Alimentatia copilului

 Alimentatia naturala
 Tehnica alaptarii la san
 Diversificarea alimentatiei
 Alimentatia copilului mic
 Greselile din alimentatie

Alimentatia naturala

Alimentatia nou-nascutului si sugarului poate fi:

- naturala - exclusiv cu lapte de mama
- mixta - lapte de mama si lapte artificial adaptat in completare
- artificiala - de preferat cu preparate lactate adaptate sau cu lapte de vaca zaharat 5%

Alimentatia naturala este considerata ca fiind cea mai buna, cel putin pana la varsta de
4-6 luni, ea fiind cea mai benefica pentru mama si copil. Din punct de vedere nutritional,
sugarul primeste un aliment perfect adaptat tuturor nevoilor sale.
Se recomanda ca alimentatia naturala sa fie inceputa in prima ora dupa nastere. Toti nou-
nascutii vor primi, deci, COLOSTRU. Acesta reprezinta laptele din primele 5 zile; este un
lapte mai vascos, mai bogat in proteine si minerale fata de laptele uman matur, dar mai
sarac in glucide, lipide si unele vitamine. Dupa 2-3 saptamani de tranzitie laptele se
maturizeaza.

Compozitia laptelui de mama: proteine (9-11 g/l), lipide (40 g/l), glucide (70 g/l),
saruri minerale (fier, sodiu, calciu, fosfor), vitamine (A, K, C, complexul vitaminic B).

Avantajele majore ale alimentatiei naturale:

1. laptele de mama este singurul care furnizeaza o ratie echilibrata, cuprinzand 10%
proteine, 50% lipide, 40% glucide.
2. este singurul care asigura o protectie antiinfectioasa si antialergica
3. laptele de mama permite o adaptare automata la nevoile nutritionale ale sugarului
4. alimentatia la san creeaza o legatura afectiva fundamentala intre mama si copil, cu
impact asupra dezvoltarii sale neuropsihice
5. alimentatia naturala este unul dintre cele mai eficiente mijloace de prevenire al
malnutritiei protein-calorice
6. laptele de mama are temperatura necesara administrarii imediate, este "steril"; nu
necesita preparare si nu costa
 Tehnica alaptarii la san

Tehnica alaptarii la san va fi exersata cu mama in primele zile.

In primele 24h, nou-nascutul va fi pus la san chiar din primele ore dupa nastere.
Daca nasterea s-a produs pe cai naturale, iar sugarul este sanatos, el poate fi pus la san 1 h
de la nastere.
In prima zi, nou-nascutul va fi pus sa suga cate 5 minute la ambii sani la interval de 3
h, cu pauze de 6 h in cursul noptii. Nou-nascutul nu va fi luat de langa mama dupa cele 5
minute de supt, ci va fi lasat mai mult timp cu aceasta pentru a se obisnui cu ea. In a doua
zi, nou-nascutul va suge 10 minute, iar in zilele urmatoare durata suptului se va mari la
20-30 minute.

La inceput, nou-nascutul trebuie sa suga des, dupa metoda "la cerere", pentru a
favoriza astfel secretia lactata.
Pentru alaptare, sugarul va fi schimbat. Mama isi va spala mainile si sanii cu apa si
sapun inainte de fiecare supt. In primele zile mama va alapta stand in pat, fie in pozitie
sezanda tinand copilul in brate, fie culcata lateral, pe partea sanului pe care il ofera
copilului.

In zilele urmatoare, cand starea mamei permite alaptarea se va face cu mama in

pozitie sezanda, cu picioarele sprijinite. Sugarul este luat in brate de partea sanului la care
va suge, cu fata orientata spre mama. Mama sprijina capul copilului cu cotul ei, iar corpul
sugarului se va sprijini pe antebrat, palma fiind fixate sub sezutul copilului. Cu cealalta
mana va cuprinde sanul intre index si medius. Se va stoarce sanul pentru a evacua
picaturi de lapte care pot fi contaminate cu germeni, dupa care se atinge cu sanul obrazul
copilului, pentru a declansa reflexul de orientare spre supt. Acesta isi va intoarce capul
spre san iar mama va introduce mamelonul in gura sugarului. Dupa supt, sugarul va fi
tinut in brate in pozitie verticala 5-10 minute pentru a il ajuta sa "ragaie" aerul inghitit
dupa care va fi culcat "pe partea stanga" 20 minute, apoi "pe partea dreapta", pozitie care
favorizeaza evacuarea mai rapida a stomacului, cu aparitia mai rapida a senzatiei de
foame. La suptul urmator se inverseaza ordinea sanilor.

Diversificarea alimentatiei

Incepand de la varsta de 4 luni, sugarul poate sa inghita alimente semisolide, mai ales
ca poate si digera acest tip de alimente prin maturizarea sa digestiva.
Diversificarea este introducerea alimentelor solide, altele decat preparate lactate si se
face ideal la varsta de 5-6 luni pentru sugarul alimentat la san sau cu formule pentru
sugari si la 4-4,5 luni pentru cei alimentati cu lapte de vaca.

Este obligatoriu ca in momentul inceperii diversificarii, sugarul sa aiba:

- scaune normale
- absenta semnelor de boala acuta
- se evita introducerea a doua alimente in acelasi timp
 Introducerea noilor alimente unul dupa altul, se va face in ritm relativ rapid la copilul
la care diversificarea incepe la 5-6 luni. La copilul cu diversificare inceputa la 4-4,5 luni,
ritmul va fi mai lent.

Introducerea unui aliment nou dureaza 7-10 zile.

Fainurile cu gluten (grau, secara, ovaz), se vor evita inaintea varstei de 6 luni,
preferandu-se orezul si alte cereale fara glute (porumb, tapioca).

