George Georgescu
Catedra de Fundamentele Informaticii
Universitatea din Bucureşti
Afrodita Iorgulescu
Catedra de Informatică Economică
Academia de Studii Economice
2
3
4
5
Prefaţă
Această carte a avut ca punct de plecare cursurile de logică matematică ţinute
de autori la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti şi
respectiv la Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, secţia
Informatică Economică, din Academia de Studii Economice din Bucureşti.
Scopul său principal este de a prezenta unele teme de bază ale logicii matematice
clasice, cu două valori de adevăr, dar şi ale algebrei acestei logici. Textul acoperă
programa analitică a cursurilor menţionate, ı̂nsă tratează şi câteva subiecte mai
dificile.
În această lucrare sunt prezentate calculul propoziţional şi calculul cu predicate
clasic, şi algebrele Boole (care modelează calculul propoziţional), cu câteva referiri
doar la algebrele Boole monadice, poliadice şi cilindrice (care modelează calculul
cu predicate).
Cartea are zece capitole, ı̂mpărţite ı̂n cinci părţi:
Capitolele nu se leagă ı̂ntre ele secvenţial, aşa cum sunt prezentate; adesea
ı̂ntr-un capitol se folosesc noţiuni care sunt descrise ı̂ntr-un capitol care urmează.
Legăturile dintre capitole sunt arătate ı̂n figura 1.
După cum se vede, cartea ı̂ncepe cu o prezentare neformalizată a calculului
propoziţional şi a calculului cu predicate clasic; este logica matematică cu care ne
ı̂ntâlnim ı̂n mod curent. Această parte introduce cititorul ı̂n problematica logicii
matematice şi constituie o treaptă spre tratarea ei formalizată mai târziu.
Partea a doua se ocupă de algebrele Boole, structuri algebrice ce intervin ı̂n
studiul celor două sisteme logice. Algebrele Boole modelează algebric calculul
propoziţional clasic. Se face legătura cu mulţimile fuzzy. Algebrele Boole monadice,
6
¶³ ¶³ ¶³
1 3 7
µ´
PP µ´ µ´
³
S PP ³³
?S
¶³ PP ¶³? ³ ³³ ?
¶³
PP ³³
2 S 4 ³ 8
µ´S µ´ µ´
Q ´Q
Q S ´ Q
Q S ´ Q
Q
Q
s¶³
w´
S s
Q¶³
À
5 9
µ´ µ´
? ?
¶³ ¶³ À
6 10
µ´ µ´
poliadice şi cilindrice, care modelează algebric calculul cu predicate clasic, sunt
menţionate puţin ı̂n capitolul 8.
Partea a treia deschide o fereastră ı̂n cadrul teoriei mulţimilor, pentru a prezenta
ı̂n detaliu două exemple importante de algebre Boole, algebra Boole a mulţimilor
şi algebra Boole (chiar algebra relaţională) a relaţiilor. Se urmăreşte aici exem-
plificarea folosirii logicii clasice neformalizate ı̂n definiţii şi demonstraţii pedante,
complete. Se face şi legătura cu bazele de date relaţionale, ce apar ı̂n informatică.
Partea a patra este consacrată prezentării formalizate a calculului propoziţional
şi a calculului cu predicate clasic. Cele două sisteme logice sunt studiate din per-
spectiva interdependenţei dintre sintaxă, semantică şi algebră.
Relaţia dintre logica matematică clasică şi probabilităţi este subiectul ultimei
părţi. Sunt expuse câteva rezultate asupra probabilităţilor definite pe algebre
Boole, iar apoi acestea sunt folosite ı̂n dezvoltarea unei teorii a modelelor pro-
babiliste pentru calculul cu predicate clasic.
Contribuţiile autorilor: primul autor - capitolele 3, 4, 7, 8, 9, 10; al doilea autor
- capitolele 1,2,3,4,5,6,7.
Cartea se adresează studenţilor de la facultăţile de matematică şi informatică,
de informatică economică, de filosofie, de la facultăţile cu profil tehnic etc., precum
şi cititorilor interesaţi de logica matematică.
Aducem mulţumirele noastre şi pe această cale domnilor profesori Sergiu Rudeanu
şi Dragoş Vaida de la Universitatea din Bucureşti pentru observaţiile şi sugestiile
făcute pe marginea manuscrisului, de care am ţinut cont ı̂n limita posibilităţilor
momentului.
II Algebre Boole 41
3 Latici 45
3.1 Mulţimi (pre)ordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.1 Definiţii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.2 Principiul dualităţii. Diagrama Hasse . . . . . . . . . . . . . 46
3.1.3 Prim (ultim) element, minorant (majorant), infimum (supre-
mum). Axioma lui Zorn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2 Latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor . . . . . . . . . 50
3.2.2 Principiul dualităţii pentru latici . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.3 Exemple de latici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3.2.4 Latici distributive. Latici mărginite complementate . . . . . . 57
3.2.5 Morfisme de latici mărginite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
7
8 CUPRINSUL
4 Algebre Boole 61
4.1 Algebre Boole: definiţie, exemple, proprietăţi . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.1 Definiţia 1 a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.2 Proprietăţi ale algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
4.1.3 Implicaţia şi echivalenţa booleană. Dualele lor . . . . . . . . 63
4.1.4 Exemple de algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4.2 O definiţie echivalentă a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.2.1 Definiţia 2 a algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
4.2.2 Axiomele (B1) - (B7) implică (A1) - (A4) . . . . . . . . . . . 69
4.2.3 Axiomele (A1) - (A4) implică (B1) - (B7) . . . . . . . . . . . 69
4.2.4 Aplicaţiile α şi β sunt mutual inverse . . . . . . . . . . . . . 74
4.2.5 Principiul dualităţii pentru algebre Boole . . . . . . . . . . . 75
4.3 Inele Boole. Echivalenţa cu algebrele Boole . . . . . . . . . . . . . . 76
4.3.1 Inele Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.3.2 Echivalenţa algebre Boole - inele Boole . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Subalgebre, homomorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.4.1 Subalgebre. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.4.2 Homomorfisme. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4.5 Algebre Boole cât . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.5.1 Filtre (ideale) şi sisteme deductive . . . . . . . . . . . . . . . 81
4.5.2 Congruenţe. Corespondenţa filtre - congruenţe . . . . . . . . 83
4.5.3 Algebre Boole cât . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4.5.4 Filtre generate de o mulţime . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
4.6 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.6.1 Ultrafiltre (= filtre maximale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.6.2 Teorema de reprezentare a lui Stone . . . . . . . . . . . . . . 91
4.7 Algebre Boole atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.8 Dualitatea algebrelor Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4.9 Algebre Boole injective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.10 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
4.10.1 Mulţimi fuzzy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
4.10.2 Filtre fuzzy ale unei algebre Boole . . . . . . . . . . . . . . . 106
6 Algebra relaţională
a relaţiilor 123
6.1 Produs cartezian a două mulţimi. Relaţii binare . . . . . . . . . . . 123
6.1.1 Produs cartezian a două mulţimi . . . . . . . . . . . . . . . . 123
6.1.2 Relaţii binare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
6.2 Produsul cartezian a n mulţimi. Relaţii n-are . . . . . . . . . . . . . 125
6.2.1 Produs cartezian a n mulţimi (n ≥ 2) . . . . . . . . . . . . . 125
6.2.2 Relaţii n-are (n ≥ 2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
6.3 Operaţii cu relaţii. Algebra Boole a relaţiilor . . . . . . . . . . . . . 127
6.3.1 Disjuncţia, conjuncţia şi negaţia unei relaţii binare . . . . . . 127
6.3.2 Implicaţia şi echivalenţa relaţiilor binare . . . . . . . . . . . . 128
6.3.3 Algebra Boole a relaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.3.4 Matricea booleană (caracteristică) a unei relaţii binare pe o
mulţime finită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
6.4 Algebra relaţională a relaţiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
6.4.1 Compunerea şi inversarea relaţiilor binare . . . . . . . . . . . 131
6.4.2 Algebra relaţională a relaţiilor binare . . . . . . . . . . . . . . 134
6.5 Baze de date relaţionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.5.1 Reprezentarea relaţiilor. Definiţii . . . . . . . . . . . . . . . . 136
6.5.2 Limbaje de prelucrare a datelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
11
13
Logica, ramură a filosofiei, a apărut ı̂n Grecia antică, din necesitatea de a pro-
duce argumente ı̂n viaţa de toate zilele, şi Aristotel (384-322 ı̂.e.n.) este considerat
părintele ei [13].
Logica matematică a apărut mult mai târziu, ca model matematic al unor pro-
cese de gândire şi nu ca o fundamentare a logicii sau a matematicii; logica mate-
matică foloseşte o logică şi o matematică deja constituite. Părintele logicii mate-
matice este considerat George Boole (1815-1864). Pentru informaţii asupra logicii
dinainte de Boole a se vedea [20], [25], [67], conform [13].
Anul de naştere a logicii matematice este 1847, odată cu publicarea cărţii lui
Boole The Mathematical Analysis of Logic, republicată ı̂ntr-o formă revizuită şi
extinsă ı̂n 1854, sub numele An Investigation of the Laws of Thought [9].
Au urmat cele trei volume The algebra of Logic ale lui Ernst Schröder [107],
apoi, ı̂n secolul XX, lucrările lui Löwenheim şi ale lui Skolem, cele trei volume ale lui
Whitehead şi Russell Principia Mathematica [122], urmate de cartea Foundations
of Theoretical Logic, ı̂n 1928, a lui Hilbert şi Ackerman [57], care a dat direcţia şi
standardele pentru dezvoltarea logicii matematice moderne, conform [13].
Contribuţiile lui K. Gödel şi A. Tarski au fost decisive ı̂n dezvoltarea logicii
matematice ı̂n secolul trecut.
În ţara noastră, cercetările de logică matematică au fost iniţiate de Gr.C. Moisil.
Calculul propoziţiilor şi calculul predicatelor sunt capitole fundamentale ale
logicii matematice clasice. Ele pot fi expuse intuitiv (neformalizat) sau formalizat.
Următoarele două capitole constituie o prezentare neformalizată, iar capitolele
7 şi 8 fac prezentarea formalizată.
Bibliografie pentru capitolele 1 şi 2: [94], [99], [100], [101], [102], [103], [104],
[97], [79].
14
Capitolul 1
Calculul propoziţiilor
(prezentare neformalizată)
1.1 Propoziţiile
Definiţia 1.1.1 Un enunţ este un text lingvistic care se referă la un anumit dome-
niu U , numit univers al discursului, şi exprimă o proprietate a unui obiect (sau a
unui grup de obiecte) din universul respectiv.
Subiectul (subiectele) enunţului exprimă obiectul (obiectele).
Partea predicativă a enunţului exprimă proprietatea.
Definiţia 1.1.2 Propoziţia este enunţul cu sens ı̂n care toate subiectele sunt de-
terminate.
15
16 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
Convenţii de scriere
Operatorii propoziţionali au priorităţile următoare:
(I): ¬ (¬ leagă cel mai tare),
(II): ∧,
(III): ∨,
(IV): →,
(V): ↔ (↔ leagă cel mai slab).
Definiţia 1.2.3 Propoziţia ¬p este adevărată dacă propoziţia p este falsă. Rezultă
că propoziţia ¬p este falsă dacă propoziţia p este adevărată.
Definiţia 1.2.4 Propoziţia p∨q este adevărată dacă cel puţin una din propoziţiile
p, q este adevărată. Rezultă că p ∨ q este falsă dacă ambele propoziţii p, q sunt
false.
18 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
Observaţia 1.2.6 Dintr-o premisă (ipoteză) falsă se poate obţine o concluzie adevărată
sau falsă, implicaţia fiind adevărată. Deci, atenţie la ipoteze.
Rezultă că fiecărei propoziţii p ∈ P ı̂i asociem o valoare de adevăr v(p) ∈ {0, 1}
după următoarele reguli:
1) Dacă p ∈ P0 , atunci v(p) = v0 (p),
2) Dacă p, q ∈ P şi am asociat propoziţiilor p, q valorile de adevăr v(p), v(q),
atunci asociem propoziţiilor ¬p, p ∨ q, p ∧ q, p → q, p ↔ q valorile de adevăr
v(¬p), v(p ∨ q), v(p ∧ q), v(p → q), v(p ↔ q) date de tabelele sau matricele de mai
sus.
Să definim pe mulţimea L2 = {0, 1} ⊆ < operaţia unară ¬L2 şi operaţiile
binare ∨L2 , ∧L2 , →L2 , ↔L2 astfel: pentru orice x, y ∈ L2 ,
def. def. def.
¬L2 x = 1 − x, x ∨L2 y = max(x, y), x ∧L2 y = min(x, y),
şi
def. def.
x →L2 y = (¬L2 x) ∨L2 y, x ↔L2 y = (x →L2 y) ∧L2 (y →L2 x).
Deducem următoarele tabele de valori:
Din tabelele (1), (2) şi (3), (4), se vede că funcţia v : P −→ L2 este un homo-
morfism (adică pentru orice p, q ∈ P , v(¬p) = ¬L2 v(p), v(p ∨ q) = v(p) ∨L2 v(q),
şi v(p ∧ q) = v(p) ∧L2 v(q); rezultă că v(p → q) = v(p) →L2 v(q) şi v(p ↔ q) =
v(p) ↔L2 v(q)). Se observă că v este surjectiv, dar nu este injectiv.
20 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
Propoziţia 1.2.7 Structura L2 = (L2 = {0, 1}, ∨L2 , ∧L2 , ¬L2 , 0, 1) este o algebră
Boole cu două elemente, numita algebra Boole canonică.
Demonstraţie. Rutină. 2
1.2.2 Tautologiile
Definiţiile 1.2.8
· O propoziţie compusă p ∈ P care este adevărată independent de valorile de
adevăr ale propoziţiilor componente se numeste propoziţie universal adevărată sau
tautologie.
· O propoziţie compusă p ∈ P care este falsă independent de valorile de adevăr
ale propoziţiilor componente se numeste contradicţie sau antilogie.
p ∧ ¬p (Principiul contradicţiei).
Exemplele 1.2.10 (Exemple de tautologii) Vom grupa unele exemple ı̂n grupe
sau sisteme de tautologii, notate A1 , A2 , A3 , A4 , A5 , sisteme corespunzătoare celor
mai utilizate sisteme de axiome ale sistemului formal al calculului propoziţiilor.
Să notam cu O propoziţia p ∧ ¬p şi cu I propoziţia p ∨ ¬p, pentru orice p ∈ P .
Atunci
(p ∨ q) ↔ ¬(¬p ∧ ¬q),
(p ∧ q) ↔ ¬(¬p ∨ ¬q),
22 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
Legat de generarea elementelor lui {0, 1}n , să amintim următoarele definiţii
Exemplele 1.2.14
(1) Să se folosească tabela de adevăr pentru a demonstra prima tautologie din
(P1) a sistemului A1 : (p ∨ p) ↔ p.
a = [(p → q) ∧ (q → r)] → (p → r)
b = [(p ↔ q) ∧ (q ↔ r)] → (p ↔ r)
Exerciţiile 1.2.15
1). Să se scrie o procedură care generează toate valorile posibile a două variabile
propoziţionale ı̂ntr-o matrice; să se utilizeze procedura ı̂ntr-un program principal
pentru a genera tabela de adevăr pentru o propoziţie compusă din două propoziţii
componente legate cu operatorii propoziţionali ¬, ∨, ∧, →, ↔ şi pentru a ver-
ifica dacă propoziţia compusă este tautologie sau nu. Generarea celor 4 valori
posibile pentru cele 2 variabile propoziţionale se va face ı̂n ordinea direct lexi-
cografică, crescătoare. Indicaţie: Propoziţia va fi tratată ca o funcţie de două vari-
abile. O funcţie particulară va fi scrisă cu ajutorul funcţiilor ajutătoare max(x, y),
24 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
min(x, y), sau(x, y), si(x, y), nu(x), implica(x, y), echiv(x, y), care trebuie definite
ı̂n program.
2). Pentru o propoziţie compusă din două propoziţii p şi q, să se scrie un program
pentru afişarea la terminal a tabelei de adevăr şi pentru verificarea dacă propoziţia
este sau nu tautologie, folosind un vector ı̂n care se vor genera valorile de adevăr
ale celor 2 variabile propoziţionale ı̂n ordinea direct lexicografică, crescătoare.
3). Pentru o propoziţie compusă din trei propoziţii p, q şi r, să se scrie
un program pentru afişarea la terminal a tabelei de adevăr şi pentru verificarea
dacă propoziţia este sau nu tautologie, folosind un vector ı̂n care se vor ge-
nera valorile de adevăr ale celor 3 variabile propoziţionale ı̂n ordinea direct lex-
icografică, crescătoare. Care sunt modificările necesare dacă se consideră celelalte
trei modalităţi de ordonare?
4). Să se generalizeze exerciţiul 2) sau 3) la mai multe variabile, pentru o
propoziţie considerată ca un şir de caractere.
Faptul că se poate stabili algoritmic dacă o propoziţie oarecare este tautologie
sau nu constituie o proprietate importantă, care se enunţă sub forma: calculul
propoziţiilor este decidabil.
Tabelele de adevăr, sau matricele de adevăr, constituie deci o modalitate algo-
ritmică de a determina valoarea de adevăr a unei propoziţii compuse. Mai există
şi alte modalităti, nealgoritmice, şi anume bazate pe proprietăţi deja stabilite ale
altor propoziţii.
deci dacă şi numai dacă v(p ↔ q) = 1 ı̂ntotdeauna. Vom nota astfel:
def.
p ∼ q ⇔ p ↔ q este tautologie sau
def.
p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1.
Atunci sunt adevărate următoarele
Demonstraţie.
(i) ∼ este reflexivă, adică pentru orice p ∈ P , p ∼ p. Într-adevăr, fie p ∈ P ;
def.
p ∼ p ⇔ p ↔ p este tautologie, ceea ce este adevărat, conform (P11). Deci (i) are
loc.
1.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 25
Obţinem:
deci v(p ↔ r) = 1, adică p ∼ r, deci p ∼ q şi q ∼ r implică p ∼ r. Deci (iii) are loc.
2
Propoziţia 1.2.17 Pentru orice p, q, p0 , q 0 ∈ P , avem proprietăţile:
1) dacă p ∼ q, atunci ¬p ∼ ¬q,
2) dacă p ∼ p0 şi q ∼ q 0 , atunci (p ∨ q) ∼ (p0 ∨ q 0 ) şi (p ∧ q) ∼ (p0 ∧ q 0 ),
3) (p ∨ ¬p) ∼ (q ∨ ¬q) şi (p ∧ ¬p) ∼ (q ∧ ¬q).
Demonstraţie.
def.
1) Fie p, q ∈ P ; p ∼ q ⇔ v(p ↔ q) = 1; atunci avem:
adică ¬p ∼ ¬q.
def.
2) Fie p, q, p0 , q 0 ∈ P ; (p ∼ p0 şi q ∼ q 0 ) ⇔ (v(p ↔ p0 ) = 1 şi v(q ↔ q 0 ) = 1),
adică:
v(p) v(q) v(¬p) v(¬q) v(p ∨ ¬p) v(q ∨ ¬q) v((p ∨ ¬p) ↔ (q ∨ ¬q))
0 0 1 1 1 1 1
0 1 1 0 1 1 1
1 0 0 1 1 1 1
1 1 0 0 1 1 1
Observaţiile 1.2.18
1) Propoziţia 1.2.17 spune că relaţia ∼ este o relaţie de congruenţă pe structura
(P, ∨, ∧, ¬).
2) În mod uzual, relaţia ∼ se mai notează ⇔.
Demonstraţie.
_ _ _
=⇒: p = q implică p ∈ q , deci p ∼ q.
_ _ _ _ _ _ _ _
⇐=: p ∼ q implică p ⊆ q şi q ⊆ p , adică p = q . Într-adevăr, p ⊆ q ı̂nseamnă că
_ _ _
pentru orice r, (r ∈ p ) ⇒ (r ∈ q ). Fie r ∈ p ; deci, r ∼ p; dar p ∼ q; rezultă r ∼ q,
_
adică r ∈ q . 2
1.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNEI PROPOZIŢII 27
_ W
Fie P/∼ = { p | p ∈ P }. Atunci să definim pe P/∼ două operaţii binare, şi
V _ _
, şi o operaţie unară, N EG astfel: pentru orice p , q ∈ P/∼ ,
_
def. _
N EG p = ¬p,
_ _ _ def. _
p q = p ∨ q,
_ ^ _ def. _
p q = p∧q .
Aceste trei operaţii sunt bine definite (adică nu depind de reprezentanţii aleşi ai
claselor), conform Propoziţiei 1.2.17(1),(2). Să considerăm, de asemenea, următoarele
elemente remarcabile din P/∼ (conform Propoziţiei 1.2.17(3)):
_ def.
I = {p ∨ ¬p | p ∈ P }
şi
_ def.
O = {p ∧ ¬p | p ∈ P }.
Obţinem, atunci
W V _ _
Teorema 1.2.20 Structura (P/∼ , , , N EG, O , I ) este o algebră Boole, numită
algebra Lindenbaum-Tarski a calculului propoziţiilor.
_ _ _
Demonstraţie. Trebuie să demonstrăm că, pentru orice p , q , r ∈ P/∼ :
_W_ _ _V_ _
(B1) p p=p, p p=p,
_W _ _W_ _V _ _V_
(B2) p q = q p , p q=q p,
_W _W _ _W _ W _ _V _V _ _V _ V _
(B3) p ( q r) = (p q) r, p (q r) = (p q) r,
_W _V _ _ _V _W _ _
(B4) p ( p q ) =p, p (p q ) =p,
_W _V _ _W _ V _W _
(B5) p ( q r) = ( p q ) ( p r ),
_V _W _ _V _ W _V _
p (q r) = (p q ) (p r ),
_W _ _ _V _ _
(B6) p O= p , p I =p,
_W _ _ _V _ _
(B7) p N EG = I , p N EG p =O .
p
ceea ce este adevărat, conform primei tautologii (P1) din sistemul A1 de tautologii.
Restul proprietăţilor se demonstrează similar, folosind corespunzător restul tau-
tologiilor din A1 . 2
_ _
Dacă ı̂n algebra Boole P/∼ considerăm submulţimea P2 = {O , I }, atunci struc-
tura _ ^ _ _
(P2 , , , N EG, O , I )
28 CAPITOLUL 1. CALCULUL PROPOZIŢIILOR (NEFORMALIZAT)
este o subalgebră a algebrei Boole P/∼ , deci este la rândul ei o algebră Boole, şi
anume o algebră Boole cu două elemente (deci izomorfă cu algebra Boole canonică,
L2 ).
