1.

Substanțe anestezice locale folosite în mod curent în medicina dentară și chirurgia OMF

 Lidocaina (xilina)
o Generalități
 face parte din grupul amidelor;
 se comercializează sub formă de soluții apoase, izotone, sterile, apirogene, care
conțin agent anestezic, cu sau fără adrenalină, și care se administrează parenteral
prin infiltrații anestezice.
o Efectul anestezic
 potență 1 față de procaină;
 durata de instalare anesteziei în 2-5min;
 durata anesteziei 20-45 min;
 toxicitate de două ori mai mare față de procaină.
o Posologie și mod de administrare
 doza uzuală pentru anestezia locală este de 20-100 mg lidocaină, deci 1-5 ml
soluție 2%;
 Adulți:
 doza maximă de lidocaină fără adrenalină este de 4,5 mg/kg-corp, fără a
depăși 300 mg;
 doza maximă de lidocaină cu adrenalină este de 7 mg/kg-corp, fără a
depăși 500 mg;
 Copii (peste 3 ani):
 doza maximă de lidocaină fără adrenalină este de 3-4 mg/kg-corp.
o Contraindicații și precauții
 pacienți cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic (se administrează în
doze minime eficiente iar pacientul se ține sub observație);
 administrare cu precauție la pacienți cu afecțiuni hepatice severe (amidele sunt
metabolizate hepatic).
o Administrarea în timpul gravidității și lactației
 risc teratogen relativ scăzut (clasa B), dar se recomandă temporizarea administrării
la gravide în primul trimestru de sarcină, când are loc organogeneza;
 se recomandă monitorizarea cardiacă fetală, întrucât lidocaina penetrează bariera
feto-placentară;
 poate determina hipotensiune de sarcină;
 se recomandă înlocuirea administrației la sân pentru 24 h post-anestezie.
o Interacțiuni medicamentoase
 antidepresive triciclice → hipertensiune severă persistentă;
 fenotiazine și butirofenone → reduc sau anulează efectul vasoconstrictor al
adrenaline;
Chirurgie OMF Anestezia

 medicația vasopresoare sau ocitocică ergotaminică → hipertensiune severă

persistentă sau AVC.
o Reacții adverse și supradozaj
 Manifestări SNC: senzație de căldură sau frig, parestezii, fotofobie, nervozitate,
euforie, confuzie, amețeală, tinitus, somnolență, vedere dublă sau neclară, greață
și vomă, tremurături, convulsii, stare de inconștiență, stop cardio-respirator;
 Manifestări cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune, rareori colaps
cardiovascular și stop cardio-respirator;
 Manifestări alergice: urticarie, edem sau reacții anafilactice.

 Mepivacaina
o Generalități
 compus amidic;
 se comercializează sub formă de soluții izotonice sterile pentru administrare
parenterală, prin infiltrație.
o Efect anestezic
 potență 2 față de procaină;
 toxicitate 1,5-2 față de procaină;
 durata de instalare a anesteziei 2-3 min;
 durata anesteziei 2-3 h.
o Posologie și mod de administrare
 se administrează în doze reduse la pacienții în vârstă sau/și cu afecțiuni cardiace,
hepatice sau renale;
 se preferă fracționarea dozei;
 Adulți
 doza maximă pentru o administrare este de 400 mg (1 ml soluție injectabilă
conține 30 mg clorhidrat de mepivacaină);
 doze de maxim 7 mg/kg-corp;
 administrările suplimentare se pot face după cel puțin 90 min;
 doza totală pentru 24 h nu va depăși 1000 mg;
 Copii
 la copiii sub 15 kg, doza maximă va fi de 0,5 mg/kg-corp;
 formulă: G/75 x 400 mg.
o Contraindicații și precauții
 pacienți cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic;
 administrare cu precauție la pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale severe;
 administrare cu precauție la sportivi, întrucât testul antidoping se poate pozitiva.

1
Chirurgie OMF Anestezia

o Administrarea în timpul gravidității și lactației

 risc teratogen relativ crescut (clasa C) – nu se administrează în primul trimestru de
sarcină, întrucât 70% se leagă de proteinele plasmatice și 30% traversează bariera
feto-placentară;
 se recomandă înlocuirea alimentației la sân pentru 24 h post-anestezie.
o Interacțiuni medicamentoase
 aprindină (antiaritmic clasa I) → cumulare a reacțiilor adverse.
o Reacții adverse și supradozaj
 nervozitate, agitație, tremor, nistagmus, cefalee, logoree, greață, tahipnee urmată
de apnee, efect inotrop negativ și hipotensiune arterială;
 dozele mari pot produce vasodilatație, colaps, tulburări de conducere, bradicardie,
bloc atrio-ventricular și chiar aritmii ventriculare;
 reacții alergice – erupții cutanate, prurit, edeme, reacții de tip anafilactic;
 în caz de supradozaj poate să apară mehemglobinemie și stimulare nervoasă
centrală (tremor, dezorientare, vertij, creșterea metabolismului și temperaturii
corporale, contractură spastică și convulsii).

