Nr. 2.01. Volumetria prin reacţii de neutralizare în mediu apos. Teste complement
simplu
01. Alegerea corectă a indicatorului acido-bazic;
A. Domeniul său de viraj trebuie să se situeze în intervalul saltului de pH la echivalenţă;
B. Să prezinte trei forme colorate: una corespunzătoare analitului, una corespunzătoare
titrantului şi una corespunzătoare punctului de echivalenţă;
C. Modificarea de culoarea să fie independentă de pH;
D. Modificarea de culoare să se producă lent pentru a putea fi observată;
E. Punctul de echivalenţă să se situeze în interiorul domeniului de viraj;
02. La titrarea a 0,1905g substanţă pură cu soluţie standard de concentraţie 0,1N s-au
consumat până la echivalenţă 5mL soluţie. Echivalentul-gram al titrosubstanţei este:
A. 25g/val;
B. 0,381g/val;
C. 0,0381g/val;
D. 381g/val;
E. 150g/val;
28
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
07. Factorul determinat al soluţiei de concentraţiei teoretică 0,1N este 0,5255. În acest caz,
concentraţia reală C r , concentraţia teoretică C t şi factorul corecte, sunt respectiv:
A. C t =0,1N; C r =0,05255N; F 0,1 =0,5255;
B. C t =0,01N; C r =0,05255N; F 0,01 =5,2500;
C. C t =0,05N; C r =0,05255N; F 0,05 =1,0510;
D. C t =0,025N; C r =0,05255N; F 0,025 =2,1020;
E. C t =0,001N; C r =0,05255N; F 0,001 =0,0525;
08. pH-ul soluţiei tampon conţinând acid acetic (pK a =4,75) şi acetat de sodiu în raportul
molar 1/1, 1/10, 10/1 este respectiv:
A. 3; 4; 5;
B. 3,75; 4,75; 5,75;
C. 5,75; 4,75; 3,75;
D. 4; 7; 5;
E. 4,75; 5,75; 3,75;
09. În timpul titrării soluţiei de acid acetic cu soluţie de NaOH, până la punctul de
echivalenţă, soluţia conţine:
A. Acid acetic;
B. Acid acetic/acetat de sodiu;
C. Acetat de sodiu;
D. NaOH;
E. Acetat de sodiu/NaOH;
10. Compoziţia soluţiei, după echivalenţă, la titrarea soluţiei de acid acetic cu soluţie de
NaOH, este:
A. Acid acetic;
B. Acid acetic/acetat de sodiu;
C. Acetat de sodiu;
D. NaOH;
E. Acetat de sodiu/NaOH;
11. Profilul curbei de titrare acid tare de diferite concentraţii iniţiale, cu o bază tare (AT-
BT) 0,1N:
A. Depinde de concentraţia iniţială a acidului tare;
B. Depinde doar de concentraţia titrantului;
C. Este independentă de concentraţia iniţială a acidului;
D. Este independentă de concentraţia titrantului;
E. Nu depinde nici de concentraţia AT, nici de concentraţia BT folosită ca titrant, pH-ul la
echivalenţă fiind 7;
12. În cazul titrării acido-bazice în mediu apos, punctul de echivalenţă este situat:
A. La valoarea pH–ului soluţiei de titrant;
B. La valoarea pH–ului soluţiei de analit;
C. La valoarea pH–ului solventului folosit la titrare;
D. La mijlocul saltului de pH indiferent de tăria acidului şi a bazei;
E. La pH-ul corespunzător produşilor de reacţie;
13. Pentru neutralizarea a 0,2400g substanţă se consumă 12mL titrant de concentraţie 0,5N.
29
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
16. pH-ul soluţiei la echivalenţă la titrarea soluţiei de tetraborat de sodiu cu soluţie de HCl
0,1N este:
A. Neutru pentru că este o reacţie de neutralizare;
B. Acid pentru că titrantul este acid tare;
C. Bazic deoarece se titrează o sare provenită de la bază tare şi acid slab;
D. Slab acid corespunzător compoziţiei soluţiei la echivalenţă;
E. Slab bazic corespunzător echivalenţei;
17. Se consideră 1L apă distilată şi 1L soluţie NaOH 1M. Raportul între pH-ul celor două
soluţii şi raportul concentraţiei ionilor hidroniu în cele două soluţii, sunt respectiv:
A. 1/2; 107;
B. 2/1; 10-7;
C. 1/1; 10;
D. 7/0; 10-7;
E. 0/7; 107;
18. Se consideră 1L apă distilată şi 1L soluţie HCl 1M. Raportul între pH-ul celor două
soluţii şi raportul concentraţiei ionilor hidroniu în cele două soluţii, sunt respectiv:
A. 1/2; 107;
B. 2/1; 10-7;
C. 1/1; 10;
D. 7/0; 10-7;
E. 0/7; 107;
19. Se titrează 100mL soluţie acid slab 0,1N şi 100mL soluţie acid tare 0,1N. Volumele de
30
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
20. Se titrează 100mL soluţie bază slabă 0,1N şi 100mL soluţie bază tare 0,1N. Volumele
de titrant acid tare consumate până la echivalenţă se găsesc în raportul:
A. 1/2;
B. 2/1;
C. 1/1;
D. 1/4;
E. 1/6;
21. pH-ul soluţiei tampon conţinând hidroxid de amoniu (pK b =4,7) şi clorură de amoniu în
raportul molar 1/1, 1/10, 10/1 este respectiv:
A. 8,3; 9,3; 10,3;
B. 3,7; 4,7; 5,7;
C. 10,3; 9,3; 8,3;