_ _ W V
Dacă facem asocierile: O - F ALSE, I - T RU E, - OR, - AN D, N EG -
N OT , atunci obţinem algebra Boole cu două elemente
care este implementată ı̂n limbajul PASCAL prin tipul de date BOOLEAN.
Calculul predicatelor
(prezentare neformalizată)
2.1 Predicatele
Definiţia 2.1.1 Se numeşte predicat un enunţ cu sens care are printre subiectele
sale cel puţin unul care este nedeterminat. Un subiect nedeterminat se numeşte
variabilă liberă.
Exemplele 2.1.2
1) Enunţurile ”Socrate este muritor”, ”Platon este muritor” sunt propoziţii,
adevărate, iar enunţul ”x este muritor” este un predicat unar, pe care-l vom nota
cu ”muritor(x)” sau cu P (x).
29
30 CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (NEFORMALIZAT)
2) Enunţurile ”3 < 5”, ”10 < 5” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”n < 5” este un predicat unar, pe care-l vom nota Q(n).
3) Enunţurile ”2 ≤ 3”, ”5 ≤ 1” sunt propoziţii, prima adevărată, a doua falsă,
iar enunţul ”x ≤ y” este un predicat binar, pe care-l vom nota cu F (x, y).
Observaţiile 2.1.3
1) Dacă P este un predicat care conţine, de exemplu, trei variabile libere, atunci
ı̂n funcţie de situaţie, putem pune ı̂n evidenţă una, două sau toate trei variabilele,
sau chiar niciuna, ı̂n care caz se scrie respectiv:
Exemplele 2.1.5
(1) Dacă P (x) ≡”x este muritor”, atunci propoziţia ”Socrate este muritor” are
sens şi este adevărată, iar propoziţia ”Numarul 5 este muritor” nu are sens. Deci,
D este mulţimea oamenilor sau mulţimea animalelor.
(2) Dacă Q(x) ≡ ”n < 5”, atunci propoziţia ”10 < 5” are sens şi este falsă, iar
propoziţia ”Socrate < 5” nu are sens. Deci, D este N sau Q sau <.
Observaţia 2.1.6 Semnul ≡ din scrierea: P (x) ≡ ”x este muritor” ı̂nseamnă că
P (x) este o notaţie pentru ”x este muritor”.
Din predicate (sau din predicate şi propoziţii) date se construiesc propoziţii
complexe cu ajutorul operatorilor propoziţionali (¬, ∨, ∧, →, ↔) şi al cuantificato-
rilor (∀, ∃), şi anume:
(2) Fie acum P (x, y) şi Q(x, y) două predicate binare (sau unul unar şi celălalt
binar).
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor: ¬P (x, y), P (x, y)∨Q(x, y), P (x, y)∧
Q(x, y), P (x, y) → Q(x, y), P (x, y) ↔ Q(x, y) sunt evidente. Toate aceste
enunţuri sunt predicate.
Construcţiile lingvistice ale enunţurilor:
(a) (∀x)P (x, y), (∀y)P (x, y), (∃x)P (x, y), (∃y)P (x, y),
(b) (∀x)(∀y)P (x, y), (∀x)(∃y)P (x, y), (∃x)(∀y)P (x, y), (∃x)(∃y)P (x, y),
(∀y)(∀x)P (x, y), (∀y)(∃x)P (x, y), (∃y)(∀x)P (x, y), (∃y)(∃x)P (x, y)
sunt evidente, cele grupate ı̂n (a) fiind predicate, cele grupate ı̂n (b) fiind
propoziţii.
Observaţiile 2.1.9
(i) Cuantificatorii lucrează asupra subiectului (subiectelor) unui enunţ.
(ii) Prin cuantificarea predicatului unar P (x), numărul locurilor libere din
enunţul astfel obţinut s-a redus la 0. Deci, enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x)
sunt propoziţii, ı̂n care x se numeşte variabilă legată. Deci, cuantificarea este a
doua modalitate de trecere de la predicate la propoziţii.
(iii) Cuantificatorii ∀ şi ∃ nu sunt independenţi - vedeţi Exemplele 2.2.7(I)1., 2.
(după cum nici operatorii ∨ şi ∧ nu sunt independenţi - vedeţi Observaţia 1.2.11).
Observaţiile 2.1.10
(1) Fie P (x1 , x2 , . . . , xn ) un predicat n-ar (n > 1). Prin o cuatificare, numărul
locurilor libere din predicat scade cu o unitate; prin două cuantificări, scade cu
două unităţi, etc. Deci,
- enunţurile:
(∀x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∃x1 )P (x1 , x2 , . . . , xn ), (∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ) ş.a.m.d. sunt predicate (n − 1)-are;
- enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∀x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∀x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
(∃x1 )(∃x2 )P (x1 , x2 , . . . , xn )
ş.a.m.d. sunt predicate (n − 2)-are;
ş.a.m.d., iar
- enunţurile:
(∀x1 )(∀x2 ) . . . (∀xn )P (x1 , x2 , . . . , xn ),
2.1. PREDICATELE 33
D = {a1 , a2 , . . . , an },
atunci
(∀x)P (x) ↔ (P (a1 ) ∧ P (a2 ) ∧ . . . ∧ P (an )),
Convenţii de scriere
(1) Vom scrie: (∀x)P (x) ı̂n loc de: ∀xP (x) şi vom scrie: (∃x)P (x) ı̂n loc de:
∃xP (x), ı̂n acest capitol. Dar scrierea: (∀)xP (x) este greşită, ca şi scrierea:
(∃)xP (x).
(2) Pentru a uşura scrierea unei propoziţii complexe, vom presupune următoarele:
(i) cuantificatorii (∀, ∃) au prioritate ı̂n faţa operatorilor propoziţionali (leagă mai
tare), ei având aceeaşi prioritate (leagă la fel de tare);
(ii) operatorii propoziţionali au priorităţile următoare: (I): ¬ (¬ leagă cel mai tare),
(II): ∧, (III): ∨, (IV): →, (V): ↔ (↔ leagă cel mai slab).
34 CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (NEFORMALIZAT)
Fie P (x) un predicat unar oarecare; el poate fi adevărat, fals, sau ambivalent.
Enunţurile (∀x)P (x) şi (∃x)P (x) sunt propoziţii, a căror valoare de adevăr se
defineşte astfel:
Definiţiile 2.2.3
(i) Propoziţia (∀x)P (x) este adevărată dacă predicatul P (x) este adevărat;
propoziţia (∀x)P (x) este falsă dacă predicatul P (x) este fals sau ambivalent.
(ii) Propoziţia (∃x)P (x) este adevărată dacă predicatul P (x) este adevărat sau
ambivalent; propoziţia (∃x)P (x) este falsă dacă predicatul P (x) este fals.
(II):
1. (∀x)P (x) ∨ (∃x)[¬P (x)],
2. (∃x)P (x) ∨ (∀x)[¬P (x)].
(III):
1. ¬[(∀x)P (x) ∧ (∃x)(¬P (x))],
2. ¬[(∃x)P (x) ∧ (∀x)(¬P (x))].
(IV):
1. (∀x)P (x) → P (y) (vedeţi Exerciţiul 2),
2. P (y) → (∃x)P (x).
(VII):
1. (∀x)[P (x) ∧ Q(x)] ↔ [(∀x)P (x) ∧ (∀x)Q(x)],
2. (∃x)[P (x) ∨ Q(x)] ↔ [(∃x)P (x) ∨ (∃x)Q(x)],
3. (∀x)[P (x) → Q(x)] → [(∀x)P (x) → (∀x)Q(x)],
4. (∀x)[P (x) ↔ Q(x)] → [(∀x)P (x) ↔ (∀x)Q(x)].
(VIII):
1. (∀x)(∀y)P (x, y) ↔ (∀y)(∀x)P (x, y),
2. (∃x)(∃y)P (x, y) ↔ (∃y)(∃x)P (x, y),
3. (∃x)(∀y)P (x, y) → (∀y)(∃x)P (x, y).
Exerciţiile 2.2.8
(1) [97] Fie P (x) un predicat unar. Să se demonstreze că următoarea propoziţie
este ı̂ntotdeauna adevărată (tautologia cuantificată (I)3.):
Demonstraţie.
h ≡ ” (¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]) ∧ (¬[(∃x)[¬P (x)]] ∨ ¬[(∀x)P (x)]) ”.
Să notăm cei doi termeni ai conjuncţiei astfel:
h1 ≡ ”¬¬[(∀x)P (x)] ∨ (∃x)[¬P (x)]” ↔ ”(∀x)P (x) ∨ (∃x)[¬P (x)]”,
deoarece ¬¬p ↔ p şi
2.2. VALOAREA DE ADEVĂR A UNUI PREDICAT 37
(2) [97] Fie P (x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că predicatul
următor este adevărat (tautologia cuantificată (IV)1.):
Demonstraţie.
Conform definiţiei, predicatul H(y) este adevărat dacă pentru orice obiect a ∈
DH (DH este domeniul lui H), H(a) este o propoziţie adevărată. Fie a ∈ DH un
obiect fixat, altfel arbitrar; să arătăm că H(a) este o propoziţie adevărată:
(3) Fie p o propoziţie şi Q(x) un predicat unar oarecare. Să se demonstreze că
următoarea propoziţie este ı̂ntotdeauna adevărată (tautologia cuantificată (VI)1.):
Demonstraţie.
h ↔ ¬[(∀x)(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
↔ (∃x)[¬(¬p ∨ Q(x))] ∨ [¬p ∨ (∀x)Q(x)]
38 CAPITOLUL 2. CALCULUL PREDICATELOR (NEFORMALIZAT)
- dacă predicatul Q(x) este adevărat, atunci propoziţia (∀x)Q(x) este adevărată,
deci h2 este adevărată; rezultă h adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este fals, atunci predicatul ¬Q(x) este adevărat; rezultă că
p ∧ ¬Q(x) este un predicat adevărat, de unde obţinem că h1 este adevărată, deci h
este adevărată;
- dacă predicatul Q(x) este ambivalent, atunci predicatul ¬Q(x) este ambivalent;
rezultă că p ∧ ¬Q(x) este un predicat ambivalent, de unde obţinem că h1 este
adevărată, deci h este adevărată.
Deci, h este ı̂ntotdeauna o propoziţie adevărată.
Observaţia 2.2.10
Semnificaţia scrierilor din matematică: ∀x > 0, P (x) şi ∃x > 0, P (x) este
respectiv următoarea:
∀x > 0, P (x) ≡ (∀x)(x > 0 → P (x)), ∃x > 0, P (x) ≡ (∃x)(x > 0 ∧ P (x)).
2.2.2 Observaţii
Algebre Boole
41
43
Latici
45
46 CAPITOLUL 3. LATICI
Exemplele 3.1.2
(1) Perechile (R, ≤), (Q, ≤), (Z, ≤), (N, ≤) sunt lanţuri.
(2) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (P(X), ⊆) este o mulţime ordonată;
ea este total ordonată dacă şi numai dacă X este formată dintr-un singur element.
(3) Dacă X este o mulţime nevidă, atunci (X, =) este o mulţime ordonată (ı̂n
acest caz R este ∆ = {(x, x) | x ∈ X}).
(4) Dacă pe mulţimea N∗ = N\{0} definim, pentru orice x, y, x ¹ y ⇔ x | y (x
este divizibil cu y), atunci (N∗ , ¹) este o mulţime ordonată, dar nu total ordonată.
(5) Relaţia x ¹ y ⇔ x | y, definită pe Z, este o relaţie de preordine, care nu
este relaţie de ordine.
(6) Dacă pe mulţimea C a numerelor complexe definim relaţia binară ¹ astfel:
pentru orice z1 = a1 + ib1 , z2 = a2 + ib2 ∈ C,
def.
z1 ¹ z2 ⇐⇒ (a1 ≤ a2 , b1 ≤ b2 ),
Diagrama Hasse
O relaţie binară ≤ pe o mulţime finită A se va reprezenta grafic prin diagrama
Hasse astfel: elementele mulţimii sunt reprezentate prin puncte, iar faptul că x < y
(adică x ≤ y şi x 6= y) şi nu există z cu x < z < y se reprezintă printr-o linie care
leagă cele doua puncte, y fiind situat mai sus ca x:
y
•
•
x
c• •d
S ¶
S•¶b
•
a
Deci, noţiunile de prim element şi ultim element sunt duale una alteia.
Atât primul element, cât şi ultimul element, al unei mulţimi ordonate sunt unici
(atunci când există). Primul element va fi notat de obicei cu 0, iar ultimul element
cu 1. O mulţime ordonată cu 0 şi 1 se numeşte mărginită.
48 CAPITOLUL 3. LATICI
Exemplele 3.1.5 Considerăm mulţimile ordonate din figura 3.2. În cazul a) e-
xistă prim şi ultim element (mulţimea ordonată este mărginită), ı̂n cazul b) există
numai ultim element, iar ı̂n cazul c) există numai prim element.
1 1
• •
• z • z
¶S ¶S
x •¶ S• y x •¶ S• y x• •y
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶z
0
•
0
a) b) c)
Figura 3.2: Exemple de mulţimi ordonate cu prim şi/sau ultim element
Definiţiile 3.1.6
Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată şi fie X o submulţime a lui A. Un element
a ∈ A este un minorant (majorant) al lui X dacă a ≤ x (respectiv a ≥ x) pentru
orice x ∈ X.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A indexată de I, I o
mulţime oarecare, eventual infinită. Un element a ∈ A este un minorant (majorant)
al familiei (xi )i∈I , dacă a ≤ xi (respectiv a ≥ xi ), pentru orice i ∈ I.
e• • f
S ¶
S•¶d
• c
¶S
a •¶ S• b
Definiţia 3.1.8
Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată şi fie X o submulţime a lui A. Infimumul
lui X este cel mai mare minorant al lui X şi se notează inf X.
Echivalent, fie (xi )i∈I o familie oarecare de elemente din A, indexată de I (I o
mulţime oarecare, eventual infinită). Infimumul familiei (xi )i∈I este cel mai mare
minorant al ei şi se notează inf i∈I xi .
Deci, relaţia a = inf X (a ∈ A, X ⊆ A) este caracterizată de proprietăţile:
(i) a este un minorant al lui X (adică a ≤ x pentru orice x ∈ X),
(ii) a este cel mai mare minorant al lui X, adică, dacă b este un minorant al lui X
(dacă b ≤ x pentru orice x ∈ X), atunci b ≤ a.
Echivalent, un element a ∈ A este infimumul familiei (xi )i∈I dacă verifică pro-
prietăţile:
(j) a este un minorant al familiei (xi )i∈I (adică a ≤ xi , pentru orice i ∈ I);
(jj) a este cel mai mare minorant al familiei (xi )i∈I , adică dacă b este un minorant
al familiei (xi )i∈I (dacă b ≤ xi pentru orice i ∈ I), atunci b ≤ a.
Observaţiile 3.1.10
1) Deci, elementul inf i∈I xi al lui A este caracterizat de:
(i) inf i∈I xi ≤ xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii) pentru orice b ∈ A care verifică b ≤ xi pentru orice i ∈ I, avem b ≤ inf i∈I xi .
1’) Elementul dual, supi∈I xi al lui A este caracterizat de:
(i’) xi ≤ supi∈I xi , pentru orice i ∈ I şi
(ii’) pentru orice b ∈ A care verifică xi ≤ b pentru orice i ∈ I, avem
supi∈I xi ≤ b.
50 CAPITOLUL 3. LATICI
Deci, noţiunile de element maximal şi element minimal sunt duale una alteia.
O mulţime ordonată poate avea mai multe elemente maximale şi/sau mai multe
elemente minimale.
Exemplele 3.1.12
1) (R, ≤) nu are niciun element maximal şi niciun element minimal.
2) În (P(X), ⊆) elementele minimale sunt de forma {x}, x ∈ X, iar X este
element maximal.
3) Ultimul element al unei mulţimi ordonate este şi element maximal, iar primul
element este şi element minimal. Reciproca nu este adevărată.
Definiţia 3.1.13 O mulţime ordonată (A, ≤) se numeşte inductivă dacă orice parte
total ordonată a sa admite un majorant.
Axioma lui Zorn: Orice mulţime ordonată inductivă admite un element maximal.
3.2 Latici
3.2.1 Latici Ore şi latici Dedekind. Echivalenţa lor
Definiţia 3.2.1
O mulţime ordonată L = (L, ≤) se numeşte latice Ore dacă pentru orice două
elemente x, y din L există inf(x, y) şi sup(x, y).
Propoziţia 3.2.2 Într-o latice Ore L, următoarele afirmaţii sunt echivalente: pen-
tru orice x, y ∈ L,
(i) x ≤ y,
(ii) sup(x, y) = y,
(iii) inf(x, y) = x.
Demonstraţie.
(i) ⇒ (ii): Într-adevăr, presupunând că x ≤ y, atunci deoarece avem şi y ≤ y,
conform reflexivităţii lui ≤, rezultă că y este majorant al {x, y}. Fie z un majorant
3.2. LATICI 51
oarecare al {x, y}, deci x ≤ z şi y ≤ z. Deci y ≤ z, adică y este cel mai mic
majorant al {x, y}, deci sup(x, y) = y.
(ii) ⇒ (i): Într-adevăr, sup(x, y) = y ı̂nseamnă printre altele că x ≤ y şi y ≤ y;
deci x ≤ y.
Similar se demonstrează că (i) ⇔ (iii). 2
Propoziţia 3.2.3 Fie L o latice Ore. Următoarele proprietăţi sunt verificate: pen-
tru orice x, y, z ∈ L,
(O1) inf(x, x) = x, sup(x, x) = x (idempotenţa lui inf, sup)
(O2) inf(x, y) = inf(y, x), sup(x, y) = sup(y, x) (comutativitatea lui inf, sup)
(O3) inf(x, y, z) = inf(x, inf(y, z)) = inf(inf(x, y), z) (asociativitatea lui inf),
sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)) = sup(sup(x, y), z) (asociativitatea lui sup),
(O4) inf(x, sup(x, y)) = x, sup(x, inf(x, y)) = x (proprietăţile de absorbţie).
Demonstraţie.
(O1): Să demonstrăm că sup(x, x) = x. Fie a = sup(x, x); deci x ≤ y şi pentru
orice b ∈ L care verifică x ≤ b avem a ≤ b. Dar, x ∈ L verifică x ≤ x, conform
reflexivităţii; luăm b = x; rezultă a ≤ x. Deci, a = x, adică sup(x, x) = x. La fel
se demonstrează că inf(x, x) = x.
(O2): Să demonstrăm că sup(x, y) = sup(y, x). Fie u = sup(x, y) şi
v = sup(y, x); deci avem: x ≤ u, y ≤ u şi y ≤ v, x ≤ v şi, pentru orice z care verifică
x, y ≤ z, avem u ≤ z şi v ≤ z. Se observă că u, v sunt un astfel de z, deci u ≤ v şi
v ≤ u, de unde obţinem u = v. La fel se demonstrează că inf(x, y) = inf(y, x).
(O3) Să demonstrăm că sup(x, y, z) = sup(x, sup(y, z)). Să notăm t = sup(y, z),
u = sup(x, y, z), v = sup(x, t); atunci avem:
(i) y, z ≤ t şi pentru orice Z ∈ L cu y, z ≤ Z, avem t ≤ Z,
(ii) x, y, z ≤ u şi pentru orice Z 0 ∈ L cu x, y, z ≤ Z 0 , avem u ≤ Z 0 ,
(iii) x, t ≤ v şi pentru orice Z 00 ∈ L cu x, t ≤ Z 00 , avem v ≤ Z 00 .
Să arătăm că u = v:
Din y, z ≤ t şi t ≤ v obţinem că y, z ≤ v; dar avem şi x ≤ v. Rezultă că x, y, z ≤ v;
luăm Z 0 = v ı̂n (ii) şi obţinem că u ≤ v.
Din y, z ≤ u, luând Z = u ı̂n (i), obţinem că t ≤ u. Dar avem şi că x ≤ u;
deci, x, t ≤ u; luând Z 00 = u ı̂n (iii), obţinem că v ≤ u. Astfel, u = v. Restul se
demonstrează similar. 2
Definiţia 3.2.4 Fie L = (L, ∧, ∨) o structură formată dintr-o mulţime L şi două
operaţii binare definite pe L. L se numeşte latice Dedekind dacă următoarele pro-
prietăţi (axiome) sunt verificate: pentru orice x, y, z ∈ L,
(L1) x ∧ x = x, x ∨ x = x (idempotenţa lui ∧, ∨)
(L2) x ∧ y = y ∧ x, x ∨ y = y ∨ x (comutativitatea lui ∧, ∨)
(L3) x ∧ (y ∧ z) = (x ∧ y) ∧ z, x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∨ z) (asociativitatea lui ∧, ∨)
(L4) x ∧ (x ∨ y) = x, x ∨ (x ∧ y) = x (cele două proprietăţi de absorbţie).
(i) x ∧ y = x,
(ii) x ∨ y = y.
(L2) (L4)
Demonstraţie. Dacă x ∧ y = x, atunci x ∨ y = (x ∧ y) ∨ y = y ∨ (y ∧ x) = y.
(L4)
Dacă x ∨ y = y, atunci x ∧ y = x ∧ (x ∨ y) = x. 2
Vom arăta acum că cele două definiţii, Ore şi Dedekind, ale laticilor sunt echiva-
lente.
Teorema 3.2.6
(1) Fie L = (L, ≤) o latice Ore. Să definim
def.
Φ(L) = (L, ∧, ∨),
Atunci relaţia ≤ este de ordine, iar structura Ψ(L) este o latice Ore, unde pentru
orice x, y ∈ L,
Demonstraţie.
(1): Cele două operaţii sunt bine definite (adică există x ∧ y şi x ∨ y pentru
orice x, y ∈ L, conform definiţiei laticii Ore). Trebuie să demonstrăm că cele
două operaţii verifică axiomele (L1)-(L4). Într-adevăr, x ∧ x = inf(x, x) = x şi
x ∨ x = sup(x, x) = x, conform (O1) din Propoziţia 3.2.3, deci (L1) este verificată.
Similar, (L2)-(L4) rezultă respectiv din (O2)-(O4).
(1’):
• Trebuie să arătăm că relaţia ≤ este reflexivă, antisimetrică şi tranzitivă.
≤ este reflexivă, adică pentru orice x ∈ L, x ≤ x: fie x ∈ L fixat, altfel arbitrar;
def
x ≤ x ⇔ x ∨ x = x, ceea ce este adevărat, conform (L1). Rezultă, conform
3.2. LATICI 53
(2): Rutină. 2
Observaţia 3.2.7 Relaţia de ordine din Teorema 3.2.6 poate fi definită, echivalent,
prin
(3.4) x≤y dacă şi numai dacă x ∧ y = x,
conform Propoziţiei 3.2.5.