 Articaina
o Generalități
 anestezic local amidic, dar care conține și o grupare esterică;
 se comercializează sub formă de soluție izotonică sterilă pentru administrare
parenterală, prin infiltrație;
 se administrează numai cu adrenalină 1/200000 (simplă) sau 1/100000 (forte).
o Efect anestezic
 potență 4-5 față de procaină;
 toxicitate 1-1,5 față de procaină;
 durata de instalare a anesteziei 2-3 minute;
 durata anesteziei 60-75 minute.
o Posologie și mod de administrare
 o carpulă de 1,7-1,8 ml este suficientă pentru anestezia plexală și 1-2 carpule
pentru anestezia tronculară;
 se recomandă injectarea cât mai lentă a soluției (1 ml/min);
 se administrează în doze reduse la pacienții în vârstă sau/și cu afecțiuni cardiace,
hepatice sau renale;

2
Chirurgie OMF Anestezia

 Adulți
 doza maximă pentru o administrare este de 7 mg/kg-corp, fără a depăși
500 mg într-o ședință, echivalent a 12,5 ml articaină cu adrenalină
1/100000, știut fiin că 1 ml soluțe injectabilă conține 40 mg clorhidrat de
articaină și 0,012 mg clorhidrat de epinefrină; în acest caz, doza maximă
exprimată în ml este de 0,175 ml soluție injectabilă pe kg/corp.
 Copii
 este contraindicată administrarea articainei la copii sub 4 ani;
 Gm 20-30 kg → doze de 0,25-1 ml soluție injectabilă;
 Gm 30-45 → 0,5-2 ml soluție;
 doza maximă este de 7 mg/kg-corp (0,175 ml/kg-corp).
o Contraindicații și precauții
 contraindicată la pacienți cu hipersensibilitate la anestezice locale de tip amidic;
 se evită în special administrarea la pacienții care au prezentat bronhospas în
antecedente;
 pacienți cu deficit de colinesterază plasmatică;
 pacienți cu tulburări de conducere atrio-ventriculară severe;
 pacienți epileptici fără tratament;
 porfirie acută recurentă;
 administrare cu precauție la pacienții cu afecțiuni hepatice sau renale severe;
 la sportivii de performanță, articaina poate da rezultate fals-pozitive la testele de
dopaj.
o Administrarea în timpul gravidității și lactației
 efect teratogen – toxicitate clasa C → articaina trece bariera feto-placentară, motiv
pentru care se evită administrarea în primul trimestru de sarcină;
 se recomandă înlocuirea alimentației la sân pentru 24 h post-anestezie.
o Interacțiuni medicamentoase
 inhibitori de monoaminooxidază sau antidepresive triciclice → intensificarea
efectului simptomatic al vasoconstrictorului;
 guanetidină → creșterea tensiunii arteriale;
 betablocante non-cardioselective → creșterea tensiunii arteriale prin intermediul
vasoconstrictorului;
 anestezice inhalatorii → aritmii la scurt timp după administrarea de articaină cu
vasoconstrictor 1/100000.
o Reacții adverse și supradozaj
 Manifestări SNC: nervozitate, cefalee, tremor, nistagmus, logoree, amețeală,
greață, tinitus;
 Manifestări respiratorii: tahipnee, urmată de bradipnee și în final apnee;

3
Chirurgie OMF Anestezia

 Manifestări cardio-vasculare: reducerea puterii de contracție a miocardului, cu

scăderea alurii ventriculare și prăbușirea tensiunii arteriale;
 Manifestări alergice: rash, prurit, urticarie, reacție anafilactică;
 Alte efecte adverse, tardive:
 risc crescut de necroză locală, corelat în special cu injectarea rapidă și în
cantitate mare a anestezicului;
 tulburări persistente de sensibilitate pe traiectul nervului anesteziat – se
remit progresiv (aprox. 8 săptămâni);
 methemoglobinemie la administrarea în doze mari, la pacienții cu
methemglobinemie subclinică.

2. Anestezia topică (anestezia de contact)

 Generalități
o Urmărește insensibilizarea stratului superficial al mucoasei și a țesutului submucos (cca. 2-
3 mm sub mucoasă);
o Substanțe utilizate: xilină 5-10%, tetracaină 2%, butacaină 4%, benzocaină 14%;
 Indicații
o mici intervenții pe fibromucoasa gingivală – detartraj, adaptarea coroanelor la colet,
înaintea puncției anestezice;
o suprimarea reflexului de vomă în cazul utilizării materialelor de amprentă sau a aplicării
filmului radiologic distal în cavitatea orală;
o extracția dinților temporari mobili, cu rizaliză accentuată;
o incizia abceselor superficializate la mucoasă;
o tehnica anesteziei prin imbibiție pentru:
 anestezia n. lingual în șanțul mandibulo-lingual, în dreptul molarului de minte;
 anestezia n. nazopalatin al lui Scarpa pe podeaua fosei nazale, anterior de cornetul
inferior (procedeul Escat);
 Tehnica
o uscarea locului de elecție;
o depunerea anestezicului prin badijonare sau pulverizare;
o instalearea anesteziei durează de la 2-3 min până la 10-15 min;
o durata anesteziei 10-15 min, uneori până la 45-60 min.

3. Anestezia locală prin infiltrație

 Anestezia submucoasă
o Utilizare: abcese superficializate, situate strict submucos;

4
Chirurgie OMF Anestezia

o Tehnică:
 acul pătrunde submucos, deasupra procesului septic și anestezicul se infiltrează
de-a lungul viitoarei linii de incizie;
 pe măsură ce acul înaintează și anestezicul pătrunde, se observă ischemierea
mucasei;
 incizia se efectuează rapid, cât timp mucoasa rămâne cu aspect ischemic, deoarece
durata anesteziei este mică;
 senzația dureroasă apare doar în momentul excitării unei presiuni asupra
periostului.

 Anestezia intradermică
o Utilizare: intervenții la nivel tegumentar prin excizia unor formațiuni de mici dimensiuni,
pentru corectarea unor defecte postextracționale sau plastii cu lambouri locale de mici
dimensiuni;
o Tehnică: similară anesteziei submucoase.

 Anestezia subcutanată „în straturi”

o se realizează pătrunzând cu acul în profunzime la nivelul dermului, infiltrandu-se strat cu
strat aria viitoarei plăgi operatorii.

 Anestezia subcutanată „în baraj”

o Tehnică:
 anestezicul se infiltrează la distanță de leziune, creându-se astfel o arie cu aspect
patrulater ce circumscrie viitoare plagă operatorie;
 acul pătrunde subcutanat în două puncte diametral opuse, care constituie două din
cele patru vârfuri ale patrulaterului;
 printr-o singură puncție, rotând acul la 45°, se realizează două laturi ale
patrulaterului; milcarea este identică și pentru punctul diametral opus.