Introducerea noilor alimente va respecta succesiunea urmatoare:

- supa de legume urmata rapid de piureul de legume, carne mixta de vaca si ulei vegetal -
la 4 luni pentru cei alimentati artificial si la 5-6 luni pentru cei alimentati la san
- fructe (mar, piersica), cu adaos de suc de citrice (lamaie, portocala), suc de legume (rosi,
morcov) - la 4,5-5 luni. Alte fructe decat cele mentionate, ca de exemplu bananele si
kiwi, se pot folosi dupa varsta de 9-10 luni (risc de alergie cutanata-respiratorie). In ceea
ce priveste pulpa unor fructe ca: pere, prune, pepeni, struguri, cirese, acestea nu se
recomanda sugarului (risc de diaree, colon iritabil)
- la 4,5 luni, carne de gaina sau de vita, evitandu-se - in general - carnea de animal tanar
(vital, pui) care este alergizanta si in plus contine o cantitate mare de gelatina, proteina de
calitate inferioara. Carnea de porc se contraindica pana la 3 ani. Pestele (exclusiv pestele
alb - salau), se poate folosi, bineinteles foarte proaspat, dupa 8 luni.
Galbenusul de ou este util imediat, diversificarea va include treptat o gama mai larga
(iaurt, ciulama, budinci, papanasi, branza de vaci, diverse cereale fortificate industrial
etc).
- La 5-5,5 luni se va introduce branza de vaci adaugata la piureul de fructe sau de legume
- La 5,5-6 luni urmeaza: ficatul de pui, iaurt simplu sau cu cereale
- Exista produse destinate diversificarii alimentatiei sugarului de tipul piureelor de fructe
sau fulgilor de cereale cu adausuri de fructe, cu sau fara lapte, ex.: Milupa, Nestle,
Bebelac, Hero, etc.

Alte reguli

- copilului, care nu a fost intarcat, i se vor completa mesele "solide" cu lapte matern
- hidratarea suplimentara intre mese se face cu lichide neindulcite (ceai fara zahar, apa
fiarta si racita), inutile in cazul sugarului alimentat la san
- nu se va insista excesiv la introducerea noilor alimente
- nu se va introduce sare in mancarea sugarului
- nu se vor folosi conservanti, nici dulciuri concentrate

Dupa 9-12 luni, alimentatia copilului va ajunge incet spre cea de tip adult,
asigurandu-se aporturi suficiente in principii nutritive pentru o crestere staturala si
ponderala normala. Preparatele de lapte de crestere - de tip Junior - vor fi folosite pana la
varsta de 3 ani, ele avand avantajul adausurilor necesare de acizi grasi esentiali si de fier.
Alimentatia copiilor trebuie sa ramana variata, cuprinzand fructe, legume si proteine de
calitate.
 Alimentatia copilului mic

Dupa varsta de un an, copilul are o dentitie care ii permite masticatia, este dezvoltat
simtul gustativ, iar activitatea enzimelor digestive este maturata. Tot acum, se dezvolta
preferintele alimentare si se fixeaza unele obiceiuri alimentare. Alimentatia va fi variata,
iar nevoile energetice si nutritive sunt inca mari datorita ritmului accelerat de crestere si a
activitatii motorii.

Necesarul caloric este de 90 kcal/kgcorp/zi, iar nevoile de lichide de 90-100

ml/kgcorp/zi. Ratia calorica va fi acoperita in proportie de 50% glucide, 35% lipide si de
15% proteine. Nevoile de glucide sunt de 12 g/kgcorp/zi si vor fi acoperite prin: paine,
gris, paste fainoase, orez, mamaliga, biscuti, piscoturi, fructe, legume, produse zaharoase.
Legumele care se dau la aceasta varsta sunt: cartofii, radacinoasele, mazarea, fasolea
verde, conopida, dovlecei, spanac, rosii. Copilul va primi zilnic 200-300 g legume.

De la varsta de 1 la 2 ani legumele se ofera in supe, creme si pireuri, iar dupa varsta
de 2 ani ca salate si soteuri.
Fructele vor face parte zilnic din alimentatia copilului mic, sub forma de sucuri,
compoturi, pireuri sau fructe crude. Dulciurile, ca si fructele, se ofera la sfirsitul mesei.
Nevoile de lipide sunt de 4-5 g/kgcorp/zi si se pot oferi sub forma de unt, smantana,
uleiuri vegetale, margarina. Vor predomina margarina si uleiurile vegetale, bogate in acizi
grasi esentiali, indispensabili cresterii.
Nevoile de proteine sunt de 2 g/kgcorp/zi, fiind asigurate de laptele de vaca; acesta
nu va depasi 500 ml pe zi; cate un ou intreg la interval de 2-3 zile, carne de pasare carne
de vita (30-50 g pe zi), peste slab, ficat, creier. Aceste produse se pot alterna zilnic.

Copilul mic trebuie sa aiba o alimentatie variata si prezentata estetic pentru a combate
monotonia alimentara si inapetenta (lipsa poftei de mancare). Cand copilul refuza un
aliment important dinpunct de vedere nutritiv, se va modifica forma de preparare.

Copilul dupa varsta de un an face diferentieri alimentare, are preferinte pentru anumite
alimente si are perioade cand pierde interesul pentru unele alimente.

Numarul de mese va fi de 5 pe zi, din care 3 principale si 2 gustari. Acestea se vor

administra la ore fixe in vederea formarii reflexelor digestive si secretorii. Copilul mic
trebuie invatat sa se autoalimenteze, astfel ca dupa 15 luni de viata sa poata folosi
lingurita si sa bea din cana. Este preferabil ca anumite mese principale sa fie servite
impreuna cu familia, cand va fi supravegheat pentru a se obisnui cu deprinderi corecte.
REGIM ALIMENTAR PENTRU UN COPIL IN VARSTA DE 1 AN, GREUTATEA
9 KG

ORA ALIMENTE CALORII

250 ml lapte de vaca
8 80 g gris 236
10 g zahar
100 g mere (fructe)
10 101
10 g biscuiti
100 ml supa de legume + 50 g cartofi
100 g legume si zarzavaturi + 10 g unt
13 274
30-40 g carne de vaca sau pui
20 g paine alba
17 200 g compot + 5% zahar 64
20 250 ml lapte vaca + 10 g biscuiti 205
TOTAL = 800