Teorema precedentă arată că cele două definiţii ale laticilor sunt echivalente. În
continuare, vom lucra ı̂n general cu definiţia Dedekind a laticii, pe care o vom
numi pe scurt latice.
Definiţia 3.2.8 Fie L = (L, ≤) o latice Ore (sau L = (L, ∧, ∨) o latice Dedekind)
şi fie S ⊆ L o submulţime nevidă a lui L. S se numeşte sublatice Ore (respectiv
Dedekind) a lui L dacă este ı̂nchisă la operaţiile inf , sup (respectiv ∧, ∨) din L.
Deci, operaţiile inf şi sup, respectiv ∧ şi ∨, sunt duale una alteia.
L2 L3
1
•
1
•b •
¶S
•a a •¶ S• b
S ¶
• S•¶
0 0
L4 L2×2
∧ 0 a b 1 ∨ 0 a b 1
0 0 0 0 0 0 0 a b 1
L2×2 a 0 a 0 a a a a 1 1
b 0 0 b b b b 1 b 1
1 0 a b 1 1 1 1 1 1
1 1
• •
¶S ¶S
c •¶ S• d c •¶ S• d c • •d
S ¶ S ¶ S ¶
S¶ S¶ S¶
¶S ¶S ¶S
a •¶ S• b a •¶ S• b a •¶ S• b
S ¶ S ¶
S•¶ S•¶
0 0
Propoziţia 3.2.13 Orice latice finită are 0 şi 1 (adică este mărginită).
Există mulţimi ordonate finite care sunt mărginite, dar nu sunt latici. De
exemplu, mulţimea ordonată L60,1 din figura 3.7.
3.2. LATICI 57
Demonstraţie. Într-adevăr, (1) şi (2) sunt echivalente cu 0 ≤ x, iar (1’) şi (2’)
sunt echivalente cu x ≤ 1, pentru orice x ∈ L. 2
n
_
xi = x1 ∨ x2 . . . ∨ xn = x1 ∨ (x2 ∨ . . . ∨ (xn−1 ∨ xn ) . . .) = sup(x1 , . . . , xn ).
i=1
Demonstraţie.
(i) =⇒ (ii):
(i) (L2) (L4)
(a ∨ b) ∧ (a ∨ c) = [(a ∨ b) ∧ a] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = [a ∧ (a ∨ b)] ∨ [(a ∨ b) ∧ c] =
(L2) (i) (L3) (L2)
a ∨ [(a ∨ b) ∧ c] = a ∨ [c ∧ (a ∨ b)] = a ∨ [(c ∧ a) ∨ (c ∧ b)] = [a ∨ (c ∧ a)] ∨ (c ∧ b) =
(L4) (L2)
[a ∨ (a ∧ c)] ∨ (c ∧ b) = a ∨ (c ∧ b) = a ∨ (b ∧ c).
(ii) =⇒ (iii):
(ii)
Deoarece z ≤ x ∨ z, rezultă (x ∨ y) ∧ z ≤ (x ∨ y) ∧ (x ∨ z) = x ∨ (y ∧ z).
(iii) =⇒ (i):
• Să demonstrăm mai ı̂ntâi că:
(3.5) a ∧ (b ∨ c) ≤ (a ∧ b) ∨ (a ∧ c).
58 CAPITOLUL 3. LATICI
• c ½•Z
¶S ½ ¶S Z
a •¶ S• b ½ ¶
½
•Z Z•
S• ½
S ¶ Z •S ¶
Z ½
S•¶ ZS•½
¶
d
• •
0
L2,2×2,2 L8
Definiţiile 3.2.19
(i) Fie L = (L, ∧, ∨, 0, 1) o latice mărginită. Un element a ∈ L se numeşte
complementat dacă există cel puţin un element b ∈ L, numit complementul lui a,
astfel ı̂ncât a ∧ b = 0 şi a ∨ b = 1.
(ii) O latice mărginită este complementată dacă orice element al său este com-
plementat (admite un complement).
Lema 3.2.20 Într-o latice mărginită, distributivă, orice element poate avea cel
mult un complement (altfel spus, complementul unui element, dacă există, este
unic).
Demonstraţie. Fie a ∈ L şi să presupunem că are două complemente, b şi c,
adică:
a ∧ b = 0, a ∨ b = 1 şi a ∧ c = 0, a ∨ c = 1.
Atunci b = b ∧ 1 = b ∧ (a ∨ c) = (b ∧ a) ∨ (b ∧ c) = 0 ∨ (b ∧ c) = b ∧ c, şi analog,
c = c ∧ b, deci b = c. 2
Algebre Boole
61
62 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1)
Observaţia 4.1.2 Există şi alte definiţii ale algebrei Boole, echivalente cu aceasta.
Se observă că ı̂n definiţia dată, setul de axiome (B1)-(B7) corespunde celor 7 tau-
tologii din sistemul A1 de tautologii din Capitolul ”Calculul propoziţiilor (prezentare
neformalizată)”. Definiţii echivalente se obţin, de exemplu, dacă se consideră ax-
iomele corespunzătoare sistemelor A2 - A5 de tautologii; definiţia echivalentă core-
spunzătoare sistemului A2 de tautologii este prezentată ı̂ntr-o secţiune următoare
ı̂n acest capitol. Alte definiţii echivalente pot fi găsite ı̂n [88].
Demonstraţie.
(B8): Pentru a demonstra prima lege De Morgan, trebuie să demonstrăm că:
Într-adevăr,
(x ∨ y) ∨ (x− ∧ y − ) = (x ∨ y ∨ x− ) ∧ (x ∨ y ∨ y − ) = 1 ∧ 1 = 1 şi
(x∨y)∧(x− ∧y − ) = (x∧x− ∧y − )∨(y ∧x− ∧y − ) = 0∨0 = 0. La fel se demonstrează
partea a doua a lui (B8).
(B9) este o altă interpretare a lui (B7).
(B10): x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ⇔ y − ≤ x− ,
conform (B9), (B8).
(B11) ” ⇒”: x ≤ y ⇔ x ∨ y = y ⇔ (x ∨ y)− = y − ⇔ x− ∧ y − = y − ; rezultă că
x ∧ y − = x ∧ (x− ∧ y − ) = 0; deci x ≤ y ⇒ x ∧ y − = 0.
”⇐”: dacă x ∧ y − = 0, atunci x = x ∧ 1 = x ∧ (y ∨ y − ) = (x ∧ y) ∨ (x ∧ y − ) =
(x ∧ y) ∨ 0 = x ∧ y, deci x ≤ y.
(B12): (x ≤ y şi x0 ≤ y 0 ) ⇔ (x ∨ y = y şi x0 ∨ y 0 = y 0 ) ⇒ (x ∨ x0 ) ∨ (y ∨ y 0 ) =
(x ∨ y) ∨ (x0 ∨ y 0 ) = y ∨ y 0 , adică x ∨ x0 ≤ y ∨ y 0 . La fel se demonstrează partea a
doua a lui (B12).
(B13): x ≤ y ⇒ x ∧ y − ≤ y ∧ y − = 0 ⇒ x ∧ y − = 0.
x∧y − = 0 ⇒ y = y∨0 = y∨(x∧y − ) = (x∨y)∧(y∨y − ) = (x∨y)∧1 = x∨y ⇒ x ≤ y.
A doua parte se demonstrează similar. 2
Observaţia 4.1.4 Din (B8) şi (B9) rezultă următoarea legătură foarte importantă
ı̂ntre ∧ şi ∨:
x ∧ y = 1 ⇔ (x = 1 şi y = 1).
Algebra Boole, fiind o structură care are proprietatea dublei negaţii (DN) (pro-
prietatea (B9)), mai are o implicaţie, →R , numita duala implicaţiei →, care este
asociată lui ∨, şi deci mai are şi o altă echivalenţă, ↔R , definite astfel:
64 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
În notaţiile făcute, L vine de la ”left”, iar R vine de la ”right”; despre algebre
(şi operaţii) ale logicii de stânga (left algebras) şi de dreapta (right algebras) vedeţi
[60] şi [62].
Am văzut că ∧ şi ∨ sunt legate prin (4.1). Vom demonstra că şi cele două
implicaţii (echivalenţe) asociate sunt legate prin acelaşi tip de legătură, şi anume:
• Cele două implicaţii →=→L şi →R sunt legate una de cealaltă astfel:
Într-adevăr,
(x− → y − )− = [(x− ∧ (y − )− )− ]− = x− ∧ y = x →R y şi
(x− →R y − )− = [(x− ∨ (y − )− )− ]− = x− ∨ y = x → y.
• Cele două echivalenţe ↔=↔L şi ↔R sunt legate una de cealaltă prin:
Într-adevăr,
(x− ↔ y − )− = [(x− → y − ) ∧ (y − → x− )]− = (x− → y − )− ∨ (y − → x− )− = (x →R
y) ∨ (y →R x) = x ↔R y şi
(x− ↔R y − )− = [(x− →R y − ) ∨ (y − →R x− )]− = (x− →R y − )− ∧ (y − →R x− )− =
(x → y) ∧ (y → x) = x ↔ y.
x− = x → 0 = x →R 1,
L
adică negaţia asociată lui → coincide cu negaţia asociată lui →R (x− = x− =
R R
x → 0 = x →L 0 şi x− = x →R 1 şi x− = x− ).
Într-adevăr, x → 0 = x− ∨ 0 = x− şi x →R 1 = x− ∧ 1 = x− .
In consecinţă, spunem că implicaţiile → şi →R sunt duale una alteia, că echivalenţele
↔ şi ↔R sunt duale una alteia şi că negaţia − este ”autoduală”.
Demonstraţie. x ↔ y = 1 ⇔ (x → y) ∧ (y → x) = 1 ⇔ (x → y = 1 şi y → x =
1) ⇔ (x ≤ y şi y ≤ x) ⇔ x = y, conform Lemei 4.1.5. 2
Exerciţiile 4.1.10
(1) Să se transcrie toate tautologiile din sistemele A2 - A5 de tautologii ı̂n
proprietăţi ale algebrei booleene B şi să se demonstreze că, de exemplu, (G1) devine:
x → (y → x) = 1, pentru orice x, y ∈ B.
(2) De asemenea, să se demonstreze următoarele proprietăţi: pentru orice
x, y, z ∈ B,
(a) (x → (x → y)) → (x → y) = 1,
(b) (x → y) → ((y → z) → (x → z)) = 1,
(c) (x ↔ y) → (x → y) = 1,
(d) (x → y) → ((y → x) → (x ↔ y)) = 1,
(e) x− ↔ y − = x ↔ y,
(f) (x ↔ y) ↔ z = x ↔ (y ↔ z).
1
•
¶S
a •¶ S• b
S ¶
S•¶
0
Figura 4.1: Algebra Boole L2×2 (rombul)
prima coloană a tabelei implicaţiei booleene (x− = x → 0, pentru orice x), este o
algebră Boole, notată L2×2 , numita şi romb.
→ 0 a b 1
0 1 1 1 1
L2×2 a b 1 b 1
b a a 1 1
1 0 a b 1
Exemplul 4. (Cubul)
Mulţimea
L2×2×2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} ∼ = L2 × L2 × L2 = L32 = {0, 1} × {0, 1} × {0, 1} =
{(0, 0, 0), (0, 0, 1), (0, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 0), (1, 1, 1)},
organizată ca latice ca ı̂n diagrama Hasse din figura 4.2 şi cu negaţia definită ca ı̂n
prima coloană a tabelei următoare a implicaţiei booleene, →, este o algebră Boole,
notată L2×2×2 , numită şi cub.
1
◦
# cc
#
# c
# c
#
c ◦c e c◦ f
c #◦cc
# ##
c# c#
#c #c
#
a •c c•# c•
b d
c ##
c #
c #
c•#
0
Figura 4.2: Algebra Boole L2×2×2 (cubul)
4.2. O DEFINIŢIE ECHIVALENTĂ A ALGEBRELOR BOOLE 67
∨ 0 a b c d e f 1 ∧ 0 a b c d e f 1
0 0 a b c d e f 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0
a a a c c e e 1 1 a 0 a 0 a 0 a 0 a
b b c b c f 1 f 1 b 0 0 b b 0 0 b b
L2×2×2 c c c c c 1 1 1 1 c 0 a b c 0 a b c
d d e f 1 d e f 1 d 0 0 0 0 d d d d
e e e 1 1 e e 1 1 e 0 a 0 a d e d e
f f 1 f 1 f 1 f 1 f 0 0 b b d d f f
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 a b c d e f 1
→ 0 a b c d e f 1
0 1 1 1 1 1 1 1 1
a f 1 f 1 f 1 f 1
b e e 1 1 e e 1 1
L2×2×2 c d e f 1 d e f 1
d c c c c 1 1 1 1
e b c b c f 1 f 1
f a a c c e e 1 1
1 0 a b c d e f 1
Exemplul 5.
Alte exemple de algebre Boole sunt L2×2×2×2 etc.
Exemplul 6.
Mulţimea evenimentelor asociate unei experienţe aleatoare este o algebră Boole.
Exemplul 7.
Dacă X este un spaţiu topologic, atunci familia B(X) a părţilor simultan ı̂nchise
şi deschise ale lui X formează o algebră Boole.
Exemplul 8.
Dacă (L, ∧, ∨, 0, 1) este o latice distributivă cu prim şi ultim element, atunci mulţimea
C(L) a elementelor complementate ale lui L este o algebră Boole.
Exemplul 9.
Orice produs direct de algebre Boole are o structură canonică de algebră Boole
(operaţiile se definesc pe componente). In particular, dacă X este o mulţime nevidă,
atunci LX 2 = {f : X −→ {0, 1}} este o algebră Boole.
(G1) ϕ → (ψ → ϕ),
(G2) (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ → ψ) → (ϕ → χ)),
(G3) (¬ψ → ¬ϕ) → (ϕ → ψ).
Vom demonstra ı̂n această subsecţiune că cele două definiţii sunt echivalente,
deci că următoarea teoremă are loc:
Teorema 4.2.2
(1) Fie B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră verificând axiomele (B1) - (B7). Să
definim
def.
α(B) = (B, →, − , 1)
astfel: pentru orice x, y ∈ B,
def.
x → y = (x ∧ y − )− = x− ∨ y.
(4.4) x ∧ y = (x → y − )− , x ∨ y = (x− ∧ y − )− = x− → y,
(4.5) 0 = 1− .
Observaţiile 4.2.6
1) Din (A6’), (A4’), (A7’), rezultă că relaţia binară ≤ pe B este o relaţie de
ordine parţială.
2) Proprietatea (A5) spune că:
(A5’) x ≤ 1, pentru orice x ∈ B,
adică 1 este cel mai mare element (ultimul element) al lui B.
Demonstraţie.
(A16): Urmează direct din (A3).
(A17) (a): Din (A9), x− ≤ y − → x− şi, din (A16), y − → x− ≤ x → y; prin
urmare, aplicând (A7’), obţinem x− ≤ x → y. (A17) (b) este echivalent cu (A17)
(a), prin (A10).
(A18): Din (A9) şi (A16) avem:
(x− )− ≤ (((x− )− )− )− → (x− )− ≤ x− → ((x− )− )− ≤ (x− )− → x.
Prin urmare, prin (A7’), obţinem (x− )− ≤ (x− )− → x, care prin (A8) ne dă
(x− )− → (x− )− ≤ (x− )− → x. Dar, prin (A6), (x− )− → (x− )− = 1, prin urmare,
prin (A5’), obţinem (x− )− → x = 1, adică (x− )− ≤ x.
(A19): Din (A18), ((x− )− )− ≤ x− , adică ((x− )− )− → x− = 1.
Pe de altă parte, din (A3), [((x− )− )− → x− ] → [x → (x− )− ] = 1.
Prin urmare, aplicând (MP), x → (x− )− = 1, adică x ≤ (x− )− .
(A20): Din (A18), (x− )− ≤ x şi din (A19), x ≤ (x− )− ; prin urmare, prin (A4’),
(x− )− = x. 2
Demonstraţie.
(A21): Din (A6’), x → y ≤ x → y este adevărată. Prin urmare, din (A10),
x ≤ (x → y) → y.
72 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Să definim un nou element, 0, al lui B prin (4.5) şi să definim două noi operaţii
pe B, ∧, ∨, prin (4.4).
Demonstraţie.
(A23): Din (A20) şi (A16), x → y = (x− )− → (y − )− ≤ y − → x− .
(A24): Din (A16), y − → x− ≤ x → y şi din (A23), x → y ≤ y − → x− ; prin
urmare, prin (A4’), y − → x− = x → y.
(A25): 0− = (1− )− = 1, din (A20).
(A26): Din (A3), (y − → x− ) → (x → y) = 1 şi din (A23), (x → y) → (y − →
−
x ) = 1.
Prin urmare, aplicând (MP), dacă y − ≤ x− , adică y − → x− = 1, atunci x → y = 1,
adică x ≤ y; dacă x ≤ y, adică x → y = 1, atunci y − → x− = 1, adică y − ≤ x− .
(A27): Din (A26), (A25), 0 ≤ x ⇐⇒ x− ≤ 0− ⇐⇒ x− ≤ 1. Dar, din (A5’),
−
x ≤ 1 este adevărată, prin urmare 0 ≤ x.
(A28): Din (A24), (A25), (A22), avem x → 0 = 0− → x− = 1 → x− = x− .
(A29): Din (A9), avem x− ≤ x → x− ; din (A28), (A2), (A6), (A28), (A22),
avem
x → x− = x → (x → 0) ≤ (x → x) → (x → 0) = 1 → x− = x− , adică
x → x− ≤ x− , conform (A7’). Rezultă că x → x− = x− , prin (A4’). Atunci să
ı̂nlocuim x cu x− .
(A30): Din (A20), (A24), avem x− → y = x− → (y − )− = y − → x.
(A31): Din (A20), (A24), obţinem x → y − = (x− )− → y − = y → x− .
(A32): Conform (A4), trebuie să demonstrăm:
(a) x → [(x → y) → x] = 1 şi (b) [(x → y) → x] → x = 1.
Într-adevăr, (a) rezultă din (A1). Pentru a demonstra (b), ı̂ntâi să observăm că
4.2. O DEFINIŢIE ECHIVALENTĂ A ALGEBRELOR BOOLE 73
Demonstraţie.
(A35): (x ∧ y)− = ((x → y − )− )− = x → y − şi x− ∨ y − = (x− )− → y − = x →
−
y , din (A20).
(A36): (x ∨ y)− = (x− → y)− şi x− ∧ y − = (x− → (y − )− )− = (x− → y)− , din
(A20). 2
Suntem acum ı̂n măsură să demonstrăm că (B1) - (B7) sunt ı̂ndeplinite.
Demonstraţie.
(B1): x ∨ x = x ⇐⇒ x− → x = x, conform (A29).
x ∧ x = x ⇐⇒ (x → x− )− = x şi din (A29), (A20), (x → x− )− = (x− )− = x.
(B2): x ∨ y = y ∨ x ⇐⇒ x− → y = y − → y, conform (A30).
x ∧ y = y ∧ x ⇐⇒ (x → y − )− = (y → x− )− , conform (A31).
(B3): x ∨ (y ∨ z) = x ∨ (y − → z) = x− → (y − → z).
(x ∨ y) ∨ z = z ∨ (x ∨ y) = z − → (x ∨ y) = z − → (x− → y), din (B2), (A30).
Dar, x− → (y − → z) = x− → (z − → y) = z − → (x− → y), din (A30), (A14).
x ∧ (y ∧ z) = x ∧ (y → z − )− = (x → (y → z − ))− , din (A20).
(x ∧ y) ∧ z = z ∧ (x → y − )− = (z → (x → y − ))− = (x → (z → y − ))− = (x → (y →
z − ))− , prin (B2), (A20), (A14), (A31).
(B4): x ∨ (x ∧ y) = (x ∧ y) ∨ x = (x → y − ) → x = x, din (B2), (A20), (A32).
x ∧ (x ∨ y) = (x ∨ y) ∧ x = (x− → y) ∧ x = ((x− → y) → x− )− = (x− )− = x, din
(B2), (A32).
Să observăm că din (B1) - (B4) rezultă că (B, ≤) este o latice; prin urmare,
x ∧ y ≤ x ≤ x ∨ y, iar a ≤ b şi a0 ≤ b0 implică a ∧ a0 ≤ b ∧ b0 , a ∨ a0 ≤ b ∨ b0 .
(B5): Conform (A4’), trebuie să demonstrăm:
(a) (x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤ (x ∨ y) ∧ z şi (b) (x ∨ y) ∧ z ≤ (x ∧ z) ∨ (y ∧ z).
Într-adevăr, pentru a demonstra (a): deoarece x ∧ z ≤ z şi y ∧ z ≤ z, atunci
(x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤ z şi deoarece x ∧ z ≤ x şi y ∧ z ≤ y, atunci (x ∧ z) ∨ (y ∧ z) ≤ x ∨ y;
astfel, (a) are loc.
Pentru a demonstra (b), mai ı̂ntâi să demonstrăm
(A14)
Într-adevăr, deoarece z → [(x ∧ z) ∨ (y ∧ z)] = z → [(z → x− ) → (y → z − )− ] =
(z → x− ) → [z → (y → z − )− ], atunci (4.7) este echivalent cu
(4.8) x ∨ y ≤ (z → x− ) → [z → (y → z − )− ].
Din (A34), avem
(4.9) y ≤ z → (y → z − )− .
Din (4.9), prin (A15), obţinem că (z → x− ) → y ≤ (z → x− ) → [z → (y → z − )− ]
şi din (A9) avem y ≤ (z → x− ) → y; rezultă, prin (A7’), că
(4.10) y ≤ (z → x− ) → [z → (y → z − )− ].
Din (A11), avem
x− → (y → z − )− ≤ (z → x− ) → [z → (y → z − )− ] şi din (A9), (A16), avem
x ≤ (y → z − ) → x = x− → (y → z − )− .
Rezultă, prin (A7’), că
(4.11) x ≤ (z → x− ) → [z → (y → z − )− ].
Din (4.10) şi (4.11), obţinem (4.8), deci (4.7).
Acum, deoarece (4.7) ı̂nseamnă că (x ∨ y) → (z → [(x ∧ z) ∨ (y ∧ z)]) = 1, rezultă,
prin (A33), că
[(x ∨ y) ∧ z] → [(x ∧ z) ∨ (y ∧ z)] = 1, adică (b) are loc.
(B6): x ∨ 0 = x− → 0 = (x− )− = x şi x ∧ 1 = (x → 1− )− = (x → 0)− =
− −
(x ) = x.
