., p. 131. în detrimentul Constantinopolului, mai ales dupâ concesiile calvine fâcute de Kiril Lukaris. Moscova începea
5 Vezi Gabriel sâ deţinâ primul loc pentru ortodoxie, în pofida neînţelegerilor dintre ţar (Mihail Romanov) şi Mitropolie.
Ştrempel, Sprijinul
Din 1564, la Moscova, Ivan Todorovtipârea cârţile liturgice pentru ruşi, iar legâturile Moldovei, în special
acordat de Rusia
tiparului româ­ cu Rusia, erau foarte puternice în prima jumâtate a secolului al XVII-lea5. Dar mai apropiate Ţârilor Române
nesc în secolul al
erau Ucraina şi Bielorusia, ecoul bogatei activitâţi editoriale a acestor provincii, precum şi a altora alâturate
XVII-lea, în „Sfudii
şi cercefări de bi­ (Polonia, Lituania) fiind cu siguranţâ cunoscut la noi. „Udrişte Nâsturel era un om umblat şi în afara pârtilor
bliologie", nr. 1,
româneşti, Moldova, Transilvania, câlâtorise în Ungaria şi Polonia ca sol al cumnatului sâu."6 El avea
1955, p. 15 /40
cunoştinţâ de produsele tipografice de la Vilno, Kiev, Lvov, Streatin, Krilos, Ostrog, Ostromir. împrejurarea
' Virgil Cândea,
fericita câ românul Petru, fiul fârâ tron al lui Simion Movilâ şi al Marghitei, era M itropolit al Kievului în
Raţiunea domi­
nantă, Cluj, 1632 îl determina pe Matei-Voievod la o noua încercare. Delegaţia era alcâtuitâ din Meletie M acedo­
1979, p. 50.
neanul, fost câlugâr la ctitoria lui Ştefan cel M are de la Athos (Mânâstirea Zografu), care deprinsese
' Vezi Nicoloe meşteşugul tipăritului chiar la Kiev7, era egumen la Mânâstirea Govora, Nectarie din Pelogonia, grec
lorga, op. cit.,
p. 296.
de bine şi el, Meletie şi Ştefan Byrzohodeţ (cel iute la mers) se întoarce de la Kiev cu cele trebuincioase
înfiinţârii unei tipografii sau, dupâ cercetări mai recente cu douâ tipografii „una aşezata la Câmpulung...
* N. Stoicescu,
Matei Basarab, cea de-a doua instaiatâ la început la Mânâstirea G ovora..."8.
Bucureşti, 1988, Materialul trimis era pentru „o tiparniţâ, zic întreagâ, desâvârşitâ, cu litere de cinci feluri, de asemenea
p. 86.
şi tipograf iscusit dimpreunâ cu ea anume Timotei şi cu alţii, cârora în loc hotârât pentru aceasta le-am
v Prefaţa la arâtat oraşul numit Câmpulung şi le-am poruncit acolo a vieţui şi a se hrâni şi a se îmbrâca şi a se folosi
Molitvenicul
din 1635. de darea oraşului şi în alte cheltuieli de meşteşug a o întrebuinţa. Deci, dupâ sâvârşirea instrumentelor
din lemn trebuincioase meşteşugului am poruncit ca prin voire şi abat obştesc mai întâi sâ se scoatâ la
luminâ aceastâ carte ce se chiamâ Trebnic"9. Modelele dupâ care se „sâvârşeau instrumentele din lemn
trebuincioase meşteşugului" erau cârţi ieşite de sub teascurile tipografiilor ctitorite de Gedeon Balaban,
episcop al Lvovului, om cu vederi noi care a deschis în 1585 la Lvov şi în 1596 pe moşia sa, Streatin,
şcoli greco-slave, şi pe lângâ şcoli tipografii. Cu siguranţâ între ele se afla Slujbenicul tipărit la Streatin
în 1604 şi Evanghelia învâţâtoare, tipâritâ în cea de-a treia tipografie, de sub oblâduirea lui Gedeon
22 Balaban la Krilos, în anul 1606.
Se cuvine menţionat câ tiparniţa de la Kiev îşi începe activitatea în 1616, prin tipârirea unui Ceaslov, S EC O LU L A L XVII-LEA

folosind materialul tipografic al tiparniţei de la Streatin, vândutâ în 1606, dupâ moartea ultimului ei pro­
prietar, Pavel Troţki10. Este deci posibil ca modelele trimise românilor sâ fi fost tipârituri ale fraţilor Pamvo
şi Ştefan Berînda. Tipografii români, întrebuinţând acelaşi material tipografic, puteau folosi aceleaşi table
l:' Vezi G. Kolia­
de lemn gravate pentru ornamente. da, Balabaniskie
drukarni, în
De exemplu, sub raportul ornamentelor, Psaltirea din 1624, Cuvintele lui Dosoftei din 1626 şi C azania
„Grcifika i kniga",
din 1621, toate tipârite la Kiev, au aceeaşi poartâ a cârţii ca şi S lujbeniculde la Streatin din 1604". In Moscova, 1972,
pp. 161 - 162.
studiul cercetâtorului G. Koliada, acesta analizeazâ din punct de vedere al ornamenticii cârţile ucrainene,
demonstrând câ o vinietâ din Slujbenicul din 1604 era o replicâ dupâ una din vinietele existente în Psaltirea 11 Vezi loachim
Zaposko şi laro-
veneţianâ a lui Bojidar Vucovici (1519)12. lata deci câ modelele circulau uneori la intervale temporale slav Isaevic, Kata-
log starodnekib
incredibil de mari. Pe de altâ parte, aceleaşi motive ornamentale se întâlnesc pe arii largi, preluate şi
vidanih na Ucra-
prelucrate divers. Infidelitâţilefaţâ de originale veneau din îndemânarea sau neîndemânarea gravorului, ini\ Lvov, 1981.

din iniţiativa personalâ a acestuia, pe baza unei tradiţii cunoscute doar lui sau pur şi simplu conforme IS Vezi
cu imaginaţia sa. Despre ornamentele lui Ivan Todorov care, reamintim, a lucrat la Moscova, Lvov şi G. Koliada, op.
cit., p. 159.
Ostrog, loachim Zaposko spune: „Ivan Todorov şi meşterii care l-au însoţit [assisting] au urmat arta naţionalâ
I. Zaposko,
a cărţii scrise (manuscrise), au aplicat ornamentaţie de arta şi sculpturi arhitecturale. în cazuri asemânâtoare
Mistetko spadsina
ei s-au inspirat creator din gravura de carte vest-europeonâ"13. Ornamentele din B iblia de la O strog revin Ivana Fedorova,
Vista scola, 1974,
în numeroase cârţi ucrainene, dar în puţine cazuri gravorul a fost fidel întru totul modelului sâu. p. 84.
In ceea ce priveşte ilustraţiile cărţilor liturgice, o discuţie despre originalitate este dintru începutîncor-
,J Richard Muther,
setatâ de faptul câ tradiţia creştinâ a impus o anume tratare a diverselor cicluri biblice şi „... astfel German Book
cu B ib lia lui Luther practic orice retipârire a copiat ilustraţiile. Aceasta este în special adevârat pentru illustration o f tbe
gofbic period an
N o u l Testament” u. tbe eariy
renaissance,
De asemenea, ănume teme ău devenit clasice şi rareori ortiştii gravori ies în afara tratârii tradiţionale.
Scarecrow Press,
In acest sens, pâcatul de a nu fi originali nu pare sâ mai atârne atât de grav. „Pentru câ oricât de 1927, p. XXI.

mâgulitoare ar fi tradiţiile culturale naţionale, ştiinţă nu poate neglija faptul câ secole de-o rândul Virgil Cândea,
aceste culturi s-au dezvoltat aici într-o simbiozâ particulara, care a determinat schimbarea de idei, op. cit,, p. 238.

contaminâri pe motive literare, formaţii intelectuale, participând concomitent dincolo de fondul lor
tradiţional — islamic pentru unii, bizantin pentru alţii — la structurile şi stilurile atât de diferite ale
Orientului şi O ccidentului."15 Aceastâ observaţie pertinentâ fâcutâ asupra Sud-Estului european al
veacului al XVII-lea este valabilâ în egalâ mâsurâ pentru situaţia specîalâ a Ţârilor Române în rela­
ţiile lor cu centrele culturale din Nord-Estul Europei. Este bine cunoscut rolul cultural al Ţârii Româneşti 23
 ftii^MiKT’nrnEH/i r o& im tu wsro
C Y M iS n A C T O JtT U ttK J H Ă f J f J A t t H ^ H V U .
f j C 'X t o l'l RftiTjU* ŞjţfW K * n .'A iw / m ^ i* fi ( ţ 'T l W
m Jhhka \ ^ t \ ţ Au ^
fl C * ro n u i i axo * a * i î f r v s *£ 3 ■ C / ftijp .
* € / * * r ■'«/. A j u m a t *,
ţh ftf* IU *» ** . ftlo m o W - '.rti’i *4.-ÎK-f«> U f afAM
/ *•* C 4/ T <* '<* ^ ' T - - ^
E C tu L w t f m ; K H C A * : 4 ljlf ft Jk ttfs& l;
ţ j « f « ■rt.j'rX; iio r r î , c : ?• n i u ? c ‘* r p f r*
t i (ţa; f t f ham *. tjî#w<vw

O lM O W iţu r o « k W n i(« * 2 i w rw :6 W i.
H iT u r O ytffT T A X l i » U l T ( 4 Xm i A n u i n • >i4rrfu
ru£iurmr; mi <4*v*v£o- _ kun Jfi'& i n o ^ JU N M (k
l HM i

A n to lo g h io ri, Lvov, 1 6 43
24
pentru tarile din Turcocraţie. Dar iatâ câ Emile Picot vorbeşte despre un manuscris moldovenesc de S EC O LU L A L X VII-LEA

la Neamţ, un O ctoih, trimis de Miron Barnovski lui Petru Movilâ spre a fi tipârit la Lvov, în doua tiraje,
unul cu stema mitropoliţilor Kievului, altul cu stema M oldovei16. Deci schimbul cultural cu nord-estul Vezi Emile
Picot, Petru M o ­
era reciproc şi pot fi date multe exemple. Preluarea tiparului de la ucrainenii pâstoriţi de românul Petru
vilă, te Grand, în
M ovilâ, care a însemnat atât de mult pentru cultura ucraineanâ, este în ultimâ instanţâ o dovadâ câ, „Bibliografia he-
lenica", IV, citat
dupâ o perioadâ de restricţie, cultura româneascâ ajunsese la stadiul de maturizare în care avea
de N icolae lorgc
nevoie, pentru a se manifesta plenar, de acest factor de progres. Ctitoriile lui Matei Basarab dovedesc în op. cit, voi. I,
p. 294.
acest lucru17.

CÂMPULUNG u Vezi N.
Prima tipografie a lui Matei Basarab a fost la Câmpulung. Acolo şi-a început activitatea Timotei Stoicescu, op. cit.,
cap. II, Matei
Alexandrovici Verbiţki, tipărind în 1633 un M olifvenic slavon. Pânâ în 1650, când apare Psaltirea, ultima Basarab, cel mai
tipâriturâ de la Câmpulung, se formeazâ acolo o echipâ de tipografi — Melchisedec din Pelopones, mare ctitor a l po­
porului român în
Ştefan din Ohrida, loan Cunotovici, Preda şi Dionisie —care vor tipâri urmâtoarele cârţi: M o litve nicslavon epoca medievală,
în 1635, învăţături, în 1642, A nofologhion, în 1643, Psaltire, în 1650. pp. 124- 125.

In paginile cârţilor de la Câmpulung apar pentru prima datâ litere ornate cu elemente fitomorfe (semi-
palmete) alâturi de elemente zoomorfe (iepure, cerb, leu), avimorfe (bufniţâ, pelican, în diverse ipostaze:
cu aripile desfâcute, cu ciocul în pene sau cu un şarpe în cioc), motive mitologice (centaur). Acest tip
de letrine care apar în M o litve nicul â\r\ 1635 se regâsesc şi în tipârituri provenind de la Govora, Dealu,
Târgovişte, Evoluând compoziţional sub semnul esteticii barocului, ele rememoreazâ vechi motive renas­
centiste sau motive venite din arta orientala.
Frontispiciile realizate din împletituri de ramuri bogat înfrunzite sunt construite dupâ rigorile simetriei.
Adesea, dintr-un trunchi central se desfâşoarâ spre stânga şi spre dreapta lujeri descriind volute largi
care sfârşesc fie cu semipalmete, fie cu flori compozite, orientate simetric. Un frontispiciu în care o
ramurâ porneşte din stânga fos, descriind meandre largi, cu tot câmpul umplut de frunze de acant,
sfârşeşte cu douâ flori de rodie dispuse tot simetric faţâ de o medianâ verticalâ imaginarâ. Dreptunghiul
—care este cadru pentru aproape toate frontispiciile şi vinietele —este spart în A ntologhionul din 1643
pentru a încadra un titlu. In tipăriturile de la Câmpulung apare un frontispiciu cu scena. In cadrul vegetal
(lujeri cu flori compozit) este aşezat un cartuş, reprezentând „Fecioara cu pruncul", susţinut de doi
îngeri [în vă ţă tu riş i A ntologhion).
25
AR TA CĂRŢII Vinietele plasate la începutul textului sau în text sunt construite pe motive vegetale, organizate simetric
faţa de un con sau de o lumânare dispuse central. Excepţie face o vinietâ (Antologhion) de facturâ goticâ,
în care un mascheron central este încadrat de un lup (dreapta) şi un leu (stânga).
A nto lo gh io n uldebuteazâ în felul E vangheliilor de la Lvov din 1536 şi 1644, cu o foaie de titlu al cârui
cadru ornamental este realizat din meandre de viţâ din care râsar 2 6 de personaje. Partea de jos este
organizatâîn douâ registre: lisus încadrat de Sfânta M aria şi Sfântul loan în registrul superior şi un cap
de înger înaripat în registrul inferior.
La foile de titlu de la învăţături şi A ntologhion, pe verso, sunt amplasate gravuri de lemn reprezentând
stema lui Matei Basarab — corbul cu crucea în cioc, cu capul spre dreapta, cu coroanâ princiară deasupra
capului, cu soarele în stânga şi luna în dreapta. Cadrul în care apare scutul purtând aceastâ stemâ este
diferit de la o carte la alta. In învăţături stema este plasatâ în scena „Adormirii Maicii Domnului", încadratâ
de o coroanâ ovalâ de spice. In A ntologhion scutul atârnâ de ramurile unui palmier, susţinut de Matei-
Voievod în stânga şi Elena-doamna în dreapta. Gravura, cu clare intenţii portretistice, este plasatâ într-un
decor fitomorf, în gustul baroc.
O gravurâ mare în pleine-page reia scena „Adorm irii" în paginile A ntologhionului, într-o altâ variantâ,
cu un numâr mult mai mare de personaje decât în învăţături, tot în cadrul oval de spice, dar inclus unui
dreptunghi în ale cârui colţuri sunt reprezentate capete înaripate.
La pagina 15 din A nto lo gh io n o gravurâ micâ, pâtratâ (60 x 6 0 mm), reprezintâ „Naşterea Sfintei
Fecioare", realizatâ „în oglindâ", spre deosebire de aceeaşi scenâ din S bornicul de la Sas-Sebeş
din 1580. Modelul acestei gravuri putea veni, printr-un intermediar, de la C easlovul veneţian din 1566,
care pâstreazâ pe una din filele sale o scenâ a „Naşterii Sfintei Fecioare", identicâ cu aceea din
A n to lo g h io n u l românesc.
Frontispiciile şi vinietele din tipăriturile de la Câmpulung se caracterizeazâ, prin moliciunea contururilor
în raport cu ornamentele similare prezente în cârţile ucrainene, care au frunze zimţate, cu unghiuri fer­
me, foarte ascuţite. Aceasta poate fi o dovadâ a utilizârii aceleiaşi table de lemn, tocite, dar putem emite
şi ipoteza câ un meşter mai temperat ca fire a tâiat o nouâ tablâ. Frontispiciul cu motivul pomul vieţii
care încadreazâ titlul este foarte apropiat de frontispiciul existent pe una din filele A ntologhionului, de
la Lvov din 1643, reprodusâ de Pavel Eugen în C arte şi tip a r la B ăigrad—Cluj, 2001, planşa XX b, fârâ
a fi identic. Totodatâ, motivul ananasului este preluat în alte frontispicii în tratâri mai mult sau mai puţin
apropiate de modelul ucraineano-polonez.
26
 SEC O LU L A L X VII-LEA
GOVORA
Tipăriturile de la Govora cunoscute pânâ acum, şase la număr, se datoreazâ lui Meletie Macedoneanul,
Ştefan din Ohrida, Silvestru Taha, Preda; Ştefan împreunâ cu Preda vor lucra în 1643 şi în 1650 şi la
Câmpulung. Ele sunt: Psaltirea slavonâ din 1637, Psaltirea cu C easlov d in 1638, C easlovuldin 1638,
C easlovul din 1640, Pravila din 1640, Evanghelia învâţâtoare din 1642. Ornamentele acestora sunt
în mare mâsurâ identice cu cele ale tipâriturilor de la Câmpulung. Apar însâ elemente noi, antropomorfe,
zoomorfe şi avimorfe. Dintre lujerii care constituie fundalul majusculelor ies îngeri înaripaţi şezând, sfinţi
bogat înveşmântaţi, uneori cu un toiag în mânâ, p u tti de cea mai clarâ sorginte renascentistă (Psaltirea
din 1636), un vânâtor şi câinele iui, o vulpe (Evanghelia învâţâtoare din 1642) sau un cap de berbec
râsturnat [P saltirea cu C easlov din 1637), pelicani în diverse ipostaze.
Frontispiciile realizate prin dispunerea simetricâ de semipalmete sunt legate în maniera lui Ivan Todorov,
dar fârâ elementele antropomorfe specifice acelora. Simplificarea s-a produs, desigur, la preluarea acestor
frontispicii de câtre meşterii ucraineni şi s-a perpetuat, firesc, în tipăriturile româneşti.
Tiparniţa de la Govora va prelua din C easlovul de la Kiev din 1625 un frontispiciu, poartâ a cârţii,
pe care-l va folosi pentru Pravila de la Govora (1640). Un portic cu arcada în semicerc ale cârui coloane
sunt împodobite cu elemente fito, zoo şi antropomorfe „deschide" cartea; la baza coloanelor în stânga
este figurat un lup, şi în dreapta un delfin; la baza arcului apar în stânga un delfin şi în dreapta un
putti. Toate elementele zoo şi antropomorfe au corpurile vegetale. Pe fronton este figurat un cap înaripat
încadrat de doi îngeri şezând cu faţa spre exterior, ţinând un şirag de mâtânii. Acest frontispiciu în stil
baroc, imprimat mai prost în P ravila din 1640, este deosebit de bine imprimat în alte două tipărituri
de la Târgovişte: M ystirio din 1651 şi Târnosanie din 1652. Calitatea realizării lui în aceste din urmă
tipărituri ne îndreptăţeşte să afirmăm că pentru ele s-a folosit o placă nouă, gravată de unii din meşterii
de la Govora. El este reluat şi în Liturghierulde la Dealu, din 1646, şi în P ogribania preo/Z/ordin 1650,
de la Târgovişte. Stema Ţârii Româneşti va apărea pe verso foilor de titlu în Pravila din 1640 şi în Evan­
g h e lia învâţâtoare din 1642. Corbul cu crucea în cioc, aripile desfăcute, capul spre stânga, încadrat
de soare şi lună, stând pe un pat de frunze şi flori, este reprezentat pe un scut susţinut de două acvile
al căror trup generează console simetrice, cu draperii căzând în falduri şi ciucuri; deasupra scutului
este reprezentată mitra mitropolitană. Totul se circumscrie unei coroane de spice cu panglici şi ciucuri
în cel mai autentic gust baroc.
27
AR TA CĂRŢII Câteva gravuri ilustratoare ale textului biblic înfrumuseţeazâ paginile unora din cârţile de la Govora.
„Psalmistul David" apare în Psaltirile din 1636 şi 163Z El este aşezat pe un jilţ renascentist cu baldachin,
având ca fundal o cortinâ câzând în falduri. Pe o masa alâturatâ sunt instrumentele pentru scris, o panâ,
o câlimarâ, un cuţit şi o carte deschisâ. Harfa stâ suspendatâ în fundal. Gravura este semnatâ L.M. şi
datatâ 1628. Referindu-se la aceastâ gravurâ, Gabriel Ştrempel afirma, pe bunâ dreptate, câ matriţa
de pe care s-a imprimat gravura se datoreazâ unui meşter ucrainean şi a fost cumpâratâ o data cu tot
materialul tipografic18.
Evanghelia învâţâtoare ascunde între filele ei douâ gravuri din seria „fiului risipitor". Aceste gravuri
G. Ştrempel, apar pentru prima data în Evanghelia învâţâtoare, de la Streatin din 1606, posibil model pentru tipâ-
op. cit., p. 25.
ritura româneascâ.
Una dintre ele, „Fiul risipitor", are ca model gravura lui Albrecht Durer „Der Verlorene Sohn", tratarea
fiind mult simplificatâ. Gravura din Evanghelia învâţâtoare de la Govora prezintă, prin comparaţie cu
cea din Evanghelia de la Streatin, diferenţe nesemnificative (dealuri mai molcome, figura mai puţin dura).
Cea de-a doua gravurâ, „întoarcerea fiului risipitor", cuprinde mai multe elemente care o diferenţiazâ
de presupusul model. G, Koliada, în studiul deja menţionat, aratâ câ la originea scenei stâ gravura ger­
manului G.E, Begama19, Faţâ de modelul sâu, gravura din Evanghelia de la Streatin are un personaj în
11 Vezi
G. Koliada, minus, relieful este diferit, elementele de arhitecturâ de asemenea, tatâl ucrainean poartâ pe cap o câ-
op. cit., p. 163. ciulâ cu bordura de blanâ, copacul sub care se desfâşoarâ scena în gravura lui Begama dispare în gra­
vura ucraineanâ. Gravura din Evanghelia de la Govora diferâ mult ca realizare faţâ de presupusul model
ucrainean. Procesul de autohtonizare a peisajului şi a arhitecturii continuâ. In planul îndepârtat apare
un pâlc de case şi copaci înalţi, element care lipseşte în gravura ucraineanâ. Târanul care arâ îşi mânâ
plugul de la stânga la dreapta, pe când în gravura de la Streatin scena se desfâşoarâ de la dreapta
spre stânga. Numârul personajelor este de cinci, ca şi în gravura originalâ germanâ, dar ipostaza
personajelor este nouâ. In gravura germanâ şi cea ucraineanâ un bârbat sacrificâ un animal pe o masâ
specialâ, aşezatâ în spatele grupului de personaje. In gravura româneascâ acest fapt se petrece pe sol,
sacrificatorul fiind ghemuit asupra animalului, în centrul gravurii, darîntr-un plan secund. Fiul, fârâ barbâ,
stâ drept, nu îngenuncheat, ca în gravura din 1606. Intrarea spre casa bogatului este pavatâ. Douâ
personaje stau în cadrul uşii de la intrarea în casâ, asistând la scena revederii tatâlui cu fiul sâu. Elementele
de realism autohton neîndreptâţesc sâ considerâm xilogravura „întoarcerea fiului risipitor" mai degrabâ
o lucrare originalâ, bazatâ pe interpretarea personalâ a naraţiunii biblice, decât o replicâ a unei gravuri
model. Un alt model nu credem sâ fi existat, cu atât mai mult cu cât reluarea celor douâ gravuri de la
Streatin în Evanghelia de la Lvov (1644) demonstrează constituirea unei tradiţii ucrainene fidela modelului SEC O LU L A L XVII-LEA

iniţial — deci este de presupus câ în Ucraina epocii respective nu puteau sâ aparâ prea multe variante
ale aceleiaşi scene. Cu Evanghelia învâţâtoare tiparniţa de la Govora îşi înceteazâ activitatea.

MĂNĂSTIREA DEALU
La Dea Iu, unde s-a mutat materialul tipografic şi tablele de lemn pentru ornamente de la Govora, se va
tipâri în anul 1644 o ediţie completâ a E vangheliei învâţâtoare. Tiparniţa va mai da alte douâ cârţi: Li-
turghierulm 1646, şi Im itatio C h ristiîn 1647. Repertoriul ornamental este în general acelaşi: litere ornate
vegetal cu elemente zoomorfe (iepure, berbec, lup, cal), avimorfe (pâsâri afrontate, pelicani), antropomorfe
(îngeri, preoţi, sfinţi, soldaţi); frontispicii fitomorfe realizate din ramuri înfrunzite dispuse simetric sau curgând
spre dreapta, terminate fie în flori compozite, fie în rodii; viniete fitomorfe (cu ramurile pornind dintr-o
torsadâ sau o rodie centralâ), geometrice (jumâtâţi de cerc şi segment de dreaptâ) sau combinate.
Gravura de titlu de la Liturghier este aceeaşi cu cea a P ravilei de la Govora, ca şi stema de pe verso.
Şi totuşi câteva elemente individualizeazâ tipâriturile de la Mânâstirea Dealu. In Liturghiereste gravat
pentru prima datâ un frontispiciu construit pe motivul oriental al vasului cu flori; în Im itatio C hristifrontispiciul
are douâ cornuri ale abundenţei din care ies lujeri bogat înfrunziţi. în Evanghelie existâ o vinietâ nouâ,
fitomorfâ, în care doi lujeri înfrunziţi, pornind dintr-un nod central, sfârşesc în fructe de ananas. Un fel
nou de letrine, cu umbre realizate din linii paralele, pe care evoiueazâ câte o floare gingaşâ, se întâlneşte
în ediţia E vangheliei de la Dealu, spre deosebire de Evanghelia de la Govora.
Elementul care individualizeazâ însâ tipâriturile de la Dealu sunt xilogravurile — ilustraţii în pteine-page
şi soluţiile noi pentru încadrarea stemei.
Gravurile în pleine-page reprezintâ pe Sfântul loan Zlataust, Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Grigorie,
înfâţişaţi în întregime, cu veşminte în falduri bogate şi ţinutâ hieraticâ în tradiţie bizantinâ. Personajele
20 Vezi R. Muther,
sunt reprezentate pe fundal alb, neindividualizat, cu bordurâ neagrâ şi desen alb. Ornamentul bordurii, op. cit.,
interesant, apare aici pentru prima datâ în cartea româneascâ, fiind realizat din curgerea continuâ a pp. 481 -486.

unor elemente fitomorfe şi geometrice stilizate care se dezvoltâ unele din altele. Astfel, dintr-un vas apare
o floare de acant, din care se dezvoltâ o umâ, un cerc circumscrie o rozetâ şi iarâşi o umâ şi din ea
o floare de acant. Este un tip de bordurâ întâlnit în cârţi germane ilustrate de Urs Graf — Parvulus logicae,
Lipsiae, 1515 — sau în N o u l Testament ediţia Silvan Othmar, Augsburg, 1523, cu ilustraţii de Hans
Burgmair20. Aceste ornamente au suferit simplificâri succesive, pierzând o serie de elemente, în special
A R T A CĂRŢII zoomorfe (grifoni, zgriptori) de sorginte gotica, prezente în cartea germanâ. Desigur, drumul spre Tara
Româneascâ al acestui tip de ornament a trecut prin Polonia şi Ucraina, iar chenarul titlului de pe A catistul
de la Kiev, din 1625, probeazâ acest lucru.
Original este cadrul în care este reprezentat corbul muntenesc în Im itatio Christr. scutul, pe care de obicei
este figurat corbul, este susţinut de aceastâ datâ de doi lei stând pe douâ picioare — rezolvare în spirit
renascentist, care va reveni în Triodul de la Târgovişte din 1649.
La Mânâstirea Dealu se reia, pe linia deschisâ prin A ntologhionul de la Câmpulung, din 1643, imaginea-
portret într-o gravurâ în pleine-page din Liturghierul din 1646. Gravura este structuratâ complex, prin
Prefaţa la îmbinarea unei scene religioase cu stema Ţârii Româneşti şi cu imaginea domnului, a soţiei sale şi a
Evanghelia din
1644. arhimandritului loan de la Mânâstirea Dealu. Scena religioasâ este o variantâ a Sfintei Treimi, amplasatâ
în jumâtatea de sus a gravurii. Central, imediat sub o imaginara medianâ orizontalâ, într-un cartuş, este
figurat corbul negru, cu crucea bizantinâ în cioc, cu capul spre stânga şi aripile desfâcute. Sub medalion,
îngenuncheat, citind un rulou desfâcut, este portretizat, succint, arhimandritul mânâstirii, cu barbâ scurtâ,
plete lungi. Numele şi funcţia lui sunt înscrise pe o bandâ albâ în partea de jos a gravurii: Arhimandrit
—ban. De o parte şi de alta a stemei sunt reprezentaţi în stânga Matei-Voievod, în dreapta Elena-Doamna,
încoronaţi, domnul purtând mantie cu guler şi bordurâ de blanâ, doamna tunicâ lungâ, cu platcâ, bordatâ,
Ibidem.
de asemenea, cu blanâ. Deschizâtura hainei lasâ sâ seîntrevadâ o rochie cu ornament pe poale. Domnul
are barbâ şi pârul scurt. Doamna are pârul negru, strâns la spate. Feţele degajâ blândeţe şi seninâtate.
Gravura nu este semnatâ. Ea poate fi opera acelui loan portretizat alâturi de domnitori, a lui Proca Stan-
ciovici de la Ocnele Mari, a lui ban Cunotovici, Tudor Dumitrovici sârbul sau a lui Lupu Dumitrovici Popeşti
din Luncavâţ, tipografi care trudeau la Dealu pentru Evanghelia învâţâtoare, despre care se spune chiar
în prefaţa sa: „Şi s-a început a se tipâri aceastâ carte numitâ Evanghelia cu învâţăturâ în Mânâstirea
Govorii şi s-a sfârşit în Mânâstirea din Deal (Del) cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, egumen fiind Varlaam
Arapul"21. Din echipa de tipografi de la Govora la Dealu va râmâne Meletie Macedoneanul, menţionat
şi în prefaţa Evangheliei, din 1644, ca „ispravnicu despre izvodul scripturii şi cuvintele întocmirii acestui
dumnezeiascâ carte"22.

30
 SEC O LU L A L XVII-LEA
TÂRGOVIŞTE
/
Echipa condusa, se pare, de Proca Stanciovici va tipări, începând cu 1649, ia Târgovişte, câte o carte
pe an, pânâ în 1652 (an în care vor tipâri douâ cârţi). Din prefaţa ia Triodul-Penticostar d \n 1649 rezuitâ
acest lucru: vâ rugâm cu totii câţi neom trudit cu acest lucru, Proca tipograful şi cu ceilalţi ai sâi tovarâşi
de muncâ, dacâ cumva, ca oameni, am greşit ceva în acest lucru sau n-am tipârit bine, învredniciţi-ne...
de iertare". Tiparniţa de la Târgovişte luase fiinţâ însâ în 1646, când Procop (Proca) Stanciovici şi Radu
Stoicovici tipâriserâ acolo un Slujbenic.
Este posibil ca mutarea tiparniţei de la Dealu la Târgovişte sâ fi început în 1646, cu atât mai mult cu
cât Dealu va da în 1647 ultima sa tipâriturâ, Im itatio Christi. Meşterilor veniţi cu Proca de la Mânâstirea
Dealu li se alâturâ alţii, gravori iscusiţi care semneazâ unele dintre gravurile aparţinând cârţilor tipârite
la Târgovişte. Unul dintre aceştia este ucraineanul Theodor Tisevici. La data la care cetatea Târgovişte
oferea iarâşi cârţi pentru români (dupâ o tâcere de aproape 100 de ani: Triodul-Penticostaral lui Liubavici
din 1550 fusese ultima carte de la Târgovişte în veacul precedent), la Mânâstirea Trei ierarhi, în laşi,
proaspâta tipografie moldavâ înfiinţatâ de Vasile Lupu cu ajutorul aceluiaşi Petru Movilâ întregea efortul
cultural al domnitorului. între cele douâ tipografii trebuie sâ fi existat o legâturâ, pentru câ în paginile
cârţilor de la Târgovişte apar ornamente noi, prezente şi în tipâriturile de la laşi. Poate câ înnoirile sâ
se datoreze numai lui Theodor Tisevici, care, venind în aceeaşi perioadâ din Ucraina, a adus cu el ceea
ce era, dacâ nu nou, cel puţin la modâ în tipografiile de la Kiev şi Lvov; e posibil ca selecţia ornamentelor
sâ se fi fâcut potrivit gustului sâu de meşter talentat şi recunoscut ca atare.
La Târgovişte apar douâ foi de titlu noi, ca şi concepţie pentru istoria tipografiilor noastre: structura
arhitectonicâ a porţii cârtii este casetatâ, şi în spaţiile create apar portrete de sfinţi. Aceastâ maniera
de a „deschide" cartea este întâlnitâ în tipâriturile ucrainene ale anilor '3 0 {T riod, Kiev, 1631).
In Triodul-Penticostar din 1649, pe frontul porticului, este reprodus un „Deisis" — lisus încadrat de Sfânta
M aria şi Sfântul loan. Coloana din stânga este susţinutâ de Sfântul Petru, iar cea din dreapta de Sfântul
Teofan. La baza arcului, în douâ cartuşe dreptunghiulare, mici, sunt reprezentaţi: Sfântul Andrei în stânga,
şi Sfântul losif în dreapta. în partea inferioarâ, în trei cartuşe, Sfântul loan Damaschinul, Regele Leon şi
monahul loan. Spaţiul dintre cartuşe este strâbâtutde flori compozite. Sus, central, sub medalionul figu­
rând u-l pe lisus, este amplasat un cap înaripat.
Gravura de titlu din îndreptarea le g ii {1652) are un numâr mai mare de personaje, iar cadrul arhitectonic
este îmbogâţitcu douâ coloane subţiri, în jurul cârora se râsucesc ramuri de viţâ, aşezate în partea din
31
AR TA CĂRŢII interior a cadrului. Pe frontonul porticului este reprezentata scena „înălţării", în cartuş bordatcu semipalmete.
Scena este plasatâ într-un relief domol, cu coline acoperite cu ierburi. Cele trei grupuri —M aria între îngeri,
central, încadratâ de apostoli — sunt bine individualizate în spaţiul mic rezervat acestei scene în cadrul
general al gravurii. Cartuşul vegetal este susţinut de cei patru pârinţi biblici: Isaia şi Moiseîn stânga, leremia
şi Regele David în dreapta. Coloana din stânga are spaţii în care sunt reprezentaţi, de sus în jos, arhidiaconul
Ştefan, Sfântul Antonie, Sfântul Mucenic Gheorghe, Sfântul Teofilact. Coloana din dreapta poartâîn spaţii
dreptunghiulare pe Sfântul Grigorie Decaporitu, Sfântul Nicolae, Sfântul Teodor Tiron şi Sfântul Teofrast.
în partea de jos, sub text, este stema Ţârii Româneşti, corbul negru cu crucea bizantinâ în cioc, cu aripi
desfâcute şi ciocul în stânga. Pe pieptul lui, pe scut, o coroanâ şi crucea. Corbul stâ pe o colinâ, aşezat
între soare şi lunâ. Scutul încoronat este încadrat de mucenicii Mercurie (stânga) şi Dimitrie (dreapta)
amplasaţi în peisaj. Aceastâ gravurâ de titlu poartâ în dreapta jos semnâtura lui Theodor Tisevici. Remar-
cabilâ este înclinaţia gravorului pentru amânuntul care sâ individualizeze personajul prin atributele sale
liturgice, dar şi prin vestimentaţie, relieful în care este amplasat, ţinuta, poziţia mâinilor, figura şi expresia
acesteia. Fiecare personaj este tratat diferit, el şi cadrul în care este amplasat. Talentul de desenator şi
îndemânarea meşterului gravor sunt alâturate cu siguranţâ în aceeaşi persoanâ, conferind gravurilor din
tipâriturile de la Târgovişte originalitate şi acurateţe. Chiar şi în cazul a douâ tipârituri —M ystirio (1651)
şi Târnosanie (1652) —care reiau mai vechea gravurâ folositâ în Pravila de la Govora (1640), pe baza
calitâţii deosebite a execuţiei putem afirma câ imprimarea s-a fâcutdupâ o tablâ nouâ. O nouâ conştiinţâ,
o nouâ imagine asupra lor înşile trebuie sâ le fi fost insuflate meşterilor de la Târgovişte de acest artist
care-şi încrusteazâ numele o datâ cu imaginile de pe tablele sale de lemn. M ystirio din 1651, tipâriturâ
de numai 53 de foi in quarto, probeazâ pe deplin acest lucru. Textul este imprimat curat, spaţiile între
rânduri sunt egale, bordurile albe sunt simetrice, deci iatâ câ tipografii de la Târgovişte erau mai atenţi
în 1651 la ceea ce azi am numi tehnoredactarea cârtii.