 Anestezia paraapicală supraperiostală (anestezia plexală)

o Generalități
 utilizată în regiunile cu corticală osoasă subțire, petru ca anestezicul să poată difuza
în canalele haversiene ale osului alveolar, anesteziind ramurile dentare înainte ca
acestea să ajungă la apexul dintelui;
 se poate aplica la maxilar pe toată întinderea sa, cu rezerve în ceea ce privește
molarul de 6 ani (os mai gros);
 la mandibulă, numai zona frontală are o structură osoasă propice acestei tehnici;
 mai eficientă la copii și tineri datorită corticalei osoase mai puțin dense.

5
Chirurgie OMF Anestezia

 asigură anestezia a 1-2 dinți, a mucoasei vestibulare, periostului și osului în zona

în care s-a efectuat infiltrația.
o Indicații
 extracții dentare;
 rezecții apicale;
 inserarea implaturilor dentare;
 intervenții chirurgicale parodontale;
 extirparea tumorilor gingivale și a chisturilor de mici dimensiuni.
o Contraindicații
 afecțiuni de tip supurativ situate la nivelul locului de puncție;
 ulcerații și tumori.
o Tehnica
 puncția anestezică se efectuează în vestibulul bucal, în mucoasa mobilă, deasupra
apexului dintelui;
 acul se orientează cu bizoul pe os și se introduce ușor oblic, iar în momentul când
se retrage se lasă o cantitate mică de soluție atât mezial cât și distal, procedeu ce
permite extinderea teritoriului anesteziat;
 în cazul incisivilor centrali maxilar, puncția se face trecând acul din partea opusă
prin frenul busei superioare (anestezie transfrenulară);
 cantitatea de anestezic folosită este de 1,5-1,7 ml.

 Anestezia intraligamentară
o Avantaje
 posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte;
 durata scurtă de instalare a anesteziei (25-40 s);
 folosirea unei cantități reduse de substanță anestezică (0,15-0,20 ml);
 posibilitatea de a anestezia simultan mai mulți dinți fără a supradoza anestezicul;
 lipsa anesteziei la nivelul părților moi (teritoriul anesteziat se reduce la
fibromucoasa gingivală, osul alveolar și pachetul vasculo-nervos dentar).
o Dezavantaje
 necesită seringi speciale;
 apare frecvent alveolita postextracțională prin ischemia dată de presiunea
substanței anestezice în spațiul alveolo-dentar, cât și prin prezența vaso-
constrictorilor din anestezic;
 durerea locală postanestezică este mai frecventă decât în cazul altor procedee
anestezice.

6
Chirurgie OMF Anestezia

o Indicații
 pacienți cu risc hemoragic (hemofilici, pacienți sub tratament cu anticoagulante,
pacienți cu tulburări hepatice etc);
o Contraindicații
 dinți temporari;
 infecții și inflamații la locul de puncție.
o Tehnica
 se utilizează o seringă specială cu arc ce eliberează o cantitate prestabilită de 0,20
ml anestezic;
 se antiseptizează papilele interdentare ale dintelui interesat și se utilizează un
anestezic de contact;
 acul se introduce prin papila dentară cu bizoul orientat spre dinte și se pătrunde în
spațiul alveolo-dentar unde se lasă 0,20 ml soluție anestezică;
 la dinții pluriradiculari, anestezia intraligamentară presupule și puncții vestibulare
și palatinale/linguale.

 Anestezia intraosoasă
o anestezie rar folosită, de regulă la mandibulă, prin care se urmărește infiltrația soluției
anestezice în spongioasa osoasă prin traversarea corticalei;
o indicații și teritoriu anesteziat similare cu cele ale anesteziei intraligamentare;
o presupune utilizarea unui perforator cu mandren care străbate corticala și permite
substanței anestezice să ajungă intraosos la nivelul spongioasei;
o perioada de instalare a anesteziei cca. 30 s;
o durata anesteziei 15-45 s.

4. Anestezia tronculară a nervului supraorbitar

 Zone anesteziate
o pielea pleoapei superioare;
o pielea unghiului intern al ochiului;
o pielea regiunii frontale, până la vertex;
o osul frontal și mucoasa sinusurilor frontale;
o pielea rădăcinii nasului;
o pielea dorsului nazal;
o pielea vârfului și aripilor nazale;
o lobulul nazal;
o sacul lacrimal și segmentul medial al pleoapelor.

7
Chirurgie OMF Anestezia

 Indicații
o alcoolizări în nevralgiile trigeminale;
o intervenții chirurgicale în nevralgia trigeminală;
o intervenții chirurgicale pe regiunile inervate de nervul supraorbitar.
 Dezavantaje
o posibilitatea de a înțepa globul ocular;
o dificutăți în definirea reperelor orificiului.
 Repere pentru gaura supraorbitară
o Repere osoase
 pe arcada sprâncenoasă, la 2-3 mm deasupra marginii osoase a acesteia;
 la nivelul incizurii supraorbitare;
 la 1 cm lateral de unghiul intern al orbite;
 pe aceeași verticală cu gaura suborbitară și mentonieră.
 Tehnica anesteziei nervului supraorbitar
o se dezinfectează pielea cu alcool iodat;
o locul puncției – la câțiva mm deasupra arcadei osase sprâncenoase, în 1/3 internă a arcadei
sprâncenoase, medial de orificiul supraorbitar;
o direcția acului – ușor în jos, înafară și înapoi;
o imediat după puncție se cade pe os în incizura supraorbitară, și fără a pătrunde în orificiul
supraorbitar, păstrând contactul cu osul, se depune anestezicul local.
 Pentru anestezia ambelor ramuri terminale ale nervului oftalmic
o locul puncție este intersprâncenos;
o acul este împins consecutiv într-o parte și în alta, subcutanat, de-a lungul unei linii ce trece
prin regiunile sprâncenoase.