(B7): x ∨ x− = x− → x− = 1 şi x ∧ x− = (x → x)− = 1− = 0. 2
Fie
α β ^ _
(B, ∧, ∨, − , 0, 1) −→ (B, →, − , 1) −→ (B, , , − , 0, 1)
Atunci
V pentru orice x, y ∈ B, avem:
x W y = (x → y − )− = (x− ∨ y − )− = x ∧ y,
x y = x− → y = (x− )− ∨ y = x ∨ y,
0 = 1− = 0,
deci β ◦ α = 1(B,∧,∨,− ,0,1) .
Invers, fie
β α
(B, → − , 1) −→ (B, ∧, ∨, − , 0, 1) −→ (B, ⇒, − , 1)
Atunci pentru orice x, y ∈ B, avem:
x ⇒ y = x− ∨ y = (x− )− → y = x → y,
deci α ◦ β = 1(B,→,− ,1) .
Cu aceasta, demonstraţia Teoremei 4.2.2 s-a terminat. 2
4.2. O DEFINIŢIE ECHIVALENTĂ A ALGEBRELOR BOOLE 75
Observaţiile 4.2.12
(i) Aceasta a fost o demonstraţie directă că o algebră (A, →, − , 1) cu axiomele
(A1) - (A4) este o algebră Boole. Dar există şi demonstraţiile următoare:
(ii) Din (A1), (A2), (A3), (B, →, 1) este o algebră Hilbert [26]; din (4.5), (A27),
(A20), ea este o algebră Hilbert mărginită care satisface proprietatea dublei negaţii
((x− )− = x), prin urmare este o algebră Boole, conform [14].
(iii) Din (A12), (A21), (A6’), (A5’), (A4’), (4.6), (B, ≤, →, 1) este o algebră
BCK-de stânga, răsturnată [60], [61], [62]; din (A32), ea este implicativă (vedeţi
[64]); prin urmare, din (4.5), (A27), (B, ≤, →, 0, 1) este o algebră BCK-de stânga,
răsturnată, implicativă, mărginită, deci este o algebră Boole, conform [64].
B = (B, →R , − , 0)
Definiţia 4.3.5 Se numeşte inel o algebră (A, +, ·, −, 0) de tip (2, 2, 1, 0), unde
A 6= ∅ şi:
(a) (A, +, −, 0) este grup abelian,
(b) (A, ·) este semigrup,
(c) operaţia · este distributivă faţă de operaţia +, adică pentru orice x, y, z ∈ A,
x · (y + z) = x · y + x · z, (y + z) · x = y · x + z · x.
4.3. INELE BOOLE. ECHIVALENŢA CU ALGEBRELE BOOLE 77
Să observăm că ı̂n unele materiale inelul este definit, echivalent, ca o algebră
(A, +, ·, 0), deoarece se consideră definiţia echivalentă a grupului ca o algebră
(A, +, 0).
Un inel se numeşte comutativ, dacă şi operaţia de ı̂nmulţire · este comutativă.
Un inel se numeşte unitar, dacă semigrupul (A, ·) este unitar; deci, un inel unitar
este o algebră (A, +, ·, −, 0, 1).
Lema 4.3.7 Fie A un inel Boole. Atunci pentru orice două elemente x, y ∈ A,
avem x + x = 0 şi x · y = y · x.
unde:
def. def. def.
x ∨ y = x + y + x · y, x ∧ y = x · y, x− = x + 1.
Atunci β(A) este o algebră Boole.
1’) Invers, fie A = (A, ∧, ∨, − , 0, 1) o algebră Boole. Să definim:
def.
ρ(A) = (A, +, ·, −, 0, 1),
unde:
def. def. def.
x + y = (x ∧ y − ) ∨ (x− ∧ y), x · y = x ∧ y, −x = x.
Atunci ρ(A) este un inel Boole.
2) Aplicaţiile β şi ρ sunt mutual inverse.
Demonstraţie.
(1): Să demonstrăm, de exemplu, asociativitatea operaţiei ∨:
(x∨y)∨z = (x+y +x·y)+z +(x+y +x·y)·z = x+y +z +x·y +y ·x+z ·x+x·y ·z =
. . . = x ∨ (y ∨ z).
78 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Caz particular. Fie algebra Boole P(X) a părţilor unei mulţimi X. Adunarea
+ a inelului Boole asociat ρ(P(X)) este chiar diferenţa simetrică: A4B =
(A − B) ∪ (B − A), iar ı̂nmulţirea · este intersecţia: A ∩ B.
Observaţiile 4.4.2
(1) Fiecare din axiomele (a), (b), (d) rezultă din celelalte trei. Axioma (c) nu
rezultă din celelalte. Într-adevăr, considerăm algebra Boole L22 şi S = {(0, 0), (1, 0),
(1, 1)}. S verifică axiomele (a), (b), (d), dar nu este ı̂nchisă la negaţie.
(2) Dacă S este subalgebră Boole a lui (B, ∧, ∨, − , 0, 1), atunci (S, ∧, ∨, − , 0, 1)
este algebră Boole, unde am notat tot cu ∧, ∨, − restricţiile operaţiilor din B la S.
Exemplele 4.4.3
(1) Dacă B = (B, ∧, ∨, − , 0, 1) este o algebră Boole, atunci L2 = {0, 1} ⊂ B este
subalgebră a lui B.
(2) Dacă B este o algebră Boole, atunci LN 2 este subalgebră a lui B .
N
(3) Dacă X este un spaţiu topologic, atunci algebra Boole B(X) a părţilor lui
X care sunt simultan ı̂nchise şi deschise este subalgebră a lui P(X).
(4) L32 = L2 × L2 × L2 = {0, a, b, c, d, e, f, 1} are urm̆atoarele subalgebre:
S1 = {0, 1}, S2 = {0, c, d, 1}, S3 = {0, b, e, 1}, S4 = {0, a, f, 1}, S5 = L32 .
Observaţiile 4.4.6
(i) Fiecare din cele patru axiome (H1) - (H4) este implicată de celelalte trei.
De exemplu, (H4) este implicată de (H1) - (H3): ı̂ntr-adevăr, S 6= ∅ ı̂nseamnă că
există x ∈ S, deci x− ∈ S şi deci x ∧ x− = 0 ∈ S şi x ∨ x− = 1 ∈ S.
(ii) Un morfism boolean f : A −→ B verifică următoarele proprietăţi legate de
implicaţia şi echivalenţa booleană: pentru orice x, y ∈ A,
f (x →A y) = f (x) →B f (y), f (x ↔A y) = f (x) ↔B f (y).
(iii) Orice morfism de algebre Boole este o aplicaţie izotonă (păstrează ordinea),
adică,
x ≤A y ⇒ f (x) ≤B f (y).
80 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Demonstraţie. Imediat. 2
Exerciţiile 4.4.9
(1) Să se determine (eventual printr-un program) toate automorfismele lui Ln2 ,
n ≥ 2.
(2) Să se determine toate morfismele booleene de tipul: (a) f : L32 −→ L2 , (b)
f : L32 −→ L22 , (c) f : L22 −→ L32 , (d) f : L32 −→ L32 .
Am văzut că ∧ şi ∨ sunt operaţii duale şi că implicaţiile → şi →R sunt operaţii
duale ı̂ntr-o algebră Boole. Corespunzător lor, ı̂n această subsecţiune, vom studia
noţiunile duale de filtru şi ideal şi noţiunile duale de →-sistem deductiv şi
→R -sistem deductiv.
82 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Observaţiile 4.5.2
(i) Din (F2) rezultă că 1 ∈ F , deoarece orice x ∈ F verifică x ≤ 1.
(ii) Pentru orice elemente x, y ∈ B, x, y ∈ F dacă şi numai dacă x ∧ y ∈ F .
Propoziţia 4.5.4
(1) Filtrele lui B coincid cu →-sistemele deductive ale lui B.
(1’) Idealele lui B coincid cu →R -sistemele deductive ale lui B.
Demonstraţie.
(1): Fie F un filtru al lui B. Deci ∅ 6= F ⊆ B. Fie x ∈ F ; avem x ≤ 1, prin
urmare 1 ∈ F , conform (F2). Fie acum x, x → y ∈ F . Atunci x ∧ (x → y) ∈ F ,
conform (F1); dar x ∧ (x → y) = x ∧ (x− ∨ y) = 0 ∨ (x ∧ y) = x ∧ y şi x ∧ y ≤ y.
Rezultă, aplicând (F2), că y ∈ F . Deci, F este un →-sistem deductiv.
Invers, fie S un →-sistem deductiv al lui B. Din (sd1), avem că 1 ∈ S, deci
S este nevidă. Fie x, y ∈ S. Avem că y → (x → (x ∧ y)) = 1. Într-adevăr,
y → (x → (x ∧ y)) = y − ∨ x− ∨ (x ∧ y) = (y − ∨ x− ∨ x) ∧ (y − ∨ x− ∨ y) = 1 ∧ 1 = 1.
Dar 1 ∈ S, prin urmare y → (x → (x ∧ y)) ∈ S. Rezultă că x → (x ∧ y) ∈ S, din
(sd2). De aici rezultă că x ∧ y ∈ S; deci (F1) are loc. Fie acum x ∈ S şi x ≤ y.
4.5. ALGEBRE BOOLE CÂT 83
Φ : FB −→ CB şi Ψ : CB −→ FB ,
def. def.
definite astfel: Φ(F ) = ∼F , pentru orice F ∈ FB şi Ψ(∼) = F ∼ , pentru orice
∼∈ CB .
Trebuie arătat că Φ şi Ψ sunt inverse una alteia, adică
Exerciţiul 4.5.9 Fie algebra Boole P(X), cu X infinită. Să se arate că părţile
cofinite (= părţile ce au complementarele finite) formează un filtru şi să se determine
congruenţa asociată.
Conform proprietăţilor congruenţei ∼F , cele trei operaţii sunt bine definite (adică
nu depind de reprezentanţii claselor).
Să definim de asemenea elementele:
def.
0/F = {x ∈ B | x ∼F 0} ∈ B/F ,
def.
1/F = {x ∈ B | x ∼F 1} = {x ∈ B | x ↔ 1 ∈ F } = {x ∈ B | x ∈ F } = F ∈ B/F .
Atunci avem următorul rezultat:
Propoziţia 4.5.10 Structura (B/F , ∨, ∧, − , 0/F , 1/F ) este o algebră Boole, nu-
mită algebra Boole cât a lui B prin filtrul F .
Demonstraţie. Trebuie demonstrat că (B1) - (B7) au loc.
Să demonstrăm, de exemplu, prima egalitate din (B1):
Pentru orice x/F ∈ B/F , x/F ∨ x/F = x/F .
Fie x/F ∈ B/F , element fixat, altfel arbitrar; să demonstrăm că x/F ∨ x/F =
x/F . Într-adevăr, x/F ∨ x/F = x/F ⇔ (x ∨ x)/F = x/F ⇔ (x ∨ x) ∼F x ⇔
(x ∨ x) ↔ x ∈ F ; dar x ∨ x = x, conform (B1) din definiţia algebrei Boole B; deci
86 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Să observăm că dacă F = B, atunci B/F = B/B = {B} este o algebră Boole
cu un singur element.
Corolarul 4.5.11 Surjecţia canonică p = pF : B −→ B/F , definită astfel: pentru
orice x ∈ B,
def.
p(x) = x/F ,
este un homomorfism de algebre Boole.
Propoziţia 4.5.12 Fie F un filtru al algebrei Boole B şi fie B/F algebra Boole
∼
cât. Fie U un filtru al algebrei Boole cât şi fie
∼ ∼
U = p−1 (U ) = {x ∈ B | p(x) ∈U }.
Demonstraţie.
∼ ∼ ∼
U 6= ∅: U este filtru, deci U 6= ∅. Atunci există x
b = p(x) ∈U , deci x ∈ U şi deci
U 6= ∅.
∼ ∼
(F1): Fie x, y ∈ U . Atunci p(x), p(y) ∈U . Cum U este filtru, rezultă că
∼
p(x) ∧ p(y) = p(x ∧ y) ∈U , conform (F1). Deci, x ∧ y ∈ U .
∼ ∼
(F2): Fie x ∈ U şi x ≤ y. Atunci p(x) ∈U şi p(x) ≤ p(y). Cum U este filtru,
∼
rezultă că p(y) ∈U , din (F2). Atunci y ∈ U .
F ⊆ U : Fie x ∈ F , deci x ↔ 1 ∈ F , pentru că x ↔ 1 = (x → 1) ∧ (1 → x) =
∼
1 ∧ x = x. Rezultă că x ∼F 1, deci p(x) = xb=b1 ∈U . Atunci x ∈ U . 2
Observaţia 4.5.13
∼
U = F ⇐⇒U = {b
1} = {F }.
Invers, avem următorul rezultat.
Propoziţia 4.5.14 Fie F, U filtre ale algebrei Boole B astfel ı̂ncât F ⊆ U . Fie
∼ ∼
U = p(U ), unde p : B −→ B/F . Atunci U este filtru al algebrei Boole cât B/F .
Demonstraţie.
∼ ∼
U 6= ∅: U este filtru, deci U 6= ∅; deci există x ∈ U şi x
b = p(x) ∈ p(U ) =U .
∼
Rezultă că U 6= ∅.
∼
(F1): Fie x b = p(x), yb = p(y) ∈U . Deci x, y ∈ U şi U fiind filtru, rezultă din
∼
(F1) că x ∧ y ∈ U . Atunci x
b ∧ yb = p(x) ∧ p(y) = p(x ∧ y) ∈U .
4.5. ALGEBRE BOOLE CÂT 87
∼
(F2): Fie x b = p(x) ∈U şi p(x) = x b ≤ yb = p(y). Deci x ∈ U şi x ≤ y. Cum U
∼
este filtru, rezultă din (F2) că y ∈ U . Atunci yb = p(y) ∈U . 2
Acum putem enunţa următoarea teoremă.
Avem
x/F = {y ∈ B | y ∼F x} = {y ∈ B | y ↔ x ∈ F },
∼
(x/F )/ ∼ = {y/F | y/F ∼ ∼ x/F } = {y/F | y/F ↔ x/F ∈U } =
U U
∼
{y/F | (y ↔ x)/F ∈U = pF (U )}.
x/U = {y ∈ B | y ∼U x} = {y ∈ B | y ↔ x ∈ U }.
f este injectivă: Presupunem că x/U = y/U . Să demonstrăm că
Demonstraţie.
(1): Imediat.
(2): Notăm F = f −1 (1) şi definim funcţia g : B/F −→ f (B), pentru orice
x ∈ B, prin:
def.
g(x/F ) = f (x).
Definiţia lui g nu depinde de reprezentanţi: x/F = y/F implică x ↔ y ∈ F implică
f (x) ↔ f (y) = f (x ↔ y) = 1 implică f (x) = f (y).
O verificare simplă arată că g este morfism boolean. Conform implicaţiilor:
g(x/F ) = 1 implică f (x) = 1 implică x ∈ F implică x/F = 1/F ,
rezultă că g este injectivă. Surjectivitatea lui g este evidentă. 2
Exerciţiul 4.5.18 Fie F, G două filtre ale lui B astfel ı̂ncât F ⊆ G. Atunci G/F =
{x/F | x ∈ G} este un filtru al lui B/F şi algebrele Boole (B/F )/(G/F ) şi B/G
sunt izomorfe.
Cu alte cuvinte, filtrul generat de X este cel mai mic filtru (ı̂n sensul incluziunii)
ce include pe X.
Vom nota cu [X) filtrul generat de X. Vom nota cu [x) filtrul generat de {x};
[x) se va numi filtrul principal generat de x.
Demonstraţie. Fie F mulţimea din dreapta. Arătăm că F este filtru. Dacă
a, b ∈ F , atunci există x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a,
y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ b.
Rezultă x1 ∧ . . . xn ∧ y1 ∧ . . . ∧ ym ≤ a ∧ b, deci a ∧ b ∈ F . Axioma (F2) este evident
verificată. Se observă că X ⊆ F . Presupunem că G este un filtru ce include pe X.
Dacă a ∈ F , atunci există x1 , . . . , xn ∈ X astfel ı̂ncât x1 ∧ . . . ∧ xn ≤ a. Atunci
x1 , . . . , xn ∈ G, deci x1 ∧ . . . ∧ xn ∈ G, de unde a ∈ G. A rezultat F ⊆ G. Deci,
[X) = F . 2
Corolarul 4.5.23 [x) = {a | x ≤ a}.
Corolarul 4.5.24 [{x1 , . . . , xn }) = [x1 ∧ . . . ∧ xn ).
Corolarul 4.5.25 Dacă F este un filtru şi x ∈ B, atunci
[F ∪ {x}) = {a | există e ∈ F, e ∧ x ≤ a}.
Lema 4.5.26 Într-o algebră Boole finită orice filtru este principal.
Observaţia 4.5.27 Să determinăm congruenţa asociată unui filtru principal [x):
a ∼[x) b ⇐⇒ a → b ∈ [x), b → a ∈ [x)
⇐⇒ x ≤ a → b, x ≤ b → a
⇐⇒ x ∧ a ≤ b, x ∧ b ≤ a
⇐⇒ a ∧ x = b ∧ x.
Exerciţiul 4.5.28 Să se determine toate filtrele cubului, congruenţele şi algebrele
Boole cât corespunzătoare.
Observaţia 4.5.29 Într-o algebră Boole definită echivalent ca o structură
B = (B, →, − , 1),
noţiunea naturală este de →-sistem deductiv, nu de filtru. Dacă S este un →-sistem
deductiv al lui B, atunci algebra Boole cât este definită echivalent astfel:
(B/S , →, − , 1/S = S),
unde
def. def.
x/S → y/S = (x → y)/S , (x/S )− = (x− )/S ,
def.
1/S = {x ∈ B | x ∼S 1} = 1/S = S.
Scopul acestei secţiuni este de a demonstra că orice algebră Boole este izomorfă
cu o algebră Boole ale cărei elemente sunt părţi ale unei mulţimi. Acest rezul-
tat ocupă un loc central ı̂n teoria algebrelor Boole şi are numeroase aplicaţii ı̂n
logică, topologie, calculul probabilităţilor etc. Instrumentul principal folosit ı̂n
demonstraţie este conceptul de ultrafiltru (= filtru maximal).
90 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Observaţia 4.6.2 F este propriu dacă şi numai dacă 0 6∈ F . Într-adevăr, dacă
prin absurd 0 ∈ F , atunci deoarece orice element x ∈ B verifică 0 ≤ x, ar rezulta
că x ∈ F , deci B ⊆ F ; cum avem şi F ⊆ B, am avea F = B: contradicţie.
Mulţimea filtrelor proprii ale lui B este ordonată ı̂n raport cu incluziunea.
Definiţia 4.6.3 Un ultrafiltru sau filtru maximal este un element maximal al mulţimii
filtrelor proprii, adică este un filtru propriu U al lui B cu proprietatea că pentru
orice filtru propriu F , dacă U ⊆ F , atunci U = F .
Vom nota cu Spec(B) mulţimea ultrafiltrelor lui B.
Exemplele 4.6.4
(1) Dacă X este o mulţime nevidă şi x ∈ X, atunci Ux = {A ⊆ X | x ∈ A} este
un ultrafiltru al P(X).
(2) Dacă B = Ln2 şi e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1),
atunci filtrele principale [e1 ), [e2 ), . . . , [en ) sunt ultrafiltrele lui B.
In cazul algebrelor Boole infinite, demonstrarea existenţei ultrafiltrelor (al-
tele decât cele din exemplul (1) precedent) impune invocarea axiomei lui Zorn.
Următorul rezultat poartă numele de Teorema de existenţă a ultrafiltrului.
Demonstraţie.
(i) =⇒ (ii): Presupunem prin absurd că F nu este prim, deci există x, y ∈ B
astfel ı̂ncât x ∨ y ∈ F , dar x, y 6∈ F . Atunci incluziunile stricte:
arată că filtrele [F ∪ {x}), [F ∪ {y}) nu sunt proprii, deci conţin pe 0. Folosind
Corolarul 4.5.25, din 0 ∈ [F ∪ {x}) rezultă existenţa unui element a ∈ F astfel ı̂ncât
a ∧ x = 0. Analog, există b ∈ F cu b ∧ y = 0. Atunci
0 = (a ∧ x) ∨ (b ∧ y) = (a ∨ b) ∧ (a ∨ y) ∧ (x ∨ b) ∧ (x ∨ y).
Exerciţiul 4.6.9 Un filtru propriu F este ultrafiltru dacă şi numai dacă pentru
orice x, y ∈ B, avem x → y ∈ F sau y → x ∈ F .
Observaţia 4.6.10 Fie B o algebră Boole şi F, U filtre ale lui B, cu F ⊆ U . Atunci
∼
- B/F este algebra Boole cât cu pF : B −→ B/F şi U = pF (U ),
- (B/F )/ ∼ este algebra Boole cât diferită de {0, 1} ⇐⇒ U nu este ultrafiltru.
U
Suntem acum ı̂n măsură să demonstrăm Teorema de reprezentare a lui Stone.
Teorema 4.6.11 (Teorema de reprezentare a lui Stone)
Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă X şi un homomorfism
de algebre Boole injectiv, d : B −→ P(X).
Demonstraţie. Vom lua X = Spec(B), mulţimea tuturor ultrafiltrelor lui B,
iar d : B −→ P(X) funcţia definită astfel: pentru orice x ∈ B,
def.
d(x) = {U ∈ X | x ∈ U }.
92 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
U ∈ d(x ∧ y) ⇐⇒ x ∧ y ∈ U
⇐⇒ x ∈ U şi y ∈ U (U este filtru)
⇐⇒ U ∈ d(x) şi U ∈ d(y)
⇐⇒ U ∈ d(x) ∩ d(y).
U ∈ d(x− ) ⇐⇒ x− ∈ U
⇐⇒ x 6∈ U (Propoziţia 4.6.8 (iii))
⇐⇒ U 6∈ d(x)
⇐⇒ U ∈ Cd(x) .
Am demonstrat că:
d(x ∨ y) = d(x) ∪ d(y); d(x ∧ y) = d(x) ∩ d(y); d(x− ) = Cd(x) ,
ceea ce arată că d este un morfism boolean. Dacă x 6= 0, atunci există un ultrafiltru
U astfel ı̂ncât x ∈ U (Corolarul 4.6.6), deci U ∈ d(x) şi d(x) 6= ∅. Am arătat că
d(x) = ∅ implică x = 0, deci d−1 (∅) = {0}. Aplicând Lema 4.4.12, d este injectiv.
2
Cum P(X) şi LX 2 sunt algebre Boole izomorfe, Teorema de reprezentare a lui
Stone capătă şi următoarea formă:
Teorema 4.6.12 Pentru orice algebră Boole B, există o mulţime nevidă şi un
morfism boolean injectiv d : B −→ LX
2 .