23 Mystirio, Farmecul particular al cârţilor tipârite la Târgovişte este susţinut însâ, în cel mai înalt grad, de gravurile
Târgovişte, 1651, originale introduse în paginile lor, având cu certitudine rolul de ilustraţie de text. în M ystirio sunt patru
foaia de titlu
verso. creaţii originale. Una este „Semnul Sfinţilor Mitropoliţi al Ţârii Ungrovlahiei"23. însemnele metropolitane
— crucea cu lisus râstignit, cârja ucigând balaurul, simbol al Antihristului ghemuit în josul gravurii, şi
mitra surmontatâ de pâlâria papalâ — susţin pe lisus Pantocrator. Simbolurile arhiereşti sunt plasate
într-un cadru baroc, format din frunze de acant, semipalmete, lalele din care se ivesc douâ capete de
îngeri întoarse spre exteriorul cadrului fitomorf. Alţi doi îngeri, cu trupul vegetal, aşezaţi simetric faţâ
de însemnul papal, susţin crucea şi cârja. Gravura estesemnatâ cu iniţiala Th. a gravorului—Theodor
—în stânga [os. Aceastâ gravurâ va fi reluatâ în Târnosanie (1652). Celelalte douâ gravuri, de asemenea SEC O LU L A L XVII-LEA

creaţii originale, sunt mici scene într-un cadru ornamental generos, care îmbinâ elementele specifice
decorului baroc. In gravura ilustrând „Taina botezului", draperiile câzând în falduri, buchetele cu flori
şi fructe din care râsar capete înaripate încadreazâ scutul pe care este reprezentatâ scena. Conţinutul
ilustraţiei este didactic, completând prin imagine textul care explicâ pentru preot cum se desfâşoarâ
botezul. Mama cu pruncul, părinţii spirituali, preotul, diacul (actorii acestei scene), plasaţi într-un interior
neutru, sunt grupaţi în [urul cristelniţei. Fiecare personaj este individualizat prin ţinutâ, îmbrâcâminte,
atitudine. Mama este o femeie sârmanâ, cu câtrinţâ şi fustâ creaţâ ţârâneascâ, naşul are prestanţa omului
„cu stare", diacul ştie sâ citeascâ. Central, jos, Theodor Tisevici şi-a gravat iniţiala Th. şi anul în care
a creat aceastâ gravurâ: 1651. Cea de-a doua gravurâ, reprezentând „Taina ungerii cu mir", are un
cadru şi mai complex. Frunza de acant marcheazâ un scut care pe laterale are douâ mici scene: jos
un mascheron, deasupra douâ pâsâri care desfâşoarâ o banderolâ cu text. In centrul scutului, într-un
cartuş rotund, este reprezentatâ cu aceeaşi vâditâ intenţie didacticâ scena „Ungerii cu mir". Acuitatea
surprinderii caracteristicilor categoriei sociale transpare desigur din aceastâ scenâ, care aratâ omului
ce trebuie sâ facâ în atare situaţie. Gravura are douâ inscripţii, greu de descifrat, plasate în câmpul
scenei centrale. Poate este scris numele întreg al gravorului Theodor... Tisevici. O altâ gravurâ, nesemnatâ,
reia într-o nouâ variantâ scena „Inâlţârii". De aceastâ datâ, fundalul scenei este un relief stâncos, din
care se înalţâ lateral doi palmieri. Sfânta M aria şi îngerii fac un singur grup cu asistenţa. Rezolvarea
naivâ a reprezentârii zborului îngerilor însoţindu-l pe lisus, înveşmântaţi în câmâşi lungi pânâ la glezne,
dâ culoare şi farmec acestei scene atât de frecventâ în reprezentârile ciclurilor N o u lu i Testament.
Mişcarea personajelor este dirijatâ dupâ diagonalele pâtratului în care este circumscrisâ scena, creând
impresia de armonie şi echilibru perfect. Uşoara discordanţâ care existâ între proporţionarea personajelor
din stânga faţâ de cele din dreapta nu stricâ impresia de echilibru a ansamblului. Remarcabilâ este
intenţia de individualizare a figurilor ce se disting, fie prin vârstâ, fie prin profilul feţei, fie prin expresie.
Deoarece subiectul constituia o reluare şi contribuţia sa putea sâ i se para neînsemnatâ artistului, acesta
nu şi-a mai semnat gravura.
Ciclul de gravuri purtând semnâtura lui Theodor Tisevici se constituie în îndreptarea le g ii din repre­
zentârile celor „şapte soboare ecumenice".
O bogatâ galerie de personaje (împâraţi: Constantin, Teodosie, Marcian; papi: Silvestru, Damaschian,
Celestin, Leon I, Virgil; patriarhi: Mitrofan, Grigorie Bogoslovul, Chirii, Anatolie, Eotichie) evolueazâ în
cele şapte gravuri care ilustreazâ momente decisive pentru clarificare dogmei, anume sinoadele de la 33
ARTA CÂRTII Niceea, Ţarigrad, Efes, Calcedonia, Constantinopol (ultimele trei). Structural, gravurile se aseamânâ:
ele sunt ansambluri constituite din mai multe figuri, aşezate în mai multe planuri, în concordanţa cu legile
perspectivei şi ale simetriei. Nici un element de decor nu tulbura spiritul gravorului, concentrat numai
asupra personajelor, a câror ţinutâ demnâ, corectâ le detaşeazâ de lumea materialâ. Vestimentaţia,
impecabila în bogâţia ei, contribuie şi ea la crearea acestei impresii. Execuţia tehnicâ este de cea mai
bunâ calitate. Acurateţea desenului, siguranţa din realizarea matriţei şi îndemânarea cu care se imprimâ
gravura dezvâluie o mânâ de maestru.
In îndreptarea le g ii, câteva gravuri sunt semnate Petru Xilograful. Valenţe artistice deosebite au douâ
■' Don lucrâri: una îl reprezintâ pe „Sfântul Vasile cel M are", cealaltâ pe „Sfinţii Petru şi Pavel". Remarcabile
Srnântânescu,
O carte de legi sunt „simplitatea desenului, eliminarea oricârei ornamentaţii şi concentrarea desenului în redarea simbolicâ
din timpul lui
a atribuţiilor şi a solidarizârii spirituale"24.
M atei Basarab,
în „A rtă şi Gravura numitâ Judecâtorul cel drept" este structuratâ în douâ registre, scena centralâ fiind anturatâ
tehnico grafică"
de zborul sfinţilor aşezaţi, în scarâ, pe laturi. Un ancadrament arhitectonic simplu delimiteazâ spaţiul
nr. 8, 1939,
p. 66. scenei. In colţurile de sus sunt reprezentaţi arhanghelii, susţinând medalioane cu iniţialele Mântuitorului.
Registrul superior este ocupat de un „Deisis": lisus pe tron, încadrat de Fecioara Maria şi de Sfântul loan.
In registrul inferior, Arhanghelul Mihail, purtând sabia şi balanţa, surmonteazâ un muritor. Minuţia detaliului
ce caracterizeazâ ornamentul jilţului, al vestimentaţiei, gestul şi expresia se armonizeazâ cu celelalte
lucrâri ale lui Tisevici. Privitâ în ansamblu, gravura vâdeşte o creştere înspre monumental, într-o curgere
înscrisâ pe verticalâ, de jos în sus. Creatorul scenei semneazâ lucrarea în colţul de jos, Petru, şi o dateazâ
1651 (7159), spre centrul imaginii, în partea de jos.
Stema mitropoliei Ungrovlahiei este reluatâ în îndreptarea le g ii, la alte dimensiuni decât în M ystirio şi
cu câteva elemente care o diferenţiazâ de gravura din 1651: poziţia balaurului şi modul de organizare
a decorului baroc în care este plasatâ stema.

Detaliu din turla bisericii Golia

34
Frontispiciile, vinietele şi literele ornate, prezente în paginile tipăriturilor de la Târgovişte din aceastâ S EC O LU L A L XVII-LEA

perioadâ, sunt construite pe motivele deja întâlnite: pomul vieţii, vrejul de acant, floarea de lotus, fructul
de rodie, floarea de rodie, garofiţa, spicul, ananasul, torsada, linia frânta şi arcul de cerc. Acestea evo-
lueazâ uneori alâturi de mici medalioane reprezentând pe lisus, Sfântul Pavel, Sfânta Fecioarâ M aria
sau alâturi de mici capete înaripate. In îndreptarea legii îşi fac apariţia vinietele finale reprezentând capete
înaripate, foarte frecvente în cârţile tipârite la laşi în deceniul patru al veacului al XVI-lea (o asemenea
vinietâ este semnatâ cu iniţialele chirilice ^ .T h ), şi vinietele marginale de dimensiuni mici (scutul), de
asemenea regâsibileîn tipâriturile ieşene ale epocii.
Literele ornate se împletesc cu cerbul, pelicanul, şarpele, p u tti, iepurele, soldatul, centaurul, vulpea,
în M ystirio , un zgripţor este o fugarâ apariţie ce se alâturâ unui 3 (Z chirilic).
Târgoviştea îşi înceteazâ activitatea tipograficâ în 1652, într-un momentîn care ţinuta artisticâ a cârţilor
româneşti era exemplarâ, ultima creaţie fiind cârticica numitâ Târnosanie. M oartea lui Matei Basarab,
ctitorul tipografiei din Ţara Româneascâ în veacul al XVI-lea, va rupe un şir care se va reînnoda abia
în 1678, graţie altor iubitori de neam şi culturâ.

IAŞI Despre gra­

vorul llia, vezi
înfiinţarea tiparniţei de la laşi este opera domnitorului Vasile Lupu, despre care Paul din Alep spunea Dragoş Morăres-
câ ţinea la Curtea sa sfâtuitori pentru destinele ţârii sale. Mitropolitul Varlaam este primul între ei. La sfatul cu, llia Anagnos­
te, Xylographe de
sâu, domnitorul s-a adresat în 1641 frâţiei din Lemberg pentru a procura literele pentru tiparniţâ. Tiparniţa Petru M ovila et
a primit-o de la acelaşi Petru Movilâ care-l ajutase pe Matei-Voievod în întreprinderea sa. Ea a fost instalatâ Vasile Lupu, în
„Roumanie d'au-
la Mânâstirea Trei Ierarhi, iar şeful ei a fost Sofronie Poceatki, rectorul şcolilor movileşti. Cel care trebuia jourd'hui", nr. 7,
sâ dea cârţilor ctitorite de Vasile Lupu strâlucire egalâ cu strâlucirea Curţii domneşti era un câlugâr rutean 1982,
pp. 35- 36.
—ilustrator a numeroase cârţi tipârite la Kiev şi Lemberg (Lvov) între 1 6 3 9 -1 6 7 0 . Numele sâu — llia —
apare pe numeroase din scenele sau vinietele gravate prezente în paginile tipâriturilor de la laşi25.
La laşi au apârut trei cârţi, în 1643, 1644 şi 1646, între care amintim C artea rom âneascâ de învâţâturâ
din 1643, care are douâ tiraje. Tiparul şi ornamentele dau acestor cârţi ţinutâ şi eleganţâ.
Foile de titlu au ancadramente pe motive arhitecturale — coloane şi capiteluri cu cartuşe în care sunt
figuraţi sfinţi. Cele douâ tiraje din Cartea rom âneascâ de învâţâturâ de la 1643 au pagini de titlu diferite
atâtea dispunere a textului în pagini, cât şi a ornamentului ce-l încadreazâ. O ediţie în care titlul şi numele
domnitorului sunt evidenţiate prin culoare, o dimensiune mai mare a caracterelor şi dispunerea lor pe
35
câte un singur rând are ancadramente realizate din cartuşe în care sunt plasaţi urmâtorii sfinţi: în colţuri
AR TA CĂRŢII Evangheliştii Matei, Luca, loan şi Marcu; pe fronton, între Evangheliştii Matei şi Marcu — lisus bine­
cuvântând; [os, trei sfinţi sub arcade: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Blagoslovul, Sfântul loan
Zlataust; pe latura stângâ Apostolul Petru şi Sfântul loan cel Nou de la Suceava, pe latura dreaptâ Sfântul
Apostol Petru şi Sfânta Paraschiva. Individualizarea fiecârui personaj dupâ vârstâ, atribute,
vestimentaţie, expresia figurii transpusâ cu minuţiozitate dovedesc destoinicia şi îndemânarea artistului
gravor. Gravura este datatâ — 1643 —cu cifrele epocii, chirilice, aşezate de o parte şi de alta a Sfântului
loan Blagoslovul.
La cealaltâ ediţie, ancadramentul titlului este arhitectural: douâ coloane, aşezate pe postamente puternice,
■
<!>Pentru pro­ cu ornamente vegetale. Frontonul reia reprezentarea celor trei Sfinţi Ierarhi Vasile, Grigore şi loan, într-
bleme de dotare
un cartuş central, încadrat de Sfântul Mucenic Gheorghe şi Sfântul loan cel Nou de la Suceava. Per­
vezi Florian Du-
daş, Cazania lui sonajele sunt prezentate diferit, comparativ cu ediţia deja evocatâ —veşmintele lor sunt mai simple, nu
Varlaam în Tran­
au atâtea falduri şi ornamente. Este posibil ca aceasta sâ fi fost prima variantâ propusâ, frumoasâ, dar
silvania, Cluj,
1983, p. 42. nu mâiastrâ, cum dorea domnitorul pentru cartea sa26.
Foaia de titlu a cârtii Şeapte taine (1644) ilustreazâ în cel mai înalt grad gustul pentru fast al Curţii lui
Vasile-Vodâ. Cele trei cartuşe de pe frontonul ancadramentului au fiecare alt ornament de tip geometric,
între ele sunt mici fleuroane şi capete înaripate cu figuri bine individualizate. Cele trei personaje care
ocupâ spaţiile cartuşelor, Sfinţii Ierarhi Vasile, Grigore şi loan au veşminte din materiale imprimate cu
frunze, stele, rozete cu patru petale. Dar cele mai somptuoase costume le poartâ Sfântul Athanasie Ale­
xandrinul (stânga) şi Sfântul Kiril Alexandrinul (dreapta). Mitrele sunt diferite ca dimensiuni, formâ şi
ornament; copertele cârţilor pe care personajele le ţin în mâini au şi ele ornamente în genul legâturilor
cu fleuron central şi colţare; decorul vegetal de pe ţesâtura costumelor este de dimensiuni mari, faldurile
veşmintelor sunt grele. Personajele care susţin stema au mantii bogate şi cuşme cu blanâ şi pene.
Pravila din 1646 reia ca structurâ una din foile de titlu din 1643, dar tratarea este diferitâ. Coloanele
suntîmbrâcateîn palmete bogate, spaţiile dintre cartuşe sunt umplute de ramuri cu semipalmete, un cap
înaripat, râsârit pe un pat de frunze şi flori compozite, ocupâ partea de jos a ornamentului. Sfântul
Gheorghe şi cei trei Sfinţi Ierarhi din cartuşul de pe frontul ornamentului poartâ veşminte din ţesâturi cu
variate ornamente. Numai Sfântul loan cel Nou de la Suceava este în aceeaşi hainâ simplâ, deşi cu
falduri multe, şi are tâlpile goale.
Stema Moldovei —bourul încoronat—este reluatâ în fiecare din tipâriturile de la laşi, inclusiv pe tipâritura
greceascâ din 1642 — D ecretul p a tria rh u lu i Partenie. Diferit de fiecare datâ este cadrul în care apare
stema. Scutul pe care este figurat bourul (dreapta) este surmontat, în 1643, de mitrâ, suliţâ şi sceptru.
In Şeapte taine structura este aceeaşi, dar scutul este învelit de frunze late, crestate. In Pravilele împărăteşti,
cadrul capâtâ o opulenţa specific baroca, iar îngeri cu haine cazând în falduri ample susţin scutul. Aripile SEC O LU L A L XVII-LEA

lor genereazâ semipalmete care se dezvoltâ unele din altele, învelind astfel compoziţia.
Frontispiciile devin în ma|oritate „adevârate ilustraţiuni"27care, în afara scenei religioase, aduc elemente
de autohtonizare pentru peisaj, vestimentaţie, gesticâ. Asamblarea elementelor „aratâ câ artistul posedâ
simţul aranjamentului figurilor, dând în vinieta micâ şi în cea mare un complex perfect armonizat"28. Scenele,
compoziţii originale, respectând iconografia clasicâ, sunt un prilej pentru gravor de a-şi materializa
I. Bianu,
plâcerea de a povesti el însuşi subiectul. Preferinţa pentru amânuntul vestimentar, gest, mimicâ, transpare N. Hodoş,
în egalâ mâsurâ cu gustul pentru plasarea scenei într-un cadru care este departe de a fi schematic. Scena, op. cit., p. 138.

fie câ se petrece într-un interior („Tâierea capului Sfântului loan"), în oraş, sau în afara oraşului, are un
cadru adecvat, spaţiul fiind individualizat printr-o mulţime de elemente: coloane, arcade, firide, draperii,
mobilier, podele din dale, ziduri crenelate, porţi din oraş, fronturi de case cu uşi, ferestre, acoperişuri
M Dan Srnântâ-
cu coşuri de fum, turnuri, biserici, câmpii vâlurite, stânci golaşe, margini de pâdure etc.
nescu, Carte
Sunt scene care evolueazâ sub semnul inconfundabil al pitorescului. „Naşterea lui lisus", având ca fundal românească de
învăţătura, în
oraşul medieval, se desfâşoarâ în mediul românesc. Fântâna cu cumpânâ din prim-plan, staulul, cei doi
„Arfă si tehnică
ţârani, unul surprins în chiar momentul scoaterii câciulii de pe cap, altul purtând un coş, din care e pe grafică", nr. 3,
1938, p. 56.
punctul sâ ofere undar, dau scenei o savoare fârâ egal.
in lupta Sfântului Gheorghe cu balaurul, sfântul este ca Fât-Frumos din basmul popular, cu atât mai viteaz
cu cât fiara este mai îngrozitoare. Balaurul este uriaş, o parte din trup râmâne încâ ascunsâ în peşterâ,
are şi aripi, gura lui e plinâ de flâcâri, dar sabia l-a strâpuns, iar gâtul este prins într-o frânghie. Tentaţia
narativului existentâ aici devine evidentâ şi în scena „Tâierii capului Sfântului loan", în care grozâvia
se desfâşoarâ în timp ce autorii morali se ospâteazâ. Un soi de ironie amarâ însoţeşte mâna gravorului
care, ilustrând aceastâ scenâ, insistâ şi asupra figurilor personajelor. Este evident contrastul între nobleţea
ce se degajâ de pe figura sfântului şi teluricul, banalul Salomeei şi al gâdelui. Gestul acestuia din urmâ,
ştersul săbiei, este de un firesc ce subliniazâ şi el nepâsarea omului de rând în faţa excepţionalului. O
întreagâ filosofie stâpânea mintea acestui gravor şi ea se lasâ pusâ cu mâiestrie în evidenţâ de opera
mâinilor sale. Dupâ cum compune figurile personajelor, gravorul le ajutâ pe acestea sâ exprime zbuciumul
interior, uimirea, consternarea, evlavia sau liniştea, împâcarea, detaşarea. Gestul concurâ şi el la indi­
vidualizarea fiecârui personaj. Scenele sunt dinamice sau statice, dupâ impresia pe care gravorul doreşte
s-o înstâpâneascâ asupra privitorului. Când frontispiciile reprezintâ sfinţi — Sfântul loan cel Nou de la
Suceava, Sfântul Petru şi Pavel, Sfântul Theodor Tiron, Sfântul Nicolae, Arhanghelul Mihail, Sfântul Dimitrie
—gravorul insistâ asupra vestimentaţiei, a însemnelor caracteristice fiecâruia dintre ei, ţinuta fiind de obicei
hieraticâ, expresia neutrâ, calmâ.
A R T A CĂRŢII Frontispiciile vegetale, maestru executate, sunt construite în general pe motivele vasului cu flori şi ale pomului
vieţii. Elementele ornamentale autohtone, garofiţa, strugurii, ştiuletele de porumb, evoluează alâturi de
motive orientale (floarea de acant, floarea de lotus, fructul de ananas, rodia, floarea de lalea) şi de motive
venind din estetica Renaşterii (cornuri ale abundenţei, putti, mascheroni, volute din semipalmete, urne).
Dispunerea lor respecta legile simetriei, iar combinaţiile sunt de o varietate fără egal. Uneori în ţesătură
de frunze şi flori râsar medalioane reprezentând figuri — lisus Pantocrator, un înger şezând etc.
Pe aceleaşi coordonate se înscriu vinietele în text, mici benzi ornamentale care întrerup pe alocuri curgerea
textului. Acestea sunt construite pe o mare varietate de motive care se înlănţuie cu graţie: capul înaripat,
scoica, profile arhitecturale, volute, flori de mâceş, frunze lanceolate, garofiţe, lalele, spice de grâu, steluţe,
semipalmete.
Venind dintr-o estetica barochizantă, vinietele finale sunt o dezlănţuire de lujeri cu frunze, flori compozite
şi fructe care curg din cornuri ale abundenţei ieşind din gura unor măşti sau constituind coliere ale unor
capete înaripate. Adesea capete de îngeri se odihnesc pe suporturi de semipalmete. Pe spaţiile albe
laterale sunt plasate viniete marginale: scuturi, draperii în falduri, capete înaripate în cununi de flori,
elemente ornamentale ce vor fi prezente, după cum le-am descris deja, în îndreptarea le g ii (Târgovişte,
1652), dovedind, alături de alte date, legaturile existente între tiparniţele de la laşi şi Târgovişte.
Literele ornate evocă şi ele motive ornamentale din estetica renascentistă [putti, capete înaripate,
cit., p. 138. P mascheroni), alături de elemente ornamentale specific orientale (vasul cu flori, rozete) şi elemente de
nuanţă barocă (ciucuri, cununi de spice etc.). Un I I chirilic este asamblat cu un cerb, un M cu lisus
binecuvântând.
O imagine în pleine-page o reprezintă pe „Prorociţa Paraschiva" încoronata, înconjurata de nouă scene
care evoca rând pe rând martiriul său, fiecare cu o inscripţie. Introducerea gravurii în Cartea româneascâ
de învâţâturâ este determinata de evenimentul aducerii moaştelor prorociţei de lă Constăntinopol lă lăşi,
în 1657, 13 ăugust. Fiecare scenă căre compune gravura este plăsătă într-un decor ădecvăt. Individu-
ălizăreă personajelor prin gest, ţinută, vestimentaţie este, asemenea întregii opere a gravorului llia, care
semnează în dreapta jos. O căruţă românească trasă de cai, însoţita de soldaţi, aduce coşciugul cu
moaşte, purtat pe braţe, în scena următoare, de călugării moldoveni. Textul dat în traducere de I. Bianu
şi N. Hodoş este acesta: „A treia strămutare din Ţarigrad la laşi prin Io Vasile Lupu"29. Cunoscând
aplecarea spre portretistică a gravorului llia, este posibil ca personajul cu veşmânt somptuos, căciulă
bordată cu blană şi cu pană, care apare în ultimele două scene, să fie chiar domnitorul
O altă gravură în pleine-page este semnalată de Florian Dudaş, într-un exemplar al C azaniei, descoperit
38 de cercetător în comuna Domneşti, judeţul Satu Mare. Astfel „pe fila 364, verso, la sfârşitul primei părţi
a învăţăturii la Duminica a 29-a, care în alte exemplare ale tipăriturii înfăţişează, indiferent de tipul SEC O LU L A L X VII-LEA

imprimării, o vinieta, se afla o gravurâ necunoscută, intitulată «Vameşul şi fariseul», semnată de meşterul
artist llia şi datată 1641 " 30. Gravura este reprodusă lă sfârşitul volumului cităt, fig, 14.
Xilogravură reprezentându-l pe Regele Dăvid, descoperită deocelăşi cercetător în exemplarele C azaniei
de la Suşin (Bihor) şi Marginea (Timişoara), nesemnatâ şi nedatată, pare sâ fi fost adusa de la Kiev, ca
atare, în 1641, o dată cu literele şi alte materiale tipografice. Cum Vasile Lupu n-a avut răgazul să tipă­
rească o Psaltire, tabla gravată şi-a găsit locul, accidental, pe filele unora din exemplarele C azaniei. Florian Dudaş,
Ancadramentul baroc, încărcat, opulent, ar numi un alt gravor, format la şcoala meşterilor moscoviţi, op. cit., p. 80.

ca autor al gravurii.
Pravila lu i Vasile Lupu (1646) va prelua frontispiciile fitomorfe şi vinietele din C artea rom âneascâ de
învâţâturâ (1643). Sunt reluate foarte frecvent frontispiciile pe motivul vasului cu flori şi al pomului vieţii.
De asemenea, revin în paginile P ravilei frontispiciile cu mici medalioane reprezentând pe lisus, plasat
între elemente vegetale. Venind din estetica medievală, regăsim un zgripţor ca ornamental literei B chirilic,
ornament care va fi preluat la dimensiuni mai mari în îndreptarea le g ii, la Târgovişte.
Tipăriturile de la laşi din perioada domniei lui Vasile Lupu reprezintă pentru cultura românească un moment
de sinteză. Sub raportul ornamenticii şi ilustraţiei, ele ni se impun prin aplicarea pe fondul tradiţional bizantin
al unor elemente din arta Renaşterii şi barocului, preluate prin mijlocirea mediului polon din gravura Florian Dudaş,
op. cit., p. 52.
germană, vădind astfel, şi pe plan artistic, în această parte a Europei „vigoarea unui spaţiu de interferenţă
culturală"3'. M ai mult decât atât, în broderia de piatră a Bisericii Trei Ierarhi, ctitorită tot de Vasile Lupu,
cel care a ctitorit, de asemenea, C azania şi Pravila din 1643, respectiv 1646, descifram elemente or­
namentale pe care le regăsim, cu modificări nesemnificative, pe paginile tipăriturilor din epocă. Cărţile
care au fost modelele acestor tipărituri n-au fost, cu siguranţă, necunoscute cioplitorilor în piatră de la
Trei Ierarhi sau Golia. Considerăm cartea ca fiind şi un vehicul care a prilejuit circulaţia motivelor, preluarea
şi recrearea lor, indiferent de suportul ales de meşterul artizan.

BĂLGRAD (ALBA IU LIA)

Spre mijlocul secolului al XVII-lea la Bălgrad se reia activitatea tipografică cu caractere chirilice. Din
1579, de când diacul Lorintz tipărise E vangheliarul slavon, tiparniţa de la Bălgrad nu mai dăduse cărţi
pentru români. Craiul Gheorghe Râkoczy cere ştift de la Matei-Voievod. Acesta i-l trimite în 1639 împreună
cu meşterul tipograf Dobre. Cărţile tipărite în această perioadă în tiparniţa chirilică de la Bălgrad evoluează
sub aspectul ornamenticii pe coordonatele conturate deja în celelalte două Ţări Româneşti.
AR TA CĂRŢII Evanghelia cu învâţâturâ din 1641 prezintă puţine ornamente, şi pentru ele au fost folosite tablele de
lemn ale lui Lorintz, O vinieta vegetala realizata din lujeri cu frunze, un cul-de-lampe, banda ornamentala
cu romburi, un I ţ chirilic, realizat din antrelacuri în genul letrinelor din incunabulele româneşti râsar pe
filele acestei ediţii a C azaniei. Uneori vinietele suntîn grup de patru benzi, diferit ornamentate, cu motive
vegetale (frunze lanceolate, garofiţe) şi antropomorfe (capete înaripate).
N o u l Testament din 1648, tipărit cu acurateţe şi sobrietate, prezintă măi multe ornamente, distribuite
totuşi cu parcimonie. Patru frontispicii reiau în variante noi motivul pomului vieţii, cu ramurile terminându-
se cu ananaşi sau conuri de brad, dispuse simetric spre exterior şi motivul vasului cu flori. O gravurâ
de dimensiuni mici reprezintă o varianta a Sfintei Treimi într-un cadru de spice, aparţinând stilistic vestului
european, postrenascentist (masa la care stau personajele este florentina). Numeroase iniţiale fitomorfe
de mici dimensiuni înviorează filele. Alături de ele, la înveselirea paginilor concură micile litere ornate
cu variate motive zoomorfe, avimorfe sau antropomorfe: un cerb cu coarnele paralele cu trupul este o
noutate ca reprezentare a acestui motiv zoomorf; două păsări cu cozile încrucişate şi capetele spre exterior
însoţesc un $ chirilic, de asemenea într-o tratare nouă a motivului existent deja în ornamentica definitorie
pentru cărţi româneşti; un sfânt bătrân este asociat literei chirilice 51; un diacon cădelniţează sub acoperişul
unui P chirilic; litera M este însoţită de trei personaje (un sfânt şi doi îngeri). Toate aceste graţioase accidente
” Nicoloe iorga, dau un farmec deosebit paginilor N o u lu i Testament. Stema lui Gheorghe Răkoczy, aşezată în N o u l
op. cit., p. 301.
Testament pe verso foii de titlu, revine în cea de-a treia tipăritură românească de la Bălgrad, care intră
în atenţia acestei lucrări, anume Psaltirea din 1651. Aceasta reia literele ornate, un frontispiciu şi gravura
Sfintei Treimi din N o u l Testament. Este singular ornamentul zoomorf al literei K — un cap de bour.
Tiparniţa de la Bălgrad a tipărit şi alte cărţi pentru români, unele cu caractere latine, dar meşterii, subjugaţi
fără voie de iureşul şi de interesele conducătorilor destinelor religioase ale populaţiei române din Tran­
silvania, nu aveau răgazul să zăbovească prea mult asupra paginii tipărite. „Deşi aliat şi părinte al lui
Matei, domnul muntean, Rakoczy, calvin convins, avea şi el planurile sale de propagandă ca şi principii
unguri ai Ardealului veacului al XVI-lea."32
Cu moartea celor doi principi români, Vasile Lupu şi Matei Basarab, se încheie pentru cartea românească
o epocă având un relief puternic, atât prin programul de introducere o limbii neamului în cartea tipărită,
cât şi ca iconografie şi ornament grafic.
In tiparniţele de la laşi şi Târgovişte, în perioada domniilor lui Vasile Lupu şi Matei Basarab, arta gravurii,
în strânsă legătură cu arta cărţii în general, a atins o culme a măiestriei prin meşterii llia Anagnoste şi
Theodor Tisevici.
 SECOLUL AL XVII-LEA
A DOUA JUMĂTATE

IAŞI
A doua jumătate a secolului al XVII-lea plaseazâ Ţările Române în centrul luptelor austriecilor, turcilor,
ruşilor, polonezilor şi tâtarilor pentru supremaţie în zona. Chiar Franţa, defavorabila austriecilor,
se va implica în problemele zonei, alături de turci. Pentru păstrarea integrităţii teritoriale, domnitorii
români aveau de făcut un adevarat slalom printre dorinţele de expansiune şi dominaţie ale puternicilor
lor vecini. Au existat momente care au influenţat direct mersul istoriei Ţarilor Române. Evocam anul
1660, când Transilvania devine paşalâc turcesc, anul 1672, cu ocuparea cetăţii Cameniţa de către
turci, anul 1683, când are loc asediul Vienei, cu consecinţele lui ulterioare, anul 1674, cu trecerea
bisericilor ortodoxe din Transilvania sub autoritate calvina, anul 1686, cu trecerea Transilvaniei sub
protectorat habsburgic, prin tratatul de la Viena, anul primei Diplome Leopoldine, 1691, când sunt
numite cele trei naţiuni privilegiate din Transilvania, ungurii, saşii şi secuii, anul 1697, Unirea cu Roma
(opera a M itropolitului Teofil la Sinodul de la Alba lulia, din 2 7 martie), anul 1699, anul Păcii de
la Karlowitz.
Domnitorii acestei perioade, Gheorghe Ştefan (1 6 5 3 -1 6 5 8 ), G heorghe Duca (1 6 6 8 -1 6 7 2 ,
1 6 7 3 -1 6 7 8 (în Ţara Româneasca), 1 6 7 8 -1 6 8 3 ), Constantin Contemir (m artie-aprilie 1693;
1710-1711), Antioh Contemir (1 6 9 5 -1 7 0 0 ), în M oldova, şi Constantin Şerban (1 6 5 4 -1 6 5 8 ), 1M. Bărbulescu,
Dennis Delefant,
G rigore Ghica (1 6 6 0 -1 6 6 4 ), Şerban Cantacuzino (1 6 7 8 -1 6 8 8 ), Constantin Brâncoveanu
Keifh Hifchins, P.
(1 6 8 8 -1 7 1 4 ), în Ţara Româneascâ, aveau a lupta, pe d e o p a rte , cu dezbinarea internâ a familiilor Teodor, Istoria
României, Bucu­
de boieri (familia Cantacuzino şi familia Bâleanu în Ţara Româneascâ şi familia Ruset şi familia Costin
reşti, 1998.
în M oldova) şi, pe de altâ parte, cu presiunile externe, de unde variatele alianţe politice schimbate
atât de des, în funcţie de contextul imediat. Toţi domnitorii epocii au dorit, d ar au reuşit mai mult
sau mai puţin, întârirea puterii centrale, dobândirea independenţei de subîmpovârâtoarea autoritate
otomanâ şi „libertatea religioasa, respectarea vechilor obiceiuri ale ta r ii" 1. 41
AR TA CÂRTII Intr-o asemenea epoca frământată, sau impus, totuşi, mari cârturari şi mari opere culturale, care au adâugat
la edificiul culturii naţionale opere originale ce s-au impus în conştiinţa naţiunilor străine. Miron Costin
scrie Letopiseţul Ţ ârii M o ld o ve i de la A ron-vodâ încoace (1675); Nicolae Milescu merge la Curtea lui
Ludovic al XIIl-lea şi cere sprijin pentru Gheorghe Ştefan, iar între 1 67 5 -1 6 7 8 întreprinde călătoria în
China, ca mesager al ţarului Alexei Mihailovici al Rusiei, rezultatul fiind, între altele, cele două lucrări,
însemnarea câlâtorie mele şi Descrierea Chinei; Gheorghe Kraus scrie Siebenburghische C hronic; loan
Caioni (mort în 1687) îşi realizează opera în care slăveşte faptele lui Matei Basarab şi Vasile Lupu; Con­
stantin Brâncoveanu construieşte Mănăstirea Hurez (1 6 90 -1 6 99 ) şi înfiinţează, în 1694, şcoala princiară
de la Sfântul Sava, care va dăinui până în 1821; stolnicul Constantin Cantacuzino publică, la Veneţia,
Istoria Ţ ârii Româneşti, în 1700 etc.
Şi, mai presus de orice, ceea ce se întâmplă, începând cu 1673, în Moldova, cu 1678, în Tara Româ­
nească, şi, cu 1684, în Transilvania este reluarea activităţii tipografice în folosul românilor. Din păcate,
meşteşugul tiparului, care înflorise în perioada lui Matei Basarab şi a lui Vasile Lupu va trebui să se nască
din nou, aşa cum, de altfel, s-a petrecut de-a lungul timpului cu aproape toate domeniile vieţii culturale
româneşti, ca şi cum am evolua în limitele unui perpetuu mit al Meşterului Manole. Istoria tiparului românesc
se constituie din asemenea „renaşteri" care, din fericire, s-au păstrat până la noi, graţie unor spirite înalte
de felul celor pe care le evocam mai sus. Acestora li se adaugă reprezentanţii statului şi ai bisericii, dom­
nitorii şi mitropoliţii luminaţi care s-au străduit să păstreze limba, moşia şi legea neamului, adică identitatea
naţională, teritorială şi religioasă a românilor. Tipografii şi gravorii, tăietorii de literă, de ornamente şi
ilustraţii, corectorii, traducătorii anonimi sau ale căror nume au rămas însemnate în prefeţe sau pe gravuri
au pus în operă proiectele mai marilor zilei destinate luminării neamului.
Mitropolitul Dosoftei, urcat pe scaunul mitropolitan al Moldovei în 1671 (până în 1686), după ce fusese
episcop de Huşi (ales în 1658) şi episcop de Roman (ales în 1660), om cultivat, cunoscător de limbi
străine, poloneză, ucraineană, elină, latină şi slavonă, va reînvia meşteşugul tiparului şi va iniţia un vast
‘ Silviu Dragomir,
cifat de Doru program de traduceri în limba română. Primele cărţi traduse de însuşi luminatul mitropolit vor fi tipărite
Bădără în Tiparul
la Mănăstirea Uniev, în 1673. Acestea sunt Psaltirea p re versuri tocm itâ şi A catistul M a ic ii Domnului.
românesc la sfâr­
şitul secolului al Tiparniţa lui Vasile Lupu, care-şi încheiase activitatea în 1646, se pare că era inutilizabila. Aşa că, din
XVII-lea si înce­
dorinţa de a oferi cât mai repede posibil cartea românească pentru preoţii şi mirenii moldoveni, Dosoftei,
putul secolului al
XVIII-lea, Brăila, în paralel cu traducerea celor mai curent folosite cărţi liturgice, face demersuri pentru repararea şi punerea
1998, p. 85.
în stare de funcţionare a ceea ce se mai găsea din tiparniţa de la Mitropolia laşilor despre care se plângea
42 că este foarte „dezordonată"2.
Cel care s-a îndeletnicit cu aceasta a fost Vasile Stavniţki, fratele lui Simion Stavniţki, cel care tipărise SEC O LU L A L XVII-LEA

la Mânâstirea Uniev traducerile lui Dosoftei3.