5. Anestezia tronculară periferică a nervului infraorbitar

 Teritoriul anesteziat
o dinții incisivi și caninul;
o parțial premolarii (în 50% din cazuri);
o osul, periodonțiul;
o mucoasa vestibulară corespunzătoare zonei;
o pleoapa inferioară;
o fața latero-nazală;
o jumătatea buzei superioare;
o peretele osos antero-sinusal și mucoasa sinusală în teritoriul corespunzător.
 Indicații
o în scop de tratament stomatologic și chirurgical;

8
Chirurgie OMF Anestezia

o când anestezia plexală e ineficientă din cauza corticalei osoase dense;

o când anestezia plexală nu se poate efectua din motive patologice.
 Avantaje
o reduce volumul soluției anestezice injectate;
o reduce numărul puncțiilor;
o tehncă simplă, atât endobucal cât și exobucal.
 Dezavantaje
o posibilitatea înțepării globului ocular;
o la tehnica exobucală – teama pacienților;
o dificultate în definirea reperelor găurii infraorbitare;
 Alternative
o anestezia plexală;
o anestezia tronculară bazală a nervului maxilar.
 Repere
o Repere osoase
 la 6-10 mm sub marginea infraorbitară;
 pe linia verticală ce unește gaura supraorbitară, gaura infraorbitară și gaura
mentonieră;
o Repere dentare
 pe verticala ce trece prin axul premolarului 2 superior sau între premolarii superiori,
la 2-2,25 cm deasupra apexului premolarului 2 superior;
o Repere părți moi
 la 0,5 cm medial de linia verticală medio-pupilară, când pacientul privește înainte;
 pe verticala ce trece prin marginea internă a corneei când pacientul privește
înainte;
 pe verticala ce trece prin comisura bucală.
 Tehnica de anestezie pe cale endobucală
o Pregătiri
 cu gura întredeschisă, se ridică bine buza superioară pentru a menține fornixul
vestibular întins;
 se aplică anestezic topic;
 se dezinfectează mucoasa cu alcool;
 se reperează marginea inferioară a orbite cu indexul și gaura infraorbitară cu
policele, conform reperelor.
o Puncția
 la nivelul mucoasei mobile, în fornixul superior, în fosa canină, deasupra apexului
primului premolar superior, într-un ungi de 40° față de planul frontal.

9
Chirurgie OMF Anestezia

o Direcția acului
 în sus, înaipoi și în afară;
 acul pătrunde 5-6 mm ăn canalul infraorbitar (până în canal sunt cca. 2,5 cm);
 pătrunderea ăn gaura infraorbitară e obligatorie, fapt eveidențiat de căderea în gol
și fixitatea acului;
 înainte se aspiră și se depun lent 0,5-1 ml de anestezic;
o Anestezia se instalează în 5-6 min și durează 2-3 h (prelungită dacă anestezicul conține
vasoconstrictor).
o Accidente posibile:
 pătrunderea în orbită;
 dipolia;
 lipsa temporară a vederii;
 hematoame;
 ruperea acului;
 nevrite.
 Tehnica de anestezie pe cale exobucală
o este indicată în caz de leziuni endobucale ce ar putea împiedica accesul;
o puncția se face pe o linie orizontală în dreptul aripii nazale, la 0,5 cm în afara șanțului nazo-
genian;
o profunzimea de la tegument până la gaura infraorbitară este de aproximativ 2 mm.

6. Anestezia nervilor dentari supero-mijlocii (anestezie plexală)

 Teritoriul anesteziat
o premolarii 1 și 2 maxilair;
o rădăcina mezială a molarului 1 maxilar;
o țesuturile periodontale și osul ce acoperă acești dinți;
o țesuturile moi vestibulare;
o mucoasa sinusală la nivelul planșeului și peretelui extern.
 Indicații
o când anestezia nervului infraorbitar și a nervilor dentari supero-posteriori nu dau anestezia
premolarilor;
o în intervenții chirurgicale ce implică numai premolarii superiori.
 Alternative
o anestezia n. infraorbitar pentru primul premolar maxilar;
o anestezia n. dentari supero-posteriori pentru al doilea premolar maxilar;
o anestezia tronculară bazală a n. maxilar.

10
Chirurgie OMF Anestezia

 Repere
o fundul de sac vestibular superior și premolarul 2.
 Tehnica
o Locul puncției – în fornixul vestibular superior, deasupra apexului premolarului 2;
o Direcția acului – oblic față de ox, cu bizoul paralel cu osul;
o Semne și simptome
 anestezia parțială a buzei superioare spre comisură;
 anestezia premolarilor și a rădăcinii mezio-vestibulare a molarului 1 maxilar.

7. Anestezia tronculară periferică a nervilor dentari supero-posteriori (anestezia la

tuberozitate)

 Teritoriul anesteziat
o molarii superiori, cu excepția rădăcinii mezio-vestibulare a primului molar;
o osul alveolar și periostul;
o mucoasa vestibulară;
o mucoasa sinusală a pereților lateral și posterior ai sinusului maxilar.
 Indicații
o în terapia dentară și osoasă corespunzătoare teritoriului inervat;
o când anestezia plexală e contraindicată sau ineficientă;
o Notă! la hemofilici se recomandă anestezia plexală sau intraligamentară.
 Avantaje
o este atraumatică;
o produce un număr redus de înțepături;
o utilizează o cantitate redusă de soluție anestezică;
o eficiență maximă.
 Dezavantaje
o prezintă cel mai mare risc dintre toate tipurile de anestezie pentru producerea unui
hematom, datorită plexului pterigoidian;
o prezintă aspirație pozitivă frecventă;
o necesită o a doua înțepătură pentru tratamentul primului molar superior, pentru rădăcina
mezio-vestibulară.
 Alternative
o anestezia plexală;
o anestezia tronculară bazală a nervului maxilar.
 Reperele orificiilor la tuberozitate
o pe peretele postero-extern al tuberozității;
o la 20-30 mm deasupra marginii alveolare;

