Distribuţia Maxwell

Moleculele gazului aflat la o anumită temperatură posedă o careva viteză medie a mişcării de translaţie.
Însă viteza diferitor molecule diferă de cea medie. Teoretic, vitezele moleculelor pot avea valori cuprinse în
intervalul de la zero până la infinit. Însă molecule cu viteza egală cu zero sau infinit, practic, nu există. Unele
valori ale vitezelor le au un număr foarte mare de molecule, alte valori – un număr foarte mic. Mai mult ca atât,
viteza moleculei variază ca modul în urma fiecărei ciocniri cu alte molecule. Însă independent de această variaţie
permanentă a vitezelor moleculelor, viteza pătratică medie a moleculelor gazului aflat în stare de echilibru
 
termodinamic la temperatură constantă T  const  , rămâne constantă vp.m.  3kT m0  const . Aceasta se
explică prin faptul că în gazul aflat în stare de echilibru termodinamic se stabileşte o oarecare distribuţie
(repartiţie) a moleculelor după viteze, care nu variază în timp (staţionară) şi care se subordonează unei legi
statistice.
Acestă lege de distribuţie după viteze a moleculelor gazului ideal aflat în stare de echilibru termodinamic
şi asupra căruia nu acţionează câmpuri de forţe exterioare a fost dedusă teoretic de către J. C. Maxwell în 1859.
Utilizând metodele teoriei probabilităţilor Maxwell a obţinut expresia matematică a funcţiei f  v  , numită
funcţie de distribuţie a moleculelor după valorile absolute ale vitezelor:
3
m v2
 m0  2  20kT 2
f  v   4   e v . (1)
 2 kT 
Curba din figura 1 reprezintă graficul funcţiei de
repartiţie f  v  . f (v)
Dacă vom diviza axa vitezelor în intervale mici dv
atunci fiecărui interval îi va revine un număr de molecule
dN vitezele cărora au valori cuprinse în intervalul de la v
până la v  dv .
Funcţia de distribuţie (sau densitatea de probabilitate)
a moleculelor după viteze se defineşte prin relaţia:
dN dР
f  v  , sau f  v   . (2)
Ndv dv
dN vp v
Mărimea – reprezintă partea moleculelor gazului
N
(numărul relativ de molecule) vitezele cărora sunt incluse Figura 1
în intervalul  v; v  dv , adică reprezintă probabilitatea dР
de a înregistra o moleculă cu valoarea absolută a vitezei cuprinsă în acest interval. Din definiţia funcţiei de
distribuţie (relaţia (2)) rezultă că produsul f  v  dv , de asemenea, reprezintă probabilitatea dР că viteza
moleculei se află în intervalul  v; v  dv :
dN
f  v  dv 
 dP .
N
Substituind (1) în (2), obţinem legea lui Maxwell de distribuţie a moleculelor după vitezele lor
absolute:
3
m v2
 m0  2  20kT 2
dN  v   N f  v  dv  4 N   e v dv . (3)
 2 kT 
Această lege ne permite să calculăm numărul de molecule d N valorile vitezelor cărora sunt cuprinse în
intervalul  v; v  dv , unde: m0 – masa unei molecule; T – temperatura gazului; k – constanta Boltzmann.

1
 Numărul relativ de particule viteza
cărora se află în intervalul  v; v  dv este egal
cu aria porţiunii haşurate d S din figura 2 .
Aria întregii porţiuni limitate de curba f  v  şi
axa v va fi egală cu unitatea ( P  1 –
probabilitatea maximă) sau


 f  v  dv  1
0
(condiţia de normare a

funcţiei f  v  )
După cum se vede din figura 3 în care
sunt reprezentate graficele funcţiei f  v 
pentru diferite temperaturi T1  T2  T3  ,
odată cu creşterea temperaturii gazului, ma-
ximul funcţiei f  v  se deplasează în sensul
vitezelor mari, iar valoarea lui descreşte. Prin Figura 2
urmare, la încălzirea gazului, partea de
molecule cu viteze mici descreşte, iar partea de molecule cu viteze mari creşte.
Maximul funcţiei f  v  corespunde celei mai probabile viteze. Pentru a obţine cea mai probabilă viteză,
derivăm expresia (2) şi egalăm derivata cu zero:
3
m0  2   20kT  m0 2 v  2  20kT 
2 2
mv mv

f   v   4   e  v  e  2v  0
 2 kT    2 kT  
Din ultima expresie obţinem
m v2
 0  m v2 
e 2 kT  v   0  2   0 .
 kT 
Ultima expresie este egală cu zero în
următoarele cazuri:
1). v  o ;
m0 v2