' Gobriei
Acesta l-a avut alâturi pe „Stanciu fâuraru", cel care a lucrat „peceţile". Efortul lui merge însâ şi în direcţia Ştrempel, Sprijinul
acordat de Rusia
dotârii tipografiei de la laşi cu materiale necesare noi şi, pentru aceasta, face apel la Patriarhia Moscovei,
tiparului românesc
adresându-se patriarhului loachim şi spătarului Nicolae Milescu, aflat la curtea ţarului. Acest apel al în secolul al XVII-
lea, în „Studii şi
sâu este încununat de succes, spre deosebire poate de altele asemenea, de exemplu de cel adresat
cercetări de
Frâţiei Stavropighiei din Lvov. In M olifvenic de-nţeles, prima carte tipâritâ, în 1681, cu literele aduse de bibliologie", nr. I,
1955, p. 35.
la Moscova, sunt inserate versuri de mulţumire câtre câpitanul lonaşcu Bilevici, care asigurase atât co­
respondenţa, cât şi aducerea materialului tipografic în ţarâ: „lonaşco Bilevici câ au pusu nevoinţâ/ De-
am adus tipare de Moscu cu priinţâ/ Dia-i Dumnezeu s-aibâ într-o vieţii ca rte / Sâ sâ scrie-n rândul cu
Sfinţii în p a rte /A m in "4.
Ajutorul dat de patriarhul Moscovei, loachim, este deosebit de preţios şi de preţuit şi este menţionat atât
în prefaţa V ieţii sfinţilor, cât şi în cea a P arim iilordin 1683: prima a fost tipâritâ în „tiparniţa Sfintei Mitropolii
în laşu la care tiparniţâ ne-au agitoritu de la Moscu Sfiinţia-Sa Părintele nostru Patriarhul loachim", a " Molifvenic
de-nţeles, laşi,
doua, în „tiparniţa ce ne-au dâruit Sfiinţia-sa pârintele nostru fericit loachim Patriarhul".
1681.
Aşadar, mitropolitul Dosoftei împreuna cu Duca-Vodâ (1678-1683) au păstorit apariţia la laşi, la tipografia
Mitropoliei, a urmâtoarelelor cârţi: Dum nezeiasca liturghie, în 1679, traducâtor mitropolitul Dosoftei,
Psaltirea slavo-rom ână,\n 1680, traducâtor mitropolitul Dosoftei, M olifvenic de-nţeles, în 1681, traducâtor
mitropolitul Dosoftei, Viaţa sfinţilor, lucrare monumentalâ în patru volume, tradusâ tot de mitropolitul Dosoftei
şi tipâritâ între 1682 şi 1686, Liturghie şi rugăciuni, în 1683 (reluarea ediţiei din 1679, adâugitâ) şi Parimiile
preste an, traducâtor acelaşi mitropolit Dosoftei, tot în 1683. Ultimul volum al V ieţii sfinţilor nu este terminat.
Cauza este, desigur, aceeaşi care a determinatîncetăreă activităţii tipografiei de la Mitropolia din laşi,
anume opţiunea mitropolitului Dosoftei pentru exil în Polonia, dupâ înfrângerea acesteia de câtre turci.
Mitropolitul moi gustase pâinea exilului în 1674-1675, cam un an de zile, dar de aceastâ datâ, dupâ
înfrângerea lui Jan Sobieski de câtre turci, exilul va fi definitiv. Dosoftei a murit în Polonia în 1693.
In 1697, un nou titlu va apărea la laşi, Tâlcuirea evangheliei, traducere de leremia Cacavela, dar tipografia
se va numi Tipografia Domneasca, domnitorul Moldovei fiind în acea perioada Antioh Contemir, iar
tipograful fiind „smeritul ieromonah losif Gorodeckij". Cartea nu are ornamente. Cea de-a doua carte
tipâritâ la Tipografia Domneascâ este D ivanul sau G âlceava înţeleptului cu lumea a lui Dimitrie Cantemir,
lucrare bilingvâ, în româna şi greacâ, cu o prefaţa a lui leremia Cacavela, tipografi fiind Anastasie şi
Dionisie, ieromonahi. 43
AR TA CÂRTII Echipele de tipografi care au trudit pentru aceste cârţi au fost formate, în timp, de Stancu, Vasile Stavniţki,
Mitrofan de la Bisericani, Ursu, Neculai, Pavel, losif Gorodeckij, Atanasie şi Dionisie, pentru a-i numi
numai pe acei tipografi şi gravori care sunt menţionaţi în prefeţele cârţilor ieşene din aceastâ perioadâ.
Foaia de titlu a Dumnezeieştii liturghii din 1679, alcâtuitâ pe principiul poarta cărţii, prezintâ drept ornament
un chenar lat, cu scene şi sfinţi. în registrul superior, central, în medalion rotund, este reprezentatâ scena
„Râstignirii", în stânga, „Batjocorirea lui lisus", în dreapta, „Drumul spre Golgota". în registrul inferior,
central, este reprezentatâ „Cina cea de taina", în cartuş dreptunghiular încadrat de medalioane rotunde,
în stânga „lisus la Sfânta Ana", în dreapta „Biciuirea lui lisus". Pe lateral, sunt reprezentaţi, în stânga,
Sfântul Vasile cel Nou, în dreapta, Sfântul loan Zlataust. Gravura nu este semnata, dar din prefaţâ aflâm
cine sunt cei „carii au trudit... Stanculu, fâuraru au lucrat peceţile, Vasilii Stavniţkii, tipograf". Ea este reluatâ
în Parim iile tipârite în 1683 şi aminteşte de foaia de titlu din Şeapte taine, tipâritâ în 1644, ca dimensiuni
şi proporţii. Scenele sunt, însâ, diferite.
Urmâtoarele douâ cârţi, Psaltirea slavo-rom ânâ şi M olitvenic de-nţeles, prezintâ foi de titlu identice, ca
ornament, alcâtuite pe principiul porţii cârtii, cu motive fitomorfe, lujeri cu struguri şi inflorescenţe compozite,
care sugereazâ motivul pomului vieţii. în chenarele late care încadreazâ titlurile celor douâ lucrâri, lujeri
consistenţi, care pornesc din partea inferioara, din centrul decorului, şi descriu meandre simetrice care
' Drogoş Moră-
rescu, Un xilograf seîncolâcesc generos în jurul a douâ coloane canelate subţiri. în spaţiile create sunt reprezentaţi patriarhi
moldo-valab, Da- şi regi din Vechiul Testament. Pe latura stânga Aaron şi Moise, pe latura dreaptâ Melchisedec şi regele
maschin Gher-
best, stelarul, în David. Aceştia sunt reprezentaţi bust, pe calicii de floare. In registrul superior, în medalion central, este
„Arta", XXIX, nr. reprezentatâ Sfânta Fecioarâ Maria cu pruncul, încadrata de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, în cartuşe
7 -8 , 1982; vezi
si D. Bădără, Ti­ realizate de meandrele lujerilor de viţâ de vie. în registrul inferior se reia tradiţia din perioada lui Vasile
parul românesc Io
Lupu, prin includerea unei scene narative. De aceastâ datâ este reprezentatâ întâlnirea lui David cu Goliat.
sfârşitul secolului
al XVII-lea şl înce­ Motivul viţei de vie pentru gravura de titlu nu apare acum prima datâ în cartea româneascâ. L-am mai
putul secolului a l
întâlnit în A ntologhionul de la Câmpulung din 1643. Tratarea motivului este însâ cu totul alta. Pe cârţile
XVIll-lea, Brăila,
1998, p. 183. de la laşi, el este combinat cu elemente arhitecturale —frontonul din registrul superior.
Pe petalele inflorescenţei din stânga, jos, artistul şi cercetâtorul Dragoş Morârescu a identificat iniţialele
care ar sluji ipoteza câ autorul acestei gravuri este Damaschin Gherbest, cel care va semna cu iniţiale
şi monograma gravurii din A postolul, tipârit la Bucureşti, în 16835.
Aceastâ atribuire deschide o nouâ perspectivâ asupra circulaţiei motivelor ornamentale şi a meşterilor
gravori din epocâ. De altfel, distinsul cercetâtor a fâcut mai multe atribuiri de elemente ornamentale aceluiaşi
Damaschin Gherbest. Faptul câ numele lui nu este menţionat în prefeţele cârţilor pentru care a realizat
ornamentele ar sugera câ gravorii nu se bucurau atunci de marea consideraţie de care se bucurau SEC O LU L A L XVII-LEA

corectorii, diortositorii, tipografii, meşteri sau chiar ucenici, menţionaţi în prefeţe sau pe foile de titlu.
Viaţa sfin ţilo r are o foaie de titlu simpla, de compoziţie tipografica, cu douâ viniete: „Cina de la Manvri",
în partea superioara a gravurii, şi „înecarea oştilor faraonului în M area Roşie", în partea inferioara.
Aceastâ ultima scenâ a apârut pentru prima datâ, ca frontispiciu, în Psaltirea slavo-rom ână din 1680,
în care, dupâ „eratâ", la sfârşitul cărţii, se găseşte urmâtorul text: „Trudolinbiem peciat Mitrofana ieromonah
ot Svetoi Monastiri Bisericani", text reluat, de altfel, şi în M olifvenic de-nţeles, 1681, în versiune româneascâ:
„Tipâritu-s-auîn casa sfintei Mitropolii din laşi; Meşterul tiparelor smerenii eromonah Mitrofan de Svânta
Monastire de Besericani"; tiparnicii Ursu şi Neculai,
Dupâ tipârirea V ieţii sfinţilor, Mitrofan a pârâsit laşul, o datâ cu mitropolitul Dosoftei. Acesta din urma
s-a exilat în Polonia, iar pe Mitrofan îl vom regăsi în Tara Româneascâ. Cu plecarea lui, activitatea tiparniţei
de la laşi a încetat pentru o perioada de zece ani. Abia în 1697, la laşi, va aparea o noua carte, o
Tâlcuire a evangheliei, fara gravurâ de titlu, urmata, în 1698, de lucrarea lui Dimitrie Cantemir Divanul
sau G âlceava înţeleptului cu lum ea, de asemenea cu o foaie de compoziţie tipografica.
Stema Moldovei apare pe verso foilor de titlu în diferite variante. Elementele heraldice, bourul moldav
între soare şi luna (stânga, respectiv, dreapta), pe scut surmontatde sabie, sceptru şi mitra mitropolitana,
sunt elemente invariabile. Ceea ce variazâ sunt ancadramentele. Cea mai simpla reprezentare este cea
din Cartea rom âneascâ de învâţâturâ [C azania lu i Varlaam) din 1643, fârâ ancadrament, cea mai
exuberanta, ca ancadrament, fiind cea din C artea rom âneascâ de învâţâturâ [P ravilele lu i Vasile Lupu)
din 1646. în acelaşi sens evolueazâ stema Moldovei —a lui loan Ştefan Petru-Voievod —de pe Psaltirea
pre versuri a lui Dosoftei, tipâritâ la Uniev, în 1673, reluatâ în Dumnezeiasca liturghie de la laşi din 1679.
De fapt, în Psaltirea slavo-rom ânâ din 1680 apare o nouâ stema a Moldovei, a domnitorului Gheorghe
Duca, mai încârcatâ cu elemente narative, cu un soare cu figura umana bine desenata, în cadru deflâcâri
dispuse ca petalele de floare, iar luna cu un profil uman, amuzant, în raze dispuse în semicerc. Cadrul,
baroc, este realizat din semipalmete şi panglici. Compoziţia este destul de aeratâ prin comparaţie cu
altele de acelaşi tip. Aceeaşi stema revine în cele trei tipărituri dupâ traducerile lui Dosoftei: M olifvenic
de-nţeles, Viaţa sfin ţilo r ş'\ Parim iile preste an. Stema lui Antioh Cantemir din D ivanul lui Dimitrie Cantemir
este o compoziţie complexa. însemnele heraldice, bourul purtând coroana cu cruce, cu stea între coarne,
este amplasat în centrul unui decor din semipalmete, prefigurând scutul, între patru suluri aşezate simetric,
surmontând sabia, sceptrul şi crucea. în afara scutului, de o parte şi de alta a acestuia, soarele şi luna,
cu textul „soarele şi luna pe unde luceaşte, adecâ-n tot locul, slâvit sâ grâiaşte". 45
AR TA CĂRŢII Galeria de gravuri în pleine-page din tipâriturile din a doua jumâtate a veacului al XVII-lea începe cu
reprezentarea psalmistului David din Psaltirea p re versuri şi cea a Sfintei Fecioare M aria din A catistul
M a ic ii Domnului, ambele tipârite la Mânâstirea Uniev, într-o perioada în care laşul nu-şi reluase încâ
activitatea tipografica, în 1673.
„împăratul David" este reprezentat din profil, aşezat în genunchi înaintea unei mese pe care se afla
coroana. Harpa este rezemata de o coloana, deasupra câreia este figurata imaginea Divinităţii în raze,
pe pat de nori. Pe podea este o carte deschisa. Veşmântul psalmistului este o haină ampla, dintr-un material
cu motive ornamentale bogate şi cu bordurâ de hermina. Ca sâ nu existe nici un dubiu cu privire la iden­
titatea personajului, în spaţiul dintre nori şi draperia care contra ba la nseazâ şi echilibrează colţurile
superioare ale gravurii este scris numele acestuia, „Jarul David", cu caractere chirilice, desigur. Spaţiul
gravurii este delimitat de un chenar din elemente tipografice. Gravura nu este semnată. Tipograful cărţii
este Simion Stavniţki.
Gravura din A catistul M a ic ii Dom nului o reprezintă „Sfântă Fecioără încoronată", aşezata pe tron, cu
pruncul lisus pe genunchi, uşor întoarsă spre dreapta. Croiala veşmântului ne duce cu gândul la veşmintele
domniţelor din tablourile votive din bisericile moldoveneşti. O draperie cade în falduri, încadrând-o pe
Fecioară. Numele personajelor sunt gravate în câmpul gravurii, care nu este nici semnata, nici datată.
Numele celui care se ocupa de tipărirea cărţilor la Uniev este însă cunoscut: Simion Stavniţki. Ambele
gravuri din cărţile editate la Uniev degajă un aer de simplitate şi naivitate, datorat desenului şi tranşei
liniare. Identitatea dintre tipograf şi gravor este o realitate des întâlnită în istoria tiparului şi nu este exclus
să fie aşa şi în cazul nostru.
De o cu totul alta factura este reprezentarea „Psalmistului David" în gravura din Psaltireaslavo-rom âna,
din 1680, tipărită de Mitrofan. Psalmistul este aşezat îngenuncheat, în peisaj, cu privirile ridicate spre
arhanghelul purtat de nori, din colţul din dreapta sus. Numele personajului este gravat într-o casetă
dreptunghiulară, aflată deasupra capului acestuia: „împăratul David", deci cu echivalentul românesc
pentru cuvântul rusesc ţar, desigur cu caractere chirilice. Coroana şi harpa sunt prezente alături de psalmist,
a cârui atitudine, cu mâinile ridicate în implorare, degajă un anume dramatism, susţinut şi de lupta dintre
albul şi negrul care-şi dispută întâietatea în spaţiul gravurii. Haşurile care sfâşie din loc în loc albul conferă
scenei şi gravurii un anume dinamism. Ea ne duce cu gândul la o familie poloneză de modele, în timp
ce gravurile de la Uniev ne trimit spre o familie ruseasca de modele.
Inserata între filele lucrării lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau G âlceava înţeleptului cu lumea, se află gravura
46 intitulată „Trupul şi sufletul". Gravura în pleine-page este segmentată, pe verticala, în douâ spaţii demarcate
de coloane simple, ale câror capiteluri susţin arce rotunjite. în spaţiile create astfel sunt reprezentate douâ S EC O LU L A L X VII-LEA

personaje: în stânga, un bârbat matur, cu sabie în mâna dreapta, desculţ, cu veşmânt lung, simplu, are
în spate reprezentarea simbolicâ a întregului univers, cu constelaţiile lui, cu marile şi uscatul pământului.
Pe o banderola care urmâreşte fidel traseul arcului ce uneşte cele douâ coloane este înscris textul:
„Desfrânata lume sau trupul". In dreapta, un bârbat tânâr, cu semnul crucii pe acoperâmântui capului,
cu veşmânt lung, simplu şi cu pelerinâ lungâ, cu pârul negru dat pe spate stâ în picioare pe un glob —
reprezentare, de asemenea, a universului cu constelaţiile, mârile, uscatul şi creaturile lui. Pe banderola
ce urmâreşte traseul arcului sub care se aflâ personajul sunt înscrise cuvintele: „Omul înţelept sau sufletul".
Gravura este bordatâ de douâ rânduri de text, care se constituie într-un chenar. Deosebit de sugestivâ 551. Bianu,
N. Hodoş,
pentru conţinutul dogmatic şi filosofic al acestei lucrâri a lui Dimitrie Cantemir, gravura nu poartâ nici Bibliografia
românească
o semnâturâ. Cei care s-au ostenit însâ, dupâ cum aflâm din prefaţa cârţii, sunt Atanasie şi Dionisie M ol­
veche, voi. I,
doveanul, ambii monahi. în B ib lio g ra fia rom ânească veche, existâ specificat faptul câ desenul pentru p. 365.
aceastâ gravurâ a fostfâcut chiar de Dimitrie Cantemir^.
Frontispiciile dezvoltâ aceleaşi motive ornamentale pe care le-am întâlnit deja în tipâriturile din epoca
lui Vasile Lupu şi care fac parte din recuzita barocului: lujeri, semipalmete, fructe şi flori evolueazâ pe
câmpul, de obicei dreptunghiular, al frontispiciului. Intre aceleaşi coordonate evolueazâ şi vinietele
amplasate în text, construite pe principii de simetrie faţâ de un element central, un vas cu flori, o torsadâ,
o coroanâ, restul câmpului fiind presârat cu lujeri subţiri, flori de acant, albâstrea, lalea etc. Multe dintre
aceste elemente ornamentale sunt reluate în mai multe tipârituri ieşene sau apar variante ale acestora,
evident tâiate din nou în lemn, fapt valabil, de altfel, pentru toate tipografiile din a doua jumâtate a secolului
al XVII-lea. Deosebit de decorative sunt frontispiciile cu scenâ, care au şi valoare de ilustraţie pentru diferite
subiecte din Vechiul sau N o u l Testament
Scena „Sfânta Treime", lisus între Sfânta Fecioarâ şi Sfântul loan, în medalioane rotunde, egale, cu suprafaţa
albâ, apare într-un frontispiciu dreptunghiular cu câmpul negru, în A catistul N ăscătoarei de Dumnezeu,
tipârit la Uniev, în 1673, Spaţiul dintre medalioane este ocupat de elemente ornamentale fitomorfe. în
cealaltâ carte tipâritâ la Uniev, Psaltireapre versuri, apar douâ frontispicii cu scenâ: „Cina de la Manvri"
şi „învierea" sunt reprezentate In medalioane ovale încadrate de fleuroane. Desenul este negru pe fondul
alb al frontispiciului. Aceste douâ frontispicii vor fi reluate în Dum nezeiasca liturghie, la laşi, în 1679. Am
remarca o anume naivitate în reprezentarea, nu atât a scenelor, câta decorului vegetal. Tablele de lemn
au fost, desigur, aduse de la Mânâstirea Uniev la laşi, de câtre Vasile Stavniţki, tipograful Liturghiei, care
l-ar fi avut alâturi pe Stancu, faurul peceţilor. 47
AR TA CĂRŢII Noi frontispicii cu scenâ apar în Psaltirea slavo-rom ânâ din 1680. La laşi sosise materialul tipografic
cerut la Moscova şi apâruse un nou personaj între tip og ra fii existenţi: M itrofan, monahul de la
M ânâstirea Bisericani.
O „Sfânta Treime" — iisus în medalion rotund, între Sfânta Fecioarâ M aria şi Sfântul loan — pe calicii
de floare, între lujeri graţioşi cu frunze de viţâ albe care evolueazâ pe fondul negru al frontispiciului.
„Moise pe munte cu tablele legii" este reprezentat într-un cartuş oval amplasat şi sprijinit pe volute vegetale
albe pe fond negru. „Arhanghelul M ihail", de asemenea, este figurat pe un scut oval susţinut de volute
vegetale. Desenul este, de aceastâ datâ, negru pe fondul alb al frontispiciului. Scena „Scufundarea
corâbiilor faraonului în Marea Roşie", care ocupâ toatâ suprafaţa unui alt frontispiciu, este o fermecătoare
compoziţie de dimensiuni reduse, cu multe personaje, în atitudini diferite, deosebit de sugestive, cu peisaj
marin —o mare învolburata, râzbunâtoare —, totul susţinând atmosfera dramaticâ în care se desfâşoarâ
o întâmplare neobişnuita. Acest frontispiciu este reluat pe foaia de titlu în Viaţa sfinţilor, 1 6 8 2 -1 6 8 6 .
Flori de mâceş şi semipalmete decoreazâ un alt frontispiciu cu desen alb pe fond negru, elementele ve­
getale fiind dispuse simetric faţâ de un cartuş în care este reprezentat „lisus Pantocrator".
O compoziţie specialâ o reprezintâ frontispiciul încadrabil într-o piramidâ, realizat ca un triptic. Pe corpul
central al tripticului se afla „Deisis" — lisus încadrat de un rege biblic şi un sfânt. Pe laturi sunt reprezentaţi
regele David, în stânga, şî un alt personaj încoronat purtând un chivot. Scutul central este strâjuitde sfeşnice
aşezate pe console ce se desprind din structura de la baza frontispiciului, ornatâ cu semipalmete. Acest
frontispiciu nu a fost folosit decât pentru Psaltirea slavo-rom ânâ de la laşi, din 1680.
La fel de structurat este şi frontispiciul intitulat „M ărie, bucurâ-te, a tuturor bucurie" din Viaţa sfinţilor, laşi,
1682. Pe un scut amplu, susţinut de volute fitomorfe este reprezentatâ o Sfântâ Treime: Sfânta Fecioarâ
încoronata, pe tron, cu pruncul pe genunchi, încadratâ de sfinţii Pavel şi Vasile. Tronul este înconjurat
de capete de îngeri. Douâ mâşti râsar între ornamentele care delimiteazâ scutul. Lateral, Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavriil, cu numele înscris în partea inferioarâ a gravurii, sunt reprezentaţi în poziţie frontalâ.
Nici una dintre aceste compoziţii nu este semnatâ.
In M olifvenic de-nţeles a pare un frontispiciu, careîncadreazâ titlul de capitol; o altâ variantâ a scenei
„Sfânta Treime", lisus, central, în medalion realizat din semipalmete între Sfânta Fecioarâ M aria şi Sfântul
loan, de o cu totul altâ facturâ decât celelalte compoziţii din cârţile tipârite de Mitrofan. Spaţiul dintre
medalioane este ocupat de semipalmete şi douâ capete înaripate râsar de o parte şi alta a medalionului
în care este reprezentat lisus. Ajutoarele lui Mitrofan pentru aceastâ carte sunt ucenicii Ursu şî Nicolae.
Este interesant câ Mitrofan nu a luat cu sine tablele gravate pentru aceste frontispicii atunci când a pârâsit
48
laşul spre a pregăti, la Bucureşti, tipârirea B ibliei din 1688. Neexistând semnaturi, este hazardat sâ atribuim S EC O LU L A L X V II-LEA

unuia sau altuia dintre meşteri sau ucenici paternitatea acestor gravuri. Dragoş Morârescu atribuie multe
dintre frontispiciile din tipâriturile ieşene din anii 1680-1683 (1686) lui Damaschin Gherbest. Cum acelaşi
cercetător atribuie lui Damaschin Gherbest şi alte ornamente din cărţile de la Bucureşti din cam aceeaşi
perioadâ (1682 — Evanghelia, 1688 — B iblia), ne putem gândi câ meşterii se deplasau deja cu mare
uşurinţă pe distanţe apreciabile la sfârşitul secolului al XVII-lea7.
O serie de elemente ornamentale sunt ămplăsăte
"
uneori co frontispicii,
" '
ălteori co viniete în text. Este cazul,i , Dragoş
Morârescu,
de exemplu, al benzii ornamentale fitomorfe în care lujeri, semipalmete şi flori de albâstrea albe evolueazâ art. cit.
pe fondul negru al frontispiciului pornind dintr-un mic medalion în formâ alungitâ, în care este amplasat
capul lui lisus Hristos. Acest ornament revine, ca vinietâ, în Psaltirea slavo-rom ânâ, în M o litve nicul de-
nţeles şi în Viaţa sfinţilor. Aceeaşi este situaţia ornamentului dreptunghiular care-l are în centru pe „A r­
hanghelul M ihail", deja prezentat. La fel, sunt reluate în aceste cârţi viniete fitomorfe care apar pentru
prima datâ în Psaltire: o vinietâ în care lujerii pornesc dintr-o floare de albâstrea centrala şi sfârşesc în
flori de acant, de exemplu.
Şi vinietele cul-de-lam pe — compoziţii vegetale complexe, sau compoziţii vegetale cu elemente
antropomorfe, sau mici fleuroane construite din antrelacuri, sau din capete de îngeri etc. —circula de
la o carte la alta. In Dum nezeiasca litu rg h ie din 1679 şi în M o litve n icu l de-nţeles, 1681, este preluatâ
vinieta finalâ din Psaltire pre versuri de la Uniev care are în compoziţie elemente vegetale — lujeri, flori
de lalea, fructe de ananas — şi elemente antropomorfe — sirene. Toata compoziţia este încadrabilâ
într-un trunchi de piramidâ cu baza în sus. Un cap înaripat, un mic ornament ce ne duce cu gândul la
preţioasele compoziţii din antrelacuri, devine vinietâ finalâ în M o litve n ic de-nţeles.
Letrinele construite pe motive fitomorfe, zoomorfe, avimorfe, antropomorfe relevâ o imaginaţie debordantâ,
iar execuţia lor tehnicâ este, de asemenea, o realizare de excepţie. Cele mai spectaculoase letrine apar
în Psaltirea slavo-rom ânâ: Un T chirilic reprezentând un sfânt cu braţe vegetale binecuvântează douâ
mici personaje (care ar putea fi Duca-Vodâ şi doamna sa?); un B chirilic B rasa re din încrengătura unor
antrelacuri; un altul găzduieşte pe psalmistul David; un D chirilic # este construit din antrelacuri; un G
chirilic T din semipalmete protejează un cap de înger etc. In M o litve nic de-nţeles, letrinele probează
o altă manieră de structurare: mici compoziţii, o carte deschisă, pe care se odihneşte simbolul Sfântului
Evanghelist Marcu, o cununa de raze susţinând simbolul Sfântului Evanghelist Luca închid în trupul lor
iniţiale trasate ferm şi clar.
Să spunem că, după C azania lu i Varlaam, cartea cea mai împodobita dintre tipăriturile ieşene este
Psaltirea slavo-rom ânâ ar însemna poate să nedreptăţim celelalte cărţi apărute la laşi. Fiecare dintre 49
AR TA CÂRTII ele reţine atenţia prin amplasarea pe paginile tocmite spre susţinerea dreptei credinţe a unor surprinzătoare
elemente decorative, mai multe sau mai puţine, mai simple sau mai elaborate, cu execuţii mai iscusite

* Răzvan sau mai neîndemânatice. Toate înmagazinează însă ataşamentul la modernitatea vremii, valorificând
Theodorescu, tendinţe artistice venind din Orient deopotrivă cu tendinţe artistice de sorginte occidentală. In decoraţia
Roumains et
balcaniques
cărţii se petrece, de altfel, ceea ce se întâmpla şi în decoraţia monumentelor de arhitectură: „vers le milieu
dans la du XVI-me siecle... les tendences de ce meme prince (Vasile Lupu) â s'approcher du royaume polono-
Civilisation sud-
lituanien expliquent dans la plus grande mesure l'autre penchant occidentalisant..., materialise dans les
est europeene,
Bucureşti, 1999. formes d'un baroque italien arrivees a lassy par la filiere polonaise..."8.
Tendinţele occidentalizante se menţin în cărţile tipărite sub Duca-Vodă şi Cantemireşti, cu toate că Moldova
ortodoxă avea cele mai strânse relaţii cu Moscova, cu Răsăritul, deci, dar de unde veneau artiştii şi arhitecţii
la curtea ţarului dacă nu din Italia, de unde primea ţarul cele mai nepreţuite daruri, dacă nu de la marii
monarhi ai Europei şi ce altceva erau aceste daruri decât produse ale marilor ateliere europene, numai
bune, între altele, să furnizeze artiştilor locali motive de inspiraţie. Şi apoi, nu greşim dacâ amintim aici
de fascinaţia pe care Orientul a exercitat-o asupra Occidentului sub multe aspecte, inclusiv în domeniul
ornamenticii, în toate tipurile. Motivele ornamentale, neîncorsetate de graniţe lingvistice, au circulat, au
fost preluate, au fost prelucrate, au fost recreate în cele mai variate domenii ale artei.

BUCUREŞTI
r
Dacă considerăm că Tetraevongheliarul menţionat de Ludovic Demeny ca fiind tipărit la Mănăstirea
Plumbuita în 1582, este o tipăritură bucureşteană, putem afirma că vor trece 9 6 de ani până când, la
Bucureşti, se vor tipări, din nou, cărţi. Vom fi atunci în veacul al XVII-lea, dincolo chiar de mijlocul acestuia.
Bucureştii vor fi devenit, între timp, capitală a Ţării Româneşti, în el concentrându-se cele mai importante
instituţii ale statului, Scaunul domnesc şi mitropolia.
Bucureştii vor fi primul centru tipografic renăscut după o perioadă de 26 de ani de încetare a oricărei
activităţi tipografice în Ţările Române.
In prefaţa primei cărţi în care pe foaia de titlu apare numele Bucureştilor, anume Cheia înţelesului,
traducătorul, mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei, se exprimă cu privire la aspectele importante ale
momentului, legate de absenţa cărţii tipărite, cu implicaţii serioase asupra stării de întunecare a poporului:
absenţa unei tiparniţe, absenţa materialului tipografic, absenţa meşterilor, absenţa dascălilor (a
traducătorilor), absenţa cărţilor pe înţelesul preoţilor şi, cu atât mai mult, al credincioşilor. Varlaam era,
50 conform titulaturii proprii cu care semnează prefaţa menţionată, „arhiepiscopul şi mitropolitul Târgovişte!",
ca şi al Scaunului Bucureştilor şi exarhul Plaiului şi a toata Ungrovlahia. Sâ fi dispârut cu totul materialul SEC O LU L A L X V II-LEA

tipografic cu care se realizase maginifica îndreptarea le g iiş\ care ar fi trebuit sâ se mai afle pe undeva
în incinta mitropoliei târgoviştene? Sâ fi fost el în stare precara, uzat pânâ la imposibilitatea folosirii?
Sâ fi avut preacinstita faţâ bisericeasca orgoliul de a-şi lega numele de un nou început? înclinam sâ răs­
pundem la aceste întrebări avansând ideea câ ceea ce s-a putut recupera din vechea tipografie s-a preluat.
Este cazul unora dintre poansoanele pentru iniţialele ornate, pentru unele ornamente, aşa cum vom încerca
sâ arâtâm în demersul nostru. Litera de rând poate nu mai eră folosibilă. Dăr ce lipseă cu ădevâraterau
cunoscătorii meşteşugului. Şi ăpoi, noutăteă programului editorial presupunea cunoştinţe superioare,
modelele vremii, aflate în atenţia altor centre tipografice active de peste hotare, fiind un deziderat şi pentru
români. Acestea reprezentau, cu siguranţa, o ţintâ de atins, iar practicarea meşteşugului era un semn
de apartenenţa la modernitate. Acesta trebuia sâ fie gândul ascuns al mitropolitului Varlaam şi gândul
lui a prins rădăcini câci, spre sfârşitul secolului, Ţara Româneascâ a ajuns sâ tipâreascâ şi cârţi pentru
creştinii aflaţi sub ocupaţie turceasca. Cu alte cuvinte, a ajuns sâ radieze cultura pentru popoarele creştine
din Turcocraţie.
lata ce spune mitropolitul Varlaam cu privire la necesitatea instalării unei noi tipografii: „... cu multa osârdie
am nevoit şi dascăli de tipografie am adus în Sfânta şi de Dumnezeu pâzita Mitropolie a Bucureştilor
şi i-am aşezat şi de izvoanâ tipografie adicâ tipariu de tipăritul cărţilor am râdicatu cu toate meşteşugurile * I. Bianu,
N. Hodoş,
câte au trebuit". Iar despre alinierea la cele mai moderne programe editoriale ale vremii, acelaşi Varlaam op. cit., voi. I,
spune: „şi iarăşi mai de izvoanâ cu tot dinadinsul socoteală şi cercetare am făcut, ce carte ar fi deocamdată p. 239.

mai de folos întru neamul nostru rumânesc a se tipări şi a se da Besearicii noastre cei pravoslavnice şi
am aflat această carte... ce sâ zice rumâneşte Cheia înţălesului..,". Originalul cărţii venea de la tipografia
din Lvov şi era opera ucraineanului loanichie Galeatovschi, titlul originar fiind Kliuce razum enia. „... ce
cu multă cheltuială am tocmit dascăli de o au scos-o di pre limba rusească pre limba noastre direptu
rumâneşte... scoţându-ne dintru acoperirea limbii străine."9
Cheltuiala susţinută de mitropolitul însuşi trebuie să fi fost substanţială pentru că lucrarea nu a fost
tradusă integral.
Prima carte tipărită la Bucureşti, Cheia înţelesului, a apărut în 1678. Au urmat, în 1680, o Liturghie şi
o carte de M olitve în Dom inica P ogorârii Sfântului Duh, bilingve, în română şi slavonă, în 1682, o Evan­
ghelie, în română, în 1683, un Apostol, tot în română. Urmează o pauză de cinci ani şi, în 1688, apare
B iblia, urmată de o serie de cârţi în limba română, Tipicul liturghiei, în acelaşi an, apoi, în 1691, M ăr­
g ă ritarele Sfântului loan Gură de Aur, în 1694, o Psaltire, de câteva cărţi bilingve, în română şi greacă, 51
AR TA CĂRŢII Evanghelia greco-rom ânâ, în 1693, în româna şi în slavona (o altâ Psaltire, tot în 1694) şi de numeroase
lucrâri în limba greaca, ba chiar şi în araba şi în turca, spre cumpâna dintre veacuri, şi dincolo de ea.
Bucureştii deveniseră reşedinţa mitropolitana în 1668 prin hrisovul din 6 iunie al acelui an dat de domnitorul
Radu Leon. Tiparniţa de la Bucureşti a funcţionat sub oblăduirea Mitropoliei, pânâ în 1693, apoi sub
oblăduirea Scaunului domnesc, ca tipografie domnească, până la moartea lui Constantin Brâncoveanu,
fapt afirmat în foile de titlu ale cărţilor scoase de sub teascurile acestei tipografii şi susţinut şi de stemele
amplasate pe verso-ul acestora.
Varlaam a cedat scaunul mitropolitan, pe care l-a ocupat între 1672-1679, predecesorului său, mitropolitul
Teodosie, întors din surghiunul la care-l condamnase Grigore Ghica, în 1672, şi instalat, din nou, în fruntea
bisericii româneşti de către Şerban Cantacuzino. Pentru „tocmirea" tipografiei, Varlaam a fost secondat
de Gheorghe Duca, domn în Ţara Românească între 1673-1678, eforturile lor fiind continuate cu dăruire
şi ştiinţă de mitropolitul Teodosie şi de domnitorii Şerban Cantacuzino, până în 1688, şi Constantin Brân­
coveanu, după aceea.
Au lucrat în tipografia de la Bucureşti, ca tipografi şi gravori, Ivan Bakov, Chiriac, Damaschin Gherbest,
Mitrofan, episcopul de Huşi, Nicodim de la Mănăstirea Brâncoveni, Antim Ivireanul. Mulţi alţii, rămaşi
anonimi, au trudit sub îndrumarea acestora. Cărţile făcute de ei au fost puse în slujba limbii române, a
unităţii de neam, a credinţei, dogmei şi ritualului ortodox. Sub raportul realizării artistice, ele evoluează
în cadrul, deja instauratei la noi, estetici baroce, cu un plus de calitate a execuţiei, cu câteva teme noi,
venite pe aceeaşi filieră ruso-ucraineano-poloneză sau create, în limitele exigenţelor iconografiei ortodoxe,
de către talentaţi gravori pământeni sau împământeniţi.
Foile de titlu ale tipăriturilor bucureştene, cu patru excepţii, sunt compoziţii tipografice cu textul în negru
şi roşu. Cele patru excepţii, foarte diferite între ele ca şi concepţie, sunt foile de titlu de la Cheia înţele­
sului, 1678, Evanghelia din 1682, A postolul din 1693 şi Evanghelia greco-rom ânâ din 1693,
Foaia de titlu care ne întâmpină când deschidem Cheia înţelesului este singulară, ca structură, în tot peisajul
graficii de carte tipărite la noi. Este o compoziţie sugerată de chiar titlul lucrării, o cheie în floarea căreia
este amplasat titlul. Este vorba de o preluare fidelă a foii de titlu din ediţia ucraineană a cărţii, care a
constituit modelul pentru traducerea făcută de mitropolitul Varlaam. Tabla de lemn este însă gravată la
noi de către meşterul gravor Ivan Bakov (din Bacău?), care semnează în stânga jos gravura: Ivan Bk.
Lucrarea este datată: 1678. Român, ucrainean sau rus, Bakov, al cărui nume apare acum pentru prima
dată pe o tipăritură românească, îşi va pune numele pe multe gravuri din cărţile româneşti tipărite la
52 Buzău si Râmnic.
Foaia de titlu a Evangheliei din 1682 ne duce cu gândul la foaia de titlu a Antologhionului de la SEC O LU L A L XVII-LEA

Câmpulung din 1643, care avea model polonez şi la mai apropiatul M olitvenic de-nţeles, din 1681,
de la laşi. Este o compoziţie cu motive vegetale, în care lujeri de viţa de vie descriu meandre şi realizeazâ
adevârate cartuşe în care sunt reprezentaţi sfinţii. Pe frontonul porţii cârtii este reprezentat un „Deisis"
— lisus pe tron, încadrat de Fecioara M aria şi de Sfântul loan vegheaţi de capete de îngeri înaripaţi.
Pe latura stânga sunt reprezentaţi Sfinţii Apostoli, iar în colţuri Sfinţii Evanghelişti. In registrul inferior este
reprezentatâ scena „Adormirii Maicii Domnului", în cartuş trilobat, şi revin, la dimensiuni reduse, portretele
evangheliştilor. Aceasta este a treisprezecea ediţie a Evangheliei tipâritâ în Ţările Române, de aceastâ
datâ de Chiriac tipograful, dupâ variatele ediţii în slavonâ sau româna tipârite de Macarie, Filip M ol­
doveanul, diacul Lorintz, Coresi, Mânâilâ, Meletie Macedoneanul şi echipa sa de la Govora şi Dealu,
Sofronie Poceatki şi echipa sa de la laşi, care-l includea pe gravorul rutean llia. In prefaţâ, domnitorul
Şerban Cantacuzino se adreseazâ cititorilor, subliniind grija pentru aşezarea în limitele corectitudinii a
cuvântului lui Dumnezeu, folosind un model grecesc: „Am socotit ca sâ îndireptâm ceia ce iaste folositoare
sufletelor şi aşezând nădejde pentru cele viitoare bunâtâţi ne-am nevoit de om săvârşit acest lucru
Dumnezeiesc, sfânta aciastâ Evanghelie, care nefiind mai denainte tocmita la slovenie sâ sâ ceteascâ
dupâ rânduiala zilelor şi a sărbătorilor celor domneşti şi ale sfinţilor, poruncit-am fratelui nostru lordache
Prefaţa la
Cantacuzino, vel stolnic de o au îndireptatu şi o au aşezat precum umbla cea elineascâ şi întru toate Evanghelia de la
asemenea dupâ orânduiala Besearicii Răsăritului ălcâtuindu-se şi sfintele cuvinte, spre măi aleasa înţelegere Bucureşti, 1682.