Observaţia 4.6.13 Deoarece d : B −→ d(B) ⊆ P(X) este o bijecţie (era injecţie şi
acum este şi surjecţie), rezultă că Teorema lui Stone se poate enunţa şi astfel: ”Orice
algebră Boole este izomorfă cu o subalgebră a unei algebre Boole de mulţimi”.
Observaţiile 4.6.14
(1) Teorema 4.6.11 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la
calculul cu mulţimi.
(2) Teorema 4.6.12 reduce calculul boolean ı̂ntr-o algebră Boole oarecare la:
(a) ı̂ntâi, la calculul ı̂n LX
2 ,
(b) apoi, calculul ı̂n LX 2 se reduce la calculul ı̂n L2 (operaţiile se fac pe componente).
Definiţiile 4.7.1
· Un element nenul a al lui B se numeşte atom dacă 0 ≤ x ≤ a implică x = 0
sau x = a.
· Algebra Boole B se numeşte atomică dacă pentru orice element x 6= 0, există
un atom a, astfel ı̂ncât a ≤ x.
Exemplele 4.7.2
(1) În algebra Boole P(X), atomii sunt {x}, x ∈ X. Evident, P(X) este
atomică.
(2) În Ln2 , atomii sunt e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 = (0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, . . . , 0, 1).
Demonstraţie. Orice şir strict descrescător a0 > a1 > . . . > an > . . . > 0 este
finit. 2
Propoziţia 4.7.4 Dacă B este o algebră Boole atomică şi (ai )i∈I este mulţimea
atomilor săi, atunci ∨i∈I ai = 1.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd că există un majorant b al familiei (ai )i∈I
diferit de 1: ai ≤ b < 1 pentru orice i ∈ I. Atunci b− 6= 0 şi cum B este atomică,
există un atom aj (j ∈ I) astfel ı̂ncât aj ≤ b− . Cum aj ≤ b, rezultă aj ≤ b∧b− = 0:
contradicţie. 2
Definiţia 4.7.5 O familie (ei )i∈I de elemente din B se numeşte partiţie dacă:
(1) ei ∧ ej = 0, pentru orice i 6= j,
(2) ∨i∈I ei = 1.
Exemplul 4.7.6 Dacă B este atomică, atunci mulţimea {ai }i∈I a atomilor lui B
formează o partiţie. Condiţia (2) este dată de Propoziţia 4.7.4, iar (1) rezultă direct
din definiţia atomului.
Corolarul 4.7.11 Două algebre Boole finite, de acelaşi ordinal, sunt izomorfe.
= B2 şi B1 ∼
Demonstraţie. Dacă B1 ∼ = Ln2 , B2 ∼
= Lm ∼
2 , atunci n = m şi B1 = B2 .
2
Propoziţia 4.7.12 Fie B o algebră Boole completă şi (ai )i∈I o partiţie ı̂n B.
Q def.
Atunci funcţia f : B −→ i∈I B(ai ), definită de f (x) = (x ∧ ai )i∈I , este un
izomorfism boolean.
Demonstraţie.
(1) =⇒ (2): Analog cu demonstraţia Propoziţiei 4.7.10, aplicându-se Propoziţia
4.7.12.
(2) =⇒ (1): P(X) este completă şi atomică. 2
d(F ) = {P ∈ Spec(B) | F ⊆ P }.
Propoziţia 4.8.2 {d(F ) | F ∈ F(B)} este familia mulţimilor ı̂nchise ale unei
topologii pe B.
Un spaţiu topologic este zero-dimensional dacă părţile sale ı̂nchise şi deschise
formează o bază.
Un spaţiu compact, separat şi zero-dimensional se numeşte spaţiu boolean.
Propoziţia 4.8.7 Pentru orice algebră Boole B, Spec(B) este un spaţiu boolean.
Dacă Boole este categoria algebrelor Boole şi SBoole este categoria spaţiilor
booleene şi a funcţiilor continue, atunci asocierea B 7→ Spec(B), f 7→ Spec(f )
defineşte un functor contravariant Spec : Boole −→ SBoole.
Fie acum X un spaţiu boolean şi T (X ) algebra Boole a părţilor ı̂nchise şi
deschise ale lui X . Dacă g : X −→ Y este un morfism din SBoole (= aplicaţie
continuă), atunci considerăm funcţia T (g) : T (Y ) −→ T (X), definită de
def.
T (g)(D) = g −1 (D),
Propoziţia 4.8.9 Pentru orice B ∈ Boole, algebrele Boole B şi T (Spec(B)) sunt
izomorfe.
ϕ−1
X (d(D)) = {x | Ux ∈ d(D)} = {x | D ∈ Ux } = {x | x ∈ D} = D.
Insumând toate rezultatele din acest paragraf, putem formula următoarea teo-
remă:
Teorema 4.8.13 (Dualitatea Stone)
Categoriile Boole şi SBoole sunt duale.
Lema 4.9.1 Intersecţia unei familii de subalgebre ale lui B este o subalgebră a lui
B.
Demonstraţie. Direct din definiţia subalgebrei. 2
Dacă a ∈ A, atunci
a ∨ x = [a ∧ (b ∧ b− )] ∨ x = (a ∧ b) ∨ (a ∧ b− ) ∨ (a1 ∨ b) ∨ (a2 ∨ b− ) =
x− = (a− − − − − − − −
1 ∨ b ) ∧ (a2 ∨ b) = (a1 ∧ a2 ) ∨ [(a1 ∧ b) ∨ (a2 ∧ b )] ∈ A(b),
deoarece a− − − − −
1 ∧a2 ∈ A şi (a1 ∧b)∨(a2 ∧b ) ∈ A(b). Rezultă că A(b) este subalgebră
şi restul demonstraţiei este evident. 2
c fiind un element ce verifică (4.14). Aratăm că h∼ : A(b) −→ C este bine definită.
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 101
implică
Într-adevăr, inegalitatea:
implică inegalităţile:
deci
h∼ (x ∨ y) = [h(a1 ∨ a01 ) ∧ c] ∨ [h(a2 ∨ a02 ) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∨ h(a01 )) ∧ c] ∨ [(h(a2 ) ∨ h(a02 )) ∧ c− ]
= [(h(a1 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )] ∨ [(h(a01 ) ∧ c) ∨ (h(a2 ) ∧ c− )]
= h∼ (x) ∨ h∼ (y).
102 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
vom avea
h∼ (x− ) = h∼ (a− − ∼ − ∼ −
1 ∧ a2 ) ∨ h (a1 ∧ b) ∨ h (a2 ∧ b )
−
Definiţia 4.9.4 O algebră Boole C se numeşte injectivă dacă pentru orice algebră
Boole B, pentru orice subalgebră A a lui B şi pentru orice morfism boolean f :
A −→ C, există un morfism boolean g : B −→ C care extinde pe f :
A ⊆ B
B £
fB £ ∃g
B £
BBN £°£
C
Propoziţia 4.9.5 (Sikorski)
Orice algebră Boole completă C este injectivă.
A ⊆ B
B
fB
B
BBN
P C
Fie mulţimea perechilor (D, h) astfel ı̂ncât D este subalgebra a lui B care
include pe A şi h : D −→ C este un morfism boolean care extinde pe f :
A ⊆ D ⊆ B
Z
Z h
f ZZ
~ ?
C
4.9. ALGEBRE BOOLE INJECTIVE 103
P
Dacă (D, h), (E, u) ∈ , definim (D, h) ¹ (E, u) dacă următoarea diagramă
este comutativă:
A ⊆ D ⊆ E ⊆ B
Z ½
Z h ½
f ZZ
~ ?½
½
= u
C
P
Se demonstrează uşor că ( , ¹) este inductiv ordonată, deci, conform axiomei
lui Zorn, admite un element maximal (D, h). Presupunem că D 6= B, deci există
a ∈ B \D. Considerăm D(a) şi aplicăm Propoziţia 4.9.3: există un morfism boolean
h∼ : D(a) −→ C care extinde pe h. Aceasta contrazice maximalitatea lui (D, h),
ceea ce arată că D = B. 2
Lema 4.9.6 Fie ı̂n Boole diagrama comutativă:
f -
C B
Z ½
Z ½
1CZZ
~
½
½ g
=
C
Incepem ı̂n această secţiune discuţia asupra unui domeniu extrem de cercetat
ı̂n ultimii ani: mulţimi fuzzy, structuri fuzzy, logici fuzzy. Totul a pornit de la Lotfi
Zadeh prin anii ’60 [123]. A se vedea de asemenea [92].
Definiţia 4.10.3 Se numeşte submulţime fuzzy sau mulţime fuzzy a lui E orice
funcţie µ : E −→ [0, 1].
∼ ∼ ∼
Vom nota submulţimile fuzzy ale lui E cu A, B , ... şi vom nota cu P (E)
∼
mulţimea lor, adică P (E) = [0, 1]E .
∼
Exemplul 4.10.4 χA este o submulţime fuzzy a lui E, deci χA ∈P (E).
∼
Este uşor de verificat că această relaţie este o relaţie de ordine pe P (E) şi că
ea generalizează relaţia de incluziune ⊆ pe P(E), adică:
Observaţiile 4.10.5
∼ T S
(i) Structura (P (E), , , ∅, E) este latice distributivă, mărginită, unde pentru
∼ ∼ ∼
orice A, B ∈P (E),
∼ \ ∼ ∼ ∼ ∼
A B =A ⇐⇒ A¹B .
∼ T S
(ii) Laticea (P (E), , , ∅, E) are laticea (P(E), ∩, ∪, ∅, E) ca sublatice.
Definiţia 4.10.7 Pentru orice t ∈ [0, 1], nivelul de fuzificare de grad t este o funcţie
∼
Ut :P (E) −→ P(E),
∼ ∼
definită astfel: pentru orice A∈P (E),
∼ def. ∼
Ut (A) = {x ∈ E |A (x) ≥ t},
∼
care se numeşte submulţimea nivel a lui A.
106 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
x ≤ y =⇒ µ(x) ≤ µ(y).
Legătura ı̂ntre filtrele lui B şi filtrele fuzzy ale lui B este dată de următoarele
două teoreme.
Demonstraţie.
=⇒: Presupunem că F este filtru al lui B, deci satisface (F1), (F2). Să demon-
străm că χF este filtru fuzzy al lui B, deci că satisface (FF1) şi (FF2).
(FF1): Fie x, y ∈ B:
- dacă x, y ∈ F , atunci din (F1) rezultă că x∧y ∈ F , deci χF (x∧y) = 1; dar x, y ∈ F
implică χF (x) = 1 = χF (y). Rezultă că min(χF (x), χF (y)) = 1 ≤ χF (x ∧ y) = 1.
- dacă x 6∈ F sau y 6∈ F , atunci χF (x) = 0 sau χF (y) = 0, şi prin urmare
min(χF (x), χF (y)) = 0 ≤ χF (x ∧ y).
Deci, condiţia (FF1) este ı̂ndeplinită.
(FF2): Presupunem x ≤ y:
- dacă y ∈ F , atunci χF (y) = 1, deci χF (x) ≤ χF (y) = 1.
- dacă y 6∈ F , atunci din (F2) rezultă că x 6∈ F (căci dacă x ∈ F , din x ≤ y rezultă
conform (F2) că y ∈ F ). Deci, χF (x) = 0 = χF (y) şi prin urmare χF (x) = 0 ≤
χF (y) = 0.
Deci, condiţia (FF2) este ı̂ndeplinită.
⇐=: Presupunem că χF este filtru fuzzy al lui B, deci satisface (FF1) şi (FF2).
Să demonstrăm că F este filtru al lui B, adică că satisface (F1) şi (F2).
(F1): Presupunem x, y ∈ F ; rezultă că χF (x) = 1 = χF (y), şi deci conform
(FF1), avem min(χF (x), χF (y)) = 1 ≤ χF (x ∧ y). Rezultă că χF (x ∧ y) = 1 adică
x ∧ y ∈ F . Deci, condiţia (F1) este ı̂ndeplinită.
(F2): Presupunem x ∈ F (adică χF (x) = 1) şi x ≤ y. Conform (FF2), obţinem
că χF (x) = 1 ≤ χF (y), deci χF (y) = 1 adică y ∈ F . Astfel, condiţia (F2) este
ı̂ndeplinită. 2
Demonstraţie.
=⇒: Fie µ un filtru fuzzy al lui B, adică (FF1) şi (FF2) au loc. Fie t ∈ [0, 1]
astfel ı̂ncât Ut (µ) 6= ∅. Să arătăm că Ut (µ) este filtru al lui B, adică (F1) şi (F2)
sunt ı̂ndeplinite.
(F1): Fie x, y ∈ Ut (µ); deci µ(x), µ(y) ≥ t. Din (FF1) rezultă că
t ≤ min(µ(x), µ(y)) ≤ µ(x ∧ y), deci µ(x ∧ y) ≥ t; prin urmare x ∧ y ∈ Ut (µ). Deci
(F1) este ı̂ndeplinită.
(F2): Fie x ∈ Ut (µ) şi x ≤ y. Deci µ(x) ≥ t. Rezultă din (FF2) că t ≤ µ(x) ≤
µ(y), şi de aici avem µ(y) ≥ t, adică y ∈ Ut (µ). Astfel, (F2) are loc.
⇐=: Presupunem că pentru orice t ∈ [0, 1], Ut (µ) este filtru al lui B, adică (F1),
(F2) au loc, sau Ut (µ) = ∅. Să arătăm că µ este filtru fuzzy al lui B, adică că (FF1)
şi (FF2) au loc.
(FF1): Să presupunem prin absurd că există x, y ∈ B astfel ı̂ncât
min(µ(x), µ(y)) > µ(x ∧ y). Să luăm, atunci
µ(y) + µ(x)
t1 = ∈ [0, 1].
2
Deci µ(y) < t1 < µ(x). Rezultă x ∈ Ut1 (µ) şi y 6∈ Ut1 (µ), de unde conform (F2)
obţinem că Ut1 (µ) nu este filtru: contradicţie. Deci (FF2) are loc. 2
108 CAPITOLUL 4. ALGEBRE BOOLE
Partea III
Elemente de teoria
mulţimilor
109
111
Logica matematică şi teoria mulţimilor sunt cele două teorii de bază care con-
stituie fundamentele matematicii (logica este cea care ”precede” teoria mulţimilor).
Teoria mulţimilor, ca şi logica matematică, poate fi prezentată neformalizat (aşa
numita ”teorie naivă (intuitivă) a mulţimilor”) sau formalizat (teoria axiomatică a
mulţimilor).
Teoria (naivă a) mulţimilor, aşa cum o utilizăm astăzi, a fost creată de mate-
maticianul german Georg Cantor (1845 - 1918), de la universitatea din Halle, ı̂n pe-
rioada 1879-1897. După Cantor [17], se numeşte mulţime ”o colecţie de obiecte
bine determinate, distincte, ale intuiţiei sau gândirii noastre, conside-
rate ca un tot. Obiectele considerate se numesc elementele mulţimii.” 1
Natura lor este cu totul arbitrară, termenul obiect desemnând orice fel de entitate
concretă sau abstractă. Obiectele au doar calitatea de a aparţine sau nu mulţimii.
In continuare, vom nota cu litere mari mulţimile şi cu litere mici elementele lor.
Dacă A este o mulţime şi x un element al său, vom scrie (nota) ”x ∈ A” şi
vom citi ”x aparţine lui A”. Dacă x nu se găseşte ı̂n mulţimea A, atunci vom scrie
”x 6∈ A” şi vom citi ” x nu aparţine lui A”. Simbolul ”∈” (”6∈”) este simbolul
”apartenenţei” (respectiv ”neapartenenţei”).
Pentru o mulţime se mai foloseşte notaţia {a, b, c, . . .}, unde a, b, c etc. sunt ele-
mentele mulţimii. În particular, putem considera mulţimi formate dintr-un singur
element, {a}: trebuie făcută deosebirea ı̂ntre elementul a şi mulţimea cu un singur
element (”singleton-ul”), {a}.
O mulţime este deci determinată de elementele sale. Rezultă că două mulţimi
sunt egale (adică coincid) dacă şi numai dacă ele sunt formate din aceleaşi elemente
(Principiul (axioma) extensiei (extensionalităţii)2 ).
In definiţia lui Cantor a mulţimii se cere ca obiectele mulţimii să fie determinate.
Se pune atunci problema modului de determinare a acestora.
Un mijloc este acela de a enumera toate elementele mulţimii. De exemplu,
mulţimile ”abstracte”: A = {1, 2, 3, 4}, B = {a, b, c} şi mulţimea ”concretă” de
culori: C = {alb, roşu, verde}.
Aceasta este ı̂nsă complicat ı̂n cazul mulţimilor finite cu un număr mare de
elemente sau ı̂n cazul mulţimilor infinite. De aceea, ı̂n teoria lui Cantor se acceptă
Principiul (axioma) abstracţiei3 , care spune că fiecare proprietate defineşte o
mulţime; mai precis, dată o proprietate P , există o (unică) mulţime ce conţine toate
obiectele ce satisfac P , şi numai pe acestea. Mulţimile definite ı̂n acest mod se vor
nota astfel:
A = {x | P (x)},
1 In original: ”Unter eine Menge verstehen wir jede Zusammenfassung M von bestimmten
wohlunterschiedenen Objekten in unserer Anschauung oder unseres Denkens (welche die Elemente
von M genannt werden) zu einem ganzen”. [118]
În engleză: ”A set is a collection into a whole of definite distinct objects of our intuition or of
our thought. The objects are called the elements (members) of the set.” [35]
2 Axiom of extensionality for sets
3 Axiom of comprehension
112
R = {A | A mulţime, A 6∈ A},
a) R ∈ R sau b) R 6∈ R;
Această echivalenţă constituie antinomia lui Russell. Antinomia lui Russell a fost
un adevarat şoc atât pentru teoria lui Cantor, cât şi pentru alţi matematicieni, care
folosiseră deja teoria lui Cantor.
Ulterior, multe alte antinomii au fost construite. Ele au fost clasificate ı̂n două
categorii: antinomii logice (antinomia lui Russell, antinomia lui Cantor (1899,
publicată ı̂n 1932), antinomia lui Burali-Forti (1897), etc.) şi antinomii semantice
(antinomia lui Richard (1905), etc.).
Teoria mulţimilor concepută de Cantor a fost deci subminată de descoperirea
paradoxurilor. ”Criza paradoxurilor” - a treia ı̂n istoria fundamentelor matematicii
- declanşată la ı̂nceputul secolului 20 de noţiunile de mulţime şi apartenenţă a
declanşat marea criză a fundamentelor matematicii, ale cărei probleme nu sunt
rezolvate complet nici ı̂n zilele noastre.5
Pentru a salva teoria mulţimilor (şi implicit fundamentarea matematicii pe
această bază), au fost introduse anumite restricţii. Astfel, au apărut diversele
sisteme axiomatice ale teoriei mulţimilor, menite să confere teoriei create de
Cantor o bază logică corespunzătoare exigenţelor moderne şi să soluţioneze, ı̂ntre
altele, problema paradoxurilor.6
Printre cele mai cunoscute sisteme axiomatice se numără:
- sistemul Zermelo-Fraenkel (ZF) (sau sistemul Zermelo-Fraenkel cu Axioma Alegerii
(ZFC)), construit de E. Zermelo ı̂n anul 1908 [124], [125] şi modernizat de
A. Fraenkel ı̂n anii 1921-1926 [34]; este sistemul axiomatic cel mai apropiat de spir-
itul originar al teoriei lui Cantor şi cel mai utilizat; mai poate fi ı̂ntâlnit şi sub de-
numirea de sistemul Zermelo-Fraenkel-Skolem, datorită modernizărilor făcute şi de
Skolem [112], [113];
- sistemul von Neumann - Gödel - Bernays (cunoscut şi ca sistemul von Neumann -
Bernays (VNB) sau ca sistemul Gödel - Bernays (GB)), elaborat esenţialmente de
P. Bernays ı̂ntre 1937 - 1954, după sistemul propus ı̂n 1925 de John von Neumann
şi perfecţionat ı̂n 1940 de Kurt Gödel;
- sistemul lui Quine [95].
• Sistemul axiomatic ZF a eliminat antinomiile folosind doar mulţimi, dar ex-
cluzând de la ı̂nceput totalităţile (mulţimile) ”prea mari” (clasele propriu-zise).
• Sistemul von Neumann - Gödel - Bernays este unul din sistemele axiomatice
care admite, pe lângă mulţimi, şi existenţa claselor; un astfel de sistem se numeşte
”teorie a mulţimilor cu clase” (set theory with classes), faţă de sistemul ZF de
exemplu, care este o ”teorie a mulţimilor numai cu mulţimi” (set theory with sets
only), conform [35]). Un exemplu extrem de clasă este clasa care conţine toate
mulţimile: totalitatea mulţimilor formează o clasă, notată M şi numită univers
(= clasa tuturor mulţimilor), care nu este mulţime. Orice mulţime A verifică
A ∈ M. O clasă A este mulţime dacă există o altă clasă B, astfel ı̂ncât A ∈ B.
5 Cercetările matematice au condus la construirea unor teorii care elimină paradoxurile cunos-
cute, dar nu s-a putut demonstra necontradicţia lor, adică dacă nu cumva ı̂n cadrul acestor teorii
apar alte paradoxuri. [84]
6 Dezvoltarea unei teorii axiomatice (formale) se face ı̂n cadrul unui sistem formal, bazat pe
Prin urmare, orice mulţime este o clasă, dar nu orice clasă este mulţime, deoarece
nu despre orice clasă se poate arăta că este element al unei clase. Fiecare clasă este
formată din mulţimi (elementele sale), dar clasa ı̂nsăşi nu este obligatoriu mulţime.
Această distincţie simplă, dar decisivă, ı̂ntre clase şi mulţimi asigură eliminarea
tuturor paradoxurilor cunoscute. În particular, despre clasa R a lui Russell se
arată că nu este mulţime, ci o clasă propriu-zisă, şi ca urmare posibilitatea (a):
R ∈ R este eliminată.
Dacă comparăm sistemele VNB şi ZF, observăm mai ı̂ntâi [35] că limbajul lui
VNB este mai bogat. Tot ce putem exprima şi demonstra ı̂n ZF putem exprima şi
demonstra, respectiv, ı̂n VNB, dar există enunţuri care pot fi exprimate ı̂n VNB
dar nu ı̂n ZF [35]. Dacă ne interesează doar mulţimile, atunci ZF şi VNB sunt
esenţial aceeaşi teorie [35].
Mai multe despre metamatematica şi semantica teoriei mulţimilor găsiţi ı̂n [35],
de exemplu.
Bibliografie pentru teoria mulţimilor: [16], [17], [18], [21], [22], [23], [27], [31],
[33], [35] (recomandată şi pentru bibliografie suplimentară), [47], [52], [68], [69],
[79], [82], [84], [97], [118], [124], [49], [115], [70].