2). e 2 kT
 0 . De aici rezultă v   ;
2
m0 v
3).   2  0 . Obţinem
kT
2 kT 2 RT
vp   , (4)
m0 M
unde R  k  N A , M  m0  N A . Figura 3
Relaţia (4) reprezintă viteza cea mai probabilă.
Cu ajutorul funcţiei Maxwell putem obţine vitezele medie aritmetică şi pătratică ale moleculelor.
În fizica statistică clasică valoarea medie a oricărei mărimi fizice х se determină prin formula:

x   x f  x  dx ,
0

unde f  x  este funcţia de distribuţie. De exemplu, valoarea medie a vitezei (viteza medie aritmetică):

v   v f  v  dv ; (5)
0

2
viteza medie pătratică:

vp.m.  v2 , unde v2   v2 f  v  dv ; (6)
0
energia cinetică medie a mişcării de translaţie a moleculei:

    f   d . (7)
0
Introducând în expresia (5) funcţia de distribuţie Maxwell (1) vom avea
3
  m v2
 m0  2 3  20kT
v   v f  v  dv  4   v e dv. (8)
0  2 kT  0

m v2
x e  x dx  n ! ), vom deduce
n
Aplicând substituţia х  0 şi integrând prin părţi (sau utilizând integrala
2 kT 0
expresia pentru viteza medie aritmetică:
3 
3
 2 2kT 2kT 1 2 kT 2 kT dх  2 kT  2

v  х  v х  dv   dх   ; v 
3
 х . .
2

 m0 m0 2 kT m0 m0 2 х  m0  
2 х 
m0
3 3
 
 m0  2  2 kT  2 2  х
3
2 kT dх 2 2 kT 8kT
v  4    хe
х
 х e   dх  ,
 2 kT  0  m0  m0 2 х  m0 0
 m0


хe
х
unde dх  1 .
0
Astfel am obţinut relaţia pentru viteza medie aritmetică:
8kT 8RT
v   . (9)
 m0 M

1 2
Notă. Formula (9) poate fi obţinută din (8) şi prin altă metodă, utilizând integrala  x 3 e  ax dx 
2
a , unde
0
2
m
a 0 :
2 kT
3 3 1
 m v2 2 
 m0  2 3  20kT  m0  2 1  m0  2  m0  2 2 2 kT 8kT
v  4   
 2 kT  0
v e dv  4    
 2 kT  2  2 kT 
  
  2 kT 

 m0

 m0
.

Să deducem expresia pentru viteza medie pătratică. Substituind (1) în (6), vom avea

3
  m v2
 m0  2 4  20kT
v 2
  v 2 f  v  dv  4   v e dv.
0  2 kT  0
  5
3 
x x
 ax 2  ax 2
Integrala obţinută este de tipul 4
e dx şi poate calculată folosind formula 4
e dx   a 2 , unde

0 0
8
m0
a (vezi tabelul integralelor din anexa problemarului de fizică: «Задачник по физике» Чертов А.,
2 kT
Воробьев А.)
3
 3 5
 1
 m0  2 3  m  2 4  m0  3  3 2 3  2 kT  3 kT
v 2  4   .   0       .
 2 kT  8  2 kT   3 2  2 kT  8  3 2 2  m0  m0
Astfel viteza pătratică medie este
3kT 3RT
v p . m.  v2  . (10)
m0 M
Astfel, există trei viteze ce caracterizează starea de echilibru a unui gaz:
2 RT
viteza cea mai probabilă vp  ;
M
8RT
viteza medie aritmetică v   1, 13 vp ;
M
3RT
viteza pătratică medie (termică) vp.m.   1, 22 vp .
M
Cu ajutorul legii de distribuţie a moleculelor după viteze (3) putem obţine legea de distribuţie a moleculelor
m v2
după energii. Pentru aceasta, în (3) introducem energia cinetică a unei molecule   0 :
2
 m0 v 2
2 2 2m d 
   v2   v  dv   ,
 2 m m 2 2m 
2
m
3

 m0  2  kT 2 d
dN  N  4   e , sau
 2 kT  m0 2 m0
3 
2 

 kT  e
2
dN  N  kT
 d . (11)