11
Chirurgie OMF Anestezia

o la tineri se află pe tuberozitate, ceva mai jos;

o pe verticala dinapoia ultimului molar.
 Tehnica de anestezie pe cale endobucală
o Pregătiri
 se utilizează ace de dimensiuni mici;
 pacientul ține gura întredeschisă;
 se aplică anestezic local topic și se dezinfectează mucoasa cu alcool;
 se reperează creasta zigomato-alveolară cu degetul.
o Locul puncției – la nivelul mucoasei mobile în fornixul vestibular superior, spre posterior, în
dreptul rădăcinii meziale a molarului 2 maxilar, la 1 cm deasupra crestei alveolare, înapoia
crestei zigomato-alveolare.
o Direcția acului – în sus, înapoi și înăuntru, realizând un unghi de 45° cu planul de ocluzie;
acul trebuie să păstreze contactul cu osul pentru a nu leza plexul venos pterigoidian.
o Se intră în profunzime 16 mm (10-14 mm la copii), se aspiră și se injectează 2-3 ml.
o Anestezia se instalează în 5-6 min și durează 60-90 min, iar pacientul nu poate preciza
teritoriul anesteziat.
 Tehnica de anestezie pe cale exobucală
o Pregătiri
 se utilizează ace cu dimensiuni mai lungi;
 pacientul are gura închisă;
 se dezinfectează pielea cu alcool iodat;
 se reperează marginea inferioară a osului malar, marginea interioară a m. maseter
și creasta zigomato-alveolară.
o Locul puncției – acul se introduce în obraz, sub unghiul inferior al osului malar, tanget
înaintea marginii anterioare a m. maseter și imediat înapoia crestei zigomato-alveolare.
o Direcția acului – în sus, înăuntru și ușor înapoi.
o Acul trebuie să fie în contact permanent cu osul la nivelul tuberozității și se introduce 3,5-
4,5 cm în profunzime.

8. Anestezia tronculară periferică a nervului palatin anterior (mare)

 Teritoriul anesteziat
o fibromucoasa celor 2/3 posterioare ale palatului, până la linia mediană și anterior până
după primul premolar, inclusiv.
 Indicații
o intervenții chirurgicale în cele 2/3 posterioare ale fibromucoasei palatine.
 Avantaje
o disconfort minim al pacientului;

12
Chirurgie OMF Anestezia

o nu este necesară pătrunderea în gaura palatină posterioară;

o existența unui țesut celular lax bogat la locul puncției, fapt ce evită durerea.
 Alternative
o anestezia prin infiltrația palatină (plexală) în dreptul dintelui;
o anestezia tronculară bazală a nervului maxilar.
 Repere
o Repere osoase pentru gaura palatină posterioară
 la 0,5 cm înaintea marginii posterioare a palatului dur;
 la 1 cm înăuntru și deasupra marginii inferioare a crestei alveolare.
o Repere dentare pentru gaura palatină posterioară
 la 1 cm medial, deasupra și în dreptul ultimului molar maxilar (sau în dreptul
molarului 2 temporar la copii);
 la 1 cm medial, deasupra și imediat înapoia molarului 2 maxilar.
o Repere părți moi pentru gaura palatină posterioară
 la 1 cm de festonul gingival al molarului 3 maxilar (sau molarului 2 temporar la
copii);
 în locul unde mucoasa se înfundă în pâlnie.
 Tehnica
o Pacientul are gura larg deschisă, iar mucoasa se dezinfectează cu alcool;
o Locul puncției – în șanțul palatinal, la 1 cm de marginea crestei alveolare, în dreptul
molarului 2, în locul unde mucoasa se înfundă în pâlnie;
o Direcția acului – înapoi, în sus și ușor în afară (sering se sprijină pe fețele ocluzale ale
premolarilor inferiori și spre comisura bucală de partea opusă);
o Nu e obligatorie pătrunderea în gaura palatină posterioară, depunerea anestezicului
făcându-se submucos;
o Se depune anestezicul lent, treptat, până la maxim 0,2 ml;
o Accidente și complicații:
 foarte rar apare ischemia sau necroza fibromucoasei;
 se poate înțepa artera palatină, urmată de hemoragie (pansament compresiv).

9. Anestezia tronculară periferică a nervului nazo-palatin a lui Scarpa

 Teritoriul anesteziat
o fibromucoasa palatină a 1/3 anterioare a bolții palatine;
o peretele alveolar palatin anterior corespunzător;
o are anastomoze cu filetele plexului nervos dentar antero-superior.
 Indicații
o intervenții chirurgicale în 1/3 anterioară a fibromucoase palatine;

13
Chirurgie OMF Anestezia

o extracția incisivilor și caninilor, în combinație cu anestezia tronculară sau plexală

