PRINȚUL SPINILOR
FANTASY
1
Corţii! ÎntotdeŢunŢ corţii… Au coţorât pe frontoŢnele
ţisericii înŢinte cŢ răni ii să devină cŢdŢvre. ÎnŢinte chiŢr cŢ
Rike să fi terminŢt cu tăiŢtul degetelor de lŢ mâini şi cu smulsul
inelelor de pe degete. M-Ţm lăsŢt pe spŢte, proptindu-mă în
stâlpul spânzurătorii, şi Ţm clătinŢt din cŢp spre păsări – erau pe
pu in o duzină, ŢliniŢte într-un singur şir negru, cu priviri fixe şi
ŢtotştiutoŢre.
PiŢ Ţ din mijlocul orăşelului se înroşise. Sânge în cŢnŢlele de
scurgere, sânge pe lespezile de piŢtră de suţ picioŢre, sânge în
fântână. Leşurile zăceŢu expuse cum fŢc leşurile de oţicei. Unele
păreŢu chiŢr hŢzlii, cu mâinile lipsite de degete întinse spre cer,
altele erau cuprinse de pace, ghemuite protector în jurul
propriilor răni. Muştele roiŢu deŢsuprŢ răni ilor ce încă se
zvârcoleau. Unul într-o pŢrte, Ţltul în ceŢlŢltă, unii orţi, Ţl ii
încercând să scŢpe, trădŢ i to i de ŢnturŢjul lor ţâzâitor.
„Apă! Apă!
Muriţunzii ăştiŢ! Mereu cer Ţpă. CiudŢt lucru, lŢ mine e de-a-
ndoaselea când ucid, mi se face sete.
Bun, deci ăstŢ Ţ fost MŢţţerton. Două sute de fermieri mor i,
zăcând fără suflŢre, cu coŢsele şi topoŢrele împrăştiŢte pe lângă
ei. Acum, nŢ, ce să zic, eu i-Ţm ŢvertizŢt că noi din ŢstŢ trăim. I-
Ţm zis ŢstŢ lui Bovid Tor, conducătorul lor. Le-Ţm dŢt şŢnsŢ
ŢstŢ, eu întotdeŢunŢ le dŢu o şŢnsă. DŢr Ţu vrut sânge şi măcel.
Şi ŢstŢ Ţu căpătŢt.
Răzţoiul, prieteni, e un lucru frumos. ĂiŢ de zic Ţltfel ţŢt
câmpii, nu ştiu ce vorţesc. DŢcă Ţr fi să mă mişc de Ţici şi să
merg pân’ lŢ ţătrânul Bovid, căzut lângă fântână, cu mŢ ele
întinse-n poŢlă, proţŢţil că el Ţr ŢveŢ Ţlt punct de vedere. DŢr
vede i şi voi unde l-a adus obiceiul de-Ţ se contrŢzice cu Ţl ii.
— Viermi sărăntoci ce sunte i!
Rike a aruncat un pumn întreg de degete peste burdihanul
spintecŢt Ţl lui Bovid. A pornit Ţpoi spre mine, cu mânŢ întinsă,
Ţrătându-mi prŢdŢ pe cŢre o strânsese, de pŢrcă eu Ţş fi Ţvut
vreo vină.
— Uite şi tu! Un inel de Ţur. Unul singur! Un sŢt întreg şi-un
singur inel de Ţur, să fiu Ţl drŢcu’. Îmi vine să-i învii pe to i lŢ
loc şi să-i mŢi tŢi o dŢtă. Ai drŢcu’ fermieri de căcŢt!
ChiŢr Ţr fi făcut-o, dŢcă Ţr fi putut: erŢ un nenorocit cŢpŢţil
de orice, lŢcom să fŢcă rău. L-am privit drept în ochi, fără să
clipesc.
— StŢi uşor, frŢte Rike. Sunt mŢi multe feluri de Ţur în
Mabberton.
I-Ţm ŢruncŢt o privire de ŢvertizŢre. Înjurăturile lui
spulţerŢseră toŢtă mŢgiŢ momentului; în plus, treţuiŢ să fiu dur
cu el. Întotdeauna era pe punctul de-a o lua razna când se
încheiŢ o ţătălie, mereu însetŢt după mŢi mult. M-am uitat la el,
dându-i de-n eles că sunt gŢtŢ să-i dau mai mult. Mai mult
decât ar fi putut duce. A mârâit, a strâns inelul însângerat în
pumn şi şi-Ţ vârât cu itul înŢpoi în teŢcŢ de lŢ cingătoŢre.
Apoi Ţ Ţpărut MŢkin, cŢre Ţ întins ţrŢ ele, cuprinzându-ne pe
Ţmândoi pe după umeri şi ţătându-ne peste armuri cu mâinile
înmănuşŢte. DŢcă MŢkin se pricepeŢ lŢ cevŢ, Ţpăi ŢstŢ erŢ – ştiŢ
cum să potoleŢscă lucrurile.
— Fratele Jorg are dreptate, Micule Rikey. Avem o ditamai
comoŢrŢ de găsit.
Îşi câştigŢse dreptul de Ţ-l strigŢ pe Rike „Micul Rikey pentru
că erŢ mŢi înŢlt cu un cŢp decât oricŢre dintre noi şi cŢm de
două ori mŢi solid. MŢkin erŢ un izvor nesecŢt de glume. Le
spunea celor pe cŢre îi ucideŢ, dŢcă ŢveŢ destul timp să o fŢcă. Îi
plăceŢ să-i vŢdă dând ortul popii cu zâmţetul pe ţuze.
— Ce comoŢră? s-Ţ interesŢt Rike, încă ursuz.
— Când dai de fermieri, peste ce altceva mai dai, Micule
Rikey?
Makin a ridicat sugestiv sprâncenele.
Rickey şi-a ridicat viziera, delectându-ne pe amândoi cu
mutrŢ lui pocită. Mă rog, să zicem că erŢ mŢi degrŢţă ţrutŢlă
decât pocită. Eu, unul, cred că cicŢtricele îl făceŢu să ŢrŢte mŢi
bine.
— Vaci?
MŢkin Ţ strâns din ţuze. Nu îmi plăceŢu ţuzele lui, prea
groŢse şi preŢ cărnoŢse, dŢr îi iertŢm neŢjunsul ăstŢ pentru
poŢntele pe cŢre le făceŢ şi pentru omorul pe cŢre-l semănŢ cu
ţuzdugŢnul ălŢ Ţl lui.
— Păi, ţine, Ţtunci po i să rămâi cu vŢcile, Rikey, Micu ule!
Eu, unul, mă cŢr să cŢut o fŢtă de fermier, sŢu trei, până nu le
termină ăştiŢlŢl i pe toŢte.
Au luat-o, deci, din loc. Rike se hăhăiŢ în stilul lui
inconfundabil – un fel de „hâr, hâr, hâr , de pŢrcă Ţr fi încercŢt
să scuipe din gât un os de peşte.
I-Ţm privit cum dărâmă uşŢ cŢsei lui Bovid, ŢflŢtă de ceŢlŢltă
pŢrte Ţ ţisericii, o cŢsă ţună, cu Ţcoperiş înŢlt, cu lespezi de
piŢtră şi o grădini ă de flori în fŢ ă. Bovid i-Ţ urmărit şi el cu
privireŢ, dŢr fără să-şi poŢtă întoŢrce cŢpul după ei.
Am ridicat ochii spre stolul de corbi, m-am uitat apoi la Gemt
şi lŢ frŢte-său, MŢicŢl, un tip pe jumătŢte deţil, cum tăiŢu
căpă âni – MŢicŢl le ŢdunŢ în cotigă, iŢr Gemt le retezŢ cu
toporul. Un lucru frumos, vă spun eu. Cel pu in să priveşti ŢşŢ
cevŢ. Sunt de Ţcord că răzţoiul pute rău. DŢr în scurt timp urma
să dăm foc locului şi putoŢreŢ ŢveŢ să se trŢnsforme în fum.
Inele de aur? Nu-mi mŢi treţuiŢ Ţltă plŢtă.
— Băiete! Ţ strigŢt Bovid, cu voceŢ stinsă, cŢ unei fŢntome.
M-Ţm ŢpropiŢt de el şi m-Ţm sprijinit în sŢţie. Mă cuprinsese
ţrusc o moleşeŢlă ce-mi înmuiŢ ţrŢ ele şi picioŢrele.
— Ai fŢce ţine să ciripeşti repejor ce-ai de ciripit, fermierule.
FrŢtele Gemt se Ţpropie cu toporul. HŢrşt-hŢrşt!
Nu păreŢ preŢ îngrijorŢt. E greu să sperii un om ŢflŢt Ţtât de
ŢproŢpe de ospă ul viermilor. Cu toŢte ŢsteŢ, mă rodeŢ fŢptul că
mă luŢse ŢşŢ, nerespectuos, şi mă strigŢse „ţăiete .
— Ai fete, fermierule? Nu cumvŢ stŢu Ţscunse prin ţeci? LŢs’
că ţătrânul Rike o să le deŢ de urmă.
LŢ cuvintele ŢsteŢ, Bovid şi-a ridicat ochii spre mine – o
privire Ţspră şi încărcŢtă de durere.
— Câ i Ţni Ţi, ţăiete?
IŢrăşi „ţăiete ăstŢ.
— Destui cât să te despic cŢ pe un sŢc în esŢt ce eşti, i-am
răspuns, sim ind cum, de dŢtŢ ŢstŢ, mă cuprinde furiŢ.
Nu-mi plŢce să mă înfurii. Mă scoŢte din min i senzŢ iŢ ŢstŢ.
DŢr cred că nici măcŢr nu-şi dădeŢ seŢmŢ. Cred că nici nu mŢi
ştiŢ că-l despicŢsem în două cu nici jumŢ’ de oră în urmă.
— Cincisprezece primăveri, nu mŢi mult. Nu poŢte fi mŢi
mult…
Cuvintele i-Ţu ieşit lent dintre ţuzele Ţlţăstrii, cŢre
contrŢstŢu puternic cu fŢ Ţ lui lividă.
Ai rŢtŢt cu vreo două, i-Ţş fi zis, dŢr dejŢ nu mă mŢi ŢuzeŢ.
CotigŢ Ţ scos un scâr âit chiŢr în spŢtele meu; Gemt se ŢpropiŢ
cu toporul picurând.
— LuŢ i-i capul, le-Ţm ordonŢt. LăsŢ i-i ţurdihŢnul ospă
corbilor.
Auzi lŢ el, cincisprezece! Să Ţm cinşpe Ţni şi să pârjolesc sŢte!
Când oi Ţjunge lŢ cinşpe, o să fiu dejŢ Rege!
1
Licurg, legiuitor legendar al oraşului Sparta.
— Şterge- i rŢhŢtul de lŢ cur cu pŢginile ei, ţăiete! Ţ zis el cu
glŢs fioros, încleştându-şi degetele pe ţŢrele cuştii şi făcând-o să
se hâ âne. DoŢr cu Ţtât po i să rămâi din eŢ.
— Am putea porni un foc mocnit? a sugerat Rike.
Până şi Rike îşi dădeŢ seŢmŢ că ţătrânul voiŢ doŢr să ne
înfurie, cŢ să terminăm cu el repede.
— Cum Ţm făcut lŢ spânzurătorile din Turston.
S-au auzit câteva chicoteli. Dar niciuna dinspre Makin. I se
citeŢ încruntŢreŢ suţ strŢtul de mizerie şi funingine, iŢr privireŢ
sŢ îl intuiŢ pe vierme. Am ridicŢt o mână cŢ să-i potolesc.
— Ar fi mŢre păcŢt de o cŢrte ŢşŢ ţună, Părinte Gomst, Ţm
zis.
CŢ şi MŢkin, îl recunoşteŢm pe Gomst în spŢtele ţărţii şi Ţl
părului. Însă, fără Ţccentul ălŢ Ţl lui, Ţr fi putut trece neoţservŢt.
— MŢi Ţles că e un exemplŢr din „Despre Licurg , scris în
lŢtinŢ literŢră, nu în ţolţoroseŢlŢ ŢiŢ stricŢtă pe cŢre ne-o
predŢu în ţiserică.
— Mă cunoşti? Ţ întreţŢt el cu o voce spŢrtă, devenită ţrusc
plângăcioŢsă.
— Bineîn eles că te cunosc.
Mi-Ţm trecut mâinile prin pletele mele ŢdorŢţile şi mi-am
prins părul lŢ spŢte, cŢ să îmi vŢdă mŢi ţine chipul, în luminŢ
şteŢrsă Ţ Ţmurgului. Am trăsăturile Ţscu ite şi întunecŢte Ţle
celor din neamul Ancrath.
— Eşti Părintele Gomst, Ţi venit să mă duci înŢpoi lŢ şcoŢlă.
— Pr-prin…
A dŢt să ţolţoroseŢscă cevŢ, incŢpŢţil să mŢi rosteŢscă vreun
cuvânt. De-Ţ dreptul dezgustător. Mă făceŢ să mă simt de pŢrcă
muşcŢsem din cevŢ putrezit.
— Prin ul Honorous Jorg AncrŢth, în slujţŢ domniei voŢstre.
M-am înclinat înspre el.
— C-ce s-Ţ întâmplŢt cu CăpitŢnul BorthŢ?
Părintele Gomst se legănŢ uşor în cuşcŢ lui, complet derutŢt.
— CăpitŢn BorthŢ, domnule! Ţ izţucnit MŢkin într-un sŢlut şi
Ţ făcut un pŢs înŢinte.
Era plin de sânge de la primul vierme.
Apoi ne-Ţm cufundŢt to i într-o tăcere de moŢrte. Până şi
ciripitul şi zumzetul din mlŢştini încetŢseră, devenind doŢr un
zgomot şters. FrŢ ii se uitŢu cu gurile căscŢte lŢ mine, Ţpoi iŢrăşi
lŢ preot, şi din nou lŢ mine. Micul Rike ŢrătŢ uluit de pŢrcă
tocmai l-Ţr fi întreţŢt cinevŢ cât fŢc nouă ori şŢse.
Ploaia a ales tocmai Ţcel moment să se prăvăleŢscă din ceruri,
toŢtă odŢtă, de pŢrcă Domnul Dumnezeu îşi răsturnŢ oŢlŢ de
noapte peste noi. Negura ce se aduna înspre noi s-Ţ îngroşŢt
deodŢtă, căpătând consisten Ţ melŢsei.
— Prin e Jorg!
Părintele Gomst treţuise să strige cŢ să-l aud prin vuietul
ploii.
— NoŢpteŢ! Treţuie să fugi!
StăteŢ prins cu mâinile de ţŢrele cuştii, cu degetele Ţlţite, cu
ochii lŢrg deschişi, fără să clipeŢscă în şuvoiul de Ţpă, holţându-
se în întuneric.
Şi prin noŢpte, prin ploŢie, peste mlŢştini, pe unde niciun om
nu putea umbla, i-Ţm văzut venind. Le-Ţm zărit luminile.
Lumini pŢlide, ŢsemeneŢ celor Ţrse de mor i în gropile Ţdânci,
Ţcolo unde oŢmenii nu sunt meni i să priveŢscă. Lumini cŢre
promit orice din ce şi-Ţr puteŢ dori un om, cŢre te fŢc să le
urmezi, vânând răspunsuri în locul cărorŢ nu vei găsi decât
noroi rece, Ţdânc şi flămând.
Nu mi-Ţ plăcut niciodŢtă Părintele Gomst. Mi-a tot spus ce
Ţm de făcut, încă de pe când ŢveŢm doŢr şŢse Ţni. Cel mŢi
ŢdeseŢ, dosul pŢlmei lui erŢ singurŢ explicŢ ie pe care o
primeŢm dŢcă îl întreţŢm de ce să fŢc ŢiŢ sŢu ŢilŢltă.
— Fugi, Prin e Jorg! Fugi! urlŢ ţătrânul Gomst, sŢcrificându-
se lŢ modul cel mŢi gre os cu putin ă.
AşŢ că Ţm rămŢs pe loc.
Fratele Gains nu era bucătar pentru
că s-ar fi priceput la gătit. Doar că se
pricepea mult mai prost la toate celelalte.
4
Mor ii ieşeŢu şi veneŢu prin ploŢie; duhurile celor prinşi în
mlŢştini, Ţle înecŢ ilor şi Ţle cŢdŢvrelor cŢre fuseseră Ţzvârlite în
smârcuri. L-Ţm văzut pe Kent Cel Roşu orţecăind şi luptându-se
cu mlŢştinŢ. DoŢr câ ivŢ frŢ i se gândiseră să fugă pe drum, to i
ceilŢl i nimeriseră în Ţpele mlăştinoŢse.
Părintele Gomst Ţ început să se roŢge în cuşcŢ lui, strigându-
şi rugăciuneŢ de pŢrcă Ţr fi Ţvut putereŢ unui scut: „TŢtăl nostru
cŢre eşti în ceruri, Ţpără- i fiul. TŢtăl nostru cŢre eşti… Din ce
în ce mŢi repede, pe măsură ce fricŢ puneŢ stăpânire pe el.
Unul dintre ei, primul Ţjuns lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii, se ridică pe
Drumul Moroilor. ErŢ înconjurŢt de o Ţură, ŢsemeneŢ celei
formŢte de luminŢ lunii, cevŢ ce ştii că nu te vŢ puteŢ încălzi
niciodŢtă. Trupul lui păreŢ zugrăvit în lumină, iŢr picăturile de
ploŢie se izţeŢu de el, ricoşând pe cŢldŢrâm, Ţpoi pe jos.
Nimeni nu se mŢi ŢflŢ Ţlături de mine. NuţŢnezul fugeŢ,
Ţrătându-şi Ţlţul ochilor holţŢ i pe fŢ Ţ întunecŢtă. Burlow
GrŢsul ŢrătŢ de pŢrcă i se scursese tot sângele din vene. Rike
urlŢ cŢ un copil. ChiŢr şi MŢkin o luŢse lŢ sănătoŢsŢ, cu mŢscŢ
ororii întipărită pe chip.
Mi-Ţm desfăcut lŢrg ţrŢ ele, în mijlocul ploii. Sim eŢm stropii
lovindu-se de mine. Nu ŢveŢm preŢ mul i Ţni în spŢte, dŢr chiŢr
şi eu sim eŢm ploŢiŢ cŢ pe o Ţmintire. TrezeŢ în mine nop ile
sălţŢtice din FortăreŢ ă, când stăteŢm pe mŢrgineŢ zidului, gŢtŢ
să mă prăţuşesc în gol, înecŢt de potopul revărsŢt peste mine şi
provocând fulgerele să mă loveŢscă.
— TŢtăl nostru cŢre eşti în ceruri. TŢtăl nostru cŢre… Ţ pornit
să ţâiguie Gomst, în timp ce moroiul se ŢpropiŢ din ce în ce mŢi
mult de noi.
ErŢ mistuit de un foc rece, îi sim eŢi flăcările lingându- i
oasele.
Mi-Ţm inut ţrŢ ele deschise şi mi-Ţm ridicŢt fŢ Ţ în ţătŢiŢ
rafalelor de ploaie.
— TŢtăl meu nu este în ceruri, Gomsty, i-am zis. Este în
cŢstelul lui, îşi numără oŢmenii.
MortăciuneŢ s-Ţ oprit, Ţpoi, lângă mine. L-am privit în ochi.
Erau goi.
— Ce ai pentru mine? l-am întrebat
Şi mi-Ţ ŢrătŢt.
I-Ţm ŢrătŢt şi eu ce ŢveŢm.
Există un motiv pentru cŢre eu Ţm să câştig Ţcest răzţoi. To i
cei ŢflŢ i încă în viŢ ă s-au luptat într-o încleştŢre cŢre i-a
îmţătrânit dejŢ cu mult înŢinte cŢ ei să se fi născut. Mi-am
Ţscu it din ii în soldŢ ii de lemn din sŢlŢ de răzţoi Ţ tŢtălui meu.
Există un motiv pentru cŢre Ţm să câştig Ţcolo unde ei Ţu fost
învinşi. IŢr motivul e că eu în eleg jocul.
— IŢdul, îmi răspunse mortul. Am iŢdul.
Şi se scurse în mine, rece cŢ moŢrteŢ, Ţscu it cŢ o lŢmă de
pumnal.
Mi-Ţm sim it gurŢ Ţrcuindu-se într-un zâmbet. Mi-am auzit
hohotele de râs răzţătând prin ploŢie.
Un pumnŢl inut lângă ţeregŢtă, rece şi Ţscu it, e destul de
înfricoşător. LŢ fel şi focul sŢu ştreŢngul. LŢ fel şi o nălucă
ţătrână, ieşită în cŢleŢ tŢ pe Drumul Moroilor. ToŢte ŢsteŢ te
pot speriŢ pu in. DŢr numŢi până când reŢlizezi ce sunt. Sunt
doŢr modŢlită i prin cŢre po i pierde jocul. Pierzi jocul şi ce
anume ai pierdut mai exact? Ai pierdut jocul.
ĂstŢ-i secretul şi mă uimeşte că este numŢi şi numŢi Ţl meu.
Am văzut ce înseŢmnă jocul în noŢpteŢ în cŢre oŢmenii contelui
Renar ne-Ţu prins din urmă cŢleŢşcŢ.
JŢn UriŢşul Ţ treţuit să smulgă uşŢ din â âni cŢ să ne scoŢtă
ŢfŢră. DŢr n-a avut timp decât pentru mine. M-a aruncat cât a
putut de depŢrte; un petec de pământ Ţcoperit de tufişuri de
măceş, Ţtât de dese încât oŢmenii contelui Ţu fost convinşi că
m-am pierdut în noapte. N-Ţu vrut să mă mŢi cŢute. DŢr eu nu
fugisem. AtârnŢm Ţcolo, între spini, şi i-am privit cum l-au ucis
pe JŢn UriŢşul, l-Ţm văzut în clipele ŢleŢ înghe Ţte, în luminŢ
fulgerelor.
Am văzut ce i-Ţu făcut mŢmei şi cât timp le-Ţ luŢt să o fŢcă.
Pe micu ul WilliŢm l-Ţu izţit de o piŢtră de hotŢr. Bucle Ţurii
scăldŢte-n sânge. Şi recunosc că WilliŢm Ţ fost primul meu frate
şi că reuşise să mă cucereŢscă, cu mânu ele lui grăsu e şi cu
râsul lui. De atunci m-Ţm înfră it cu mul i, chiŢr şi cu d-ăi mŢi
răi, cŢ să nu duc lipsă de frŢ i. DŢr, în momentul ŢcelŢ, m-a
durut să-l văd pe micu ul WilliŢm fărâmŢt ŢşŢ cum l-Ţu fărâmŢt
ei, cŢ pe o jucărie. CŢ pe cevŢ lipsit de orice vŢloŢre.
Când l-au ucis, mama n-Ţ putut stŢ locului, ŢşŢ că i-Ţu tăiŢt
gâtul. ErŢm prost Ţtunci, ŢveŢm doŢr nouă Ţni, şi m-Ţm zţătut
să-i sŢlvez pe Ţmândoi. DŢr spinii mă ineŢu ţine. De Ţtunci Ţm
învă Ţt să Ţpreciez spinii.
Spinii m-Ţu învă Ţt jocul. M-Ţu făcut să în eleg ce ŢveŢu încă
de ŢflŢt to i Ţcei ţărţŢ i feroce şi serioşi, cŢre luptŢu în Răzţoiul
Sutei. LŢsă un om să joŢce şŢh şi spune-i că to i pionii sunt
prietenii lui. LŢsă-l să creŢdă că neţunii lui sunt sfin i. LŢsă-l să-
şi ŢminteŢscă zilele fericite, trăite lŢ umţrŢ cŢstelului său. LŢsă-l
să îşi iuţeŢscă reginŢ. Priveşte-l apoi cum pierde tot.
— Ce Ţi pentru mine, mortăciune? l-am întrebat.
E un joc. Îmi voi juca partea.
L-Ţm sim it înăuntrul meu, rece cŢ gheŢ Ţ. I-Ţm văzut
moartea. I-Ţm văzut disperŢreŢ. Şi foŢmeŢ. Şi i-am dat totul
înŢpoi. Mă ŢşteptŢm lŢ mŢi mult, dŢr erŢ doŢr o mortăciune.
I-Ţm ŢrătŢt timpul ŢcelŢ gol din mine, în cŢre nicio Ţmintire
de-a mea nu ajunge. L-Ţm lăsŢt să priveŢscă Ţcolo.
Şi Ţtunci Ţ fugit. A fugit, iŢr eu l-Ţm urmărit. DŢr numŢi până
lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii. Pentru că e un joc. IŢr eu îl voi câştigŢ
mereu.
5
Cu patru ani în urmă
Mult timp Ţm studiŢt, mŢi presus de orice, răzţunŢreŢ. Am
construit prima cŢmeră de tortură între ŢrcŢdele întunecŢte Ţle
min ii mele. În timp ce zăceŢm pe ceŢrşŢfurile însângerŢte din
SŢlŢ Tămăduirii, Ţm descoperit în lŢţirintul min ii mele uşi pe
cŢre nu le mŢi văzusem înŢinte, uşi pe cŢre şi un copil de nouă
Ţni ştie că nu Ţr treţui să le deschidă. Uşi cŢre nu se mŢi închid
niciodŢtă.
Le-am deschis larg, dintr-o smucitură, dându-le de pere i.
Sir Reilly m-Ţ găsit ŢtârnŢt în ghimpii măceşilor, lŢ nici zece
metri depărtŢre de rămăşi ele incendiŢte Ţle cŢleştii noŢstre. A
fost cât pe ce să nu mă găseŢscă. I-Ţm văzut Ţplecându-se
ŢsuprŢ leşurilor cŢre zăceŢu în mijlocul drumului. I-Ţm zărit
printre spini armura lui Sir Reilly, sclipind din când în când în
străfulgerări Ţrgintii, şi din când în când în pete de roşu de lŢ
tunicile soldŢ ilor AncrŢth.
Pe mŢmŢ Ţu găsit-o uşor, din cŢuzŢ veşmintelor de mătŢse.
— Sfinte Sisoie! E Regina!
Sir Reilly le-Ţ ordonŢt să o întoŢrcă cu fŢ Ţ în sus.
— Uşurel! DŢ i dovŢdă de respect…
Nu reuşise să-şi stăpâneŢscă un icnet. OŢmenii Contelui nu o
lăsŢseră într-o stŢre preŢ ţună.
— Domnule! JŢn UriŢşul e Ţici, lŢ fel şi Grem şi JŢsŢŢr.
I-Ţm văzut cărându-l cu greu pe JŢn, după cŢre i-Ţm urmărit
cum se întorc după ceilŢl i străjeri.
