Sunt bolnav peste măsură. Pe deasupra şi poet, c-o înnăscută, Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit. Deşi nu prea mare forţă, Mă frâng. Care nu plăcea oricui. Parcă galopează vântul Pe-o femeie oarecare, Şuierând prin stepa sură, Peste patruzeci trecută, Parcă-n creier alcoolul O numea fetiţă scumpă Fierbe ca-n septemvre-un crâng. Şi spunea că-i dragă lui.
Ca o pasăre din aripi, Fericirea - spunea dânsul -
Capul din urechi vibrează. E în dibăcia mânii şi în agerimea minţii. El picioarele trudite Cei cu suflete stângace sunt în veci nefericţi. Să-şi mai poarte n-are cum. Nu-i nimic Un om negru, Că-n traiul nostru biciuirea suferinţei Un om negru, Ne aduce gânduri false Un om negru Şi ne lasă istoviţi. Vine şi pe pat s-aşează. Un om negru Când te bântuie tristeţea, Nu mă lasă s-adorm noaptea nicidecum. Când pierzi toate, Când te doare, Un om negru Când te-nşfacă gerul vieţii, Plimbă-un deget pe o carte ticăloasă Sub furtuni, sub ani, sub vânt, - Şi ca pestee-un mort călugăr, Să zâmbeşti cu nepăsare Mormăindu-mi din abis, E cea mai înaltă artă Îmi citeşte viaţa unui zurbagiu, Dintre câte-s pe pământ." De patimi roasă, Împlântând în suflet groaza "Omule, omule negru! Şi umplându-l de plictis. Nu vei cuteza aceasta, Doar în valuri, Un om negru, Ca scafandru nu ţi-e rostul să te-njugi, Negru, negru! Mi-e indiferentă viaţa unui biet poet ce umblă după chefuri şi scandaluri. "Hei, ascultă-mă, ascultă - Te poftesc oricui, nu mie, Mormăie mişcându-şi gheara - S-o citeşti şi să-l îndrugi." În această carte-s multe planuri mari Şi mari idei. Omul negru Acest om trăit-a-n ţara se încruntă şi se uită fix la mine. Care-o stăpâneau scârbavnici, În vomitături albastre ochii lui s-au înecat. Prefăcuţi şi mari mişei. Parc-ar vrea făţiş să-mi spuie Că-s tâlhar fără ruşine, Ţara ceea, în decemvre, Că pe cineva câineşte l-am căznit E drăceşte de frumoasă sub zăpezile de spumă, Şi l-am prădat. Viscolele ţes fuioare De pe caierele moi. ... Sunt bolnav de tot, prieteni, Acest om a fost odată aventurier, Sunt bolnav peste măsură. Nu glumă, Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit. De cea mai aleasă viţă Mă frâng. Şi de cel mai falnic soi. Parcă galopează vântul Şuierând prin stepa sură, Parcă-n creier alcoolul Nu mai ştiu, Fierbe ca-n septemvre-un crâng... Nu mai ţin minte, Într-un sat, poate-n Kaluga, Noaptea e geroasă. Poate undeva-n Reazan, Doarme Trăia un copil cuminte, Liniştea răscrucii goale. Cu păr galben, Singur stau la geam. Ochi albaştri, Pe nimeni În familia lui simplă şi săracă Nu aştept. De ţărani. MI-e gândul stâns. A acoperit tot şesul varul nisipos şi moale. Şi-a crescut, Nişte călăreţi - copacii - Acum e vârstnic În grădina mea s-au strâns. Şi poet - chiar de elită. De-o puetere nu prea mare, Undeva, cobind, boceşte cucuvaia, Dar de-un nesecat tumult. Ca un scheaun. Pe-o femeie oarecare, Iscă tropot de copite Peste patruzeci pornită, Sumbrii călăreţi de lemn. O numea fetiţă scumpă Iată iarăşi Şi-o iubea nespus de mult." Omul negru S-a ivit, "Omule, omule negru! S-a pus pe scaun, Eşti un oaspăt de ocară. Dând jobenul către ceafă, Faima ta de când e lumea Desfăcându-şi haina, demn. Se lăţeşte peste tot." Sunt turbat, "Hei, ascultă-mă, ascultă! - M-a prins furia - Mârâie, privindu-mi faţa care parcă-nţepeneşte Şi bastonul sare, zboară, Şi plecându-se asupra-mi tot mai rău, Cu nebună-nverşunare Mai fioros, - Îl izbeşte drept în bot. Până astăzi niciodată n-am văzut aşa prosteşte Suferind de insomnie pe-un mai mare ticălos. Luna a murit. Ah! Să presupunem însă c-am greşi! La geamuri Afară-i lună. Zorile-s albastre, line. Ce mai vrea şi luna asta Ah, tu, nuoapte crudă, Toropită-n bălţi cereşti? Ce-ai scornit, ce-ai vrut s-arăţi? Poate c-o îmbie tainic Cu jobenu-n cap pe scaun "Ea" Şed Cu coapsa groasă, Şi nimeni nu-i cu mine. Brună, Singur sunt, bolnav... Printre lirice miazme Şi-oglinda De iubire să-i citeşti. Zace spartă în bucăţi.
Ah! Mi-s foarte dragi poeţii!
Şleahtă de caraghioşi. Eu îmi amintesc povestea cunoscută şi banală Cum unei studente, Pline pe obraz de coşi, Din mers O hâzănie pletoasă, ros de poftă sexuală, Îi vorbeşte prins de vervă Tocmai despre univers.