vestibulară.
 Dezavantaje
o este cea mai traumatizantă și dureroasă anestezie endobucală deoarece la marginea
papilei, unde este situat locul puncției, țesutul moale este dens, foarte aderent și sensibil.
 Alternative
o anestezia plexală;
o anestezia topică nazală;
o anestezia tronculară bazală a nervului maxilar.
 Repere
o Repere osoase pentru gaura incisivă
 pe linia mediană palatină, în porțiunea anterioară;
 la 1 cm înapoia și deasupra marginii crestei alveolare frontale;
o Repere dentare pentru gaura incisivă
 la 1 cm de coletu incisivilor centrali, între incisivii centrali, pe linia mediană palatină;
o Repere părți moi pentru gaura incisivă
 la 1 cm înapoia și deasupra festonului gingival;
 papila incisivă acoperă gaura palatină;
o Reperele traseului canalului nazo-palatin
 canalul e paralel cu fața vestibulară a crestei alveolare frontale din regiunea
incisivilor centrali;
o Reperele orificiilor nazale ale canalului nazo-palatin
 la baza septului nazal, bilateral;
 pe planșeul foselor nazale, bilateral;
 la 1,5 cm posterior de pragul narinar, bilateral.
 Tehnica de anestezie pe cale endobucală
o Pacientul are gura larg deschisă, iar fibromucoasa se dezinfectează cu alcool;
o Locul puncției – vârful acului se plasează în marginea papile retroincisive de partea opusă
celei pe care vom interveni, si introduce încet și se pătrunde 5-6 mm în canalul nazo-
palatin, fără a ajunge în fosa nazală și se depun 0,2 ml anestezic local;
o Direacția acului – în sus, înapoi și ușor înafară, către partea pe care se va interveni
chirurgical;
o Precauții
 nu se înțeapă papila incisivă, ci marginea ei;
 anestezicul se va depune lent și în cantitate mică;
 se va pătrunde obligatoriu și în gaura incisivă și în canalul nazo-palatin.

14
Chirurgie OMF Anestezia

 Tehnica de anestezie pe cale exobucală

o Locul puncției – la 1,5 cm posterior de pragul narinar, la baza septului nazal, în planșeul
nazal. Se pătrunde cu acum 2-3 mm în profunzime și se lasă anestezicul la nivelul orificiilor
nazale ale canalului nazo-palatin.
o Direcția acului – înapoi, orizontal și ușor în jos, la baza septului nazal.

10. Anestezia tronculară periferică a nervilor dentari inferiori sau anestezia la spina lui Spix

 Nervii anesteziați
o n. dentar inferior;
o n. lingual.

 Teritoriul anesteziat
o dinții mandibulari pe o hemiarcadă;
o corpul mandibulei și porțiunea inferioară a ramurii ascendente;
o mucoperiostul vestibular de la molarul 1 spre linia mediană (n. mentonier);
o cele 2/3 anterioare ale limbii și planșeul bucal (n. lingual);
o țesuturile moi linguale și periostul de pe versantul lingual al feței interne a ramurii orizontale
a manidbulei (n. lingual).

 Dezavantaje
o anestezia buzei și limbii (disconfortul pacientului);
o posibil hematom (e obligatorie aspirația înaintea depozitării anestezicului local).

 Alternative
o anestezia n. mentonier pentru țesuturile moi vestibulare anterior de molarul 1, a buzei și a
bărbiei;
o anestezia n. incisiv pentru dinți și os, anterior de gaura mentonieră;
o anestezia plexală vestibulară a incisivilor și caninului;
o anestezia intraligamentară;
o anetezia n. mandibular (tehnica Gow-Gates și Akinos);
o anestezia tronculaăr bazală a n. mandibular la gaura ovală.

 Reperele găurii mandibulare

o Repere osoase
 la mijlocul distanței dintre marginea anterioară și marginea posterioară a ramului
ascendent mandibular (sau la unirea 1/3 anterioare cu 2/3 posterioare);
 la mijlocul distanței dintre incizura sigmoidă și marginea inferioară a mandibulei;

15
Chirurgie OMF Anestezia

 e mărginită anterior de spina lui spix.

o Repere dentare
 pe aceeași orizontală cu planul de ocluzie al molarilor inferiori, sau la 1 cm
deasupra.
o Repere părți moi
 la mijlocul liniei drepte ce unește tragusul cu punctul cel mai inferior al marginii
anterioare a m. maseter.

 Repere pentru anestezia endobucală la spina lui Spix

o Repere părți moi
 ligamentul pterigomandibular – întins de la cârligul aripii interne a procesului
pterigoid și marginea medială a trigonului retromolar, apare endobucal ca o plică
situată medial de ramul ascendent al mandibulei.
o Repere osoase
 creasta temporală – se desprinde din vârful procesului coronoidian și merge pe fața
medială, posterior de marginea anterioară a ramului ascendent mandibular,
continuându-se cu linia milohioidiană de pe fața internă a corpului mandibulei;
 marginea anterioară a ramului ascendent mandibular;
 trigonul retromolar – spațiu triunghiular situat între marginea anterioară a ramului
ascendent mandibular, creasta temporală și inferior de o linie orizontală înapoia
ultimului molar inferior;
 tuberculul mandibular.
o Repere dentare
 planul de ocluzie a molarilor inferiori (anestezia se face la 1 cm deasupra liniei
orizontale ce continuă planul de ocluzie).

 Tehnica anesteziei directe la spina lui Spix pe cale endobucală

o Determinarea planului de înălțime a locului de puncție
 la copii este situat la nivelul planului de ocluzie;
 la adulți este situat la 1 cm superior de planul de ocluzie;
 la edentați se află la mai mult de 1cm superior de planul de ocluzie.
o Determinarea lungimii acului, funcție de lățimea antero-posterioară a ramului ascendent al
mandibulei și de înclinarea feței interne al acestuia
 când acul pătrunde mai mult de 2,5-3,5 cm fără să întâlnească un contact osos
favorabil, se optează înlocuirea acului cu unul mai lung sau reorientarea seringii;
 când osul e contactat prea rapid, ne aflăm cu acul în trigonul retromolar;

16
Chirurgie OMF Anestezia

 când acul e introdus prea mult și se pierde contactul cu osul, putem puncționa
glanda parotidă, iar dacă depunem enestezicul poate apărea pareza facială
tranzitorie.
o Determinarea locului de puncție – vârful acului se plasează la intersecția planului ce trece
la 1 cm deasupra planului ocluzal inferior și a fundului zonei pterigomandibulare, în afara
plicii pterigomandibulare și înăuntrul crestei temporale.
o Plasarea corpului seringii pe premolarii inferior de partea opusă.
o Puncția – 2,5-3,5 cm în profunzime (orizontal, înapoi și în afară).
o Retragerea acului 2-3 mm și aspirația.
o Injectarea a 1-1,5 ml soluție anestezică foarte lent (1 ml/min).