In această parte, ı̂n capitolul 1, vom aminti câteva noţiuni din teoria naivă a
mulţimilor, pentru a ajunge să prezentăm algebra Boole a mulţimilor, cu demonstraţii
complete, care folosesc logica clasică (prezentată neformalizat) - esenţial, predi-
catele unare.
In capitolul 2, vom continua cu prezentarea relaţiilor binare şi a algebrei Boole
a relaţiilor binare, unde se folosesc, esenţial, predicatele binare. Urmează algebra
relaţională a relaţiilor binare; facem legătura cu bazele de date relaţionale, folosite
ı̂n informatică.
Capitolul 5
Timp de secole matematica s-a descurcat fără teoria mulţimilor, dar astăzi, ı̂n
majoritatea textelor, teoria mulţimilor este indispensabilă. Chiar textele pentru
şcoală ı̂ncep cu mulţimi, reuniuni, intersecţii etc.
Vom relua şi noi aceste noţiuni ı̂n scopul de a accentua rolul calculului cu
predicate neformalizat ı̂n definiţii. Vom prezenta apoi algebra Boole a părţilor unei
mulţimi date, cu demonstraţii pedante, complete, care folosesc calculul cu predicate
(neformalizat) de ordinul I (predicatele unare) şi de ordinul II.
În secţiunea 1, discutăm despre cele două concepte fundamentale ale teoriei
mulţimilor: mulţimea şi apartenenţa. În secţiunea a doua, discutăm despre
relaţiile de incluziune şi de egalitate, iar ı̂n secţiunea a 3-a discutăm despre
operaţii cu mulţimi, pentru a ajunge la scopul acestui capitol, algebra Boole a
mulţimilor.
Ne situăm ı̂ntr-o teorie naivă a mulţimilor care acceptă clase.
115
116 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULŢIMILOR
In caz contrar, spunem că x nu aparţine lui A (sau, dual, că A nu conţine pe x) şi
notăm:
x 6∈ A (sau A 63 x, respectiv),
sau, folosind simbolul negaţiei logice:
¬(x ∈ A) (sau ¬(A 3 x), respectiv).
Semnul ”∈” a fost introdus ı̂n matematică de matematicianul şi logicianul
Giuseppe Peano (1858 - 1932), ca scriere stilizată a primei litere ”²” (epsilon)
din cuvântul grecesc ”²στ ι” (este) şi se numeşte simbolul relaţiei de apartenenţă
(conform [97]).
Elementele unei mulţimi se găsesc deci ı̂n relaţie de apartenenţă cu mulţimea
respectivă.
Noţiunile de mulţime şi de apartenenţă au devenit conceptele fundamentale ale
mate- maticii contemporane.
Vom accepta că există o mulţime, şi numai una, care prin definiţie nu conţine
nici un element. Această mulţime se numeşte mulţimea vidă şi se notează cu ∅.
Mulţimea ∅ este deci unica mulţime caracterizată de proprietatea:
x 6∈ ∅, oricare ar fi x
sau, ı̂n limbaj simbolic,
(∀x)[¬(x ∈ ∅)].
Observaţiile 5.2.2
1. Relaţia ”⊆” a fost definită cu ajutorul relaţiei ”∈” şi al operatorilor logici →
şi ∀.
2. Mulţimea vidă, ∅, este parte a oricărei mulţimi: oricare ar fi mulţimea A,
avem ∅ ⊆ A.
3. Oricare ar fi mulţimea A, avem A ⊆ M şi A ∈ M, unde M este clasa tuturor
mulţimilor.
4. Incluziunea nu este singura relaţie matematică reductibilă la apartenenţă.
In matematică, există o varietate infinită de relaţii: egalitatea obiectelor matema-
tice, diversele relaţii de echivalenţă, ordonarea numerelor, divizibilitatea numerelor
ı̂ntregi, ordonările obiectelor nenumerice, morfismele, izomorfismele etc. Contribuţia
revoluţionară a lui Cantor ı̂n dezvoltarea matematicii moderne constă tocmai ı̂n
descoperirea faptului că toate relaţiile matematice sunt reductibile la relaţia de
apartenenţă.
A = B.
118 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULŢIMILOR
Deci,
def.
A = B ↔ (i),
unde:
(i) (∀x)[(x ∈ A) ↔ (x ∈ B)].
Condiţia (i) spune că cele două mulţimi trebuie să fie formate din aceleaşi ele-
mente, adică cele două mulţimi trebuie să aibă aceeaşi extensiune.
Observaţiile 5.2.5
1) Relaţia de egalitate este definită cu ajutorul relaţiei de apartenenţă şi cu
ajutorul operatorilor logici ↔ şi ∀.
2) A = B ↔ [(A ⊆ B) ∧ (B ⊆ A)].
Într-adevăr,
A = B ↔ (∀x)[(x ∈ A) ↔ (x ∈ B)]
↔ (∀x)[((x ∈ A) → (x ∈ B)) ∧ ((x ∈ B) → (x ∈ A))]
↔ [(∀x)[((x ∈ A) → (x ∈ B))] ∧ [(∀x)((x ∈ B) → (x ∈ A))]
↔ [(A ⊆ B) ∧ (B ⊆ A)],
conform tautologiei cuantificate VII (1).
3) ⊆ este o relaţie de ordine (parţială).
Din acest punct se poate trece la construirea treptată a teoriei mulţimilor, in-
troducând mulţimea cu un element, {a} (singleton-ul), mulţimea cu două elemente,
{a, b}, perechea ordonată (a, b), reuniunea şi intersecţia claselor (mulţimilor), com-
plementara unei clase (mulţimi), produsul cartezian, relaţiile binare, funcţiile etc.
Deci x ∈ A ∩ B ↔ (x ∈ A) ∧ (x ∈ B).
P(E) = {A | A ⊆ E}.
Observaţiile 5.3.6
(1) A ⊆ E ↔ A ∈ P(E).
(2) ∅ ∈ P(E).
(3) E ∈ P(E).
(P(E), ∩, ∪, CE , ∅, E)
Să demonstrăm de exemplu prima egalitate din (M1): pentru orice A ∈ P(E),
A ∪ A = A.
• Fie A ∈ P(E) mulţime fixată, altfel arbitrară (oarecare). Să notăm Q(A) ≡
”A ∪ A = A” (am notat cu Q(A) propoziţia A ∪ A = A) şi să arătăm că propoziţia
Q(A) este adevărată.
120 CAPITOLUL 5. ALGEBRA BOOLE A MULŢIMILOR
def.=
Dar A ∪ A = A ↔ (∀x)[x ∈ A ∪ A ↔ x ∈ A].
Să notăm cu R(x) predicatul ”x ∈ A ∪ A ↔ x ∈ A”: R(x) ≡ ”x ∈ A ∪ A ↔ x ∈ A”.
Deci
def.=
A ∪ A = A ↔ (∀x)R(x).
Propoziţia Q(A) (din calculul propoziţiilor de ordinul II) este adevărată dacă şi nu-
mai dacă propoziţia (∀x)R(x) (din calculul propoziţiilor de ordinul I) este adevărată
dacă şi numai dacă predicatul R(x) este adevărat dacă şi numai dacă pentru orice
obiect a ∈ DR = E, propoziţia R(a) (din calculul propoziţiilor de ordinul I) este
adevărată.
· Fie a ∈ DR element fixat, altfel arbitrar. Să demonstrăm că R(a) este o
propoziţie adevărată:
R(a) ↔ ”a ∈ A ∪ A ↔ a ∈ A” ↔ ”[(a ∈ A) ∨ (a ∈ A)] ↔ (a ∈ A)” ↔ ”(p ∨ p) ↔ p”,
conform definiţiei lui ∪, unde p ≡ ”a ∈ A” (am notat cu ”p” propoziţia ”a ∈ A”).
Dar ”(p∨p) ↔ p” este prima tautologie din (P1) a sistemului de tautologii
A1 a calculului propoziţiilor, deci este adevărată. Rezultă că propoziţia R(a) este
adevărată, conform Exerciţiilor 1.2.14(3).
· Conform P.G. (Principiul generalizării), rezultă că pentru orice a ∈ DR ,
propoziţia R(a) este adevărată, adică propoziţia Q(A) este adevărată.
• Aplicând ı̂ncă odată P.G., rezultă că pentru orice A ∈ P(E), propoziţia Q(A)
este adevărată, adică pentru orice A ∈ P(A), A ∪ A = A.
La fel se demonstrează (M2) - (M7), folosind respectiv tautologiile (P2) - (P7)
din sistemul de tautologii A1 . 2
este o subalgebră Boole a algebrei Boole P(E), deci este o algebră Boole (cu două
elemente) izomorfă cu algebra Boole canonică, L2 .
Algebra relaţională
a relaţiilor
123
124 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR
Definiţia 6.1.2
(i) Se numeşte diagonala produsului cartezian D1 ×D2 mulţimea notată ∆D1 ×D2
definită astfel:
def.
∆D1 ×D2 = {(x, y) | (x ∈ D1 ) ∧ (y ∈ D2 ) ∧ (x = y)}
= {(x, x) | (x ∈ D1 ) ∧ (x ∈ D2 )} = {(x, x) | x ∈ D1 ∩ D2 } ⊆ D1 × D2 .
(i’) Se numeşte diagonala produsului cartezian D × D (sau relaţia identică din
D) mulţimea, notată ∆D , definită astfel:
def.
∆D = {(x, x) | x ∈ D} ⊆ D × D.
Observaţiile 6.1.5
1. Diagonala ∆D1 ×D2 este o relaţie binară ı̂ntre D1 şi D2 , iar ∆D este o relaţie
binară pe D.
2. Dacă x, y sunt ı̂n relaţia binară R, atunci vom scrie echivalent:
Qn Sn
i=1Di , care are drept elemente toate funcţiile f : {1, 2, . . . , n} −→ i=1 Di , cu
proprietatea că f (i) ∈ Di , pentru orice i ∈ {1, 2, . . . , n}:
n
Y n
[
def.
Di = {f : {1, 2, . . . , n} −→ Di | ∀i ∈ {1, 2, . . . , n}, f (i) ∈ Di }.
i=1 i=1
Observaţiile 6.2.3
1. În această secţiune, scrierea i = 1, n este echivalentă cu scrierea i ∈ {1, 2, . . . , n}.
2. Cele două definiţii 6.2.1 si 6.2.2 ale produsului cartezian sunt echivalente,
pentru că tuplurile (n-uplele) (x1 , x2 , . . . , xn ), cu xi ∈SDi , i = 1, n, sunt ı̂n
n
corespondenţă bijectivă cu funcţiile f : {1, 2, . . . , n} −→ i=1 Di , cu f (i) = xi ∈
Di , i = 1, n.
3. (D1 × D2 ) × D3 ' D1 × (D2 × D3 ) ' D1 × D2 × D3 , unde ' ı̂nseamnă că
ı̂ntre mulţimile respective există o bijecţie.
Qn
Propoziţia 6.2.4 Pentru orice j ∈ {1, 2, . . . , n}, funcţia πj : i=1 Di −→ Dj ,
definită de:
def.
πj ((x1 , x2 , . . . , xn )) = xj
Qn
este surjectivă şi se numeşte proiecţia canonică a lui i=1 Di .
Observaţiile 6.2.6
1. Elementele unei relaţii n-are sunt tupluri (n-upluri) sau, echivalent, sunt
funcţii.
2. Dacă x, y, z sunt ı̂n relaţia ternară R, vom scrie echivalent:
• Funcţii de n variabile (n ≥ 1)
Definiţiile 6.2.7 Fie D1 , D2 , . . . , Dn şi B n + 1 mulţimi, Qndistincte sau nu, n ≥ 1.
(i) O funcţie de n variabile este o funcţie unară f : i=1 Di −→ B, adică este
o relaţie binară Γ, Γ ⊆ (D Qn1 × D2 × . . . × Dn ) × B cu proprietatea că pentru orice
X = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ i=1 Di , există un element y = f (X) ∈ B şi numai unul
astfel ı̂ncât
(X, y) = ((x1 , x2 , . . . , xn ), y) ∈ Γ.
(i’) Dacă D1 = D2 = . . . = Dn = B = D, atunci o funcţie f : Dn −→ D se
numeşte operaţie n-ară pe D.
(i”) O operaţie zero-ară sau nulară pe D =
6 ∅ se defineşte ca fiind un element
al mulţimii D.
Observaţia 6.2.8 Din Observaţiile 6.2.3 (3), rezultă că, echivalent, o funcţie de n
variabile este o relaţie (n + 1)-arăQnΓ, Γ ⊆ D1 × D2 × . . . × Dn × B, cu proprietatea că
pentru orice (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ i=1 Di , există un element y = f (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈
B şi numai unul astfel ı̂ncât (x1 , x2 , . . . , xn , y) ∈ Γ.
V
Definiţia 6.3.2 Numim conjuncţia (intersecţia) relaţiilor R, S, şi notăm R S,
relaţia care corespunde intersecţiei lor luate ca mulţimi:
^ def.
R S = {(x, y) ∈ E × E | (x, y) ∈ R ∧ (x, y) ∈ S}.
Definiţia 6.3.5 Spunem că relaţia R este echivalentă cu relaţia S, şi notăm R ⇐⇒
S, dacă R =⇒ S şi S =⇒ R, deci dacă R = S ca mulţimi.
Observaţiile 6.3.6
1. Implicaţia relaţiilor este o relaţie de ordine parţială pe mulţimea relaţiilor
binare pe E.
2. Echivalenţa relaţiilor este o relaţie de echivalenţă pe mulţimea relaţiilor
binare pe E.
Exemplele 6.3.7
•WPentru numere:
”<” W ”=” ⇐⇒ ”≤”,
”>” V ”=” ⇐⇒ ”≥”,
”≤” V ”≥” ⇐⇒ ”=”,
”≥” V ”6=” ⇐⇒ ”>”,
”≤” ”6=” ⇐⇒ ”<”.
”=” =⇒ ”≤”,
”=” =⇒ ”≥”,
”<” =⇒ ”≤”,
”>” =⇒ ”≥”,
”<” =⇒ ”6=”,
”>” =⇒ ”6=”.
•V
Pentru mulţimi:
”⊆” ”⊇” ⇐⇒ ”=”.
”=” =⇒ ”⊆”.
6.3. OPERAŢII CU RELAŢII. ALGEBRA BOOLE A RELAŢIILOR 129
Definiţia 6.3.9 Se numeşte relaţia totală, şi o vom nota T , relaţia care corespunde
mulţimii totale, E × E ⊆ E × E, adică este relaţia cu proprietatea că oricare x, y
din E, avem xT y.
Demonstraţie.
W Trebuie
V să demonstrăm că pentru W orice
V R, S, Q ∈ RE , avem:
(R1) R W R ⇐⇒ R,WR RV ⇐⇒ R (idempotenţa
V lui , ), W V
(R2) R W S ⇐⇒W S R, R S
W W ⇐⇒ S R
V V(comutativitatea V luiV , ),
(R3)
W RV (S Q) ⇐⇒ (R S) Q, R (S Q) ⇐⇒ (R S) Q (asociativitatea
lui , W), V V W
(R4) R W(R V S) ⇐⇒ R, W R (R V S)W ⇐⇒ R (absorbţia),
(R5) RV (SW Q) ⇐⇒ (RV S)W (RV Q),
R W(S Q) ⇐⇒ (RV S) (R Q) (distributivitatea),
(R6) R V ⇐⇒ R, R T ⇐⇒ R (V este prim element, T este ultim element:
V =⇒ RW=⇒ T ), V
(R7) R R ⇐⇒ T , R R ⇐⇒ V (R este complementul lui R ),
ceea ce se demonstrează similar cu modul cum am demonstrat că (P(E), ∩, ∪, CE , ∅, E)
este o algebră Boole (algebra Boole a mulţimilor), de data aceasta folosind predicate
binare, nu unare. 2
Următoarele proprietăţi sunt de asemenea adevărate, pe lângă multe altele:
pentru orice
W două relaţii
V binare
V R, S pe
W E,
(R8) R S ⇐⇒ R S, R S ⇐⇒ R S (legile De Morgan),
(R9) R ⇐⇒ R (legea dublei negaţii).
Observaţia 6.3.11 Echivalenţa relaţiilor joacă, ı̂n algebra Boole a relaţiilor, acelaşi
rol pe care-l joacă egalitatea mulţimilor ı̂n algebra Boole a mulţimilor.
Să observăm că oricărei mulţimi finite, ”concrete” {x1 , x2 , . . . , xn } ı̂i putem
asocia o singură mulţime finită, ”abstractă” {1, 2, . . . , n}, abstracţie făcând de o
bijecţie, şi că oricărei mulţimi finite ”abstracte” {1, 2, . . . , n} ı̂i putem asocia o
130 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR
0 0 0 1
Exerciţiile 6.3.12
1. Să se scrie un program pentru determinarea tuturor relaţiilor de ordine pe o
mulţime finită.
2. Se dă o relaţie binară pe o mulţime finită prin matricea booleană asociată. Să se
scrie un program pentru a verifica dacă relaţia este de ordine, parţială sau totală,
sau dacă relaţia este de preordine.
3. Se dă o relaţie binară R pe mulţimea E = {1, 2, . . . , n} prin matricea sa booleană
(caracteristică). Să se scrie un program care să verifice dacă relaţia R este de
echivalenţă şi ı̂n caz afirmativ să determine elementele fiecărei clase de echivalenţă.
Exemplificare cu matricea:
6.4. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR 131
1 1 1 0 0 0
1 1 1 0 0 0
1 1 1 0 0 0
MR =
0 0 0 1 1 0
0 0 0 1 1 0
0 0 0 0 0 1
Noţiunea de algebră relaţională s-a născut din proprietăţiile relaţiilor şi relaţiile
formează primul exemplu de algebră relaţională. Există mai multe definiţii echiva-
lente ale acestei noţiuni; noi vom prezenta o variantă.
Exemplele 6.4.3
• Pentru numere:
”=” ◦ ”≤” ⇐⇒ ”≤”,
”≤” ◦ ”=” ⇐⇒ ”≤”,
”≥” ◦ ”=” ⇐⇒ ”≥”,
”<” ◦ ”<” ⇐⇒ ”<”.
• Pentru mulţimi:
”=” ◦ ”∈” ⇐⇒ ”∈”,
”∈” ◦ ”=” ⇐⇒ ”∈”,
”=” ◦ ”=” ⇐⇒ ”=”,
”⊆” ◦ ”⊆” ⇐⇒ ”⊆”,
132 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR
Demonstraţie. 0):
• Fie R o relaţie binară pe E, fixată, altfel arbitrară (oarecare); să demonstrăm că
propoziţia: P (R) ≡ ”R ◦ ∆E ⇐⇒ R” este adevărataă.
R ◦ ∆E ⇐⇒ R ı̂nseamnă, conform definiţiei lui ⇐⇒, că R ◦ ∆E = R ca mulţimi,
iar
def.=
R ◦ ∆E = R ↔ (∀x)(∀y)[(x, y) ∈ R ◦ ∆E ↔ (x, y) ∈ R] ≡ (∀x)(∀y)P (x, y),
unde am făcut notaţia P (x, y) ≡ ”(x, y) ∈ R ◦ ∆E ↔ (x, y) ∈ R”.
Dar propoziţia (∀x)(∀y)P (x, y) este adevărată dacă şi numai dacă predicatul P (x, y)
este adevărat, iar P (x, y) este un predicat adevărat dacă şi numai dacă pentru orice
pereche de obiecte (a, b) ∈ DP , propoziţia P (a, b) este adevărată.
Dar P (a, b) ≡ ”(a, b) ∈ R ◦ ∆E ↔ (a, b) ∈ R”.
· Fie perechea de obiecte (a, b) ∈ DP , fixată, altfel arbitrară; să demonstrăm că
P (a, b) este o propoziţie adevărată: ı̂ntr-adevăr,
(a, b) ∈ R ◦ ∆E ↔
(∃t)[(a, t) ∈ R ∧ (t, b) ∈ ∆E ] ↔
[(a, b) ∈ R ∧ (b, b) ∈ ∆E ] ↔
(a, b) ∈ R,
pentru că din definiţia lui ∆E rezultă că t = b, pentru că propoziţia ””(b, b) ∈ ∆E ”
este adevărată (este I) şi deoarece p ∧ I ↔ p, unde p ≡ ”(a, b) ∈ R”, conform (P6)
din sistemul A1 de tautologii.
Rezultă că (a, b) ∈ R ◦ ∆E ↔ (a, b) ∈ R, deoarece dacă p ↔ q şi q ↔ r, atunci
p ↔ r, pentru orice p, q, r propoziţii. Deci, P (a, b) este propoziţie adevărată.
· Rezultă, conform Principiului Generalizării, că pentru orice obiecte a, b,
P (a, b) este propoziţie adevărată. Deci, R ◦ ∆E ⇐⇒ R este adevărată, adică
propoziţia P (R) este adevărată.
• Rezultă, aplicând din nou P.G., că pentru orice R relaţie binară pe E, P (R) este
propoziţie adevărată, adică R ◦ ∆E ⇐⇒ R.
6.4. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR 133
(RE , ◦, ∆E )
0) (R−1 ) ⇐⇒ (R)−1 ,
1) (R−1 −1
V ) ⇐⇒ R, V
2) (R W S)−1 ⇐⇒ R−1 W S −1 ,
−1 −1
3) (R S) ⇐⇒ R S −1 ,
4) Dacă R ⇐⇒ S, atunci R−1 ⇐⇒ S −1 ,
5) (R ◦ S)−1 ⇐⇒ S −1 ◦ R−1 .
Demonstraţie.
−
0): (x, y) ∈ (R−1 ) ↔ (din definiţia lui )
¬[(x, y) ∈ R−1 ] ↔ (din definiţia lui −1 )
¬[(y, x) ∈ R] ↔ (din definiţia lui − )
(y, x) ∈ R ↔ (din definiţia lui −1
(x, y) ∈ (R)−1 .
Demonstraţie.