REGIM ALIMENTAR PENTRU UN COPIL IN VARSTA DE 2 ANI, GREUTATEA

12 KG

ORA ALIMENTE CALORII

250 ml lapte de vaca
20 g paine alba
8 294
5 g unt proaspat
10 g zahar
100 g mere (fructe)
10 101
10 g biscuiti
100 g legume proaspete
100 g cartofi
13 50g carne de vaca 324
10 g unt proaspat 25 g paine
100 g compot cu 5% zahar + 15% fructe
250 ml lapte de vaca
17 10 g biscuiti 230
5 g zahar
100 g macaroane fierte
20 30 g branza de vaca 177
10 g zahar
TOTAL = 1126
 Greselile in alimentatie

Greselile din alimentatie pot avea consecinte asupra dezvoltarii psihice a copilului.
Atat supravalorizarea cat si subvalorizarea rolului alimentatiei pot avea consecinte
nedorite.

1. Supravalorizarea alimentatiei distinge urmatoarele aspecte:

a) Dorinta de a avea un sugar frumos si bine dezvoltat ponderal determina uneori mama
de a creste insensibil cantitatea de fainoase si de a oferi un biberon in plus. Atitudinea de
a determina hiperfagia (cresterea cantitatii de mancare ingerata) constituie atat sursa
viitoarei obezitati din perioada de adult, cat si atitudinea de revolta a copilului, tradusa
prin opozitie si anorexie (lipsa poftei de mancare).

b) Alimentatia ca metoda de consolare; cand mama ofera dulciuri (bomboane, prajituri)

copilului pentru a-l consola, neavand rabdare sau tact suficient pentru a inlatura cu alte
mijloace motivul de insatisfactie al copilului.

c) Alimentatia ca substitut al afectiunii; cand atentia fata de copil se traduce prin oferirea
unor variate produse alimen-tare. In aceasta situatie hiperfagia primeste un caracter
simbolic, ca o consolare pentru lipsa altor placeri si realizari. Sindromul este revelator
pentru o atitudine materna neadecvata.

2. Devalorizarea alimentatiei - copilul mic devine capricios cand este inconjurat de o

atitudine rigida din partea mamei. Astfel, refuzul unui biberon in cursul noptii chiar daca
acesta ii este necesar copilului, sau mai tarziu administrarea zilnica a aceleiasi supe chiar
daca este satisfacatoare din punct de vedere caloric, dar devine insipida (isi pierde gustul)
prin repetarea cotidiana, poate conduce la aparitia unui dezinteres la aliment.
Atitudinea rigida sau exaltata, din partea mamei, poate avea repercursiuni asupra
dezvoltarii intelectuale a copilului.
Alimentatia sugarului - alimentatia artificiala

1. ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ
2. PREPARATE DE ÎNCEPUT
3. FORMULE DE CONTINUARE
4. PREPARATE PENTRU COPII DE VÂRSTĂ MICĂ
5. TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE
6. STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Creşterea şi dezvoltarea optimă a organismului necesită o nutriţie corespunzătoare.

Aportul alimentar trebuie să cuprindă toate principiile nutritive şi să fie echilibrat, astfel
încât să asigure nevoile energetice ale copilului, dependente de vârstă, greutate, stare de
sănătate.

Nevoile energetice ale sugarului trebuie să acopere necesarul pentru metabolismul de

întreţinere, creştere, termoreglare şi activitate fizică. Acestea explică unele particularităţi
nutritive la sugar:

 nevoi calorice foarte crescute, în special în primele luni de viaţă;

 nevoi crescute de apă;
 nevoi crescute de proteine, raportat la greutatea corporală, necesară creşterii;
 nevoi crescute de nutrienţi semiesenţiali (substanţe care sunt esenţiale la sugar,
dar nu şi la vârsta de copil mare, datorită terminării creşterii sau faptului că
sinteza lor a devenit posibilă; ex: vitamina D, unii aminoacizi).

Necesarul de apă. Apa este cel mai important constituent al organismului,

reprezentând 72-75% la nou-născut. Necesarul de apă creşte odată cu creşterea
temperaturii mediului ambiant, în condiţii de febră sau pierderi rapide prin vărsături şi
diaree. Necesarul de apă este de 180-200 ml/kg/zi la nou-născut şi de 150-170 ml/kg/zi la
sugar.

Necesarul caloric este de 110-120 kcal/kg/zi în trimestrul I de viaţă, 100-110

kcal/kg/zi în trimestrul al II-lea şi 90-100 kcal/kg/zi în trimestrele III-IV.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Alimentaţia artificială constă în alimentarea copilului exclusiv cu laptele altei specii în

primele 4 luni de viaţă. Cel mai utilizat este laptele de vacă şi pulberile sale.

COMPOZIŢIA LAPTELUI DE VACĂ

Laptele de vacă este bogat în proteine şi săruri minerale şi sărac în glucide, fiind
impropriu pentru alimentaţia sugarilor mici. Valoarea sa calorică este de 650-700 kcal/l.
 Proteinele - Se găsesc în cantitate de 34 g/l, de trei ori mai mare decât în laptele
matern. Conţinutul crescut în proteine suprasolicită funcţiile digestivă, hepatică şi renală
ale sugarului, imature la această vârstă. Sunt reprezentate de proteinele din lactoser, 6 g/l
şi cazeină, 28 g/l, proporţia crescută a celei de-a doua conferindu-i caracterul de lapte
cazeinos. În stomacul sugarului, cazeina precipită în cheaguri mari, greu accesibile
enzimelor digestive; tratarea termică îi ameliorează digestibilitatea. Conţinutul crescut de
aminoacizi incomplet metabolizaţi în perioada de sugar, determină acidoză metabolică de
lungă durată, cu agresiune chimică asupra creierului.

Conţinutul crescut de proteine favorizează dezvoltarea florei intestinale de putrefacţie,

în special a colibacililor patogeni.