ă limbii rumâneşti"'0.
Dragoş Morârescu o ătribuie lui Dămăschin Gherbest, ăşă cum procedează cu parte din foile de titlu,
gravurile şi ornamentele nesemnate din cărţile tipărite la laşi în aceeaşi perioada. Gravura de titlu nu
este semnata.
In schimb, Damaschin Gherbest semnează cu iniţialele D.G. gravura de titlu a Apostolului din 1683. Este
o gravura de concepţie arhitectonica, exclusiv, fâra omniprezentele elemente fitomorfe, nelipsite din gravurile
de titlu de pânâ acum, chiar şi atunci când structura de baza a foii de titlu este de inspiraţie arhitecturala.
Este evidenta o concepţie noua şi, de altfel, chiar semnătură, D.G., din partea de jos a gravurii, central,
probeazâ câ gravorul a venit în contact cu ceea ce se petrecea pe plan tipografic în Apusul Europei.
Despre Damaschin Gherbest se ştiu puţine lucruri, dar se pare câ acesta a lucrat vremelnic în Polonia,
de unde a trecut în Moldova, apoi în Tara Româneascâ. Ciudat este câ nu şi-a semnat toate creaţiile
identificate de distinsul cercetător Dragoş Morârescu şi câ nu a fost nici mâcar menţionat între truditorii
cârţilor respective, în prefeţele acestora. Revenind la poarta cârtii Apostolului de la Bucureşti din 1683,
AR TA CĂRŢII pe frontonul portalului conceput de Damaschin este reprezentat un „Deisis" —lisus Pantocrator încadrat
de doi arhangheli. La baza coloanelor sunt Sfântul Pavel, în stânga, şi Sfântul Petru, în dreapta. La baza
este scena „Adormirii Maicii Domnului", cu multe persona|eîn jurul patului pe care stâ întinsa Fecioara,
inclusiv lisus în aureola de raze. Douâ mici scene, „Tâierea capului Sfântului loan" şi „M artiriul Sfântului
Apostol Petru", sunt amplasate de o parte şi de alta a scenei centrale.
A patra carte cu gravurâ de titlu apârutâ în tiparniţa de la Bucureşti, în 1693, este Evanghelia greco-
românâ. La deschiderea acestei cârţi ne întâmpinâ o foaie de titlu de tip arhitectonic cu coloane orna­
mentate în proaspât conturatul „stil brâncovenesc", cu arcade în acolada, cu lujeri înfrunziţi răsuciţi în
torsadâ pe coloane, cu capiteluri din semipalmete. In registrul superior, în medalion hexagonal central,
este reprezentat, de asemenea, un „Deisis". In medalioane rotunde, în stânga şi dreapta medalionului
central, în care este reprezentat lisus, apar Sfântul Evanghelist Matei şi, respectiv, Sfântul Evanghelist loan.
In registrul inferior central apar Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, susţinând Sfânta Cruce, încadraţi de
medalioane rotunde în care sunt reprezentaţi Sfinţii Evanghelist! Marcu şi Luca. Tipograful este Antim: „Iar
tipâritâ de mine prea micul în ieromonahi, Anthim de la Iviriia". Gravura de titlu nu este semnatâ. Cercetătorii
care au studiat opera lui Antim Ivireanul sunt de acord câ, deşi nesemnate, ornamentele şi ilustraţiile din
cărţile tipârite de el i se datorează. Anton Maria del Chiaro, contemporanul lui Antim, în Istoria delle
moderne rivoluzioni della Vallachia, editată de Nicolae lorga, Bucureşti, 1914, eră impresionat de iscusinţă
acestuia în arta gravurii. Din nou ne întâlnim cu întrebarea de ce gravorii nu-şi semnau lucrările, aşa cum
consemnau faptul că au tipărit cartea pe care au înfrumuseţat-o cu ilustraţii şi frontispicii, viniete, letrine?
De ce nu menţionau în prefeţe că au făcut această activitate? La aceste întrebări se poate răspunde că
autorul ornamentelor este chiar tipograful, cu excepţia situaţiilor în care o altă persoană este special
angajată pentru această operaţie şi în acest caz ea îşi semnează opera? S ar putea ca autorii să-şi fi
semnat numai lucrările cu totul originale, nu şi pe cele care erau numai prelucrări după table de lemn
mai vechi, găsite între materialele tipografice existente în diferitele tiparniţe?
Indiferent că au fost sau nu dăruite cu o foaie de titlu gravată, toate tipăriturile de la Bucureşti, din această
perioadă, au pe verso titlului stema şi versurile la stemă. Elementele heraldice sunt, desigur, aceleaşi
în toate reluările, dar ancadramentul diferă. Ele evoluează în cadrul recuzitei barocului, frunze de acant,
lujeri, draperii, ciucuri, cascade de fructe, în aranjamente diferite, mai mult sau mai puţin opulente.
Stema Mitropoliei Ungrovlahiei, aceeaşi din Mystirio, Târgovişte, 1651, şi din îndreptarea legii, Târgovişte,
1652, tăiate din nou în lemn, la alte dimensiuni şi cu câteva elemente tratate diferit (balaurul, principiul
54 răului, lipseşte, îngerii tenanţi lipsesc şi ei) apare pe verso foii de titlu a C heii înţelesului.
Stema iui Şerban Cantacuzino, acvila bicefala încoronata, cu sabia şi sceptrul în gheare, surmontând SEC O LU L A L X V II-LEA

un scut de inspiraţie baroca, cu ample volute din semipalmete, în care este plasat corbul cu crucea în
cioc, cu aripile desfăcute, încadrat de soare şi luna este reprodusa pe verso foilor de titlu de la Liturghia
din 1680, Evanghelia din 1682, Apostolul din 1683, Biblia din 1688. Ancadramentul stemei din Liturghie
este diferit faţâ de cel al stemelor din Evanghelie şi Apostol. In Liturghiej scutul este susţinut de tenanţi
trâmbiţaşi din ale câror mâneci largi curg ghirlande de fructe. Pe douâ cornişe, simetrice faţâ de acvila
bicefala, se odihnesc capete înaripate. La baza scutului, de asemenea, apare un cap înaripat cu mâtânii
la gât. In Evanghelie şi în Apostol, ancadramentul este cu totul altul: impresionante frunze de acant se
răsucesc în volute opulente, creând spaţiul în care este amplasat corbul, cu penajul clar desenat, încadrat
de un soare cu figură umană, în dreapta, şi de o lună cu un profil nesigur, dar cu raze puternice, în stânga.
Remarcăm uşoara asimetrie a celor două volute interioare, ca, de altfel, uşoara asimetrie a întregului
decor interior al ancadramentului, care dâ impresia că, pentru realizarea stemei, s-au alăturat două table,
pe fiecare fiind gravate, independent, cele două jumătăţi ale ancadramentului, reunite în momentul
imprimării. Cine a realizat aceastâ stemă, cu acest ancadrament, nu ştim cu precizie. Tipograful Evangheliei
este Chiriac, tipograful A postolului este Damaschin. Să se fi aflat Damaschin la Bucureşti deja în
1681 -1 6 8 2 şi să fi săpat el în lemn această stemă? Aşa susţine cercetătorul Dragoş Morârescu, care-i
atribuie tot lui Damaschin ornamente din M olitvenic de-nţeles, 1681 şi Viaţa sfinţilor, 1 6 8 2 -1 6 8 6 , de
la laşi. Desigur, putem admite această atribuire ca posibilă.
In B iblia din 1688, stema lui Şerban Cantacuzino revine altfel structurată. Acvila bicefală încoronată
este amplasată în interiorul unui scut rotund înconjurat de frunze de acant voluptoase. Tipograful Bibliei
este Mitrofan, despre care în prefaţă se spune câ a fost responsabil pentru „totu meşteşugul tipografiei...",
in M ă rg ă ritare (1691) apare stema lui Constantin Brâncoveanu: corbul cu crucea în cioc, capul
spre dreapta, aripile desfăcute, între soare şi lună, în cunună de spice sur montată de coroana princiară
şi susţinând cu ghearele sabia şi sceptrul, totul încadrat într-un bogat decor baroc, cu semipalmete,
trei capete înaripate, doi trâmbiţaşi tenanţi, ghirlande cu fructe, flori şî ciucuri. Responsabili pentru
această carte sunt traducătorii Radu şi Şerban Greceanu, Mitrofan, „la tot meşteşugul lucrului al
acestei sfinte cărţi şî al dîortosirii limbii rumâneşti, primitoriu de osteninţe...". Ne reţine atenţia această
accentuare, „la tot meşteşugul tipografiei" şi „la tot meşteşugul lucrului", care revine în cele două
prefeţe (cea a B ib lie i şi cea a M ărg ă ritarelor) şi ne întrebăm dacă acest fapt nu vrea să sublinieze
că şi decorul cărţilor i se datorează lui Mitrofan. Stema din M ă rg ă ritare este reluată în M in e iu l de
la Buzău din 1698. 55
AR TA CÂRTII In acelaşi an, 1691, o altâ stemâ a lui Constantin Brâncoveanu ne priveşte din cartea lui Vasile Mace­
doneanul, C apitole îndem nâtoare, în greceşte. Corbul cu crucea în cioc este amplasat în mijlocul
unui ancadrament cu aspect de buchet de flori, din care râsar sabia, sceptrul şi coroana princiara.
Tipograful acestui volum este Antim Ivireanul.
Cu adevârat spectaculoasa este stema lui Constantin Brâncoveanu din Evanghelia greco-românâ, 1693.
Spectaculozitatea rezida în ancadramentul fastuos care reuneşte într-o compoziţie, de altfel, extrem de
echilibrata, mulţime de elemente din recuzita barocului: semipalmete, flori, un mascheron din gura câruia
ies frunze lanceolate, îngeri tenanţi, sirene care susţin coroana, volute complicate care delimitează scutul
" Gc.briei pe care este reprezentat corbul valah. Tipograful Evangheliei greco-române este Antim, despre care
Ştrempel, Antim
Ivireanul, Bucu­ Gabriel Ştrempel spune: „Suntem înclinaţi sâ atribuim aceastâ explozie de arta xilograficâ lui Antim"".
reşti, 1997,
In Psaltirea tipâritâ de Antim la Bucureşti, în 1694, corbul din stema lui Constantin Brâncoveanu este
p. 99.
amplasat într-un cadru identic cu cel al stemei lui Şerban-Vodâ din Liturghia dm 1680, cu singura deosebire
câ în locul acvilei bicefale se aflâ coroana princiara. Aceeaşi stemâ a apârut, înainte de tipărirea Psaltirii
din 1694, pe lucrarea Pravoslavnica mărturisire, tradusă de Radu Greceanu şi tipărită la Buzău, în 1691,
prima carte tipărită de Mitrofan la Buzău, după alegerea sa ca episcop de Buzău, la 10 iunie 1691.
Probabil, la plecarea din Bucureşti, Mitrofan, în perspectiva deja hotărâta cu domnitorul de a înfiinţa
o nouă tipografie acolo, a luat cu sine şi ceva material tipografic, să aibă pentru început. Acolo s-a săpat
o nouă tablă de lemn pentru stemă, după mai vechea tablă folosită la imprimarea stemei lui Şerban
Cantacuzino, operând modificările evidenţiate. Putea fi Mitrofan cel care a săpat această nouă tablă
pentru stemă? Numele lui nu este menţionat deloc în carte. Oricum, într-un singur an, 1691, apar în cărţile
tipărite la Bucureşti şi Buzău trei steme diferite ale lui Constantin Brâncoveanu.
Cărţile tipărite la Bucureşti în a doua jumătate a veacului al XVII-lea oferă, din punctul de vedere al
ilustraţiei propriu-zise, gravuri în pleine-page son mici gravuri presărate, cu intenţia clară de a ilustra
textul, adevărate „icoane pe hârtie", compoziţii fermecătoare care măresc valoarea şi interesul pentru
cărţile româneşti vechi.
Astfel, inserate între filele Cheii înţelesului, ale celor trei Evangheliare, ale Apostolului etc., editate până
la sfârşitul secolului, întâlnim o adevărată galerie de scene şi sfinţi, unele semnate, altele nu. Numele lui
loanichie (Ivan) Bakov şi Damaschin Gherbest apar gravate în lemnul tablelor unora dintre gravuri. Alături
de aceştia, buna imprimare a acestor cărţi se datorează lui Mitrofan, viitorul episcop de Buzău, Antim
Ivireanul, Chiriac, ieromonah de la Agapia, Nicodim de la Brâncoveni, Mihai Istvanovici, precum şi
56 corectorului Inochentie, ieromonah.
loanichie Bakov semnează, în colţul din stânga [os, şi dateazâ 1678, în colţul din dreapta [os, gravura S EC O LU L A L XVII-LEA

la „Duminica tuturor sfinţilor", cu titlu în slavona Nedelea vseah sveatîh. Gravura are forma pâtratâ, dar
scena propriu-zisâ este încadrata într-un cerc. In centrul gravurii, în nimb de raze, susţinut de cei patru
evanghelişti şi de Sfânta Fecioarâ M aria şi Sfântul loan, este reprezentat „lisus Pantocrator". In afara
nimbului de raze, deasupra, este figurata „Sfânta Masa", iar dedesubt, „Sfinţii Impâraţi Constantin şî
Elena". Pe lateral, se înşira grupuri compacte de personaje biblice. In afara cercului care delimiteazâ
scena, în colţurile pătratului sunt reprezentâri ale soarelui, lunii şi încâ douâ mici scene.
O gravurâ reprezentând-o pe „Sfânta Fecioarâ Maria cu pruncul", pe tron, între Sfinţii Arhangheli Mihail
şi Gavriil, ne întâmpinâ în M olitve în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, tipâritâ la Bucureşti în 1680.
Tipografii sunt menţionaţi pe ultima fila: „Chiriac ieromonah tipograf de la sfânta mănăstire Agăpiă şi
cu Nicodim ieromonăhul, de lă sfântă mănăstire Brâncoveni...". Gravura este minuţios elaborată, cu
mulţime de detălii de execuţie la tronul pe care este aşezatâ Sfânta Fecioara, mulţime de falduri evi­
denţiate în veşmântul sfintei şi al pruncului. Ştiinţă perspectivei şi a proporţiilor sunt evidente.
In Evanghelia din 1682 sunt inserate patru gravuri în pleine-page în care sunt reprezentaţi cei patru evan­
ghelişti. Aceştia sunt reprezentaţi în poziţie aşezata, uşor extrocentral, spre jumătatea stânga a gravurii,
uşor întorşi spre dreapta şi înclinaţi asupra unei cârţi în care scriu sau din care citesc. Evangheliştii Luca,
Marcu şî Matei sunt reprezentaţi în interioare, în spaţii semiînchise cu o arhitectura eclectica, cu scâri, dale,
fântâni şi mobilier în stil italian. Duhul Sfânt se revarsâ asupra lor sub forma de raze venind din colţurile
din dreapta sus, ivindu-se dintre nori (în gravurile reprezentându-i pe Sfinţii Evanghelişti Matei şi Marcu) şi
din colţul din stânga sus (gravura reprezentându-l pe Sfântul Evanghelist Luca). Evanghelistul loan este re­
prezentat în peisaj, în faţa unei grote. Veşmintele ample urmăresc linia trupurilor, volumele şi faldurile fiind
marcate firesc prin haşuri executate unde era necesar şi numai atâtea câte trebuie pentru efectul dorit.
Simbolurile evangheliştilor, boul, leul, îngerul şi corbul, sunt prezente în spaţiul gravurilor. Fora a fi prea
aglomerate cu elemente decorative, gravurile din Evanghelia din 1682 sunt compoziţii complexe, bine
echilibrate, în care albul şi negrul slujesc împreuna impresiei de forţa şi măiestrie din punctul de vedere al
execuţiei artistice şi tehnice. In ceea ce priveşte executarea detaliilor de anatomie umana, putem surprinde
duioase stângacii, precum mâna dreapta a Sfântului Evanghelist Marcu, mâna dreapta a Sfântului Evan­
ghelist loan sau laba de la piciorul drept ol acestuia din urma, dar nu putem sa nu remarcam acurateţea
execuţiei figurilor, expresivitatea acestora. Gravurile din Evanghelia de la Bucureşti, din 1682, nu sunt semnate.
In A postolul d in 1683 sunt trei gravuri şi alte pleine-page reprezentând u-l pe Sfântul Evanghelist Luca,
precum şi alte doua scene: „Plecarea apostolilor" şi „lisus în templu". Damaschin Gherbest este tipograful 57
AR TA CĂRŢII care cere iertare cititorului pentru eventuale greşeli de imprimare. Cercetătorii sunt în unanimitate de acord
câ el este şi autorul gravurilor ce îmbogăţesc Apostolul, toate nesemnate, cu excepţia gravurii repre-
zentându-l pe Sfântul Evanghelist Luca, gravurâ semnata cu monogramâ şi datata 1683. Cercetătorul
Doru Bâdârâ tranşeăzâ în discuţiile privind potrivirea de nume, Damaschin, a tipografului Apostolului
cu episcopul de Buzău, în lucrarea sa Tiparul românesc la sfârşitul secolului a l XVII-lea şi începutul secolului
a l XVIIl-lea. Pentru lucrarea de faţa, ceea ce interesează este existenţa acestor gravuri, valoarea şi
importanţa lor pentru cultura româna, pentru evoluţia artei tiparului, a ceea ce astăzi numim grafica de
carte, cu precădere. Aşadar, este evident ca ne aflâm în faţa unor table noi, săpată special pentru aceasta
primâ traducere integralâ a Apostolului, dupâ cea parţiala, tipâritâ de Coresi. Aerul pe care-l degaja
gravura semnatâ cu monograma şi datata, reprezentând u-l pe Sfântul Evanghelist Luca, este de maies-
tuozitate. Sfântul este amplasat în prim-planul gravurii, central, în picioare, cu mâna dreapta ţine pana
şi viitoarea evanghelie, iar cu mâna stânga schiţează un ciudat semn de binecuvântare. Figura exprima
calm, inteligenţa, echilibru, forţa măsurată, şi denota mâiestria gravorului. Faldurile veşmântului amplu
conferă volum moderat personajului impunător, la care frapează însă câldura umana a atitudinii şi ex­
presiei. Recuzita caracteristica acestui evanghelist este dispusa echilibrat pe toata suprafaţa gravurii,
iar elementele amplasate în colţurile acesteia, semnâtura, stânga jos, draperia, dreapta sus, textul din
stânga jos şi razele Sfântului Duh, dreapta sus, creează linii de forţa care converg spre un punct în centrul
gravurii, punct ce coincide cu reprezentarea globului de pe cartea susţinuta de Sfântul Evanghelist Luca.
Privita în ansamblu, gravura răspunde tuturor exigenţelor de echilibru şi acurateţe pe care le-ar putea
emite un critic de arta experimentat. Chiar şi o discuţie despre un decalaj, real de altfel, între tehnica
xilogravurii în care este executata aceastâ gravurâ şi gravura în aramâ care se practica din plin în Europa
acestei perioade devine superflua în faţa mâiestriei.
Gravura la „ziua de luni de dupâ duminica de Rusalii" (Doru Bâdârâ o numeşte „Trimiterea apostolilor")
este singularâ în peisajul gravurii de carte. Este o creaţie originalâ a gravorului ale cârui iniţiale le desluşim
pe vârful piciorului stâng al Sfântului Apostol Pavel: D.G. chirilice (Damaschin Gherbest). Scena se
desfâşoarâ la ieşirea din templu, în prim-plan fiind Sfinţii Petru şi Pavel, iar deasupra templului, pe pat
de nori, este reprezentat lisus. Cuvintele lui, înscrise pe o banderola şerpuitoare, îi trimit pe apostoli „...
în Ierusalim şi toata Samaria şi pânâ la marginea pâmântului...". Scena degaja un dramatism deosebit,
normal pentru momentul din N o u l Testament pe care-l evocâ. Elementele grafice susţin acest dramatism
prin simple „trâsâturi de ... condei" precum zbaterea celor douâ ramuri ce apar de dupâ clâdirea templului,
58 prin traiectoria în zigzag a banderolei cu text, prin „elansarea" apostolului Petru aşezat în prim-planul
compoziţiei. Şi, mai presus de orice, toata scena este plasatâ uşor extracentral, spre stânga. în stânga SEC O LU L A L X VII-LEA

este concentrat negrul gravurii, haşurile, aglomeraţia de personaje, care privesc, toate, spre latura opusa
a spaţiului delimitat de gravurâ, aerat, cu porţiuni albe, care sugereazâ spaţiul nelimitat, pământul larg
pe care urmau sâ-l cutreiere apostolii purtători ai cuvântului lui Dumnezeu.
Gravura reprezentând u-l pe „lisus în templu" este construita în jurul personajului central, lisus, aşezat
pe tron în mijlocul templului pe o estrada supraînâlţatâ. Fecioara M aria, Sfântul losif, înţelepţii şi lumea
din asistenţa au privirile înâlţate spre el. Aceeaşi impresie de maiestuozitate transpare din întreaga com­
poziţie, spaţiul căpătând profunzime printr-o corectă folosire ă principiilor perspectivei. Detolii de arhitectură
interioară, coloane, tavan casetat, podele cu dale, vaze ornamentale, mobilier, creeazâ atmosfera şi
un mediu plin de blândeţe şi căldura.
Dupâ imprimarea Apostolului se va instala o tăcere de cinci ani în tiparniţa de la Bucureşti. Prima carte
care va rupe această tăcere va fi Biblia lui Şerban Cantacuzino, în 1688, pe a cărei filă de titlu se vorbeşte
de Tipografia Domnească. Mitrofan, venit la Bucureşti în 1 68 6 -1 68 7 , a pregătit apariţia Bibliei, pentru
care a tâiat literâ de rând nouâ, utilizată din plin în tipâriturile ulterioare. în ceea ce priveşte elementele
de grafică, ele sunt puţine: superba stemă a lui Şerban Cantacuzino, câteva frontispicii şi viniete nesemnate,
mai multe letrine şi iniţiale.
In Biblia de la Bucureşti atenţia este atrasâ de eleganţa literei, de acurateţea dispunerii textului în pagină,
de graţioasele iniţiale. Deşi elementele ornamentale nu abundâ, totuşi un frontispiciu în cel mai autentic
gust baroc neîntâmpinâ în Biblia de la 1688. Lujeri voluptoşi se iţesc din gura unui mascheron aşezat
în centrul frontispiciului, se răsucesc, ocupând fiecare milimetru al frontispiciului cu inflorescenţele pe care
le poartâ: de bujor, compozite sau de floarea-soarelui, alâturi de fructe de rodie. Un alt frontispiciu, mai
îngust, are suprafaţa decorată cu inflorescenţe de floarea-soarelui. Aceste elemente ornamentale nu poartă
nici o semnătură. Sunt cercetători care le atribuie lui Antim, nemenţionat printre ostenitorii Bibliei. Tipograful
menţionat ca atare este Mitrofan, care stăpânea, dupâ cum am găsit subliniat în deja amintitele prefeţe,
„tot meşteşugul tiparului".
Antim Ivireanul va crea alte patru gravuri care-i reprezintă pe Sfinţii Evangheliştii Marcu, Matei şi Luca
şi pe Sfântul loan Teologul, pe care le va insera între paginile Evanghelieigreco-rom âne din 1693 şi
le va relua în Evanghelia de la Snagov din 1697. Structura tuturor acestor gravuri este identicâ. Sfântul
este reprezentat în picioare, în centrul unui oval ce demarchează spaţiul vital al personajului, lăsând
loc, în afara lui, pentru elemente ornamentale, capiteluri, semipalmete, din deja evocata recuzită barocă.
Aceste elemente ornamentale din afara centrului oval sunt de fiecare dată altele, în cele patru gravuri. 59
AR TA CĂRŢII Spaţiul oval este organizat aidoma în fiecare gravurâ. Sfinţii sunt reprezentaţi în picioare, în spaţii marcate
de coloane, lângâ pupitrele lor, pe care se afla instrumente de scris, şi sunt însoţiţi de simbolurile lor.
Elemente de peisaj ocupâ fundalul, zârindu-se prin spaţiul dintre coloane. In acest sens, remarcâm gravura
reprezentând u-l pe Sfântul Evanghelist Matei, în care, în fundal, se zăreşte clâdirea unui complex, am
zice, mânâstiresc. In realizarea veşmintelor care cad în falduri pânâ la glezne sesizam o oarecare
diferenţa între veşmintele Sfinţilor Evanghelişti Marcu şi Luca şi cele ale Sfântului Evanghelist Matei şi
Sfântului loan Teologul. Diferenţele ţin de maniera de realizare a faldurilor. La primele douâ personaje,
liniile care dau contur faldurilor se întâlnesc în unghiuri ascuţite sau se frâng destul de intempestiv, haşurile
nereuşind sâ îndulceascâ prea mult câderea materiei textile. La celelalte douâ personaje, gravorul
reuşeşte sâ redea moliciunea pe care o aşteptâm de la un material textil, prin linii şi haşuri curbe. Sunt
şi stângăcii amuzante, precum simpatica figura umanizata a leului — simbol al Sfântului Evanghelist
Marcu. In general însâ gravurile sunt executate cu acurateţe, corect, cu o tranşâ sîgurâ, fârâ exces de
ornamente, mai degrabâ cu simplitate.
Gravura care-l reprezintă peîmpâratul David, aşezatâ la începutul Psaltirii româneşti din 1694, pâstreazâ
aceeaşi modalitate de organizare a câmpului. In plus, pe traseul ovalului din interiorul dreptunghiului
gravurii, pe o banderolâ, este gravat textul: „Mânile meale au fâcut organele şi degetele meale au încheiat
Psaltirea". In spaţiul uneia dintre dalele podelei este gravat 1674, anul executârii tablei de lemn. Lumi­
nozitatea este principala caracteristicâ a aceste gravuri. Nu lipsesc coloanele, careîncadreazâ personajul,
aşezat, întors uşor spre stânga, scriind pe genunchi. Dar..., şi de aceastâ datâ, asemenea ornamenticii
foii de titlu de la Evanghelia greco-românâ, decorul coloanelor este brâncovenesc, spirale de frunze
crestate se răsucesc de-ă lungul coloanelor, terminându-se în delicate capiteluri tot cu decor vegetal,
cupe formate din semipalmete. In spaţiul din stânga al coloanelor brâncoveneşti sunt frumos desenate
uşi împârâteşti, casetate, cu decor geometric şi fitomorf. In dreapta, un amvon. Jilţul pe care stâ aşezat
împâratul David este sculptat asemenea jilţurilor împârâteşti din bisericile ctitorite de Constantin Brân­
coveanu. Pe piciorul mesei sunt gravate iniţialele Iw.m.B. chirilice, loanichie Bakov se câlugârise şi continua
sâ lucreze în tipografia devenita acum domneascâ, de la Bucureşti. Aceeaşi gravurâ va fi reluatâ în
A ntologhionul din 1697, de la Snagov.
Frontispiciile cu scenâ din cărţile tipârite la Bucureşti reiau frecvent frontispiciile din cărţile tipârite anterior.
Meşterii gravori prelucreazâ elemente fitomorfe întâlnite deja în cărţile mai vechi. Lujeri înfrunziţi, flori
compozite, flori de ananas, de bujor, de garoafa, de lalea, floarea-soarelui, fructe de rodie, de ananas
curg unele din altele în parcursul lor fantezist pe suprafaţa, altfel destul de restrânsâ, a frontispiciilor.
60 Adesea vrejii demarcheaza mici medalioane în care sunt reprezentaţi sfinţi sau scene.
Un „Deisis" este reprezentat într-un asemenea frontispiciu din Cheia înţelesului, iisus este încadrat de Sfântul SEC O LU L A L X V II-LEA

Pavel şi Sfântul loan, iar spaţiul dintre medalioanele în care sunt aşezate personajele este traversat de
lujeri subţiri ce traversează flori de acant, pentru a sfârşi în rodii şi flori de garoafă, dispuse simetric faţă
de medalionul central. Frontispiciul nu este semnat. Tabla, săpata, poate, de loanichie Bakov, cel care
a semnat foaia de titlu şi gravura la Duminica tuturor sfinţilor, a fost folosită şi la ornamentarea Evangheliei
de la 1682, a M ărgăritarelor de la 1691, plecând apoi la Bălgrad, pentru a fi folosit la înfrumuseţarea
Chiriacodrom ionului din 1699. Probabil că Mihai Istvanovici a luat cu sine tabla gravată, la plecarea
sa la Bălgrad, pentru a ajuta la reînvierea tiparului pentru românii din Ardeal. Aceeaşi soartă pare să
fi avut şi frontispiciul reprezentand-o pe „Fecioara M aria" în cunună de spice, între flori de lalea şi lujeri
înfrunziţi, dispuşi simetric, frontispiciu care încadrează un titlu din Liturghia de la 1680, şi pe care îl vom
regăsi în Chiriacodrom ionul de la Bălgrad, din 1699. Imaginea Sfintei Fecioare M aria revine într-un
alt fronstispiciu din Cheia înţelesului, într-un medalion rotund cu fond alb, încadrată cu lujeri simetrici,
cu frunze lanceolate şi trilobate, cu flori de lalea (stânga), floare de bujor şi de albăstrea (dreapta). Execuţia
excelează prin claritatea şi fineţea desenului alb pe fondul negru al frontispiciului. Cu aceeaşi precizie
este executat şi frontispiciul care are în centru motivul „Vălul lui Hristos", încadrat de lujeri simetrici care
curg traversând flori de acant şi fructe de rodier, terminându-se în flori de bujor şi de lalea. In Cheia
înţelesului se reia un frontispiciu pe care l-am mai întâlnit în Evanghelia învăţătoare de la Govora, 1642,
şi în cea de la Dealu, din 1644. Este un frontispiciu care valorifică motivul „pomului vieţii", într-o compoziţie
asimetrică: dintr-un trunchi aşezat în stânga frontispiciului evoluează spre dreapta ramuri care poartă
fructe de ananas şi rodii. Acest frontispiciu este un argument în sprijinul ideii că parte din materialul tipografic
din vremea lui Matei Basarab s-a recuperat şi a fost adus la Mitropolia de la Bucureşti, tablele aflate
încă în bună stare folosindu-se ca atare, altele servind ca model pentru meşterii tipografi ai vremii.
Opulente flori de acant şi de bujor acompaniază un cartuş trilobat în care este reprezentat „lisus
Pantocrator", într-un frontispiciu care încadrează un titlu în Evanghelia din 1682 şi care va fi reluat şi în
Apostolul din anul următor. Asemenea desfăşurări voluptoase de elemente vegetale ne sunt cunoscute
din Evanghelia învăţătoare de la Govora, 1642, şi din Cartea românească de învâţâturâ de la laşi, 1643.
Diferă dispunerea lor. Aceeaşi opulenţă o afişează şi decorul vegetal din frontispiciu, în care dintr-o floare
de acant dispusă central se desprind doi lujeri subţiri care se ramifică şi se termină cu flori de bujor şi
caprifoi amplasate simetric faţă de elementul central din Apostolul tipărit de Damaschin Gherbest la Bu­
cureşti. în acelaşi y4pos/o/întâlnim două frontispicii, de o factură speciala prin comparaţie cu celelalte
din această carte şi cu altele din epocă. Elementele vegetale cedează locul unor cartuşe elaborate, 61
AR TA CĂRŢII asemânâtoare cu scuturile de stemâ, dar în care sunt reprezentaţi sfinţi sau capete de îngeri sau, pur şi
simplu, flori. Foarte decorative, aceste frontispicii găzduiesc, în primul caz, un „lisus în cununa de raze",
în cartuşul central, şi capete înaripate, în celelalte douâ cartuşe, dispuse simetric, puţin mai jos de linia
mediana a frontispiciului. In al doilea caz, în cartuşul central, este reprezentatâ „Sfânta Fecioarâ". Interesant
este câ aceste douâ frontispicii nu au fost reluate în alte cârţi. Sâ fi dispârut în cei cinci ani în care tiparniţa
de la Bucureşti nu a funcţionat? Sâ fie vorba despre dreptul de proprietate, de aceastâ datâ, al lui
Damaschin Gherbest, asupra tablelor gravate şi de absenţa unui consimţământ de folosire ulterioara?
Un „Deisis", lisus Arhiereu între Sfânta M aria şi Sfântul loan, este opera lui Antim pentru Evanghelia
greco-românâ. Sfinţii sunt aşezaţi pe calicii de floarea-soarelui. Ideea am mai întâlnit-o între elementele
ornamentale ale cârţilor de la laşi. Tratarea este însâ alta, iar frontispiciul este de o exuberanţă care
vorbeşte de la sine despre bucuria celui care l-a săpat în lemn. Tot pentru Evanghelia greco-româna,
Antim va săpa în lemn şi un frontispiciu cu scena „învierii", aşezată între flori de bujor şi albăstrea şi
un altul cu floarea-soarelui şi cornuri ale abundenţei, care susţin medalionul rotund în care e reprezentat
„lisus Emanuel".
Numeroase frontispicii şi viniete fitomorfe populează paginile tipăriturilor bucureştene. Toate sunt prelucrări
ale mai vechilor motive ale pomului vieţii, vasului cu flori etc., dispuse simetric faţă de un element decorativ
central, care poate fi o coroană princiară sau un văl al lui Hristos, sau un mascheron, sau o lumânare
aprinsă etc. Autorii lor vor migra de la Bucureşti la Buzău sau Snagov, unde le vor relua sau vor crea
altele noi. Este cazul lui loanichie Bakov, care îl va însoţi pe Mitrofan la Buzău, sau al lui Antim, care
va ilustra cu tablele folosite pentru Evanghelia greco-românâ de la Bucureşti, Evanghelia de la Snagov,
din 1697.
Vinietele din text, elemente ornamentale frecvente, cum sunt, de altfel, şi vinietele finale, dovedesc o bogăţie
debordantă de motive: floarea de acant, floarea-soarelui, bujorul, floarea de albăstrea, semipalmetele,
între care sunt mici medalioane cu chipul Sfintei Fecioare şi chipul lui lisus.
Iniţialele ornate sunt frecvente. Letrinele, fără a fi foarte numeroase, sunt adevărate bijuterii, compoziţii
pline de imaginaţie şî farmec. Evidenţiem numai letrinele fitomorfe din Evanghelia greco-rom ânâ create
de Antim şî adorabila literă P, chirilic II, din Biblia de ta Bucureşti h care prima literă din numele Sfântului
Apostol Pavel este decorată chiar cu o reprezentare a sfântului.

