Anda di halaman 1dari 2

Ganduri:

Femeia in societatea de astazi, resimte o presiune enorma. Pe masura ce lista rolurilor se


extinde asteptarile ei inradacinate de la ea insasi, raman enorme. Desi cumva spunem ca acum
femeia s-a modernizat, as spune ca de fapt la nivel profund ea se simte la fel de oprimata ca si
in trecut daca nu si mai mult.

Astazi nu mai are doar rolul de gosposina, sotie, mama, astazi este si femeia de cariera, este si
femeia independenta, este si femeia care aspira la implinirea telurilor personale.
Nu e de mirare ca stresul este enorm si frustrarile interioare fierb ca lava unui vulcan pregatit
sa erupa.

Dar de ce isi asuma toate astea, ai spune?

Ei bine, constat cu stupoare ca inca exista o tendinta comuna de a incerca sa se ridice la niste
standarde.

Dar cine instaureaza aceste standarde?


Partenerii barbati spun ca nu mai au asteptarile de alta data, la nivel verbal ei isi exprima
deschiderea de a mai imparti din sarcinile pe care le presupun rolurile enumerate mai sus, insa
de fapt, in ei inca zace asteptarea ca ea sa faca totul:

Sa fie independenta financiar, sa fie gospodina, sa fie mama, sa fie sotie, Daca se poate
lucrurile sa se intample ceva de genul asta:
EL sa mearga la lucru, si sa se intoarca acasa, gasind cina pregatita, casa curata, hainele
spalate, copiii ingrijiti, sotia imbaiata, cremuita, epilata, zambitoare si pregatita de joaca
conjugala! Aaa, si era sa uit, cat timp el este la lucru, sa faca si ea ceva sa aduca ceva bani in
casa. Si asta doar pe scurt, pentru ca ea ar trebui sa il si sutina emotional, moral, in tot ceea ce
el si-a propus sa faca in cariera lui.

Si am stat sa ma intreb de unde au toate aceste portrete, si nu am cum sa nu ma gandesc ca


modelele le'au primit acasa, de la mamele lor. Ele saracele s-au luptat in trecut sa implineasca
o parte doar din aceste sarcini, mai ales cele de ordin casnic, si majoritatea au acumulat atata
frustrare de la faptul ca erau coplesite, chiar de atunci. Va dati seama astazi?

Va dati seama in zilele noastre, cata presiune pun femeile pe ele doar sa implineasca toate
aceste standarde?
Dar hai sa va zic ceva, dragii nostrii parteneri, poate mamele voastre au spalat, au gatit, calcat,
s-au sacrificat insa ceea c-au transmis ca si model de viata a fost nefericirea, si frustrarea. Au
renuntat la timpul lor pentru ele , facand mult mai mult rau decat bine. Pentru ca o mama si
sotie nefericita nu ii e de folos nimanui.

Asadar indemnul meu astazi pentru mine si pentru toate femeile, mai ales cele care sunt
mame. Nu cadeti in capcana nefericirii voastre si a celor din jur. Nu cresteti copii, educati
copii. E o mare diferenta. Invatati-i ce inseamna fericirea, echilibrul, ce inseamna sa te
valorizezi pe tine, ce inseamna sa iti aloci timp pentru tine, sa te reconectezi cu tine, sa iti
incarci bateriile, pentru ca doar fiind ok cu tine, poti sa transmiti aceasta stare celorlalti.
Faptul ca faci toate aceste sarcini legate de rolurile de mai sus, poate e o dovada de martirism,
dar nimeni nu are castigat din martirismul tau. Copilul, sotul tau, prietenii, toti din jurul tau
vor fi privati de ceea ce este cel mai important si anume, iubirea, armonia, echilibrul tau
interior, prezenta ta completa, energia ta.
Si in final, ti se va spune: Nimeni nu ti-a cerut sa faci atatea! A fost alegerea ta!

Asta este! Pentru ca standardele chiar daca par ca vin din exterior, asteptarile chiar daca vin
din mentalitatile celorlati, isi au de fapt sursa in interiorul tau.

O femeie constienta, o femeie echilibrata, o femeie care se iubeste pe sine, care stie sa puna
granite intre nevoile ei si nevoile celorlalti, o femeie fericita, o femeie care isi dedica timp sa
fie in armonie cu ea insati, este cea care poate oferi ceva celorlati. Restul nu au nimic de
oferit, pentru ca sunt goale pe dinauntru si nu au inteles ca golurile nu se pot umple de la
exterior, decat din interior.
Frustrarea va duce la rautate, la furie, la conflict si multe altele, care sunt mai nocive decat
orice altceva pentru cei din jur.

Repet, haideti sa nu fim martire, haideti sa fim in echilibru, haideti sa facem ce putem, iar
daca ceilalti au alte asteptari e strict problema lor, haideti sa fim cu adevarat mame pentru
copiii nostrii , educandu-i sanatos, nu din spatiul nemultumirii, stresului, presiunii, oboselii,
frustrarii! Asta e lumea cu care vrei sa ii facem cunostinta copilului tau?

Si repet, cele care ati fost martire, niciodata nu e prea tarziu, sa va ocupati de voi si fericirea
voastra in loc, sa continuati sa va bateti joc de copiii vostrii incurajandu-i sa urmeze modelul
vostru, incurajandu-i la nefericire doar pentru voi ati ales nefericirea.
Mamele nefericite in loc sa le dea sfaturi copiiilor lor, mai bine s-ar deschide sa invete ceva,
macar in ultimul ceas.
Nimeni nu poate da nimanui fericirea! Fiecare are responsabilitatea sa o gaseasca in el insusi.
Punct!

Nu ma impresioneaza absolut deloc povestile in care iti plangi de mila ca ai avut o viata grea,
daca vad ca nu ai invatat nimic din ea, nici in al doisprezecelea ceas. Nu am de gand sa
incurajez la nimeni pozitia de victima. Fiecare are in el resursele pentru a-si schimba
experienta vietii. Punct.