Lipidele - Se găsesc în cantitate similară cu cea din laptele matern, 36 g/l, dar sunt
inferioare calitativ prin conţinutul crescut în acizi graşi saturaţi, iritanţi pentru mucoasa
digestivă a sugarului. Conţinutul în acizi graşi esenţiali este foarte redus.

Glucidele - În cantitate redusă faţă de cea din laptele uman, 48 g/l, sunt reprezentate de
alfa-lactoză, care eliberează mai puţină galactoză pentru mielinizarea sistemului nervos.
Oligozaharidele sunt absente.

Sărurile minerale - Se găsesc în cantitate mare, 8 g/l, de 4 ori mai mare faţă de cea din
laptele uman. Alături de proteine, contribuie la realizarea unei osmolarităţi crescute în
laptele de vacă faţă de laptele uman, considerată factor favorizant în patogenia
enterocolitei ulceronecrotice. Unele minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor se găsesc în
concentraţii mult mai mari faţă de laptele uman. Cu toate acestea, absorbţia calciului din
laptele de vacă este mult mai redusă datorită raportului neadecvat cu fosforul (Ca:P=1,3)
şi sărurilor insolubile pe care le formează cu cazeina şi lipidele, favorizând apariţia
rahitismului şi tetaniei.

Fierul se găseşte în concentraţie de două ori mai mică decât în laptele uman; are
biodisponibilitate redusă datorită cantităţii mici de lactoferină şi concentraţiei mari de
cazeină şi calciu, favorizând apariţia anemiei.

Vitaminele - Conţinutul în vitamine variază în funcţie de hrana animalului. Predomină

vitaminele din grupul B şi vitamina K, dar se inactivează la sterilizare.

Din punct de vedere bacteriologic, laptele de vacă are un conţinut microbian crescut,
datorită condiţiilor de recoltare şi manipulare, riscul de contaminare cu bacil dizenteric,
bacil Kooch, stafilococi, streptococi impunând sterilizarea.

Rezumând, laptele de vacă prezintă numeroase dezavantaje prin compoziţia sa

biochimică şi încărcătura microbiană:
  conţinutul crescut de proteine şi săruri minerale îi conferă osmolaritate, care
suprasolicită funcţia de excreţie a sugarului, predispunându-l riscului de
deshidratare hipertonă, prin incapacitate de a concentra urina;
 concentraţia crescută de proteine produce hiperamoniemie, acidoză metabolică şi
retenţie azotată;
 conţinutul scăzut în glucide reprezintă şi un aport redus de galactoză, cu
mielinizare mai lentă a sistemului nervos;
 conţinut redus în acizi graşi esenţiali;
 absorbţia unor minerale este redusă din cauza raportului inadecvat (Ca:P)sau
formării de săruri insolubile ori datorită cantităţii scăzute de liganzi (lactoferină);
 absenţa factorilor de protecţie imunologică explică frecvenţa mai mare a
infecţiilor digestive la sugarii alimentaţi artificiali;
 risc crescut de apariţie a manifestărilor alergice;
 dezavantaje economice, confort redus (procurare, sterilizare, etc.);

Pentru corectarea acestor dezechilibre, s-au adoptat o serie de soluţii:

 diluarea laptelui de vacă: 1/2 în prima lună de viaţă, 2/3 în lunile a 2-a şi a 3-a, 3/4
în luna a 4-a; ulterior integral;
 corectarea exceselor şi a insuficienţelor prin crearea de lapte praf, al cărui
conţinut să fie cât mai aproape de cel al laptelui matern.

PREPARATE DE LAPTE PRAF

Modificările aduse laptelui de vacă în scopul adaptării compoziţiei lui la posibilităţile
digestive ale sugarului sunt:

 deshidratarea pe cale termică prin care se obţine lapte praf steril şi cu unele
transformări fizico-chimice care îi facilitează digestia;
 reducerea conţinutului de proteine, săruri minerale şi, implicit, a presiunii
osmotice;
 ameliorarea calitativă a proteinelor şi aminoacizilor;
 înlocuirea parţială a lipidelor cu uleiuri vegetale pentru echilibrarea raportului
dintre acizii graşi.
 adaosul de glucide, vitamine şi oligoelemente.

Produsele de lapte praf preparate pe bază de lapte de vacă se clasifică în:

1. Preparate (formule) de început - recomandate sugarului în primele 4-6 luni, dar

administrarea lor poate continua până la un an, alături de alimentele din
diversificare;
2. Preparate (formule) de continuare – recomandate sugarilor cu vârsta peste 5-6
luni, până la un an; se mai numesc „laits de suite”, „folow-up formula”;
3. Preparate pentru copii de vârstă mică - recomandate copiilor cu vârsta de 1-3 ani
(„laits de croissance”).
PREPARATE DE ÎNCEPUT

Acoperă nevoile nutriţionale minime ale sugarului în primele 4 luni. În funcţie de

compoziţia lor, ele se împart în preparate adaptate şi preparate parţial adaptate.

Preparate adaptate

Compoziţia biochimică a laptelui praf adaptat este apropiată de cea a laptelui uman.
Termenul adaptat înlocuieşte pe cel impropriu de umanizat. Se prepară instant, prin
resuspendarea în apă fiartă şi răcită, în concentraţie specifică fiecărui preparat.

Laptele praf adaptat se prepară din laptele de vacă diluat cu lactoser demineralizat la care
se adaugă uleiuri vegetale, lactoză, vitamine, fier, cupru.

La rândul lor, preparatele adaptate se împart în:

 formule adaptate pentru sugarul născut la termen

Au compoziţia apropiată de cea a laptelui uman matur şi asigură necesităţile nutriţionale

ale sugarului în primele 4-6 luni de viaţă. Aceste preparate pot fi folosite şi ulterior, ca
formule de continuare până la vârsta de 1 an, alături de alimente introduse pentru
diversificare.