D. 4; 7; 5;
E. 9,3; 8,3; 10,3;
22. Se consideră 1L apă pură şi 1L soluţie acid tare 0,01N. Diferenţa dintre pH-ul celor
două soluţii şi raportul între concentraţia ionilor hidroniu, sunt respectiv:
A. 2; 10-2;
B. 3; 10-3;
C. 4; 10-4;
D. 5; 10-5;
E. 6; 10-6;
23. Se consideră 1L apă pură şi 1L soluţie acid tare 0,1N. Diferenţa dintre pH-ul celor două
soluţii şi raportul între concentraţia ionilor hidroniu, sunt respectiv:
A. 2; 10-2;
B. 3; 10-3;
C. 4; 10-4;
D. 5; 10-5;
E. 6; 10-6;
24. Se consideră 1L apă pură şi 1L soluţie bază tare 0,01N. Diferenţa dintre pH-ul celor
două soluţii şi raportul între concentraţia ionilor hidroniu, sunt respectiv:
A. -2; 102;
B. -3; 103;
C. -4; 104;
D. -5; 105;
E. -6; 106;
25. Se consideră 1L apă pură şi 1L soluţie bază tare 0,1N. Diferenţa dintre pH-ul celor două
soluţii şi raportul între concentraţia ionilor hidroniu, sunt respectiv:
A. -2; 102;
31
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
B. -3; 103;
C. -4; 104;
D. -5; 105;
E. -6; 106;
26. Relaţia etapă/compoziţia soluţiei la titrarea acidului fosforic cu o bază tare în mediu
apos, este:
1. înaintea primului punct de echivalenţă a. Acid fosforic
2. după primul punct de echivalenţă b. Fosfat monosodic
3. după al doilea punct de echivalenţă c. Fosfat disodic
4. soluţia iniţială d. Acid fosforic/ Fosfat monosodic
5. la prima echivalenţă e. Fosfat monosodic / Fosfat disodic
6. la a doua echivalenţă f. fosfat disodic / fosfat trisodic
A. 1.– a.; 2. – b.; 3. – c.; 4 – d.; 5. – e.; 6. – f.;
B. 1. – d.; 2. – e.; 3 – f.; 4. – a.; 5. – b.; 6 – c.;
C. 1. – b.; 2. – c.; 3. – a.; 4. – d.; 5. – e.; 6. – f.;
D. 1. – d.; 2. – a.; 3. – b.; 4. – c.; 5. – e.; 6. – f.;
E. 1. – c.; 2. – b.; 3. – d.; 4. – a.; 5. – e.; 6. – f.;
31. Unităţile de masură ale concentraţiei ionilor hidroniu pentru care se defineşte domeniul
de pH, sunt:
A. mol ioni-g/L;
32
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
B. %;
C. g/100 mL;
D. mg;
E. mL;
33. Monografia din Farmacopeea Europeana prevede la analiza solutiei de acid forforic
(M H3PO4 =98 g/mol) titrarea cu solutie de NaOH 1M in prezenta indicatorului
fenolftaleina: 1 mL solutie NaOH 1M este echivalent cu 49 mg H 3 PO 4 . Echivalentul-
gram al acidului fosforic in aceasta reactie este:
A. M H3PO4 /1;
B. M H3PO4 /2;
C. M H3PO4 /3;
D. 2x M NaOH ;
E. 3x M NaOH ;
33
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
A. Ferocianura;
B. Fericianura;
C. Alaun feroamoniacal;
D. Alaun feriamoniacal;
E. Toti cristalohidratii;
34
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
D. Domeniul de pH în care soluţia de indicator conţine două specii chimice diferit colorate;
E. Creşterea bruscă a pH-ului pentru volume mici de titrant adaugate;
06. Volumul soluţiei de titrant bază tare, necesar pentru neutralizarea a 100 mL soluţie de
acid monoprotic, depinde de:
A. Natura acidului (acid tare, acid slab);
B. Concentraţia iniţială a acidului;
C. Concentraţia titrantului;
D. Natura solventului;
E. Gradul de disociere al acidului;
35
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
B. Este un acid diprotic tare care în mediu apos se neutralizează în două trepte;
C. Este un acid diprotic tare care în mediu apos se neutralizează într-o singură treaptă;
D. Este un acid diprotic tare care în mediu anhidru înregistrează două salturi diferite de pH;
E. Este un acid diprotic slab în mediu anhidru;
11. Se titrează 100 mL soluţie HCl 0,1N cu soluţie standard de NaOH 0,1N. Considerând
saltul de pH la echivalenţă ±0,1 mL soluţie de titrant, alegeţi indicatorii adecvaţi
marcării punctului de echivalenţă:
A. Albastru de bromofenol, domeniul de viraj 3-4,6;
B. Roşu de bromofenol, domeniul de viraj 4,7-6,3;
C. Roşu de fenol, domeniul de viraj 6,5-8;
D. Acid picric, domeniul de viraj 0,2-1;
E. Fenolftaleina, domeniul de viraj 8,2-9,8;
15. Soluţia unui indicator acido-bazic, compus organic acid slab HInd, disociază la:
A. Creşterea concentraţiei ionilor hidroniu [H 3 O+];
B. Scăderea pH-ului;
C. Creşterea concentraţiei ionilor hidroxil [HO-];
D. Creşterea pH-ului;
E. Creşterea pOH-ului;
16. Soluţia unui indicator acido-bazic, compus organic bază slabă, ionizează la:
A. Creşterea concentraţiei ionilor hidroniu [H 3 O+];
B. Scăderea pH-ului;
C. Creşterea concentraţiei ionilor hidroxil [HO–];
D. Creşterea pH-ului;