62
 S IC 0 L U L A L XVII-LEA
BUZĂU
Prima carte „tipâritâ în Tipografia Domneasca, la Episcopia de la Buzău"'2 este Pravoslavnica mărturisire
a lui Petru Movilâ, tradusa de Radu Greceanu şi Constantin Cantacuzino biv vel stolnic, care apare chiar
în anul 1691, an în care Mitrofan este ales episcop de Buzâu. Despre aceastâ tipografie, înfiinţată din
evidenta nevoie de mai multâ carte care sâ susţină programul cultural vast al lui Constantin Brâncoveanu, n Prefaţa ia
aflâm câteva lucruri abia în prefaţa Ocfoihuluiâm 1700, în care episcopul Mitrofan spune: „care tipografie Pravoslavnica
mărturisire,
mâcar câ cu ajutorul lui Dumnezeu pren mâinile mele s-au fâcut, iar dela Mâria-ta îi iaste însufleţire şi Buzău, 1691.
viaţa şi pentru aceia sâ cuvine sâ sâ zicâ câ iaste totu a Măriei-tale". Cărţile tipârite la Buzâu pânâ la
începutul veacului al XVIIl-lea (tipografia va funcţiona pânâ în 1704), importante pentru studiul de faţâ,
sunt: Pravoslavnica mărturisire, 1691, Mineiul, în douăsprezece volume, prima ediţie a M ineelonn limba
românâ, 1 69 4 -1 6 9 8 , O ctoihul şi Triodul, ambele tipârite în 1700. Meşterii ale câror nume apar fie
pe foile de titlu, fie în prefeţe, fie pe gravurile din aceste cârţi sunt Mitrofan şi loanichie Bakov.
Numele lui Mitrofan este înscris chiar pe foaia de titlu a M ineiului, care este simplâ, de concepţie
tipografică, cu un frontispiciu în părteă superioară şi o vinietâ fitomorfă în partea inferioară. Frontispiciul,
care reprezintă un „Deisis", lisus încadrat de Sfânta Fecioară şi Sfântul loan pe calicii de floare, este
preluat din Evanghelia greco-rom ânâ. |J Dragoş
O compoziţie complexă este foaia de titlu a O ctoihului din 1700, nesemnată, atribuită de Dragoş Morârescu,
Xilografii epocii
Morârescu lui Ursu Zugravu13. brâncoveneşti;
Poarta cărţii este susţinută de două coloane învelite în lujeri cu frunze de viţă şi struguri (într-o reprezentare Ursu Zugravu,
„A rta", nr. 2,
foarte apropiată de realitate), cu capiteluri din frunză de acant. In registrul superior sunt reprezentaţi XXX, 1933.
Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, în centrul frontonului, despărţiţi de coloane cu lujeri în torsadâ de
Sfânta Fecioară (stânga) şi Sfântul loan (dreapta). Partea inferioară a gravurii este constituită de două
benzi ornamentale: o vinietâ pe motivul vasului cu flori, cu lujeri terminaţi în flori de acant şi floarea-soarelui;
o vinietâ cu stema Tării Româneşti pe scut încoronat, încadrat de două fleuroane simetrice. Două capete
înaripate răsar de o parte şi de alta a arcadei centrale sub care este imprimat titlul.
Triodul din acelaşi an debutează cu o gravură de titlu de concepţie arhitecturală, cu coloane brâncoveneşti
şi bordură casetată în care sunt reprezentaţi sfinţi şî scene. în partea superioară, central, este reprezentată
Sfânta Troiţă în cartuş oval; de o parte şi de alta a cartuşului sunt reprezentaţi Sfânta Fecioară şi Sfântul
loan. Colţurile sunt ocupate de Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfântul Arhanghel Gavriil. în partea inferioară,
central, sunt reprezentaţi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena, încadraţi de Sfântul Proroc llie şi Sfânta
Muceniţă Ecaterina. în colţuri, sunt reprezentaţi sfinţii soldaţi: Sfântul Gheorghe, în stânga, şi Sfântul Dimitrie,
AR TA CĂRŢII în dreapta. Pe latura stânga sunt reprezentaţi Sfântul Apostol Petru şi Sfântul Nicolae, iar pe latura dreapta
Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Grigorie Decapolitul. Toate personajele sunt reprezentate în picioare,
gravorul manifestând o deosebita atenţie pentru vestimentaţia şi atitudinea acestora. Gravura este atribuita
lui loanichie Bakov.
Stema lui Constantin Brâncoveanu din Pravoslavnica mărturisire, 1691, este o prelucrare a celei din
Liturghia de la Bucureşti, din 1680, în care coroana princiara ia locul acvilei bicefale a Cantacuzinilor.
In O ctoihul şi Triodul de la Buzâu apare o stemâ a lui Constantin Brâncoveanu, cu însemnele heraldice
obişnuite, dar cu un ancadrament nou, fitomorf, cu patru personaje, bust, râsârind din bogâţia de
semipalmete care protefeazâ însemnele heraldice. In M in e iu lde la 1698 apare o stemâ identicâ cu
cea din M ărgăritarele, tipâritâ la Bucureşti, în 1691,
Tipâriturile de la Buzâu sunt bogate în gravuri-ilustraţie. in O cto ih u ld in 1700 existâ douâ asemenea
gravuri-ilustraţie, iar în Triod, şapte. O gravurâ în pleine-page\\ reprezintă pe „Sfântul loan Damaschinul"
sub o arcadâ susţinuta de coloane cu decor geometric numai la bazâ. Sfântul este aşezat pe un jilţ
cu braţele în volute, întors uşor spre stânga. Veşmântul amplu urmeazâ linia trupului, haşurile abundente
creând volumele necesare. Gravura nu este semnata.
O altâ gravurâ, de mici dimensiuni, îi reprezintâ pe „Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena", susţinând
Sfânta Cruce. In planul secund se prefigurează un peisaj citadin. Gravura nu este semnată.
Prima gravură din Triod re ia tema „Vameşul şi fariseul", construită după toate rigorile iconografiei ortodoxe,
într-un interior eminamente brâncovenesc (bolţi, coloane, candelabre, ferestre). Urmează o suită de gravuri
care ilustrează scene din viaţa lui lisus. Este prima suită de gravuri cu acest subiect, după suita de două­
sprezece gravuri din Triodul-Penticostar de la Târgovişte, din 1550. Scena „Răstignirii", nesemnată, este
o compoziţie complexă, cu multe personaje, lisus este răstignit între cei doi tâlhari pe Golgota. în fundal
se zăreşte oraşul. Lui losif, Măriei, Mariei-Magdalena, lui loan i se alătură mulţime de personaje şi soldaţi,
unii simpli asistenţi, ceilalţi actori în această scenă dramatică. Momentul este cel ai împungerii pieptului
lui lisus cu suliţa. Picături de sânge curg încă din palmele ţintuite. Numele scenei este înscris pe o banderolă,
în slavonă. Gravorul dă scenei un anume imobilism. Ţinuta şi expresiile personajelor sunt statice şi o anume
seninătate şi atitudine de acceptare a „ceea ce e scris" învăluie scena.
„învierea lui Lazăr", cu titlu tot în slavonă, semnată şi datată, loanichie Bk. (Bakov), 1700, la limita de
jos este o gravură executată cu acurateţe, echilibrată. Apostolii sunt lângă lisus, în faţa lor este mulţimea
care asistă la ridicarea lui Lazăr şi, prosternate la pământ, M aria şi Maria-Magdalena. Cetatea Ieru­

64 salimului, în fundal, este o adorabilă fortăreaţă, demnă de cărţile cu poveşti.

„Intrarea în Ierusalim", cu titlu în slavona, semnata loanichie Bk. şi datata 1700, reia aceastâ tema, printre SEC O LU L A L XVII-LEA

cele mai frecvente în ilustraţia cârtii vechi româneşti, lisus se detaşeazâ de restul personajelor, grupate
compact, tovarâşii lui lisus, în stânga, locuitorii Ierusalimului în poarta oraşului. Asinul se apleacâ spre
copiii care-i oferâ frunze, păşind peste hainele aşternute sub picioarele lui. Alţi copii taie frunze din palmierii
din peisaj. In fundal este plasatâ moscheia. lisus îi binecuvântează pe cei ce-l întâmpina. Atmosfera e
calmâ. Apostolii îl oferâ, parcâ, pe lisus oamenilor, iar aceştia îl primescîmpăcaţi, Nimic nu este dramatic,
totul se petrece cum „e scris". Mâiestria gravorului este susţinuta şi de modul în care realizeazâ figurile
numeroaselor personaje ale scenei, fiecare individualizat şi creionat, în cele mai mici detalii.
O scenâ unica între gravurile din cârţile veacului al XVII-leă este ceă căre prezintâ scene din viaţă
lui losif. Acest personaj biblic a trezit un interes deosebit în veacul al XVII-lea. Gravura are patru câmpuri,
reprezentând patru momente diferite din viaţa lui losif. Semnâtura gravorului loani (loanichie Bakov)
se aflâ în câmpul din dreapta jos al gravurii.
Tot din moi multe scene se constituie şi gravura care le reprezintâ pe „Fecioarele înţelepte". Cele cinci
fecioare râbdâtoare îi întâmpina cu potirele cu mir pe lisus şi pe Sfânta Fecioarâ încoronatâ, în timp ce
celelalte cinci nu au ce sâ ofere. Atitudinea personajelor exprima starea lor de spirit. Ţinuta demnâ dar
plinâ de sfiiciune a celor cinci fecioare vrednice este în contrast cu agitaţia şi râvâşeala gesturilor celorlalte.
Gravura nu este semnatâ.
O altâ gravurâ prezintâ scena în care Maria-Magdalena îi spalâ picioarele lui lisus cu lacrimi şi i le şterge
cu propriul ei pâr. Interiorul şi masa la care sunt aşezaţi lisus cu apostolii şi înţelepţii ce-l însoţesc sunt
brâncoveneşti. Textul, cu denumirea scenei, amplasat pe o banderolâ în partea superioara a gravurii
este în slavonâ. Gravura nu este semnatâ.
Alâturi de aceste ilustraţii, pentru Triodul de la Buzâu au fost tâiate în lemn câteva frontispicii noi, din
categoria pe care am numit-o „frontispicii cu scenâ". La „Slujba din Joia M are" textul este introdus de
un frontispiciu dreptunghiular cu decor fitomorf (lujeri înfrunziţi, flori de acant şi albâstrea), în centrul câruia,
într-un medalion rotund, este reprezentatâ „Cina cea de tainâ". Intr-o perspectivă inversâ, personajele
din primul plan al scenei sunt de dimensiuni mai mici decât cele din planul doi. lisus, aflat în centrul scenei,
în planul doi, este cel mai impunător personaj, convivii săi fiind reprezentaţi descrescător, până la cei
mai mărunţi, din primul plan, creând un cerc în jurul mesei dreptunghiulare. De o parte şi de alta a
medalionului sunt reprezentate capete de îngeri şi este înscris titlul scenei, în slavonă.
Pe aceeaşi structură este construit un alt frontispiciu cu scena „Răstignirii". Decorul vegetal este alb, pe
fondul negru al frontispiciului. lisus este reprezentat chiar în momentul punerii lui pe cruce, losif şi M aria 65
A R T A CĂRŢII susţin trupul, o mâna este fixata cu cuiul pe cruce de un personaj urcat pe o scara, cealaltâ mâna îi atârna
de-a lungul trupului vlăguit. Un al treilea frontispiciu cu lujeri şi floarea-soarelui —desen alb pe fond negru
—are în medalionul central scena „Plângerea lui lisus".Titlul este în slavona. Gravura nu este semnatâ.
Alâturi de frontispiciile cu scenâ, în cârţile buzoiene evolueazâ frontispicii fitomorfe, care reprezintâ tratâri
originale ale motivului vasului cu flori, al pomului vieţii, cu ramuri înfrunzite terminate în fruct de ananas,
floarea-soarelui, flori compozite etc. Semnâturi nu existâ pe aceste frontispicii, care ne duc adesea cu
gândul la tipârituri mai vechi.
Intre vinietele din text şi cele finale existâ una de o complexitate specialâ (O ctoih), cu elemente
,a Vezi Dragoş arhitectonice, fitomorfe, antropomorfe, mascheroane etc., o construcţie încadrabilâ într-un triunghi cu
Morârescu,
op. cit. vârful în jos, vinietâ care este semnatâ cu iniţialele M.E. (Mitrofan Eromonah)'4.
Foarte frecvente în tipâriturile de la Buzâu sunt letrinele cu motive antropomorfe (un A chirilic cu înger,
un N chirilic cu sfânt), motive fitomorfe (un F chirilic cu vas de flori, un A chirilic cu vas de flori), sau cu
scene (un F chirilic cu Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena). Aceeaşi letrină este reluatâ de mai multe ori,
pe negru şi pe roşu, atât în Octoih, cât şi în Triod

SNAGOV
Prima tipâriturâ de la Snagov este O rânduiala slujbei S finţilor Im pâraţi Constantin şi Elena, în 1696,
iar ultima lucrare este loan Comnen „Proschinitarul Sfântului M unte", în 1701. Cel care a organizat
aceastâ tipografie a fost Antim Ivireanul, care va deveni proprietarul acestei tipografii, dupâ cum aflâm
din prefaţa la ultima carte de la Snagov, care a fost tipâritâ „în teascurile lui Antim Ivireanul".
Cincisprezece lucrâri vor ieşi de sub teascurile de la Snagov în intervalul destul de scurt, de cinci ani,
în care aceasta a funcţionat. Interesante pentru studiul nostru sunt: O rânduiala slujbei Sfinţilor Im pâraţi
Constantin şi Elena, 1696, Evanghelia, 1697, Antologhionul, 1697, Psaltirea, 1700. Tipografii care
lucrează cu Antim la Snagov sunt M ihai Istvanovici (1696), Gheorghe Radovici (1700).
Foile de titlu ale tipăriturilor de la Snagov sunt tipografice, cu excepţia foii de titlu a Evangheliei, care, de
concepţie tipografică fiind, are în partea superioară un frontispiciu, un „Deisis", în care, în trei medalioane
rotunde identice, sunt reprezentaţi lisus, central, Sfânta Fecioară, stânga, şi Sfântul loan, dreapta. La baza
foii de titlu este amplasată o vinietă fitomorfă cu lujeri cu terminaţii în floare de acant şi floarea-soarelui.
Stemele de pe paginile tipăriturilor de la Snagov poartă, bineînţeles, însemnele heraldice ale lui
Constantin Brâncoveanu, ctitorul acestei tipografii. In Antologhion (1697), în Carte sau luminâ (1699)
se reia stema din Pravoslavnica mărturisire (Buzâu, 1691); în M in e i (1698), în M ărturisirea credinţei S EC O LU L A L XVII-LEA

ortodoxe (1699) se reia stema din M ărgăritare (Bucureşti, 1691). O stemâ nouâ apare în învăţături
creştineşti, din 1700, tradusâ de Gheorghe Radovici, lucrare imprimata, în greceşte, de câtre Antim.
Corbul este reprezentat pe scut, în cununa de spice sustinutâ de console şi un mascheron din care ies
ciucuri. Coroana surmonteazâ scutul.
Gravurile-ilustraţie din cârţile de la Snagov ni-i prezintâ pe „Sfinţii Impâraţi Constantin şi Elena" în
O rânduiala slujbei S finţilor îm păraţi Constantin şi Elena, reluatâ de douâ ori în aceastâ carte, pe
„Psalmistul David", preluat din Psaltirea de la Bucureşti din 1694, în Antologhionul d\r\ 1697 şi în Psaltirea
din 1700. Este evident câ Antim a luat cu sine, la plecarea de la Bucureşti, o parte din materialele ne­
cesare imprimârii cărţilor, între care şi table de lemn gravate. Frontispiciile fitomorfe, vinietele, letrinele
dovedesc acelaşi lucru.
La Snagov însâ Antim şi ucenicii lui, M ihai Istvanovici şi Gheorghe Radovici au realizat lucrâri în limba
greacâ, în slavonâ şi chiar arabâ [Liturghierulgrecesc şi arâbesc, 1701), făcând servicii pentru ortodocşii
aflaţi sub stâpânire turceasca. Când, în 1701, tiparniţa îşi înceteazâ activitatea, Antim ia cu sine, la
întoarcerea la Bucureşti, materialul tipografic, din care, ulterior, parte va fi dâruit Alepului, unde el vă
fi folosit din 1706 pânâ în 1724 (este cazul literelor arabe, desigur), parte va ajunge la Râmnic o datâ
cu Antim, devenit episcop de Râmnic în 1705, parte va rămâne lă Bucureşti.

SAS-SEBES
Urmâtoăreă cărte tipâritâ lă Săs-Sebeş dupâ Sborniculdin 1580 vă ăpârea ăbiă dupâ 103 ăni, în vremeă
craiului Mihail Apafi, „din iniţiativă şi cu eforturile elementelor filocălvine din jurul mitropoliei Bâlgradului
în frunte cu protopopul loăn Zobă din Vinţu de Jos, notârăşulu Soborului măre"15. Doru Bădără,
op, cit., p. 94.
Este o culegere de predici pentru înmormântâri cu titlul Sicriul de aur core ă ăpârut, deci, în mică tipografie
de lă Săs-Sebeş în 1683. Că elemente ornămentăle cărteă prezintă o gravurâ de titlu — poortă cârtii
— şi stemă lui Mihăil Apăfi, pe verso foii de titlu. Gravura foii de titlu prezintâ în părteă superioara o
„Sfântâ Troiţa", în partea inferioarâ „Adormirea M aicii Domnului" şi pe lateral, în stânga, pe Sfântul
Apostol Petru, iar în dreapta pe Sfântul Apostol Pavel.
însemnele heraldice ale craiului Ardealului sunt prezentate într-un frumos ancadrament vegetal şi surmontate
de coroana princiara. Nici una dintre aceste gravuri nu poartâ vreo semnâturâ. Tipograful Sicriului de
aur este „Daniil Tipograful, fâcâtoriul Tipografiei Noao".
AR TA CĂRŢII
BĂLGRAD
Urmâtoarea perioada de activitate a tiparniţei de la Alba lulia se va desfăşură între anii 1684(85)-1702,
cu zece ani de pauza, între 1689 şi 1699. Mitropolitul Varlaam, înscăunat împotriva voinţei Iui Şerban
Cantacuzino, marele ocrotitor al românilor din Ardeal, s-a îngriptde tipărirea cărţilor lă Bălgrad între 1685
(anul numirii sale ca mitropolit ol Ardealului) şi 1689 (anul morţii sole). Cărţile tipărite în vremea lui sunt
modeste, co aspect grafic. Semnatarul prefeţelor, Popa loan din Vinţi, deplânge situaţia în care se aflau
românii lipsiţi de cârti pe limba lor şi putem înţelege de ce tipografii nu aveau răgaz pentru exerciţii artistice:

® Prefaţa la
„Num ai aceasta se vede lipsa că mulţi dintre preoţi neînţelegându tipicurile, rânduiolele foarte cu
Molitvenic, nedestoinicie s-au isprăvitu toate slujbele. Care lucru văzând sfiinţia ta din ne-agiunsulu cheltuialei, fiindu
Bălgrad, 1689.
şi ţara lipsită, n-ai cruţatu cheltuiala pre-acestu lucru bunu şi dumnezeiescu ce cu blagoslovenia sfinţiei
tale ai scos preînţălesul şi celor neînţălegători"16.
Tipografii acestei perioade sunt „smeritul ieromonah losif, tipograf rus" (Ceslovef; <1687>) şî Chiriac,
tipograful moldovean (Rânduiala diaconstvelor^6Q 7, şi M olitvenic, 1689).
In 1699, Constantin Brâncoveanu îl va trimite la Bălgrad pe M ihai Istvanovici, cel şcolit la şcoala lui
Antim Ivireanul, spre a reînvia meşteşugul, aşa cum procedase cu ani în urmă şî Matei Basarab, care-l
trimisese la Bălgrad pe Dobre tipograful, Mihai Istvanovici va tipări o Bucoavna şi un Chiriacodromion.
Sub aspectul graficii numai în Chiriacodrom ion întâlnim un element ornamental. Este vorba de stema
M itropoliei Bălgradului — Sfânta Troiţă—în varianta „Cina de la Manvri", amplasată pe verso foii de
titlu care este de concepţie tipografică.

CĂRŢI
/
ÎN ALTE LIMBI
La laşi, la Bucureşti şi la Snagov s-a tipărit multă carte grecească. Ţările Române deveniseră în ultimul
sfert al veacului al XVII-lea un important centru de susţinerea ortodoxiei. Dositei, patriarhul Ierusalimului,
a călătorit în Moldova şi a dat bani pentru înfiinţarea tipografiei greceşti de la laşi, la Cetăţuia, urmând
exemplul predecesorului său, Kir Nectarie, care înfiinţase Mănăstirea Sfântului Mormânt de la laşi, în
timpul lui loan Eustratie Dabija-Vodă, după cum aflăm din „Scurtă povestire despre ilustrul patriarh al
Ierusalimului, Kir Nectarie", inclusă în lucrarea întâmpinare în contra prim atului Papei, laşi, 1682, a
patriarhului Nectarie al Ierusalimului. Cărţile tipărite în greceşte în Ţările Române se distribuiau gratuit
către centrele ortodoxe din Turcocraţie. Ele purtau cu ele stemele principilor români. Stema lui Duca-
vodă, cea din Psaltirea slavo-românâ, a călătorit în Răsăritul ortodox o dată cu lucrarea lui Simion al
Tesalonicului, In contra ereziilor; iaşi, 1683. Mitrofan este tipograful acestor cârţi. Ajuns la Bucureşti, la SEC O LU L A L X VII-LEA

chemarea lui Şerban Cantacuzino, va tipâri carte greceasca sub Constantin Brâncoveanu. Stema acestuia
apare pe M anualul împotriva schismeipapistaşe al lui Maxim Peloponesianul, Bucureşti, 1690, tipârit
de Mitrofan, dar şi pe multe dintre cărţile tipârite de Antim: Antologhion, Snagov, 1697, M ărturisirea
credinţei ortodoxe şi Expunere despre cele trei virtuţi, Snagov, 1699. Intre cârti le în slavonâ tipârite de
Antim, G ram atica slavoneascâ de la Snagov, din 1697, poartâ stema lui Constantin Brâncoveanu. De
asemenea, Antim a inserat între filele unora dintre cărţile greceşti tipârite de el gravura reprezentând u-l
pe prorocul David, care apare în Psaltirea româneascâ de la Bucureşti, din 1674. Este cazul
Antologhionului grecesc din 1697 şi a Psaltirii greceşti din 1700. Susţinerea cu carte a ortodoxiei era
una dintre direcţiile programului cultural a lui Constantin Brâncoveanu. Acesta înzestra sanctuare în Sinai,
Antiohia, Alexandria, Alep. Patronajul cultura l-artistic român era o acţiune politica. El poate fi considerat
„une pârtie de Byzance apres Byzance si magistralemententrevue par N. iorga, signifianten quelque
sortie une prise de releve de l'ancien patronage imperiale de la zone byzantino-baicanique par les princes
roumains d'Argeş, Suceava, Târgovişte, Bucharest et lassy, de meme que par les marchands grecs de
Răzvan
la diaspora venitienne et, plus tard, par les tzars de M oscou"17. Theodorescu,
op. cit., p. 302.
Ajunsâ pe culmi în perioada lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, decâzutâ apoi din variate şi multiple pricini,
arta tipografică atinge în timpul domniilor lui Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu maturitatea.
Cât de mult farmec ascund aceste cârţi! Nu numai frumuseţea paginii tipârite, ci şi întorsătura şi dulceaţa
vorbei îl captivează pe cel ce se apleacă asupra lor. De aceea, cu mulţumire şi emoţie încheiem şi noi
cu o formulă pe care o împrumutăm de la Mitrofan, episcopul de Huşi, meşterul tiparelor, din prefaţa
sa la Biblia de la Bucureşti din 1688, Biblia lui Şerbarr. „Precum doresc să sosească la vadul cel cu
adăpostire (cei) carii sunt bătuţi de valuri întru luciul mării, aşa am dorit şi eu să sosesc la sfârşitul cărţii
acesteia".

69
ARTA CĂRŢII

70
 LISTA ILUSTRAŢIILOR
....................................................................................Jf....................................

GRAVURI DE TITLU
1. Poarta cârtii cu blazonul lui Lukas Hirscher
1581, Braşov, Evanghelia învâţâtoare — p.
2. Poarta cârtii cu arhangheli
1640, Govora, Pravila
1646, Dealu, Liturghier
1650, Târgovişte, P ogribania p re o ţilo r
1651, Târgovişte, M ystirio
1652, Târgovişte, Târnosanie— p.
3. Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispiciu gravat
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
4. Poarta cârtii cu motivul pomului vieţii, Deisis, sfinţi şi mascheron
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
5. Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispiciu gravat
1644, Dealu, Evanghelia învâţâtoare — p.
6. Poarta cârtii: Deisis şî medalioane cu sfinţi
1649, Târgovişte, Triod-Penticostar— p.
7. Poarta cărţii cu medalioane cu sfinţi şi stema Ţârii Româneşti
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii— p.
8. Poarta cârtii cu coloane
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — C azania lu i Varlaam — p.
9. Poarta cărţii cu bordurâ ca setata şi sfinţi
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — C azania lu i Varlaam — p. 71
A R T A CĂRŢII 10. Poarta cârtii cu bordurâ casetatâ, sfinţi şi stemâ
1644, laşi, Şeapte taine — p.
11. Poarta cărţii cu coloane cu ornament din semipalmete, Sfânta Treime, sfinţi şi cap înaripat
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — Pravila lu i Vasile Lupu — p.
12. Poarta cârtii cu bordurâ casetatâ cu sfinţi şi scene din pâtimîrea lui lisus
1679, laşi, Liturghie — p.
13. Poarta cărţii cu bordurâ casetatâ cu sfinţi şî scene din pâtîmirea lui lisus
1683, lăşi, Parim iile preste an — p.
14. Poortă cărţii cu motivul pomului vieţii — viţa de v ie —, Deisis, sfinţi şi scene (David şi G oliat)
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
15. Poarta cârţii cu motivul pomului vieţii — viţa de v ie —, Deisis, sfinţi şi scene (David şi G oliat).
1681, laşi, M o litve nic de-nţeles — p.
16. Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispicii gravate: Sfânta Troiţa şi înecarea oştilor
faraonului
1682, laşi, Viaţa sfinţilor — p.
17. Gravurâ de titlu reprezentând o cheie în compoziţie arhitecturala
1678, Bucureşti, Cheia înţelesului — p.
18. Poarta cârţii cu motivul pomului vieţii — viţa de vie —, Deisis, sfinţi şi scene (Adormirea M aicii
Domnului)
1682, Bucureşti, Evanghelie — p.
19. Poarta cârţii şi compoziţie arhitecturală cu lisus Pantocrator, sfinţii Petru şi Pavel şi scena Adormirii
maicii Domnului, semnatâ cu iniţialele D.G. (Damaschin Gherbest)
1683, Bucureşti, A p o s to l— p.
20. Frontispiciu cu bordurâ cu sfinţii Petru şi Pavel, Sfânta Troiţa şi Adorm irea M aicii Domnului
1683, Sas-Sebeş, S icriul de a u r— p.
21. Poarta cârţii cu trei coloane brâncoveneşti, lisus Pantocrator, evangheliştii şi Sfinţii Impâraţi
Constantin şi Elena
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ — p.
22. Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispicii gravate: Deisis şi frontispiciu fitom orf pe
motivul vasului cu fiori
72 1697, Snagov, Evanghelie — p.
23. Titlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispicii gravate: Deisis LISTA ILUSTRAŢIILOR

1698, Buzâu, M in e i —p.

24. Poarta cârţii cu coloane cu ornament fitom orf (viţa de vie), Sfinţii Impâraţi Constantin şi Elena
şi stema lui Constantin Brâncoveanu
1700, Buzâu, O ctoih - p.
25. Poarta cârţii cu coloane cu ornament fitom orf (brâncovenesc), Sfânta Troiţâ, arhangheli, sfinţi
soldaţi şi Sfinţii Impâraţi Constantin şi Elena.
1700, Buzâu, T rio d — p.

STEME
1. Stema lui M atei Basarab
1640, Govora, Pravila — p.
2. Stema lui M atei Basarab, cu portretele dom nitorilor
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
3. Stema lui M atei Basarab, cu portretul arhimandritului loan
1646, Dealu, Liturghier — p.
4. Stema lui M atei Basarab pe scut susţinut de lei
1647, Dealu, Im itatio Chrişti
1649, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
5. Stema M itropoliei Ungrovlahiei
1651, Târgovişte, M y rtirio — p.
6. Stema M itropoliei Ungrovlahiei
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
7. Stema M itropoliei Ungrovlahiei
1678, Bucureşti, Cheia înţelesului — p.
8. Stema lui Vasile Lupu
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
9. Stema lui Vasile Lupu
1644, laşi, Şeapte taine — p.
10. Stema lui Vasile Lupu
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p. 73
ARTA CĂRŢII 11. Stema lui loan Petru Stefan-Voievod
r

1673, Uniev, Psaltirea pre versuri

1679, laşi, Liturghie —p.
12. Stema lui Duca-Vodâ
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
1681, lasi, Molitvenic de-nteles
• T • /

1683, laşi, Simion al Tesalonicului, în contra ereziilor—p.

13. Stema lui Antioh Cantemir
1697, laşi, Tâlcuirea Evangheliei —p.
14. Stema lui Antioh Cantemir
1698, laşi, Dimitrie Cantemir, Divanul— p.
15. Stema lui Gheorghe Râkoczy
1648, Bâlgrad, N oul Testament
1651, Bâlgrad, Psaltire—p.
16. Stema lui Mihail Apafi
1683, Sas-Sebeş, Sicriul de a ur— p.
17. Stema Mitropoliei Bâlgradului
1648, Bâlgrad, N oul Testament— p.
18. Stema Mitropoliei Bâlgradului
1699, Bâlgrad, Chiriacodromion —p.
19. Stema lui Serban Cantacuzino
1680, Bucureşti, Liturghie —p.
20. Stema lui Serban
r Cantacuzino
1682, Bucureşti, Evanghelie
1683, Bucureşti, A postol—p.
21. Stema lui Serban Cantacuzino
1688, Bucureşti, Biblia —p.
22. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1691, Bucureşti, Vasile Macedoneanul, Capitole îndemnâtoare —p.
23. Stema lui Constantin Brâncoveanu
74 1691, Bucureşti, loan Gura de Aur, M ârgâritare —p.
24. Stema lui Constantin Brâncoveanu LISTA ILUSTRAŢIILOR

1691, Buzâu, Pravoslavnica m ărturisire — p.

25. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ — p.
26. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1698, Buzâu, M in e i— p.
27. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1700, Snagov, Invâţâturi creştineşti — p.
28. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1700, Buzâu, O ctoih
1700, Buzâu, T riod — p.

XILOGRAVURI
1. Sfântul losif, Sfântul Teofrast, Sfântul loan, în fundal o bisericâ
1510, Târgovişte, O ctoih, M acarie — p.
2. Evanghelistul Marcu
1546, Sibiu, Tetraevanghel — p.
3. Evanghelistul loan
1546, Sibiu, Tetraevanghel — p.
4. lisus Hristos
1546, Sibiu, Tetraevanghel — p.
5. Intrarea în Ierusalim
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar— p.
6. Râstignirea
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
7. Plângerea lui lisus
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
8. învierea
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
9. Necredinţa Tomei
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p. 75
A R T A C Ă R Ţ II 10. N o ii me tangere
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
11. Vindecarea slăbănogului
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
12. lisus în templu
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
13. lisus si samariteanca
r

1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.

14. Vindecarea orbului
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
15. Soborul M ăicii Domnului
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
16. Cincizecimeă
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
17. Sfântul N icoloe
1580, Săs-Sebeş, Sbornic — p.
18. Sfântă Mucenită
*
Parăschivă
1580, Săs-Sebeş, Sbornic — p.
19. Năstereă Sfintei Fecioare
r

1580, Săs-Sebeş, Sbornic — p.

20. Sfântul loan Blagoslovul
1580, Sas-Sebeş, Sbornic — p.
21. Adorm irea M aicii Domnului
1643, Câmpulung, în văţături— p.
22. Adorm irea M aicii Domnului
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
23. Naşterea
/ Sfintei Fecioare
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
24. Psalmistul David
1637, Govora, Psaltire — p.
25. Fiul risipitor
76 1642, Govora, Evanghelie — p.
26. întoarcerea fiului risipitor LISTA ILUSTRAŢIILOR

1642, Govora, Evanghelie — p.

27. Sfântul Vasile cel M are
1646, Dealu, Liturghie — p.
28. Sfântul G rigorie
1646, Dealu, Liturghie — p.
29. Taina botezului
1651, Târgovişte, M ystirio — p.
30. Taina ungerii cu mir
1651, Târgovişte, M y s tirio — p.
31. Soborul M aicii Domnului
1651, Târgovişte, M ystirio — p.
32. Sfântul Vasile cel Mare
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
33. Judecătorul cel drept
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
34. Sfinţii Petru şi Pavel
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
35. Sinodul de la Efes — asupra câsâtoriei părinţilor
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
36. Sinodul de la Niceea —asupra profanatorilor de icoane
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii— p.
37. Sinodul de la Jarigrad — asupra M achedoniei
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
38. Sfinţii Petru şi Pavel
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
39. Sfinţii Petru şi Pavel
1643, laşi, C azania lui Vasile Lupu — p.
40. Sfântul Mucenic Theodor Tiron
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
41. Intrarea în Ierusalim
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p. 77
A R T A CĂRŢII 4 2 . învierea
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu— p.
4 3 . Tâierea îm prejur
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
4 4 . Botezul
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
4 5 . întâm pinarea Domnului
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
4 6 . Naşterea
t
Sfântului loan
1 643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
47. Sfântul G heorghe om orând balaurul
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
4 8 . Sfântul loan cel N ou de la Suceava
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
4 9 . Tâierea capului Sfântului loan Botezâtorul
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
5 0 . Schimbarea la fatâ
t

1 643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.

51. Adorm irea M a ic ii Domnului
1 643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
5 2 . Sfânta Paraschiva
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu — p.
5 3 . îm pâratul David
1673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri tocm ita — p.
5 4 . Fecioara încoronatâ cu pruncul
1673, Uniev, Acatistul M a ic ii Domnului — p.
5 5 . Psalmistul David
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ — p.
5 6 . Trupul şî sufletul
1698, laşi, Dimitrie Cantemir — D ivanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea — p.
57. Duminica tuturor sfinţilor
T

78 1678, Bucureşti, Cheia înţelesului — p.

58. Sfântul Evanghelist locin LISTA ILUSTRAŢIILOR

1682, Bucureşti, Evanghelie — p.

59. Sfântul Evanghelist Matei
1682, Bucureşti, Evanghelie — p.
60. Sfântul Evanghelist Luca
1682, Bucureşti, Evanghelie — p.
61. Sfântul Evanghelist Marcu
1682, Bucureşti, Evanghelie — p.
62. Sfântul Evanghelist Luca
1683, Bucureşti, A postol (monograma lui Damaschin Gherbest) — p.
63. Trimiterea apostolilor
1683, Bucureşti, A postol — p.
64. lisus în templu
1683, Bucureşti, A postol — p.
65. Sfântul loan Teologul
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ — p.
66. Sfântul Evanghelist Matei
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ
1697, Snagov, Evanghelie — p.
67. Sfântul Evanghelist Luca
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ
1697, Snagov, Evanghelie — p.
68. Sfântul Evanghelist Marcu
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ
1697, Snagov, Evanghelie — p.
69. Impâratul David
1694, Bucureşti, Psaltire - p.
70. Sfinţii Impâraţi Constantin şi Elena
1696, Snagov, O rânduiala slujbei sfinţilor im pâraţi Constantin şi Elena — p.
71. Sfinţii Impâraţi Constantin şi Elena
1700, Buzâu, O ctoih - p. 79
A R T A CĂRŢII 72. Sfântul loan Damaschinul
1700, Buzâu, O ctoih — p.
73. Vameşul şi fariseul
1700, Buzâu, T riod— p.
74. Intrarea în Ierusalim
1700, Buzâu, Triod — p.
75. învierea lui Lazâr
1700, Buzâu, T riod— p.
76. Râstignirea
1700, Buzâu, T riod — p.
77. Scene din viaţa lui losif
1700, Buzâu, T riod— p.
78. Fecioarele înţelepte
1700, Buzâu, T riod— p.
79. M aria-M agdaiena spâlând picioarele lui lisus
1700, Buzâu, T riod — p.
80. Cina de la Manvri
1699, Bâlgrad, C hiriacodrom ion — p.