Compoziţia biochimică a acestor preparate este:

 proteine: 14-17 g/l, raportul cazeină:proteine din lactoser = 4:6 (similar cu cel din
laptele uman); sunt suplimentate cu taurină, cisteină; raportul dintre unii
aminoacizi este modificat;
 lipide: 27-36 g/l; calităţile lor sunt modificate prin înlocuirea parţială cu uleiuri
vegetale, sursă de acizi graşi polinesaturaţi, inclusiv acid linoleic; astfel, proporţia
dintre acizii graşi saturaţi şi cei nesaturaţi este egală;
 glucide – reprezentate exclusiv de lactoză – 67-75 g/l;
 săruri minerale: 3,4-4 g/l, sigură o osmolaritate sub 400 mOsm/l;
 raportul Ca:P îmbunătăţit;
 sunt suplimentate cu vitamine, fier, cupru.

Laptele praf adaptat este recomandat sugarului eutrofic şi dismatur, dar nu asigură
nevoile nutriţionale ale prematurului şi sugarului malnutrit. Din punct de vedere
comercial, ele corespund variantei „1”.

Exemple: Similac; Humana 1; Morinaga BF 1; Nutricare special; SMA 1; Nan; Beba

1; Aptamil 1; France lait 1; Enfamil 1.
  formule adaptate pentru prematuri (preterm infant formula).

Se apropie de compoziţia colostrului şi conţin o concentraţie mai mare de proteine

(19-23 g/l), raportul cazeină: lactoser în favoarea ultimei, sunt suplimentate cu cistină şi
taurină, trigliceride cu lanţ mediu (uşor de digerat), acizi graşi esenţiali şi polimeri ai
glucozei, raportul Ca:P optimizat, săruri minerale 4 g/l, fiind adaptat fiziologiei
prematurului. Toate acestea îi determină o osmolaritate de 300 mOsm/l şi valoare
energetică de 750 kcal/l.

Aceste preparate se pot administra prematurului, nou-născutului şi sugarului

malnutrit, datorită conţinutului crescut de proteine; dismaturul nu poate însă metaboliza
încărcătura proteică.

Cu toate îmbunătăţirile aduse compoziţiei, laptele adaptat prezintă încă o serie de

dezavantaje:

 diluarea cazeinei cu lactoser creşte cantitatea de beta-lactoglobulină şi de alfa-

lactalbumină, surse de intoleranţă sau alergie la laptele de vacă
 absenţa proprietăţilor antiinfecţioase;
 fierul din lapte favorizează multiplicarea unor germeni;
 compoziţia uniformă în cursul prânzului nu permite reglarea apetitului;
 ambalajele din pungi, plastic, staniol, tablă prezintă risc teratogen şi toxic.

Preparate parţial adaptate (semiadaptate)

 conţinutul în proteine (20 g/l) şi săruri minerale (4 g/l) este mai ridicat decât în
laptele uman;
 raportul dintre cazeină şi proteinele din lactoser este unitar (mai mare decât în
laptele uman);
 este suplimentat cu glucide diferite de lactoză şi cu uleiuri vegetale;
 raportul Ca:P=1,5, osmolaritatea = 300 mOsm /l, valoare calorică 710-740 kcal/l.

Compoziţia sa nu atinge performanţa laptelui praf adaptat. Este indicat sugarului

malnutrit căruia îi asigură necesităţile proteo-calorice mari, dar fără a-i solicita funcţia
renală, având osmolaritate scăzută. Poate fi administrat prematurului şi sugarului eutrofic,
dar este contraindicat dismaturului. Exemple: Milumil; Bebelac; Robebi A, B; Beba;
Humana Baby Fit; Guicoz; pentru prematuri – Robolact.

FORMULE DE CONTINUARE

Se adresează sugarilor peste vârsta de 4-6 luni, până la 1 an, la care majoritatea
enzimelor digestive, precum şi capacitatea de excreţie renală sunt maturate. Ele se
folosesc ca parte a alimentaţiei diversificate şi au compoziţia intermediară între formulele
de început şi laptele de vacă:
  conţinut crescut de proteine: 24-33 g/l, raportul albumină: cazeină = 20:80
(similar cu laptele de vacă);
 conţin acizi graşi din uleiuri vegetale;
 glucidele sunt reprezentate de lactoză (minim 50%) şi polimeri de glucoză;
 conţinutul în săruri minerale este mai mic decât în laptele de vacă (5-6 g/l);
 sunt suplimentate cu fier şi vitaminele D, E;
 conţin calciu şi fosfor în cantitate optimă;

Valoarea calorică = 67-68 kcal/100ml. Din punct de vedere comercial, corespund

variantei „2”. Exemple: France lait 2; Beba 2; Eufamil 2; Guicoz 2; Aptamil 2; Milumil
2; Nan 2; SMA 2.

PREPARATE PENTRU COPIII DE VÂRSTĂ MICĂ

Sunt destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, care trebuie să primească
minim 500 ml lapte / zi. Se numesc „lait de croissance” (lapte de creştere).

LAPTE CONVENŢIONAL
Este neadaptat, având compoziţia similară cu a laptelui de vacă. Se obţine prin
deshidratarea laptelui de vacă la temperaturi înalte. În urma procesului tehnologic, rezultă
unele îmbunătăţiri:

 conţinut microbian mai scăzut;

 omogenizarea lipidelor;
 coagularea cazeinei;
 inactivarea unor alergeni.

Se administrează sugarului sănătos, în lipsa preparatelor adaptate şi se prepară prin

resuspendare în decoct de orez (2% pentru nou-născut în săptămânile 3-4) sau mucilagiu
de orez (2% în luna a 2-a, 3% în luna a 3-a, 5% în luna a 4-a), în concentraţii diferite, în
funcţie de vârsta sugarului: 8% în prima lună de viaţă, 10% în lunile 2-4, 12,5-14% după
luna a patra. Necesită adaos de zahăr 5%.

Anumite categorii de sugari necesită formule speciale de lapte praf, aşa-numite

„aliment-medicament”:

Preparate hipo- sau delactozate: au conţinut redus de lactoză (1-2 g/l) sau sunt complet
delactozate (urme), glucidele sunt reprezentate de glucoză sau polimeri de glucoză,
zaharoză; conţinutul în proteine, lipide, săruri minerale, raportul cazeină/lactoser sunt
similare celor din formulele adaptate.