 Tehnica anesteziei exobucale pe cale submandibulară

o se folosește un ac lung, de 8 cm;
o Locul puncției – la 1,5 cm de marginea posterioară a ramurii ascendente, la 1,5 cm de
unghiul mandibulei, la 1,5 cm sub marginea inferioară a mandibulei.
o Direcția acului – acul păstrează permanent contactul cu fața internă a ramului ascendent.
Acul trebuie să ajungă mai sus de nivelul găurii mandibulare (4-4,5 cm). La 5,5 cm se va
anestezia n. lingual și la 6,5 cm n. bucal.

 Tehncia anesteziei exobucale pe calea retromandibulară Sicher

o Locul puncției – sub lobul urechii, la jumătatea distanței dintre arcada temporo-zigomatică
și gonion, înapoia și înăuntrul marginii posterioare a ramului ascendent mandibular.
o Direcția acului – orizontală și înainte, păstrând contactul cu osul. Se pătrund 2,5-3,5 cm în
frofunzime:
o Accindente
 pareza tranzitorie a n. facial;
 puncția arterei parotide externe și a v. jugulare externe.

 Tehnica anesteziei exobucale pe cale superioară

o se folosește foarte rar, în caz de trismus;
o Locul puncției – sub arcada temporo-zigomatică, în incizura sigmoidă.

 Procedeul Weisbrem
o Pacientul ține gura larg deschisă.
o Locul puncției
 la dentați – în afara plicii pterigomandibulare, la 0,5 cm sub planul ocluzal superior;
 la edentați – în afara plicii pterigomandibulare, la 1,5 cm sub planul restei alveolare
maxilare.

17
Chirurgie OMF Anestezia

o Direcția acului – perpendiculară pe mucoasa locului de puncție, corpul seringii fiind spre
comisura de partea opusă, în dreptul premolarilor sau molarilor.
o Profunzimea – 1,5-2 cm, până când acul întâlnește osul la nivelul tuberculului mandibular;
se depune anestezic pentru n. dentar inferior și n. bucal; se retrage acul 5 mm și se
depozitează anestezic pentru n. lingual.

 Procedura Ginestet
o Pacientul ține gura întredeschisă;
o Locul puncției – la 1 cm deasupra planului de ocluzie molar inferior, în dreptul liniei oblice
externe, în continuarea marginii anterioare a ramului ascendent;
o Direcția acului – înapoi, ușor înafară și paralel cu planul de ocluzie inferior;
o Profunzime – 3-4 mm până la marginea anterioară a ramului ascendent, unde se
depozitează anestezic local pentru n. bucal.
o Direcția acului – orizontal, înapoi și în afară.
o Profunzime – 15 mm, unde se depozitează anestezic local pentru n. maseterin.
o Direcția acului – se retrage acul până la marginea anterioară și se repoziționează pentru
anestezia tronculară a n. dentar inferior, la 1,5-2 cm profunzime, se retrage acul 1cm și se
anesteziază n. lingual.
o Accidente și complicații
 ruperea acului;
 trismus;
 leziunea părților moi prin mișcări de direcționare a acului.

11. Anestezia tronculară periferică a nervilor mentonier și incisiv

 Nervii anesteziați
o n. mentonier;
o n. incisiv.
 Teritoriul anesteziat
o țesuturile moi vestibulare, anterior de gaura mentonieră;
o țesuturile moi ale buzei inferioare;
o pielea buzei inferioare și a mentonului, până la linia mediană.
 Indicații
o intervenții chirurgicale mezial de gaura mentonieră, în zona anterioară a mandibulei și a
structurilor moi până la linia mediană a feței.
 Avantaje
o tehnică ușoară, atraumatică.

18
Chirurgie OMF Anestezia

 Alternative
o infiltrație locală;
o anestezie intraligamentară;
o anestezie intraseptală;
o anestezia n. dentar inferior;
o anestezia n. mandibular.
 Repere la pacienții dentați
o Repere osoase pentru gaura mentonieră
 gaura mentonieră e situată pe fața antero-externă a corpului mandibulei;
 deasupra porțiunii incipiente a liniei oblice externe;
 la mijlocul distanței dintre marginea inferioară a mandibulei și marginea superioară
a crestei alveolare;
 pe verticala ce unește gaura supraorbitară, infraorbitară și gaura mentonieră.
o Repere dentare
 sub și între rădăcinile celor 2 premolari inferiori (în 50% din cazuri);
 în 25% din cazuri se află la nivelul rădăcinii premolarului 2;
 în 20% din cazuri se află la nivelul rădăcinii premolarului 1;
 în 5% din cazuri se află distal de rădăcina premolarului 2 sau anterior de rădăcina
premolarului 1.
o Repere părți moi
 pe linia verticală ce trece prin comisura bucală, prin marginea internă a corneei, la
5 mm înăuntrul verticalei mediopupilare când pacientul privește înainte;
 Repere la pacienții edentați
o Repere osoase
 datorită atrofiei crestei alveolare, gaura mentonieră e mai aproape de marginea
superioară osoasă mandibulară, uneori chiar pe creasta alveolară, sub mucoasa
gingivală;
o Reper mixt – la jumătatea distanței dintre linia mediană și marginea anterioară a mușchiului
maseter.
 Tehnica de anestezie pe cale endobucală
o Gura pacientului e ușor întredeschisă, iar vestibulul inferior se dezinfectează cu alcool.
o Locul puncției – în mucoasa mobilă, în fundul de sac vestibular mandibular, înapoia găurii
mentoniere, în dreptul rădăcinii meziale a primului molar inferior.
o Direcția acului – în jos, înainte și înăuntru.
o Pătrunderea
 pentru anestezia n. mentonier nu e necesară pătrunderea cu acul în gaura
mentonieră;