FRONTISPICII
1. Frontispiciu cu stemâ realizat din antrelacuri: central, pe fundal alb, este reprezentat corbul pe
suport de ramuri, cu aripile desfâcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc, încadrat
de soare şi luna
1508, Târgovişte, Liturghier, M acarie — p.
2. Frontispiciu antrelacuri
1508, Târgovişte, Liturghier — p.
3. Frontispiciu antrelacuri
1508, Târgovişte, Liturghier — p.
4. Frontispiciu cu stemâ realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale.
Central, pe fundal alb, este reprezentat corbul mic încoronat, cu capul spre dreapta

80
1512, Târgovişte, E vangheliar
 1575, Braşov, O ctoih slavo-rom ân LISTA ILUSTRAŢIILOR

15 7 7 , Braşov, Psaltirea slavo-rom ânâ

1578, Braşov, O ctoih — p.
5. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale. Central,
pe fundal alb, este reprezentat corbul mare, cu aripile desfăcute, încadrat de doi pomi
1512, Târgovişte, Evangheliar
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar
1574, Braşov, O ctoih — p.
6. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri intersectate, cu elemente fitomorfe,
semipalmete, la punctele de intersecţie
1512, Târgovişte, Evangheliar, M acarie
1550, Târgovişte, Triod-Penticostar (uşor modificat)
1561, Braşov, E vangheliar (uşor modificat) — p.
7. Frontispiciu cu stemâ realizat din antrelacuri dispuse în patru cercuri. Central, în cununâ de lauri,
este reprezentat corbul mic cu aripile desfâcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc,
încadrat de soare şi lunâ
1545, Târgovişte, M olifvenic, Dimitrie Liubavici — p.
8. Frontispiciu construit din antrelacuri cu un spaţiu alb în centru, în care este reprezentatâ stema
oraşului Sibiu
1646, Sibiu, Tetraevanghel — p.
9. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe structurat în douâ benzi ornamentale, care
au în centru corbul, banda superioara şi coroana princiarâ, banda inferioarâ
1578, Braşov, O ctoih m ic — p.
10. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe şi zoomorfe (iepuri) structurat în douâ benzi
ornamentale
1579, Bâlgrad, E vangheliar — p.
11. Frontispiciu cu motive geometrice şî elemente vegetale, având în centru corbul valah
1574, Braşov, O ctoih m ic — p.
12. Complex reprezentând Râstignirea şi pe Sfântul Simion Stâlpnicul
1580, Sas-Sebeş, Sbornic — p.
13. Frontispiciu vegetal cu motivul cornului abundenţei
1581, Braşov, Evanghelia învâţâtoare — p. 81
A R T A CĂRŢII 14. Frontispiciu construit din antrelacuri, având în centru blazonul familiei Bâthory
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1582, Orâştie, Palia — p.
15. Frontispiciu de antrelacuri şi iniţialele lui Bo|idar Vucovici
1588, Braşov, Liturghier — p.
16. Frontispiciu fitom orf cu lujeri subţiri şi frunze albe pe fond negru
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare {C a zaniej
1642, Dealu, Evanghelia învâţâtoare (C azanie) — p.
17. Frontispiciu fitom orf cu motivul pomul vieţii — ramurile se terminâ cu fructe de ananas
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1642, Dealu, Evanghelia învâţâtoare — p.
18. Frontispiciu fitom orf cu motivul pomul vieţii — ramurile se terminâ cu flori de acant; central, fruct
de ananas
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1642, Dealu, Evanghelia învâţâtoare — p.
19. Frontispiciu fitom orf cu potir central, în afara cadrului
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii— p.
20. Frontispiciu fitom orf în care lujerii evolueazâ de la stânga spre dreapta, terminându-se în fruct
de ananas şi rodie
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1642, Dealu, Evanghelia învâţâtoare
1678, Bucureşti, C heia înţelesului — p.
21. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii — ramurile se terminâ cu flori de acant şi flori compozite
— care încadreazâ titlul
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
22. Frontispiciu fitom orf în care lujerii evolueazâ de la dreapta spre stânga, terminându-se cu flori
de acant
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
23. Frontispiciu fitom orf cu chipul Fecioarei în medalion central
82 1678, Bucureşti, Cheia înţelesului — p.
24. Frontispiciu fitom orf cu motivul Valul lui Hristos în medalion central LISTA ILUSTRAŢIILOR

1678, Bucureşti, Cheia înţelesului — p.

25. Frontispiciu reprezentând un Deisis — lisus în medalion oval central, încadrat de Sfântul Pavel
şi Sfântul loan, în medalioane rotunde, lateral, simetric. Câmpul frontispiciului este ocupat de lujeri
cu flori de acant, garofiţe, rodii
1682, Bucureşti, Evanghelie
1691, Bucureşti, Sfântul lo a n Zlataust, M â rg â rita re
1699, Bâlgrad, C hiriacodrom ion — p.
26. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion —cununa de spice —central. Incadreazâ titlul
1680, Bucureşti, Liturghier
1699, Bâlgrad, C hiriacodrom ion — p.
27. Frontispiciu fitom orf cu flori de acant şi de bujor având în centru un medalion trilobat în care
este reprezentat lisus Pantocrator. Incadreazâ titlul
1682, Bucureşti, Evanghelie
1683, Bucureşti, A postol
1698, Buzâu, M in e i— p.
28. Frontispiciu care încadreazâ titlul cu medalioane — scuturi cu elemente vegetale în care este
reprezentat lisus, în medalionul central, şi capete înaripate, în cele laterale
1683, Bucureşti, A postol — p.
29. Frontispiciu fitom orf care încadreazâ titlul, cu un cartuş central, în care este reprezentat chipul
Fecioarei şi flori de albâstrea dispuse simetric
1683, Bucureşti, A p o s to l— p.
30. Frontispiciu fitom orf cu flori de bujor şi caprifoi
1683, Bucureşti, A postol — p.
31. Frontispiciu cu mascheron central, din gura câruia se ivesc lujeri care se terminâ cu flori de bujor,
flori compozite, floarea-soarelui şi rodii în secţiune
1688, Bucureşti, B iblia — p.
32. Frontispiciu îngust pe motivul pomului vieţii, cu şase inflorescenţe de floarea-soarelui
1688, Bucureşti, B iblia — p.
33. Frontispiciu fitomorf—floarea-soarelui —cu reprezentarea lui lisus Emanuel în medalion rotund central
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ
1697, Snagov, Evanghelie, Antim — p. 83
A R T A CĂRŢII 34. Frontispiciu flori de bu[or şi cu medalion rotund în centru reprezentând învierea
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ — p.
35. Frontispiciu fitom orf cu reprezentarea lui lisus Arhiereu, în medalion rotund central, încadrat de
Sfânta Fecioarâ (stânga) şî Sfântul loan (dreapta), pe calicii de floare
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ
1698, Buzâu, M in e i— p.
36. Frontispiciu fitom orf pe motivul pomului vieţii cu ananas şî flori de acant
1643, laşi, C azania lu i Vasile Lupu
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
37. Frontispiciu fitom orf pe motivul pomului vieţii, cu semipalmete voluptoase
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ (C azaniej
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ (Pravila) — p.
38. Frontispiciu fitom orf pe motivul pomului vieţii, cu semipalmete voluptoase
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ (C azanie}
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ (Pravila) — p.
39. Frontispiciu fitom orf pe motivul pomului vieţii, cu trei fructe de ananas
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
40. Frontispiciu fitom orf pe motivul pomului vieţii, cu volute vegetale dispuse în oglindă. în afara
câmpului dreptunghiular al frontispiciului, în partea superioara, console şi un mascheron
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
41. Frontispiciu fitom orf pe motivul vasului cu flori (râsturnat) cu p u ttişi mascheron în afara cadrului
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
42. Frontispiciu fitom orf cu medalion central, în care este reprezentat lisus binecuvântând şi capete
înaripate de o parte şî de alta a medalionului
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, iaşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
43. Frontispiciu fitomorf cu medalion central, în care este reprezentat lisus binecuvântând, între lujeri
cu flori de ciulin, de albâstrea sau compozite
84 1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
 1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p. LISTA ILUSTRAŢIILOR

44. Frontispiciu fitom orf cu medalion central, în care este reprezentat Sfântul Mucenic Dimitrie, între
lujeri cu flori compozite
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
45. Frontispiciu fitom orf cu medalion central, în care este reprezentat Sfântul Nicolae, încadrat de
lisus şi Sfânta Fecioarâ aşezaţi în corole de floare
1643, iaşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
46. Frontispiciu fitomorf cu medalion central, în care este reprezentat un arhanghel. Lateral, simetric,
fructe de ananas
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
47. Frontispiciu fitomorf în care lujerii descriu meandre în opturi, între care este amplasat un arhanghel
1643, iaşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
48. Frontispiciu Soborul M aicii Domnului
1643, laşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ
1646, iaşi, Carte rom âneascâ de învâţâturâ — p.
49. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu bujor în afara spaţiului dreptunghiular, în partea
superioara
1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
50. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii cu doi ananaşi simetrici şi frunze în torsadâ deasupra
1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
51. Frontispiciu fitomorf, vas cu flori
1648, Bâlgrad, N o u l Testament — p.
52. Frontispiciu fitom orf cu medalion oval în care este reprezentatâ scena învierii
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri
1679, laşi, Liturghie— p.
53. Frontispiciu fitom orf cu medalion oval în care este reprezentatâ scena C ina de la M a n vri
1673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri 85
A R T A CĂRŢII 1679, laşi, Dosoftei, Liturghie
1 6 8 2 -1 6 8 6 , laşi, Dosoftei, Viaţa s fin ţilo r— p.
54. Frontispiciu cu trei medalioane rotunde în care sunt reprezentaţi: lisus, central, Fecioara M aria,
stânga, Sfântul loan, dreapta
1673, Uniev, A catistul N âscâtoarei de Dumnezeu — p.
55. Frontispiciu încadrabil într-o piramida, cu un scut central în care este reprezentat un Deisis şi,
lateral, stânga, Regele David, dreapta, un rege care poartâ chivotul
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
56. Frontispiciu reprezentând scena înecarea oştilor faraonului în M a re a Roşie
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ
1682, laşi, Viaţa sfin ţilo r — p.
57. Frontispiciu fitom orf cu medalion central în care este reprezentat lisus, Sfânta Fecioarâ şi Sfântul
loan, pe calicii de floare, lateral
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
58. Frontispiciu fitom orf cu medalion central în care este reprezentat Moise pe munte cu tablele
legii
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
59. Frontispiciu care încadreazâ textul cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi lisus, central,
Sfânta Fecioarâ, stânga, Sfântul loan, dreapta
1681, laşi, M o litve nic de-nţeles — p.
60. Frontispiciu triptic cu scenâ care ilustreazâ versetul „M ărie, bucurâ-te, a tuturor bucurie"
1682, laşi, Viaţa sfin ţilo r — p.
61. Frontispiciu fitom orf vas cu flori de floarea-soarelui şi flori de acant
1647, Snagov, Evanghelie — p.
62. Frontispiciu cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi lisus, Sfânta Fecioara şi Sfântul loan,
în cununi de spice
1647, Snagov, Evanghelie — p.
63. Frontispiciu fitom orf cu rozete şi medalion central în care este reprezentat lisus
1699, Bâlgrad, C hiriacodrom ion — p.
64. Frontispiciu cu flori compozite şi medalion rotund central în care este reprezentat lisus, încadrat
de cartuşe pâtrate în care sunt reprezentaţi losif şi Sfântul llie
86 1700, Buzâu, T rio d — p.
65. Frontispiciu cu flori de acant şi albâstrea şi medalion rotund oval, central, în care este reprezentatâ LISTA ILUSTRAŢIILOR

Cina cea de taina

1700, Buzâu, T rio d — p.
66. Frontispiciu cu flori de acant şi albâstrea şi medalion rotund oval, central, în care este reprezentatâ
Răstignirea
1700, Buzâu, T rio d — p.
67. Frontispiciu cu flori de floarea-soarelui şi medalion rotund oval, central, în care este reprezentatâ
Plângerea lu i lisus
1700, Buzâu, T riod — p.
68. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite negre pe fond alb
1700, Buzâu, O ctoih - p.
69. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori şi fructe de ananas
1700, Buzâu, O ctoih - p.
70. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite (bujori)
1700, Buzâu, O ctoih - p.

VIN IETE
1. Vinietâ realizata din douâ benzi alâturate: o împletitura de antrelacuri susţine o banda decorativa
cu pâsâri afrontate
1545, Târgovişte, M olitve nic — p.
2. Vinietâ cu elemente fitomorfe datatâ 1528 — cu anul sâpat în câmpul decorului
1579, Bâlgrad, E vangheliar — p.
3. 1588, Braşov, Liturghier — p .
4. 1641, Bâlgrad, Evanghelie de învâţâturâ — p.
5. Vinietâ fitom orfâ cu lujeri terminaţi în fructe de ananas mici
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1644, Dealu, Evanghelia învâţâtoare
1649, Târgovişte, Triod-Penticostar
1651, Târgovişte, M ystirio
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii
1652, Târgovişte, Târnosanie— p. 87
A R T A CĂRŢI! 6. Vinietâ fitomorfâ cu rodie dispusa central şi lujeri intersectaţi
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1644, Dealu, Evanghelia învâţâtoare — p,
7. Vinietâ fitomorfâ cu semicercuri înlănţuite
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1644, Dealu, Evanghelia învâţâtoare — p.
8. Vinietâ fitomorfâ cu elemente zoom orfe — lei afrontaţi — şi mascheron central
1643, Câmpulung, A ntologhion — p,
9. Vinietâ fitomofrâ cu lumânare dispusâ central, frunze zimţate şî fruct de mâceş
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
10. Vinietâ fitomorfâ cu ananas dispus central şî volute din semipalmete
1643, Câmpulung, A ntologhion — p.
11. Fitomofrâ cu baghetâ longitudinala în jurul câreia se râsucesc frunze lanceolate
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
12. Vinietâ fitomorfâ cu frunze de salcie şi steluţe
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
13. Vinietâ fitomofrâ cu cap înaripat, central, mare
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
14. Vinietâ fitomorfâ îngusta cu cap înaripat central (mic — aripi lungi)
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
15. Vinietâ fitomorfâ îngustâ cu desen alb pe fond negru: floare de mâceş, central, flori de lalea
şi steluţe
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
16. Vinietâ fitomorfâ îngustâ cu desen alb pe fond negru: frunze de salcie şi flori de mâceş
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
88 1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
17. Vinietâ fitomofrâ cu floare de acant, central, şi semipalmete LISTA ILUSTRAŢIILOR

1643, laşi, C azania lu i Varlaam

1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
18. Vinietâ antichizantâ cu cap înaripat, central, profile arhitecturale şi semipalmete
1643, laşi, C azania lu i Varlaam
1646, laşi, Pravila lu i Vasile Lupu — p.
19. Vinietâ fitomofrâ cu flori stilizate amplasate în romburi
1643, laşi, C azania lu i Varlaam - p.
20. Vinietâ fitomorfâ pe motivul pomului vieţii: din trunchiul central pornesc frunze cârnoase care
umplu spaţiul vinietei cu meandrele lor
1648, Bâlgrad, N o u l Testament - p.
21. Vinietâ fitom orfâ cu torsadâ centralâ din care se desprind semipalmete bogate
1642, Dealu, Evanghelia învâţâtoare
1649, Câmpulung, Triod-Penticostar
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
22. Vinietâ fitomorfâ cu floare de albâstrea dispusa central şi lujeri cu spic de grâu, steluţe etc.
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
23. Vinietâ îngustâ cu desen alb pe fond negru reprezentând douâ capete înaripate
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
24. Vinietâ fitomorfâ cu coroanâ dispusâ central
1678, Bucureşti, C heia înţelesului— p.
25. Vinietâ fitomorfâ cu chipul lui lisus în centru în cartuş oval alungit orizontal
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
26. Vinietâ fitomorfâ cu cartuş oval în care este reprezentat Arhanghelul M ihail
1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
27. Vinietâ cu desen alb pe fond negru pe motivul vasului cu flori
1688, Bucureşti, B iblia — p.
28. Vinietâ fitomorfâ pe motivul vasului cu flori de bujor şi acant
1688, Bucureşti, B iblia
1696, Snagov, O râ nd u ia la slujbei S finţilor Im pâraţi Constantin şi Elena — p.
29. Vinietâ fitomorfâ încadrabilâ în piramidâ, cu floare de acant, central, şi semipalmete
1700, Buzâu, T rio d — p. 89
 V IN IE T E F IN A L E
A R T A C Ă R ŢII

1. Cununa cu stema Tarii Româneşti

t r

1574, Braşov, Octoih

1577, Braşov, Psaltire — p,
2. Coroanâ cu copac
1581, Braşov, Evanghelia învâţâtoare — p.
3. Mascheron încoronat din gura câruia curg lujeri cu flori de lalea
1643, laşi, C azania lui Varlaam — p.
4. Cap de îngeri cu mâtânii la gât
1643, laşi, Cazania lui Varlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu — p,
5. Compoziţie din antrelacuri şi elemente fitomorfe
1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
6 . Cap înaripat pe pat de semipalmete
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii— p.
7. Cap înaripat cu ghirlanda de fructe
1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii— p.
8 . Compoziţie cu sirene
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri
1679, laşi, Liturghie
1681, laşi, M olitvenic — p.
9. Cap înaripat cu aripile încrucişate deasupra şî semipalmete
1681, laşi, M olitvenic — p.
10. M ic fleuron din antrelacuri şi semipalmete
1681, laşi, M olitvenic — p.
11. Ornament final
1688, Bucureşti, Biblia — p.
12. Ornament final
1688, Bucureşti, Biblia — p.
13. Ornament final

90
1688, Bucureşti, Biblia — p.
14. Compoziţie antichizantâ cu vas şi mascheron LISTA ILUSTRAŢIILOR

1694, Bucureşti, Psaltire — p.

15. Compoziţie complexa cu cap înaripat, mascheron, console şi elemente fitomorfe: frunze de viţa,
struguri şi pere, cu iniţialele M.E.
1700, Buzâu, O ctoih
1700, Buzâu, T riod — p.

LETRINE
1. A. 1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
2. A. 1643, laşi, C azanie — p.
3. A. 1643, laşi, C a za n ie — p.
4. A. 1643, laşi, C a za n ie — p.
5. B. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
6. B. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
7. B. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
8. B. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
9. B. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
10. B. 1637, Govora, Psaltire — p.
11. B. 1646, laşi, Pravila — p.
12. B. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
13. B. 1680, laşi, Psaltire - p.
14. B. 1680, laşi, Psaltire - p.
15. D. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
16. D. 1550, Târgovişte, Triod-Penticostar — p.
17. D. 1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
18. D. 1643, laşi, C azanie — p.
19. E. 1642, Govora, Evanghelie
1348, Bâlgrad, N o u l Testament — p.
20. D. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
21. E. 1508, Târgovişte, Liturghier— p.
22. E. 1643, laşi, C azanie — p. 91
A R T A C Ă R Ţ II 23. F. 1700, Buzâu, T riod— p.
24. G. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
25. G. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
26. G. 1550, Târgovişte, Triod-Penticostar— p.
27. G. 1635, Câmpulung, M o litv e n ic — p.
28. G. 1635, Câmpulung, M olitvenic — p.
29. G. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
30. G. 1700, Buzâu, T rio d — p.
31. H. 1637, Govora, Psaltire — p.
32. H. 1646, laşi, Pravila — p.
33. I. 1508, Târgovişte, Liturghier— p.
3 4 . 1. 1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
35. I. 1651, Bâlgrad, P saltire— p.
36. K. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
37. K. 1651, Bâlgrad, Psaltire — p.
38. K. 1682, laşi, Viaţa sfinţilor — p.
39. L. 1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
4 0. M . 1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
41. M . 1646, laşi, Pravila — p.
42. M. 1648, Bâlgrad, N o u l Testament— p.
4 3. M . 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
4 4 . N. 1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
4 5. N. 1700, Buzău, T riod— p.
4 6. O. 1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare — p.
47. P. 1550, Târgovişte, Triod-penticostar— p.
4 8. P. 1648, Bălgrad, N o u l Testament— p.
4 9. P. 1649, Târgovişte, Triod-penticostar — p.
5 0. P. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
51. P. 1688, Bucureşti, B iblia — p.
5 2. R. 1550, Târgovişte, Triod-penticostar— p.
92 53. R. 1637, Govora, Psaltire — p.
54. S. 1508, Târgovişte, L itu rg h ie r- p. LISTA ILUSTRAŢIILOR

55. S. 1637, Govora, Psaltire — p.

56. Ş. 1652, Târgovişte, îndreptarea le g ii — p.
57. T. 1508, Târgovişte, Liturghier— p.
58. T. 1508, Târgovişte, Liturghier— p.
59. T. 1550, Târgovişte, Triod-penticostar — p.
60. T. 1635, Câmpulung, M o litv e n ic — p.
61. T. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
62. T. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
63. T. 1681, laşi, M olitvenic — p.
64. U. 1508, Târgovişte, Liturghier — p.
65. V. 1550, Târgovişte, Triod-penticostar — p.
66. V. 1646, Dealu, Liturghie — p.
67. V. 1680, laşi, Psaltirea slavo-rom ânâ — p.
68. Z. 1646, laşi, Pravila - p.
69. Z. 1646, laşi, Pravila - p.
70. la. 1649, Bâlgrad, C hiriacodrom ion
1700, Buzâu, T riod — p.
71. la. Buzâu, 1700, T riod— p.
72. în. 1651, Bâlgrad, Psaltire — p.
73 In. 1683, laşi, Parim iile preste an — p.
74. în. 1693, Bucureşti, Evanghelia greco-rom ânâ — p.
75. Ci. 1635, Câmpulung, M o litv e n ic — p.
76. Ci. 1643, laşi, Cazanie — p.
77. Ci. 1680, Psaltirea slavo-rom ânâ - p.

93
GRAVURI DE TITLU
I. Poarta că rţii cu blazonul lui Lukas H irsche r
15 8 1, Braşov, Evanghelia învăţătoare 97
 K A P T t'fe C lK t
M * n « r ^ « G 4 M * M n f f o i^ A W

7 m u A £ tA K *H h

AW ; K V fv O A u ih
31 ~-r ^ ^ ^ v T
T T ilft J U E C A filH f A f \ P * C sn ^ p :
i jljf C T f $ A * /M H J O ;
f * ' ^ f
f iJ V it m iţ * * * j i u # j i j o n V :

a ° h \ A * t- tH r î: r° * * *
> ^ 4 ^ f *

f â * X t * Âr* * < '•*’ m K r m jH m '*

I r K frifim ijf .

j^ - X A - i- r , 3 f h,j.

H . U j l f )■ £ 4 ^V «
^ ^ f) A* -
4 ) f « • 4 S M 4 iX r t O f h jS U *

?■..* " * *» ? " 4# * tS S O * © S 3 l

2. Poarta c ă rţii cu arhangheli

1640, G ovora, Pravila
1546, Dealu, Liturghier
1650,Târgovişte, Pogribania preoţilor
16 5 1,Târgovişte, Mystirio
98 1652,Târgovişte, Târnosanie
 « iâ fs P ; ‘ > i > ! ^ V M ţ : > tsii -3 R
^.'i '"' ••*>"
£ **« ** im t , g ţţ :{,# p -^1 *x *” «" M g
i r ;& ^ c..*< *. , * I î | | v ţtf * < * £ & : f : ; S l p
•î* , " ■• ^ ' ‘ " •,'\\ £\ . •*•£"! ;i^- " "••; *■!'!-: ;

* & * iii
i ’y ,* ^ ?\! ft t m ■fe t..I şua-K | | i > -ip.: 1 " v ™

M$ ii î t t î i i ^ K ’r ^ { n A '- S f * - 'I

t 1 1 r iu p i f * r * vk Ţ f i liim

^ M i$ m u u k r ^ M m ^

a §4 m t r * - 0^ f* ^* v * 4
o*
J v n fu if

■ ■'
u :fi < l t v * !- * * u m -^ s  -, 3 « : # l .

' • • • ..S.yiP.. ; ■". # : k ' . .

"■ "‘ - ■ j # •
j *« A •* ..
y% t^ / lW U ^ 4

M - r
* vs:
,:■ '# ^ : ;,: '/■■ ■
x: * •• *'
.1 \ ; j i- ’. t f V £ ’ & !# $ •:.. 'ih * $ * * ;'
•I $ ^ ' v .;•• ^ ;• !p *
.■ ’ • !' !>' :••;•• V ” ’ vr!f|ţ%j
vi- $ ; J '*; ■''• ■'/ i/ţ jjş ■#:■_; *â» -v; " ÎS;

¥ 'g "V ■»' "? -f 1- ŞjS •<■: =*• =;* ¥ & ’Ş? ' ^ * § p i -

~xy. '‘
.: ["Ai ■* 'r^v-cTfi^rofe'^kfeV,

3.T itlu încadrat cu ornam ente tipografice şi fro ntispiciu gravat

1642, G ovora, Evanghelia învăţătoare 99
 tf f ? z m n m u
l ■ %. x^. v.„ v «*■■***■ ': :^.;':i]
* *m i
Ş.| « c ^ iiT «rn
•y) £i- .. y>* *\ / ■*«£ *•?■* SC**" ■'■•

ii ?: ••• • v »•*•€*' <-*f »«H. **»:*#« • \

!J M i o 9 *, '** A >*(*#• 1
î ! * t » r « r f* itiy ^ f« f 4 H jr r ii m * T jf j- ; j
f ;f « f v:'s>*ifc* iţ iiţ» '£<<'**(**/ m â & * 4 1

k f11-t*,i i * ă ,} rSasii» * «r*■a t w w , '

c* iu ţ ii* - h h h t a r* »

4. Poarta cărţii cu m otivul pom ului vieţii, Deisis, sfinţi şi mascheron

10 0
1643, Câmpulung, Antologhion
 W m
I; \zX&£&$S I
i H n # |f|§ |fc |j^ :^ ,
-. ;\- ■ ■'*. ' '*•*!' ■ *>■.'' •?;•":.■■r • ;!~!!' ■r iâ
« i-rn ^ i ?,$*! !=*:« i:vriş sf ' m . m ::-V
&,
£ :*■ % $ * « în fş r'v• t%f:
■ĂM
4 % f t i CJCK.% ţ
■■r 1
f,m<( vr^%
i\ . y£-

A « ? 'i / ^ , V T € C K Î j P s* * * < * * * !
•:;:
I
? § | v%
:- ":s€£& 1 :

^ IsU ^

T iW I 'lp iV * . J K V 0
■’ xt 1',:'
i
j* . u « a k 6 u m m § â

i M * f'
'if T ..r ^
i;|IA t|( 4 * fe

Uu .'f:{ «> .• A T

*■?■# . .
\ § .m *
fA H
V . i â £ ft A A
^ -# t £ ^ V 4 ‘

5.T itlu încadrat cu ornam ente tipografice şi frontispiciu gravat

1644, Dealu, Evanghelia învăţătoare IO!
6. Poarta cărţii: Deisis şi medalioane cu
1649,Târgovişte, Triod-Penticostar
 m

ii

I r «fT, ” ’*® f
FA| ţ i t f Ş f * * ststi&ig’t T'#4l'
ri/ia^fc’ («w M funiuiM ,
d^ j f ^ } r5T r
r A S^ <4^ C u*m *>■»« .ş C"
■ 41 * ţ :. *•* ' Q|i
mişţ rt *!■' ^ ţţ ş *p

. yţM’t 4KTv^tBr«*4^Cî ^
JU « V /{iM i*ff» R 4 «» fT «*o i,V .f|.« . HwfOAif* {L __
|Gt> ' I»-*. ; t r
6 < w * u r u }Ă * * c ti* w I fo tA jv . IN I
u m m
A tiiiĂ M rr mu ro M H r t * m t n ^ f *u« ^ i s n ^
ţ ^ r o T f li. * £ n itA K / *. I u i fîo««RX. t,i Ktfw *
$ £ i i î/SSt fifn f Rv' j | |
ţp K * JM ţT V n ffftî fo îT j^ n f "
«*sM îw « a,|J* « .-« i-,
S S i : 3A m r i % * W c * A£ * ^ Kv C Ţ £ 4 > 4 *£ jp

; , 4! !r ,‘i n .u*?
fir u i;
«.J
I « , Ţ y - ^ r jl^ i* iir ^ / î | Mf*Ş
:«•!* x*« |f ^og» f y
iS i f r f: ^£ ţÎ (N
î N'ifjN
Î $ J£&nZ )i% \ g H(
&%&$,*%■ g fg <Â,y / ţ c .j-xisi, <. |jo m

7. Poarta cărţii cu medalioane cu sfinţi şi stema Ţării Româneşti

1652,Târgovişte, îndreptarea legii 103
 K / f f 1 5 f O M 2 fi t O ^ K 2 ■

ie f t f f ^ f 411® O f H A J f l M H H Y f

A n ^ T t a iH .
7 ' sj /
M A fiH « f a s i f f i m n k & v q â
A / / -- /
rm r o rr X M / U . hAtHAU
/ ./* ^ /
f i o n a o ^ a t U H ^ Q h d u ri . ^

A \O ^ O fiN ftfftt

T S f H r ' â M & ' t H T J K , A H /f

* /> ^ 1
ahsa n fM ffft

4 lfi4 /A 4 7 A 1 ^

T ţo n o A ifr £ ^ fc y i|M M o ^ o

M H . v ţ V T H f lA f # î ^ o n î IC # ^

E T / i f t f .-Ţ. f t ^ , \ l \ ff K A A r t ^ A ? ^ 7 t7 \7 W A I

âm

8. Poarta cărţii cu coloane

10 4 I643, laşi, Carte românească de învăţătură - Cazania lui Varlaam
 fcSS

i j ?z \ \ ^

^ « A f i i ^ 'i T S ^ i j t f m n r i t
| f l ^ T t 4 i£lH A A n ţ A t i M t / C î r s ^ ţ T f -

| (jpttf • U W aA ?âr5C|H M Âf H ‘

|K & « m O i« f * ^ r $ A T * i i f v n y M j H

$£m § ■
jţ f fi O' .M.4f$* *&£*£

’ t u t i AOK^/Ifc u * r *
'tr* ■ * / * f
t t f f K r X ţ H V .'tM .V fH V t
C *Q t a t â n i. n p ^ K f a f 0 M t H t k t ( X ,.
Z Q & t t A f M h 6M H T F O n O J i i r i M t
J U y tf* M «/<a»(i<i

i, >ţv T v 'n in m JUm^Ts*. A M » n * fr- » f« 4

- t* ’! s L •* ■?;** -
4 T jm U i MH A m u iii. &HA

9. Poarta cărţii cu bordură casetatâ şi sfinţi

1643, laşi, Carte românească de învăţătură —Cazania lui Varlaam 105
10. Poarta cărţii cu bordură casetată, sfinţi şi stemă
1644, laşi, Şeapte taine
 .ItJUrifA&HAtAt^[\%l
' r y t i UtH'VAAAÂrt .
*HiA , Uin «Y'FOAT/R ItftTo/AAA

IfJH U ( o A f i0 B ( H s

r^ H rrr^ H T^?,^ ms^ t a

4 * ^ ,1 » M f4 Jj.4£«$Wfc , fffMHME4

M<T4 A M îf!/îv t’r « ^ , j

I I . Poarta cărţii cu coloane cu ornam ent din semipalmete, Sfânta Treime, sfinţi şi cap înaripat
1646, laşi, Carte româneascâ de învăţătură — Pravila lui Vasile Lupu 107
 a

iqi^
WH^iiiih iu...im
,
iK fr& y ic
J ^ s ite tK A 4 H < r o /r i( *

X lC / w t f fT X H W H n % \H

rrx . , kb

mXat* ootif^Ve ,t«K

^ A U t ;k «roiţ* WediA

*)$ H A s it f k s A T f« r f

H 6 n v * n rH n « T ^ M O

« H *r4 A iM T jonOvt'

12. Poarta că rţii cu b o rdu ră casetată cu sfinţi şi scene din pătim irea lui lisus
108 1679, laşi, Liturghie
 fljp M H M f H f f fr» | f n t

h ^ a V w w a iw V a V m >ţvmpV J o X c

t W A lX l< * ^ O fH 0 J ,A
.** f ,l‘ *■• , , ca* ^ ^
*1PUA aY« ^ â rx V *jp*M M *

UJW V k ^ R H I « (f^ fţO ^ V lU A H IA

* « * Tî^»ns4«
- r *w> » , .* . ,
j n * • /îvm « rw flfttjA

f V " f ljî jiA i» n rs^Hm ^ i n o r r n f ^ 4 f f ‘

n Tr *A4 *****
'f " ţ W A K H H A T l M ? *
' »*'' ' * * t j c?
x# f i i w m * n f m ^ T i a j j a a m c u e ia *
*»■>/ *» *• V #s /
fK A * * * * * * * *
r-» •'T*
JT' ^'*?' r»
' ah 03 4 Ba.