Sunt indicate în alimentaţia sugarului cu intoleranţă la lactoză. Exemple: All 110;

Milupa HN25; Humana H, alte preparate „lactose-free”.
 Formule bazate pe proteine din soia: nu conţin lactoză, glucidele sunt reprezentate de
zaharoză, dextrine, amidon de tapioca, melasă de porumb; proteinele sunt izolate din
proteine din soia tratate termic pentru ameliorarea digestibilităţii şi suplimentate cu
carnitină, metionină, taurină; lipide exclusiv vegetale şi sunt fortifiate cu fier. Sunt
recomandate sugarului cu galactozemie, intoleranţă la lactoză sau la proteinele laptelui de
vacă (deşi frecvent există alergie încrucişată), diete vegetariene. Exemple: Isomil,
Nutrilon-Soya, All-soy.

Formule cu proteine hidrolizate din lapte de vacă (diete elementale/semielementale,

hipoalergenice): sursa proteică este reprezentată de aminoacizi obţinuţi prin hidroliza
enzimatică a cazeinei laptelui de vacă, suplimentaţi cu carnitină, cisteină, tirozină,taurină;
nu conţin lactoză, lipidele sunt exclusiv vegetale. Sunt preparate costisitoare, destul de
greu acceptate de către sugari. Sunt recomandate în intoleranţa severă la proteinele
laptelui de vacă sau din soia, sindroame de malabsorbţie. Exemple: Alfaré, Nutramigen,
Pregestimil, alte preparate „HA” (hipoalergenice).

TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE

Preparatele de lapte de vacă se administrează cu biberonul şi tetina, cu linguriţa sau

căniţa, sterilizate prin fierbere înainte de fiecare masă. Laptele se prepară înaintea fiecărei
mese, cu precauţii maxime de igienă.

Tetina biberonului se perforează în trei puncte cu un ac înroşit în flacăra; orificiile

trebuie să fie punctiforme, astfel încât laptele să picure, nu să curgă jet. După perforare,
tetina se freacă cu sare de bucătărie pentru a se îndepărta mirosul de cauciuc, se spală,
apoi se fierbe timp de 3-5 minute.

Sugarul este schimbat în lenjerie curată, care se protejează cu babeţică. Se aplică tetina
pe biberon şi se verifică temperatura laptelui prin picurarea lui pe faţa anterioară a
antebraţului mamei Poziţia sugarului este asemănătoare cu cea din alimentaţia la sân,
ridicat sau semişezând, cu capul sprijinit pe braţul mamei, niciodată culcat. Suptul în
poziţie orizontală favorizează producerea otitei medii prin scurgerea laptelui din faringe
de-a lungul trompei lui Eustachio (1;6). Biberonul trebuie ţinut astfel încât tetina şi gâtul
biberonului să fie pline cu lapte, pentru a limita aerofagia. Prânzul durează 10 15 minute,
după care sugarul este ţinut vertical pentru a eructa, apoi va fi culcat în decubit lateral
drept. Dacă raţia este insuficientă, sugarul plânge după golirea biberonului.

După alimentaţie, tetinele şi biberoanele se spală şi se păstrează în apă, până la

sterilizare.
 STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ

Datorită efectului benefic asupra peristaltismului intestinal, a activităţii enzimelor

digestive şi asupra florei intestinale, alimentaţia enterală trebuie să înceapă precoce, în
primele 6 ore de la naştere. Atunci când nu se poate asigura laptele matern, nou-născutul
primeşte 10-15 ml apă sterilă sau glucoză 5% în primele 3-4 ore după naştere, urmând ca
ulterior să fie alimentat cu 15-20 ml lapte (adaptat) la fiecare 3 ore, în prima zi de viaţă.
În ziua a doua va primi 7 prânzuri a 20 ml lapte, urmând ca raţia să crească progresiv, în
primele 10 zile, cu câte 10 ml la fiecare masă, zilnic, calculul raţiei efectuându-se cu
ajutorul formulei Finkelstein:

 ml lapte/24 ore = (Z – 1) x 70-80, unde:

 Z = vârsta în zile;
 70 = cantitatea pe prânz pentru nou-născutul cu greutatea la naştere sub 3250
grame;
 80 = cantitatea pe prânz pentru nou-născutul cu greutatea la naştere peste 3250
grame.

După vârsta de 10 zile, raţia de lapte pentru 24 ore trebuie să asigure necesarul de
lichide (160-180 ml/kg/zi în trimestrul I, 150-170 ml/kg/zi în trimestrul II, etc) şi calorii
(120 Kcal/kg/zi în trimestrul I, 110 kcal /Kg/zi în trimestrul II, etc). Cantitatea astfel
calculată se împarte la numărul de mese, respectiv 7 pe zi în prima lună (la 3 ore
interval), 6 pe zi în lunile a doua şi a treia, 5 din luna a 4-a, cu un interval de 3-4 ore între
ele şi pauză nocturnă de 6-8 ore. Rezultă că în săptămânile a 3-a şi a 4-a nou-născutul va
primi 7 prânzuri X 90-100 ml lapte praf adaptat, în luna a 2-a sugarul va primi 6 prânzuri
X 120-130 ml lapte praf, ş.a.m.d.

Se impune o precizare pentru cazul în care sugarul este alimentat cu lapte de vacă:
laptele de vacă integral sau corespondentul său, laptele praf convenţional (concentraţie
12,5-14%) se administrează în cantitate de 100-120 ml/kg/zi, fără a depăşi 700 ml/zi,
completându-se necesarul de lichide până la 150-180 ml/kg/zi (respectiv 30-50 ml/kg/zi)
cu apă fiartă şi răcită, decoct sau mucilagiu de orez în diferite concentraţii în funcţie de
vârstă, fără a depăşi 1000 ml lichide/zi. În cazul în care se folosesc diluţii de lapte de
vacă (1/2 în prima lună, 2/3 în lunile a 2-a şi a 3-a, 3/4 în luna a 4-a, apoi integral),
cantitatea calculată pentru 24 ore se împarte la numărul de mese. Lichidul de diluţie
folosit depinde de vârstă: apă fiartă în primele 2 săptămâni de viaţă, decoct de orez 2% în
săptămânile a 3-a şi a 4-a, mucilagiu de orez 2% în luna a 2-a, respectiv 3% în luna a 3-a
şi 5% în luna a 4-a.