(rel1): rezultă din Teorema 6.3.10;
(rel2): rezultă din Corolarul 6.4.5;
(rel3): rezultă din Propoziţia 6.4.4 (4);
(rel4): rezultă din Propoziţia 6.4.6 (3);
(rel5): rezultă din Propoziţia 6.4.6 (5);
(rel6): rezultă din Propoziţia 6.4.6 (1);
(rel7): (x, y) ∈ R ◦ (R−1 ◦ S) ↔ (prin definiţia lui ◦)
(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ (t, y) ∈ (R−1 ◦ S)] ↔ (prin definiţia lui − )
(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ ¬[(t, y) ∈ R−1 ◦ S]] ↔ (prin definiţia lui ◦)
(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ ¬[(∃z)((t, z) ∈ R−1 ∧ (z, y) ∈ S)]] ↔ (prin tautologia cuantificată
I.4)
(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ (∀z)(¬[(t, z) ∈ R−1 ∧ ¬((z, y) ∈ S)])] ↔ (prin legile De Morgan)
(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ (∀z)[(t, z) ∈ (R−1 ) ∨ (z, y) ∈ S]] ↔
(∃t)(∀z)[(x, t) ∈ R ∧ [(t, z) ∈ (R−1 ) ∨ (z, y) ∈ S]] → (prin tautologia cuantificată
VIII.3)
(∀z)(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ [(t, z) ∈ (R−1 ) ∨ (z, y) ∈ S]] ↔ (conform distributivităţii lui
∨, ∧)
(∀z)(∃t)[[(x, t) ∈ R ∧ (t, z) ∈ (R−1 )] ∨ [(x, t) ∈ R ∧ (z, y) ∈ S]] → (conform (G4):
p ∧ q → p)
(∀z)(∃t)[[(x, t) ∈ R ∧ (t, z) ∈ (R−1 )] ∨ (z, y) ∈ S] ↔
(∀z)[(∃t)[(x, t) ∈ R ∧ (t, z) ∈ (R−1 )] ∨ (z, y) ∈ S] ↔ (prin definiţia lui ◦)
(∀z)[(x, z) ∈ R ◦ (R−1 ) ∨ (z, y) ∈ S].
Rezultă că (∀z)[(x, z) ∈ R ◦ (R−1 ) ∨ (z, y) ∈ S], ceea ce implică (x, y) ∈ S, deci am
demonstrat că:
(x, y) ∈ R ◦ (R−1 ◦ S) → (x, y) ∈ S, adică (rel7) este adevărată. 2
136 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR
Uneori (ı̂n teoria bazelor de date relaţionale), relaţiile sunt reprezentate sub
forma unor tabele, ı̂n care fiecare rând (linie) reprezintă un n-uplu, iar fiecare
coloană reprezintă un domeniu din cele n ale produsului cartezian (definiţia 1 (6.2.1)
a produsului cartezian finit). În acest caz, coloanelor 1, 2, . . . , n, respectiv domeni-
ilor corespunzătoare D1 , D2 , . . . , Dn , li se asociază nume: A1 , A2 , . . . , An , numite
atribute:
A1 A2 . . . Aj . . . An
x11 x12 . . . x1j . . . x1n
.. .. .. .
. . ... . . . . ..
i xi1 xi2 . . . xij . . . xin
.. .. .. .
. . ... . . . . ..
xm1 xm2 . . . xmj . . . xmn
j
Definiţiile 6.5.1
· O relaţie R ı̂mpreună cu mulţimea atributelor sale se numeşte schemă relaţio-
nală.
· Mulţimea tuturor schemelor relaţionale corespunzătoare unei aplicaţii se numeşte
schema bazei de date relaţionale.
· Conţinutul curent al relaţiilor la un moment dat se numeşte bază de date
relaţională.
Exemplul 6.5.2 Schema relaţională R(A, B, C), unde R = {(a, b, c), (d, a, f )} se
reprezintă astfel:
A B C
a b c
i
d a f
j
6.5. BAZE DE DATE RELAŢIONALE 137
funcţia
n
[
fi : {A1 , A2 , . . . , Aj , . . . , An } → Dj
j=1
care verifică:
Din punctul de vedere al bazelor de date, cea de-a doua definiţie, ca mulţime de
funcţii, este de preferat, deoarece permite prelucrarea informaţiilor corespunzătoare
unui atribut fără a cunoaşte poziţia acelui atribut ı̂n relaţie, aceasta permiţând o
mai mare independenţă de reprezentare a datelor.
138 CAPITOLUL 6. ALGEBRA RELAŢIONALĂ A RELAŢIILOR
139
Capitolul 7
În acest capitol este studiat calculul propoziţional (calculul propoziţiilor) clasic
(L) prin trei dintre dimensiunile sale: sintaxa, semantica şi algebra. Fiecare dintre
cele trei componente este analizată atât ı̂n sine cât şi ı̂n relaţie cu celelalte două.
La nivelul acestui material, cunoaşterea logicii propoziţionale este realizată prin
relaţia ternară stabilită ı̂ntre sintaxă, semantică şi algebră.
Prima secţiune a capitolului conţine câteva exemple de descompunere ale unor
texte ı̂n propoziţii elementare şi reprezentarea lor simbolică cu ajutorul conectorilor
propoziţionali ”şi”, ”sau”, ”non” şi ”implică”. Acest exerciţiu de reprezentare
simbolică este o primă sugestie asupra trecerii de la limbajul natural la limbajul
formal al logicii propoziţionale.
Secţiunea 2 conţine sintaxa şi algebra calculului propoziţional. Ea ı̂ncepe
cu definirea limbajului lui L. Construcţia noastră are la bază un alfabet ı̂n care
apar numai doi conectori primari: implicaţia (→) şi negaţia (¬). Există şi alte
construcţii care au la bază alţi conectori (a se vedea Exemplele 1.2.10). Prin
inducţie, sunt definite enunţurile lui L: ele sunt formaţiuni de simboluri ce tra-
duc propoziţii din limbajul natural. Conjuncţia (∧), disjuncţia (∨) şi echivalenţa
logică (↔) sunt conectori derivaţi, definiţi cu ajutorul implicaţiei şi negaţiei. Pasul
următor este ı̂mbogăţirea limbajului L cu o structură logică. În subsecţiunea 1,
pornind de la trei axiome şi o singură regulă de deducţie (modus ponens), se de-
finesc demonstraţiile formale; ı̂n subsecţiunea 2 se defineşte deducţia din ipoteze. La
capătul demonstraţiilor formale stau teoremele formale. Subsecţiunea 3 cuprinde
unele proprietăţi sintactice ale lui L. Teorema deducţiei este folosită ca instrument
principal ı̂n stabilirea celor mai importante teoreme formale. In subsecţiunea 4
sunt studiate sistemele deductive, iar ı̂n subsecţiunea 5, mulţimile consistente de
enunţuri. In subsectiunea 6, este descris modul cum se realizează trecerea de la
sintaxa lui L la algebra Boole. Factorizând mulţimea enunţurilor lui L printr-o
141
142CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Exemplul 7.1.1
De te-ating, să feri ı̂n lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
7.1. INTRODUCERE. EXEMPLE DE REPREZENTĂRI SIMBOLICE 143
Dacă notăm:
p1 ≡ ”te-ating”
p2 ≡ ”să feri ı̂n lături”
q1 ≡ ”hulesc”
q2 ≡ ”să taci din gură”
r1 ≡ ”ce mai vrei cu-a tale sfaturi”
r2 ≡ ”stii a lor măsură”
Exemplul 7.1.2
Imbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea !
(M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)
Dacă notăm:
p1 ≡ ”ı̂mbracă-te ı̂n doliu, frumoasă Bucovină”
p2 ≡ ”cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta”
q1 ≡ ”acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină se stinse un luceafăr”
q2 ≡ ”(acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse o lumină”
q3 ≡ ”(acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină) se stinse-o dalbă stea”
(q1 ∧ q2 ∧ q3 ) → (p1 ∧ p2 ).
Exemplul 7.1.3
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
(M. Eminescu, Rugăciunea unui dac)
Cu notaţiile:
p1 ≡ ”era azi”
p2 ≡ ”(era) mâine”
p3 ≡ ”(era) ieri”
p4 ≡ ”(era) dintotdeauna”
q1 ≡ ”unul erau toate”
q2 ≡ ”totul era una”
144CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Exemplul 7.1.4
Că de-i vreme rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vreamea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
(M. Eminescu, Revedere)
Notăm:
p ≡ ”vremea era rea”
q ≡ ”(vremea) era bună”
p1 ≡ ”vântu-mi bate”
q1 ≡ ”frunza-mi sună”
r ≡ ” mie-mi curge Dunărea”
Exemplul 7.1.5
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie,
Căci nimic nu se ı̂ntâmplă ı̂n ı̂ntinderea pustie,
Şi ı̂n noaptea nefiinţei totul cade, totul tace
Căci ı̂n sine ı̂mpăcată reı̂ncep-eterna pace...
(M. Eminescu, Scrisoarea I)
Exemplele de mai sus ne dau o idee despre modul ı̂n care un text scris ı̂n limbaj
natural poate căpăta o ı̂nfăţişare simbolică ı̂n calculul propoziţional.
Teza fundamentală a calculului propoziţional este existenţa a două valori de
adevăr: 1 (= adevărul) şi 0 (= falsul). Conectorilor ∧, ∨, ¬, →, ↔ le corespund
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 145
Definiţia 7.2.2 Un cuvânt este un şir finit de simboluri primitive, scrise unul după
altul.
Intuiţia ne spune că primele două cuvinte ”au sens”, pe când cel de-al treilea
nu. Din mulţimea cuvintelor le vom selecta pe acelea care ”au sens”, ”sunt bine
formate”, noţiune precizată astfel:
Definiţia 7.2.4 Se numeşte enunţ orice cuvânt ϕ care verifică una din condiţiile
următoare:
(i) ϕ este o variabilă propoziţională,
(ii) există un enunţ ψ astfel ı̂ncât ϕ = ¬ψ,
(iii) există enunţurile ψ, χ astfel ı̂ncât ϕ = ψ → χ.
Variabilele propoziţionale se vor numi enunţuri atomice sau elementare.
Vom nota cu E mulţimea enunţurilor.
Observaţia 7.2.5 Definiţia conceptului de enunţ este dată prin inducţie. Momen-
tul iniţial al definiţiei prin inducţie este dat de condiţia (i), iar trecerea ”de la k la
k + 1” este asigurată de (ii) şi (iii).
Observaţiile 7.2.6
(1) În prezentarea sistemului formal al calculului propoziţional am considerat
negaţia şi implicaţia drept conectori primitivi (iniţiali). Conectorii derivaţi ∨ (sau),
∧ (şi), ↔ (echivalent) au fost introduşi prin prezentările de mai sus.
(2) Există prezentări ale sistemului formal al calculului propoziţional (echiva-
lente cu cea de mai sus) care folosesc alţi conectori primitivi (a se vedea Exemplele
1.2.10).
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 147
ϕ
şi se numeşte regula de deducţie modus ponens (m.p.).
Vom nota cu T mulţimea teoremelor.
Observaţiile 7.2.9
(i) Deci, T ⊆ E.
(ii) Deci, mulţimea T a teoremelor este obţinută din axiome, prin aplicarea
regulii de deducţie m.p..
(iii) Deci, avem:
` (G1), ` (G2), ` (G3).
Definiţia conceptului de teoremă formală fost dată prin inducţie: axiomele (G1)
- (G3) corespund momentului zero al inducţiei, iar ”trecerea de la k la k + 1” este
realizată prin modus ponens.
Definiţia 7.2.10 O demonstraţie formală a unui enunţ ϕ este un şir finit de
enunţuri ψ1 , . . . , ψn astfel ı̂ncât ψn = ϕ şi pentru orice 1 ≤ i ≤ n se verifică
una din condiţiile următoare:
(1) ψi este o axiomă,
(2) există doi indici k, j < i astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi .
148CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
ψi
şi se numeşte tot modus ponens.
Se observă că proprietăţile (1), (2) nu exprimă altceva decât condiţiile (T1),
(T2), deci
` ϕ dacă şi numai dacă există o demonstraţie formală ψ1 , . . . , ψn a lui ϕ.
n se numeşte lungimea demonstraţiei formale. O teoremă poate avea demonstraţii
formale de lungimi diferite.
Σ ` ϕ,
Σ`ϕ
Prin compararea condiţiilor (D1) - (D3) din Definiţia 7.2.11 cu conditiile (1) - (3)
din Definiţia 7.2.12, rezultă că
Σ ` ϕ dacă şi numai dacă există o Σ-demonstraţie formală a lui ϕ.
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 149
Observaţiile 7.2.13
(i) Dacă Σ = ∅, atunci ∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
(ii) Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ pentru orice Σ ⊆ E.
Cu aceasta, descrierea sintactică a sistemului formal al calculului propoziţional
este ı̂ncheiată. Vom nota cu L acest sistem logic.
Observăm că toată prezentarea s-a desfăşurat la nivel simbolic: pornind de la o
mulţime de simboluri, am definit enunţurile, după care am introdus structura logică
a lui L: axiomele şi teoremele şi apoi deducţia sintactică (inferenţa sintactică).
In această subsecţiune, vom prezenta unele proprietăţi sintactice ale lui L, cea
mai importantă dintre ele fiind teorema deducţiei. Folosind acest rezultat, vom
stabili cele mai semnificative teoreme formale ale lui L.
Propoziţia 7.2.14 Fie Σ, ∆ ⊆ E şi ϕ ∈ E.
(i) dacă Σ ⊆ ∆ şi Σ ` ϕ, atunci ∆ ` ϕ,
(ii) dacă Σ ` ϕ, atunci există Γ ⊆ Σ finită, astfel ı̂ncât Γ ` ϕ,
(iii) dacă Σ ` χ pentru orice χ ∈ ∆ şi ∆ ` ϕ, atunci Σ ` ϕ.
Demonstraţie.
(i): Demonstraţia se face prin inducţie asupra conceptului Σ ` ϕ. Dacă Σ ` ϕ,
atunci este verificată una din condiţiile (D1) - (D3). Le vom lua pe rând:
- dacă ϕ este o axiomă, atunci ∆ ` ϕ,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci ϕ ∈ ∆, deci ∆ ` ϕ,
- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci conform ipotezei inducţiei, ∆ ` ψ şi ∆ ` (ψ →
ϕ), deci ∆ ` ϕ.
(ii): Demonstraţia se face tot prin inducţie:
- dacă ϕ este axiomă, atunci ∅ ` ϕ şi ∅ ⊆ Σ este finită,
- dacă ϕ ∈ Σ, atunci luăm Γ = {ϕ},
- dacă Σ ` ψ şi Σ ` (ψ → ϕ), atunci conform ipotezei inducţiei, există Γ1 , Γ2 ⊆ Γ
finite, astfel ı̂ncât Γ1 ` ψ, Γ2 ` (ψ → ϕ); luăm Γ = Γ1 ∪ Γ2 şi aplicăm (i).
(iii): Exerciţiu. 2
Propoziţia 7.2.15 (Principiul identităţii)
Pentru orice enunţ ϕ ∈ E,
` (ϕ → ϕ).
Demonstraţie. Următoarea listă de enunţuri este o demonstraţie formală a lui
` (ϕ → ϕ):
ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ) (G1)
[ϕ → ((ϕ → ϕ) → ϕ)] → [(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ)] (G2)
(ϕ → (ϕ → ϕ)) → (ϕ → ϕ) m.p.
ϕ → (ϕ → ϕ) (G1)
ϕ→ϕ m.p.
150CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Σ ` (ϕ → ψ) ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.
Demonstraţie.
(=⇒): Se aplică Propoziţia 7.2.14, (i) şi modus ponens.
(⇐=): Prin inducţie, după modul cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Considerăm
următoarele cazuri:
- (1) ψ este o axiomă.
Cum ` ϕ şi ψ → (ϕ → ψ), conform (G1), atunci ` (ϕ → ψ) prin m.p., deci
Σ ` (ϕ → ψ).
- (2) ψ ∈ Σ ∪ {ϕ}, cu două subcazuri:
(a) ψ ∈ Σ: din Σ ` ψ, Σ ` ψ → (ϕ → ψ) se deduce Σ ` ϕ → ψ,
(b) ψ ∈ {ϕ}: se aplică Principiul identităţii: Σ ` ϕ → ϕ.
- (3) Există α ∈ E astfel ı̂ncât Σ ∪ {ϕ} ` α şi Σ ∪ {ϕ} ` α → ψ. Aplicând ipoteza
inducţiei, rezultă Σ ` (ϕ → α) şi Σ ` (ϕ → (α → ψ)). De asemenea,
Σ ` (ϕ → (α → ψ)) → ((ϕ → α) → (ϕ → ψ)) (G2)
Aplicând de două ori m.p., se obţine Σ ` (ϕ → ψ). 2
In demonstraţia de mai sus a implicaţiei (⇐=), cazurile (1) şi (2) reprezintă
momentul zero al inducţiei, iar cazul (3) constituie trecerea ”de la k la k + 1”.
Propoziţia 7.2.19
` (ϕ → ψ) → ((ψ → χ) → (ϕ → χ)).
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ϕ→ψ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ m.p.
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` ψ→χ
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ m.p. 2
{ϕ → ψ, ψ → χ} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → ψ} ` (ψ → χ) → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → ψ) →
((ψ → χ) → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
Privind ultimele cinci rânduri ale demonstraţiei precedente, ideea ei devine
transparentă. Prin aplicarea repetată a Teoremei deducţiei, totul se reduce la a
stabili deducţia formală
{ϕ → ψ, ψ → χ, ϕ} ` χ,
ceea ce este foarte uşor. Această observaţie este utilă şi ı̂n obţinerea demonstraţiilor
propoziţiilor următoare.
Corolarul 7.2.20
` ϕ → ψ, ` ψ → χ implică ` ϕ → χ.
Demonstraţie. Din Propoziţia 7.2.19, aplicând de două ori modus ponens. 2
Observaţia 7.2.21 Din Corolarul 7.2.20, se deduce următoarea regulă de deducţie
derivată:
ϕ → ψ, ψ → χ
(R1)
ϕ→χ
In stabilirea teoremelor formale, este mai eficient să aplicăm (R1) ı̂n loc de
Propoziţia 7.2.19. Acelaşi lucru este valabil şi ı̂n cazul regulilor de deducţie derivate
din alte teoreme formale, ce vor fi prezentate ı̂n continuare.
Propoziţia 7.2.22
` (ϕ → (ψ → χ)) → (ψ → (ϕ → χ)).
Demonstraţie. Aplicăm m.p. şi apoi Teorema deducţiei:
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ → χ m.p.
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ψ
{ϕ, ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` χ m.p.
{ψ, ϕ → (ψ → χ)} ` ϕ→χ Teorema deducţiei
{ϕ → (ψ → χ)} ` ψ → (ϕ → χ) Teorema deducţiei
` (ϕ → (ψ → χ)) →
(ψ → (ϕ → χ)) Teorema deducţiei.
2
152CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
ϕ → (ψ → χ)
(R2)
ψ → (ϕ → χ)
Propoziţia 7.2.24
` ϕ → (¬ϕ → ψ).
Propoziţia 7.2.25
` ¬ϕ → (ϕ → ψ).
Exerciţiul 7.2.26 Să se demonstreze Propoziţia 7.2.25 ı̂n acelaşi mod ca Propoziţia
7.2.24, folosind Teorema deducţiei.
Propoziţia 7.2.27
` ¬¬ϕ → ϕ.
Propoziţia 7.2.28
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ).
Propoziţia 7.2.29
` ϕ → ¬¬ϕ.
Demonstraţie.
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Propoziţia 7.2.27
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬¬¬ϕ
{ϕ, ¬¬¬ϕ} ` ¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ¬¬¬ϕ → ¬ϕ Teorema deducţiei
{ϕ} ` (¬¬¬ϕ → ¬ϕ) → (ϕ → ¬¬ϕ) (G3)
{ϕ} ` ϕ → ¬¬ϕ m.p.
{ϕ} ` ϕ
{ϕ} ` ¬¬ϕ m.p.
` ϕ → ¬¬ϕ Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 7.2.30
` (ϕ → ¬ϕ) → ¬ϕ.
Demonstraţie.
154CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Propoziţia 7.2.31
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)).
Demonstraţie.
{ϕ, ϕ → ψ} ` ψ m.p.
{ϕ} ` (ϕ → ψ) → ψ Teorema deducţiei
{ϕ} ` ((ϕ → ψ) → ψ) → (¬ψ → ¬(ϕ → ϕ)) Propoziţia 7.2.28
{ϕ} ` ¬ψ → ¬(ϕ → ϕ) m.p.
` ϕ → (¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Teorema deducţiei.
2
Propoziţia 7.2.32
` ϕ → (ϕ ∨ ψ).
Propoziţia 7.2.33
` ψ → (ϕ ∨ ψ).
Propoziţia 7.2.34
Demonstraţie.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → ψ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬ϕ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬ϕ Prop. 7.2.28
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬ϕ → ϕ Prop. 7.2.27
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ϕ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ϕ→χ
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → χ (R1)
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → χ) → (¬χ → ¬¬χ) Prop. 7.2.28
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬χ → ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` (¬χ → ¬¬χ) → ¬¬χ Prop. 7.2.30
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` ¬¬χ → χ Prop. 7.2.27
{ϕ → χ, ψ → χ, ¬ϕ → ψ} ` χ m.p.
{ϕ → χ, ψ → χ} ` (¬ϕ → ψ) → χ T. deducţiei
{ϕ → χ} ` (ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ) T. deducţiei
` (ϕ → χ) →
[(ψ → χ) → ((¬ϕ → ψ) → χ)] T. deducţiei.
2
ϕ → χ, ψ → χ
(R3)
(ϕ ∨ ψ) → χ
Propoziţia 7.2.36
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ.
Demonstraţie.
` ϕ → (¬ϕ → ¬ψ Propoziţia 7.2.24
` ¬ϕ → (ϕ → ¬ψ) (R2)
` (¬ϕ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ) Propoziţia 7.2.28
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ϕ m.p.
` ¬¬ϕ → ϕ Propoziţia 7.2.27
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ϕ (R1).
Am obţinut exact ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ. 2
Propoziţia 7.2.37
` (ϕ ∧ ψ) → ψ.
156CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Demonstraţie.
` ¬ψ → (ϕ → ¬ψ) (G1)
` (¬ψ → (ϕ → ¬ψ)) → (¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) Propoziţia 7.2.28
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ¬¬ψ) m.p.
` ¬¬ψ → ψ Propoziţia 7.2.27
` ¬(ϕ → ¬ψ) → ψ (R1).
Ultima teoremă formală este chiar ` (ϕ ∧ ψ) → ψ. 2
Propoziţia 7.2.38
` (χ → ϕ) → [(χ → ψ) → (χ → (ϕ ∧ ψ))].
Demonstraţie.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` χ→ϕ
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ analog
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ψ → ¬¬ψ Prop. 7.2.29
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬¬ψ m.p.
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ψ)) Prop. 7.2.25
{χ → ϕ, χ → ψ, χ} ` ¬(ϕ → ψ) m.p. de două ori
{χ → ϕ, χ → ψ} ` χ → ¬(ϕ → ψ) T. deducţiei
{χ → ϕ} ` (χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ)) T. deducţiei
` (χ → ϕ) →
[(χ → ψ) → (χ → ¬(ϕ → ψ))] T. deducţiei.