JT e^S 1

’ c rc p /iK /K i

13. Poarta cărţii cu bordură casetată cu sfinţi şi scene din pătim irea lui lisus
1683, laşi, Parimiile preste an 109
 fWÎJIMaSHjtf Aţei
ojfMnruVh n | )i? JL<«anj
m rtn rţfiim * /ţ, «m i !
%x.a4ai Mrif'ihfKAA* [J.p*£-*y
/Vl« « jfflT ^ A iM /ţ, TTlp/-< | Hr j[C

{ . k Vm h

a a A 6 ^ J i^ lX ifif* *<>
ifCtfn hW«ffnS« M n f i n ( 4 A t
a in KVn^oXtfciJ^fi'f A ( M f t ţ n t t
<* ° V
HOffTrp* 1 O r o ^ f H iM rt/n j o n o
* -■*» „ . , - 'Ş'
Atiini* A/nun*
i - 4 ■■»

14. Poarta cărţii cu m otivul pomului vieţii - viţa de vie - , Deisis, sfinţi şi scene (David şi Goliat)
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
 •i W

S ’. f

r*'

as, , . , . '^ Z ^ V 1* * A f «
} M i$ r * t y k/K f/UTÎVfKAA Al r*pYlî g
n o r aV i « * n‘i>
*Y«« n o t m f t A iH r n * © - |B _ ^ ^ ^

W t tfne/.flm tf f A ^ s m , a m /in /W n -H
^ * ua Q n rn i U^Mm/fonoAcH a a *
— c* i *■* A» * . ✓. .-’
« S A * w ro t Ai h m J^pn^, •
^ J'W r» ,»
AA I f*
ah‘
•/it:

:M ~~7&zsr?ssr

15. Poarta cărţii cu motivul pomului vieţii —viţa de vie - , Deisis, sfinţi şi scene (David şi Goliat)
1681, laşi, Molitvenic de-nţeles
 *3
>3

UJH n £ T l A Y ^ / K « M L M A W J l
ypţ ' ^ k m H Ţ rw ri? H » rc . '
s*m » flpf^îtoiwumV/tfK ^.mţV J.C %p

^3 J ^ S lU jjO fftO J ,* *
* 3 ****** r f i^ w lţîlf (j/IŞm i U ţo A ^ M U C tu ii tyrt^MtHrN $ j $ l
oofV«iţ* U ^î*r**» {|]« e*l
*£ > *!<*<i#MÎffl Monfm»*
ii" ^ ^ /ir * -»^ ^
^Ţj «ţitfn j_Of04 .<« lUpfifn^on&jnîm^t Q*i*s<ii
^ ^ m H n jţH m j* ^ n m p n o «H m ^ * n i t , ** K *ff r> ^
Tcitffto? <lywmofiiinf 41a* nnţMWlM* «SmfV x T

^ f w jlK H M t * g ţ

Sq

/f aX m ’ih *
e«
8H
•3 vSH1 m4 4 ^,ÎT°/fifH4 « 3 -»A«H
£3 £4
^3 ^ * 4 4 ttH p fA J m Îm ^ h OIH e*
& HO f»r#^ Te r o 8*
^v r j A' <
« k ttr j«rjfn
n *# •: 8$

s ^ ^ s s $ © s s 3 $$s£(>«
l6.Titiu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispicii gravate: Sfânta Troiţă şi înecarea oştilor faraonului
112 1682, laşi, Viaţa sfinţilor
 ţHk ntnumoMxtiţ
2/imNf - -Fi
SMffli <Vţ/rt<î1MK»*<a
pt bkhk rp»**\ jwh “
nu fH ' »' /»UI*«nu ■ fi> ? S

\wSflM?
W\s.x-l

‘J jfiS/Kf /ruiKniFK-
f n K*nA««i>4*t!!<*
fJy fţ-<t UM<*n«r
M, £H« •^i’M'ivo Jth «i'AtnT..it- tvv
UI»kiwmx wiiti^n'.tUe. tuf (aţo
ţipntf.KAi- r,t
tnftţkHVA'Kff’if

17. Gravură de titlu reprezentând o cheie în com poziţie arhitecturală

1678, Bucureşti, Cheia înţelesului
 C f iH T d I H ^ U H 3 T . H C K f l

i'.<fi' kh TCHMu'rr. ju n ţi ta ft t
Afcj<M4 ( jl'liQi'lV gV/lH „ AuV'm* ^<T'i£ ,u l
"ŢvnifK T i »
^taoflntfA * a?H k^toTt.?. KtAT'imA» n ţ'i
, UJH «IN
COCAÎA^TWrt^TPAT^ q*^ fHAnftTIK* J
JcoJU P fB riN ; K: fiofsjT, h n -iţA ^ A X
dino* H jjit 'in 'i^ K\^% ijJ-iîÂ'
# ljt- f fioift'o'. ^ ^ ^
«!H -t.lIf/TniţfT np,A'ÎCM/ ,
■«HtVÎi fiW irtftr;;» k m -fH H . |
jţm$2ffl(KjKl np'f Q&nt\'<r'iA% |
©fc’ uD^OC î 1^/lfW ?o i 'r/*
- , f i u ”1 ^ f
jJţjPTfOltCiwf EVlO ''W AW ţt* !
X y n ijîH ^ ff .
fa An'ixz jhaa fm tn/A A^Mim , I

18. Poarta cărţii cu motivul pomului vieţii - viţa de vie - , Deisis, sfinţi şi scene
(Adormirea Maicii Domnului)
1682, Bucureşti, Evanghelie
 paiiiaiiailliUiLiij i w '«.iMiţimii-Mţumni.« ■ m w
v\’
m m m m inn /îţŞJr}-® <ft3- fe£

19. Poarta cărţii şi compoziţie arhitecturală cu lisus Pantocrator, Sfinţii Petru şi Pavel
şi scena Adormirii Maicii Domnului, semnată cu iniţialele D.G. (Damaschin Gherbest)
1683, Bucureşti, Apostol
 OHKFfiWM i,e i$ p
np
AA M w tţfî . 0ko4^
Q K Ş t i* r $ f H A $ c 4 > W € * K t f

fIo f§ K 4 , U1H ^ M M t t A f i

R ta p ie n cam »

IlM 4 > H M H X 0> *

K p ^ 'r t d b • *■

( is fH T ^ . ^ in n o r fA ^ 5

H O /W , /tî1 tT A T € ^ tl> -

uctt i u ^ c L ; ! -

20. Frontispiciu cu bordură cu Sfinţii Petru şi Pavel, Sfânta Troiţă şi Adormirea Maicii Domnului
1683, Sas-Sebeş, Sicriul de aur
 C *Î H„ 1 T * i
u;«
L’B A N r B ' A l B
S2'W»wCa ^ X. g^KK'5r«'Z LUH
& îtÎU (1, “ ,' ^
>f ‘rT?r,>>1 4*K^rtrs Kmm •j.mp.*
C^<aX/jr7»C ., £ i(n £ Ş (w *Sîr»Mf * cui r?‘
A{ f /‘A’Uljţc'* 'rCwOV l»in* in
w>> AV^tCaia <ttif^*m’Z . KV^4rî‘i'*'<*i77((S^4»,
^dT^Tf^C ut*faA* ST$7*** I*^ U it
ajă&KvTH £ w-ft^ovo* «ra^uc ttf«> *«7«u,m tf*i? p uniuni
x p ^ A a ^ \ a i y *\j$ji xu£/t l*ot«^ya ^V«i»p<* â m m ?i» ,
<j - " r ^ ( /»,
J C Q N I T A N T I ’N o V ,CJ<, K0GT^i.HHI> *îf ■***?•»
fi1t<lTaf<ipviot. Potffofa. jW ftf0 SJIBS^ « TTSflfM? tOHHialVn^,
Ji t îr >f»
ÎT r mi ^ !<*■(, ? tnţn<* fii&vyit *nf JS4t?M»*fnp!A4
iffjo jlîji» » JfStvţ» iţeX tfM jf,
fîtSâ y»v7o£ î «ax* •?Gp3o<To{;t3l{
3r■®«4<ifp<cmni fL^tnaSivt xue? nj^rf^^tjHoy» A^arr^n»^ #«/
e 'E O A D s r o v , eeoA^cis

ÎJI h tlis’
monr»j7 «^tînta
#s* iti* ii >m Yi , 4 t f r r i « « liţiM ,

21. Poarta cărţii cu trei coloane brâncoveneşti, lisus Pantocrator, evangheliştii

şi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
 $% & &
C < t > H T il l l i H l M n e a e r a O K ^
im
$

e i i U M O i l I G
* s
iS 5 K V io A flf'f ii^ M H n X r ^ i(H * m jh

5 «T&Kh X«VVU « (IIH COC/ttjlVtlTOfM

tyifd f Ic 5 m m z
tSHfâ », / r p ^ m
n ^ T ^ î i ^ l != i & : U O fiC -
■*
U l n lit f n o f X f M n V p ' n T o f f M * n ^ R O f - u & i 'f w

ntfTt C<f>fU lH T$ K v O t O t a V l M H ffO /lO A K T i

1 M r '* / p*? /
L^pH U M A M f lţlr t « JUH
5»«5 » K Î
n -U H ffu w fi :
«a® 2 ® ® s
d ^ a / w p 'ţ T v f l T p H 'T ’î U1H ^ Î O f  W t H SjŞjj®
v n i AUH JîV M SA T i KtSOHrUjl . f '

vr> hi.î.MC'1 Mff t '->.'{ tu s i,

8?KS
#-* /
A^> Ztth'jl A I1J cn(M U A i i t i l i , jA P S - d»
‘ “ la©!
S 3 ® 3

j S ,f C /Vtf f H 1 - f T p tf p f M O f M J H

22.Titlu încadrat cu ornam ente tipografice şi frontispicii gravate:

Deisis şi frontispiciu fito m o rf pe m otivul vasului cu flo ri
1697, Snagov, Evanghelie
 M h ii eio « '* QO
❖
A I h I a SS flO&Mfcfie-
4 ♦
i | ( ak # m /fT » r * » c * ^ Ţ im p H ’r »k V Ţ « riMK^A>u;« a & j
E
n ÂfUMl'hAf, U1M
jt IHIIOp^HKA * Ulfî WQAiT'i K IA vtfttA A *
o&tec
O ^ fc ftfG
J l/ i a V aw jma ’T ^ a ^ m J [C 5 M « tî f u : Q £)
♦ *
?? ^!»
♦ K 6 HatSHTl1lU K â c *t r 4»
O t5 £ p ,£ £ 0 jtl - G 3 tt
SiStea
,

(Q l t A I ^ M T O / » A’TOAtT'S I | A f 4 f S M I f t l f K Î .

E$HS?G
QO «*T ^n O /«T * 4 frtH A * ATOAn*» I fA fA > : Q £)
♦ . , @^<55AOQ.ÎO..s. , ,, *
jy fjH fA » n *m iifr tT t 4 C 4 > H T A g n K n Y « A f ‘M E V 3 Î 3 . ♦
fitf-u t f A A 3 MA*ip^ a<?mm : ^ c s . ' OO

^ « V iu e n ÎK o n ^ s K ^ Y ^ r i , -♦
f* *
w y ” 1' * ir tH A i w n conriw
s X^&fct . C zO
a s tm

23.Tltlu încadrat cu ornamente tipografice şi frontispicii gravate: Deisis

1698, Buzău, Minei
 ;i3 iw i

O C M O riiC H H K f/U
if t Âniwi ir«nţ?MT;
JJopxW/ > tun ToarV ki.Ît V»
11(4 ,1^/HHfl4T^5^rt 1CJMrlt j T

âoi i o4 I «
rjTfonoAÎT4>r«n/ aT oati q*/* , rv
0 § © * o e j g .
m * r*tf Vrtn’iffi /ţ, c $ i\r* giiffiu’i jma £X
* tfA A Ş n A n fi v iftw n ; * 30 /»

24. Poarta cărţii cu coloane cu ornament fitom orf (viţă de vie), Sfinţii împăraţi Constantin
şi Elena şi stema lui Constantin Brâncoveanu
120 1700, Buzău, Octoih
 wjâ îm iz M
rf nncTp? 4n-ndgg<ti

C-HFRCMC 4 *f£ 4K#Vli ^ r * ( i <A% VHnifHTl • Jţfrtt ^•TPHRPit

JJOfftlK* , tUHTOA'T'J KlAjtfuAA ,
0 » * A^tAHtiAT & ¥h i« : «no

î G3H C T I H 1 11 fi i C l c . i f 1 s i

^KT^OITOAMT 4»»««A «TOATt Qa[A » J(v î

0 e G> jţ, o ^ c i 6 -
h MV’ntnifH^fC g ^ h to gnkonr* ^ aa £?:

*fv. jî« & * aV/a I k : j S gk ;

25. Poarta cărţii cu coloane cu ornament fito m o rf (brâncovenesc), Sfânta Troiţă,

arhangheli, sfinţi soldaţi şi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
1700, Buzău, Triod 121
STEME
 H Anjfffi^TvtO * 3H4MmTt H p
MvrtH r AHWfi’* EACAPMLCDL'î*

2. Stema iui Matei Basarab,

cu portretele domnitorilor
I . Stema iui Matei Basarab 1643, Câmpulung, Antologhion
1640, Govora, Pravila

B flP X M ftW K to

4. Stema iui Matei Basarab, pe scut,

3, Stema iui Matei Basarab, cu por­ susţinut de lei
tretul arhimandritului loan 1647, Dealu, Imitatio Christs
1646, Deaiu, Liturghier 1649,Târgovişte, Triod-Penticostar 125
 7. Stema Mitropoliei Ungrovlahiei
126 1678, Bucureşti, Cheia înţelesului
 8. Stema lui Vasile Lupu
1643, laşi, Carte româneascâ 9. Stema lui Vasile Lupu
de învâţâturâ 1644, laşi, Şeapte taine

10. Stema lui Vasile Lupu

1646, laşi, Carte românească
de învăţătură 127
I I . Stema lui loan Petru Ştefan-voievod 12. Stema lui Duca-vodă
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri 1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
1679, laşi, Liturghie 16 8 1, laşi, Molitvenic de-nţeles
i 683, iaşi, Simion ai Tesaionicului,
In-contra ereziilor

13. Stema lui Antioh Cantemir 14. Stema lui Antioh Cantemir
1697, laşi, Tâlcuirea evangheliei 1698, laşi, Dim itrie Cantemir, Divanul
 15. Stema lui Gheorghe Râkoczy 16. Stema iui Mihail Apafi
1648, Bălgrad, Noul Testament 1683, Sas-Sebeş, Sicriul de aur
16 5 1, Bălgrad, Psaltire

17. Stema Mitropoliei Bâlgradului 18, Stema Mitropoliei Bâlgradului

1648, Bălgrad, Noul Testament 1699, Bălgrad, Chiriacodromion 129
 19. Stema lui Şerban Cantacuzino 20. Stema lui Şerban Cantacuzino
1680, Bucureşti, Liturghie 1682, Bucureşti, Evanghelie
1683, Bucureşti, Apostol

21, Stema lui Şerban Cantacuzino

130 1688, Bucureşti, Biblia
 22. Stema lui Constantin Brâncoveanu 23. Stema lui Constantin Brâncoveanu
1691, Bucureşti,Vasile Macedoneanul, 16 9 1, Bucureşti, loan Gură de Aur,
Capitole îndemnâtoare Mărgăritare

* ****************************** *******

24. Stema lui Constantin Brâncoveanu 25. Stema Iui Constantin Brâncoveanu
1691, Buzău, Pravoslavnica mărturisire 1693, Bucureşti, Evanghelia greco-romănă 131
 28. Stema iui Constantin Brâncoveanu
1700, Buzău, Octoih
132 1700, Buzău, Triod
XILOGRAVURI
1 3 4
I.Sfântul losif,SfântulTeofrast,Sfântul loan,în fundal o biserică
15 10,Târgovişte, Octoih, Macarie 135
1 Evanghelistul Marcu
 .

i r ! ' / Vanghel,’stui loan

’ S,k fu>Tetraevanghel
 4. lisus H risto s
138 1546, Sibiu, Tetraevanghel
 5. Intrarea în Ierusalim
139
15 5 0,Târgovişte, Triod-Penticostar
 6. Răstignirea
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar
 7. Piângerea lui lisus
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar 141
 8. învierea
1550,T ârgovişte, Triod-Penticostar
 9. N ecredinţa Tomei
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar 143
 10. N o ii m e tangere
1550,T â rg o vişte, Triod-Penticostar
 I I .Vindecarea slăbănogului
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar 145
 12. lisus în te m p lu
146 1550,T ârgovişte, Triod-Penticostar
 13. lisus şi samariteanca
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar 147
 l4.V indecarea o rb u lu i
148 1550, Târgovişte, Triod-Penticostar
 15. Soborul Maicii D om nului
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar
 16. Cincizecim eă
150 1550,Târgovişte, Triod-Penticostar
 17. Sfântul Nicolae
1580, Sas-Sebeş, Sbornic

151
 18. Sfânta Muceniţă Paraschiva
1580, Sas-Sebeş, Sbornic

19. Naşterea Sfintei Fecioare

152 1580, Sas-Sebeş, Sbornic
20. Sfântul loan Blagoslovul
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
 % m tm \ \ ţ T u * g t i t ţ * HtSfA %i$ţ

S> 4 f 4* 4* ar* 19 kZ3k*

J j ă fr e w m s fA ţH iA » ynrH #/jjfT T ?4 ^ ă ii f f l * m

*^ * $ m h 3 n a m n it H A n m A H o m a & * g o i v ^ u
« ii

21. Adorm irea Maicii Domnului

154 1643, Câmpulung, învăţături
22.Adormirea Maicii Domnului
1643, Câmpulung, Antologhion
23. Naşterea Sfintei Fecioare
1643, Câmpulung, Antologhion
24. Psalmistul David
1637, Govora, Psaltire 157
 25. Fiul risipitor
1642, Govora, Evanghelie
26. întoarcerea fiului risipitor
1642, Govora, Evanghelie

159
27. Sfântul Vasile cel Mare
1646, Dealu, Liturghie
28. Sfântul G rigorie
1646, Dealu, Liturghie 161
 29.Taina botezului
1651,Târgovişte, Mystirio
 30.Taina ungerii cu mir
1651,Târgovişte, Mystirio

163
 31. Soborul Maicii Domnului
164 1651,Târgovişte, Mystirio
 32. Sfântul Vasile cel Mare
1652, Târgovişte, îndreptarea legii 165
 33. Judecătorul cel d re p t
166 1652,Târgovişte, îndreptarea legii
 34. Sfinţii Petru şi Pavel
1652,Târgovişte, îndreptarea legii 16 7
 35. Sinodul de la Efes - asupra căsătoriei p ă rin ţilo r
168 1652,Târgovişte, îndreptarea legii
36. Sinodul de la Niceea - asupra profanatorilor de icoane
1652,Târgovişte, îndreptarea legii

169
m » & ^*:>i ,j;«. Si* ^ "-J *** '* * & * $ .*
** m tfr + 6 » ***** **& *

37. Sinodul de ia Ţarigrad — asupra Machedoniei

1652,Târgovişte, îndreptarea legii
 38. Sfinţii Petru şi Pavel
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

•m '

^ C AUAZ n € T P i a A n n i , n>îS6. *
j*

39, Sfinţit Petru şi Pavel

1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
40. Sfântul Mucenic Theodor Ti ron
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

41. Intrarea în Ierusalim

1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
 42. învierea
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

43.Tăierea împrejur
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
 44. Botezul
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

45. întâmpinarea D om nului

174 1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
 46. Naşterea Sfântului loan
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

47. Sfântul Gheorghe omorând balaurul

1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu 175
 48. Sfântul loan cel Nou de la Suceava
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

49.Tăierea capului Sfântului loan Botezătoru

1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
 50. Schimbarea la faţa
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu

5 1.A d o rm ire a Maicii D om nului

1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu 177
 I fota

HM
«M
i»m
»«mi »««g

Q gtfr/HUAIIKK

j f <£*«?m c w ttM X m a iv M ''W im iTrrm -

52. Sfânta Paraschiva

178 1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
 53. împăratul David
1673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri tocmită 179
 54. Fecioara încoronată cu pruncul
1673, Uniev, Acatistul Maicii Domnului
J i f ip r s g n t f -

6 n # n r n p 4 ‘i f a * jJ ^ r r * A it fm < , ty a .n m tfA u j.f r ^ A f t ~ i

^3 Wf A f H U J4 (rrOf „ f§S

55. Psalmistul David

1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
 $ î fa»N» s1y i :T < ' * V r o u KTO1*«<î»f *î<2*
« !• ■>„ „ _ . . . A u * '.v • -,y <;• i * .'■'Ou"
^ jf ^ r fi » ^ t ♦A T i WMoA %K1 4IH ^
.... t ^ *s
I f

P* k» ^ A j^ i^ l £*
I » » » *X5P îv*Jfl)i»u J;PI * u # a | V
3 > » ju .f lw >Şf «fc «j^ 8 © * ju o » 4J>f t * ji Hiq*xe UŢi *

56.Trupul şi sufletul
182 1698, laşi, D im itrie Cantem ir — Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea
 57. Duminica tuturor sfinţilor
1678, Bucureşti, Cheia înţelesului
 58. Sântul Evanghelist loan
^r
oo

1682, Bucureşti, Evanghelie

59. Sântul Evanghelist Matei
1682, Bucureşti, Evanghelie 185
 60. Sântul Evanghelist Luca
186 1682, Bucureşti, Evanghelie
61. Sântul Evanghelist Marcu
1682, Bucureşti, Evanghelie 187
 62. Sântul Evanghelist Luca
188 1683, B u cu reşti, Apostol (m o n o g ra m a lui D am aschin G h e rb e st)
63.T rim itere a a p o s to lilo r
1683, Bucureşti, Apostol 189
 64. lisus în te m p lu
190 1683, B u cu reşti, Apostol
 65. Sfântul loan Teologul
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ 191
 66. Sântul Evanghelist Matei
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
192 1697, Snagov, Evanghelie
 67. Sântul Evanghelist Luca
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
1697, Snagov, Evanghelie 193
 68. Sântul Evanghelist Marcu
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
1697, Snagov, Evanghelie
 69. împăratul David
1694, Bucureşti, Psaltire
 70. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
1696, Snagov, Orânduiala slujbei Sfinţilor Impâraţi Constantin şi Elena
7 1. Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena
1700, Buzău, Octoih 197
 72. Sfântul loan Damaschinui
198 1700, Buzău, Octoih
73.Vameşul şi fariseul
1700, Buzău, Triod
 74. Intrarea în Ierusalim
1700, Buzău, Triod

75. învierea lui Lazăr

200 1700, Buzău, Triod
 76, Răstignirea
1700, Buzău, Triod
 78. Fecioarele înţelepte
20 2 1700, Buzău, Triod
79. Maria-Magdaiena spălând picioarele iui lisus
1700, Buzău, Triod

80. Cina de la Manvri

1699, Bălgrad, Chiriacodromion 203
FRONTISPICII
I. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri: central, pe fundal alb, este reprezentat corbu!
pe suport de ramuri, cu aripile desfăcute, capul spre dreapta, încoronat, cu crucea în cioc,
încadrat de soare şi lună
1508,Târgovişte, Liturghier, Macarie 207
 " (sx* I n K o n a K E C ^ j S K K ^ n
%!#*■’ 5,‘ ?" ~ ^ '' / «> -- ri .-/• - vf K ^

v | f K Â f O- • iî O O ij'Y f U I I j

* H W J l f f i Y £ < IjJ 6 H I

2. F ro n tisp iciu a n tre la c u ri

15 0 8 ,T â rg ovişte , Liturghier
3. Frontispiciu antrelacuri
1508,Târgovişte, Liturghier 209
 4. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale.
Central, pe fundai alb, este reprezentat corbul mic încoronat, cu capul spre dreapta
15 12,Târgovişte, Evangheliar
1575, Braşov, Octoih slavo-romăn
1577, Braşov, Psaltirea slavo-rom
210 1578, Braşov, Octoih
 io Si? t :

5. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri concentrice, cu opt puncte vegetale.
Central, pe fundal alb, este reprezentat corbul mare, cu aripile desfăcute, încadrat de doi pomi
15 12,Târgovişte, Evangheliar
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar
1574, Braşov, Octoih 21 I
 ?C

1 te V % W
\■.?. g € / |ţ ^ %
;t%
Li l i 1 /

* i<:■>■":v - •'*' i * s

«v..
’t'AOfU'O.Ml' »K0 Y lT C T C A $st$ W&
■ -f w •'
^ •*w y > f» 5 / *r** ^ ^ V »< A
w & jip j,*> w io u C T ro e ţ A U ,
[p }(kcl,A,V«* CXYH TA{ţ/IU^l(US(
" ^ iî^ s i ahkma tt6 A /> .n * c y u .« a z R in i
>' c ~m 'lW «4 -f
& JS $@ K O H T M X '> Â « lr t* ® Ş < l|t t« î
CTOf £\|rtl{ Y JT tT C A W flH f• HO
n i{H«H«Ke6 C T r o ^ x A ^ o n ln o R T S ^ ^ H

6. Frontispiciu realizat din antrelacuri dispuse în cercuri intersectate, cu elemente fitomorfe,

semipalmete, la punctele de intersecţie
15 12,Târgovişte, Evangheliar, Macarie
1550,Târgovişte, Triod-Penticostar (uşor modificat)
212 1561, Braşov, Evangheliar (uşor modificat)
 7. Frontispiciu cu stemă realizat din antrelacuri dispuse în patru cercuri.
,în cunună de lauri, este reprezentat corbul mic cu aripile desfăcute, capul spre dreapta,
încoronat, cu crucea în cioc, încadrat de soare şi lună
1545,Târgovişte, Molitvenic, Dimitrie Liubavici
 8. Frontispiciu construit din antrelacuri cu un spaţiu alb în centru,
în care este reprezentată stema oraşului Sibiu
1646, Sibiu, Tetraevanghel

9. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe structurat în două benzi ornamentale,

care au în centru corbul, banda superioară şi coroana princiară, banda inferioară
214 1578, Braşov, Octoih mic
 mm'x' ■«..
% 0 ~ *J
I s « m » a x Q iiiiH iă # u i^ :r . • < . ! . * .;% v
p ; w o S T 8 » U t ) O T : v S « 3 f . * r .......... '■'

>•'■-* T x o ia n â 's w s î H bs&

’_•-i- iV:

i f e :^ A Î> ’ ^ ~ i
H & ’ ^ u e f iH 4 f ) c ; e S # r o c ţ i* ^ 4 « - _ . _ . ,
■ v. r , ; ^ a T O i H i i :f e i :^ K ^ i;s

|î
&. xt* \ . V3
K/'' ^ ^l, :>%î:*“ ■'. ■*•.. 'i- s M■V •'■ *r ••■■•;.'.■;■■ ‘...v ^i- :i..\,5j

m J m S M

10. Frontispiciu cu motive vegetale cu elemente avimorfe şi zoomorfe (iepuri)

structurat în două benzi ornamentale
1579, Bălgrad, Evangheliar
 12. Complex reprezentând Răstignirea şi pe Sfântul Simion Stâlpnicul
216 1580, Sas-Sebeş, Sbornic
14. Frontispiciu construit din antrelacuri, având în centru blazonul familiei Bâthory
1580, Sas-Sebeş, Sbornic
1582, Orăştie, Palia 217
 15. Frontispiciu de antrelacuri şi iniţialele lui BojidarVucovici
1588, Braşov, Liturghier

16. Frontispiciu fitomorf cu lujeri subţiri şi frunze albe pe fond negru

1642, Govora, Evanghelia învăţătoare (Cazanie)
218 1642, Dealu, Evanghelia învăţătoare (Cazanie)
17. Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii - ramurile se termină cu fructe de ananas
1642, Govora, Evanghelia învâţâtoare
1642, Dealu, Evanghelia învăţătoare

18, Frontispiciu fitomorf cu motivul pomul vieţii - ramurile se termină cu flori de acant;
central, fruct de ananas
1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1642, Dealu, Evanghelia învăţătoare 2 19
 19. Frontispiciu fitom orf cu potir central, în afara cadrului
1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1652,Târgovişte, îndreptarea legii

20. Frontispiciu fitom orf în care lujerii evoluează de la stânga spre dreapta,
terminându-se în fruct de ananas şi rodie
1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1642, Dealu, Evangheli
220 1678, Bucureşti, Cheia înţelesului
 21. Frontispiciu fitom orf cu motivul pomul vieţii —ramurile se termină
cu flori de acant şi flori compozite —care încadrează titlul
1643, Câmpulung, Antologhion

22. Frontispiciu fito m o rf în care lujerii evoluează de la dreapta spre stânga,

terminându-se cu flori de acant
1643, Câmpulung, Antologhion 221
 23. Frontispiciu fitomorf cu chipul Fecioarei în medalion central
1678, Bucureşti, Cheia înţelesului

24. Frontispiciu fitom orf cu motivul Vălul lui Hristos în medalion central
1678, Bucureşti, Cheia înţelesului

222
 jU (K * C * * » ™ T #«j * * Aw M w * * 3 4 : «» a

25. Frontispiciu reprezentând un Deisis —lisus în medalion oval central,încadrat de Sfântul Pavel
şi Sfântul loan,în medalioane rotunde, lateral, simetric. Câmpul frontispiciului este ocupat
de lujeri cu flori de acant, garofiţe, rodii
1682, Bucureşti, Evanghelie
1691, Bucureşti, Sfântul loan Ziataust, Mărgăritare
1699, Bălgrad, Chiriacodromion
 T OK M i i iî A

G S r t .ş m j m e & W i f t $ T K f

t?H * «Aţi fîW f AMA f a t f C ţ t K Ă I V M A f f ş

U lH A A G T A t C ţ A *

f . J< / < * . * * ■ $ / 7 -*l

ifCJtfCA HAŞZAf 54 t ' l Z k l f U A i t t & A3
* / i ' *? < ■• *' /
fîe < £ A £ f< * / iV 'r s p m * d 4 rrr

A\AH î l f y U «âTOilH ^yU m K A *

t if H Î 7 !? ltf
A H - S * f lH A W K A f î ^ i a f A ffr iS
w *a* .-> i .
I f H M II : O J H s iO i A S I f f f H f l r î A M A C r U j O ^ H < |> Î 1 K ^ £ * .

tu mi iTT US na tni &n W . « £ i« l u s t â n s n îl^ m tl £ i r ! u \

iu n A t v t 'ţ ţ ă ii ra n & A U ^ A v t ^ v n 'îih .n .

J jJ r o m p £ f r£ / k v £ * t rL M ri ş 7 & { îjÎ

26. Frontispiciu fitom orf cu chipul Fecioarei în medalion —cunună de spice —central.
încadrează titlul.
1680, Bucureşti, Liturghier
224 1699, Bălgrad, Chiriacodromion
 t u fi

j 0 AA '\ Y f r il t Q î s V / | ? X i ‘ţ tfA A [» “ , ŞA i t »

27. Frontispiciu fitom orf cu flori de acant şi de bujor având în centru un medalion trilobat
în care este reprezentat lisus Pantocrator. încadrează titlul
1682, Bucureşti, Evanghelie
1683, Bucureşti, Apostol
1698, Buzău, Minei

28. Frontispiciu care încadrează titlul cu medalioane —scuturi cu elemente vegetale

în care este reprezentat lisus, în medalionul central, şi capete înaripate, în cele laterale
1683, Bucureşti, Apostol 225
 C’ T v f i f n A f l A r i t / * x

29. Frontispiciu fitom orf care încadrează titlul, cu un cartuş central, în care este reprezentat
chipul Fecioarei şi flori de albăstrea dispuse simetric
1683, Bucureşti, Apostol

30. Frontispiciu fitom orf cu flori de bujor şi caprifoi

226 1683, Bucureşti, Apostol
 31. Frontispiciu cu mascheron central, din gura căruia se ivesc lujeri care se termină
cu flori de bujor, flori compozite, floarea-soarelui şi rodii în secţiune
1688, Bucureşti, Biblia

32. Frontispiciu îngust pe motivul pomului vieţii, cu şase inflorescenţe de floarea-soarelui

1688, Bucureşti, Biblia
THAEYTEPA /! S H H
33. Frontispiciu fitomorf —fioarea-soarelui —cu reprezentarea lui lisus Emanuel
în medalion rotund central
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
1697, Snagov, Evanghelie, Antim

34. Frontispiciu flori de bujor şi cu medalion rotund în centru reprezentând învierea

1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
 «*?■ |(f -.ni*
M H H 6 1 0 / Î L ' Q Q
❖
a I h S/Is S Hogffltfie-
♦
i f i a k $ m / £ Tr * t * c ' t i m ri f n * r * k ) ? Ţ w ih k V ’a >ush C 3 r^
A fttM IH A ft um Q m A & A ţtiA n t A M / w f j » J * V / n <M 1 ' £ « K >S * £ £ !& £
S<Kno|^H«4 '» uifî ’TOAn’i Kt/vfc’/aM • v m & G
C 3£) J l f i A^AUtHAT^A^rt î |co ! 0 0
♦ ♦
♦ !{<S H c f ă H T ?1lî-L K5c * /< fi
<30 , tfiO fit O jJ G£D
Q W a A o H ’T O f » 4 T 0 4 T * S I |A f4 fV M 'lM 'T C ff'S .
• © « b is q ;
0 9 jy^H*rfonoAnVt /«roAn”! l|4 f4 ,R v :
♦ .£ S ) JL 0 Q ❖
♦ jjjH fA V fH n ip rtT i £ ^ 3*1 if. ♦
^ A ntfu A&im :

♦ J^iViu$nîff<>n&4 > K 1^ ' IA h t / o ^ tc t J$L+

4-
4 ‘m Kit* *rvnor(!4(j>i
ihha »rvnorM(J>s * S *W .
G â & O

35. Frontispiciu fitom orf cu reprezentarea lui lisus Arhiereu.în medalion rotund central
încadrat de Sfanta Fecioară (stânga) şi Sfântul loan (dreapta), pe calicii de floare ’
1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ
1698, Buzău, Minei
 36. Frontispiciu fito m o rf pe motivul pomului vieţii cu ananas şi flori de acant
1643, laşi, Cazania lui Vasile Lupu
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

37. Frontispiciu fito m o rf pe m otivul pom ului vieţii, cu semipalmete voluptoase

1643, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ (Cazanie)
230 1646, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ (Pravila)
38. Frontispiciu fito m o rf pe motivul pomului vieţii, cu semipalmete voluptoase
1643, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ (Cazanie)
1646, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ (Pravila)

39. Frontispiciu fito m o r f pe m otivul pom ului vieţii, cu tre i fru cte de ananas
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ 231
 40. Frontispiciu fito m o rf pe motivul pomului vieţii, cu volute vegetale dispuse în oglindă,
în afara câmpului dreptunghiular al frontispiciului, în partea superioară, console şi un mascheron
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învăţătură

41. Frontispiciu fito m o rf pe m otivul vasului cu flo ri (răsturnat) cu putti şi mascheron în afara cadrului
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
232 1646, laşi, Carte româneascâ de învăţătură
42. Frontispiciu fito m o rf cu medalion central,în care este reprezentat lisus binecuvântând
şi capete înaripate de o parte şi de alta a medalionului
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învăţătură

43. Frontispiciu fito m o rf cu medalion central, în care este reprezentat lisus binecuvântând,
între lujeri cu flori de ciulin, de albăstrea sau compozite
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învăţătură 233
44. Frontispiciu fitom orf cu medalion central, în care este reprezentat Sfântul Mucenic Dimitrie, între lujeri cu
flori compozite
1643, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ
1646, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ

45. Frontispiciu fitom orf cu medalion centrai, în care este reprezentat Sfântul Nicolae,
încadrat de lisus şi Sfânta Fecioară aşezaţi în corole de floare
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învâţâturâ
46. Frontispiciu fitom orf cu medalion centrai, în care este reprezentat un arhanghel.
Lateral, simetric, fructe de ananas
1643, laşi, Carte româneasca de învâţâturâ
1646, laşi, Carte româneascâ de învâţâturâ

47. Frontispiciu fitom orf în care lujerii descriu meandre în opturi,

între care este amplasat un arhanghel
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învăţătură 235
 48. Frontispiciu Soborul Maicii Domnului
1643, laşi, Carte românească de învăţătură
1646, laşi, Carte românească de învăţătură

49. Frontispiciu pe m otivul pom ului vieţii, cu b ujor în afara

spaţiului dreptunghiular, în partea superioară
1648, Bălgrad, Noul Testament
50. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii cu doi ananaşi simetrici şi frunze în torsadă deasupra
1648, Bălgrad, Noul Testament

5 1. Frontispiciu fitomorf, vas cu flori

1648, Bălgrad, Noul Testament 237
 52. Frontispiciu fitom orf cu medalion oval în care este reprezentată scena învierii
1673, Uniev, Psaltirea pre versuri
1679, laşi, Liturghie

- ^ <Kf " A ’k t t f n iA A ^ H T H T a )? A i A A
& V ftH • ii WTf" â A ' i ( t rr / . * »u t a t» __ »T 1 s

53. Frontispiciu fitom orf cu medalion oval în care este reprezentată scena Cina de Sa Manvri
1673, Uniev, Dosoftei, Psaltirea pre versuri
1679, laşi, Dosoft
238 16 8 2-1686, laşi, Dosoftei, Viaţa sfinţilor
 54. Frontispiciu cu trei medalioane rotunde în care sunt reprezentaţi:
lisus, central. Fecioara Maria, stânga, Sfântul loan, dreapta
1673, Uniev, Acatistul Născătoarei de Dumnezeu

55. Frontispiciu încadrabil într-o piramidă, cu un scut central în care este reprezentat un Deisis
şi, lateral, stânga, regele David, dreapta, un rege care poartă chivotul
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
 56. Frontispiciu reprezentând scena înecarea oştilor faraonului în Marea Roşie
I 680, laşi, Psaltirea slavo-română
1682, laşi, Viaţa sfinţilor

57. Frontispiciu fitom o rf cu medalion central în care este reprezentat

lisus, Sfânta Fecioară şi Sfântul loan, pe calicii de floare, lateral
1680, laşi, Psaltirea slavo-română

58. Frontispiciu fitom o rf cu medalion central în care

este reprezentat Moise pe munte cu Tablele legii
240 1680, laşi, Psaltirea slavo-română
 59. Frontispiciu care încadrează textul cu trei medalioane în care sunt reprezentaţi
lisus, central, Sfânta Fecioară, stânga, Sfântul loan, dreapta
1681, laşi, Molitvenic de-nţeles

60. Frontispiciu triptic cu scenă care ilustrează versetul „Mărie, bucură-te, a tuturor bucuri
1682, laşi, Viaţa sfinţilor
 61, Frontispiciu fitom orf vas cu flori de floarea-soarelui şi fiori de acant
1647, Snagov, Evanghelie

62. Frontispiciu cu trei medaiioane în care sunt reprezentaţi

lisus, Sfânta Fecioară şi Sfântul loan,în cununi de spice
1647, Snagov, Evanghelie

SSS s s *
Oi

K ă 3 A H I 0

63. Frontispiciu fitom orf cu rozete şi medalion centrai în care este reprezentat lisus
242 1699, Băigrad, Chiriacodromion
 64. Frontispiciu cu flori compozite şi medalion rotund central în care este reprezentat lisus,
încadrat de cartuşe pătrate în care sunt reprezentaţi losif şi Sfântul Mie
1700, Buzău, Triod

jUâMAââ&ââââiĂ&ÂAÂââ&ââ&âÂiââââiMiUââ*

65. Frontispiciu cu flori de acant şi albăstrea şi medalion rotund oval, central,

în care este reprezentată Cina cea de taină
1700, Buzău, Triod

243
 m m
'$ U Â U U t e & M Â U & i& U â A U Â U U â k * U â â .â â % ‘

66. Frontispiciu cu flori de acant şi albăstrea şi medalion rotund oval, central,

în care este reprezentată Răstignirea
1700, Buzău, Triod

|S ^ 4 .
p ? z
.caste
U £
i< r î * >

67. Frontispiciu cu flori de floarea-soarelui şi medalion rotund oval, central,

în care este reprezentată Plângerea lui lisus
244 1700, Buzău, Triod
68. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite negre pe fond alb
1700, Buzău, Octoih

69. Frontispiciu pe m otivul pomului vieţii, cu flo ri şi fructe de ananas

1700, Buzău, Octoih 245
70. Frontispiciu pe motivul pomului vieţii, cu flori compozite (bujori)
1700, Buzău, Octoih
VINIETE
& âH E ^ 4 T 4 H 4 U j£ ro ,H fA f m A JflffO C T H

M l n^4EHAO
J f i . r f !