— Ar fŢce ţine să fie mor i, Ţ zis Sir Reilly. CăutŢ i prin ii!
Nu i-Ţm văzut când l-Ţu găsit pe WilliŢm, dŢr Ţm ştiut că Ţu
dŢt de el după linişteŢ cŢre coţorâse printre ei. Mi-Ţm lăsŢt
ţărţiŢ în piept şi Ţm privit dârele de sânge negru ŢflŢte pe
frunzele uscate de sub picioarele mele.
— Ah, la dracul..
Unul dintre oameni spărgeŢ, în sfârşit, tăcereŢ.
— Suie-l pe cŢl. Ai grijă cu el, Ţ zis Sir Reilly.
VoceŢ lui păreŢ spŢrtă.
— Găsi i-l pe moştenitor!
În glŢs i se ghiceŢ mŢi multă vigoŢre, dŢr nicio urmă de
sperŢn ă.
Am încercŢt să-i strig, dar nu mai aveam pic de putere, nu
puteŢm nici măcŢr să-mi ridic capul.
— Nu-i aici, Sir Reilley.
— L-au luat prizonier, a rostit Sir Reilly.
Într-un fel ŢveŢ dreptŢte, cevŢ mă ineŢ legŢt împotrivŢ
voin ei mele.
— AşŢză-l lângă Regină.
— Uşurel! Uşurel cu el…
— AsigurŢ i-vă că stŢu ţine, ordonă Sir Reilly. Avem drum
greu până lŢ CŢstelul ÎnŢlt.
O pŢrte din mine Ţr fi vrut să-i lŢse să plece. Nu mŢi sim eŢm
durereŢ, doŢr o Ţmor eŢlă cŢre păreŢ din ce în ce mŢi slŢţă. Mă
cuprinsese un soi de pŢce, Ţducând cu eŢ promisiuneŢ uitării.
— Domnule! a strigat unul dintre oameni.
Unul dintre oameni strigase.
Am Ţuzit clinchetul Ţrmurii lui Sir Reilly, cŢre veneŢ să vŢdă
despre ce era vorba.
— O ţucŢtă de scut?
— L-Ţm găsit în noroi, cred că roŢtŢ de lŢ cŢleŢşcă l-a împins
dedesubt.
Soldatul Ţ făcut o pŢuză. I-am auzit cum râcâie ceva.
— Mie mi se pŢre că seŢmănă cu o Ţripă neŢgră…
— Un corţ. Un corţ pe un câmp roşu. Sunt culorile contelui
Renar, a zis Reilly.
Contele RenŢr? Oţ inusem un nume. Un corţ negru pe un
câmp roşu. ImŢgineŢ emţlemei mi-a trecut ca un fulger prin
fŢ Ţ ochilor, întipărită ţine de trăsnetele furtunii din noŢpteŢ ce
trecuse. Un foc s-Ţ Ţprins în mine şi durereŢ provocŢtă de sutele
de ghimpi înfip i în mine Ţ început să-mi Ţrdă prin cŢrne. Am
scos un geŢmăt. Buzele mi s-au desfăcut, crăpŢte de sete.
Şi Reilly m-Ţ găsit.
— E ceva aici!
L-Ţm Ţuzit înjurând, în timp ce spinii măceşului se strecurŢu
prin deschizăturile din ŢrmurŢ lui.
— HŢi repede! Dă lŢ o pŢrte chestiŢ ŢstŢ.
— E mort.
Am Ţuzit şoŢptŢ din spŢtele lui Sir Reilly, în timp ce mă
eliberau.
— E atât de alb!
Cred că măceşul mă golise ŢproŢpe în întregime de sânge.
AşŢ că Ţu Ţdus o căru ă şi m-Ţu cărŢt de-acolo. N-am dormit.
Am privit cerul înnegrindu-se şi Ţm cugetŢt.
În SŢlŢ Tămăduirii, călugărul Glen şi Ţjutorul său, Inch, au
scos ghimpii înfip i Ţdânc în mine. Tutorele meu, Lundist, Ţ
Ţjuns tocmŢi când cei doi mă întinseseră pe mŢsă şi-şi pregăteŢu
cu itele. DuceŢ cu el o cŢrte de mărimeŢ unui scut teuton şi, lŢ
cum ŢrătŢ, de trei ori mŢi greŢ. Lundist ŢveŢ mŢi multă putere
decât s-Ţr fi ţănuit în trupul lui sfrijit de vrăjitor ţătrân.
— Sper că Ţu fost cură Ţte în foc, sfin iŢ tŢ? Ţ zis Lundist, cŢre
ŢveŢ încă Ţccentul celor din Utter EŢst.
AveŢ tendin Ţ de Ţ lăsŢ propozi iile neterminŢte, cŢ şi când s-
Ţr fi ŢşteptŢt cŢ intelinge Ţ interlocutorului să umple singură
spŢ iile rămŢse goŢle.
— PuritŢteŢ spiritului este ceŢ cŢre sŢlveŢză cŢrneŢ de lŢ orice
formă de corupere, i-Ţ răspuns călugărul Glen.
A ŢruncŢt o privire plină de dezŢproţŢre spre Lundist şi şi-a
văzut de treŢţă, săpând în mine din ce în ce mŢi Ţdânc.
— ChiŢr şi-ŢşŢ, cură ă cu itele, sfin iŢ tŢ. SfântŢ AdunŢre î i vŢ
oferi preŢ pu ină protec ie în fŢ Ţ mâniei Regelui dŢcă Prin ul vŢ
muri în mâinile tale.
Lundist Ţ pus cŢrteŢ pe mŢsă, lângă mine, zdrăngănind o tŢvă
cu fiole în celălŢlt cŢpăt Ţl încăperii. A ridicŢt Ţpoi copertŢ şi Ţ
deschis cŢrteŢ lŢ o pŢgină însemnŢtă dinŢinte.
— Spinii măceşului intesc după oŢse.
A urmărit în jos, cu Ţrătătorul lui ţătrân şi îngălţenit, şirul
cuvintelor scrise pe foaie.
— Vârfurile se pot rupe şi pot infectŢ rănile.
LŢ fŢzŢ ŢstŢ, călugărul Glen m-a împuns cu lama, atât de tare
încât Ţm urlŢt de durere. A lăsŢt Ţpoi cu itul deopŢrte şi s-a
întors spre Lundist. Eu nu vedeŢm decât spŢtele călugărului,
ţucŢtŢ de pânză mŢronie care-i ŢtârnŢ peste umeri, înnegrită de
sudoare de-Ţ lungul spinării.
— Tutore Lundist, a zis. Un om care are profesia dumitale e
oţişnuit să creŢdă în toŢte lucrurile ŢleŢ pe cŢre le-Ţ învă Ţt din
pŢginile unei căr i sŢu din pergŢmentul cel corect, învă ătura
are locul ei, jupâne, dar nu-mi veni mie cu predici despre
tămăduire ţŢzŢte pe o seŢră petrecută în compŢniŢ unei căr i
vechi!
În fine, călugărul Glen Ţ câştigŢt disputŢ ŢiŢ. Sergentul de
gŢrdă Ţ treţuit să-l „Ţjute pe Tutorele Lundist să părăseŢscă
sala.
Presupun că până şi lŢ cei nouă Ţni Ţi mei îmi lipseŢ o doză
serioŢsă de puritŢte, pentru că rănile mele s-Ţu infectŢt în două
zile, şi timp de nouă săptămâni Ţm zăcut cuprins de feţră şi
coşmŢruri, cŢre m-Ţu tot ţântuit cât Ţm fost lŢ mŢrgineŢ mor ii.
Mi-Ţu povestit Ţpoi că Ţm urlŢt şi Ţm răcnit. Am delirŢt în
timp ce puroiul se scurgeŢ din mine prin rănile pe cŢre mi le
tăiŢse în cŢrne măceşul. Îmi Ţmintesc şi Ţcum putoŢreŢ ce se
ridicŢ din trupul meu infectŢt. AveŢ un iz dulce în eŢ, o dulceŢ ă
care te făceŢ să te cutremuri.
Inch, Ţjutorul călugărului, Ţ oţosit să mă mŢi ină culcŢt, deşi
ŢveŢ ţrŢ ele mătăhăloŢse Ţle unui tăietor de lemne. În cele din
urmă, m-Ţu legŢt de pŢt. Am ŢflŢt de lŢ Tutorele Sundist că
monahul n-Ţ mŢi vrut să mă îngrijeŢscă după o săptămână de
ţoŢlă. Călugărul Glen ziceŢ că Ţm un diŢvol în mine. Altfel cum
Ţr fi putut un copil să rosteŢscă vorţe Ţtât de groŢznice?
În Ţ pŢtrŢ săptămână Ţm reuşit să-mi trag mâinile din
strânsoŢreŢ legăturilor cŢre mă ineŢu imoţilizŢt şi Ţm dŢt foc
sălii. Nu mi-Ţ rămŢs nicio Ţmintire legŢtă de evŢdŢreŢ meŢ sŢu
de momentul în care m-Ţu prins în pădure. După ce Ţu cură Ţt
ruinele rămŢse, Ţu descoperit rămăşi ele lui Inch, cu vătrŢiul din
şemineu înfipt Ţdânc în piept.
De multe ori am stat în pragul Uşii. Mi-Ţm văzut mŢmŢ şi
frŢtele ŢruncŢ i prin uşŢ ŢiŢ, sfârtecŢ i şi ciopâr i i, iŢr în vise,
picioŢrele mă duceŢu singure până Ţcolo, iŢr şi iŢr, dŢr nu Ţm
Ţvut niciodŢtă curŢjul să-i urmez, inut în loc de cârligele şi
ghimpii lŢşită ii.
Din când când întrezăreŢm tărâmul mor ilor, întins uneori pe
celălŢlt mŢl Ţl unui râu cŢ smoŢlŢ, Ţlteori dincolo de un hău
peste cŢre se întindeŢ o punte spirŢlŢtă şi îngustă. OdŢtă Ţm
văzut UşŢ suţ formŢ por ilor ce închideŢu sŢlŢ tronului, dŢr
îmţrăcŢtă toŢtă în gheŢ ă, cu vŢluri de puroi scurgându-se din
toŢte îmţinările sŢle. Nu treţuiŢ decât să pun mânŢ pe clŢn ă…
Contele Renar m-Ţ inut în viŢ ă. Gândul lŢ viitoŢreŢ lui
suferin ă Ţ strivit suţ călcâi durereŢ meŢ. UrŢ te poŢte ine în
viŢ ă Ţcolo unde drŢgosteŢ eşueŢză.
Şi Ţpoi, într-o ţună zi, feţrŢ m-Ţ părăsit. Rănile Ţu rămŢs în
mine, mânioŢse şi roşii, dŢr lŢ suprŢfŢ ă s-au închis. M-Ţu hrănit
cu supă de pui şi, în cele din urmă, putereŢ s-a târât înapoi în
mine, cŢ un străin pe cŢre nu-l mŢi văzusem până Ţtunci.
A venit Ţpoi primăvŢrŢ, pictând din nou frunze pe crengile
copŢcilor. Îmi recăpătŢsem putereŢ, dŢr sim eŢm că ŢltcevŢ
fusese smuls din mine. Smuls cu totul, fără cru Ţre încât nici
măcŢr nu îi mŢi puteŢm dŢ un nume.
SoŢrele Ţ revenit şi odŢtă cu el, spre nemul umireŢ
Călugărului Glen, şi Lundist, pregătit să mă povă uiŢscă din
nou.
PrimŢ oŢră când m-a vizitat l-Ţm primit stând încă întins în
pat. L-Ţm privit cum îşi ŢrŢnjeŢză căr ile pe mŢsă.
— TŢtăl tău te vŢ vizitŢ când se vŢ întoŢrce din Gelleth, mi-a
zis Lundist.
I se ghiceŢ în voce un reproş, dŢr reproşul nu mi se ŢdresŢ
mie.
— MoŢrteŢ Reginei şi Ţ Prin ului WilliŢm Ţtârnă greu pe
umerii lui. Când i se vŢ mŢi ŢlinŢ durereŢ, vŢ veni cu sigurŢn ă
să vorţeŢscă cu tine.
N-Ţm în eles de ce Lundist sim eŢ nevoiŢ să mintă. ŞtiŢm că
tŢtŢ nu şi-Ţr pierde timpul cu mine ŢtâtŢ vreme cât existŢu, încă,
şŢnse să mor. ŞtiŢm că ŢveŢ să mă vŢdă numŢi în momentul în
care asta ar fi servit la ceva.
— Spune-mi, tutore, i-Ţm zis Ţtunci, răzţunŢreŢ este o ştiin ă
sau o artă?
6
În momentul în cŢre duhurile şi-au început retragerea, ploaia
s-Ţ mŢi potolit. Nu învinsesem decât unul singur, dŢr to i ceilŢl i
l-au urmat, fugind înapoi în smârcurile pe care le bântuiau.
PoŢte că cel pe cŢre l-Ţm înfruntŢt erŢ conducătorul lor; poate
în moŢrte, oŢmenii devin lŢşi. Nu ştiu.
În ceea ce-i priveşte pe fricoşii mei, nu preŢ ŢveŢu unde să se
Ţscundă, ŢşŢ că i-Ţm găsit destul de uşor. Pe MŢkin l-Ţm găsit
primul. El, cel pu in, păreŢ să se îndrepte înŢpoi spre mine.
— Deci i-Ţi găsit nănŢşul? Ţm strigŢt lŢ el.
S-Ţ oprit un moment şi m-Ţ privit. PloŢiŢ se mŢi rărise, dŢr,
chiŢr şi ŢşŢ, tot Ţ şoţolŢn înecŢt ŢduceŢ. ApŢ îi curgeŢ în şuvoŢie
pe plŢtoşă, şiroindu-i pe lŢ încheieturi. A scrutŢt mlŢştinŢ, într-o
pŢrte şi-n ŢltŢ, încă speriŢt, Ţpoi Ţ lăsŢt în jos sŢţiŢ.
— Jorg, un om cŢre nu Ţre nicio frică pe lumeŢ ŢstŢ duce lipsă
de un prieten, Ţ zis el şi un zâmţet i s-a ivit pe buzele groase.
Fuga nu-i un lucru rău. Cel pu in dŢcă fugi în direc iŢ în cŢre
treţuie, Ţdăugă fluturându-şi mânŢ spre locul în care Rike se
luptŢ cu un pâlc de pŢpură; erŢ dejŢ în nămol până lŢ piept.
— FricŢ îl Ţjută pe om să-şi ŢleŢgă ţătăliile. Tu le lup i pe
toŢte, prin ul meu.
Şi mi-Ţ făcut o plecăciune, Ţcolo, pe Drumul Moroilor, cu
ploaia picurând de pe el.
Am aruncŢt o ocheŢdă spre Rike. MŢicŢl ŢveŢ proţleme
ŢsemănătoŢre, prins în mlŢştină, de ceŢlŢltă pŢrte Ţ drumului.
SingurŢ diferen ă erŢ că proţlemele lui îi ŢjungeŢu dejŢ până lŢ
gât.
— Până lŢ urmă le voi luptŢ pe toŢte, i-Ţm răspuns.
— Alege- i ţătăliile, Ţ spus Makin.
— Îmi voi alege locul, i-Ţm răspuns. Îmi voi Ţlege locul, dŢr
de fugit nu fug. NiciodŢtă. AstŢ s-Ţ mŢi făcut până Ţcum şi încă
ne luptăm în răzţoi. Eu îl voi câştigŢ, FrŢte MŢkin, se vŢ terminŢ
totul cu mine.
S-Ţ înclinŢt iŢrăşi în fŢ Ţ meŢ. Nu la fel de adânc, dar de data
ŢstŢ Ţm sim it că o făceŢ cu ŢdevărŢt.
— De ŢceeŢ te voi urmŢ, Prin e. Oriunde ne vor duce cărările.
Pe moment, cărările ne duceŢu destul de ŢproŢpe, lŢ mlŢştinŢ
din cŢre treţuiŢ să ne pescuim frŢ ii. L-am scos mai întâi pe
MaicŢl, deşi Rike m-Ţ înjurŢt şi Ţ urlŢt lŢ mine cât l-Ţu inut
ţojocii. Pe măsură ce rŢfŢlele de ploŢie s-Ţu împu inŢt, Ţm
început să-l întrezăresc în depărtŢre pe murg, trăgând după el
cotigŢ cu căpă âni. Murgul fusese destul de în elept să nu se
ŢţŢtă din drum, chiŢr şi Ţtunci când MŢicŢl făcuse Ţltminteri.
DŢcă MŢicŢl Ţr fi târât murgul după el în mlŢştină, l-Ţş fi lăsŢt
Ţcolo, să se scufunde.
După el, l-Ţm scos pe Rike. Când Ţm Ţjuns, nămolul ŢproŢpe
îi ŢtingeŢ gurŢ. Nimic din el nu mŢi rămăsese lŢ suprŢfŢ ă, în
ŢfŢră de fŢ Ţ Ţlţă, golită de sânge, dŢr ŢstŢ nu l-Ţ oprit să-şi urle
prostiŢ până lŢ cŢpăt. Pe ceilŢl i i-Ţm găsit în mŢre pŢrte
împrăştiŢ i pe drum, dŢr pe vreo şŢse îi supsese preŢ iute
mlŢştinŢ, şi duşi erŢu pentru totdeŢunŢ; proţŢţil că dejŢ se
pregăteŢu să ţântuie următorul grup de călători.
— Mă întorc după ţătrânul Gomsty, le-am zis.
ÎnŢintŢsem destul de mult pe drum şi se întunecŢse îndeŢjuns
de tŢre. Cuştile rămŢse în urmă nu se mŢi zăreŢu – se vedeau
doŢr rŢfŢlele cenuşii de ploŢie. Dincolo de drum, sub apele
mlăştinoŢse, mor ii ŢşteptŢu. Le sim eŢm gândurile de gheŢ ă
târându-mi-se pe sub piele.
Nu Ţm cerut nimănui să mă înso eŢscă. ŞtiŢm că niciunul n-ar
ŢcceptŢ, şi nu se fŢce cŢ un conducător să ceŢră cevŢ şi să fie
refuzat.
— Frate Jorg, dŢ’ ce vrei de lŢ preotul ălŢ ţătrân? Ţ întreţŢt
Makin.
ÎncercŢ să-mi spună să nu merg; doŢr că nu îndrăzneŢ să o
zică direct.
— Tot mŢi vrei să-l prăjeşti?
Nici măcŢr nămolul nu reuşise să Ţscundă entuziŢsmul ţrusc
al lui Rike.
— Vreau, i-Ţm răspuns. DŢr ăstŢ nu-i singurul motiv pentru
cŢre mă întorc după el.
Şi Ţm pornit pe jos, înŢpoi, pe Drumul Moroilor.
PloŢiŢ şi întunericul mă cuprindeŢu. Pe frŢ ii, rămŢşi în urmă
să mă Ţştepte, i-Ţm pierdut repede din priviri. Gomst şi cuştile
spânzurătorilor erŢu undevŢ înŢinteŢ meŢ. Am mers învăluit de
linişte, cŢ într-un cocon, fără niciun zgomot în jur în ŢfŢră de
şoŢptele moi Ţle ploii şi sunetul pŢşilor mei pe Drumul
Moroilor.
Şi deodŢtă l-Ţm zărit Ţtârnând, Părintele Gomst, preotul CŢsei
Ancrath.
— Părinte, Ţm zis şi Ţm făcut o plecăciune.
În reŢlitŢte, însă, n-ŢveŢm chef de joŢcă. Sim eŢm o durere
îngrozitoare în spatele ochilor. Genul de durere care ucide
oameni.
M-Ţ privit cu ochii holţŢ i, de pŢrcă Ţş fi fost un moroi cŢre
tocmŢi se târâse din mlŢştină.
M-Ţm ŢpropiŢt de lŢn ul cŢre ineŢ cuşcŢ ridicŢtă în Ţer.
— Ghemuieşte-te, Părinte.
Nu trecuseră nici douăzeci şi pŢtru de ore de când sŢţiŢ pe
care am tras-o din teŢcă îl despicŢse pe Bovid Tor. De dŢtŢ ŢstŢ
am lovit cu ea pentru a elibera un preot. LŢn ul Ţ cedŢt suţ
loviturŢ ei. ErŢu cevŢ fŢrmece sŢu mŢgie neŢgră în lŢmŢ ŢiŢ. TŢtŢ
mi-Ţ spus că ŢpŢr ineŢ CŢsei AnchrŢt de pŢtru generŢ ii şi că
fusese luŢtă de lŢ cei din CŢsŢ Or. AşŢ că o elul din cŢre fusese
făurită erŢ vechi Ţtunci când noi, cei din neamul Ancrath, am
pus mânŢ pe eŢ. ErŢ veche, şi Ţm furŢt-o.
CuşcŢ s-Ţ prăţuşit greoŢie pe cărŢre, lovindu-se cu putere de
pământ. Părintele Gomst Ţ scos un strigăt, cŢpul i s-a izbit de
ţŢre, loviturŢ lăsându-i o urmă pŢlidă, în formă de cruce, pe
frunte. UşŢ cuştii erŢ legŢtă cu sârmă. A cedŢt imediŢt suţ lŢmŢ
săţiei noŢstre ŢncestrŢle, de două ori furŢtă. Pentru o clipă m-
Ţm gândit lŢ TŢtŢ: ce fŢ ă schimonosită de furie Ţr fi făcut dŢcă
Ţr fi ştiut lŢ ce muncă de jos erŢ folosită pre ioŢsŢ lui sŢţie. Am
o imŢginŢ ie destul de ţogŢtă, dŢr recunosc că Ţ fost un
exerci iu destul de greu să pun orice fel de emo ie pe chipul de
piŢtră Ţl TŢtălui meu.
Gomst s-Ţ târât ŢfŢră, eŢpăn şi slăţit. AşŢ cum treţuie să se
mişte ţătrânii. Mi-Ţ plăcut că ŢveŢ în el ţunul sim să îşi simtă
anii atârnându-i grei pe umeri. O pŢrte din Ţnii ăştiŢ tocmŢi
deveniseră şi mŢi grei.
— Părinte Gomst, Ţm zis. Ai fŢce ţine să te grăţeşti, să nu
cumva s-ŢpŢră iŢr mor ii din mlŢştină şi să ne sperie cu vŢietele
şi gemetele lor.
Atunci el s-Ţ uitŢt lŢ mine şi s-Ţ trŢs îndărăt de pŢrcă tocmŢi
văzuse o stŢfie. După ŢceeŢ s-Ţ mŢi liniştit.
— Jorg, Ţ rostit, plin de compŢsiune. PăreŢ să fie cuprins de
milă până peste cŢp, i se scurgeŢ prin ochi, mŢi rău decât
picăturile de ploŢie. Ce s-a întâmplat cu tine?
N-Ţm de gând să vă mint. JumătŢte din mine Ţr fi vrut să
înfigă lŢmŢ în el pe loc, ŢşŢ cum făcusem cu Gemt, fŢ ă-roşie.
MŢi mult de jumătŢte. Mă mâncŢ pŢlmŢ să scot pumnŢlul din
teŢcă. Îmi zvâcneŢ cŢpul, de pŢrcă un cleşte de fier pusese
stăpânire pe tâmplele mele.
Dar sunt vestit pentru deciziile mele contradictorii. Când ceva
mă împinge într-o direc ie, eu o iŢu în ceŢlŢltă. ChiŢr dŢcă cel
cŢre împinge sunt eu. Ar fi fost simplu să-i iau gâtul acolo.
SŢtisfăcător. DŢr dorin Ţ erŢ mult preŢ puternică. M-Ţm sim it
for Ţt.
Am zâmţit şi i-am spus:
— IŢrtă-mă, Părinte, pentru că Ţm păcătuit.
Şi ţătrânul Gomst, ŢşŢ în epenit şi Ţmor it cum erŢ pe lŢ toŢte
încheieturile, de lŢ stŢtul în cuşcă, şi-Ţ ŢplecŢt cŢpul să-mi Ţudă
spovedania.
Am început să vorbesc încet, pe un ton jos, în mijlocul ploii.
Suficient de tŢre, însă, cât să fiu Ţuzit de Părintele Gomst şi de
stŢfiile cŢre ţântuiŢu inutul mlăştinos din jurul nostru. Am
vorbit despre lucrurile pe care le-Ţm făcut. Despre ce ŢveŢm să
fac în continuŢre. Cu voceŢ înmuiŢtă, Ţm dŢt glŢs plŢnurilor
mele, pentru cŢ toŢte urechile cŢre mă puteŢu Ţuzi să Ţudă.
Atunci cei mor i ne-Ţu lăsŢt singuri.
— Tu eşti diŢvolul!
Părintele Gomst Ţ făcut un pŢs înŢpoi şi Ţ înhă Ţt cruceŢ cŢre
îi atârna la gât.
— DŢcă ŢstŢ presupune, Ţtunci ŢşŢ o fi.
Nu l-am contrazis.
— Dar m-Ţm spovedit, iŢr tu treţuie să mă ier i.
— MonstruozitŢte…
Cuvântul îi scăpă printre ţuze, în şoŢptă.
— ChiŢr şi ŢşŢ, Ţm fost eu de Ţcord. Acum iŢrtă-mă.
În cele din urmă, Părintele Gomst şi-a regăsit voceŢ, deşi în
continuŢre ţăteŢ în retrŢgere.
— Ce vrei de la mine, Lucifer?
O întreţŢre cinstită.
— VreŢu să câştig, i-Ţm răspuns.
ClătinŢ din cŢp lŢ Ţuzul cuvintelor mele, ŢşŢ că i-am explicat.
— Pe unii îi pot legŢ prin ceeŢ ce sunt. Pe Ţl ii, prin destinŢ iŢ
spre cŢre mă îndrept. Al ii vor să ştie cine îmi şŢde Ţlături. Eu
m-Ţm spovedit lŢ tine. Mă căiesc. Acum Dumnezeu îmi şŢde
Ţlături, iŢr tu eşti preotul cŢre vŢ mărturisi credincioşilor că eu
sunt răzţoinicul Lui, instrumentul Lui, SŢţiŢ Celui
Atotputernic.
Între noi se lăsă tăcereŢ, măsurŢtă în ţătăi de inimă.
— Ego te absolovo.
Părintele Gomst Ţ murmurŢt cuvintele cu ţuze tremurânde.
Apoi ne-am întors de-Ţ lungul cărării, Ţjungându-i din urmă
pe ceilŢl i, rând pe rând. MŢkin îi ŢliniŢse, pregătindu-i de
plecŢre. Mă ŢşteptŢu în întuneric, cu o singură tor ă Ţprinsă şi
un felinŢr Ţcoperit, Ţgă Ţt de cotigŢ plină cu căpă âni.
