Activitatea intelectuală

Ziua de munca a celui care studiaza creste progresiv cu vârsta. Foarte limitata in
primele clase, ea se prelungeste in clasele mari si mai ales in timpul studiilor
universitare. Ziua de munca reala a persoanei scolarizate are doua componente:
- timpul de studiu colectiv si cel de studiu individual, in afara orelor de scoala, un
elev de liceu are nevoie de aproximativ 2-4 ore zilnic pentru pregatirea
lectiilor (studiul individual). Un student, in afara cursurilor, semi-nariilor, lucrarilor de
laborator, cheltuieste 3-4 ore pe zi pentru studiul individual, in afara perioadelor de
examen sau de pregatire a unor proiecte. in aceste din urma con ditii, depasirea a 8-10
ore de studiu zilnic e justificata numai de insuficienta pregatirii din cursul
semestrului sau de lipsa de. aptitudine pentru studiul respectiv. Oricare ar fi
imprejurarea, cresterea exagerata a orarului zilnic de munca, chiar pe perioade
relativ scurte, poate provoca diverse stari de surmenaj.
Vorbind despre studiu, nu e suficient sa ne referim la timpul de lucru. A sta in fata
unei carti deschise, cu gândurile risipite "aiurea', citind printre picaturi inseamna o
risipa inutila de energie. Timpul de lucru devine eficient numai in masura concentrarii
atentiei, eliminarii voluntare a oricaror preocupari secundare. Si aici isi spune
cuvintul factorul antrenament, care amplifica atentia. Concentrarea efortului, a
atentiei, realizeaza, in afara volumului de cunostinte asimilat, reducerea timpului
de lucru necesar, inmultirea orelor de odihna, evitarea starii de oboseala.
Un atribut important al timpului de munca intelectuala este necesitatea fragmentarii
sale, prin scurte intreruperi (pauze) ritmice. lectura neintrerupta, fara pauze, a
unui material, ore in sir, determina obosirea centrilor nervosi, prin epuizarea
materialului bioenergetic, instalindu-se starea de epuizare . Lectura sau scrisul
prelungite, duce la obosirea ochilor, insotita de o trecatoare neclaritate a vederii,
de senzatia de oboseala generala, dureri la tâmple, si, mai ales, reducerea
capacitatii de munca.
Experienta arata ca posibilitatea de concentrare in timp, fara pauza, a atentiei,
mai ales in legatura cu reprezentari abstracte, nu poate depasi 35-40 de minute,
la elevii mai tineri, si 50-60 de minute la persoane de peste 18 ani. De aici necesitatea
introducerii pauzelor (recreatii-lor), care cauta sa opreasca efortul, inaintea
instalarii oboselii nervoase.in timpul pauzei se recomanda, cu precadere,
diverse exercitii fizice (pentru elevi--jocurile din recreatie), mai ales pentru
relaxarea musculaturii para vertebra le, solicitata prin pozitia fortata in banca sau
la masa de studiu. in conditiile studiului individual (acasa), se poate asocia o scurta
auditie muzicala.
Dozarea cit mai egala, pe zile, a efortului prezinta
o utilitate remarcabila, evitindu-se nevoia de continua
adaptare (efort suplimentar) la solicitari prea inegale.
Ne referim la acel "lasa ca invat miine si pentru azi'
uzitat uneori ea "forma de organizare a studiului'.
Respectarea unor ore cit mai stabile de desfasurare a
muncii de invatare, prin crearea unui stereotip dinamic
si a unor reflexe conditionate, mareste potentialul de lucru
si intirzie aparitia oboselii, mai ales la persoanele cu o
capacitate de munca, de concentrare a atentiei voluntare
mai redusa.
Este de preferat ea orele de lucru sa fie distribuite zil nic, in functie de perioadele
de maxima eficienta a activitatii cerebrale intre orele 7 si 11 dimineata si intre 16
si 20' dupa-amiaza. Iesirea din aceste limite este desigur posibila, in functie de
caracteristici strict individuale.
Continuitatea muncii - permanenta ei - are o
importanta deosebita pentru cei care invata. Pregatirea examenelor incepe o
data cu prima ora de curs.

Timpului de invatare, consumator de energie, trebuie sa i se alature, in mod constant, timpul

de odihna, de refacere a potentialului bioenergetic. El nu trebuie inteles deci ea un simplu
divertisment. Prin continutul sau, el influenteaza neconditionat eficienta efortului
intelectual. Am vorbit mai inainte, la alt capitol, despre odihna, valoarea si formele sale de
realizare.
Vacanta, concediul nu trebuie considerate din nici un punct de vedere drept simple eclipse
ale activitatii intelectuale, pauze formale insumind atitea sau atitea zile. intr-o intelegere
superioara, vacanta inseamna schimbarea tipului de activitate, a modalitatii de existenta, o
iesire mai zgomotoasa si mai libera din stereotip, o cunoastere inedita, in care factorii
emotionali pozitivi domina fixarea noului in celulele scoartei cerebrale.
 Locul de munca

Orice munca se desfasoara intr-un spatiu material. Muncitorul agricol lucreaza in contact
direct cu natura, supus actiunii sale nemijlocite. Muncitorul din fabrica isi petrece cele 8
ore de lucru in mediul specific, tehnic, ameliorat prin automatizare si masurile de igiena si
protectie a muncii. Elevul, studentul, intelectualul isi desfasoara activitatea in variate locuri si
conditii, fiecare din ele constituind un "atelier al muncii'. Camera individuala, camera de
camin, biblioteca, sala de curs, laboratorul sint forme diferite de cuprindere a unei munci de
invatare sau creatie. Mediul realizat de ele, prin microclimat, ambianta fizica - conditie
estetica in cele din urma - poate sa sporeasca randamentul intelectual, dupa cum il
poate influenta si negativ.
Masa de lucru, biroul formeaza obiectul celui mai apropiat contact al celui care serie,
citeste, invata. Se prefera studiul la masa sau birou, deoarece asigura pozitia cea mai comoda si
corecta a corpului. Pozitia culcat in timpul lec-turii, aparent confortabila, este nefavorabila
pentru ochi, ducind la oboseala, prin dificultatea acomodarii. Numai in cazul in care studiul se
reduce la simpla lectura, se poate folosi fotoliul sau sezlongul, care ofera^o buna relaxare
a muschilor coloanei vertebrale.

Camera de studiu, individuala sau colectiva (camin), are nevoie, in primul rind, de o
ambianta estetica, ordonata, odihnitoare. in cazul in care ea este folosita si drept camera de
dormit, nu se va incepe studiul de dimineata decit dupa aranjarea paturilor, aerisire si
stringerea lucrurilor risipite.
Sursa: http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/Organizarea-muncii-
intelectual88.php