I .Vinietă realizată din două benzi alăturate: o împletitură de antrelacuri

susţine o bandă decorativă cu păsări afrontate
1545.Târgovişte, Molitvenic

r M l ţ t EUBUIKMI g tK d H l F4 AHACH *
O îg r H 4 HHXiK3 MCK* € ♦ <6#.ÂA
6 KIIKOAHMt ♦
2.Vinietă cu elemente fitom o rfe datată 1528 —cu anul săpat în câmpul decorului
1579, Bălgrad, Evangheliar 249
 3. 1588, Braşov, Liturghier

4. 16 4 1, Bălgrad, Evanghelie de învăţătură

5.Vinietă fitom orfâ cu lujeri terminaţi în fructe de ananas mici

1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1644, Dealu, Evanghelia învăţătoare
1649,Târgovişte, Triod-Penticostar
16 5 1.Târgovişte, Mystirio
1652,Târgovişte, îndreptarea legii
1652,Târgovişte, Târnosanie

6.Vinietă fitomorfâ cu rodie dispusă centra! şi lujeri intersectaţi

1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
250 1644, Dealu, Evanghelia învăţătoare
 7.Vinietă fitomorfâ cu semicercuri înlănţuite
1642, Govora, Evanghelia învăţătoare
1644, Dealu, Evanghelia învăţătoare

8.Vinietă fitomorfâ cu elemente zoomorfe - lei afrontaţi - şi mascheron central

1643, Câmpulung, Antologhion

9.Vinietă fitomofrâ cu lumânare dispusă central, frunze zimţate şi fruct de măceş

1643, Câmpulung, Antologhion

lO.Vinietă fitomorfâ cu ananas dispus central şi volute din semipalmete

1643, Câmpulung, Antologhion
 I I . Fitomofrâ cu baghetă longitudinală în jurul căreia se răsucesc frunze lanceolate
1643, laşi, Cazania lui Varlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

12.Vinietă fitomorfâ cu frunze de salcie şi steluţe

1643, laşi, Cazania lui Varlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

13.Vinietă fitomofrâ cu cap înaripat, central, mare

1643, laşi, Cazania lui Varlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

14-Vinietă fitom orfâ îngustă cu cap înaripat central (mic —aripi lungi)
1643, laşi, Cazania lui Varlaam
252 1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
I S.Vinietă fitomorfâ îngustă cu desen alb pe fond negru: floare de măceş, central, flori de lalea şi steluţe
1643, laşi, Cazania lui Varlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

16.Vinietă fitomorfâ îngustă cu desen alb pe fond negru: frunze de salcie şi flori de măceş
1643, laşi, Cazania luiVarlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

17,Vinietă fitomofră cu floare de acant, central, şi semipalmete

1643, laşi, Cazania luiVarlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu

18.Vinietă antichizantă cu cap înaripat, central, profile arhitecturale şi semipalmete

1643, laşi, Cazania luiVarlaam
1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu
 l9.Vinietă fitomofrâ cu flori stilizate amplasate în romburi
1643, laşi, Cazania luiVarlaam

20.Vinietă fitomorfâ pe motivul pomului vieţii: din trunchiul central pornesc frunze cărnoase care umplu
spaţiul vinietei cu meandrele lor
1648, Bălgrad, Noul Testament

21.Vinietă fitomorfâ cu torsadă centrală din care se desprind semipalmete bogate

1642, Dealu, Evanghelie învăţătoare
1649, Câmpulung, Triod-Penticostar
254 1652,Târgovişte, îndreptarea legii
22.Vinietă fîtomorfă cu ffoare de albăstrea dispusă centra! şi lujeri cu spic de grâu, steluţe etc.
1652,Târgovişte, îndreptarea legii

23.Vinietă îngustă cu desen alb pe fond negru reprezentând două capete înaripate
1652,Târgovişte, îndreptarea legii

24.Vinietă fîtomorfă cu coroană dispusă central

1678, Bucureşti, Cheia înţelesului

25.Vinietă fîtomorfă cu chipul lui lisus în centru în cartuş oval alungit orizontal
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
 26.Vinietă fitomorfâ cu cartuş oval în care este reprezentat Arhanghelul Mihail
1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ

27.Vinietă cu desen alb pe fond negru pe motivul vasului cu-flori

1688, Bucureşti, Biblia

28.Vinietă fitomorfâ pe motivul vasului cu flori de bujor şi acant

1688, Bucureşti, Biblia
1696, Snagov, Orânduiala slujbei Sfinţilor Im pâraţi Constantin şi Elena

29„Vinietă fitomorfâ încadrabilă în piramidă, cu floare de acant, central, şî semipalmete

1700, Buzău, Triod
VINIETE FINALE
I . Cunună cu stema Ţării Româneşti 2. Coroană cu copac
1574, Braşov, Octoih 15 8 1, Braşov, Evanghelia învăţătoare
1577, Braşov, Psaltire

3. Mascheron încoronat din gura 4. Cap de îngeri cu mătănii la gât

căruia curg lujeri cu flori de lalea 1643, laşi, Cazania luiVarlaam
1643, laşi, Cazania luiVarlaam 1646, laşi, Pravila lui Vasile Lupu 259
 5. Compoziţie din antrelacuri 6. Cap înaripat pe pat
şi elemente fitom orfe de semipalmete
1648, Bălgrad, Noul Testament 1652,Târgovişte, îndreptarea legii

7. Cap înaripat cu ghirlandă de 8. Compoziţie cu sirene

fructe 1673, Uniev, Psaltirea pre versuri
1652,Târgovişte, îndreptarea legii 1679, laşi, Liturghie
16 8 1, laşi, Molitvenic
9. Cap înaripat cu aripile încrucişate 10. Mic fleuron din antrelacuri şi
deasupra şi semipalmete semipalmete
1681, laşi, Molitvenic 1681, laşi, Molitvenic

I I . Ornament final 12. Ornament ftnal

1688, Bucureşti, Biblia 1688, Bucureşti, Biblia

1688, Bucureşti, Biblia 261

 14. Compoziţie antichizantă cu vas şi mascheron
1694, Bucureşti, Psaltire

15. Compoziţie complexă cu cap înaripat, mascheron, console şi elemente fitomorfe:

frunze de viţă, struguri şi pere, cu iniţialele M.E.
1700, Buzău, Octoih
262 1700, Buzău, Triod
LETRINE
 2. A. 1643, laşi, Cazanie

I . A. 1648, Bălgrad, N oul Testament

3.A. 1643, laşi, Cazanie 4. A. 1643, laşi, Cazanie

265
 7. B. 1508,Târgovişte, Liturghier 8. B. 1508,Târgovişte, Liturghier

266
9. B. 1508, Târgovişte, Liturghier 10. B. 1637, Govora, Psaltire

• >rc\ b i,Y \ •
fH A .î M ( A H i

A m f H T5 * . ţ*
*/ J - c*.
m îiî f fi r « ^ f h

r / i f i ;{, nri n m -

fe n H s ti^ î ,
7 / * *
) t n ^ n *v n t r p rţr
PC ' ^
o et llj h i>i n f c m a y

I I . B. 1646, laşi, Pravila 12. B. 1680, laşi, Psaltirea slavo-română

 © î o m . n- K ţ © T^C ^ v W;
MCM ( " J f t f H r j ^ ^ Hfi,
K ^ rn fK ^ A ^ rt a 4 S ^
{«N *„# f i t . *
f t k w iT m w f t C p ^ i& Y îK f tn G im in iK . if & r f f J & A t
/ “S. _* " \ s'f ■* •
>/t CfeP'HH H 4 ^ . A AV i A * * h a )
r* 11 *f *) IfT- 9* ’ •
\ ro $ ( iti h t n o rt* ^ rrţ
4 y ♦ »-*
' X ^ r m A r 6 ti, M r*p m V ^ m «
T * */• *
« ru s -m « h M (H hV *V m , UJH î

076$<W fiblLU fC*/T7rf

W î t f K 4W 4 * *
: - ' » 4-•'!■ ^
r/Tfrt

13. B. 1680, laşi, Psaltire 14. B. 1680, laşi, Psaltire

15. D. 1508,Târgovişte, Liturghier 16. D. 155O,Târgovişte, Triod- Penticostar

268
 învăţătoare
18. D. 1643, laşi, Cazanie

°f 6 t 0 un °! s *

a p ^ iA /r u <wr$

« r t 'f f

M i < *rru

19. E. 1642, Govora, Evanghelie 20. D. 1680, laşi, Psaltirea slavo-română

I 348, Bălgrad, Noul Testament

269
 23. F. 1700, Buzău, Triod 24. G . 1508,T â rg o viş te , Liturghier
270
27. G. 1635, Câmpulung, Molitvenic 28. G. 1635, Câm pulung, Molitve nic
29. G. 1680, laşi. Psaltirea slavo-română

3 1. H. 1637, Govora, Psaltire

33.1. 1508,Târgovişte, Liturghier 34.1. 1642, Govora, Evanghelia
învăţătoare

3 5 .1. 16 5 1, Băigrad, Psaltire 36. K. 1508, Târgovişte, Liturghier

273
 A '%fi : a a,* j| i

Th * r ţ 3 k
/ V
n
.
/ ţ v T f A l ACT
A H K fc ti m 3 A m *_ A xa * * pns

J^M W

H T H M I H *I

37. K. 1651, Bălgrad, Psaltire

38. K. 1682, laşi, Viaţa sfinplor

A
fiM lţ4 ă

* %s ***

39. L. 1648, Bălgrad, Noul Testament 40. M. 1642, G ovo ra , Evanghelia

învăţătoare
274
 / »r

4 1. M. 1646, laşi, Pravila

42. M. 1648, Bălgrad, Noul Testament

K °f 6 n l o m - » -
n (H m pV nonop^6

«ff* fn /n r n tfiî

J[ ^5m“ ^ ( m r a n ţ fK p H ro .4 ^
44. N. 1642, Govora, Evanghelia
p f ţ 'ic a C t t ^ n p r t r t f ^ f n ;
învăţătoare
l î i t o n A f M f HM iVrt , f it .

'^ A Y A lp f M S ^ ?

M H fZ jâ ftV s f f ^ A i r i
^ *■ -»/
l U i A r i * t U M f 9;

m oAm x c$A

k p if n tf M » !/ *

43. M. 1680, laşi, Psaltirea slavo-română 45. N. 1700, Buzău, Triod

275
4 6 .0 . 1642, G ovora, Evanghelia învâţâtoare

4 7 R 1550,Târgovişte, Triod- Penticostar

ttf * '-si » m m n*

48. R 1648, Bălgrad, Noul Testament 49. R 1649,Târgovişte, Triod- Penticostar

 I 0 Uţ °î . f • T>#
4

g l P f e l A r£ o y ^ <4 4 f H (>! ^ r£ #

: , fifX o r M i s n o n « r * rw f ,
**» ^
| t i :r ^ 4 e y ^ p r r sk ^ lli/t n n h o -

| h h h 4 n s rj, r f , .f u’ } n f 4 *

l ()A .VI
*'* 5,' ^
4 ÎSn Ai A «’vKf
rJf
,
’i , /
M I 'O î’ o n ^ . M A .
_ . r4 r .t
ti 4 f î ' X , A tu
^ ţ "*" / * 5 1. P. 1688, Bucureşti, Biblia
7j- POjJA f/n^rfCHAî*

50. P. 1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ | * f » V 1 V I f I I

n r« i m i v .
^ ^ K f

52. R. 1550,Târgovişte, Triod- Penticostar 53. R. 1637, Govora, Psaltire

277
 54. S. 1508,Târgovişte, Liturghier 55. S. 1637, Govora, Psaltire

56. Ş. 1652,Târgovişte, îndreptarea legii 57.T. 1508,Târgovişte, Liturghier

59.T. 1550, Târgovişte, Triod- Penticostar

Q ATUt A H M Ş H A t
' *
r p o n o m itij

» K *»V „

*
fk ^ 'f?
y a
^ r ifS fU M ^ p *

6 1.T. 1680, laşi, Psaltirea slavo-română

 ht&im , lX'5ar
5 N<rw< «}* $ ,
Z bZ TtSpoLfAfAvioţ » 6 4 .

t cr*6 $a««?,
(TLU/aycuy'iv , ^ â«
»fs"« tt?at^v£vcu s xSM f •
Ot^c-Sli «?li7^T (ii&XlQV t
r« n tT «yTo^^îu , ţţq Cc ta x fu ţr a i tS (3 i.

62.T. 1680, laşi, Psaltirea slavo-română

280
 i c m - r
6 'f« M Jţ^ U jrt 5 >2

cn^ftjjrt^nr p * .~

I U M fj 5 f ir jf ( U «

K M r t m f e r X l ’ AA

f ^ o r m n .

•£»>»
B M U jn 'm f r r r ^ O if-

TH TK O A nOMA'
<*>te ** / 67.V. 1680, laşi, Psaltirea slavo-românâ
t i Jk * H f't

66.V. 1646, Dealu, Liturghie

M U I S t / f V
" *■ # '
t t f Wm ta m
1 1S L ^ n ^ -'j -.■• /

... - * *
>v»> v)t / ., ..y g ţ r i
r/v “

t , 3 ;.*
, ,*£
« 4 ^ , s. Vy % i o 'i
s-4
\r ^ f^ k â fiâ fi
"- '** # ^

IA I

68. Z. 1646, laşi, Pravila 69. Z. 1646, laşi, Pravi/a

70. la. 1649, Bălgrad, Chiriacodromion
1700, Buzău, Triod
o

72. în. 16 5 1, Bălgrad, Psaltire

 * f? "$ f t j
H ^ g K j < f c K y >
ţ * w * AKnf* » « ** *•* *
t f < 5 ? «4i t n v iV f m f H £

* » ^ r\ a r i * u,>* 1 n
iy m i . n J«
« « fo i* n

•mtH'r * 'V s “ V / WKS5?H* *

« *»*V* , #y-HA« t f * (Hjr . X x ^ A * * m

74. în. 1693, Bucureşti, Evanghelia greco-românâ

1 1 6 'l K d A A ’ l n O i,

75. Ci. 1635, Câmpulung, M olitvenic

T IA V ^ ^ Ik r

76 Ci. 1643, laşi, Cazanie 77. Ci. 1680, Psaltirea slavo-română

283
 BIBLIOGRAFIE

Alexianu, Alexandru, Acest ev mediu românesc — însemnări de iconografie şi artă veche românească,
Bucureşti, 1973.
Anastasov, lacov, Kraicov-knijornik izdatel grafic XVI, Sofia, 1980.
Anton Maria del Chiaro, Istoria delle moderna rivoluzioni della Vallachia, Nuova edizîone per cura de N.
lorga, Bucureşti, 1914.
Bazin, Germain, Clasic, baroc, rococo. Bucureşti, 1970.
Badalic, losip, Pervopeceatie izdaniia XV veca narodnu Republicah HorvatU i Slovenii, în „Kniga i grafica",
Moscova, 1972.
Bădără, Doru, Tiparul românesc la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, Brăila,
1998.
Bembea, loan, Bembea, Nicolae, Dictionnaire critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs
et graveurs. Paris, 1966.
Bianu, Ion, Mitrofan —Episcopul Huşilor şi al Buzăului. Mare tipograf, 1681—1702, în AGR, IV, 1927, pp. 44-49.
Bianu, I., Hodoş, N., Simionescu, D., Bibliografia românească veche 1508—1830, vil. 104, Bucureşti,
1903-1944.
Bianu, Ion, Hodoş, Nerva, Bibliografia românească veche, Bucureşti, 1898.
Bouchot, Henri, Le livre, Tillustration, le reliure, Paris, 1886.
Bratu, Daniela, Tipografia de la Buzău, în GB, XVII, nr. 8, 1958, pp.-722—740.
Brătulescu,Victor, Antim Ivireanu, miniaturist şi sculptor, m BOR, LXXXIV, nr. 8-9, 1956, pp. 766—774.
Butuţă, Gh., Scurtă istorie a editurilor româneşti, Bucureşti, 1996.
Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române, Bucureşti, 1980.
Cândea,Virgil, Raţiunea dominantă —Contribuţii la istoria umanismului românesc, Cluj, 1979.
Ciocan-lvănescu, R., Factorul oriental în compoziţia barocului românesc din sec. XVII—XVIII, în „Arhiva
valachica“ , nr. 8, 1976.
Cocora, Gabriel, Un mare tipograf român în circuitul european în secolul al XVII-lea: episcopul Mitrofan al
Buzăului, în BOR, XCVI, nr. 3-4, 1978.
Condurachi, Emil,Theodorescu, Răzvan, Europa de Est — arie de convergenţă a civilizaţiilor, în „Revista
de istorie", nr. 2, 1981.
Constantinescu, V.S., Considerations sur le baroque roumain,în „Cahiers roumains d’etudes litteraires‘\
nr. 1,1978. 285
 DahI, Svend, Histoire du livre, Paris, 1960.
Deletent, Dennis, Roumanian Press and printing in seventeenth Century,!n „The Slavonie and East-European
Review", nr. 4, 1982 şi nr. 4, 1983.
Demeny, Ludovic, Le livre et I’imprimerie roumains au XVI-eme siecle, Bucureşti, 1970, extras din „Revue
Roumaine d’histoire", XX, nr. 4, 1970.
Demeny, Ludovic, O tipăritură coresiană necunoscută bibliografiei româneşti de carte veche, Bucureşti,
1974.
Demeny, Ludovic, Psaltiri chirilice, în „Studii şi cercetări de bibliologie", nr. 13, 1974.
Demeny, Ludovic, Simonescu, Dan, Un capitol important din vechea cultură românească —Tetraevanghelul,
Sibiu, 1946 în „Studii şi cercetări de documentare şi bibliografie", nr. I, 1965.
Dudaş, Florian, Cazania luiVaarlam în Transilvania, Cluj, 1983.
Duţu,-Alexandru, Umaniştii români şi cultura europeană, Bucureşti, 1974.
Duţu, Alexandru, Cultura română în civilizapa europeană modernă, Bucureşti, 1978.
Evdochimov,V., Arta icoanei, o teologie a frumuseţii, Bucureşti, 1992.
Flocon,Albert, L’Univers des livres, Paris, 1961.
Goldenberg, S., Le climat et Thistoire. Contribution â une histoire du climat dans les pays roumains aux
XVI-XVll-eme siecles, în „Revue Roumaine d’histoire", nr. 2, 1974.
Grabar, Andre, L’art du Moyen Age en Europe Orientale, Paris, 1968.
Greceanu, Olga, Specificul românesc, în „A rtă şi tehnică grafică", nr. 7, 1939.
Hervay,~Ferenk, L’imprimerie cyrilique de Transylvanie au XVI-eme siecle, Budapesta, 1965.
Hervay, Ferenk, L’imprimerie du maître Philippe de Nacyszeben et les premiers livres en langue roumaine,
Budapesta, 1965.
lonescu, G., Tipografia de la Mănăstirea Snagov, In „Albina", XI, 1907—1908, pp. 60-67.
lonescu, G., Tipografia de ta Episcopia Buzăului, în RlAF, X, 1909, pp. 12 5 -139.
lorga, Nicolae, L’ornamentation du vieux livre roumain, Paris, extras din „Proces verbaux et memoires
du Congres International de Bibliothecaires et des bibliophiles", Paris, 1923.
lorga, Nicolae, Istoria bisericii române, Bucureşti, 1928.
Jako, Szigmond, Editarea cărţilor româneşti la Sibiu în secolul al-XVI-lea, Cluj, 1965.
Jako, Szigmond, Philobiblon transilvan, Bucureşti, 1987.
Jobert.A., De Luther â Mohila. La Pologne dans la crise de la chretienete, 1517—1648 , Paris, 1974.
Jugureanu, L., lacobus Luc'tuc Transilvanus — tipograf, gravor, 1530—1597, în „Studii şi cercetări de
bibliologie", anul XII, 1972.
Koliada,-G., Balabaniskie drukarni, în „Grafika i kniga". Moscova, 1972.
Labarre, Albert, Histoire du livre, Paris, 1970.
Lam,-Stanislas, Le livre polonais aux XV-XVI-eme siecle, Varşovia, 1923.
Lam, Stanislas, Le beau livre,Varşovia.
Lapedatu,AL, Damaschin, episcopul şi dascălul traducător al cărţilor noastre de ritual, Bucureşti, 1906.
Longehamp, F.C., Manuel du bibliophile franţais, Paris, 1887.
286 Medacovic, Dejan, Grafica srpskih stampanih kniga, Belgrad, 1958.
Molin,Virgîl, Dezvoltarea tehnică la începuturile tiparului, în „Almanahul graficei române“ , Craiova, 1926.
Molin.Virgil, Titluri, frontispicii, coperte, în „Almanahul graficei române", Craiova, 1926.
Morârescu, I.D., llia Anagnoste, Xylographe de Petru Movila et Vasile Lupu, în „Roumanie d’aujourd’hui",
nr.7, 1982.
Morârescu Dragoş, Antim Ivireanu xilograf,în CR, IV, nr. 3, 1983, pp. 42-43.
Morârescu, Dragoş, Marca tipografică în cartea românească veche, sec. XVI—XVII, în CR, IV, nr. 7-8, 1983,
pp. 23—25.
Morârescu, Dragoş, Xilografii epocii brâncoveneşti: Ursu Zugravu, în „Arta", XXX, nr. 2, 1983, pp. 26—27.
Morârescu, Dragoş, Xilografii Bibliei lui Şerban Cantacuzino, în „Daco roman ia", nr. 7, 1988, pp. 331—340.
Morison, Stanley, The typographic book, Londra, 1963.
Murtrie, Douglas, C. Mc., The book —The story ofPrinting and bookmaking, Londra, New York, 1960.
Muther, Richard, German Book illustration o f the gothic period and the early renaissance, Scarecrow Press,
1927.
Nicolescu, Corina, Elemente orientale în vechea artă a Ţării Româneşti, extras din „Studii şi materiale de
istorie şi istorie a culturii",Târgovişte, 1976.
Olschki, S. Leo, Livres â figures de Tecole allemande, Florenţa, 1912.
Olschki, S. Leo, Leslivres en Italie â travers les siecle, Florenţa, 1914.
Olteanu.Virgil, Din istoria şi arta cărţii. Lexicon, Bucureşti, 1992.
Oţetea, Andrei, Wittenberg et la Moldavie,în „Renaissance unde Humanismus", Berlin, 1962.
Oţetea, Andrei, Renaşterea şi Reforma, Bucureşti, 1968.
Panaitescu, P. Petre, L’influence de Toeuvre de Pierre Movila, archeveque de Kiev dans les Principautes
Roumains, Paris, 1926.
Panaitescu, R Petre, Rusia, Polonia şi Renaşterea naţională a românilor, Bucureşti, 1934.
Panaitescu, P. Petre, Octoihul lui Macarie şi originile tipografice în Ţara Românească, Bucureşti, 1939, extras
din revista „Biserica Ortodoxă Română",VII, nr. 9—10.
Panaitescu, R Petre, Petru Movilă şi românii, Bucureşti, 1942, extras din BOR, IX, nr. 9—10, 1942.
Panaitescu, P. Petre (Al. Grecu), Contribuţii la începutul tipografiei slave în Ţara Românească, în „Studii şi
cercetări de bibliologie", nr. I, 1955.
Panaitescu, RPetre, începuturile tipografiei în Ţara Românească,în Contribupi la istoria culturii româneşti, Bucureşti,
1971.
Panaitescu, P. Petre, Renaşterea şi românii, în „Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Xenopol",
laşi, 1985.
Papacostea-Danielopolu C., Demeny, L., Carte şi tipar în societatea românească sud-est europeană (sec.
X V ll-X IX ), Bucureşti, 1985.
Pavel, Eugen, Meşter/ tipografi bălgrădeni între 1567—1702,în „Apulum", XVII, 1979.
Pavel, Eugen, Carte şi tipar la Bălgrad (1567—1702), Cluj, 2001.
Petrescu,V., Simionescu D., Târgovişte —vechi centru tipografic românesc,Târgovişte, 1972.
Picot, Emile, Coup d’oeil sur l’histoire de la typographie dans les pays roumains au XVI-eme siecle, extras
din Centenaire de Tecole des langues orientales vivantes, Paris, 1895. 287
 Pippîdi, Andrei, Tradiţie politică bizantină în Ţările Române în secolul al X V I- XVIII-lea, Bucureşti, 1983.
Popescu-Vâlcea, Gheorghe, Rapports entre la miniature et rimprimerie roumaine, Bucureşti, 1940.
Ruffini, Mario, Venezia e la stampa nella Peninsola Balcanica,Torino, 1961.
Sidorov, A.A., Istoria prezentării grafice a cărţii ruse, Bucureşti, 1981.
Simion, Victor, Dobjanschi, Ana, Arta în epoca lui Vasile Lupu, Bucureşti, 1979.
Simionescu, Dan, Buluţă, Gh., Pagini din istoria cărţii româneşti, Bucureşti, 1981.
Smântânescu, Dan, O carte de legi din timpul lui Matei Basarab, în „A rtă şi tehnică grafică", nr. 8, 1931.
Smântânescu, Dan, Cartea românească de învăţătură, în „A rtă şi tehnică grafică", nr. 3, 1939.
Steinberg S.H., Five hundred years o printing, Londra, 1959.
Stoicescu, Nicolae, Matei Basarab, Bucureşti, 1988.
Şerbănescu, N., Antim Ivireanu tipograf, în BOR, LXXIV, nr. 8-9, 1956, pp. 690-766.
Ştefănescu, I.D., Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, Bucureşti, 1973.
Ştrempel, Gabriel, Sprijinul acordat de Rusia tiparului românesc în secolul al XVII-lea, în „Studii şi cercetări
de bibliologie", nr. I, 1955.
Ştrempel, Gabriel, Relaţiile româno-ruse în lumina tiparului, Bucureşti, 1956.
Ştrempel, Gabriel, Antim Ivireanul, Bucureşti, 1997.
Theodorescu, Răzvan, Portrete brodate şi interferenţe stilistice în Moldova,în Itinerarii medievale, Bucureşti,
1979.
Theodorescu, Răzvan, Intre medieval şi modern, Bucureşti, 1987.
Theodorescu, Răzvan, Romains et balcaniques dans la Civilisation sud-est europeene, Bucureşti, 1999.
Theodorescu, Răzvan, Oprea, loan, Piatra Trei Ierarhilor, laşi, 2002.
Tomescu, Mircea, Forma grafică a cârţii româneşti în secolul al-XVH-lea şi începutul secolului al XVIIl-lea,în
„Poligrafia", nr. 2 (10), 1966.
Tomescu, Mircea, Istoria cărţii româneşti, Bucureşti, 1968.
Undolski,V.M., Xronologiceskii ucazatel slaveano-ruskih knigi, Moscova, 1871.
Updike, Daniel Berkeley, Printing types, their history, formes and use, Cambridge, Massachussettes,
1962.
Vartolomeu, Episcopul, Rolul bisericii în dezvoltarea tiparului şi a cărţii româneşti, în AGR, VIII, 1931, pp.
56-85.
Veress, Andrei, Bibliografia româno-ungară, Bucureşti, 1931—1935.
Zaposko, loachim, Mistetka spadsina Ivana Fedorova, Vista scola, 1974.
Zaposko, loachim, Isaevic, laroslav, Katalog starodnekih vidanih na Ucraini, Lvov, 1981.
Zeriova, A.S., Ornamenta kniga moscovski peceati, XVI—XVII vesco, Moscova, 1952.
Zimmer, S., The beginning o f cyrillic printing, New York, 1983.

288
 INDICE SELECTIV
DE NUME PROPRII
Anagnoste, llia, gravor, 64,69, 73,94
Antim Ivireanul, cărturar, mitropolit al Ţării
Româneşti, 92,95,96,98,99, 104, 108, 109,
I 15, I 16, I 19
Apafi, Mihail, principe al Transilvaniei, 117
Atanasie, tipograf, 78
B Dabija, Eustatie, domn al Moldovei, I 19
Bade, Jose, editor flamand, 12
Bakov, Ivan (loanichie), 92,93,99, 100, 106, 108,
110, I I I , 112, 113
Balaban, Gedeon, episcop al Lvovului,44
Barnovski, Miron, domn al Moldovei, 42
Bâthory, Cristofor, principe al Transilvaniei, 37,38
Benkner Hans, jude al Braşovului, 3 1
Berînda, Pamvo, tipograf ucrainean, 44
Berînda, Ştefan, tipograf ucrainean, 44
Borsdorf, Rudolf, tipograf polonez, 12
Brâncoveanu, Constantin,
domn at Ţării Româneşti, 75,92,98,99,
106, 109, 111, 116, 118, 119
Cacavela, leremia, călugăr, cărturar, 78
Caioni, loan, călugăr cărturar, 75
Cantacuzino, Şerban, domn al Ţării Româneşti,
75,92,94,96,97,99, 104, I 18, 119
Cantemir, Antioh, domn al Moldovei, 75,78
Cantemir, Constantin, domn al Moldovei, 74
Cantemir, Dimitrie, domn ai Moldovei, 78,81,
83,84
Chiriac, tipograf, 92,94,97,99, 100, I ! 8
Coresi, tipograf, 9, 28, 34,36, 37,38,94, 102
Costin, Miron, cronicar, 75
Crato, tipograf, 3 1
D
Damaschin, Gerbest, gravor, tipograf, 80,87,92,
94,95,97,99, 101, 102, 107
Dan iii, tipograf, I 17
Dionisie, tipograf, 47,78
Dobre, tipograf, I 18
Dosoftei, mitropolit al Moldovei, 44,76, 77,78
Duca, Gheorghe, domn al Moldovei, 74,78,81,
92, I 19
Dumitrovici, Popeşti, Lupu, tipograf, 56
Dumitrovici,Tudor, tipograf, 56
Fabricius, tipograf, 30
Filip, Moldoveanul, tipograf, 30, 32,94
Fiol, Schweijpoldt, tipograf polonez, 13, 14, 15
Forro, Mikios, tipograf, 3 1
Galeatovschi, loanichie, arhimandrit, 9 1
Gavriil Preotul, copist, 17
Gheorghe, Ştefan, domn al Moldovei, 74 289
 Ghica, Grigore, domn al Ţării Româneşti, 75 M
Gorodeskij, losif, tipograf, 78 Macarie, tipograf, 7, 13, 14, 15, 17, 19,20,21,22,
Graf, Urs, gravor, 55 28,32,94
Greceanu, Radu, cărturar, 98,99, 109 Manutius, Aldus, tipograf italian, 12
Greus, Georg, tipograf, 30, 31,36 Marian, tipograf, 31,39
Gryphius,Theobaldus, tipograf, 29,39 Matei Basarab, domn al Ţării Româneşti, 46,47,
Gutemberg, Johann, tipograf german, 11,12 63,64,71,73,75,76,107,118
Matei din Basarabi, domn al Ţării Româneşti, 42,
H 43,48,56
Heltai, Gâspâr, tipograf, 30, 31 Maxim, mitropolit al Ţării Româneşti, 16
Hirscher, Lucas, jude ai Braşovului, 31, 38 Mănăilă, tipograf, 30, 31, 34,94
Hoffhalter, Rudolf, tipograf, 30,31 Meichisedec, tipograf, 47
Honterus, loan, tipograf, 29, 30,31 Meletie Macedoneanul, tipograf, 43,49, 56, 94
Milescu, Nicolae, cărturar, 75, 77
1 Mircea Ciobanul, domn a! Ţării Româneşti, 27
llieş, domn al Moldovei, 22 Mitrofan, tipograf, 78,81,83,85,86,97,98,99,
Inochentie, tipograf, 100 103, 104, 108, 109, 110, 114, 11
losif, tipograf, 118 Moi se, tipograf, 21,27
Istvanovici, Mihai, tipograf, 100, 106, 115, 116, 118 Movilă, Petru, mitropolit ai Kievului, 43,57,64, 109
Movilă, Simion, domn al Moldovei, 43
J
Jenson, Nicolas, tipograf italian, 12 N
Năsturel, Udrişte, cărturar, 43
K Neagoe Basarab, domn a! Ţării Româneşti, 117
Kalllierges (Zacharia Kalliergus), tipograf grec, 12 Nectarie, patriarh al ierusalimului, 119
Kerver,Thielman, editor german, 12 Nectarie, tipograf, 43
Neculai, tipograf, 78,81
L Nicodim, tiporaf, 92, 100
Lavrentie, tipograf, 28, 38 Nifon, patriarh al Constantinopolului, 16
Leon-vodă Tomşa, domn al Moldovei, 4 1,42
Levanovic, Rafael, călugăr croat, 42 O
Liubavici, Dimitrie, tipograf, 21,22,24,25,26,28, Oprea, tipograf, 2 1,27,28
34,40, 57
Lorintz, tipograf, 30,31,38, 39,71,94 P
Lukaris, Kiril, patriarh a! Constantinopolului, 42,43 Pavel, tipograf, 78

290
Petre, tipograf, 21,27
Petru ce! Tânăr, domn a! Ţării Româneşti, 27
Poceatki, Sofronie, tipograf, 64,94
Preda, tipograf, 21,27
R Trapoldner, Lucas, tipograf, 29
Radovici, Gheorghe, tipograf, i 15, i 16
Radu cel Mare, domn ai Ţării Româneşti, 14, 16
Radu Mihnea, domn ai Ţării Româneşti, 41
Radu Paisie, domn al Ţării Româneşti, 27
Râkoczy, Gheorghe, principe ai Transilvaniei, 71,
72,73
Ratkovic, Francesco, tipograf bosniac, i 3
S Vasile Lupu, domn a! Moldovei, 57,69,70,73, 75,
Simion ai Tesafonicuiui, 119
Sobieski, Jan, 78
Stanciovici, Proca, tipograf, 56, 57
Stanciovici, Radu, tipograf, 57
Stanciu, gravor, 77
Stancu, tipograf, 78,79,85
Stavniţki, Simion, tipograf, 77,82,83
Stavniţki,Vasiie, tipograf, 77,78,79,85
T
Taha, Siivestru, tipograf, 49
Tisevici,Theodor, gravor, 57,59,60,61,62,73
Todorov, loan, tipograf, 43,45,51
Toressano, Andrea, tipograf italian, 13
Tudor, tipograf, 30
U
Uric, Gavril, copist, 6
Ursu, tipograf, 78,81,86, 110
V
Varlaam, mitropolit al Moldovei, 63,90,92,93, 118
79,84
Verard, Antonie, tipograf francez, 12
Verbiţki,Timotei Alexandrovici, tipograf, 44,47
Vostre, Simon, tipograf francez, 12
Vucovici, Bojidar, tipograf veneţian, 21, 37,45
W
Wagner,Valentin, tipograf, 30

ş Z
Şerban, tipograf, 30, 3 1, 35, 39 Zoba, loan, protopop, 117, 118
Şerban, Constantin, domn ai Ţării Româneşti, 75
Ştefan (Byrzohodeţ), tipograf, 43,47,49

291
 CUPRINS

Prefaţă la ediţia I (acad.Virgil Cândea.................................................................................................5

Prefaţă ia ediţia a ll-a (acad. Răzvan Theodorescu).......................................................................... 9

începuturi..........................................................................................................................................II
Incunabule..........................................................................................................................................16
Secolul a! XVI-lea.............................................................................................................................21
Târgovişte.........................................................................................................................................21
Mănăstirea Plumbuita (Bucureşti).....................................................................................................27
Tiparul în mai multe limbi.................................................................................................................29
Sibiu...................................................................................................................................................32
Braşov...............................................................................................................................................34
Sas-Sebeş...........................................................................................................................................36
Alba lulia...........................................................................................................................................38

Secolul al XVII-lea (prima jum ătate)...............................................................................................41

Câmpulung.......................................................................................................................................47
G ovora.............................................................................................................................................49
Mănăstirea D e alu.............................................................................................................................54
Târgovişte.........................................................................................................................................57
laşi.....................................................................................................................................................63
Bălgrad (Alba lulia)...........................................................................................................................71
Secolul al XVII-lea (a doua jumătate)...............................................................................................74
laşi.....................................................................................................................................................74
Bucureşti...........................................................................................................................................89
Buzău............................................................................................................................................... 109
Snagov............................................................................................................................................. 115
Sas-Sebeş......................................................................................................................................... 117
Bălgrad............................................................................................................................................. 117
Cărţi în alte lim b i........................................................................................................................... 119 293
 Lista ilu stra ţiilo r.............................................................................................................................. 121
Gravuri de titlu ................................................................................................................................ 151
S tem e.............................................................................................................................................. 179
Xilogravuri......................................................................................................................................... 189
Frontispicii.........................................................................................................................................261
Viniete.............................................................................................................................................. 303
Viniete finale.................................................................................................................................... 313
Letrine.............................................................................................................................................. 319

Bibliografie.........................................................................................................................................341

Indice selectiv de nume p ro p rii......................................................................................................349

294