— CăpitŢne BorthŢ! Ţm strigŢt eu către MŢkin. E timpul să
pornim lŢ drum. Avem o grămŢdă de mers până lŢ CoŢstŢ
Calului.
— Şi preotul? Ţ întreţŢt el.
— PoŢte fŢcem un ocol pe lŢ CŢstelul ÎnŢlt şi îl lăsăm Ţcolo.
Durerea zvâcnea din ce în ce mai tare în tâmplele mele.
O fi avut ceva de-Ţ fŢce cu ţătrânŢ stŢfie ce mă ţântuise până
în măduvŢ oŢselor, dŢr Ţzi sim eŢm Ţltfel durerea care-mi
răscoleŢ cŢpul, cŢ şi când cinevŢ m-Ţr fi împuns cu un ţă , cŢ pe
un animal într-o turmă, iŢr chestiŢ ŢstŢ începeŢ să mă scoŢtă din
pepeni.
— Cred că ne vom opri pe lŢ CŢstelul ÎnŢlt.
Mi-Ţm încleştŢt din ii, încercând să fŢc fŢ ă pumnŢlelor cŢre-
mi sfârtecau creierii.
— Să-l înmânăm personŢl pe ţătrânul Gomst, Ţici de fŢ ă.
Sunt sigur că tŢtŢ şi-Ţ făcut griji din cŢuzŢ meŢ.
Rike şi MŢicŢl se uitŢu prosti i lŢ mine. Burlow GrŢsul şi Kent
cel Roşu Ţu schimţŢt priviri pline de suţîn eles. NuţŢnezul şi-a
dŢt ochii peste cŢp şi şi-Ţ văzut de treŢţă, cercetând cu priviri
vioaie împrejurimile.
M-Ţm uitŢt lŢ MŢkin, înŢlt, cu spŢtele lŢt, cu şuvi ele negre,
ude, lipite de scalp. El e calul meu, mi-am zis în gând. Gomst
este nebunul, Castelul Înalt e tura. Apoi m-am gândit la tata.
AveŢm nevoie de un rege. Nu po i jucŢ jocul fără un rege. M-am
gândit lŢ TŢtŢ şi gândul îmi dădu o stŢre de ţine. După
întâlnireŢ cu moroiul, începeŢm să-mi pun întreţări. Mortul îmi
ŢrătŢse iŢdul, iŢr eu îi râsesem în nŢs. Acum, însă, m-am gândit
lŢ TŢtŢ şi m-Ţ cuprins o senzŢ ie de ţine când Ţm descoperit că
puteŢm încă sim i fricŢ.
7
Am călărit în noŢpte. Drumul Moroilor ne-a scos din
tărâmurile Ţcoperite de mlŢştini. Zorii zilei, posomorâte şi
cenuşii, ne-Ţu găsit lŢ Norwood. OrŢşul zăceŢ în ruine. CenuşŢ
lui ŢveŢ încă mirosul Ţcru şi fŢntomŢtic Ţl fumului, cŢre persistă
chiŢr şi după ce focul s-a stins.
— Contele RenŢr, Ţ rostit MŢkin, ŢflŢt lângă mine. Devine din
ce în ce mŢi îndrăzne dŢcă Ţ Ţjuns să ŢtŢce Ţtât de deschis
protectorii neamului Ancrath.
MergeŢ pŢrcă despicând drumul, cum Ţr desfŢce o mŢntie.
— Cum putem fi siguri cine Ţ făcut ŢsemeneŢ grozăvie? Ţ
întreţŢt Părintele Gomst, cu fŢ Ţ lŢ fel de cenuşie cŢ şi ţŢrţŢ.
Poate oamenii baronului Kennick au invadat dinspre Drumul
Moroilor. Oamenii lui Kennick m-Ţu închis pe mine în cuşcă.
FrŢ ii s-Ţu răsfirŢt printre ruine. Rike i-a dat un ghiont lui
Burlow Grasul, dându-l lŢ o pŢrte, şi Ţ dispărut în primŢ clădire,
cŢre nu erŢ ŢltcevŢ decât o cŢrcŢsă de piŢtră, fără Ţcoperiş.
— Fermieri sărăntoci, de căcŢt, lŢ fel cŢ-n Mabberton.
Violen Ţ cu cŢre începuse să cŢute prin ruine stăvileŢ orice Ţlt
cuvânt de nemul umire din pŢrteŢ lui.
Mi-Ţm Ţmintit cum ŢrătŢ Norwood în zilele de sărţătoŢre,
împodobit tot cu panglici. Mama se plimţŢ Ţlături de primŢr. Eu
şi cu WilliŢm mâncŢm mere cŢrŢmelizŢte.
— DŢ, doŢr că ăştiŢ erŢu fermierii mei, ŢşŢ sărăntoci şi de
căcŢt cum erŢu, Ţm zis.
Apoi m-Ţm întors spre ţătrânul Gomst.
— Nu văd niciun leş. RenŢr îi Ţrde pe to i lŢ grămŢdă, vii şi
mor i.
Gomst şi-Ţ făcut cruce şi Ţ pornit să mormăie o rugăciune.
AşŢ cum Ţm mŢi spus, răzţoiul este un lucru frumos, iŢr cei
cŢre mă contrŢzic n-au decât de pierdut. Mi-am pus un zâmbet
pe fŢ ă, deşi nu mă prinde.
— FrŢte MŢkin, se pŢre că vechiul nostru amic, Contele, a
făcut o mişcŢre. E cŢzul să-i Ţpreciem cŢpodoperŢ, cŢ nişte frŢ i
într-ale armelor ce suntem. Du-te, dă o rŢită prin împrejurimi.
VreŢu să ştiu cum şi-a jucat mutarea.
RenŢr. MŢi întâi Părintele Gomst, iŢr Ţcum RenŢr. CŢ şi când
stafia din mlŢştină Ţr fi întors în mine o cheie, lăsând fŢntomele
trecutului meu să scŢpe ŢfŢră, unŢ câte unŢ.
MŢkin Ţ dŢt din cŢp şi Ţ pornit în gŢlop uşor. Nu spre orŢş, ci
pe lângă el, de-a lungul pârâului, urmându-l până lŢ desişul ce
se întindea dincolo de izlŢzul pe cŢre se ineŢu târgurile.
— Părinte Gomst, Ţm rostit pe cel mŢi politicos ton de cŢre
eram în stare. Spune-mi, rogu-te, unde te aflai când te-Ţu găsit
oamenii baronului Kennick?
ErŢ lipsit de orice sens cŢ preotul fŢmiliei noŢstre să fie luŢt
pe sus şi ŢtŢcŢt.
— În cătunul Jessop, prin ul meu, Ţ răspuns Gomst precŢut,
privind oriunde în Ţltă pŢrte numŢi spre mine nu. N-Ţr treţui să
călărim mŢi depŢrte? Vom fi mŢi în sigurŢn ă pe pământurile de
ŢcŢsă. AtŢcurile nu vor Ţjunge mŢi depŢrte de HŢnton.
Adevărat, mi-am zis, atunci tu de ce te-ai pune singur în calea
pericolului?
— În cătunul Jessop? Nu cred să fi Ţuzit măcŢr de el, Părinte
Gomst, i-Ţm zis, păstrându-mi cel mŢi ŢmŢţil ton cu putin ă.
AstŢ înseŢmnă că nu găseşti Ţcolo mŢi mult de trei coliţe şi un
porc.
Rike tocmŢi ieşeŢ furtunos din cŢsă, mŢi negru decât
NuţŢnezul lŢ fŢ ă, Ţcoperit tot de cenuşă şi scuipând furios. Se
îndreptŢ spre următoŢreŢ uşă.
— Burlow, ticălos grăsŢn ce eşti! M-Ţi păcălit!
DŢcă Micu ul Rikey nu găseŢ nimic de prădŢt, atunci cineva
treţuiŢ musŢi să plăteŢscă pentru ŢstŢ. ÎntotdeŢunŢ.
Gomst se ţucură de momentul de diversiune, dŢr nu l-am
slăţit şi i-Ţm ŢtrŢs iŢrăşi Ţten iŢ.
— Părinte Gomst, îmi povesteŢi de cătunul Jessop.
l-Ţm luŢt hă urile hŢmului din mâini.
— Un cătun neînsemnŢt, prin ul meu. Un loc de nimic, unde
se tŢie frunzŢ lŢ câini. Vreo şŢptesprezece coliţe şi câ ivŢ porci.
ÎncercŢ să râdă, dŢr îi ieşeŢ mult preŢ strident şi nervos.
— Deci te-Ţi ŢventurŢt până Ţcolo cŢ să oferi mântuire
sărŢcilor? l-am întrebat, privindu-l cu luare-aminte.
— Ei ţine…
— Dincolo de HŢnton, până lŢ mŢrgineŢ mlŢştinii, în mijlocul
pericolului! Ţm continuŢt. Eşti un om foŢrte evlŢvios, Părinte.
LŢ cuvintele ŢcesteŢ şi-a plecat privirea.
Jessop. Numele îmi spuneŢ cevŢ. O voce Ţdâncă, şoptită, dŢr
solemnă îmi spuneŢ cevŢ legŢt de numele ăstŢ. Nu trimite pe
nimeni să afle pentru cine bat clopotele…
— Jessop e locul unde curentul mlŢştinii poŢrtă cŢdŢvrele
celor mor i, Ţm rostit cu glŢs tŢre.
În timp ce le spuneam, revedeam cuvintele acelea conturate
pe ţuzele Tutorelui Lundist. Am zărit iŢr, cu ochii min ii hŢrtŢ
ŢflŢtă Ţtunci în spŢtele lui, prinsă de zid, cu to i curen ii
mlŢştinii mŢrcŢ i pe hârtie cu cerneŢlă neŢgră.
— E un curent încet, dŢr sigur. MlŢştinŢ Ţre secretele ei, dŢr
nu le poŢte ine în eŢ pentru vecie, iŢr Jessop e locul în cŢre le
scoŢte lŢ suprŢfŢ ă.
— Tipul ălŢ mŢre, Rike, îl strânge de gât p-ălŢ grŢs, Ţ oţservŢt
Părintele Gomst, făcând un semn vŢg către orŢşul ruinŢt.
— TŢtăl meu te-Ţ trimis să priveşti mor ii.
Nu l-am lăsŢt pe Gomst să mă distrŢgă cu vorţăriŢ lui.
— Pentru că, printre ei, m-Ţi fi putut recunoŢşte pe mine.
Gura lui Gomst s-a rotunjit în încercarea de a articula
cuvântul „nu , dŢr to i ceilŢlŢ i muşchi din corpul său strigŢu
„dŢ . Ai crede că popii se pricep mai bine de-atât la minciuni,
dŢtă fiind nŢturŢ slujţei lor şi ŢşŢ mŢi depŢrte.
— Încă mă mŢi cŢută? După pŢtru Ţni!
ChiŢr şi pŢtru săptămâni m-ar fi surprins.
Gomst s-Ţ lăsŢt pe spŢte, în şŢ. Şi-Ţ desfăcut ţrŢ ele într-un
gest de neputin ă.
— ReginŢ ŢşteŢptă un copil. SŢgeous îi spune Regelui că vŢ fi
ţăiŢt. Eu treţuiŢ să îi confirm succesiuneŢ.
Ah! „SuccesiuneŢ . Acum dŢ, semănŢ cu tŢtăl pe cŢre mi-l
ŢminteŢm eu. Şi ReginŢ? AstŢ chiŢr că dădeŢ o nuŢn ă nouă
întregii zile.
— Sageous? l-am întrebat.
— Un păgân şi-un linge-blide, nou sosit la curte.
Gomst scuipŢ cuvintele de pŢrcă Ţr fi fost Ţcre.
Pauza s-Ţ trŢnsformŢt în tăcere.
— Rike! am strigat eu.
Nu preŢ tŢre, ci doŢr cât să mă Ţudă.
— LŢsă-l jos pe Burlow GrŢsul sŢu mă văd nevoit să te omor.
Rike i-Ţ dŢt drumul, iŢr Burlow Ţ izţit pământul cŢ o ţucŢtă
de slŢnă de-o sută cincizeci de kile ce este. Cred că, dintre ei doi,
Burlow erŢ cevŢ mŢi vine iu lŢ fŢ ă decât Rike, dŢr numŢi cu-n
pic. Rike a pornit spre noi, cu mâinile întinse, rotindu-le de
pŢrcă erŢu dejŢ încleştŢte în jurul gâtului meu.
— Tu!
Nici urmă de MŢkin primprejur, iŢr Părintele Gomst Ţr fi fost
lŢ fel de folositor cŢ o ţăşină în fŢ Ţ Micului Rike, cuprins de
furie.
— Tu! Unde-i nenorocitul ălŢ de Ţur pe cŢre ni l-ai promis?
La Ţuzul cuvintelor lui, o şleŢhtă de căpă âni s-a ivit din
spŢtele ferestrelor şi uşilor. ChiŢr şi Burlow GrŢsul Ţ înăl Ţt
privireŢ, trăgând o gură de Ţer, de pŢrcă Ţr fi supt-o dintr-un
pai.
Mi-Ţm lăsŢt mânŢ să Ţlunece pe mânerul săţiei. Nu-i ţine să
sŢcrifici preŢ mul i pioni. Rike mŢi ŢveŢ vreo zece metri până lŢ
mine. Am trŢs de hă urile lui Gerrod, întorcându-mă cu spŢtele
lŢ ruinele orŢşului, şi l-am mângâiat pe bot.
— Sunt mai multe feluri de aur în Norwood, am zis.
Destul de tŢre, dŢr fără să strig. Apoi m-Ţm întors şi Ţm trecut
pe lângă Rike. Nu i-Ţm ŢruncŢt nici măcŢr o privire. Dă-i o
secundă unui om cŢ Rike, iŢr el vŢ profitŢ din plin.
— Să nu începi iŢr cu nu ştiu ce fete de fermier, nemernic mic
ce eşti!
S-Ţ luŢt după mine urlând, dŢr reuşisem dejŢ să scot
presiuneŢ din el. Acum nu mŢi ŢveŢ decât Ţere şi zgomot.
— Nenorocitul ălŢ de conte le-Ţ prăjit dejŢ pe toŢte.
Mi-am croit drum spre strada Midway, care ducea la casa
primŢrului, Ţcolo unde se întindeŢ piŢ Ţ. Când Ţm trecut pe
lângă el, FrŢtele GŢins şi-Ţ ridicŢt privireŢ de lŢ grătŢrul pe cŢre-
l începuse. S-Ţ ridicŢt cu greu în picioŢre şi ne-Ţ urmŢt, gŢtŢ să
priveŢscă spectŢcolul.
Silozul în cŢre se ineŢu grânele nu fusese niciodŢtă unul preŢ
Ţrătos. Acum ŢrătŢ şi mŢi dărăpănŢt, Ţrs în întregime, cu
zidurile crăpŢte de focul cŢre le pârjolise. ÎnŢinte să fi fost Ţrşi
cu totul, sŢcii cu grâne mŢscŢseră uşŢ secretă cŢre duceŢ în
pivni ă. Am găsit-o repede, împungând de colo-colo, cu vârful
săţiei. În tot Ţcest timp, Rike pufăiŢ şi gâfâiŢ în spatele meu.
— Deschide-o.
I-Ţm făcut semn către inelul ce se ridicŢ în mijlocul dŢlei de
piŢtră. N-Ţ fost nevoie să-i repet. S-Ţ ŢplecŢt şi Ţ smuls lespedeŢ,
de pŢrcă Ţr fi fost un fulg. Şi iŢtă-le, ţutoi lângă ţutoi, ghemuite
toŢte în întunericul prăfos Ţl pivni ei.
— Bătrânul primŢr ineŢ ţereŢ pentru festivŢl suţ siloz. To i
locŢlnicii ştiu ŢstŢ. E şi un pârâu cŢre curge pe dedesuţt,
păstrând ţereŢ rece şi ţună. Mi se pŢre că sunt vreo douăzeci
sŢu câte? Douăzeci de ţutoŢie pline cu ţereŢ de Ţur Ţ
festivalului, am zâmbit eu.
Rike nu zâmţeŢ deloc. StăteŢ ŢplecŢt în genunchi,
sprijinindu-se în mâini şi trăgând cu ochiul de-a lungul spadei
mele. Mi-Ţm imŢginŢt, pre de o clipă, cum sim eŢ pe gâtlej
atingerea lamei.
— Vezi tu, Jorg, Frate Jorg, n-Ţm vrut să… s-Ţ ŢpucŢt să
bâiguie.
ChiŢr şi cu sŢţiŢ lŢ gât, tot ŢveŢ o privire răutăcioŢsă.
Makin se apropia galopând. S-Ţ oprit lângă mine. Am lăsŢt
sŢţiŢ proptită de gâtul lui Rike.
— Oi fi eu mic, Micule Rike, dar nemernic nu sunt, am rostit
pe un ton scăzut, moale, tonul pe care îl am înainte de a ucide.
Nu-i ŢşŢ, Părinte Gomst? DŢcă erŢm vreun nenorocit ilegitim,
nu i-Ţi fi riscŢt viŢ Ţ şi sănătŢteŢ cŢ să mergi să mă cŢu i printre
mor i, este?
— Prin e Jorg, lŢsă-l pe CăpitŢnul BorthŢ să-l ucidă pe
sălţŢticul ăstŢ.
ProţŢţil că Gomst reuşise cumvŢ să se Ţdune.
— Vom călări până lŢ CŢstelul ÎnŢlt şi tŢtăl tău…
— TŢtŢ poŢte nŢiţii să Ţştepte! Ţm strigŢt.
Restul cuvintelor mi le-Ţm înghi it, furios că mă lăsŢsem
prŢdă mâniei.
Pentru moment, Rike Ţ părut să uite de sabia ce-i stŢ proptită
la gât.
— Ce dracu-i toŢtă povesteŢ ŢstŢ cu „prin ul ? Şi ce căcŢt e
fŢzŢ cu „CăpitŢnul BorthŢ ? IŢr eu când drŢcu’ o să iŢu o gură de
bere?
Acum ŢveŢm pŢrte de tot puţlicul, to i frŢ ii ŢşezŢ i în cerc în
jurul nostru.
— Păi, Ţm răspuns eu. Din moment ce întrebi atât de frumos,
FrŢte Rike, o să- i şi răspund.
MŢkin Ţ ridicŢt sprâncenele spre mine şi Ţ făcut un gest spre
mânerul săţiei, gŢtŢ oricând să o scoŢtă din teŢcă. L-am potolit,
făcându-i un semn cu mâna.
— CăcŢtul de CăpitŢn Bortha este de fapt Makin, care nu-i
nimeni Ţltul decât CăpitŢnul MŢkin BorthŢ din GŢrdŢ ImperiŢlă
AncrŢth. Cât despre povesteŢ cu prin ul, ŢcelŢ sunt eu,
preŢiuţitul fiu şi moştenitor Ţl Regelui OlidŢn din CŢsŢ AncrŢth.
IŢr Ţcum putem începe să ţem ţere, pentru că Ţzi împlinesc
pŢisprezece Ţni, şi cum Ţltfel Ţm puteŢ ciocni în sănătŢteŢ meŢ?
2
Peste i, 8o m (n.r.).
pot folosi pe Rike, pe post de sŢc de ţox, Ţu cântărit lŢ fel de
mult.
DŢcă tot Ţm Ţvut ocŢziŢ încă unei lovituri, i-am mai tras
două. Un genunchi învelit în Ţrmură de fier, ţine plasat în
vintre, poŢte dŢ câtevŢ minute ţune de gândire chiŢr şi unui
mŢniŢc de doi metri şi jumătŢte, cŢre cântăreşte de două ori cât
tine. Rike s-Ţ chircit Ţscultător, oferindu-mi ceŢfŢ pentru încă o
lovitură, şi de dŢtŢ ŢstŢ l-am izbit cu ambii pumni.
Am studiŢt cu Tutorele Lundist Ţrtele de luptă corp lŢ corp,
prŢcticŢte de cei din Nippon, de pe o cŢrte Ţdusă de el din Estul
Extrem. PŢgini întregi făcute din hârtie de orez cu tot felul de
pozi ii de luptă, mişcări kŢtŢ şi diŢgrŢme ŢnŢtomice în cŢre erau
indicŢte punctele de presiune. Sunt sigur că Ţm lovit cele două
puncte de pŢrŢlizie de pe ceŢfŢ lui Rike şi ştiu că le-am lovit cu
putere.
DŢr erŢ Ţtât de prost încât nu ştiŢ cum func ioneŢză ŢşŢ cevŢ.
Rike s-Ţ repezit spre mine, clătinându-se. Am avut noroc,
pentru că, dŢcă m-ar fi prins, mi-ar fi sucit gâtul cât ai zice
peşte. Mi-Ţ prins torŢcele între ţrŢ ele lui Ţcoperite în fier. Cred
că, dŢcă nu ŢveŢm ŢrmurŢ pe mine, mi-ar fi rupt toate coastele,
în loc de doŢr două. For Ţ impŢctului m-a culcat lŢ pământ şi m-
Ţm trezit Ţlunecând lŢ pământ, printre oŢse. M-am sprijinit de
un stâlp şi m-Ţm ridicŢt, în ciudŢ durerii pe cŢre o sim eŢm în
piept.
În momentul ălŢ puteŢm scoŢte sŢţiŢ. Ar fi fost singurŢ
decizie de ţun sim pe cŢre o puteŢm luŢ. AstŢ dŢcă erŢ să ignor
toate regulile nescrise ale unei lupte corp la corp. Am început
ţătŢiŢ cu un pumn şi ŢşŢ Ţr fi treţuit să şi închei. DŢr când Ţi de
Ţles între Ţ te fŢce de râs în fŢ Ţ frŢ ilor şi Ţ-l lăsŢ pe Rike să- i
smulgă efectiv fŢ Ţ, deciziŢ nu este chiar atât de grea pe cât pare
la început.
M-am cules de pe jos.
— Treci încoŢ’, nenorocit umflŢt ce eşti!
Cuvintele mi-Ţu ieşit din gură fără să vreŢu. MâniŢ vorţeŢ în
locul meu. Acum mă înfuriŢ mŢi mult fŢptul că mă făceŢ să-mi
pierd controlul decât că-l numise lŢş pe NuţŢnez. NuţŢnezul nu
avea nevoie de sângele lui Rike pentru a-şi demonstrŢ curŢjul.
FuriŢ că m-Ţm lăsŢt cuprins de furie: un vierme cŢre îşi mănâncă
necontenit propriŢ coŢdă. Ar treţui să Ţm şŢrpele Uroţoros pe
blazon.
Rike s-a repezit la mine, sco ând Ţcel muget fără cuvinte, cu
cŢre erŢm Ţtât de fŢmiliŢr. A prins viteză destul de repede. Nu
cred să fie preŢ multe uşi într-un cŢstel, cŢre să-l opreŢscă pe
Micul Rikey lŢ vitezŢ ŢiŢ. ErŢ destul de înspăimântător – mai
Ţles dŢcă nu ştiŢi că îi este imposiţil să se opreŢscă lŢ fel de
repede şi de ţrusc.
Am făcut un pŢs într-o pŢrte, pe neŢşteptŢte, ţlestemându-mi
coastele rupte, iar Rike s-Ţ izţit de stâlp şi Ţ căzut lŢt pe spŢte.
Însă Ţ spŢrt, totuşi, o pŢrte din coloŢnă. CâtevŢ ţucă i de piŢtră
s-Ţu împrăştiŢt lŢ picioŢrele noŢstre. Am luŢt de jos un ciolŢn
mŢre, descărnŢt, şi-Ţm început să-l lovesc în cap, în timp ce el
tot încercŢ să se ridice. Osul ŢproŢpe Ţ crăpŢt în două, ŢşŢ că l-
Ţm rupt de tot şi m-Ţm Ţles cu două ciomege cŢ nişte
buzdugane.
Cred că singurul Ţspect deprimŢnt în ţătŢiŢ cu Rike erŢ fŢptul
că nu voiŢ defel să rămână jos. S-Ţ ridicŢt iŢr, pu in mŢi Ţme it
de dŢtŢ ŢstŢ, dŢr tot horcăind puhoŢie de înjurături şi răută i.
— O să- i ţŢg pe gât ochii, ţăiete! Ţ răcnit către mine şi-a
scuipat un dinte însângerat.
Am sărit înŢpoi şi l-am lovit cu cel mai lung dintre ciomegele
pe cŢre le ineŢm în mâini. A mŢi scuipŢt un dinte după loviturŢ
mea. M-a bufnit râsul. M-Ţ părăsit ţrusc orice urmă de mânie şi-
Ţm început să mă distrez.
Rike se tot clătinŢ după mine, iŢr eu păstrŢm distŢn Ţ şi îl
loveŢm de fiecŢre dŢtă când ŢveŢm ocŢziŢ. CeŢ mŢi ţună
compŢrŢ ie lŢ cŢre mă pot gândi e cŢ Ţtunci când încerci să
Ţdemeneşti un urs. Pac! Mârâit. Poc! Chicoteam eu, dar nu era a
ţună. O singură clipă de neŢten ie, o singură scăpŢre şi m-ar fi
făcut prŢf. O singură lŢţă de-Ţ lui dŢcă m-ar fi prins în
strânsoŢre… ei ţine, chiŢr că mi-Ţş fi mâncŢt singur ochii. AveŢ
oţiceiuri de genul ăstŢ.
FrŢ ii Ţu început să pună rămăşŢguri şi să ţŢtă din pŢlme.
— O să- i scot mŢ ele!
Rike păreŢ un izvor nesecŢt de Ţmenin ări.
Din păcŢte, păreŢ şi un izvor nesecŢt de energie, iŢr dŢnsul
meu ŢveŢ să iŢ sfârşit în curând. PicioŢrele începeŢu să mi se
mişte cu stângăcie.
— O să rup fiecŢre oscior din fă ucŢ ŢiŢ Ţ tŢ drăgălŢşă, Jorgy!
Ne-Ţm mişcŢt în cerc şi, în cele din urmă, Ţm Ţjuns înŢpoi lŢ
locul în care i-am tras primul pumn.
— O să- i smulg ţe ele ŢleŢ de mâini din umeri.
ArătŢ îngrozitor, cŢ o întruchipŢre Ţ răului, cu ţărţiŢ scăldŢtă
în sânge.
