Alcalinitatea apei se datoreaza bicarbonatilor si hidroxizilor si mai rar:boratilor,silicatilor,fosfatilor,sulfurilor acide

etc.
Alcalinitatea se determina prin titrarea apei de analizat cu acid clorhidric de concentratie 0,1 N (HCl 0,1 N) in
prezenta fenolftaleinei si metiloranjului ca indicatori, dupa cum urmeaza:
1.Se titreaza apa de analizat cu HCl 0,1 N, in prezenta fenolftaleinei ca indicator pana la disparitia culorii roz,
cand se obtine astfel alcalinitatea permanenta (P).
2.Se adauga indicatorul metiloranje si se continua titrarea cu HCl 0,1 Npana la culoarea galben-portocaliu, cand
se obtine astfel alcalinitatea totala (T).
Rezultatul se exprima in mililitri HCl 0,1 N folositi la titrarea a 100 ml de apa.In cazul cand proba de apa este
colorata,tulbure sau contine aluminiu sau fier, la apa de analizat se adauga 5 ml de chloroform si 2,5 ml de
eritrozina (2,4,5,7 tetraiod-fluoresciana).
Daca cloroformul se coloreaza in roz, inseamna ca apa este alcalina, alcalinitatea respectiva determinandu-se
prin titrare cu HCl pana la decolorare.Daca cloroformul ramane incolor apa este acida.
In cazul prezentei clorului residual liber, care influenteaza virajul culorii indicatorului, se adauga o cantitate
echivalenta de tiosulfat de sodium cand clorul ,sub forma de acid hipocloros, este redus de tiosulfat la ionul de
Cl:
2Na2S2O3 +(HClO +HCl)→NaO3S-S-S-SO3Na +2NaCl +H2O.
In vederaea stabilirii si calcularii ionilor care determina alcalinitatea apei,se fac urmatoarele consideratii:
a.daca alcalinitatea permanenta (P) este egala cu zero (P =0), alcalinitatea dozata cu metiloranj (T) se
datoreaza bicarbonatilor;cantitatea de HCO3, exprimata in mg/l, se calculeaza dupa relatia: mg HCO3/l =61 T.
b.daca alcalinitatea permanenta P este egala cu 1/2T, (P =1/2 T), alcalinitatea dozata cu metiloranj T se
datoreaza carbonatilor, cantitatea de ioni Co3-2 exprimata in mg/l calculandu-se cu relatia:
mg CO32-/l =30*2*P =60 P.
c.daca alclinitatea permanenta P este mai mare decat jumatate din alcalinitatea totala (P>1/2 T), alcalinitatea
dozata cu metiloranj T se datoreaza prezentei carbonatilor si hidroxizilor, cantitatea de ioni de OH- si CO32-,
exprimata in mg/l, calculandu-se cu relatia:
mgOH-/l =(2P-T)*17 si mgCO32-/l =2(T-P)*30 =60(T-P).
d.daca alcalinitatea permanenta P este mai mica decat jumatatea alcalinitatii totale (P<1/2 T), alcalinitatea
determinata cu metiloranj T se datoreaza prezentei carbonatilor si bicarbonatilor , cantitatea de ioni CO32- si
HCO3- exprimata in mg/l, calculandu-se cu relattiile:
mg CO32-/l =2*P*3 =60P mg HCO3-/l =(T-2P)61.
e.daca alcalinitatea permanenta P este egala cu alcalinitatea totala T, alcalinitatea determinate cu metiloranj
T se datoreaza hidroxizilor, cantitatea de ioni OH-, exprimata in mg/l se calculeaza cu relatia:
mg OH-/l =17T.

Metode de determinare a caracteristicilor chimice

I. DETERMINAREA Ph-ULUI

Constă în determinarea concentraţiei ionilor de hidrogen şi se realizează prin mai multe metode.
Cea mai uşor de utilizat este metoda folosi-rii hârtiei indicatoare. Materiale necesare: pensetă, hârtie
pH metrică, o plăcuţă albă de porţelan. Mod de lucru:
- se rupe din hârtia indicatoare o bucăţică de cca 3 cm;
- se ia cu penseta şi se înmoaie cca 1 secundă în apă;
- se pune pe placa albă de porţelan;
- se lasă 3 minute;
- culoarea obţinută se compară pe scara gradată existentă la hârtia respectivă;
- se notează pH-ul apei.
 II. DETERMINAREA MINERALIZĂRII GLOBALE

Pentru a determina cantitatea totală de săruri dizpolvate în apă se pro-cedează astfel:

- se ia o capsulă de porţelan se spală bine, se usucă, şi se cântăreşte precis;
- se notează greutatea (G);
- se ia un volum precis de apă (V) în capsula de porţelan şi se evaporă cu ajutorul unei băi
de apă;
- după evaporare capsula cu reziduu obţinut se usucă într-o etuvă la 105-110° C;
- se cântăreşte;
- operaţia se repetă până se obţine o greutate constantă (C);
- se calculează mineralizarea apei (M) după formula:
C-G
M mg/l = ——— • 1000
V

III. DETERMINAREA ALCALINITĂŢII

Alcalinitatea se datoreşte prezenţei în apă a bicarbonaţilor, crbonaţi-lor şi hidroxizilor.