E. Creşterea pOH-ului;
17. Compuşii organici din clasa ftaleine cu caracter acid, folosiţi ca indicatori de pH:
36
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
A. Cristal violet;
B. Fenolftaleina;
C. Metil violet;
D. Timolftaleina;
E. α-naftolftaleina;
18. Compuşii organici din clasa ftaleine cu caracter bazic, folosiţi ca indicatori de pH:
A. Cristal violet;
B. Fenolftaleina;
C. Metil violet;
D. Timolftaleina;
E. α-naftolftaleina;
19. Fenolftaleina:
A. Structura de lactona este roşie;
B. Structura de chinonă este incoloră;
C. Structura de chinonă este roşie;
D. Structura deprotonată este incoloră;
E. Structura deprotonată este roşie;
20. Metiloranj:
A. Structura azo este galbenă;
B. Structura azo protonată este galbenă;
C. Structura azo protonată este roşie;
D. Structura chinonimină este galbenă;
E. Structura chinonimină este roşie;
21. Ftalatul acid de potasiu este titrosubstanţă folosită la determinarea factorului soluţiilor
de:
A. NaOH în apă;
B. NaOH în metanol;
C. HCl în apă;
D. K 2 Cr 2 O 7 în acid sulfuric 1N;
E. KMnO 4 în acid sulfuric 1N;
22. Se consideră titrarea soluţiilor de acid acetic (K a, acid acetic =10-5) de concentraţie 1). 0,1N;
2). 0,001N şi 3). 0,00001N cu soluţie standard de NaOH 0,1N. pH-ul soluţiei iniţiale şi
efectul asupra saltului de pH la echivalenţă, sunt respectiv:
A. 1). pH=1; 2). pH=2; 3). pH=3; saltul de pH creşte cu creşterea concentraţiei iniţiale ale
acidului;
B. 1). pH=2; 2). pH=3; 3). pH=4; saltul de pH creşte cu scăderea concentraţiei iniţiale ale
acidului;
C. 1). pH=3; 2). pH=4; 3). pH=5; saltul de pH creşte cu creşterea concentraţiei iniţiale ale
acidului;
D. 1). pH=3; 2). pH=4; 3). pH=5; saltul de pH începe de la o valoare mai mică a pH-ului cu
creşterea concentraţiei iniţiale ale acidului;
E. 1). pH=3; 2). pH=4; 3). pH=5; saltul de pH începe de la o valoare mai mare a pH-ului
cu creşterea concentraţiei iniţiale ale acidului;
23. Se consideră titrarea soluţiilor de acid slab 1). K a,1 =10-3; 2). K a,2 =10-5 şi 3). (K a,3 =10-7
37
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
fiecare de concentraţie 0,1N cu soluţie standard de NaOH 0,1N. pH-ul soluţiei iniţiale şi
efectul asupra saltului de pH la echivalenţă, sunt respectiv:
A. 1). pH=1; 2). pH=2; 3). pH=3; saltul de pH creşte cu creşterea K a ale acidului;
B. 1). pH=2; 2). pH=3; 3). pH=4; saltul de pH creşte cu creşterea K a ale acidului;
C. 1). pH=2; 2). pH=3; 3). pH=4; saltul de pH scade cu creşterea K a ale acidului;
D. 1). pH=2; 2). pH=3; 3). pH=4; saltul de pH începe de la o valoare mai mică a pH-ului cu
creşterea pK a ale acidului;
E. 1). pH=3; 2). pH=4; 3). pH=5; saltul de pH începe de la o valoare mai mare a pH-ului
cu creşterea concentraţiei iniţiale ale acidului;
25. Se consideră titrarea unui acid slab (AS) cu o bază tare (BT). [H+] şi pH-ul soluţiei la
echivalenţă depind:
A. Direct de K a a acidului slab;
B. Invers de K a a acidului slab;
C. Direct de concentraţia sării rezultate;
D. Invers de concentraţia sării rezultate;
E. Doar de produsul ionic al apei;
26. Se consideră titrarea unei baze slabe (BS) cu un acid tare (AT). [H+] şi pH-ul soluţiei la
echivalenţă depind:
A. Direct de K b a bazei slabe;
B. Invers de K b a bazei slabe;
C. Direct de concentraţia sării rezultate;
D. Invers de concentraţia sării rezultate;
E. Doar de produsul ionic al apei;
27. Se consideră titrarea unui acid tare (AT) cu o bază tare (BT). [H+] şi pH-ul soluţiei la
echivalenţă:
A. Depind de concentraţia soluţiei iniţiale a AT;
B. Depind de concentraţia soluţiei de titrant BT;
C. Sunt independente de concentraţia soluţiei iniţiale a AT;
D. Sunt independente de concentraţia soluţiei de titrant BT;
E. Depind doar de produsul ionic al apei;
28. La titrarea de neutralizare pH-ul soluţiei finale în prezenţa unui exces de titrant
A. Depinde de concentraţia soluţiei de analizat;
B. Depinde de concentraţia soluţiei de titrant;
C. Este independent de concentraţia soluţiei de analizat;
D. Este independent de concentraţia soluţiei de titrant;
E. Depinde de volumul soluţiei de titrant adăugat în exces;
38
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
33. Folosirea unui singur indicator pentru toate speciile chimice care se analizează printr-o
anumită metodă, este posibilă folosind tehnica titrării:
A. Directe;
B. Inverse;
C. Prin substituţie;
D. Prin diferenţă;
E. Oricare;
39
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
40. Curba de titrare de neutralizare AS-BT are trei tronsoane: 1). palier I, 2). un salt şi 3).
palier II, cu următoarele semnificaţii:
A. 1). Creşteri mari ale pH-ului pentru volume mici de titrant adăugate;
B. 2). Creşteri mici ale pH-ului pentru volume mici de titrant adăugate;
C. 3). Creşteri mari ale pH-ului pentru volume mari de titrant adăugate;
D. 1). Creşteri mici ale pH-ului pentru volume mari de titrant adăugate;
E. 2). Creşteri mari ale pH-ului pentru volume mici de titrant adăugate;
41. Curba de titrare de neutralizare BS-AT are trei tronsoane: 1). palier I, 2). un salt şi 3).
palier II, cu următoarele semnificaţii:
A. 1). Creşteri mici ale pH-ului pentru volume mari de titrant adăugate;
B. 2). Creşteri mari ale pH-ului pentru volume mici de titrant adăugate;
C. 3). Creşteri mici ale pH-ului pentru volume mari de titrant adăugate;
40
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
D. 1). Scăderi mici ale pH-ului pentru volume mari de titrant adăugate;
E. 2). Scăderi mari ale pH-ului pentru volume mici de titrant adăugate;
41
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
42
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
A. Indicatori complexometrici;
B. Indicatori acido-bazici;
C. Indicatori redox;
D. Indicatori de precipitare;
E. Compusi care prezinta o singura forma colorata;
43
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
44
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
1). soluţie de acid percloric; 2). soluţie de acetat mercuric; 3). Acid acetic anhidru; 4).
Cristal violet; 5). Hidroxid de sodiu în etanol; 6). Etanol; 7). Timolftaleină în etanol; 8).
Azotat de argint în piridină; 9. Piridină; 10). Dimetilformamidă;
A. 1+2+3+4;
B. 2+3+4+5+10;
C. 3+4+5+6+10;
D. 4+5+6+7+9;
E. 5+6+7+8+9;
09. Indicatorul folosit pentru marcarea punctului de echivalenta la titrarea cu HClO 4 în acid
acetic
A. Negru eriocrom T triturat;
B. Alaun feriamoniacal conc.;
C. Cristal violet in acid acetic;
D. Cromat de potasiu 6%;
E. Timolftaleina in etanol;
10. Indicatorul folosit pentru marcarea punctului de echivalenta la titrarea cu KOH în etanol
A. Negru eriocrom T triturat;
B. Alaun feriamoniacal conc.;
C. Cristal violet in acid acetic;
D. Cromat de potasiu 6%;
E. Timolftaleina in etanol;
45
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
06. Titrosubstanţele care pot fi folosite la determinarea factorului soluţiei de acid percloric
în acid acetic:
A. Hidrogenocarbonat de potasiu;
B. Acid oxalic;
C. Acid benzoic;
D. Ftalat acid de potasiu;
E. Acid succinic;
46
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
E. Acizii şi bazele cu constanta de ionizare mai mică de 10–7 se titrează în apă folosind un
indicator adecvat sau tehnica titrării prin diferenţă;
13. În mediu anhidru, deplasarea echilibrului reactiei de titrare spre dreapta a unui acid, este
favorizată de:
A. Creşterea constantei de aciditate K a a acidului;
B. Scăderea constantei de aciditate K a a acidului;
C. Scăderea constantei de solvoliză (autoprotoliză) K s a solventului;
D. Creşterea constantei de solvoliză (autoprotoliză) K s a solventului;
E. Valori mari ale punctului de fierbere a solventului;
14. În mediu anhidru, deplasarea echilibrului reactiei de titrare spre dreapta a unei baze, este
favorizată de:
A. Creşterea constantei de bazicitate K b a bazei;
47
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
;
a+b
B. a × Eox0 − b × Ered
0
;
a −b
C. a × Eox0 + b × Ered
0
;
a −b
D. a × Eox0 + b × Ered
0
;
a+b
E. (a × Eox0 + b × Ered
0
) × ( a + b) ;
48
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
49
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
50
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
16. Se consideră determinarea în mediu acid a Cu2+ în prezenţa unui exces de KI. Iodul
eliberat se titrează cu soluţie standard de tiosulfat de sodiu. Relaţia dintre
echivalentul-gram şi masa molară a speciilor chimice implicate este, respectiv:
1). E g ,CuSO4 ; 2). E g ,I 2 ; 3). E g , Na2 S 2O3
A. 1). E g ,CuSO4 =M; 2). E g ,I 2 =M; 3). E g , Na2 S 2O3 =M;
B. 1). E g ,CuSO4 =M/2; 2). E g ,I 2 =M/2; 3). E g , Na2 S 2O3 =M/2;
C. 1). E g ,CuSO4 =M/2; 2). E g ,I 2 =M; 3). E g , Na2 S 2O3 =M;
D. 1). E g ,CuSO4 =M; 2). E g ,I 2 =M/2; 3). E g , Na2 S 2O3 =M;
E. 1). E g ,CuSO4 =M; 2). E g ,I 2 =M; 3). E g , Na2 S 2O3 =M/2;
19. Volumul soluţiei finale, la echivalenţă, la titrarea a 100mL soluţie Fe2+ 0,01N cu
soluţie standard de: 1). Ce4+ 0,1N; 2). K 2 Cr 2 O 7 0,1N; 3). KMnO 4 0,1N; 4). KBrO 3
0,1N este respectiv:
A. 1). 100mL; 2). 100mL; 3). 100mL; 4). 100mL;
B. 1). 110mL; 2). 110mL; 3). 110mL; 4). 110mL;
C. 1). 120mL; 2). 130mL; 3). 140mL; 4). 150mL;
D. 1). 150mL; 2). 150mL; 3). 150mL; 4). 150mL;
E. 1). 200mL; 2). 200mL; 3). 200mL; 4). 200mL;
20. Potenţialul la semiechivalenţă la titrarea soluţiei de Fe2+ cu soluţie de : 1). Ce4+; 2).
K 2 Cr 2 O 7 ; 3). KMnO 4 ; 4). KBrO 3 este respectiv:
(Se dau: EFe 0
3+
/ Fe 2+
= 0,77V ; ECe
0
4+
/ Ce 3+
= 1,70V ; ECr
0
O 2− / 2 Cr 3+
= 1,33V ;
2 7
0
EMnO −
/ Mn 2+
= 1,51V ; E BrO
0
−
/ Br −
= 1,44V )
4 3
51
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
21. Potenţialul la echivalenţă la titrarea soluţiei de Fe2+ cu soluţie de : 1). Ce4+; 2).
K 2 Cr 2 O 7 ; 3). KMnO 4 ; 4). KBrO 3 este respectiv:
(Se dau: EFe 0
3+
/ Fe 2+
= 0,77V ; ECe
0
4+
/ Ce 3+
= 1,70V ; ECr
0
O 2− / 2 Cr 3+
= 1,33V ;
2 7
E 0
MnO4− / Mn 2+
= 1,51V ; E 0
BrO3− / Br −
= 1,44V )
A. 1). 0,77V; 2). 1,70V; 3). 1,33V; 4). 1,51V;
B. 1). 1,70V; 2). 1,33V; 3). 1,51V; 4). 1,44V;
C. 1). 1,2V; 2). 1,2V; 3). 1,3V; 4). 1,3V;
D. 1). 0,77V; 2). 0,77V; 3). 0,77V; 4). 0,77V;
E. 1). 1,70V; 2). 1,70V; 3). 1,70V; 4). 1,70V;
23. Potenţialul normal al unei semireacţii redox este potenţialul soluţiei care conţine
forma oxidată (Ox) şi forma redusă (Red) în raportul:
A. [Ox]/[Red]=1/1;
B. [Ox]/[Red]=2/1;
C. [Ox]/[Red]=1/2;
D. [Ox]/[Red]=10/1;
E. [Ox]/[Red]=1/10;
24. Volumul de soluţie de titrant agent oxidant energic, de concentraţie 0,1N, consumat
până la echivalenţă la oxidarea a 100mL soluţie amestec Fe2+ şi Ti3+, de concentraţie
0,03N fiecare, este respectiv:
A. V I, eq. =10mL; V II, eq. =10mL;
B. V I, eq. =60mL; V II, eq. =60mL;
C. V I, eq. =30mL; V II, eq. =60mL;
D. V I, eq. =100mL; V II, eq. =100mL;
E. V I, eq. =200mL; V II, eq. =200mL;
52
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
28. Masa necesară preparării unui litru de soluţie 0,1N de dicromat de potasiu
(M K2Cr2O7 =294 g/mol), în mediu puternic acid, pentru determinări redox, este:
A. 29,4g;
B. 14,7g;
C. 9,8g;
D. 4,9g;
E. 2,5g;
29. Masa necesară preparării unui litru de soluţie 0,1N de permanganat de potasiu
(M KMnO4 =158 g/mol), în mediu puternic acid, pentru determinări redox, este:
A. 7,9g;
B. 5,3g;
C. 3,9g;
D. 3,16g;
E. 2,66g;
53
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
0 , 059
K = 10 a ×b
;
E. E0 −E0
a×b× ox red
K = 10 0 , 059
;
54
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
55
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
D. Hidrazină;
E. Trioxid de diarsen;
56
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
23. La titrarea Fe2+ cu agent oxidant energic, saltul de potenţial la echivalenţă creşte:
A. prin fixarea ionilor Fe3+ rezultaţi într-un complex stabil;
B. cu creşterea pH-ului;
C. cu creşterea concentraţiei titrantului şi a titratului;
D. cu creşterea potenţialului normal redox al agentului oxidant;
E. cu viteza de adăugare a titrantului;
57
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
4). E 0
SO42− / SO32−
= 0,33V , 5). E 0
NO3− / NO2−
= 0,33V , 6). E Fe
0
(CN )3− / Fe (CN )4−
= 0,36V .