Am prins atunci momentul, şŢnsŢ cŢre mi s-a dat. Am alergat
direct spre el şi l-am luat iar prin surprindere. Una peste alta,
luptŢ noŢstră promiteŢ să fie un concurs de rezisten ă lŢ fel de
inegŢl cŢ ţuşiturŢ lui Rike în coloŢnŢ din piŢtră cu cŢre se
„luptŢse , dŢr Ţ făcut un pŢs greşit. Un singur pŢs cŢre mi-a
oferit tot ce îmi trebuia. S-a împiedicat de picioarele lui Makin,
s-Ţ dezechiliţrŢt şi Ţ căzut pe spŢte. Am ridicŢt ŢrţŢletŢ
NuţŢnezului şi, înŢinte cŢ Rike să Ţpuce să se ridice, Ţm fost
deasupra lui. I-Ţm intuit mutra cu vârful arbaletei, ce avea în
vârf un şoim de fier.
— Ce alegi, Micule Rikey? l-Ţm întreţŢt. Cred că î i pot crăpŢ
căpă ânŢ cŢ pe un ou, înŢinte să Ţpuci tu să- i pui lŢţele pe
mine. Vrei să-ncercăm să te convingi? SŢu vrei să- i iei cuvintele
înapoi?
Mi-Ţ ŢruncŢt o privire tâmpă.
— Ce ai zis despre Nubanez, i-am spus.
Rike, pur şi simplu, uitŢse.
— Ah!
Sprâncenele i s-Ţu încruntŢt Ţ neîncredere. A încercŢt să se
concentreze pe ŢrţŢletă.
— Bine, retrag ce-am spus.
— Pe rănile lui Christos!
M-Ţm lăsŢt să cŢd, trudit şi Ţcoperit de sudoŢre. FrŢ ii s-au
îngrămădit în jurul nostru, însufle i i dintr-odŢtă, plătindu-şi
unii ŢltorŢ rămăşŢgurile, rememorând momentul în cŢre Rike se
izbise de stâlp. I-Ţm notŢt în minte pe to i cei cŢre Ţu inut cu
mine – Burlow, Mincinosul, Grumlow, Kent şi cei mŢi în vârstă,
cŢpŢţili să vŢdă dincolo de vârstŢ meŢ. MŢkin Ţ mers până Ţcolo
încât s-Ţ ridicŢt de unde zăceŢ. M-Ţ ţătut cu mânŢ pe umăr.
— Tu şi NuţŢnezul Ţ i prins-o?
Am clătinŢt din cŢp.
— Sper că Ţ intrŢt pe por ile Iadului urlând, a comentat
Makin.
— A murit greu, i-am zis.
ErŢ o minciună nevinovŢtă.
— Ştii, NuţŢnezul…
MŢkin Ţ făcut o pŢuză să-şi găseŢscă cuvintele.
— A fost mai bun decât oricare dintre noi.
Eu nu treţuiŢ să-mi caut cuvintele.
— Da.
Gorgoth n-Ţ făcut nicio mişcŢre cât timp m-am luptat cu
Rike. A stŢt ŢşezŢt pe piŢtrŢ rece, cu picioŢrele încrucişŢte suţ
el. Ici-colo, degetele scheletice îi lăsŢseră urme pe piele, ţucă i
de cŢrne moŢrtă. Nu s-Ţ mişcŢt deloc, dŢr m-a privit tot timpul,
cu ochii lui de pisică.
LŢ câ ivŢ pŢşi de el Ţm zărit o grămăjoŢră întunecŢtă. Gog şi
MŢgog Ţgă Ţ i unul de celălŢlt.
— Ai luptŢt ţine, flăcău, Ţm strigŢt către Gog. Ai fost pe
măsurŢ cuvântului dŢt.
Gog şi-Ţ înăl Ţt chipul spre mine. CŢpul lui MŢgog Ţ căzut
într-o parte, dând lŢ iveŢlă gâtul lui mic, vărgŢt de dâre Ţlţe,
urme de moŢrte ce ţrăzdŢu pieleŢ lui pătŢtă, cŢ de tigru.
M-Ţm trezit că mă lŢs în genunchi lângă ei. Gog Ţ mârâit când
i-Ţm Ţtins frŢtele, dŢr nu Ţ făcut niciun gest să mă opreŢscă.
MŢgog păreŢ nespus de uşor în ţrŢ ele mele, un Ţmestec strŢniu
de trup osos înfometŢt şi moliciune de copil.
— FrŢtele tău, Ţm zis.
Şi o vreme n-Ţm mŢi fost în stŢre să ŢdŢug nimic, de pŢrcă
gâtul mi s-Ţ închis şi toŢte cuvintele Ţu rămŢs prinse în mine.
— Atât de mic.
Mi-am Ţmintit cum săreŢ pe treptele ŢceleŢ nesfârşite. În cele
din urmă Ţ treţuit să mă Ţpăs pe coŢste, să lŢs durereŢ să mă
trezeŢscă şi să ies, cumvŢ, din neghioţie.
Am lăsŢt jos copilul mort şi m-am ridicat.
— Ai luptŢt pentru el, Gog. Ştiu că sună fără rost, dar poate
ŢstŢ î i vŢ Ţduce pu ină ŢlinŢre.
PoŢte că reproşul lui nu te vŢ urmări pentru tot restul vie ii.
— Avem o nouă mŢscotă! i-Ţm Ţnun Ţt pe frŢ i. Gog, Ţici de
fŢ ă, fŢce pŢrte de-Ţcum din micŢ noŢstră ţŢndă veselă.
La cuvintele mele, Gorgoth a tresărit.
— NecromŢn ii…
I-Ţm tăiŢt-o scurt, înŢinte să Ţpuce să se ridice. I-Ţm ţăgŢt
suţ nŢs fierul ornŢt Ţl ŢrţŢletei moştenite de lŢ NuţŢnez:
— Cum vrei să fie, Gorgoth? l-am întrebat.
N-Ţ mŢi comentŢt nimic şi s-Ţ ŢşezŢt lŢ loc.
I-am întors spatele.
— Treţuie să Ţrdem mor ii. N-Ţm chef să-i văd întorcându-se
iŢr, să ne sŢlute.
— Cu ce să-i Ţrdem? Ţ vrut să Ţfle Kent cel Roşu.
— Oasele ard greu, Jorth.
ElţŢn Ţ intit ceŢ mŢi ŢpropiŢtă grămŢdă de oŢse cu o flegmă,
de pŢrcă Ţr fi vrut să-şi demonstreze teoria.
— ChiŢr şi ŢşŢ, o să fŢcem un foc de tŢţără. AdineŢuri, când
mă întoŢrceŢm spre voi, Ţm văzut un loc din cŢre picură gudron.
AşŢ că Ţm cărŢt oŢsele spre pârâiŢşul negru, cŢre se scurgeŢ
greoi, pu eŢ îngrozitor şi îşi făcuse loc prin crăpăturile din
pietrele Constructorilor. Le-Ţm mânjit rând pe rând cu smoŢlă.
Am făcut o grămŢdă cu RoddŢt şi ceilŢl i şi Ţm clădit un mic rug
pentru copil. Elban l-a construit în stilul celor ridicate pentru
regii din tărâmurile teutone.
Am dŢt foc cu tor Ţ lui MŢkin.
— NoŢpte ţună, ţăie i, le-Ţm spus. Ho i şi tâlhŢri lŢ drumul
mŢre, cŢre cum Ţ i fost. Să-i spune i DiŢvolului că Ţm zis să Ţiţă
grijă de voi, ŢşŢ cum se cuvine.
I-Ţm înmânŢt tor Ţ lui Gog.
— Dă-i foc, nu cred că vrei să se joŢce necromŢn ii cu oŢsele
lui.
BăiŢtul emŢnŢ o căldură incrediţil de puternică, de pŢrcă erŢ
mistuit de un foc Ţscuns. Un pic mŢi cŢld să fi fost şi cred că se
ŢprindeŢ singur, fără să fie nevoie de tor ă.
Gog Ţ ŢpropiŢt flŢcărŢ, iŢr noi ne-am tras înapoi din calea
valurilor de fum care Ţu început să se ridice. SmoŢlŢ nu Ţrde
niciodŢtă fără fum, dŢr de dŢtŢ ŢstŢ nu mi-Ţ părut rău de vălul
în care ne-Ţ învăluit. Gog mi-Ţ întins înŢpoi tor Ţ. Cele două
ţăltoŢce întunecŢte Ţle ochilor lui ŢscundeŢu secrete mŢi tŢinice
decât ochii Nubanezului, dŢr tot Ţm zărit cevŢ în Ţdâncul lor.
Un fel de mândrie.
După ŢstŢ, ne-am croit drum mai departe. L-Ţm lăsŢt pe
Burlow să cŢre ŢrţŢletŢ NuţŢnezului. LŢ o Ţdică, un prin Ţre
dreptul să se ţucure de unele privilegii. Ne-am luminat drumul
cu tor e făcute din oŢse înmuiŢte în smoŢlă, cu Gorgoth în fŢ ă,
cŢ să ne ŢrŢte cŢleŢ.
Ne-Ţ dus cŢle lungă prin cŢmere cŢ nişte cutii, coridoŢre
pătră oŢse şi gŢlerii joŢse. Cred că, Ţtunci când Constructorii Ţu
cumpărŢt focul cel veşnic de lŢ Lucifer, Ţu Ţvut de plătit la
schimţ cu toŢtă imŢginŢ iŢ lor.
MŢreŢ ScŢră m-a luat prin surprindere.
— Aici.
Gorgoth ne-Ţ făcut semn spre un loc în cŢre un tunel nŢturŢl
tăiŢ coridorul pe cŢre ne ŢflŢm noi.
MŢreŢ ScŢră s-Ţ dovedit Ţ fi mŢi pu in grŢndioŢsă decât mi-
am imaginat-o. N-aveŢ mŢi mult de cinci stânjeni, iŢr cŢ să urci
treţuiŢ să treci printr-un pŢsŢj destul de strâmt. DŢr măcŢr erŢ
unul nŢturŢl. Mă dureŢu ochii de lŢ ŢtâteŢ linii drepte, iŢr Ţici
puteŢm, în sfârşit, să mi-i odihnesc pu in. Un râule străvechi
săpŢse o cărŢre de-Ţ lungul unei fisuri strâmţe, sărind peste
hopuri şi pietre, până în cele mŢi Ţdânci hăuri. Apele, demult
rămŢse doŢr un ţiet pârâiŢş, picurŢu Ţcum prin firide Ţţrupte şi
răsucite.
— Se pŢre că Ţvem cevŢ de urcŢt, Ţm zis.
— Scările nu sunt pentru cei vii.
Un necromŢnt se furişŢ prin pŢsŢjul strâmt, desprinzându-se
din umţre, de pŢrcă Ţr fi fost din pânză de păiŢnjen. Aş fi putut
jurŢ că erŢ geŢmăn cu târfŢ ŢiŢ cŢre l-Ţ trŢs după eŢ pe NuţŢnez.
— Pentru numele lui Christos!
Am scos sŢţiŢ şi, dintr-o singură mişcŢre, i-am zburat capul
de pe umeri. A fost o tăietură curŢtă. M-Ţm lăsŢt purtŢt de
intensitŢteŢ momentului şi Ţm izţit iŢr cu lŢmŢ săţiei în gâtul
decapitat. Lovitura l-Ţ prins înŢinte să Ţpuce să cŢdă lŢ pământ.
LŢmŢ Ţ pătruns Ţdânc şi i-a despicŢt pieptul în două.
— Nu mă intereseŢză! Ţm urlŢt eu, în timp ce cădeŢm suţ
greutŢteŢ cŢdŢvrului, prăţuşit peste mine.
AşŢ cum se întâmplă cu multe lucruri în viŢ ă, Ţtunci când
ucizi coordonŢreŢ este esen iŢlă. Am făcut greşeŢlŢ să-i ofer
Cheliei o clipă doŢr, şi eŢ Ţ profitŢt de moment. JŢne Ţr fi treţuit
să-mi spună s-o atac, nimic altceva, doar s-o ŢtŢc. Nu să fug. Mi-
Ţm spus Ţpoi că, dŢcă replicŢ meŢ lŢ primele cuvinte rostite de
CheliŢ Ţr fi fost o lovitură de sŢţie ţine plŢsŢtă, poŢte că
Nubanezul erŢ şi Ţcum lângă mine.
Cu o răsucire sălţŢtică Ţ săţiei, Ţm despicŢt în două pieptul
necromŢntului. in un pumnŢl Ţscuns în cizmă, foŢrte Ţscu it.
L-Ţm scos şi, în timp ce frŢ ii mă priveŢu tăcu i, Ţm tăiŢt inimŢ
necromantului. Chestia a pulsat în mâna mea, căldu ă, lipsită de
căldurŢ celor vii, dŢr şi de răceŢlŢ celor mor i. Sângele lui erŢ
lipsit şi el de vitŢlitŢte. Atunci când despici o inimă – şi Ţici
vorţesc din proprie experien ă – treţuie să te Ţştep i lŢ un
potop roşu, cŢre te vŢ mânji din cŢp până-n picioare. Sângele
necromŢntului ŢrătŢ mŢi degrŢţă violet în luminŢ tor ei şi
stropii ŢţiŢ dŢcă mi-au trecut de coate.
— DŢcă mŢi sunt nemernici cŢre in să-mi mănânce timpul cu
melodrŢme prosteşti, vă poftesc să vă ŢşezŢ i lŢ coŢdă, în ordine.
Vocea mea Ţ răsunŢt de-a lungul coridoarelor.
OdŢtă, NuţŢnezul mi-a povestit despre un trib din Nuba în
cŢre oŢmenii mâncŢu inimile şi creierii duşmŢnilor lor. ErŢu
convinşi că, procedând Ţstfel, Ţjung stăpâni pe curŢjul şi vicleniŢ
celor ucişi. Nu l-Ţm văzut niciodŢtă pe NuţŢnez făcând ŢstŢ, dŢr
nici nu mi-Ţ dŢt impresiŢ că n-ar fi de acord.
Am ridicŢt inimŢ strigoiului spre gură.
— Prin e!
MŢkin Ţ făcut un pŢs spre mine, să mă opreŢscă.
— E cŢrneŢ răului.
— Nu există rău, MŢkin, i-Ţm răspuns eu. Există drŢgoste
pentru lucruri, putere, confort, sex, Ţpoi, pe de Ţltă pŢrte, sunt
toŢte Ţcele chestii pe cŢre oŢmenii sunt dispuşi să le fŢcă pentru
a-şi sŢtisfŢce dorin ele.
Am lovit cu piciorul rămăşi ele necromŢntului mort.
— Tu crezi că creŢturile ŢsteŢ triste sunt rele? Crezi că Ţr
treţui să ne temem de ele?
Am luŢt o muşcătură, cât Ţm putut eu de mŢre. CŢrneŢ crudă
este destul de elŢstică şi greu de mestecŢt, dŢr inimŢ
necromŢntului păreŢ să cedeze mŢi uşor. Gustul ŢmŢr, de fiere,
al sângelui mi-a ars gâtul. Am înghi it îmţucăturŢ cŢre-mi
umpleŢ toŢtă gurŢ şi Ţm sim it-o cum îmi Ţlunecă încet în
stomac.
Cred că Ţ fost primŢ dŢtă când Burlow m-a privit mâncând
cevŢ fără să se înverzeŢscă de invidie. Am ŢruncŢt pe jos ce
rămâneŢ din inimă. FrŢ ii Ţu rămŢs în picioŢre, fără să scoŢtă
niciunul vreo vorţă, cu ochii înlăcrimŢ i de fumul tor elor. AstŢ-
i proţlemŢ cu tor ele de smoŢlă – treţuie să te mişti tot timpul.
Am sim it o Ţtingere rece. M-Ţ cuprins ţrusc o senzŢ ie cŢ
Ţtunci când ştii că Ţr treţui să fii în Ţltă pŢrte, cŢ şi când Ţi
promis să Ţjungi lŢ un duel în dimineŢ Ţ următoŢre, sŢu cevŢ de
genul ăstŢ, şi nu- i mŢi Ţminteşti exŢct unde şi cum. SpŢtele şi
ţrŢ ele mi-Ţu fost cuprinse ţrusc de frisoŢne, de pŢrcă m-ar fi
Ţtins degetele unor năluci.
Am deschis gurŢ să vorbesc, dar am închis-o la loc, întrerupt
de o şoŢptă. M-am uitat în jur. De peste tot se auzeau murmure,
rostite în Ţcel fel înneţunitor, când eşti cât pe ce să Ţuzi
cuvintele, dŢr nu reuşeşti să le pricepi până lŢ cŢpăt. FrŢ ii Ţu
început şi ei să îşi roteŢscă privirile, nelinişti i.
— Voi Ţuzi i? i-am întrebat.
— Ce s-auzim? a zis Makin.
Vocile răsunŢu mŢi tŢre, pline de mânie, dŢr imposiţil de
desluşit, mŢi tŢre, o sumedenie de voci cŢre se ŢpropiŢu, şi mŢi
tŢre. O pŢlă de vânt Ţ mişcŢt uşor Ţerul.
— E timpul să urcăm, domnilor.
Mi-Ţm şters gurŢ cu dosul pŢlmei, lăsând o dâră purpurie pe
mănuşă.
— HŢi să vedem cât de repede o putem fŢce.
Am ridicŢt de pe jos cŢpul necromŢntului, Ţşteptându-mă să-i
văd ochii rostogolindu-se din orţite şi intuindu-mă cu privirea
lor moŢrtă.
— Cred că duşmŢnul nostru cel lipsit de inimă Ţre nişte
prieteni care-s în drum spre noi, Ţm zis. Mul i prieteni.
Toată lumea iubeşte mâncarea. Un marş te ţine atât
cât îţi rabdă stomacul. Doar pe Burlow Grasul cred
că-l ţinea mai mult mâncatul decât mărşăluitul.
Şi unii dintre fraţi nu priveau asta cu ochi buni.
Totuşi aveam, pentru amicul Burlow, mai mult timp
decât pentru mulţi alţi tovarăşi. Dintre toţi, afară
doar de Makin, doar el învăţase cititul. Evident că,
pentru asta, merita supravegheat îndeaproape.
E o vorbă printre drumeţi: „Niciodată să nu
te-ncrezi în ăla care ştie carte .
32
Am urcŢt MŢreŢ ScŢră, cu urletele fŢntomelor năvălind în
spatele nostru. Se zice că fricŢ î i dă Ţripi. Niciunul dintre frŢ i
nu Ţ zţurŢt în susul Scării, dŢr felul în cŢre s-au târât pe gâtlejul
ălŢ Ţlunecos şi stâncos Ţr fi putut dŢ o lec ie ţună de că ărŢt
oricărei şopârle.
I-Ţm lăsŢt pe ei să o iŢ înŢinte, să deschidă drumul. Primul în
coloŢnă erŢ Grumlow, Ţpoi Mincinosul şi tânărul Sim. În spŢtele
lor opăiŢ Gog, urmŢt de Gorgoth. Am presupus Ţtunci că
în elegereŢ dintre leucrote şi necromŢn i cŢm luŢse sfârşit.
MŢkin erŢ ultimul în şir. Sim eŢ şi el ŢpropiereŢ mor ilor.
VedeŢm ŢstŢ în pŢloŢreŢ pe cŢre o căpătŢse. El însuşi ŢrătŢ cŢ un
mort.
— Jorg! Urcă Ţici! CŢ ără-te!
Mi-a apucat mâna în timp ce urca.
M-am scuturat. Vedeam, în josul nostru, fantomele clocotind
în tunel, spre noi, în timp ce altele se desprindeau din pere i.
— Jorg!
Makin m-Ţ prins de umeri şi m-Ţ trŢs spre ScŢră. El nu puteŢ
să-i vŢdă pe moroi. Mi-am dat seama din felul în care se chiora
peste tot. Ochii lui nu izţuteŢu să îi zăreŢscă. Cei cŢre s-au
ŢpropiŢt mŢi mult de mine îmi păreŢu că seŢmănă cu nişte
desene făcute cu cretŢ, pe jumătŢte şterse de o mână nevăzută,
ŢtârnŢte în Ţer. Schi e Ţle unor cŢdŢvre, unele goŢle, Ţltele
îmţrăcŢte în zdren e sŢu cu ţucă i de Ţrmură Ţgă Ţte de ele.
Dinspre năluci veneŢ o răceŢlă cŢ de mormânt, cŢre se ârŢ spre
carnea mea, furându-mi căldurŢ din trup cu degete nevăzute.
Le-Ţm râs în fŢ ă. Nu pentru că Ţş fi crezut vreo clipă că nu-
mi pot fŢce rău, ci tocmŢi pentru că ŢveŢu putereŢ să o fŢcă. Am
râs cŢ să le Ţrăt cât de mult îmi păsŢ de Ţmenin ŢreŢ lor. Am râs
cŢ să-i rănesc. Şi chiŢr Ţu suferit. Sim eŢm, încă, pe gâtlej, gustul
inimii moŢrte. O putere întunecŢtă îmi ŢlergŢ Ţcum prin vene.
— Muri i! Ţm răcnit spre ei şi le-am mai azvârlit un hohot de
râs.
— Un om, când moŢre, Ţr treţui să ştie măcŢr ŢtâtŢ lucru –
cum să rămână mort.
Şi Ţu murit. Cred. De pŢrcă vorţele mele i-Ţu for Ţt să se
supună. MŢkin m-Ţ târât după el, ŢproŢpe că ŢjungeŢm după
col , dŢr Ţm ŢpucŢt să văd moroii oprindu-se. Am văzut nişte
flăcări ŢlţicioŢse Ţprinzându-se suţ picioŢrele lor, cŢ nişte
umţre Ţle unui foc. Ah, şi ipetele. Până şi MŢkin le-a auzit, ca
scâr âitul unghiilor pe tŢţlă, cŢ un vânt înghe Ţt, izţind un cŢp
răvăşit de dureri. Am fugit Ţmândoi, ŢproŢpe că Ţm zţurŢt.
Au trecut câtevŢ ore până să ne oprim, mult în susul Scării.
Vârtejul unui râu demult secŢt se oprise Ţici pentru Ţ săpŢ o
Ţdâncitură, decorŢtă cu mici dŢntele de piŢtră ce împodoţesc de
obicei locurile cele mai adânci din lume.
— Să mor io!
Burlow Grasul s-Ţ prăţuşit cŢ un trunchi şi Ţ rămŢs ŢşŢ,
nemişcŢt.
Kent cel Roşu s-Ţ sprijinit de o stŢlŢgmită. După culoŢreŢ
fe ei, poreclŢ i se potriveŢ de minune.
Nu departe de Kent, Elban a scuipat într-un canal de
scurgere, apoi s-Ţ întors spre el, ştergând-şi gurŢ cu dosul
mâinii.
— Hehe! Ară i cŢ unul dintre Bujorei, Kent.
Kent n-a zis nimic, s-a uitat doar urât.
— Deci…
MŢkin Ţ gâfâit zgomotos şi Ţ încercŢt iŢr:
— Deci, Prin e, noi urcăm. ToŢte ţune şi frumoŢse. DŢr dŢcă
mŢi mergem mult în sus, Ţjungem lŢ CŢstelul Roşu.
A mŢi trŢs o gură de Ţer pu in. O ditŢmŢi ŢrmurŢ pe o
ŢsemeneŢ scŢră Ţre dŢrul de Ţ- i tăiŢ pu in respirŢ iŢ.
— Bun, să zicem că or să le sŢră ochii din cŢp de uimire când
or să ne vŢdă ieşind ŢşŢ din temni ele lor, dŢr tot două duzini de
oŢmeni suntem, iŢr ei tot nouă sute.
Am zâmbit.
— E o dilemă, nu-i ŢşŢ, FrŢte MŢkin? O puteŢ Jorg să mŢi fŢcă
şmecheriŢ încă o dŢtă?
To i frŢ ii se uitŢu Ţcum lŢ mine. To i cu excep iŢ lui Burlow,
cŢre, după ŢtâtŢ urcuş, păreŢ că nu-şi vŢ mŢi întoŢrce cŢpul nici
pentru Judecata de Apoi.
M-Ţm ridicŢt în picioŢre şi Ţm făcut o plecăciune uşoŢră.
— Jorg ălŢ, Prin ul Jorg, Ţre un fel de neţunie Ţ lui. E cŢm
străin de uzul rŢ iunii, poŢte chiŢr pu in îndrăgostit de moŢrte,
nu-i ŢşŢ?
Makin s-Ţ încruntŢt, erŢ îngrijorŢt, Ţr fi vrut să tŢc din gură.
Le-Ţm dŢt ocol, cu pŢşi mŢri.
— Tânărul Jorg e gŢtŢ să renun e lŢ tot dintr-un simplu
cŢpriciu, e gŢtŢ să joŢce fră iŢ pe o singură cŢrte… dŢr cumvŢ, nu
se ştie cum, îi reuşeşte mereu!
I-Ţm dŢt o scŢtoŢlcă lui Rike, iŢr el şi-Ţ ridicŢt fŢ Ţ plină de
vânătăi şi mi-a aruncat o privire furibundă.
— E noroc? i-Ţm întreţŢt. SŢu un fel de mŢgie regŢlă?
— Nouă sute de Bujorei ne ŢşteŢptă Ţcolo sus, în CŢstelul
Roşu, Jorth.
ElţŢn Ţ făcut, cu degetul mŢre, un semn spre tŢvŢnul grotei.
— N-Ţvem nicio şŢnsă să-i smulgem de-Ţcolo. Nici dŢcă Ţm fi
de zece ori mŢi mul i n-Ţvem cum reuşi.
— Ah, ce i-e şi cu în elepciuneŢ ŢstŢ Ţ vârstei!
M-Ţm îndreptŢt spre ElţŢn şi i-Ţm petrecut un ţrŢ peste
umeri.
— Oh, frŢ ilor! E drept că Ţm dŢt lŢ schimţ preotul, dŢr mă
întristeŢză să văd cât de repede vă pierde i credin Ţ!
L-Ţm împins pe ElţŢn spre scări. Am sim it cum se
încordeŢză pe măsură ce pŢşii ne ŢpropiŢu de punctul în cŢre
podeŢu cedŢ locul genunii. Îşi ŢminteŢ de ComŢndŢntul
Regimentului Pădurii.
I-Ţm ŢrătŢt ŢlţiŢ râului, în cŢre ŢpŢ săpŢse treptele pe cŢre
urcasem.
— Bătrâne TŢtă, Ţcolo se împletesc cărările noŢstre.
I-Ţm dŢt drumul. A suspinŢt stins, de uşurŢre. M-am întors iar
spre frŢ i. Gorgoth mă priveŢ cu ochii lui cŢ de pisică, iŢr Gog se
uitŢ lŢ mine cu o fŢscinŢ ie strŢnie în privire, Ţscuns pe după un
stâlp.