Alclinitatea datorată prezenţei bazelor libere şi carbonaţilor constituie alcalinitatea permanentă şi se
notează cu (P). Alcalinitatea datorată prezenţei bazelor libere, carbonaţilor şi bicarbonaţilor constitue
alcalinitatea totală şi se notează (T).
Metoda de determinare constă în neutralizarea unui volum de apă de analizat cu un acid
mineral diluat, în prezenţa unui indicator. Se va avea în vedere îndepărtarea substanţelor interferente
(clorul rezidual liber, aluminiul şi fierul). Materiale necesare:
-acid clorhidric 0,1 n;
-fenolftaleină, soluţie alcoolică 1%: 1g fenolftaleinăse dizolvă în 50 cm³ alcool etilic 95%,
se neutralizează cu hidroxid de sodiu soluţie 0,1 n până la coloraţie slab roz şi se completează
volumul până la 100 cm³ cu alcool etilic70 %;
-metiloranj, soluţie 0,1;
-tiosulfat de sodiu, soluţie 0,1 % n;
-cloroform;
-eritrosină,soluţie 0,1%.
Mod de lucru:
a) Determinarea alcalinităţii permanente: Intr-un pahar de laborator se introduc 100
cm³ apă de
analizat, se adaugă 1-2 picături de soluţie de
fenolftaleină şi se titrează cu acid clorhidric,
până la dispariţia culorii roz.
b) Determinarea alcalinităţii totale: Intr-un pahar de laborator se introduc 100 cm³ de
apă de
analizat, se ada- ugă 1-2 picături de soluţie de
metiloranj şi se titrează cu acid clorhidric pâ nă la
colorarea soluţiei în galben portocaliu.
Calculul:
-T<1 /Alcalinitatea se exprimă în cm³ acid clorhidric 0,1 n la 100 cm³;
-T>1/Alclinitate =V·f [cm³/100 cm³ sau mval/dm³]
în care: - V=volumul de acid clorhidric0,1 n, folosit în titrarea 100 cm³ apă de analizat, în cm³;
- F=factorul acid clorhidric 0,1 n.
Interpretarea rezultatelor:
- calinitatea se datoreşte prezenţei carbonaţilor atunci cqnd alcalinitatea permanentă (P)
este mai mare ca zero dar mai mică decât alcalinitatea totală (T);
-alcalinitatea se datoreşte hidroxizilor atunci când alcalinitatea permanentă (P) este mai
mare decât jumătate din alcalinitatea totală (T);
-alcalinitatea se datoreşte prezenţei bicarbonaţilor şi carbonaşilor atunci când alcalinitatea
permanentă ( P) este mai mică decât jumătate din alcalinitatea totală (T).
Relaţiile dintre alcalinitatea permanentă şi alcalinitatea totală rezultă din tabelul de mai jos:
 Rezultatul Alcalinitatea Alcalinitatea Alcalinitatea
titrării hidroxizilor Carbonaţilor bicarbonaţilor
(OH¯) (CO3¯ ¯ ) (CO3H¯ )
P= 0 0 0 T
P<1/2 T 0 2P T –2P
P=1/2 T 0 2P 0
P>1/2 T 2P-T 2(T– P) 0
P=T T 0 0
Duritatea apei reprezinta caracteristicile ce le confera apei compusii de calciu si magneziu aflati in
solutie. Se considera ca un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO continut intr-un litru de
apa. Dupa natura substantelor continute, duritatea poate fi: temporara (Dt) si permanenta (Dp),
impreuna formand duritatea totala (DT¡Dt¿Dp).
Duritatea temporara se datoreste biocarbonatilor si poate fi eliminata prin fierberea apei: duritatea
permanenta este data de compusi de calciu si magneziu, care nu se elimina prin fierbere.
Este cunoscut faptul ca o apa dura cu DT>12 grade (apa dulce) este greu digerabila, fierbe anevoios
alimentele (intareste legumele), sporeste consumul de sapun si detergent la spalatul rufelor, iar
unele alimente chiar nu pot fi consumate daca au fost fierte intr-o asemenea apa (ex. fasolea).
Apa cu duritate mare, folosita in instalatiile de incalzire, micsoreaza randamentul caloric al acestora
prin depunerile sub forma de crusta pe care le produc.
In cazul cazanelor cu fascicul de tevi fierbatoare, prin formarea crustei si apoi fisurarea ei pe alocuri
(ceea ce face ca apa sa ia contact brusc cu peretele fierbinte al tevii) se pot produce explozii ale
tevilor si deci deteriorarea cazanului.
In cazul instalatiilor de apa calda pentru consumatorii individuali, duritatea apei trebuie sa fie o
caracteristica bine cunoscuta pentru a se putea lua eventualele masuri de dedurizare prealabila in
scopul protejarii cazanelor de incalzire si deopotriva pentru sporirea randamentelor termice ale
acestora.