Concentraţia de lapte praf convenţional depinde, de asemenea, de vârstă: 8% în

săptămânile a 3-a şi a 4-a, 10% în lunile a 2-a şi a 3-a, 12% în luna a 4-a.

Toate preparatele din lapte de vacă (diluţii) şi respectiv, lapte praf convenţional, se
zaharează 5%.
 ALIMENTATIA MIXTA A SUGARULUI

Este alimentaţia copiilor de la 0 la 4 luni, combinată din alimentaţia naturală şi

cea artificială. În alimentaţia mixtă i se dă copilului şi lapte de mamă şi lapte
formula. Alimentaţia mixtă este inferioară alimentaţiei naturale, pentru că copilului îi
lipseşte o parte din laptele mamei, dar este superioară alimentaţiei artificiale, întrucât
copilul mai primeşte şi lapte de mamă.
Trecerea de la alimentaţia naturală la alimentaţia mixtă se face numai când laptele
mamei este sigur insuficient, ca şi atunci când copilul are nevoie de mai multe substanţe
hrănitoare decât îi asigură laptele de mamă.
Prima bănuială că laptele mamei este insuficient ne-o dă oprirea creşterii în
greutate.
Când copilul duce pumnii la gură după supt şi plânge căutând cu gura într-o parte şi
alta, ca şi atunci când se trezeşte cu mult înainte de ora mesei, trebuie făcut un control
precis al cantităţii de lapte pe care o ia la un supt şi în 24 de ore. Această verificare se
face prin proba suptului, cântărindu-se copilul înainte şi după supt. Proba suptului se
face câteva zile la rând, şi dacă mama cu adevărat nu are lapte suficient, atunci se trece la
alimentaţia mixtă.
Este bine să se controleze şi condiţiile de viaţă ale mamei: alimentaţia, munca, odihna
şi starea psihică, întrucât dacă toate acestea nu se desfăşoară cum trebuie, scade secreţia
laptelui. Dacă situaţia se datorează condiţiilor de viaţă nesatisfăcătoare ale mamei, nu
este nevoie să fie ajutat copilul cu o hrană în plus, ci trebuie ajutată mama, ca să-şi
recapete laptele.
Alimentaţia mixtă începe cu cantităţi mici de lapte şi cu preparate dietetice uşor de
digerat. Se folosesc, de obicei, în ordinea toleranţei, babeurre-ul, laptele acidulat,
diluţiile de lapte proaspăt sau din lapte praf.

TEHNICILE ALIMENTAŢIEI MIXTE

METODA COMPLETĂRII
Constă în hrănirea copilului la fiecare prânz în parte, cu lapte de mamă şi lapte
formula. Copilul se cântăreşte înaintea fiecărui supt, apoi se pune la sân, ca să-şi ia tot
laptele care se găseşte în sânul mamei. Se cântăreşte din nou, spre a se vedea cât lapte a
supt. Apoi i se dă în completare cantitatea de lapte care-i mai trebuie. De exemplu, un
copil de 3 luni ia de la mamă 60 g lapte; i se va da în completare 60 g lapte de formula la
care se adaugă 20 g lichid de diluţie.

Această metodă prezintă avantajul că, prin golirea completă a sânului, se stimulează
regulat funcţia glandei mamare. De multe ori laptele apare din nou, în cantitatea necesară
copilului, nemaifiind nevoie de completarea prânzului. Este bine dacă copilul suge măcar
o treime din laptele necesar la un prânz.
 METODA ALTERNATIVĂ
Constă în hrănirea copilului la sân la un prânz, iar la altul cu lapte formula. În acest
caz, intervalele dintre supturi fiind mai mari, glanda mamară are tot timpul să secrete o
cantitate mai mare de lapte. Este totuşi mai puţin avantajoasă decât prima, pentru
stimularea secreţiei lactate. În alimentaţia mixtă prin metoda alternativă este bine să se
păstreze măcar 3 supturi.

Indiferent de metodă, este bine ca hrănirea copilului să se ¡facă cu linguriţa, pentru ca

acesta să nu se dezobiişnuiască de supt sau, dacă i se dă cu biberonul, tetinele să aibă
găuri mici, pentru a nu se obişnui cu o muncă mai uşoară decât atunci când suge.
Scoaterea laptelui din biberon necesită un efort de 8 ori mai mic decît cel depus pentru
supt.

Calcularea raţiei alimentare se va face ca în alimentaţia naturală, dacă aceasta

predomină, sau ca în cea artificială, dacă mama are lapte foarte puţin.

NEAJUNSURILE ALIMENTAŢIEI MIXTE

Menţionăm în primul rând supraalimentarea copilului. Nu toate mamele au cântar în
casă şi, în acest caz, ele ar putea da copiilor să mănânce mai mult decât trebuie. Un
adevărat pericol este refuzarea completă a sânului mamei, deoarece sugarul depune mai
multă muncă pentru a trage laptele din sân decît din biberon. Se ştie că dacă copilul nu
mai suge, laptele mamei dispare complet. Şi, ca urmare, se trece inevitabil la alimentaţia
artificială, cu pericolul scăderii rezistenţei la infecţii şi posibilitatea mai frecventă de
îmbolnăvire, decît la copilul alimentat natural sau mixt.