19
Chirurgie OMF Anestezia

 pentru anestezia n. incisiv e necesară intrarea în gaura mentonieră cca. 5 mm, caz
în care se anesteziază și n. mentonier.
o Semne și simptome
 furnicături sau anestezia buzei inferioare;
 anestezia bilaterală se utilizează foarte rar, datorită disconfortului;
 Tehnica de anestezie pe cale exobucală
o Se dezinfectează pielea cu tinctură de iod și alcool;
o Locul puncției – în obraz, pe o linie orizontală ce trece prin comisura bucală, aproximativ la
1,5-2 cm ănapoia comisurii bucale;
o Se pătrunde cu acul cca. 2-2,5 cm;
o Complicații: hematom, care se rezolvă prin compresiune locală cutanată.

12. Anestezia tronculară a nervului lingual

 Teritoriu anesteziat
o mucoasa planșeului bucal;
o mucoasa gingivală a versantului intern al crestei alveolare mandibulare până la linia
mediană;
o mucoasa feței ventrale și a marginii limbii până la linia mediană;
o mucoasa feței dorsale a limbii înaintea V-ului lingual, până la linia mediană.
 Indicații
o în stomatologie și chirurgie orală pentru tratament și intervenții chirurgicale pe os, limbă și
planșeul bucal.
 Tehnica de anestezie convențională
o Pacientul are gura larg deschisă; mucoasa șanțului paralingual se dezinfectează cu alcool.
o Locul puncției – în șanțul mandibulo-lingual, la jumătatea distanței dintre festonul gingival
și baza limbii, în dreptul molarului 3 mandibular, înaintea și înăuntrul unghiului intern al
mandibulei.
o Direcția acului – în jos, înapoi și în afară.
o Profunzimea – depozitarea anestezicului local se face progresiv, până la cel mult 5-6 mm
submucos.
 Tehnica Dan Theodorescu
o Se aplică (suplimentar) atunci când au loc extracții sau intervenții chirurgicale în regiunea
frontală mandibulară, anterior de premolari.
o Locul puncției – în planșeul bucal, în unghiul diedru format de versantul intern osos și
planșeul bucal; în dreptul caninului pentru regiunea situată anterior de canin, în dreptul
premolarului 2 pentru regiounea anterioară acestui dinte.
o Direcția acului – în jos, înapoi și ușor în afară.

20
Chirurgie OMF Anestezia

o Profunzime – maxim 0,5 cm (0,2-0,3 ml).

 Anestezia limbii
o Se realizează printr-o singură injecție, cu acul introdus submentonier, pe linia mediană,
înaintea osului hioid.
o Direcția acului – în sus, înapoi și oblic până la baza limbii.

13. Anestezia nervului bucal

 Teritoriu inervat
o ramura internă – mucoasa jugală, gingia și periostul vestibular în dreptul molarilor inferiori
(mai rar și în dreptul premolarilor și uneori și zona vestibulară superioară corespunzătoare
molarului 1 maxilar);
o ramura externă – pielea obrazului și a regiunii labio-comisurale.
 Indicații
o detartraj subgingival;
o rezolvarea cariilor de colet vestibulare și subgingivale;
o prepararea bonturilor subgingival;
o plasarea unei matrici.
 Avantaje
o tehnică ușoară pentru anestezia prin infiltrație.
 Alternative
o anestezia tronculară bazală a nervului mandibular.
 Tehnica anesteziei tronculare pe cale endobucală
o Pacientul are gura larg deschisă, iar mucoasa se dezinfectează cu alcool.
o Locul puncției – la intersecția planului de ocluzie molar superior cu marginea anterioară a
ramului ascendent mandibular, la baza apofizei coronoide, distal și bucal de ultimul molar
superior.
o Direcția acului – acul cu bizoul în jos, spre os, paralel cu planu de ocluzie molar superior;
corpul seringii e îndreptat spre comisura bucală de partea opusă; direcția acului e înapoi,
înafară și relativ orizontal.
o Profunzimea – se avansează cu acul până la mucoperiostul marginii anterioare a ramului
ascendent, la baza apofizei coronoide, fără a înțepa periostul (2-4 mm adâncime) și se
depun 0,3 ml/10 s.
 Tehnica anesteziei prin infiltrație vestibulară
o Pacientul are gura întredeschisă iar mucoasa se dezinfectează cu alcool.
o Locul puncției – vestibulo-distal de molarul 3 inferior, acul fiind paralel cu dinții și având o
direcție oblocă, în jos și înapoi, în fornixul vestibular inferior pentru molari și premolari sau
în fornixul vestibular superior pentru molarul 1 superior, în mucoasa liberă.

21
Chirurgie OMF Anestezia

14. Anestezia nervului maseterin

 Indicații – în trimsus, pentru intervenții chirurgicale în cavitatea bucală.

 Alternative – anestezia tronculară bazală a nervului mandibular.
 Tehnica anesteziei pe cale exobucală
o Dezinfecția pielii cu tinctură de iod și alcool.
o Locul puncției – acul în contact cu osul, sub marginea inferioară a arcade temporo-
zigomatice, înaintea tuberculului zigomatic anterior, în incizura sigmoidă, înaintea
tragusului.
o Direacția acului – transversală, orizontală și înăuntru (perpendiculară pe planul cutanat la
locul puncției).
o Profunzimea – 2,5 cm adâncime; pentru anestezierea celorlalți mușchi închizători (temporal
și pterigoidieni) anestezicul se depune la 3-4 cm profunzime. Dacă trismusul nu cedează,
se face anestezia tronculară bazală a nervului mandibular la gaura ovală, prin același
procedeu, doac cu excepția că acul se orientează puțin spre posterior, iar profunzimea este
de 5-5,5 cm.

22