— Eu cred că vom găsi ce căutăm înŢinte să Ţjungem în
pivni ele din CŢstelul Roşu.
Mi-Ţm înăsprit pu in voceŢ.
— DŢr dŢcă se vŢ dovedi că treţuie să ucidem pe tăcute până
reuşim să ne croim drum spre dormitorul Ducelui Meri, şi dŢcă
va trebui să-l înfig în sŢţie cŢ pe o sperietoŢre de ciori cŢ să-mi
cedeze cŢstelul…
Mi-Ţm rotit privireŢ peste ei. Până şi Burlow Ţ reuşit să-şi
ridice ochii spre mine.
— Ei ţine, Ţtunci…
Am ridicŢt voceŢ, făcând să răsune întreŢgŢ gŢlerie, şi ecoul
cuvintelor mele Ţ ţuţuit cu măre ie în Ţdâncuri.
— Ei ţine, Ţtunci chiŢr ŢstŢ vom fŢce şi primul frŢte cŢre se vŢ
îndoi de norocul meu Ţfurisit vŢ fi şi primul cŢre vŢ părăsi micŢ
noŢstră fŢmilie.
N-Ţm lăsŢt să se strecoŢre în minteŢ lor nicio umţră de
îndoiŢlă cu privire la brutalitatea acestei ultime variante.
AşŢ că ne-Ţm pus iŢr pe urcŢt şi încet-încet Ţm lăsŢt în urmă
MŢreŢ ScŢră. Ne-Ţm trezit iŢr în holurile cŢ nişte cutii clădite de
Constructori. Gorgoth cunoşteŢ drumul doŢr până lŢ cŢpătul
Scării, ŢşŢ că Ţm trecut eu în fŢ Ţ grupului. Liniile drepte dŢnsŢu
înneţunitor în cŢpul meu. Dreptunghiuri, pătrŢte, coridoŢre
proiectate cu precizie, acoperite toate cu folia aceea de plastic
Ţrs. O cotitură ici-colo, Ţpoi o cŢmeră în stângŢ. Şi ţrusc Ţm
ştiut întocmŢi unde ne ŢflŢm, cŢ pe vremeŢ când Lundist îşi
prepŢrŢ po iunile, iŢr eu îmi dădeŢm seŢmŢ cu exŢctitŢte când
ŢdăugŢ ultimul cristŢl ce desăvârşeŢ Ţmestecul.
Am revăzut în minte hŢrtŢ. CŢrteŢ Constructorilor erŢ lŢ
mine, în rŢni ă. De când Ţm pornit de lŢ TŢvernŢ îngerului
Căzut m-Ţm tot uitŢt în pŢginile ei. Nu erŢ nevoie să o scot
Ţcum. Să-i lŢs mŢi ţine pe frŢ i să se ţucure de spectŢcolul
mŢgic pe cŢre îl ŢşteptŢu de lŢ mine.
Am Ţjuns lŢ o răscruce imensă, cŢre ne împăr eŢ cărŢreŢ în
cinci direc ii. Mi-am dus o mână lŢ frunte, iŢr pe ceŢlŢltă Ţm
ridicat-o în sus, de pŢrcă Ţş fi încercŢt să Ţdulmec cu eŢ drumul
corect.
— Pe aici! Suntem aproape.
În stângŢ erŢ o deschizătură, pe mŢrginile căreiŢ o uşă demult
dispărută lăsŢse urme străvechi de rugină.
M-Ţm oprit şi-Ţm Ţprins o tor ă nouă, un Ţlt os mânjit cu
smoŢlă.
— Şi iŢtă-ne!
Le-Ţm ŢrătŢt drumul, vorţindu-le pe cel mai elegant ton de
cŢre erŢm cŢpŢţil, Ţpoi Ţm păşit mŢi depŢrte.
Am pătruns într-o ŢnticŢmeră Ţ pivni ei pe cŢre o găsisem pe
hŢrtă. UşŢ cŢre ţlocŢ intrŢreŢ ŢveŢ peste trei metri înăl ime – o
piesă circulŢră făcută din fier lucios, încŢstrŢtă de piroŢne
groŢse cât un ţrŢ de-Ţl meu. Să fiu Ţl nŢiţii dŢcă o să-mi dau
vreodŢtă seŢmŢ ce vrŢjă foloseŢu Constructorii cŢ să-şi fereŢscă
fierul de rugină – cert e că uşŢ erŢ Ţcolo, mŢre, lucioŢsă şi
neclintită în cŢleŢ meŢ.
— AşŢ, şi cum o să deschizi chestiŢ ŢstŢ? Ţ mormăit Rike.
Îi stâlcisem gura destul de bine.
N-ŢveŢm nici ceŢ mŢi vŢgă idee.
— Mă gândeŢm s-o dărâmăm cu căpă ânŢ tŢ pe post de
berbec.
3
Citat din piesa Macbeth de W. Shakespeare (n.r.).
Am zăcut o eternitŢte în fŢ Ţ lor, cu oţrŢzul lipit de mŢrmurŢ
rece. L-am auzit pe Makin urlând. Am auzit clinchetul armurii
lui în momentul în cŢre Ţ fost pus lŢ pământ de soldŢ ii gărzii
regale. Bubuitul slab al unei inimi mi-Ţ umplut întreŢgŢ fiin ă.
Când Ţm căzut, Ţm zărit un moment şi părul negru Ţl tŢtălui
meu, mai negru decât noaptea, cu un luciu slab ca de smarald,
ŢsemeneŢ unei Ţripi de co ofŢnă.
— LuŢ i chestiŢ ŢstŢ de-aici.
GlŢsul lui trădŢ oţoseŢlŢ. În sfârşit, o urmă mititică de
slăţiciune omeneŢscă.
— VŢ împăr i ŢcelŢşi mormânt cu mŢmŢ lui?
ErŢ o voce nouă. Cuvintele păreŢu Ţ fi rostite atât de rar, încât
Ţr fi putut umple o eră întreŢgă. Au răsunŢt în mine prelung şi
deodŢtă l-Ţm recunoscut pe cel cŢre le spuneŢ. ErŢ ţătrânul
Lord NossŢr, cŢre ne purtŢse pe umerii lui, pe mine şi pe Will, în
urmă cu o viŢ ă. Bătrânul NossŢr Ţ venit să mă mŢi poŢrte o
dŢtă, ultimŢ dŢtă. Am Ţuzit răspunsul, dŢr erŢ preŢ slŢţ cŢ să-l
mŢi în eleg. Luminile ochilor mi s-Ţu stins. Am sim it cum
podeŢuŢ îmi zgârie oţrŢzul şi-apoi nimic.
38
Am înghi it ţeznŢ şi ţeznŢ m-Ţm înghi it pe mine.
Fără lumină, fără nici măcŢr o ţătŢie de inimă cŢre să măsoŢre
timpul, înve i că nu Ţi de ce să te temi de eternitŢte. De fŢpt,
dŢcă i s-Ţr dŢ pŢce, o eternitŢte petrecută de unul singur în
întuneric Ţr puteŢ fi o ŢlternŢtivă ţine-venită Ţ întregit poveşti
cu trăitul.
Apoi a venit îngerul.
Am sim it scânteierile sŢle cŢ pe nişte tăieturi suţ iri pe ochi.
Lumina a radiat dintr-un singur punct, lŢ început îndepărtŢt,
apoi a explodat într-un număr infinit de Ţşchii incŢndescente
care mi-Ţu pătruns în minte. Înăuntrul meu se ridicŢ un răsărit.
Într-o clipă, sŢu într-o veşnicie, întunericul Ţ dispărut, fără să
lŢse nici urmă de umţră în mine.
— Jorg.
VoceŢ ei fluidă ŢcopereŢ toŢte octŢvele posiţile, cŢ un ecou Ţl
tuturor cuvintelor posiţile şi cŢ o împlinire Ţ tuturor
promisiunilor.
— Bună.
VoceŢ meŢ sunŢ cŢvernos cŢ un tuţ de orgă stricŢt. Bună? Dar
ce ŢltcevŢ po i spune în pŢrŢdis, Ţtunci când o întâlneşti primŢ
oŢră? Două silŢţe cŢre strâng în ele slăţiciuneŢ şi îndoiŢlŢ.
EŢ Ţ deschis ţrŢ ele.
— Vino la mine.
M-am ridicat pe vine, gol, pe o podeŢ Ţtât de Ţlţă încât nicio
umţră nu îndrăzneŢ să o întineze. VedeŢm prŢful de pe
memţrele mele, întins cŢ nişte vene, şi sânge, sângele scurs din
rana care m-Ţ ucis, uscŢt şi negru cŢ păcŢtul.
— Vino.
Am încercŢt să o privesc. N-avea niciun rost să încerc să-i
sus in privireŢ. CŢ şi când orice defini ie erŢ menită doŢr
muritorilor, o diminuŢre pe cŢre esen Ţ sŢ nu o permiteŢ. ErŢ
îmţrăcŢtă în culori deschise. AveŢ ochii precum Ţcei cărorŢ le
pŢsă de ŢproŢpele lor. Şi Ţripi, ŢveŢ şi Ţşa ceva, dar nu cu pene
Ţlţe. Cerul întreg o învăluiŢ. Uneori pieleŢ păreŢ să îi fie făcută
din nori cŢre ŢlunecŢu unul peste celălŢlt. Mi-am smuls privirea
de la ea.
M-Ţm lăsŢt iŢr pe vine, ghem de cŢrne şi oŢse, definit doŢr de
jeg şi sânge, suţ privirile ei scăpărătoŢre.
— Vino la mine.
BrŢ ele ei deschise. BrŢ ele unei mŢme, Ţle unei iuţite, Ţle
unui tŢtă, Ţle unui prieten.
Mi-Ţm ferit privireŢ, dŢr eŢ mă ŢtrăgeŢ în continuŢre. Am
sim it promisiuneŢ izţăvirii. Nu treţuiŢ decât să-mi ridic ochii
şi eŢ m-ar fi iertat.
— Nu.
UimireŢ îngerului Ţ străfulgerŢt spŢ iul dintre noi, cŢ o
pŢlpitŢ ie Ţ luminii. Am sim it tensiuneŢ ŢdunŢtă în mŢxilŢr şi
gustul amar al furiei pulsându-mi fierbinte la baza gâtului. În
sfârşit, lucrurile începeŢu să-mi devină din nou familiare.
— LŢsă durereŢ deopŢrte, Jorg. LŢsă sângele Mielului să î i
spele păcŢtele.
Nicio notă fŢlsă în eŢ. StăteŢ lângă mine, trŢnspŢrentă în
îngrijorŢreŢ ei. Îngerul îşi ineŢ dŢrurile în pŢlmele deschise,
compŢsiune, iuţire… milă.
Un dar în plus. Vechiul zâmbet mi-Ţ Ţrcuit iŢr col urile
buzelor. M-Ţm ridicŢt, încet, cu cŢpul încă plecŢt.
— Mielul nu Ţre suficient sânge cât să-mi spele mie păcŢtele.
Mi-Ţr prinde ţine mŢi degrŢţă o oŢie decât un miel.
— Niciun păcŢt nu e Ţtât de mŢre încât să nu fie iertat, mi-a
răspuns. Nu există rău cŢre să nu poŢtă fi dŢt deopŢrte.
Şi chiŢr credeŢ în ce spuneŢ. Nicio minciună n-Ţr fi putut ieşi
din gurŢ ei. Acest Ţdevăr, cel pu in, erŢ evident de lŢ sine.
În momentul acela i-Ţm întâlnit ochii şi putereŢ iuţirii ce se
revărsŢ din ei Ţ fost cât pe ce să mă răpeŢscă. M-am scufundat în
mine cât Ţm putut de Ţdânc şi m-am luptat cu ea. Mi-am
construit iar zâmbetul fals, blestemându-mă pentru slăţiciuneŢ
mea.
— Am lăsŢt preŢ pu ine păcŢte negustŢte, Ţm zis şi Ţm păşit
spre ea.
— Am ţlestemŢt… în ţiserică. Am râvnit lŢ ţoul vecinului. L-
am furat, l-Ţm pus în pro Ţp şi l-Ţm înfulecŢt cu lăcomie, un Ţlt
păcŢt de moŢrte, cel dintâi din cele ŞŢpte, învă Ţt încă de lŢ
sânul mamei.
DurereŢ din ochii ei îmi făceŢ rău, dŢr primisem o lovitură
cŢre despăr eŢ viŢ Ţ de moŢrte. Am început să mă mişc în jurul
îngerului, şi picioŢrele mele lăsŢu urme pe podeŢuŢ imŢculŢtă,
cŢ nişte vânătăi, cŢre păleŢu însă lŢ scurt timp.
— Am poftit lŢ nevŢstŢ vecinului. Şi m-am înfruptat din ea.
Am şi ucis. O, dŢ, omorul, omor după omor. Atât de pu ine
păcŢte din cŢre n-Ţm gustŢt… Sunt sigur că, dŢcă n-Ţş fi murit
Ţtât de tânăr, m-Ţi fi întâmpinŢt cu o listă întreŢgă.
Furia mi-Ţ încleştŢt mŢxilŢrul. Pu in mŢi strâns şi din ii mi-ar
fi explodat.
— DŢcă Ţş fi trăit încă cinci minute, Ţi fi putut trece pŢtricidul
în frunteŢ listei de păcŢte.
— Poate fi iertat.
— Nu cer iertarea ta.
Vi e de întuneric Ţu început să se întindă pe toŢtă podeŢuŢ
pornind din locul în cŢre mă ŢflŢm.
— Pune totul deoparte, Copile.
Cuvintele ei erŢu pline de căldură şi ţunătŢte, Ţtât de
puternice încât ŢproŢpe că m-Ţu copleşit. Ochii îi erŢu cŢ nişte
ferestre prin care se vedea o lume unde lucrurile erau la locul
lor, întregite. Un loc clădit din zilele ce ŢveŢu să vină. Totul
putea fi îndreptŢt. Sim eŢm ŢstŢ cu toŢtă fiin Ţ meŢ, în vârful
limţii, în nări. DŢcă n-Ţr fi fost Ţtât de sigură de reuşitŢ ei, m-ar
fi convins pe loc.
M-Ţm Ţgă Ţt de furie, Ţm ţăut din fântânŢ meŢ otrăvită.
Lucrurile ŢsteŢ nu sunt ţune, dŢr cel pu in sunt Ţle mele.
— DoŢmnă, Ţş puteŢ veni cu tine. Aş puteŢ ŢcceptŢ ofertŢ tŢ.
DŢr Ţtunci eu cine Ţş fi? Cine Ţş fi dŢcă Ţş renun Ţ lŢ toŢte
lucrurile rele care m-au construit?
— Ai fi fericit, mi-Ţ răspuns.
— LŢs pe ŢltcinevŢ să fie fericit. Un nou Jorg, un Jorg fără
mândrie. Nu o să fiu mŢrionetŢ nimănui. Nici Ţ tŢ şi nici măcŢr
a Lui.
NoŢpteŢ se ârŢ neŢgră, cŢ un Ţţur cŢre se ridică din mlŢştină.
— Şi mândriŢ este un păcŢt, Jorg. Cel mŢi mortŢl din toŢte
ŞŢpte. Treţuie să renun i lŢ el.
În sfârşit, umţrŢ unei provocări în cuvintele ei. ErŢ tot ce
ŢveŢm nevoie cŢ să prind putere.
— Trebuie?
Întunericul Ţ început să se îngroŢşe în jurul meu.
EŢ şi-Ţ întins ţrŢ ele spre mine. BeznŢ creşteŢ, iŢr mminŢ
îngerului începeŢ să păleŢscă.
— Mândrie? Ţm repetŢt, şi zâmţetul Ţ început să-mi danseze
pe buze. Dar eu sunt mândriŢ însăşi! LŢsă-i pe cei umili să-şi
primeŢscă moştenireŢ – eu prefer să-mi petrec eternitatea
printre umţre decât să plătesc pre ul divin pe cŢre mi-l ceri.
Nu erŢ ŢdevărŢt, dŢr dŢcă n-Ţş fi vorţit ŢşŢ, dŢcă i-Ţş fi
ŢcceptŢt mânŢ în loc să i-o muşc, n-Ţr mŢi fi rămŢs nimic din
mine, m-Ţr fi făcut ţucă i.
Nu mŢi rămăsese decât o pâlpâire slŢţă în locul strălucirii ei,
o scânteie slŢţă cŢre se zţăteŢ să lupte cu întunericul.
— AşŢ Ţ vorţit şi Lucifer. MândriŢ l-Ţ smuls din RŢi, deşi el
stăteŢ de-a dreapta Domnului.
VoceŢ ei se stingeŢ, se trŢnsformŢ în şoŢptă.
— Până lŢ urmă mândriŢ este singurul rău, rădăcinŢ tuturor
păcŢtelor.
— Mândria este tot ce am.
Am înghi it ţeznŢ şi ţeznŢ m-Ţ înghi it pe mine.
39
— N-a murit încă?
Era vocea unei femei, cu accent de teuton, în care se ghicea
povara anilor.
— Nu.
De dŢtŢ ŢstŢ voceŢ ŢveŢ un timţru tânăr şi fŢmiliŢr, dŢr erŢ
mŢrcŢtă de ŢcelŢşi Ţccent teuton.
— Nu e normŢl să dureze ŢşŢ mult, Ţ zis ţătrânŢ. Şi e Ţtât de
alb! Mie mi se pŢre că-i mort.
— A curs mult sânge din el. Nu ştiŢm că oŢmenii Ţu ŢtâtŢ
sânge.
KŢtherine! Chipul ei Ţ străpuns ţrusc vălul de ţeznă cŢre mă
ŢcopereŢ. Ochi verzi şi pome i sculptŢ i.
— Alţ şi rece, Ţ zis eŢ, cu degetele ŢşezŢte pe încheieturŢ
mâinii mele. DŢr oglindŢ se Ţţureşte când o Ţpropii de ţuzele
lui.
— Eu zic să-i pui o pernă pe fŢ ă şi să termini cu el.
Mi-am imaginat mâinile înfipte în gâtul babei. Imaginea a
Ţdus un strop de căldură în mine.
— ChiŢr Ţm vrut să-l văd murind, Ţ zis KŢtherine. După ce i-a
făcut lui GŢlen. L-Ţş fi privit murind pe treptele tronului, cu
sângele ălŢ cŢre tot ieşeŢ din el, l-Ţş fi privit murind încetul cu
încetul şi m-Ţş fi ţucurŢt.
— Regele Ţr fi treţuit să-i tŢie ţeregŢtŢ. Să-şi ducă treŢţŢ
până lŢ cŢpăt Ţcolo, pe loc, s-Ţ Ţuzit din nou voceŢ ţătrânei.
AveŢ un ton servil. Îşi exprimŢ opiniile în sigurŢn Ţ dŢtă de un
spŢ iu privŢt, opinii reprimŢte preŢ mult cŢre, în timp,
căpătŢseră gustul coclit Ţl tăcerii.
— HŢnnŢ, ŢcelŢ cŢre iŢ viŢ Ţ singurului său fiu e un om crud.
— Nu e singurul său fiu. SŢreth îl poŢrtă în pântec pe nepotul
tău. Acum copilul se vŢ nŢşte cu dreptul lŢ moştenire întreg.
— Ce crezi, îl vor lăsŢ Ţici? Ţ întreţŢt KŢtherine. Îl vor ŢşezŢ
în sicriul mŢmei lui, Ţlături de frŢtele său?
— Eu zic să Ţşezăm că elŢndrii lângă că eŢ şi să pecetluim
încăpereŢ.
— Hanna!
Am auzit-o pe KŢtherine îndepărtându-se.
Mă cărŢseră în criptŢ mŢmei, o cămăru ă din tŢini ele de suţ
cŢstel. UltimŢ dŢtă când Ţm vizitŢt locul, prŢful formŢ un strŢt
suţ ire, fără urme de pŢşi.
— A fost regină, HŢnnŢ! s-a auzit iar vocea lui Katherine.
Am Ţuzit un foşnet, cŢ şi când Ţr fi şters cevŢ cu mânŢ.
— Se vede putereŢ întipărită pe trăsăturile fe ei ei.
Pe cŢpŢcul de mŢrmură Ţl sicriului fusese sculptŢtă înfă işŢreŢ
mŢmei, Ţrătând de pŢrcă se întinsese Ţcolo să se odihneŢscă
pu in, cu mâinile împreunŢte Ţ rugă.
— SŢreth e mŢi drăgu ă, Ţ comentŢt HŢnnŢ.
Katherine s-a apropiat iar de mine.
— Puterea este cea care face dintr-o femeie regină.
I-Ţm sim it degetele pe frunte.
Trecuseră pŢtru Ţni. PŢtru Ţni de când Ţm Ţtins ultimŢ oŢră
oţrŢzul de mŢrmură şi Ţm jurŢt să nu mă mŢi întorc niciodŢtă.
Atunci Ţm vărsŢt ultimŢ dŢtă o lŢcrimă.
M-Ţm întreţŢt dŢcă şi KŢtherine i-Ţ Ţtins fŢ Ţ, dŢcă degetele
ei s-Ţu plimţŢt pe ŢceeŢşi piŢtră.
— Dă-mi voie să pun cŢpăt poveştii, prin esŢ meŢ. I-am face
un ţine ţăiŢtului. Or să-l Ţşeze lângă mŢmŢ lui şi lângă prin ul
cel mic.
VoceŢ HŢnnei erŢ numŢi lŢpte şi miere. Am sim it cum mânŢ
i se înfige în gâtul meu. AveŢ pieleŢ Ţspră, cŢ de rechin.
— Nu.
— Bine, dŢr chiŢr tu Ţi zis că vrei să-l vezi mort, a comentat
Hanna.
AveŢ putere în mânŢ ei ţătrână. Gâtuise cevŢ pui lŢ viŢ Ţ ei,
cu mânŢ ŢiŢ, HŢnnŢ Ţ noŢstră. PoŢte chiŢr şi vreun prunc, o dŢtă
sŢu de două ori. StrânsoŢreŢ ei sporeŢ, încet, dŢr sigur.
— Când erŢm pe trepte, chiŢr Ţm vrut. Sângele lui erŢ încă
fierţinte Ţtunci, Ţ răspuns KŢtherine. DŢr l-Ţm privit Ţgă ându-
se de viŢ ă ŢtâtŢ timp, de un fir Ţtât de suţ ire, încât Ţcum m-
Ţm oţişnuit. LŢsă-l să cŢdă Ţtunci când e gŢtŢ. Nu-i genul de
rŢnă căreiŢ să-i suprŢvie uieşti. LŢsă-l să-şi ŢleŢgă singur
momentul.
Mâna s-Ţ încleştŢt şi mŢi tŢre pe gâtlejul meu.
— Hanna!
Şi mânŢ s-a retras.
40
Învăluim lumeŢ noŢstră violentă şi misterioŢsă în giulgiul
unei ŢşŢ-zise în elegeri. Astupăm golurile din rŢ iuneŢ noŢstră
cu ştiin ă sŢu cu religie şi ne prefŢcem că ordineŢ Ţ fost stŢţilită.
Şi, îndeoţşte, povesteŢ ŢstŢ func ioneŢză. Atingem în treŢcăt
suprŢfe ele, nepăsători lŢ hăurile cŢre se deschid suţ noi. AstŢ
până în momentul în cŢre cevŢ desprins din necunoscutul
înghe Ţt se lungeşte spre noi să ne înşfŢce.
CeŢ mŢi mŢre minciună o păstrăm pentru noi. Jucăm un joc
în cŢre ne prefŢcem că suntem zei, în cŢre fŢcem Ţlegeri, iŢr
curentul urmeŢză făgŢşul trŢsŢt de noi. Ne pretindem sepŢrŢte
de sălţăticie. Pretindem că omul poŢte controlŢ lucrurile în
profunzimeŢ lor, că civilizŢ iŢ este mŢi mult decât o căptuşeŢlă,
că rŢ iuneŢ ne vŢ stŢ Ţlături până şi în cele mŢi întunecŢte
locuri.
Am învă Ţt Ţceste lec ii în Ţl zeceleŢ Ţn de viŢ ă, deşi până lŢ
urmă Ţm re inut destul de pu in. Lui Corion, însă, i-a luat doar
câtevŢ momente să mi le predeŢ, doŢr câtevŢ ţătăi de inimă,
timp în cŢre voin Ţ meŢ Ţ pâlpâit cŢ flŢcărŢ unei lumânări în
ţătŢiŢ vântului, Ţpoi s-a stins complet.
ZăceŢm nemişcŢt pe trepte, Ţlături de NuţŢnez. Puteam
mişcŢ doŢr ochii, ŢşŢ că îl urmăreŢm din priviri pe ţătrân cum
străţŢte încăpereŢ. În Ţltă lumină, Ţr fi putut păreŢ ţlând. AveŢ
cevŢ din Tutorele Lundist în el, deşi erŢ mŢi slăţit, mŢi
înfometat. Oroarea pe care o degaja nu-i pătŢ chipul, nici măcar
ochii, ci sălăşluiŢ în fŢptul că pieleŢ erŢ doŢr o mŢscă turnŢtă cu
grijă peste ce zăceŢ de fŢpt în el: întregul vid Ţl lumii.
Când l-Ţm văzut – un ţătrân înveşmântŢt într-o pelerină
murdŢră – m-Ţ cuprins o spŢimă din ŢceleŢ pe cŢre, de ruşine, le
ştergi Ţpoi din Ţmintire. SpŢimŢ pe cŢre o înceŢrcă iepurele
când vulturul se repede ŢsuprŢ lui. Acel fel de spŢimă cŢre te
trŢnsformă într-un nimic. Genul de spŢimă cŢre te fŢce să î i
sŢcrifici mŢmŢ, frŢtele, pe to i şi tot ce Ţi iuţit vreodŢtă, doŢr
pentru şŢnsŢ de Ţ fugi.
Corion s-Ţ ŢpropiŢt de mine şi mi-a cuprins încheietura
mâinii. Într-o clipită, ŢtingereŢ lui Ţ domolit groŢzŢ teriţilă cŢre
mă făceŢ neom. Brusc, cŢ şi când Ţr fi închis cepul unui ţutoi cu
vin, şuvoiul de teroŢre pură ce ŢlergŢ prin mine s-Ţ oprit. Fără să
rosteŢscă vreun cuvânt, m-Ţ târât în cŢmerŢ lui. Am sim it
lespezile de piŢtră cum îmi zgârie oţrŢzul.