Copiii alimentaţi mixt vor fi vitaminizaţi mai mult decît cei alimentaţi natural.
 Diversificarea alimentatiei sugarului

La un anumit moment alimentatia sugarului trebuie diversificata,chiar daca acesta este

alimentat exclusiv natural,artificial sau mixt,deoarece laptele matern sau preparatele de
lapte ,nu mai sunt suficiente pentru buna dezvoltare a sugarului.Atfel,sugarul este pregatit
de diversificare,in jurul varstei de 6 luni,deoarece stie sa mestece si sa inghita alimente
mai consistente si astfel va putea sa se obisnuiasca cu nou gusturi.Diversificarea
alimentatiei inseamna introducerea treptata a altor alimente decat laptele.Aceste vor fi
date cu lingurita.Nutritionistii si OMS,recomanda ca diversificarea alimentatiei sa nu fie
prea devreme si sa nu se faca prea brusc.Pana la varsta de 6 luni sugarii au nevoie numai
de lapte pentru a se putea dezvolta normal.De la varsta de 6 luni,laptele nu mai acopera
necesitatiile nutritive ale sugarului si trebuie introduse alimente
noi,progresiv.Diversificarea este bine sa se faca de la 6 luni,deoarece pana la aceasta
varsta aparatul digestiv al sugarului nu este inca bine dezvoltat,la fel si reflexul de
masticatie.Intreruperea prematura a laptelui,poate determina un aport scazut de
calciu,ceea ce poate afecta dezvoltarea normala a oaselor si dentitia sugarului.

Exista anumite principii ale diversificarii,care este bine sa fie respectate:

-principiul prioritar:alimentul nou introdus are prioritate fata de cel vechi

-principiul progresiv:alimentul nou se va introduce progresiv,adica se va administra in

cantitati treptat crescande,scazand treptat din alimentul vechi

-principiul selectiv:nu se vor introduce doua alimente noi in acelasi timp

-durata diversificarii trebuie sa fie de 7-10 zile

-daca alimentul nou nu este acceptat de catre sugar,se intrerupe administrarea lui si se va
incerca din nou dupa 5 zile

-alimentul nou se va administra inaintea laptelui,cu lingurita

-alegerea primului aliment nou se va face in functie de starea de nutritie a sugarului;daca

este eutrofic,se va administra supa de legume,iar daca este distrofic,se va administra faina
instant de preferat fara gluten(faina de orez,gris,ovaz,tapioca sau porumb)

-in momentul introducerii alimentului nou,sugarul trebuie sa fie sanatos,sa aibe scaunele
normale

-daca apar semne de intoleranta la alimentul nou(diaree,varasaturi),acel aliment va fi

oprit.
 La sugarii alimentati artificial,diversificarea se poate incepe la varsta de 5 luni,cu
masa de fructe de la ora 10.00,banana+mar parman auriu copt in cuptor+2-3 lingurite de
faina fara gluten;masa de fructe va inlocui o masa de pranz.La 5 luni si 2 saptamani,se va
introduce treptat supa de morcovi,la masa de pranz.Dupa cateva zilem la supa de
morcovi se vor adauga :dovlecelul,albitura(patrunjel,pastarnac),apoi o lingurita de ulei
vegetal(ulei de germeni de porumb,ulei de masline).La 6 luni in supa de legume se va
introduce carnea(vita,piept de gaina)fiarta separata timp de 2-3 ore.La 6 luni si 2
saptamani se poate introduce in supa de legume si galbenusul de ou fiert tare timp de 10
minute,astfel:

-in prima saptamana 1/4 galbenus de 2 ori/saptamana

-in a doua saptamana 1/2 galbenus de 2 ori/saptamana

-in a treia saptamana 1 galbenus de 2 ori/saptamana.

La sugarii alimentati natural,diversificarea se va face la 6 luni,la masa de pranz de la

ora 14.00,cu supa de morcovi.Dupa cateva zile la supa de morcovi se
adauga:dovlecelul,albitura(patrunjel,pastarnac),apoi se va aduga o lingurita de ulei
vegetal(ulei de germeni de porumb,ulei de masline).La 6 luni si 1saptamana,in supa de
legume,se va introduce carnea(vita,piept de gaina),fiarta separat timp de 2-3 ore.La varsta
de 6 luni si 2 saptaminse va introduce si masa de fructe,de la ora 10.00,o banana+un mar
parmen auriu copt in cuptor+2-3 lingurite de cereale fara gluten.La 6 luni si 3 saptamani
se poate introduce treptata branza de vaci facuta in casa(1 lingurita in piureul de fructe
pana la 10 lingurite de branza in 10 zile in piureul de fructe).

La varsta de 7 luni,in loc de carne se pot introduce 2-3 ficatei de pui,fierti separat
timp de o ora.

La varsta de 8 luni,sugarul poate primi:iaurt natural cu fructe

proaspete,mamaliguta,paste fainoase,paine,biscuiti,prajituri dietetice facute in
casa,papanasi.

La varsta de 9 luni se pot introduce leguminoasele:fasolea

verde,soia,lintea,mazarea,ardeiul gras,ciorbele putand fi acrite cu lamaie,bors.Sugarul
poate manca mancare gatita dar cu restrictie de sare,prajeli,condimente,carne de
porc,grasimi vegetale. Tot la aceasta varsta poate primi carne de peste,sunca presat slabe
de pui,sufleuri,sosuri albe.

Pana la varsta de un an sunt interzise:mierea de albine,albusul de

ou,alunele,nucile,ciocolata,alimente prajite.

O data cu inceperea diversificarii,se va tine cont ca sugarul trebuie sa primeasca si

lichide,in cantitate suficienta,apa minerala plata,ceaiuri,sucuri de fructe facute in casa.
 Avantajele diversificarii sunt:

-induce un ritm rapid de crestere

-favorizeaza aparitia dentitiei

-ofera un aport suplimentar de vitamine,fier si fibre.

Dezavantajele diversificarii precoce:

-solicita functia digestiva insuficient maturat la sugar

-solicita rinichii insuficienti dezvoltati la sugar

-favorizeaza obezitatea

-introducerea glutenului poate favoriza aparitia celiachiei.

ALIMENTAŢIA NATURALĂ, ARTIFICIALĂ ŞI
MIXTĂ A SUGARULUI