6 6
31. Acidul oxalic este titrosubstanţă folosită la determinarea factorului: 1). soluţiei de
hidroxid de sodiu şi 2). a soluţiei de permanganat de potasiu în mediu puternic acid.
58
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
32. Acidul oxalic este titrosubstanţă folosită la determinarea factorului: 1). soluţiei de
hidroxid de sodiu şi 2). a soluţiei de permanganat de potasiu în mediu puternic acid.
Referitor la aceste aplicaţii, sunt adevărate afirmaţiile:
A. În reacţia 1). E g,ac.oxalic =M/1;
B. În reacţia 1). E g,ac.oxalic =M/2;
C. În reacţia 2). E g,ac.oxalic =M/1
D. În reacţia 2). E g,ac.oxalic =M/2
E. În reacţia 2). E g,ac.oxalic =M/4
D. Sistemul I2 /2I– este agent reducător faţă de anionul tiosulfat ( ES0 O 2− / 2 S O 2− = 0,09V )
4 6 2 3
59
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
60
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
44. Se consideră semireacţiile de reducere ale anionului permanganat în mediu: 1). puternic
acid; 2). slab acid; 3). alcalin. Relaţiile dintre concentraţia molară C m şi normală C n ,
sunt respectiv:
A. 1). C m =C n ; 2). C m =3 × C n ; 3). C m =5 × C n ;
B. 1). C n =C m ; 2). C n =C m /3; 3). C n =C m /5;
C. 1). C m =3 × C n ; 2). C m =C n ; 3). C m =5 × C n ;
D. 1). C m =5 × C n ; 2). C m =3 × C n ; 3). C m =C n ;
E. 1). C n =C m /5; 2). C n =C m /3; 3). C n =C m ;
47. Se titrează soluţia de Fe2+ cu soluţie standard de Ce4+. Relaţia între volumul de titrant
consumat şi potenţialul sistemului, este:
1). V S, titrant =0; a). E depinde de raportul [Fe3+] / [Fe2+];
b). E depinde de raportul [Ce4+] / [Ce3+];
2). V S, titrant =1/2 V S, echiv. c). E = E Fe
0
3+
/ Fe 2+
d). E = × (E Fe )
3). V S, titrant = V S, echiv. 1 0
3+
/ Fe 2+
+ ECe
0
4+
/ Ce 3+
2
4). V S, titrant = 2 V S, echiv. e). E = ECe
0
4+
/ Ce 3+
A. 1). – a 2). – c.; 3). – d.; 4). – e.;
B. 1). – a 2). – c.; 3). – d.; 4). – b.;
C. 1). – b 2). – a.; 3). – c.; 4). – e.;
D. 1). – c 2). – b.; 3). – a.; 4). – e.;
E. 1). – e 2). – d.; 3). – c.; 4). – b.;
61
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
02. Se consideră precipitarea argentometrică a ionilor Cl– , Br– , I– şi CrO42 − pentru care se
dau valorile produselor de solubilitate: 10-10, 10-14, 10-16, 10-12. Valorile pAg la
echivalenţă, sunt respectiv:
A. 10, 14, 16, 12;
B. 5, 6, 7, 8;
C. 5, 7, 8, 4;
D. 1, 4, 6, 2;
E. 10-5, 10-7, 10-8, 10-6;
62
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
06. Se titrează argentometric prin metoda Mohr 20mL probă de apă. Volumul de soluţie de
AgNO 3 0,02M consumat la echivalenţă este 10mL. Conţinutul de cloruri al probei de
apă este:
A. 35,5mg/L;
B. 355 mg/L;
C. 710 mg/L;
D. 35,5mg/mL;
E. 355 mg/mL;
08. Factorul determinat al soluţiei de azotat de argint 0,02N este 1,0120. Concentraţia reală
a soluţiei este:
A. 1,02N;
B. 1,012N;
C. 0,02N;
D. 0,02024N;
E. 0,02101N;
09. Relaţia dintre solubilitatea molară şi produsul de solubilitate pentru precipitatul MA,
este:
A. S = Ps ;
B. S = 3 Ps ;
C. Ps
S =3 ;
4
D. S = 4 Ps ;
63
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
E. Ps
S =4 ;
27
64
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
E. Ps
S =4 ;
27
65
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
08. Se consideră titrarea argentometrică a ionilor Cl– , Br– şi I– pentru care se dau valorile
produselor de solubilitate: 10–10, 10–12, 10–16.