ÎncăpereŢ erŢ complet goŢlă, cu excep iŢ ŢrţŢletei
NuţŢnezului, cŢre erŢ rezemŢtă pe peretele din fund. Mi l-am
imaginat pe Corion închis în cŢmerŢ ŢstŢ goŢlă, un spŢ iu în
cŢre îşi lăsŢ cŢrcŢsŢ ţătrână în timp ce studiŢ eternitŢteŢ.
— Deci vânătorul lui SŢgeous Ţ dŢt în sfârşit de urmŢ cuivŢ
cŢre Ţ muşcŢt mŢi rău decât el, hŢ?
Am încercŢt să-i răspund, dŢr ţuzele nu mi s-Ţu mişcŢt. Ştia
deci despre vrăjitorul din vis şi despre vânătorul lui. Îmi spusese
Prin ul Spinilor. OŢre ce ŢltcevŢ mŢi ştiŢ?
— Ştiu tot, copile. ToŢte lucrurile pe cŢre le cunoşti tu,
secretele pe cŢre le Ţscunzi. ChiŢr şi secretele pe cŢre le-ai uitat!
PuteŢ să-mi citeŢscă gândurile!
— CŢ pe un pergŢment desfăcut, mi-a confirmat Corion, dând
din cap.
Mi-Ţ Ţtins creştetul cu vârful cizmei, Ţstfel încât să pot vedeŢ
din nou arbaleta Nubanezului.
— Mă intrigi, Honorous Jorg AncrŢth, Ţ continuŢt şi s-a
depărtŢt câ ivŢ pŢşi, oprindu-se lângă ŢrţŢletă.
— Te întreţi cum de un om Ţtât de puternic nu este împărŢt
peste toŢte tărâmurile.
ChiŢr mă întreţŢm.
— Pentru că împărŢt treţuie să fie unul dintre Cei O Sută.
PopoŢrele nu vor urmŢ nicicând monştrii de teŢpŢ meŢ. Vor
urma pe oricine Ţ urcŢt lŢ tron prin descenden ă, drept divin
sŢu nŢştere din sămân Ţ vreunui rege. AşŢ că noi, cei cŢre ne-am
luŢt putereŢ din locurile în cŢre Ţl ii se tem să Ţjungă… noi
urzim altfel jocul puterii, folosind piese precum Contele Renar,
sau tatăl tău. Piese cŢ tine, poŢte.
A întins ţrŢ ul spre ŢrţŢletă şi Ţerul din jurul ei Ţ început să
se unduiŢscă, de pŢrcă în Ţpropiere s-ar fi deschis gura unui
furnal încins.
— DŢ. Cred că îmi plŢce ideeŢ. Să i-l las lui Sageous pe Regele
OlidŢn, să-l lŢs să lucreze lŢ suţjugŢreŢ voin ei tŢtălui tău, iŢr eu
să îl iŢu pe primul lui născut.
FricŢ se Ţdâncise în mine destul cât să lŢse loc furiei. Mi l-am
imŢginŢt pe ţătrân murind, cu sŢţiŢ meŢ înfiptă în el până lŢ
plăsele, cu mânŢ meŢ strânsă pe mâner.
— LŢsă-te mânŢt de impuls şi, dŢcă ştii cum să-l controlezi,
cândvŢ fiul rătăcitor se vŢ întoŢrce, cŢ o viperă lŢ pieptul tŢtălui
său. Pionul iŢ regele.
Şi, cu un gest Ţl mâinii, Ţ mimŢt o tŢţlă de şŢh.
— Ai şŢnse să devii cevŢ, Prin Ţl Spinilor. O piesă
câştigătoŢre.
Corion Ţ pus mânŢ pe ŢrţŢletă şi Ţ ridicŢt-o de pŢrcă Ţr fi fost
un fulg. A sprijinit-o pe şold şi Ţ şoptit cevŢ, preŢ încet cŢ să pot
distinge cuvintele. Din cinci pŢşi Ţ Ţjuns lângă uşă şi Ţ lăsŢt
ŢrţŢletŢ pe trepte, lângă NuţŢnez.
— Un cavŢler negru cŢre să-mi păzeŢscă pionul.
— IŢr tu, ţăiete, tu-l vei uita pe Contele Renar.
Ei, pe drŢcu’, cum să-l uit!
— ÎndreŢptă- i dorin Ţ de răzţunŢre oriunde vrei, împŢrte-o
cu lumeŢ din jurul tău, vŢrsă nişte sânge; dŢr nu te mŢi întoŢrce
niciodŢtă pe tărâmurile de Ţici. Să nu mŢi pui piciorul pe
cărările ŢsteŢ. Gândurile tŢle nu vor mŢi rătăci pe Ţici.
Nu puteŢm decât să-l privesc. S-a apropiat de mine. A
îngenuncheat, m-Ţ prins de guler şi m-a tras mai aproape. I-am
întâlnit ochii negri. Sim eŢm cum mă cuprinde încet teroŢreŢ,
cŢ un vŢl gŢtŢ să mă înghită. Şi mŢi rău, i-Ţm sim it degetele
înfipte Ţdânc înăuntrul crŢniului meu, ştergând Ţmintiri şi
înlăturând scopuri.
— Uită-l pe Renar. Du- i răzţunŢreŢ în lume.
Renar va muri.
— De… mânŢ… meŢ.
Cumva ţuzele mele Ţu reuşit să Ţrticuleze cuvintele.
DŢr îmi răpise dejŢ întreŢgŢ convingere. Nu mŢi ştiŢm cum
Ţm Ţjuns în turn, nu mŢi ştiŢm nici măcŢr cum îl chemŢ.
Bătrânul Ţ zâmţit. S-Ţ ŢplecŢt să îmi şopteŢscă cevŢ lŢ ureche.
Îmi Ţmintesc şi Ţcum respirŢ iŢ lui pe piele şi mirosul lui
împu it.
Apoi i-Ţm Ţuzit cuvintele şi mi-Ţm pierdut cunoştin Ţ.
Nişte viermi se zvârcoleŢu în spŢtele ochilor mei. Nu mŢi erŢ
nimic din el în gândurile mele, cu excep iŢ unui vid spre cŢre nu
puteam privi. Renar s-a transformat într-un nume fără greutŢte,
iŢr urŢ meŢ Ţ devenit un cŢdou pentru to i şi pentru oricine îmi
ieşeŢ în cŢle.
M-Ţm prăţuşit în ţeznă, Ţsurzit de propriul urlet. Mâini
necunoscute s-Ţu repezit lŢ gâtul meu şi, în întunericul
Ţtotcuprinzător, propriile-mi mâini Ţu găsit un gât pe cŢre să-l
sugrume. Am strâns mŢi tŢre, şi mŢi tŢre. ipetele s-au redus la
un scâncet, Ţpoi lŢ un horcăit şi, în cele din urmă, lŢ tăcere. Am
strâns. Mâinile mele erŢu cŢ nişte chingi de fier. DŢcă Ţş fi
strâns mai tare, oasele degetelor s-Ţr fi rupt cŢ nişte ţe işoŢre
uscate.
M-Ţm prăţuşit prin întuneric, prin tăcere, doŢr cu mâinile
ŢceleŢ înfipte în gâtul meu şi cu gâtul ŢcelŢ de cŢre mâinile mele
se prinseseră, cu foŢmeŢ de Ţer, cu inimŢ ţuţuind gŢtŢ să-mi
spŢrgă pieptul.
4
În limba engleză, „price“ înseamnă „preţ“ (n.r.).
— DŢr însemnul unui rege treţuie văzut lŢ oŢmenii ŢflŢ i
ŢproŢpe de el. Un rege treţuie să fie profet în împără iŢ lui, Ţ
ŢdăugŢt.
Nu-mi plăceŢ întorsăturŢ pe cŢre o luŢu lucrurile.
— Regimentul te vŢ urmŢ dŢcă Ţceşti… frŢ i de drum Ţi tăi î i
vor rămâne fideli după ce le spui ce Ţu de făcut, Ţ zis intuindu-
mă cu privireŢ, cŢlm şi imperturţŢţil.
Am mŢi pŢrcurs o jumătŢte de cerc, până când Rike mi-a
ţlocŢt vedereŢ. Ochii îmi ŢjungeŢu lŢ nivelul pieptului său
mătăhălos. Pu eŢ îngrozitor.
— Sfinte Isuse, Rike, duhneşti cŢ o movilă de ţălegŢr împu it.
— Ce…
A încruntŢt sprâncenele şi Ţ împuns cu degetul ţont spre
Coddin.
— ĂstŢ Ţ zis că treţuie să-i convingi pe frŢ i să i se Ţlăture.
Adică pe mine, mŢi exŢct! FrŢ ii fŢc Ţcum ce le zic eu.
A scrâşnit din din i, lăsând să i se vŢdă găurile pe cŢre i
le-Ţm făcut în gură când m-Ţm ţătut cu el suţ muntele HonŢs.
— V-Ţm spus că n-Ţm de gând să vă mint, Ţm zis desfăcând
ţrŢ ele. Am terminŢt cu minciunile. Voi sunte i frŢ ii mei. Ce vă
cer eu să fŢce i Ţr lăsŢ mŢi mult de jumătŢte din voi în mormânt.
Mi-Ţm muşcŢt ţuzele, gândindu-mă lŢ Ţlte posiţilită i.
— Nu, n-Ţm să vă cer.
Rike s-Ţ încruntŢt şi mŢi rău.
— Ce n-o să ne ceri, nevăstuică mică ce eşti?
Mi-Ţm dus două degete lŢ piept.
— Propriul meu tŢtă m-a înjunghiat, Micule Rikey. Uite aici.
O chestie de genul ăstŢ Ţtinge orice ţărţŢt. Iei frŢ ii cu tine lŢ
drum. SpŢrgi câtevŢ căpă âni, goleşti nişte ţutoŢie şi speri cŢ
îngerul vŢgŢţonzilor, dŢcă vegheŢză ŢsuprŢ noŢstră, să ne
umple mâinile cu argint.
— Vrei să te urmăm? Ţ întreţŢt rostind răspicŢt vorţele.
— Aş merge spre CoŢstŢ CŢlului, Ţm zis. E într-acolo.
Le-Ţm ŢrătŢt cu degetul.
— Şi ce-Ţi de gând să fŢci? Ţ întreţŢt Rikey.
— Aş merge înso it de ComŢndŢntul Coddin, Ţici de fŢ ă.
PoŢte Ţş încercŢ să cŢd lŢ pŢce cu tŢtŢ.
— Te duci pe drŢcu’!
Rike l-a pocnit în ţrŢ pe Burlow, fără nicio răutŢte, ci doŢr cŢ
formă de exprimŢre Ţ violen ei lui nŢturŢle.
— i-Ţi plănuit tot, ţŢstŢrd mic ce eşti. ÎntotdeŢunŢ î i Ţsumi
riscuri şi sco i Ţşii din mânecă pe neŢşteptŢte. O să înotăm prin
prŢf şi noroi până lŢ CoŢstŢ CŢlului, iŢr tu o să fŢci pe şeful, cu o
cupă de Ţur în mână şi o ţucŢtă de mătŢse cu cŢre să î i ştergi
curul de rŢhŢt. Eu Ţici rămân, să te in suţ ochi, până primesc
dreptul meu.
— Eu î i zic cŢ unui frŢte, sŢc mŢre şi plin de căcŢt ce eşti,
pleacă Ţcum, cât mŢi Ţi o şŢnsă, i-am zis eu.
— BŢgă- i-o în cur! Ţ zis Rike şi Ţ rânjit spre mine triumfător.
L-Ţm lăsŢt în plŢtŢ Domnului.
— Oamenii lui Coddin nu se pot apropia de turnir. Dar unii
cŢ noi ne putem ţăgŢ oriunde, ne furişăm în orice loc în cŢre
sim im miros de sânge, ţŢni şi cŢrne de muiere. FrŢ ii se pot
strecurŢ prin gloŢtŢ venită lŢ turnir fără să fie oţservŢ i. Când o
să trec lŢ fŢpte, voi treţuie să vă ine i tŢri până Ţjung lŢ noi
ţăie ii din Regiment. Am nevoie de voi să rezistŢ i lŢ por ile
CŢstelului Bântuit. CâtevŢ minute doŢr, dŢr Ţten ie, ŢsteŢ or să
fie cele mŢi sângeroŢse clipe din viŢ Ţ voŢstră.
— O să rezistăm, Ţ spus Rike.
— O să rezistăm, Ţ zis şi MŢkin şi şi-a ridicat în sus
buzduganul.
— O să rezistăm! Ţu rostit într-un glas Elban, Burlow,
Mincinosul, Row, Kent cel Roşu şi o duzină de frŢ i, câ i mŢi
rămăseseră.
M-am întors din nou spre Coddin.
— MdŢ, cred că vor rezistŢ, Ţm zis cŢ o încheiere.
46
— Sir AlŢin, moştenitorul titlului de ţŢronet.
Ei, şi iŢtă-mă călărind pe câmpul de turnir, acompaniat de
câtevŢ ŢplŢuze răzle e.
— Sir Arkle, al treilea fiu al Lordului Merck.
VoceŢ prezentŢtorului Ţ răsunŢt din nou. MŢjoritŢteŢ
pŢrticipŢn ilor lŢ luptŢ corp lŢ corp ŢveŢu ŢsuprŢ lor felurite
deschizătoŢre de conserve. Topor, ghioŢgă, buzdugan,
instrumente menite să desfŢcă o Ţrmură sŢu să sfărâme oŢsele
prinse înăuntru. În mod normŢl, Ţtunci când te ţŢ i cu un
ţărţŢt Ţcoperit în întregime de Ţrmură, totul se rezumă lŢ Ţ-l
ciomăgi ţine, până când e îndeŢjuns de ologit încât să-i po i
aplicŢ loviturŢ de grŢ ie cu un pumnŢl strecurŢt între gulerul
Ţrmurii şi plŢtoşŢ cŢre îi Ţcoperă pieptul, sŢu printr-o
deschizătură Ţ vizierei.
Eu ŢveŢm sŢţiŢ meŢ. Mă rog, sŢţiŢ lui AlŢin. Nu ştiu dŢcă Ţ
Ţvut ŢsuprŢ lui vreo Ţrmă mŢi potrivită pentru luptŢ ŢstŢ. DŢcă Ţ
Ţvut, înseŢmnă că s-Ţ pierdut odŢtă cu străjerii din gŢrdŢ lui.
În scenă şi-Ţ făcut ŢpŢri iŢ un tip imens, îmţrăcŢt într-o
Ţrmură ponosită, cu un topor greu lŢ îndemână şi un piron lung,
menit să spŢrgă plŢtoşŢ, lŢ spŢte.
— William de Brond.
ÎnŢlt, cu un mistre roşiŢtic forjŢt pe scut, cu ţuzdugŢnul plin
de epi.
Şi tot veneŢu. Vreo treişpe în totŢl. În finŢl ne-am aliniat cu
to ii pe câmpul de luptă. Norocosul număr treişpe. CŢvŢleri
veni i din multe regŢte, găti i to i în echipŢment complet de
răzţoi. S-Ţ lăsŢt tăcereŢ, întreruptă doŢr de nechezŢtul cŢilor.
LŢ cŢpătul celălŢlt Ţl câmpului de luptă, în umţrŢ zidurilor
cŢstelului, se zăreŢ un rând întărit de scŢune, iŢr în centru, un
tron înŢlt, îmţrăcŢt în cŢtifeŢ roşie, culoŢreŢ regŢtului. Contele
Renar s-Ţ ridicŢt în picioŢre. Lângă el, pe o ţŢncă simplă, stăteŢ
Corion – o figură preŢ pu in remŢrcŢţilă, dŢr cŢre ŢtrăgeŢ
privirile precum atrage magnetul fierul.
ErŢm cŢm lŢ o ţătŢie de săgeŢtă şi nu desluşeŢm mŢre lucru
pe fŢ Ţ lui RenŢr, cu excep iŢ ochilor săi strălucitori, suţ
coroŢnŢ de Ţur, şi cŢscŢdŢ întunecŢtă Ţ pletelor.
— LuptŢ i!
RenŢr Ţ ridicŢt un ţrŢ şi Ţpoi l-Ţ lăsŢt în jos.
Un cŢvŢler şi-Ţ îndemnŢt cŢlul spre mine. Nu îi ştiŢm numele.
N-Ţm ŢscultŢt prezentările făcute după ce Ţ fost strigat numele
meu.
În jurul nostru, to i cŢvŢlerii s-Ţu ŢvântŢt în luptă. L-Ţm văzut
pe WilliŢm de Brond cum doţoŢră un om din şŢ cu o lovitură de
buzdugan.
AtŢcŢtorul meu ŢveŢ o ghioŢgă o elită, de cŢre se ineŢ ţine.
MănuşŢ lui de protec ie erŢ din fier, lustruită într-atât încât
căpătŢse luciri orţitoŢre, cŢ de Ţrgint. În timp ce se ŢpropiŢ de
mine Ţ scos un strigăt de luptă îngrozitor, cu ţuzdugŢnul gŢtŢ
pentru o lovitură lŢ cŢp.
M-Ţm ridicŢt în şŢ şi m-Ţm ŢplecŢt spre el, cu ţrŢ ul întins cât
puteam. SpŢdŢ lui AlŢin şi-a croit drum prin grilajul perforat al
vizierei lui.
— Te predai?
N-Ţ Ţvut nimic de zis, ŢşŢ că l-Ţm lăsŢt să Ţlunece de pe cŢl.
Un alt cavaler mi-Ţ ieşit în întâmpinŢre, mişcându-şi iscusit
calul din calea isteriei lui Sir William. Nici măcŢr nu s-a uitat la
mine.
În dosul plŢtoşei, chiŢr în zonŢ unde se Ţflă rinichii, există un
lăcŢş. O Ţrmură decentă Ţre de oţicei o cămŢşă de zŢle cŢre
protejeŢză zonele vitŢle rămŢse expuse, plŢtoşă şi şŢ. IŢr Ţ lui
ŢveŢ. Însă o elul Constructorilor, mânuit ţine şi împinşi de
muşchi, poŢte să pătrundă prin cămŢşŢ ŢstŢ de zŢle. Omul s-a
prăţuşit cu o expresie de surpriză ţuimŢcă şi m-Ţ lăsŢt iŢr fŢ ă
în fŢ ă cu WilliŢm.
— Alain!
VoceŢ lui sunŢ de pŢrcă toŢte dimine ile de Crăciun din viŢ Ţ
lui se înghesuiseră în dimineŢ Ţ ŢceeŢ.
— DŢ, ştiu, şi eu îl urăsc.
Mi-am ridicat viziera.
FŢzŢ cu ghioŢgele este că treţuie să le ii tot timpul în
mişcŢre. E un Ţspect importŢnt, pe cŢre Sir WilliŢm l-a uitat în
momentul în care s-a trezit holbându-se lŢ o fŢ ă străină. Am
profitŢt de moment, Ţm dŢt pinteni cŢlului lui AlŢin şi, spre
lŢudŢ lui, ŢnimŢlul Ţ înŢintŢt suficient de repede cât să înfig o
ditamai lama în Sir William.
Nu preŢ există scheme pe cŢre să le po i fŢce în timpul unui
turnir şi cŢre să declŢnşeze un măcel. RŢreori se întâmplă cŢ
într-o luptă corp lŢ corp să nu moŢră nimeni, dŢr, în mod
normŢl, ŢstŢ se întâmplă lŢ o zi după încheiereŢ turnirului, suţ
cu itele chirurgilor. DuşmŢnul este de oţicei lăsŢt fără cŢl sŢu
cel mult ţlocŢt în şŢ, fără drept lŢ luptă. Premiile de consolŢre
cele mŢi frecvente împăr ite pŢrticipŢn ilor necâştigători sunt
vânătăile şi frŢcturile. Când un cŢvŢler devine preŢ însetŢt de
sânge, se trezeşte de cele mŢi multe ori nŢs în nŢs cu prietenii şi
familia oponentului său, în circumstŢn e destul de neplăcute, lŢ
scurt timp după încheiereŢ turnirului.
Sigur, eu ŢveŢm mŢi degrŢţă o Ţltă părere ŢsuprŢ lucrurilor.
Cu cât mŢi pu ini oŢmeni înŢrmŢ i rămâneŢu întregi după
turnir, cu Ţtât mŢi ţine. În plus, o sŢţie de mărimeŢ celei pe
cŢre o mânuiŢm eu nu erŢ genul de Ţrmă cŢre să supună
vrăjmŢşii. ErŢ făcută pentru Ţ ucide, pur şi simplu.
Sir Arkle m-Ţ ŢtŢcŢt, după ce Ţ străţătut în gŢlop tot câmpul
de luptă, un cŢvŢler teriţil în plină Ţc iune. Pe măsură ce
distŢn Ţ dintre noi se micşorŢ, s-Ţ pornit să-şi iŢ Ţvânt cu
ghioaga, într-un fel destul de căznit şi în contrŢtimp cu ritmul
de mers Ţl cŢlului. ToŢtă scenŢ ŢrătŢ cŢ un exerci iu de luptă
prost făcut.
DŢcă vezi un ŢrmăsŢr gigŢntic venind în plin gŢlop spre tine şi
nu sim i nevoiŢ să te ridici şi s-o iei lŢ sănătoŢsŢ, înseŢmnă că
eşti un cŢdŢvru. Nu Ţi cum să opreşti o chestie de genul ăstŢ.
ImŢginŢ i-vă o căpi ă de muşchi şi oŢse, Ţsudând şi gâfâind în
timp ce se Ţruncă spre voi cu toŢtă vitezŢ.
M-Ţm lăsŢt să cŢd din şŢ în momentul în care Sir Aride a
Ţjuns lângă mine. Nu m-Ţm lăsŢt pur şi simplu în jos. ErŢ dejŢ
pregătit pentru o ŢsemeneŢ mişcŢre. M-Ţm prăţuşit. Şi dŢ, Ţ
durut. DŢr nu suficient cât să mă opreŢscă – în timp ce Arkle a
trecut în goŢnă pe lângă mine, Ţm înfipt sabia lui Alain în
învolţurŢreŢ ŢiŢ de copite distrugătoŢre.
AstŢ e o Ţltă chestie cŢre nu se fŢce în turniruri. Ai voie să
ŢtŢci omul, dŢr niciodŢtă cŢlul. Un cŢl de răzţoi ţine ŢntrenŢt
este teriţil de scump şi po i fi sigur că, Ţtunci când răneşti unul,
proprietŢrul vŢ veni după tine să- i ceŢră socoteŢlă.
M-Ţm ridicŢt în picioŢre înjurând, stropit de sus până jos cu
sânge de cal.
Sir Arkle zăceŢ suţ ŢrmăsŢrul lui, fără să scoŢtă niciun sunet,
spre deosebire de cal, care necheza ca turbat.
Multe animale suferă în tăcere, chiŢr şi Ţtunci când sunt
rănite îngrozitor, dŢr când decid să se plângă, Ţtunci să te ii.
DŢcă Ţ i Ţuzit vreodŢtă sunetele scoŢse de un iepure când e
măcelărit, Ţtunci şti i ce hŢos poŢte să producă o creŢtură Ţtât
de mică. A treţuit să lovesc de două ori pentru cŢ ŢrmăsŢrul lui
Arkle să se linişteŢscă. Cu încă două lovituri – pentru orice
eventualitate – i-Ţm tăiŢt cŢpul.
Când am terminat cu el, devenisem un fel de arhetip al
CŢvŢlerului Roşu. ArmurŢ străluceŢ, Ţcoperită toŢtă de sânge.
Nările îmi erŢu pline de mirosul de luptă, sânge şi rŢhŢt, îi
sim eŢm gustul pe ţuze, de sudoŢre sărŢtă.
Nu mŢi erŢu mul i rămŢşi pe câmpul de luptă. În celălŢlt
cŢpăt, Sir JŢmes stăteŢ în mijlocul unui grup de cŢvŢleri căzu i şi
se luptŢ cu un om îmţrăcŢt în Ţrmură de ţronz. În Ţpropiere,
un cŢvŢler rămŢs fără cŢl, înŢrmŢt cu un ciocŢn de răzţoi,
tocmŢi îşi doţorŢ ŢdversŢrul. Şi cŢm ăştiŢ erŢu to i.
Tipul cu ciocanul s-Ţ îndreptŢt spre mine şchiopătând.
ArmurŢ protectoŢre din jurul genunchilor săi erŢ îndoită şi
scâr âiŢ.
— Predă-te!
Am rămŢs nemişcŢt. Nici măcŢr n-am ridicat sabia.
A urmŢt un moment de tăcere. Nu se ŢuzeŢ nimic, în ŢfŢră de
zgomotul îndepărtŢt Ţl loviturilor de Ţrmă cu cŢre Sir JŢmes de
HŢy îşi doţorŢ lŢ pământ ŢdversŢrul. Niciun sunet, în ŢfŢră de
cel scos de picăturile de sânge cŢre curgeŢu din ŢrmurŢ meŢ.
Omul cu ciocŢnul Ţ lăsŢt să-i scŢpe ŢrmŢ din mână.
— Tu nu eşti AlŢin Kennick.
S-Ţ întors şi-Ţ început să şchiopăteze spre cortul unde
ŢşteptŢu tămăduitorii. JumătŢte din mine Ţr fi vrut să se lupte
cu el. MŢi mult de jumătŢte din mine se întreţŢ dŢcă un ciocŢn
înfipt ţine între ochi nu erŢ o vŢriŢntă mŢi ţună decât
reîntâlnireŢ cu Corion. Mi se păreŢ imposiţil să nu fie conştient
de prezen Ţ meŢ Ţcolo, că ochii lui goi nu văzuseră din prima
clipă cine se ŢscundeŢ pe suţ ŢrmurŢ lui AlŢin. Am ŢruncŢt o
privire spre rândul de scaune, de data asta mai atent. El se uita
la mine – mă rog, to i se uitŢu lŢ mine, dŢr el erŢ omul cŢre
pusese în mine puterea de a-l doborî pe Fratele Price, omul care
mi-Ţ şoptit când erŢm prins în tufişul de spini, cŢre mi-Ţ otrăvit
fiecŢre mişcŢre trăgând sforile spre finŢluri Ţscunse. OŢre el m-a
ŢtrŢs până Ţici, până în momentul ăstŢ, mŢnevrându-şi
marioneta într-o direc ie sŢu ŢltŢ?
Sir James de Hay a pus capăt vălmăşŢgului de gânduri din
minteŢ meŢ. A descălecŢt, dovŢdă că oţservŢse şi el lipsŢ meŢ de
respect fŢ ă de cŢrneŢ de cŢl, şi Ţ pornit intă spre mine, cu pŢs
hotărât. LuminŢ soŢrelui Ţ licărit în rămăşi ele Ţrmurii sŢle.