În ultima expresia notăm

3 
2 

f      kT  e
2
kT
. (12)

Expresia (11) reprezintă legea lui Maxwell de distribuţie a moleculelor gazului ideal după energii
cinetice, iar relaţia (12) – funcţia de distribuţie a moleculelor după energii.
Legea lui Maxwell de distribuţie a moleculelor după energii permite să calculăm energia cinetică medie a
mişcării de translaţie a moleculei:
 3
 3 
2 

    f   d    kT   
2
2
e kT
d .
0  0
 3  3 5
3 
 x 2 e dx şi poate calculată folosind formula  x 2 e dx   a 2 , unde
 ax  ax
Integrala obţinută este de tipul
0 0
4
1
a .
kT
5
3 
2 3  1  3

2
 kT 
2
       kT .
 4  kT  2

4
 Formula barometrică. Distribuţia Boltzmann
La deducerea distribuţiei Maxwell a moleculelor gazului ideal după viteze s-a considerat că asupra
moleculelor gazului ideal nu acţionează câmpuri de forţe exterioare. Însă moleculele oricărui gaz se află sub
influienţa câmpului potenţial al forţei de gravitaţie a Pământului. Datorită acţiunii concomitente a forţei de
gravitaţie pe de o parte şi a mişcării termice a moleculelor pe de altă parte, se stabileşte o astfel de stare staţionară
a gazului, adică o distribuţie a moleculelor caracterizată prin faptul că presiunea şi concentraţia gazului scade
odată cu creşterea înălţimii.
Vom determina dependenţa presiunii atmosferice de înălţimea de la suprafaţa Pământului. Pentru aceasta
notăm prin p0 presiunea la suprafaţa Pământului, prin p – presiunea la înălţimea h şi prin p  dp – presiunea
la înălţimea h  dh (figura 4).
Presiunea (hidrostatică) la nivelul h este p   gh , iar la nivelul h  dh : p  dp   g  h  dh  Să aflăm
diferenţa de presiune:
p  dp  p   g  h  dh    gh
Prin urmare presiunea unui strat de aer de grosime dh aflat la înălţimea h de la suprafaţa Pământului este
dp    gdh . (1)
Semnul minus ne arată că odată cu creşterea înălţimii presiunea atmosferică se micşorează. Densitatea
aerului  depinde de înălţimea h . Din ecuaţia de stare a gazului ideal
m m RT m RT
pV  RT obţinem p  , , p
M V M V M
pM
 . (2)
RT
Introducem (2) în (1)
pM
dp   gdh .
RT
În ultima expresie separăm variabilele
dp Mg
 dh .
p RT
Integrăm expresia obţinută, considerând că temperatura aerului nu depinde de înălţimea de la suprafaţa
Pământului:
p h
dp Mg
 p RT 0 dh ,
p0
 

p0 Mgh
ln  .
p RT
Rezultă P+dP dh

Mgh P
p  p0e RT
. (3)
Expresia (3) reprezintă dependenţa presiunii atmosferice de înălţimea de la
suprafaţa Pământului şi se numeşte formula barometrică. h
Din ecuaţia de bază a teoriei cinetico-moleculare
p  nkT ,
(4) P0
unde n este concentraţia moleculelor, iar k – constanta Boltzmann. Introducem (4)
în (3)
Figura 4
5
 Mgh

nkT  n0 kTe RT
,
sau
Mgh

n  n0e RT . (5)
Expresia (5) reprezintă dependenţa concentraţiei moleculelor de aer de înălţimea de la suprafaţa Pământului.
Dacă înlocuim în (5) M  m0 N A şi R  kN A , obţinem
m0 gh

n  n0e ,kT
(6)
unde m0 – masa unei molecule de aer. Notăm E p  m0 gh – energia potenţială a unei molecule în câmpul forţelor
de greutate. Atunci:
Ep

n  n0 e .
kT
(7)
Formula (7) este expresia unei legi foarte importante – a legii lui Boltzmann pentru distribuţia
particulelor într-un câmp potenţial exterior.
Expresia (7) este valabilă nu numai pentru câmpul forţelor de greutate, dar pentru orice câmp potenţial de
forţe. Această lege se foloseşte pe larg în fizică.