A. pIon la echivalenţă are valorile 5, 6, 8, respectiv;
B. Punctul de echivalenţă este situat pe mijlocul saltului;
C. Saltul la echivalenţă este independent de concentraţia soluţiei iniţiale;
D. pAg la echivalenţă are valorile 5, 6, 8, respectiv;
E. pAg la echivalenţă are valorile 10–5, 10–6, 10–8, respectiv;
10. Metoda Mohr de titrare prin reacţii de precipitare se poate aplica la determinarea:
A. Ionului clorură;
B. Ionului sulfură;
66
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
C. Ionului bromură;
D. Ionului cromat;
E. Ionilor fero- şi fericianură;
67
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
20. La titrarea argentometrică a ionului Cl –, saltul de pCl la echivalenţă este cu atât mai
mare cu cât:
A. valoarea produsului de solubilitate este mai mică
B. concentraţia titratului mai mare
C. concentraţia titrantului mai mare
D. adăugarea titrantului se face mai repede;
E. agitarea este mai energică;
68
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
A. Creşterea pCl;
B. Scăderea pCl;
C. Creşterea pAg;
D. Scăderea pAg;
E. pCl+pAg=constant;
24. Fluoresceina
A. Este un acid slab;
B. Anionul fluoresceinei este galben-verzui fluorescent;
C. Fluoresceinatul de argint este galben-verzui fluorescent;
D. Fluoresceinatul de argint este precipitat roşu fluorescent;
E. Fluoresceinatul de argint este precipitat roşu nefluorescent;
26. Metoda Volhard se poate aplica la titrarea Cl–, folosind unul din următoarele procedee:
A. Titrarea excesului de Ag+ cu soluţia standard de SCN– în prezenţa precipitatului AgCl;
B. Titrarea excesului de Ag+ cu soluţia standard de SCN– în absenţa precipitatului AgCl;
C. filtrarea precipitatului de AgCl;
D. utilizarea unei soluţii saturate de indicator Fe3+, pentru ca formarea complexului colorat
Fe(SCN)2+ să se producă înaintea adăugării unui exces de SCN–;
E. adăugarea unui mic volum de nitrobenzen care reţine particulele de AgCl în faza
nemiscibilă cu apa, prevenind redizolvarea lor;
28. Concentraţia necesară a ionului cromat ( PS , Ag 2CrO4 = 10 −12 ) pentru a precipita la punctul
de echivalenţă la titrarea ionilor Cl– , Br– şi I– pentru care se dau valorile produselor de
solubilitate: 10–10, 10–12, 10–16, este respectiv
A. 10–2M; 1M; 104M;
B. 10–2M; 10–4M; 10–6M;
C. 10–2N; 10–3N; 10-4N;
D. 10–2 mol/L; 1 mol/L; 104 mol/L;
E. 2% m/v; 4% m/v; 6% m/v;
69
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
05. Care dintre indicatorii de mai jos sunt specifici titrărilor complexometrice:
A. fenolftaleina;
B. eriocrom negru T;
C. turnesolul;
D. metiloranj;
E. difenilamina;
70
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
06. Se consideră titrarea a 100mL soluţie Mg2+ 0,01M cu soluţie de EDTA 0,01M la pH=10
în prezenţa indicatorului negru eriocrom T. Se dă: K MgY = 5 × 108 şi α4 =0,35; pMg în
soluţia iniţială, la echivalenţă, în soluţia finală (cu dublul volumului de titrant până la
echivalenţă) şi constanta condiţională de formare au valorile, respectiv:
A. 2; 5; 8; 1,75 × 108;
B. 2; 5; 8; 5 × 108;
C. 1; 9; 10; 1,75 × 108;
D. 1; 6; 9; 5 × 108;
E. 3; 4; 6; 108;
07. Se consideră titrarea soluţiei ionului Mg2+ cu soluţie standard de edetat disodic în
prezenţa indicatorului negru eriocrom T. Soluţia iniţială conţine:
A. complexul Mg-negru eriocrom T;
B. complexul Mg - edetat disodic şi negru eriocrom T;
C. Edetat disodic;
D. negru eriocrom T;
E. Mg2+;
08. Se consideră titrarea soluţiei ionului Mg2+ cu soluţie standard de edetat disodic în
prezenţa indicatorului negru eriocrom T. La echivalenţă soluţia conţine:
A. complexul Mg-negru eriocrom T;
B. complexul Mg - edetat disodic şi negru eriocrom T;
C. Edetat disodic;
D. negru eriocrom T;
E. Mg2+;
09. Se consideră titrarea soluţiei ionului Ca2+ cu soluţie standard de edetat disodic în
prezenţa indicatorului murexid. Soluţia iniţială conţine:
A. complexul Ca-murexid;
B. complexul Ca - edetat disodic şi murexid;
C. Edetat disodic;
D. murexid;
E. Ca2+;
10. Se consideră titrarea soluţiei ionului Ca2+ cu soluţie standard de edetat disodic în
prezenţa indicatorului murexid. La echivalenţă soluţia conţine:
A. complexul Ca-murexid;
B. complexul Ca - edetat disodic şi murexid;
C. Edetat disodic;
D. murexid;
E. Ca2+;
71
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
72
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
04. Care dintre substanţele de mai jos pot fi analizate prin titrări complexometrice directe:
A. clorura de amoniu;
B. clorura de calciu;
C. azotatul bazic de bismut;
D. sulfatul de potasiu;
E. clorura de magneziu;
05. Care dintre substanţele organice de mai jos pot fi determinate prin titrări
complexometrice:
A. salicilatul bazic de bismut;
B. gluconatul de calciu;
C. captopril;
D. fenobarbital;
E. diazepam;
73
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
74
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
21. Raportul molar de combinare ion metalic: EDTA (Mn+: EDTA) este:
A. 1:1 indiferent de NO şi NC al ionului metalic;
B. 1:1 pentru ionii metalici cu NO=1 şi NC=2;
C. 1:2 pentru ionii metalici cu NO=2 şi NC=4;
D. 1:3 pentru ionii metalici cu NO=3 şi NC=6;
E. 1:4 pentru ionii metalici cu NO=4 şi NC=8;
75
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
30. Referitor la reactia de complexare a ionului Fe3+ cu SCN-, sunt adevarate afirmatiile:
A. Decurge in trepte;
B. Rezulta complecsi cu rapoarte molare Fe3+ / SCN- cuprinse intre 1 si 6;
C. Toti complecsii sunt colorati;
D. Decurge intr-o singura treapta;
76
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
BIBLIOGRAFIE
Constanţa Sava „Metode de analiză volumetrică” Editura „Ovidius University Press”
Constanţa 2000; ISBN: 973-9289-78-9
Constanţa Sava „Metode de analiză volumetrică. Aplicaţii” Editura „Muntenia” Constanţa
2004; ISBN: 973-692-062-3
Constanţa Sava, „Chimie Analitică. Volumetria”, Editura Muntenia, Constanţa 2008, ISBN:
978-973-692-252-7
77
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
RASPUNSURI CORECTE
78
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
79
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
80
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
45. X X - - X 14. X - X - -
46. X X - - X 15. - X X - -
47. X - X - X
48. X X X X - 2.03. Volumetria prin reacţii redox.
49. X X X - - Teste complement simplu
50. X X - - X Nr. A B C D E
51. X - X - - 01. - - X - -
52. - - - X X 02. - - X - -
53. X - - - X 03. - - - X -
54. X - - - X 04. - - - - X
55. - X - - X 05. - - X - -
56. - X - - X 06. - - - X -
57. - X - - X 07. - - - - X
58. - X - - X 08. - - - X -
59. X - X - - 09. - X - - -
60. - X - X - 10. X - - - -
11. X - - - -
2.02. Volumetria prin reacţii de 12. - X - - -
neutralizare în mediu anhidru. 13. X - - - -
Teste complement simplu 14. X - - - -
Nr. A B C D E 15. - - - - X
01. - - - X - 16. - - - X -
02. X - - - - 17. - - - - X
03. X - - - - 18. - X - - -
04. - X - - - 19. - X - - -
05. X - - - - 20. - - - X -
06. - - - - X 21. - - X - -
07. - - - X - 22. - X - - -
08. - - X - - 23. X - - - -
09. - - X - - 24. - - X - -
10. - - - - X 25. - - - - X
26. - X - - -
2.02. Volumetria prin reacţii de 27. - - - - X
neutralizare în mediu anhidru. 28. - - - X -
Teste complement multiplu 29. - - - X -
Nr. A B C D E 30. X - - - -
01. X X - - -
02. - X - X X 2.03. Volumetria prin reacţii redox.
03. X X X - - Teste complement multiplu
04. - - X X X Nr. A B C D E
05. - X - X X 01. X X - X X
06. X - - X - 02. X X X X -
07. - - X - X 03. X X - X X
08. X X X X - 04. X - X - X
09. X X - X X 05. - X - X X
10. - X X X X 06. X - X - -
11. X - - X - 07. X - X X -
12. X - X - X 08. X - X - -
13. X - X - - 09. - X - X X
81
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
10. - X - X X 04. - - X - -
11. X - X - - 05. - - - - X
12. - - - X X 06. - X - - -
13. - X - - X 07. - X - - -
14. - X X - - 08. - - - X -
15. - X X - - 09. X - - - -
16. - X - X - 10. - - X - -
17. X X - X - 11. - - X - -
18. X - - X X 12. - - - - X
19. X - X - - 13. - - - - X
20. - X - - X 14. - - - - X
21. X - - - X 15. - - X - -
22. X - X - -
23. X - - X - 2.04. Volumetria prin reacţii de
24. - X - X - precipitare.
25. - - - X X Teste complement multiplu
26. - - - X X Nr. A B C D E
27. X X - X - 01. - - - X X
28. - X - X - 02. - X - - X
29. X - - - X 03. X X X X
30. - - X - X 04. - - X - X
31. X - - X - 05. X - - - X
32. - X - X - 06. X X X - -
33. X - - X - 07. - - X X -
34. - X X - - 08. X X - X -
35. X - X X - 09. X - X - -
36. - X X - - 10. X - X - -
37. - X - X - 11. X - X - -
38. X X - X - 12. X - X - -
39. - X X - X 13. X X - - -
40. - - - X X 14. - - X X -
41. X X - - - 15. X X - X X
42. - X - X - 16. X - - X -
43. X X - - - 17. X X X - -
44. - - - X X 18. X X - - -
45. X X - - - 19. - - X X -
46. - - X X X 20. X X X - -
47. X X - - - 21. - X X - X
48. X - - - X 22. - X - - X
49. X - X - X 23. X - - X X
50. X - X X - 24. X X - - X
25. X X X - -
2.04. Volumetria prin reacţii de 26. - X X X X
precipitare. 27. X X - - X
Teste complement simplu 28. X - - X -
Nr. A B C D E 29. X - X - X
01. X - - - - 30. X - - - X
02. - - X - -
03. - - X - -
82
Specializarea Farmacie, Disciplina Chimie Analitică
Teste Anul II, semestrul 1
83