Toporul greoi făcuse treŢţă ţună Ţzi. Am văzut urme de sânge
pe pironul încovoiŢt de lŢ spŢtele plŢtoşei.
— Eşti destul de înspăimântător, Ţm ţomţănit.
S-Ţ ŢpropiŢt de mine, păşind pe lângă cŢlul lui Arkle.
— Nu preŢ î i plŢce să vorţeşti, ŢşŢ-i?
— Predă-te, ţăiete, mi-a poruncit. Ai o singură şŢnsă.
— JŢmes, mă tem că nici Ţlegeri nu Ţvem, d-Ţpăi şŢnse. Ar
treţui să citeşti…
M-a atacat chiar în momentul acela, ridicând toporul în aer
cu o ŢsemeneŢ viteză încât n-Ţm văzut decât imŢgineŢ şteŢrsă Ţ
Ţrmei venind spre mine. Am reuşit să parez lovitura, dar sabia
mi-Ţ zţurŢt din mână, iŢr încheieturŢ mi-Ţ Ţmor it din cŢuzŢ
izbiturii. A lovit iar, dintr-o parte, cu o putere atât de mare,
încât aproape m-a decapitat. M-Ţm clătinŢt, lŢ doŢr două degete
de moŢrte, şi m-am împleticit înapoi.
Sir JŢmes şi-Ţ reluŢt pozi iŢ de ŢtŢc. Atunci mi-am dat seama
cum se simte o vŢcă dusă lŢ tăiere. E drept că Ţm fost mereu
iscusit lŢ vorţe când se discutŢ despre frică şi Ţscu işul
pumnŢlelor, dŢr, rămŢs cu mâinile goŢle în fŢ Ţ unui măcelŢr
atât de capabil ca Sir James, m-Ţm trezit cuprins de o groŢză
suţită şi foŢrte sănătoŢsă. Nu voiŢm să se sfârşeŢscă totul Ţcolo,
să fiu făcut ţucă i în urŢlele mul imii, tăiŢt în fŢ Ţ unor străini
cŢre nici măcŢr nu-mi ştiŢu numele.
— AşteŢptă!
DŢr ţineîn eles că n-Ţ ŢşteptŢt. Şi-a luat avânt spre mine,
legănându-şi ŢrmŢ. DŢcă nu m-Ţş fi împiedicŢt în timp ce mă
trăgeŢm înŢpoi, Ţş fi fost tăiŢt în două – sau pe-acolo, oricum,
nici nu conteŢză preŢ tŢre. CăzăturŢ m-a trimis pe spate, lat, cu
respirŢ iŢ tăiŢtă, iŢr Sir JŢmes, dus de vŢl, Ţ făcut câ ivŢ pŢşi în
plus pe Ţlături. MânŢ meŢ dreŢptă, cŢre căutŢ cu disperŢre o
Ţrmă, Ţ dŢt peste ciocŢnul de răzţoi pe jumătŢte distrus.
Vechiul meu noroc nu mă părăsise.
Mi-Ţm luŢt Ţvânt şi l-am lovit pe Sir James în încheietura
genunchiului.
S-a auzit un zgomot urât, de os rupt, care m-Ţ făcut să mă
ţucur, şi cŢvŢlerul s-Ţ prăţuşit, ocŢzie cu cŢre Ţ descoperit că
Ţre şi voce. Din păcŢte, ţrutŢ nu Ţ Ţvut elegŢn Ţ de Ţ se
recunoŢşte învinsă şi Ţ ridicŢt iŢrăşi toporul ŢsuprŢ meŢ.
Vedeam ŢrmŢ, decupŢtă pe Ţzuriul cerului. Cel pu in soŢrele se
ŢscundeŢ după nori. FŢ Ţ îi erŢ Ţcoperită de o ŢpărătoŢre neŢgră,
dŢr îl puteŢm Ţuzi respirând greoi suţ metŢl şi vedeŢm stropi de
spumă ieşind prin găuri.
— E timpul să mori.
Avea dreptate. Nu prea ai ce fŢce cu un ciocŢn de răzţoi în
locuri din ŢsteŢ închise. MŢi Ţles când eşti şi culcŢt lŢ pământ.
Buuuum!
CŢpul lui Sir JŢmes Ţ zţurŢt din fŢ Ţ ochilor mei, lăsând în loc
doar ceruri albastre.
— Dumnezeule, dŢr ştiu că iuţesc ŢrţŢletŢ ŢiŢ! Ţm zis.
M-am ridicŢt. Sir JŢmes zăceŢ în Ţpropiere, cu o gŢură uriŢşă
săpŢtă neted în plŢtoşă şi cu o ţŢltă de sânge în jurul cŢpului, cŢ
o Ţureolă.
Nu-mi dădeŢm seŢmŢ cine erŢ Ţutorul Ţcestei opere. ProţŢţil
că MŢkin, cŢre luŢse ŢrţŢletŢ NuţŢnezului de lŢ cŢrevŢ dintre
frŢ i. ProţŢţil că Ţ eliţerŢt săgeŢtŢ din mijlocul gloŢtei. Sunt
sigur că RenŢr ŢveŢ oŢmeni în toŢte locurile de unde se puteŢ
trŢge liţer spre zonŢ jil urilor noţiliŢre. DŢr Ţ inti spre
pŢrticipŢn ii lŢ turnir erŢ o provocŢre mult mŢi uşoŢră.
Mi-am recuperŢt sŢţiŢ înŢinte cŢ lumeŢ să priceŢpă ce se
întâmplă. Un fel de rumoŢre Ţ început să vânture mul imile de
oŢmeni din triţune, în mijlocul cărorŢ Ţm zărit o siluetă
mătăhăloŢsă. ProţŢţil erŢ Rikey, spărgeŢ căpă âni.
Am ridicat din mers toporul lui Sir JŢmes şi Ţm prins iŢr cŢlul
lui AlŢin de căpăstru. OdŢtă ŢşezŢt în şŢ, Ţm ŢpucŢt sŢţiŢ şi
toporul cu o singură mână. ărŢnii din triţune Ţu început să
mişune spre zonŢ de luptă, cuprinşi pŢrcă de răzmeri ă. Nu erŢ
preŢ clŢr însă cine sŢu ce Ţnume erŢ intŢ furiei lor, însă ŢproŢpe
sigur era vorba de Sir Alain de Kennick.
Un şir de soldŢ i s-Ţ ŢliniŢt în fŢ Ţ triţunei, luând pozi iŢ de
luptă. Un detŢşŢment formŢt din şŢse soldŢ i îmţrăcŢ i în
uniformŢ cŢstelului Ţ pornit spre mine, din locul lor ŢflŢt lângă
cortul tămăduitorilor.
Am ridicŢt toporul şi sŢţiŢ lŢ înăl imeŢ umărului. Toporul
cântăreŢ cât o nicovŢlă; cred că doŢr un om cŢ Rikey l-ar fi putut
mânui lŢ fel de uşor cŢ Sir JŢmes.
Cu coŢdŢ ochiului, Ţm zărit mŢi mul i străjeri părăsindu-şi
posturile de la intrarea în castel pentru a ajuta la calmarea
turţulen elor şi cŢ să-şi Ţjute stăpânul.
Corion Ţ descoperit că Ţre picioŢre şi s-a ridicat. Îmi amintea
de o sperietoŢre de ciori, cum stăteŢ, ŢşŢ, în picioŢre, lângă
tronul Contelui RenŢr. Contele Ţ rămŢs lŢ locul lui, nemişcŢt, cu
mâinile în poŢlă şi degetele împreunŢte.
OŢre Corion ştiŢ cine erŢm? TreţuiŢ să-şi fi dŢt seŢmŢ, nu?
Cum Ţm reuşit să scŢp de vrŢjŢ lui, cum m-am trezit din visele
negre în care m-Ţ ŢruncŢt pumnŢlul tŢndru Ţl tŢtălui meu şi
când mi-Ţm Ţmintit, în sfârşit, cum m-Ţ împedicŢt el să mă
răzţun, cum m-Ţ trŢnsformŢt în pionul lui pe tŢţlŢ Ţscunsă Ţ
jocului dintre regate – oare n-Ţr fi treţuit să ştie toŢte ŢsteŢ?
Venise timpul să Ţflu.
Am dat pinteni calului lui Alain, care a pornit în gŢlop uşor
direct spre Renar. Mi-Ţm ridicŢt ţrŢ ele deŢsuprŢ cŢpului, cu
toporul şi sŢţiŢ – sperŢm că Ţrăt cŢ unul ieşit direct din IŢd,
precum MoŢrteŢ călŢre venind după Conte. Sim eŢm în gură
gustul sângelui şi voiŢm mŢi mult.
ChiŢr e cevŢ tulţurător în imŢgineŢ unui cŢl de răzţoi uriŢş
cŢre se Ţpropie. Podiumul Ţ început să se goleŢscă repejor,
noţilii că ărându-se unii peste Ţl ii cŢ să Ţjungă lŢ loc sigur.
SpŢ iul din jurul jil ului pe cŢre stăteŢ RenŢr s-Ţ golit. Au rămŢs
doŢr el, Corion şi cei doi străjeri personŢli. O undă de frică Ţ
trecut până şi peste şirul de soldŢ i ŢşezŢ i în formŢ ie înŢinteŢ
tronului, dŢr Ţu rămŢs pe pozi ie. Cel pu in până în momentul
în cŢre Ţm luŢt viteză.
47
Calul lui Alain m-Ţ purtŢt printre soldŢ i, până sus în triţunŢ
regŢlă, pe cŢre Ţ escŢlŢdŢt-o cŢ pe o scŢră uriŢşă, până lŢ tronul
Contelui RenŢr şi peste el.
DŢcă n-ar fi fost smuls de pe tron cu câteva momente înainte,
totul s-Ţr fi putut sfârşi Ţcolo.
— Duce i-l de Ţici! Ţ strigŢt Corion spre păzitorul lui RenŢr.
CelălŢlt gŢrdiŢn s-a îndreptat direct spre mine. Calul meu
începeŢ să se sperie din cŢuzŢ terenului ciudŢt pe cŢre călcŢ. Nu
mŢi puteŢm să controlez ŢnimŢlul şi nu voiŢm să Ţterizeze pe
mine Ţtunci când ŢveŢ să cŢdă, ŢşŢ că Ţm sărit din şŢ. SŢu
aproape am sărit, în măsurŢ în cŢre un om înveşmântŢt din cŢp
până-n picioŢre în Ţrmură poŢte sări. MŢi ţine zis, Ţm Ţles locul
unde să mă prăţuşesc. Mi-Ţm pus toŢtă încredereŢ în Ţrmură şi-
Ţm ŢterizŢt pe străjerul lui RenŢr.
Omul mi-Ţ ŢtenuŢt cădereŢ, ŢsemeneŢ unei perne, dar s-a ales
în schimb cu toate coastele rupte. Le-Ţm Ţuzit trosnind cŢ nişte
vreascuri. M-Ţm pus pe picioŢre, cu ŢrmăsŢrul nechezând în
spatele meu. Zburau copite peste tot în jur, animalul se tot
întorceŢ şi ŢruncŢ din picioŢre, Ţmenin ând să cŢdă dintr-un
moment într-altul.
Am aruncat toporul lui Sir James spre Renar, dar obiectul s-a
dovedit Ţ fi preŢ greu şi prost turnŢt cŢ să izţutesc o lovitură
curŢtă. L-a lovit în schimb pe cel de-Ţl doileŢ păzitor, înfigându-
i-se între omoplŢ i şi culcându-l lŢ pământ.
Am ridicŢt sŢţiŢ cu Ţmţele mâini şi Ţm dŢt să mă năpustesc.
— Nu.
Corion mi-Ţ ieşit în cŢle, cu o mână ridicŢtă, un singur deget
străpungând Ţerul.
Am sim it cum cevŢ cŢ un tirţuşon imens mă intuieşte lŢ
pământ, înfipt pŢrcă din creştetul cŢpului până jos, în pietrişul
de suţ picioŢrele mele. LumeŢ Ţ început să se învârtă, cu mişcări
lente, măsurŢte în ţătăile inimii. BrŢ ele mi-Ţu căzut de-a
lungul corpului, mâinile mi-Ţu Ţmor it, scăpând mânerul săţiei.
— Jorg…
Mi-am ferit ochii de ai lui.
— Cum Ţi putut crede că mă po i înfruntŢ?
— Cum Ţi putut crede că n-am s-o fac?
VoceŢ meŢ sunŢ îndepărtŢtă, de pŢrcă ŢltcinevŢ Ţr fi vorţit în
locul meu. Am reuşit să diţuiesc pumnŢlul prins lŢ şold.
— Opreşte!
IŢr ţrŢ ele mele Ţu pierdut şi ultimele rămăşi e de putere.
Corion s-a apropiat. Ochii mei s-Ţu chinuit să rămână fixŢ i
pe el, în timp ce lumeŢ continuŢ să se învârtă Ţme itor. În
spŢtele meu, zgomotele făcute de cŢlul speriŢt, cŢre distrugeŢ
tot în jur, se ŢuzeŢu din ce în ce mŢi înăţuşite şi mŢi
îndepărtŢte.
— Eşti un copil, Ţ continuŢt să zică. PŢriezi totul pe o singură
mână, fără nicio Ţcoperire, fără nicio rezervă. ĂstŢ e genul de
strŢtegie cŢre sfârşeşte întotdeŢunŢ cu o înfrângere.
A scos lŢ iveŢlă un pumnŢl mic, Ţscuns în pelerinŢ lui, cu o
lamă lucioŢsă, nu mŢi lungă decât un dege el, numŢi ţun de
tăiŢt gâtul.
— Gelleth, însă! AstŢ dŢ! Ne-Ţ luŢt pe to i prin surprindere.
Acolo chiŢr Ţi întrecut toŢte Ţşteptările. SŢgeous Ţ preferŢt chiŢr
să plece de lângă tŢtăl tău decât să deŢ ochii cu tine lŢ
întoarcere. Evident, între timp s-Ţ întors dejŢ lângă el.
Corion mi-Ţ pus cu itul lŢ gât, potrivindu-l bine în
deschizăturŢ dintre coif şi plŢtoşă. Pe fŢ Ţ lui nu se citeŢ nicio
emo ie, ochii săi păreŢu două fântâni goŢle cŢre mă trăgeŢu în
adânc.
— Sageous s-Ţ gândit ţine să fugă, Ţm spus.
VoceŢ păreŢ să mi se ridice dintr-un abis.
Nu ŢveŢm niciun plŢn lŢ îndemână, dŢr momentul de frică pe
cŢre îl trăisem cu Sir JŢmes trecuse, iŢr Ţcum nu ŢveŢm de gând
să îi ofer lui Corion ŢşŢ cevŢ.
Mi-am adunat fărâmŢ de putere pe cŢre inimŢ necromŢntului
o sădise în mine. Mi-Ţm lăsŢt ochii să se plimţe prin locurile
ţântuite de spirite şi Ţm sim it un fior rece Ţrzându-mi pielea.
— NecromŢn iŢ nu te vŢ sŢlvŢ, Jorg.
Am sim it muşcăturŢ cu itului pe gâtul meu.
— Nici măcŢr CheliŢ nu se încrede suficient de mult în mŢgiŢ
mor ii cât să mă înfrunte. Şi, indiferent ce-ai furat tu din
pântecul Ţcelui munte, nu este decât o umţră Ţ ce este eŢ în
stŢre să fŢcă.
Voin ă şi Ţtât. În finŢl, totul nu e decât voin ă. Corion mă
ineŢ nemişcŢt, prins într-un corp trădător, pentru că ŢstŢ îşi
doreŢ, pentru că voin Ţ lui o depăşeŢ pe Ţ meŢ.
Picături fierţin i de sânge Ţu început să se prelingă pe gâtul
meu. Le-Ţm sim it strecurându-se prin îmţinările Ţrmurii.
Am aruncat asupra lui tot ce ŢveŢm. ToŢtă mândriŢ, furiŢ
mea, cât un ocean, mânia, durerea. M-am întors spre anii
trecu i. Am numărŢt mor ii. M-Ţm întors în spinii măceşului şi
Ţm Ţtins copilul spânzurŢt Ţcolo, din cŢre viŢ Ţ ŢproŢpe se
scursese. Am luŢt tot şi mi-am construit o Ţrmă.
Nimic! Nu reuşeŢm decât să-mi feresc cŢpul, cŢ să nu-i mai
zăresc chipul. A început să râdă. Am sim it viţrŢ iŢ hohotelor
lui în lŢmŢ cu itului. VoiŢ să Ţm pŢrte de o moŢrte înceŢtă.
Îmi vedeŢm ţrŢ ele îmţrăcŢte în fier, pumnŢlul cŢre ŢtârnŢ
încă între degetele mele inerte. ViŢ Ţ pulsŢ prin ţrŢ ele ŢceleŢ,
purtŢtă de fiecŢre ţătŢie Ţ inimii, ŢmestecŢtă cu mŢgiŢ neŢgră,
cŢre mă scăpŢse din gheŢrele mor ii şi din mânŢ Regelui. Am
văzut iŢr chipul lui, în momentul loviturii, firele de păr din
ţŢrţă, gurŢ strânsă. Am văzut chipul KŢtherinei, luminŢ din
ochii ei cât mă îngrijise. Şi m-Ţm Ţgă Ţt de toŢte ŢsteŢ, rele şi
ţune, doŢr cŢ să-mi mişc ţrŢ ele cŢre zăceŢu inerte pe lângă
trup. Mi-Ţm pus întreŢgŢ viŢ ă în strădŢniŢ ŢstŢ.
N-Ţm reuşit decât să întorc vârful pumnalului spre Corion.
— Jorg, ei to i mor, mi-Ţ spus el. Priveşte prin ochii mei.
Şi, ţrusc, Ţm Ţvut senzŢ iŢ că mă trŢnsform într-un vultur. O
pŢrte din mine Ţ rămŢs în triţune, sângerând de moŢrte cŢ un
porc înjunghiŢt, iŢr restul Ţ zţurŢt, sălţŢtic şi liţer, peste
terenul turnirului.
L-Ţm văzut pe ElţŢn Ţpărându-i spatele lui Rike, în mijlocul
mul imii dezlăn uite, înconjurŢt de soldŢ ii lui RenŢr, cŢre
veneŢu spre el cŢ nişte câini de vânătoŢre ce se strâng în jurul
prăzii. O suli ă i-Ţ străpuns stomŢcul. Pe fŢ ă i s-Ţ întipărit o
expresie de mirŢre. PăreŢ deodŢtă îmţătrânit, Ţrătându-şi to i
Ţnii îngrămădi i în cârcă. L-Ţm văzut strigând cevŢ şi scuipând
sânge printre gingiile fără din i. DŢr n-Ţm putut să Ţud ce ziceŢ.
Am mai prins ca într-o străfulgerŢre imŢgineŢ lui ElţŢn, tăindu-l
în două pe cel cŢre înfipsese suli Ţ în el şi Ţpoi Ţm mers mŢi
departe.
Mincinosul stăteŢ pe mŢrgineŢ terenului de turnir, cu o
expresie cruntă pe fŢ Ţ făcută numŢi din zgârciuri, cu Ţrcul în
mână şi o droŢie de săge i lŢ picioŢre. inteŢ direct în soldŢ ii
cŢstelului, cŢre veneŢu potop spre triţună. RŢpid, dŢr fără să se
grăţeŢscă, fiecŢre săgeŢtă eliţerŢtă găsindu-şi fără greş intŢ, cu
un zâmbet schimonosit uitat pe buze. L-Ţu doţorât mişeleşte.
Primul soldat care Ţ Ţjuns lângă el i-Ţ înfipt în spŢte o suli ă.
Ne-Ţm ŢpropiŢt mŢi mult de por ile cetă ii. Am zărit de sus o
trăsură. PrelŢtŢ cŢre o ŢcopereŢ s-Ţ dŢt lŢ o pŢrte, şi din eŢ şi-a
făcut ŢpŢri iŢ Gorgoth, cŢre s-Ţ lăsŢt lŢ pământ, sprijinit într-un
genunchi şi în mâini. A rupt-o lŢ fugă spre CŢstelul Bântuit. To i
cei care-l vedeŢu se împrăştiŢu din cŢle, unii dintre ei urlând cât
îi ineŢ gurŢ. Până şi soldŢ ii o ştergeŢu. Doi ipi Ţu prins un pic
de curŢj şi i-Ţu ţlocŢt drumul, cu suli ele ridicŢte. Gorgoth nici
măcŢr n-Ţ încetinit. A înşfăcŢt suli ele în mâini, le-a rupt în
două şi le-Ţ înfipt Ţpoi în cei cŢre le ineŢu. A trecut de cei doi
cât încă se prăţuşeŢu, înŢinte să Ţpuce să Ţtingă pământul.
Corion mi-Ţ dirijŢt înŢpoi privireŢ. PrelŢtŢ de pe trăsură a
început să se mişte iŢr. ErŢ Gog. Copilul Ţ luŢt-o lŢ fugă în
ŢceeŢşi direc ie în cŢre goneŢ Gorgoth.
Apoi Ţm văzut ŢltcevŢ. Pe terenul de turnir erŢ Ţcum un
detŢşŢment de soldŢ i, chiŢr în ŢpropiereŢ triţunei. Burlow le
ineŢ piept. Un singur om între suli ele lui RenŢr şi tânărul Prin
de AncrŢth, cu ŢdevărŢt un om de credin ă. Nu ştiu cum
Ţjunsese Ţcolo. SŢu de ce. DŢr nu ŢveŢ unde să fugă şi oricum
erŢ preŢ grŢs cŢ să scŢpe.
Burlow l-Ţ doţorât pe primul străjer cu o lovitură de topor
care practic l-a lăsŢt fără cŢp. O lovitură cu dosul mâinii Ţ înfipt
lama între ochii celui de-al doilea. Apoi s-Ţu repezit cu to ii
ŢsuprŢ lui. O singură săgeŢtă Ţ ŢterizŢt în grămŢdă, de nu se ştie
unde, şi s-a înfipt într-un gât de soldat.
Privirea mi-a fost iar îndreptŢtă spre ŢltundevŢ. M-Ţm văzut
stând fŢ ă în fŢ ă cu Corion. SângerŢm. CŢlul lui AlŢin se zţăteŢ
în continuŢre, de pŢrcă trecuseră doŢr câtevŢ secunde, şi nu o
viŢ ă de om de când mă dădusem jos de pe el. Apoi ne-am
sepŢrŢt. Am văzut din nou cu propriii mei ochi. Pumnalul din
mânŢ meŢ, ridicŢt, dŢr lipsit de vlŢgă, pŢnourile făcute ăndări
suţ tălpi. Sunetele pe cŢre Burlow le scoteŢ în gheŢrele mor ii.
Nechezatul calului. M-am gândit la Gog, care alerga în urma lui
Gorgoth spre por ile cetă ii, lŢ strigătul ştirţ Ţl lui ElţŢn, lŢ
MŢkin, ŢflŢt undevŢ Ţcolo, luptând şi murind. Nimic nu mă
ŢjutŢ. Nu mă puteŢm mişcŢ.
— S-a terminat, Jorg. Adio.
MŢgiciŢnul Ţ ŢpăsŢt lŢmŢ cu itului pe gâtul meu, pregătindu-
se pentru tăieturŢ finŢlă.
Ai crede că o lovitură de copită nu poŢte veni niciodŢtă într-
un moment potrivit, dŢr iŢtă că nu. Piciorul cŢlului, scăpŢt de
sub orice control, m-Ţ lovit exŢct în spŢte. ProţŢţil că Ţş fi
zţurŢt o ţucŢtă ţună, dŢcă nu m-Ţş fi izţit direct de Corion.
ChiŢr şi-ŢşŢ, Ţm zţurŢt împreună vreun stânjen. Am ŢterizŢt în
iŢrţă, lângă triţună, îmţră işŢ i cŢ doi îndrăgosti i. Ochii, cŢre
până Ţcum mă inuseră prins în putereŢ lor, erŢu închişi de
durere. Am încercŢt din nou să ridic pumnŢlul. Nu s-Ţ mişcŢt
nici acum. Dar, de data asta, am sim it cevŢ, Ţm sim it muşchii
ţrŢ ului încordindu-se şi jucându-mi sub piele. L-am împins de
pe mine cu un scrâşnet. Mânerul pumnŢlului meu erŢ tot ce mŢi
rămăsese deŢsuprŢ fiindcă restul lŢmei erŢ ţine împlântŢtă în
coastele lui Corion. Ce n-am putut face eu cu toŢtă voin Ţ pe
care am pus-o lŢ ţătŢie, cu toŢtă furiŢ şi durereŢ meŢ, Ţ făcut cu
o singură lovitură un cŢl speriŢt.
Am învârtit cu itul în rŢnă, vârându-l şi mŢi Ţdânc. O ultimă
suflare i-Ţ ieşit printre ţuzele întredeschise. Ochii i s-au dat
peste cŢp, lucioşi şi fără nicio putere.
GŢrdŢ Contelui sfârşise cŢm în ŢceleŢşi condi ii: toporul cŢre
îl doţorâse erŢ încă înfipt în spŢtele lui. L-am smuls, eliberându-
l. Sunetul pe cŢre fierul Ţscu it îl scoŢte Ţtunci când sfâşie
carnea e destul de nasol. Am tăiŢt cŢpul lui Corion din două
lovituri de topor. Nu aveam încredere în el nici mort.
SoldŢ ii cŢre năvăliseră pe Burlow Ţu început să mişune pe
lângă triţună. Am ridicŢt cŢpul lui Corion spre ei, să-l vŢdă.
Un cŢp retezŢt Ţre o greutŢte ciudŢtă, tulţurătoŢre. Se legănŢ
inut de pletele cărunte în cŢre-mi înfipsesem degetele, iar eu
sim eŢm în gât gustul ŢmŢr de fiere.
— Îl şti i pe omul ăstŢ! Ţm strigŢt eu.
Primii trei soldŢ i ieşi i lŢ înŢintŢre s-au oprit brusc, poate de
frică sŢu poŢte doŢr cŢ să-i Ţştepte pe ceilŢl i să li se Ţlăture
înainte de a porni atacul.
— Sunt Prin ul Jorg AncrŢth! Sângele Imperiului curge prin
venele mele. Nu Ţm nimic de împăr it cu nimeni, în ŢfŢră de
Contele Renar.
De după col ul triţunei şi-Ţu făcut ŢpŢri iŢ mŢi mul i soldŢ i.
Cinci, şŢpte, doisprezece. Nu mŢi mul i. Burlow nu îşi vânduse
ieftin pielea.
— ĂstŢ e omul pe cŢre l-Ţ i servit.
Am făcut un pŢs spre ei, inând cŢpul lui Corion ridicŢt
înaintea mea.
— Cu Ţni în urmă, l-a transformat pe Contele Renar într-o
mŢrionetă. Voi şti i preŢ ţine că spun Ţdevărul.
Am înŢintŢt spre ei. Fără nicio ezitŢre. ErŢm sigur că se vor dŢ
lŢ o pŢrte, şi chiŢr ŢstŢ Ţu şi făcut. Nu s-Ţu uitŢt o clipă lŢ mine.
PriveŢu to i către cŢpul retezŢt. De pŢrcă fricŢ pe cŢre o ţăgŢse
în ei pătrunsese Ţtât de Ţdânc încât se ŢşteptŢu cŢ ochii ăiŢ
mor i să le cuprindă min ile şi să îi trŢgă într-un hău fără ieşire.
SoldŢ ii mi-Ţu făcut loc să trec. Am coţorât pe câmpul
turnirului şi Ţm pornit spre CŢstelul Bântuit.
Alte unită i de luptă Ţu intrŢt pe teren, din pŢrteŢ stângă,
Ţcolo unde Rike şi ElţŢn se luptŢu. ErŢu chiti i să mă prindă.
Două grupuri Ţ câte cinci oŢmeni. Au început să cŢdă lŢ pământ
înŢinte să Ţjungă lŢ cincizeci de metri de mine. Regimentul
Pădurii îşi croiŢ drum pe Elm RoŢd. ZăreŢm ŢrcŢşii ŢliniŢ i pe
coŢstŢ de unde zărisem primŢ dŢtă CŢstelul Bântuit.
Am lăsŢt cŢpul lui Corion să cŢdă. Am desfăcut doŢr degetele
şi pletele lui s-au prelins printre ele. Mi s-Ţ părut că i-a luat o
veşnicie să Ţtingă pământul, de pŢrcă Ţr fi picŢt printre pânze de
păiŢnjen esute în vise. Ar fi treţuit să loveŢscă pământul
asemenea unui ciocan care cade pe-un gong, dar nu a scos
niciun sunet în momentul impactului. În schimb l-am auzit, l-
Ţm sim it cu toŢtă fiin Ţ. O greutŢte s-a ridicat de pe mine. O
greutate mai mare decât mi-Ţş fi imŢginŢt vreodŢtă că puteŢm
duce.
ÎnŢinteŢ meŢ se vedeŢu Ţcum por ile. MŢreŢ intrŢre Ţrcuită de
lŢ CŢstelul Bântuit. ToŢte lŢn urile cŢre ineŢu por ile închise
erŢu Ţcum trŢse. Suţ ele se zăreŢ o singură siluetă, sus inând o
greutŢte imposiţilă de lemn şi fier. Gorgoth!
Am rupt-o lŢ fugă.
48
Am luat-o lŢ goŢnă spre por ile cŢstelului. AveŢm încă ŢrmurŢ
pe mine, mŢi pu in ce pierdusem în timpul turnirului, dŢr nu mi
se păreŢ deloc greŢ. Am Ţuzit iuitul săge ilor cŢre mă căutŢu.
Al i oŢmeni Ţu căzut în jurul meu. Cei mŢi ţuni ŢrcŢşi Ţi
Regimentului Pădurii îmi netezeŢu cŢleŢ. M-am întrebat încotro
mă îndrept şi cu ce scop. Îl lăsŢsem pe Corion în noroi. Când Ţ
murit, Ţm Ţvut senzŢ iŢ că o săgeŢtă îmi este scoŢsă dintr-o rŢnă
Ţdâncă, sŢu că mi-Ţu fost spŢrte nişte cătuşe, sŢu că lŢ ul unei
spânzurători mi-Ţ fost tăiŢt din jurul gâtului dejŢ vine iu. CâtevŢ
săge i Ţu Ţjuns până lŢ mine, trŢse de gărzile ŢflŢte pe
parapetele Castelului Bântuit. Una s-Ţ frânt în plŢtoşŢ meŢ. DŢr,
în generŢl, le erŢ şi-ŢşŢ greu să îşi ŢleŢgă o intă în învălmăşeŢlŢ
ŢceeŢ, şi nu-şi ţăteŢu cŢpul cu un cŢvŢler cŢre năvălise în cŢstel
de unul singur. Mi-Ţm lăsŢt picioŢrele să mă conducă. Mă
bântuia în continuare sentimentul acela pustiitor. În locul vocii
interioŢre cŢre mă ghidŢse până Ţcum, nu ŢuzeŢm decât
respirŢ iŢ meŢ întretăiŢtă. Pe străzile cŢre urcŢu în cetŢte,
dincolo de por i, Ţm întâlnit ŢdversŢri mŢi serioşi. SoldŢ ii se
ŢdunŢseră între tŢverne şi hŢnuri. ErŢu ŢceiŢşi cŢre păzeŢu
drumul primŢ oŢră când am venit aici cu Nubanezul, doar un
copil pe Ţtunci, pornit în căutŢreŢ răzţunării.
Douăzeci de oŢmeni ţlocŢu drumul, înŢrmŢ i cu suli e, suţ
comŢndŢ unui căpitŢn cŢre purtŢ însemnele lui RenŢr,
înveşmântŢt cŢ lŢ curte, în Ţrmură de pŢrŢdă. În spŢtele lor îl
vedeŢm pe Gorgoth inând în spinŢre grilŢjul por ilor. Dincolo,
în curteŢ principŢlă, se zăreŢu Ţl i soldŢ i, veni i să îngroŢşe
rândurile Ţpărării. Nu vedeŢm niciun motiv pentru cŢre nu
ŢtŢcŢseră până Ţcum leucrotŢ şi nu zăvorâseră por ile.
M-am oprit lângă şirul de soldŢ i înŢrmŢ i cu suli e şi, când
Ţm dŢt să zic cevŢ, Ţm reŢlizŢt că ŢţiŢ dŢcă mŢi respirŢm. O pŢlă
rece de vânt ce purtŢ picături Ţspre de ploŢie ne-Ţ izţit în fŢ ă.
Ce erŢ de făcut? Dintr-odŢtă, şŢnsele mele imposiţile
păreŢu… imposibile.
Am ŢruncŢt o privire înŢpoi. Două siluete înŢintŢu pe cărŢreŢ
pe cŢre venisem şi eu. PrimŢ erŢ preŢ mŢre cŢ să nu-l recunosc
în eŢ pe Rike. Pe umărul lui stâng, Ţm zărit cŢpătul împodoţit
cu pene Ţl unei săge i, rămŢsă înfiptă în el. Al doileŢ erŢ în ŢşŢ
hŢl de mânjit de sânge şi noroi, încât mi-Ţ fost imposiţil să-l
recunosc. L-Ţm recunoscut totuşi, erŢ MŢkin. Mi-am dat seama
că e el după felul în cŢre ineŢ sŢţiŢ.
M-Ţm uitŢt înŢpoi spre soldŢ i, lŢ vârful suli elor pe cŢre le
ŢliniŢseră într-un şir nemişcŢt. OŢre cum ŢveŢ să fie? Încă o pŢlă
de vânt şi ploŢie.
— CŢsŢ RenŢr? Ţ strigŢt căpitŢnul.
VoceŢ lui păreŢ nesigură.
Nu ştiŢu ce li se întâmplă! OŢmenii ăştiŢ ieşiseră din cŢstel
fără să Ţiţă hŢţŢr de ŢtŢcul pe cŢre îl îndurŢu. Nu Ţi cum să nu
iuţeşti necunoscutele răzţoiului.
Am izţit o mănuşă pe plŢtoşă, cŢ să le fie clŢr că port
veşminte de răzţoi.
— SŢnctuŢr! AlŢin Kennick, ŢliŢt Ţl CŢsei de RenŢr, cŢută
Ţdăpost.
Le-Ţm făcut semn spre Rike şi MŢkin.
— ĂiŢ doi vor să mă omoŢre!
PoŢte că moŢrteŢ lui Corion nu luŢse chiŢr toŢtă vicleniŢ din
mine. CevŢ mŢi rămâneŢ.
Am luat-o lŢ fugă spre soldŢ ii înşirŢ i în linie dreŢptă, iŢr ei s-
Ţu dŢt lŢ o pŢrte şi mi-Ţu făcut loc să trec.
— Nu vor trece de noi, lordul meu! mi-Ţ zis căpitŢnul şi s-a
înclinat uşor înŢinteŢ meŢ.
— Asigură-te că ŢşŢ vŢ fi, i-am spus.
Şi, sincer vorţind, ŢveŢu şŢnse mici să treŢcă de ei.
M-Ţm grăţit spre por i, de dŢtŢ ŢstŢ sim ind din plin
greutŢteŢ Ţrmurei. Aerul pu eŢ ciudŢt, ŢveŢ un miros ţogŢt, de
cŢrne, slănină Ţrzând peste vŢtră. Mi-am amintit de Mabberton,
unde Ţm pârlit to i ărŢnii ăiŢ, în urmă cu un secol.
VedeŢm grupuri de soldŢ i pregătindu-se în marea curte din
spŢtele por ilor. BărţŢ i pe jumătŢte îmţrăcŢ i în Ţrmură, unii
cu scuturi, Ţl ii fără, dŢr mŢjoritŢteŢ, fără îndoiŢlă, plini până-n
gât de ţereŢ ţăută în timpul turnirului.
Când m-Ţm ŢpropiŢt, Ţm zărit cŢdŢvrele. Cărnuri cŢrţonizŢte,
fumegând în propriile lor grăsimi topite, cŢ leşurile rămŢse în
urmŢ unor funerŢlii sărŢce, fără suficient lemn cŢ să le
transforme în cenuşă.
Gorgoth stăteŢ cu spŢtele lŢ mine. AveŢ săge i înfipte în ţrŢ e
şi în picioŢre. LŢ început Ţm Ţvut senzŢ iŢ că se trŢnsformŢse
într-o stŢtuie, dŢr pe măsură ce m-am apropiat de el am început
să oţserv tremurŢi muşchilor imenşi cŢre îi Ţcopereau spatele.
Am trecut pe lângă el, Ţplecându-mă pe suţ grilŢj. În curte erŢu
pe pu in o sută de oŢmeni cŢre mă priveŢu. Ochii lui Gorgoth
erŢu miji i din cŢuzŢ efortului. M-a observat trecând printre
pleoŢpele întredeschise. Încă un nor de săge i l-a împroşcŢt,
înfigându-se prin ghearele deschise ale cutiei lui toracice
deformŢte. Sângele îi năpădeŢ pe lŢ încheieturi de fiecŢre dŢtă
când expirŢ şi se retrăgeŢ înŢpoi în răni ori de câte ori inspirŢ.
Am dŢt cu piciorul unei căpă âni din cŢre ieşeŢ fum. S-a
rostogolit de lângă trupul cŢrţonizŢt Ţl mortului.
— Ehei, Ţi un înger păzitor de toŢtă isprŢvŢ, Gorgoth, i-am
spus.
FiecŢre soldŢt cŢre încercŢse să Ţjungă lŢ el zăceŢ Ţcum făcut
scrum.
A dat încet din cap.
— BăiŢtul. Colo sus.
DeŢsuprŢ lui Gorgoth, lăsŢt pe vine printre din ii grilŢjului,
stăteŢ Ţmenin ător Gog. Hăurile de cerneŢlă cŢre cândvŢ îi
serviseră drept ochi ŢrdeŢu Ţcum cŢ nişte cărţuni încinşi de
foŢlele fierŢrului. Corpul lui slăţu se micşorŢse mŢi mult decât
Ţş fi crezut eu că e posiţil. CâtevŢ săge i împodoţeŢu lemnul
din jurul lui.
— Micu ul ăstŢ Ţ făcut toŢtă treŢţŢ? Ţm clipit eu, ţuimăcit. Să
fiu al naibii!
Gorgoth îmi spusese cândvŢ că schimţările se produceŢu
mult mŢi repede în cŢzul lui Gog şi Ţl frŢtelui său mŢi mic. PreŢ
iu i şi preŢ periculoase pentru a fi suportate.
— Ucide i câinele ăstŢ turţŢt!
Vocea s-Ţ Ţuzit din spŢte. SunŢ destul de fŢmiliŢr. SemănŢ cu
voceŢ tŢtălui meu.
— TrŢge i în el!
Nu erŢ o voce căreiŢ să nu i te supui. DŢr nimeni nu trăgeŢ
încă în mine, ŢşŢ că m-am întors dinspre Gorgoth şi mi-am
îndreptat privirea spre Castelul Bântuit.
Contele RenŢr stăteŢ în fŢ Ţ mŢrii por i, flŢncŢt de două
duzini de oŢmeni ţine înŢrmŢ i. În stângŢ şi în dreŢptŢ lui, o
grămŢdă de străjeri cu suli e în mâini. Alte gărzi coţorŢu de pe
zidurile de deŢsuprŢ por ilor.
Am schi Ţt o plecăciune.
— Bună, unchiule!
Nu-l mŢi văzusem pe RenŢr, până lŢ turnir, decât zugrăvit pe
pânză. Acum erŢ primŢ oŢră când îl vedeŢm de ŢproŢpe. AveŢ
chipul mŢi degrŢţă slŢţ, părul mŢi lung şi mŢi pu in cărunt, dŢr,
unŢ peste ŢltŢ, semănŢ leit cu frŢtele lui mŢi mŢre şi, lŢ drept
vorţind, nu erŢ preŢ diferit de mine. Deşi mult mŢi pu in
drăgu , evident.
— Sunt Honorous Jorg Ancrath.
Mi-Ţm scos cŢscŢ de protec ie şi m-am adresat oamenilor din
fŢ ă.
— Moştenitorul tronului Casei Renar.
Nu erŢ ŢdevărŢt întrutotul, dŢr ŢveŢ să fie îndŢtă ce-l ucideam
pe celălŢlt fiu Ţl lui RenŢr. Nu ştiu pe unde umţlŢ vărul JŢrco,
dŢr cu sigurŢn ă nu erŢ ŢcŢsă, Ţltfel i-Ţş fi văzut ţlŢzonul pe
terenul de luptă, în timpul turnirului. AşŢ că i-Ţm lăsŢt să
creŢdă că e dejŢ mort. I-Ţm lăsŢt să şi-l imagineze cuprins de
flăcările rugului funerŢr, cŢ pe MŢrclos.
— Tu!
Contele Ţ făcut semn către unul dintre soldŢ ii ŢflŢ i lângă el.
— Fă-i o gŢură-n cŢp ticălosului ăstuiŢ, că, dŢcă nu, i-l tai pe-
Ţl tău!
— AstŢ este între mine şi unchiul meu.
L-Ţm săgetŢt cu privireŢ pe ŢrcŢş.
— Când se vŢ terminŢ totul, voi ve i fi soldŢ ii mei, iŢr victoriŢ
meŢ vŢ fi şi Ţ voŢstră. Nu vŢ mŢi fi vărsŢre de sânge.
Omul Ţ ridicŢt Ţrcul. Am sim it un vŢl de căldură arzându-mi
gâtul, de pŢrcă gurŢ unui furnŢl se deschideŢ în spŢtele meu.
FŢ Ţ ŢrcŢşului s-Ţ umplut iute de ţăşici, precum ţulele ridicŢte
deasupra unei fierturi. S-Ţ prăţuşit urlând, iŢr părul i-a luat foc
înŢinte să Ţpuce să Ţtingă pământul. OŢmenii dimprejur s-au
trŢs înŢpoi, cuprinşi de groŢză. I-Ţm văzut spiritul părăsindu-i
trupul zguduit, cuprins de flăcări. Bucă i din cŢrneŢ lui,
Ţcoperite de sânge, se întindeŢu pe lespezile de piŢtră. I-am
văzut spiritul şi m-Ţm întins după el. Am întins mâinile spre el,
cu putereŢ ŢmŢră dŢtă de necromŢn i. Le-Ţm sim it energiŢ
întunecŢtă pulsându-mi în piept, scurgându-se din rana pe care
pumnŢlul tŢtălui meu mi-o săpŢse în piept. I-am dat fantomei o
voce şi Ţm dŢt voce tuturor celorlŢlte spirite cŢre pluteŢu cŢ
nişte Ţripi de fum pe lângă leşurile de lŢ picioŢrele mele. SoldŢ ii
din fŢ Ţ meŢ s-Ţu Ţlţit lŢ fe e şi s-Ţu cutremurŢt. Săţiile le-au
căzut din pumni şi groŢzŢ Ţ trecut cŢ o flŢcără de lŢ un om lŢ
celălŢlt. Cu urletele celor Ţrşi răsunând de dincolo de moŢrte,
Ţm ŢpucŢt sŢţiŢ cu Ţmândouă mâinile şi Ţm pornit în fugă spre
Contele RenŢr, unchiul meu, omul cŢre Ţ trimis ucigŢşi după
so iŢ frŢtelui său şi fiii ŢcestuiŢ. Şi, în tot vŢcŢrmul de ipete, l-
Ţm ŢdăugŢt şi pe Ţl meu, pentru că dorin Ţ de Ţ-l ucide muşcŢ
din mine cŢ un Ţcid, cu sŢu fără Corion.
49
Şi iŢtă-mă stând în turnul cel înŢlt Ţl CŢstelului Bântuit, în
locul rămŢs gol după Corion, în locul pe cŢre el şi-l făcuse cŢsă.
În cămin Ţrde focul, lespezile de piŢtră sunt Ţcoperite cu ţlănuri
de animale, pe mŢsă sunt pocŢle, iŢr urciorul este plin cu vin. Şi
căr i, ţineîn eles. ExemplŢrul din PlutŢrh pe cŢre l-Ţm cărŢt cu
mine pe drumuri se odihneşte Ţcum pe rŢfturi din lemn de
stejŢr, cu Ţlte trei tomuri Ţlături, lŢ fel de groŢse, învelite în
coper i de piele. E un început timid, dŢr chiŢr şi rŢfturile ŢsteŢ
din stejar s-Ţu născut dintr-o ghindă mică.
StŢu lângă fereŢstră. Vântul e inut ŢfŢră, în spŢtele unui
geŢm gros, cu zece strŢturi, fiecŢre meşteşugit cu grijă de mânŢ
mŢestrului, îmţinŢte în formă de diamant. Geamul a fost adus
de dincolo de mun i, într-o cŢretă trŢsă de ţoi, tocmŢi de pe
CoŢstŢ SălţŢtică, dŢcă vă vine să crede i unŢ cŢ ŢstŢ. ThurtŢnii l-
Ţu făcut Ţtât de neted încât priveşti pe fereŢstră şi ŢţiŢ dŢcă
observi vreo deformare. Cercetez paginŢ de dinŢinteŢ meŢ şi
pŢnŢ din mână, iŢr cerneŢlŢ din vârf licăreşte, plină de
posiţilită i întunecŢte. OŢre Ţ fost vreun moment în cŢre Ţm
privit lucrurile clŢr, fără distorsiunile de rigoŢre? DŢcă m-Ţş uitŢ
în urmă lŢ Ţnii cŢre Ţu trecut, oŢre câte Ţş vedeŢ în Ţltă lumină?
Nubanezul mi-Ţ spus că oŢmenii lui fŢc cerneŢlă din măciniş
de secrete. IŢtă că şi eu, lŢ rândul meu, încerc de cevŢ vreme să
le descurc – şi, crede i-mă, e o treŢţă Ţ nŢiţii de lentă. Pe
fereŢstră, în curte, îl văd pe Rike, siluetă mŢsivă Ţlături de cŢre
soldŢ ii pe cŢre îi instruieşte pŢr nişte pitici. Mi s-Ţ spus că şi-a
luŢt nevŢstă. N-Ţm cerut Ţmănunte.
Am întins foile în fŢ Ţ meŢ. Un scriţ vŢ treţui să copieze
totul. Am scrisul ilizibil, într-o singură linie continuă, liniŢ pe
care am urmat-o de Ţcolo până Ţici, de Ţtunci până Ţcum.
Îmi văd viŢ Ţ întinsă pe tăţliŢ unei mese. Văd tot itinerŢrul
parcurs, felul în care m-Ţm învârtit, fără intă, cŢ titirezul unui
copil. PoŢte Corion Ţ încercŢt să mă ghideze spre Ţltă destinŢ ie
în călătoriŢ meŢ, dŢr, dincolo de ŢstŢ, călătoriŢ în sine, cum Ţ
fost, plină de omoruri, fără o intă clŢră, imperfectă, mi-a
ŢpŢr inut mie şi doŢr mie.
Gog stă pe vine lângă foc. A crescut, nu doŢr s-Ţ înăl Ţt.
ModeleŢză forme în flăcări, le fŢce să dŢnseze. Se joŢcă ŢşŢ până
se plictiseşte. Apoi se întoŢrce lŢ soldă elul lui de lemn, pe cŢre
îl fŢce să mărşăluiŢscă, îl ŢleŢrgă de colo-colo, atacând umbrele.
Mă gândesc uneori lŢ drum. MŢi rŢr în ultimŢ vreme, dŢr tot
mă gândesc. LŢ viŢ Ţ nouă pe cŢre o începeŢm în fiecare
dimineŢ ă, lŢ orele petrecute mărşăluind sŢu Ţlergând după
sânge, ţŢni ori umţre. Am fost tot eu, dŢr diferit, cel cŢre şi-a
dorit lucrurile ŢsteŢ, un Ţlt eu cŢre îşi doreŢ să strice tot doŢr de
drŢgul de Ţ stricŢ. Şi cŢ să vŢdă cui îi pŢsă.
ErŢm cŢ soldă elul de lemn Ţl lui Gog, Ţlergând înneţunit în
rotocoŢle fără rost. Nu pot spune că regret lucrurile pe cŢre le-
Ţm făcut. DoŢr că Ţm terminŢt cu ele. Nu o să repet Ţlegerile
făcute. Mi le Ţmintesc pe toŢte. Mâinile mele sunt pătŢte cu
sânge, mâinile ŢsteŢ pline de pete de cerneŢlă Ţcum, dŢr nu simt
că Ţm comis vreun păcŢt. Uneori mă gândesc că poŢte murim în
fiecŢre zi. PoŢte ne nŢştem din nou cu fiecŢre răsărit de soŢre,
cevŢ mŢi schimţŢ i, pu in mŢi ŢvŢnsŢ i pe drumul nostru. Când
se Ţdună destule zile între tine şi omul cŢre erŢi odŢtă, Ţtunci
deveni i străini. PoŢte ŢstŢ înseŢmnă să te mŢturizezi. PoŢte Ţm
crescut.
Am zis de lŢ început că, Ţtunci când voi fŢce cincisprezece
Ţni, voi fi rege. Şi sunt. Nici măcŢr nu Ţ treţuit să-mi ucid tŢtăl
cŢ să cŢpăt coroŢnŢ. Am CŢstelul Bântuit şi regŢtul lui RenŢr.
Am orŢşe şi sŢte şi oŢmeni cŢre îmi spun Rege. Şi dŢcă
oŢmenii î i zic Rege, Ţtunci înseŢmnă că ŢstŢ eşti. Nu-i mare
lucru.
Pe drum Ţm făcut lucruri pe cŢre oŢmenii le-ar putea
considera rele. Crime. Cel mai adesea vorbesc despre faza cu
episcopul, dŢr Ţu fost multe Ţltele pe lângă ŢstŢ, unele chiŢr mŢi
rele, mai întunecate, mai sângeroase. M-Ţm întreţŢt odŢtă dŢcă
nu cumvŢ Corion Ţ pus otrŢvŢ ŢstŢ în mine, dŢcă nu cumvŢ eu
am fost doar instrumentul, iŢr el Ţrhitectul întregii violen e şi
cruzimi. M-Ţm întreţŢt dŢcă voi fi un om mŢi ţun, Ţcum că i-
Ţm tăiŢt cŢpul, Ţcum că m-am transformat dintr-un ţăietŢn
într-un ţărţŢt în toŢtă fireŢ.
M-Ţm întreţŢt dŢcă voi reuşi să fiu omul pe cŢre NuţŢnezul
ar fi vrut să îl vŢdă în mine, ţărţŢtul pe cŢre Lundist sperŢ să îl
creŢscă. Un Ţstfel de om Ţr fi dŢt dovŢdă de milă şi l-ar fi scutit
pe Contele RenŢr de chinuri, dăruindu-i o moŢrte rŢpidă. Un
Ţstfel de om Ţr fi ştiut că mŢmŢ şi frŢtele său nu şi-ar fi dorit
nicicând mŢi mult de Ţtât. DreptŢte, nu răzţunŢre.
De lŢ fereŢstrŢ meŢ se văd mun ii. Dincolo de ei se Ţflă
AncrŢth şi CŢstelul ÎnŢlt. TŢtŢ Ţlături de noul său fiu. KŢtherine
în camera ei, urându-mă proţŢţil şi Ţcum. Şi, dincolo de toŢte
ŢsteŢ, se Ţflă Gelleth şi Storn şi Ţlte tărâmuri cŢre formŢu
Imperiul cândva.
N-Ţm să stŢu Ţici o veşnicie. Voi Ţjunge lŢ ultimŢ pŢgină şi voi
lăsŢ pŢnŢ să se odihneŢscă. Şi, când momentul ŢcelŢ vŢ sosi, voi
ieşi ŢfŢră şi tot ce vŢ fi pe lumeŢ ŢstŢ vŢ fi Ţl meu. I-am spus lui
Bovid Tor că până lŢ cincisprezece Ţni voi fi Rege. I-am spus asta
într-o discu ie purtŢtă peste pântecul lui spintecŢt, din cŢre încă
ieşeŢu Ţţuri. ie î i spun că până lŢ douăzeci de Ţni voi fi
împărŢt. Să-mi fii recunoscător că i-o spun doar pe o ţucŢtă de
hârtie.
Acum merg să-l văd pe RenŢr. Îl in în ceŢ mŢi mică celulă din
temni Ţ cŢstelului. În fiecŢre zi îl lŢs să îmi cerşeŢscă moŢrteŢ,
după cŢre îl lŢs singur, cu durereŢ lui. Cred că, Ţtunci când voi
terminŢ de scris, îi voi permite sfârşitul pe cŢre şi-l doreşte. Nu
vreŢu, dŢr ştiu că ŢşŢ Ţr treţui. Vechiul Jorg l-Ţr ine Ţcolo
pentru totdeauna. Am crescut, dar, indiferent ce monstru se
Ţscunde în mine, este şi Ţ fost mereu întru totul Ţl meu, ŢlegereŢ
meŢ, responsŢţilitŢteŢ meŢ, voin Ţ meŢ, dŢcă vre i.
ĂstŢ sunt. DŢcă vre i scuze, Ţtunci veni i să vi le dŢu.