2
Observaţia 7.2.39 Propoziţiei 7.2.38 ı̂i este asociată următoarea regulă de deducţie
derivată:
χ → ϕ, χ → ψ
(R4)
χ → (ϕ ∧ ψ)
Propoziţia 7.2.40
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ).
Demonstraţie.
` (ϕ ∧ ψ) → χ Propoziţia 7.2.37
` (ϕ ∧ ψ) → ϕ Propoziţia 7.2.36
` (ϕ ∧ ψ) → (ψ ∧ ϕ) (R4).
2
Propoziţia 7.2.41
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)).
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 157
Demonstraţie.
{ϕ, ψ} ` ϕ
{ϕ, ψ} ` ψ
{ϕ, ψ} ` ψ → ¬¬ψ Propoziţia 7.2.29
{ϕ, ψ} ` ¬¬ψ m.p.
{ϕ, ψ} ` ϕ → (¬¬ψ → ¬(ϕ → ¬ψ)) Propoziţia 7.2.31
{ϕ, ψ} ` ¬(ϕ → ¬ψ) m.p. de două ori
` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Teorema deducţiei de două ori.
2
Propoziţia 7.2.42
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ).
Demonstraţie.
` (ϕ ∧ χ) → ϕ Propoziţia 7.2.36
` ψ → (ϕ ∨ ψ) Propoziţia 7.2.33
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ)
` (ϕ ∧ χ) → χ (R1)
` (ϕ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ (R4)
` (ψ ∧ χ) → (ϕ ∨ ψ) ∧ χ analog
` [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)] → ((ϕ ∨ ψ) ∧ χ) (R3).
2
Propoziţia 7.2.43
` (χ → θ) → [(ϕ → (ψ → χ)) → (ϕ → (ψ → θ))].
Demonstraţie.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ϕ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ→χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` ψ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ m.p.
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` χ→θ
{χ → θ, ϕ → (ψ → χ), ϕ, ψ} ` θ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de patru ori. 2
Propoziţia 7.2.44
` (ϕ → (ψ → χ)) → ((ϕ ∧ ψ) → χ).
Demonstraţie.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ∧ψ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ m.p.
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ψ analog
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` ϕ → (ψ → χ)
{ϕ → (ψ → χ), ϕ ∧ ψ} ` χ m.p. de două ori.
158CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Propoziţia 7.2.45
` [(ϕ ∧ ψ) → χ] → [ϕ → (ψ → χ)].
Demonstraţie.
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ψ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ → (ψ → (ϕ ∧ ψ)) Propoziţia 7.2.41
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` ϕ∧ψ m.p. de două ori
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` (ϕ ∧ ψ) → χ
{(ϕ ∧ ψ) → χ, ϕ, ψ} ` χ m.p.
Se aplică apoi Teorema deducţiei de trei ori. 2
Propoziţia 7.2.46
` (ϕ ∨ ψ) → (χ → [(ϕ ∧ χ) ∨ (ψ ∧ χ)]).
{ϕ ∨ ψ, χ} ` ¬(ϕ ∧ χ) → (ψ ∧ χ),
Propoziţia 7.2.47
Propoziţia 7.2.49
` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ).
Propoziţia 7.2.50
Demonstraţie.
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` (ϕ → ϕ0 ) → [(ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ)] P. 7.2.19
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` ϕ → ϕ0
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` (ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ) m.p.
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` ϕ0 → ψ
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` ϕ→ψ m.p.
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` (ϕ → ψ) → [(ψ → ψ 0 ) → (ϕ → ψ 0 )] P. 7.2.19
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` (ψ → ψ 0 ) → (ϕ → ψ 0 ) m.p.
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` ψ → ψ0
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 , ϕ0 → ψ} ` ϕ → ψ0 m.p.
{ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0 } ` (ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ 0 ) T.d.
{ϕ → ϕ0 } ` (ψ → ψ 0 ) → ((ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ 0 )) T.d.
{∅} ` (ϕ → ϕ0 ) →
[(ψ → ψ 0 ) → ((ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ 0 ))] T.d.
2
Corolarul 7.2.51
` (ϕ → ϕ0 ), ` (ψ → ψ 0 ) implică ` (ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ 0 ).
ϕ → ϕ0 , ψ → ψ 0
(RX)
(ϕ0 → ψ) → (ϕ → ψ 0 )
Demonstraţie.
=⇒: Dacă Γ ` ϕ, atunci conform Propoziţiei 7.2.14 (ii), există γ1 , . . . , γn ∈ Γ,
astfel ı̂ncât
(7.2) {γ1 , . . . , γn } ` ϕ.
Propoziţia precedentă arată cum deducţia formală poate fi exprimată ı̂n ter-
menii unor teoreme formale. În cazul unor sisteme logice (de exemplu logica
modală), este convenabil ca noţiunea de deducţie să fie introdusă prin condiţia
din Propoziţia 7.2.53.
Γ ` (ϕ ∧ ψ) ⇐⇒ Γ ` ϕ şi Γ ` ψ.
Lema 7.2.56 Dacă Σ este o mulţime de enunţuri, atunci sunt echivalente următoa-
rele:
(a) Σ este un sistem deductiv,
(b) Σ conţine mulţimea teoremelor formale şi α, α → β ∈ Σ implică β ∈ Σ.
Demonstraţie.
(a) =⇒ (b): Dacă ` ϕ, atunci Σ ` ϕ, deci ϕ ∈ Σ. Presupunem că α, α → β ∈ Σ,
deci Σ ` α, Σ ` α → β, de unde Σ ` β, conform m.p. Rezultă β ∈ Σ.
(b) =⇒ (a): Σ este o mulţime nevidă. Presupunem Σ ` ϕ. Conform Propoziţiei
7.2.14 (ii), există σ1 , . . . , σn ∈ Σ astfel ı̂ncât {σ1 , . . . , σn } ` ϕ. Aplicând Teorema
deducţiei, obţinem:
` σ1 → (. . . → (σn → ϕ) . . .).
Cum σ1 , . . . , σn ∈ Σ, rezultă ϕ ∈ Σ. 2
D(Σ) = {ϕ ∈ Σ | Σ ` ϕ}.
Familia Qsistemelor
` deductive ale lui L este o latice completă ı̂n raport cu operaţiile
infinite şi introduse mai sus.
Studiul mulţimilor consistente are un interes ı̂n sine. Ele sunt acele mulţimi
de enunţuri din care nu se pot deduce contradicţii. Mulţimile consistente maxi-
male sunt contrapartea sintactică a ultrafiltrelor (= filtre maximale) din algebra
Boole. Ele au proprietăţi sintactice remarcabile, ceea ce permite construcţia unor
interpretări prin care se demonstrează Teorema de completitudine extinsă.
162CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Definiţia 7.2.58
O mulţime Σ de enunţuri este inconsistentă dacă Σ ` ϕ, pentru orice enunţ ϕ
al lui L.
O mulţime Σ de enunţuri este consistentă dacă nu este inconsistentă.
Demonstraţie.
(1) =⇒ (2): Evident.
(2) ⇐⇒ (3): Prin Lema 7.2.54.
(3) =⇒ (4): Conform Propoziţiei 7.2.31, avem ` ϕ → (¬ϕ → ¬(ψ → ψ)) pentru
orice ψ ∈ E. Presupunând Σ ` ϕ şi Σ ` ¬ϕ, rezultă Σ ` ¬(ψ → ψ), prin aplicarea
de două ori a m.p..
(4) =⇒ (5): Evident.
(5) =⇒ (1): Fie ϕ ∈ E cu Σ ` ¬(ϕ → ϕ) şi ψ ∈ E. Conform (G1),
Σ ` (ϕ → ϕ) → (¬ψ → (ϕ → ϕ)).
Aplicând de două ori m.p., Σ ` ¬¬ψ. Însă Σ ` ¬¬ψ → ψ (Propoziţia 7.2.27), deci
Σ ` ψ pentru orice ψ ∈ E. Atunci Σ este inconsistentă. 2
Demonstraţie.
Dacă Σ ∪ {ϕ} este inconsistentă, atunci Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ, deci prin Teorema
deducţiei, Σ ` ϕ → ¬ϕ. Aplicând Propoziţia 7.2.30 şi m.p., rezultă Σ ` ¬ϕ.
Reciproc, presupunem că Σ ` ¬ϕ, de unde Σ ∪ {ϕ} ` ¬ϕ şi Σ ∪ {ϕ} ` ϕ.
Conform Propoziţiei 7.2.27, avem Σ ∪ {ϕ} ` ϕ → (¬ϕ → ψ), de unde prin m.p.
obţinem Σ ∪ {ϕ} ` ψ, pentru orice ψ ∈ E. 2
Observaţia 7.2.63 Dacă Σ este consistentă, atunci sistemul deductiv D(Σ) ge-
nerat de Σ este consistent.
Definiţia 7.2.64 O mulţime consistentă ∆ este maximală dacă pentru orice mulţime
consistentă Σ avem: ∆ ⊆ Σ implică ∆ = Σ.
Cu alte cuvinte, mulţimile consistente maximale sunt elementele maximale ale fa-
miliei mulţimilor consistente.
Propoziţia 7.2.65 Pentru orice mulţime consistentă Σ, există o mulţime consis-
tentă maximală ∆, astfel ı̂ncât Σ ⊆ ∆.
Demonstraţie. Fie familia de mulţimi A = {Γ ⊆ E | Γconsistentă şi Σ ⊆ Γ}.
Evident că Σ ∈ A. Vom arata că (A, ⊆) este inductiv ordonată.
Fie (Γi )i∈I o familie total ordonată de mulţimi din A: pentru orice i, j ∈ I, Γi ⊆ Γj
S
sau Γj ⊆ Γi . Vom arata că Γ0 = i∈I Γi este un majorant al familiei (Γi )i∈I . În
primul rând trebuie demonstrat că Γ0 ∈ A.
Presupunem prin absurd că Γ0 este inconsistentă, deci există ϕ ∈ E astfel ı̂ncât Γ0 `
¬(ϕ → ϕ). Conform Propoziţiei 7.2.14 (ii), există o mulţime finită {ψ1 , . . . , ψn } ⊆
Γ0 , astfel ı̂ncât
{ψ1 , . . . , ψn } ` ϕ.
Observăm că există indicii i1 , . . . , in ∈ I, astfel ı̂ncât ψ1 ∈ Γi1 , . . . , ψn ∈ Γin . Cum
(Γi )i∈I este total ordonată, va exista k ∈ {i1 , . . . , in }, astfel ı̂ncât toţi Γi1 , . . . , Γin
sunt incluşi ı̂n Γk . Atunci {ψ1 , . . . , ψn } ⊆ Γk , deci Γk ` ¬(ϕ → ϕ): aceasta
contrazice consistenţa lui Γk , deci Γ0 este consistentă. Cum Σ ⊆ Γ0 , rezultă că
Γ0 ∈ A. Este evident că Γ0 este majorant al familiei (Γi )i∈I .
Aplicarea axiomei lui Zorn asigură existenţa unui element maximal ∆ al lui (A, ⊆),
deci a unei mulţimi consistente maximale ∆ ce include pe Σ. 2
Observaţia 7.2.66 Se va observa o asemănare ı̂ntre demonstraţia propoziţiei prece-
dente şi demonstraţia următorului rezultat de la algebre Boole: “orice filtru propriu
se scufundă ı̂ntr-un ultrafiltru (= filtru maximal)”. Ambele demonstraţii fac apel
la axioma lui Zorn.
ϕ
b = {ψ ∈ E | ψ ∼ ϕ.
E/∼ = {ϕ
b | ϕ ∈ E}.
Fie ϕ si ψ două enunţuri ale lui L. Dacă ` ϕ ↔ ψ, atunci spunem că ϕ şi ψ sunt
echivalente logic. Echivalenţa logică a două enunţuri este traducerea ı̂n limbajul
formal a ideii de echivalenţă a două propoziţii din limbajul natural. În alţi termeni,
conectorul ↔ este corespondentul formal al lui ⇔ (”dacă şi numai dacă”).
Definiţia relaţiei de echivalenţă ∼ porneşte tocmai de la această observaţie:
două enunţuri echivalente logic vor fi identificate prin ∼. O clasă de echivalenţă
strânge la un loc toate enunţurile echivalente logic.
Definim relaţia binară ≤ pe E/∼ :
def.
b ≤ ψb ⇔ ` ϕ → ψ.
ϕ
(` ϕ → ϕ0 , ` ϕ0 → ϕ, ` ψ → ψ 0 , ` ψ 0 → ψ) =⇒ (` ϕ → ψ ⇐⇒` ϕ0 → ψ 0 ).
=⇒: Presupunem că ` ϕ → ψ. Din ` ϕ0 → ϕ, ` ϕ → ψ şi ` ψ → ψ 0 rezultă,
aplicând (R1), că ϕ0 → ψ 0 .
⇐=: Similar.
Chiar prin definiţie, relaţia de ordine ≤ din Lema 7.2.70 este o reflectare al-
gebrică a conectorului →. În acest fel, stabilirea unor teoreme formale ale lui L
revine la verificarea unor inegalităţi booleene.
Demonstraţie.
Demonstrăm ı̂ntâi (1), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(i) ` (ϕ ∧ ψ) → ϕ, ` (ϕ ∧ ψ) → ψ,
(ii) dacă ` χ → ϕ şi ` χ → ψ, atunci χ → (ϕ ∧ ψ).
Condiţia (i) rezultă din Propoziţiile 7.2.36, 7.2.37, iar (ii) din (R4).
Demonstrăm acum (2), ceea ce revine la a verifica condiţiile următoare:
(iii) ` ϕ → (ϕ ∨ ψ), ` ψ → (ϕ ∨ ψ),
(iv) dacă ` ϕ → χ şi ` ψ → χ, atunci ` (ϕ ∨ ψ) → χ.
Se folosesc Propoziţiile 7.2.32, 7.2.33 şi (R3). Rezultă că (E/∼ , ≤) este o latice, ı̂n
care
b ∧ ψb = ϕ
ϕ \ ∧ ψ, ϕ b ∨ ψb = ϕ
\ ∨ ψ.
Distributivitatea rezultă din Propoziţiile 7.2.42, 7.2.46. 2
Observaţiile 7.2.72
(1) Să punem
def.
¬ϕ
b = ¬ϕ.
c
Atunci definiţia operaţiei ¬ nu depinde de reprezentanţi.
(2) Conform Propoziţiei 7.2.48, avem
∧ ¬ϕ ≤ ψb ≤ ϕ\
ϕ\ ∨ ¬ϕ,
0 = ϕ\
∧ ¬ϕ, 1 = ϕ\
∨ ¬ϕ
` ϕ ⇐⇒ ϕ
b = 1.
` ϕ ⇐⇒` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
=⇒: Presupunem că ` ϕ. Cum ` ϕ → ((ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ), conform (G1), rezultă
` (ϕ ∨ ¬ϕ) → ϕ; totodată, are loc ` ϕ → (ϕ ∨ ¬ϕ), deci ` ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ).
⇐=: Presupunem că ϕ ↔ (ϕ ∨ ¬ϕ). Conform ` ϕ ∨ ¬ϕ (Principiul terţului exclus),
rezultă, aplicând m.p., că ` ϕ. 2
Observaţia 7.2.76 Lema 7.2.75 oferă o metodă algebrică pentru a verifica dacă
un enunţ este teoremă formală.
Notând a = α b c=γ
b, b = β, b conform Lemei 7.2.75, este suficient să stabilim
b, d = δ,
identitatea booleană:
a → (b → c) ≤ (a → (c → d)) → (a → (b → d)).
168CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
(a ∧ c ∧ d− ) ∨ a− ∨ b− ∨ d = a− ∨ b− ∨ c = a → (b → c),
• Generalizare la Σ.
⇔ (Σ ` ϕ → ψ şi Σ ` ψ → ϕ).
Procedând analog ca mai sus, se poate arăta că ∼Σ este o relaţie de echivalenţă
pe E şi că E/∼Σ are o structură canonică de algebră Boole (= algebra Lindenbaum-
Tarski a lui Σ).
Notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E şi cu
def. def.
ϕ/Σ ∨ ψ/Σ = (ϕ ∨ ψ)/Σ, ϕ/Σ ∧ ψ/Σ = ϕ ∧ ψ)/Σ,
def.
¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ,
def. def.
0 = (ϕ ∧ ¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ ∨ ¬ϕ)/Σ,
Atunci obţinem
Avem:
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Lema 7.2.79
(` ϕ şi ` ψ) =⇒ ` ϕ ↔ ψ.
Demonstraţie.
def.↔ Lema 7.2.54
` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ` (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) ⇐⇒ ` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ.
Prin ipoteză, avem ` ϕ şi, conform (G1), avem ` ϕ → (ψ → ϕ); atunci aplicând
modus ponens, rezultă ` ψ → ϕ.
Prin ipoteză avem ` ψ şi, conform (G1), avem ` ψ → (ϕ → ψ); atunci aplicând
modus ponens, rezultă ` ϕ → ψ.
Deci, rezultă ` ϕ ↔ ψ. 2
Observaţiile 7.2.80
(i) Conform Lemei 7.2.54,
b = ψb ⇐⇒ ϕ ∼ ψ.
ϕ
Demonstraţie.
=⇒: Deoarece ϕ ∈ ϕ b şi ϕ b rezultă că ϕ ∈ ψ,
b = ψ, b deci ϕ ∼ ψ.
⇐=: Fie χ ∈ ϕ, b adică χ ∼ ϕ; dar, prin ipoteză, ϕ ∼ ψ; rezultă, prin tranzi-
b Deci, ϕ
tivitatea lui ∼, că χ ∼ ψ, adică χ ∈ ψ. b Similar se demonstrează că
b ⊆ ψ.
b
ψ ⊆ ϕ.b Deci, ϕb = ψ.b 2
Demonstraţie.
def.∼
(i): Ipoteza este următoarea: (ϕ ∼ ϕ0 şi ψ ∼ ψ 0 ) ⇐⇒
def.↔
(` ϕ ↔ ϕ0 şi ` ψ ↔ ψ 0 ) ⇐⇒
Lema 7.2.54
(` (ϕ → ϕ0 ) ∧ (ϕ0 → ϕ) şi ` (ψ → ψ 0 ) ∧ (ψ 0 → ψ) ⇐⇒
0 0 0 0
(` ϕ → ϕ si ` ϕ → ϕ) şi (` ψ → ψ si ` ψ → ψ), iar concluzia ce trebuie
demonstrată este următoarea:
def.∼
(ϕ → ψ) ∼ (ϕ0 → ψ 0 ) ⇐⇒
def.↔
` (ϕ → ψ) ↔ (ϕ0 → ψ 0 ) ⇐⇒
Lema 7.2.54
` [(ϕ → ψ) → (ϕ0 → ψ 0 )] ∧ [(ϕ0 → ψ 0 ) → (ϕ → ψ)] ⇐⇒
0 0 0 0
(a) ` (ϕ → ψ) → (ϕ → ψ ) şi (b) ` (ϕ → ψ ) → (ϕ → ψ).
Conform ipotezei, din ` ϕ0 → ϕ şi ` ψ → ψ 0 , rezultă, aplicând regula (RX), că
` (ϕ → ψ) → (ϕ0 → ψ 0 ), adică (a).
Similar, conform restului ipotezei, adică din ` ϕ → ϕ0 şi ` ψ 0 → ψ, rezultă,
aplicând (RX), că ` (ϕ0 → ψ 0 ) → (ϕ → ψ), adică (b).
Rezultă că (ϕ → ψ) ∼ (ϕ0 → ψ 0 ).
def.∼ def.↔ Lema 7.2.54
(ii): ϕ ∼ ψ ⇐⇒ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ` (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) ⇐⇒ ` ϕ → ψ şi
` ψ → ϕ şi
def.∼ def.↔ Lema 7.2.54
¬ϕ ∼ ¬ψ ⇐⇒ ` ¬ϕ ↔ ¬ψ ⇐⇒ ` (¬ϕ → ¬ψ) ∧ (¬ψ → ¬ϕ) ⇐⇒ ` ¬ϕ →
¬ψ şi ` ¬ψ → ¬ϕ.
Conform Propoziţiei 7.2.49, avem ` (ϕ → ψ) → (¬ψ → ¬ϕ); deoarece avem prin
ipoteză ` ϕ → ψ, rezultă, aplicând modus ponens, că ` ¬ψ → ¬ϕ.
Similar, conform Propoziţiei 7.2.49, avem ` (ψ → ϕ) → (¬ϕ → ¬ψ); deoarece
avem prin ipoteză ` ψ → ϕ, rezultă, aplicând modus ponens, că ` ¬ϕ → ¬ψ.
Rezultă că ¬ϕ ∼ ¬ψ.
(iii): Conform Propoziţiei 7.2.15, avem ` ϕ → ϕ şi ` ψ → ψ. De aici, aplicând
Lema 7.2.79, rezultă ` (ϕ → ϕ) ↔ (ψ → ψ) adică (ϕ → ϕ) ∼ (ψ → ψ), conform
definiţiei lui ∼. 2
Def.↔
` ϕ ↔ (ϕ → ϕ) ⇐⇒
Lema 7.2.54
` (ϕ → (ϕ → ϕ)) ∧ ((ϕ → ϕ) → ϕ) ⇐⇒
(a) ` ϕ → (ϕ → ϕ) şi (b) ` (ϕ → ϕ) → ϕ.
=⇒: Deoarece, prin ipoteză, avem ` ϕ şi, conform Propoziţiei 7.2.15, avem
` ϕ → ϕ, rezultă, aplicând Lema 7.2.79, că ` ϕ ↔ (ϕ → ϕ), adică ϕ
b = 1.
⇐=: Prin ipoteză, avem ϕ b = 1; dar, conform Propoziţiei 7.2.15, avem (c)
` ϕ → ϕ; aplicând modus ponens lui (b) şi (c), rezultă ` ϕ. 2
Corolarul 7.2.84
ϕ\
∨ ¬ϕ = 1.
Demonstraţie. Din Propoziţia 7.2.16 şi Lema 7.2.83. 2
Teorema 7.2.85 Structura (E/ ∼, →, ¬, 1) este o algebră Boole, numită algebra
Lindenbaum-Tarski asociată sistemului formal L.
Demonstraţie. Trebuie să verificăm: pentru orice ϕ, bχ
b ψ, b ∈ E/ ∼,
(A1’) ϕ b
b → (ψ → ϕ) b = 1,
(A2’) (ϕb → (ψb → χ b)) → ((ϕb → ψ)b → (ϕb→χ b)) = 1,
(A3’) (¬ϕ b → ¬ψ) b → (ψb → ϕ)b = 1,
(A4’) ϕb → ψb = 1 = ψb → ϕ b implică ϕ b
b = ψ.
Lema 7.2.83
(A1’): ϕ b → (ψb → ϕ) b = 1 ⇐⇒ ϕ →\ (ψ → ϕ) = 1 ⇐⇒ ` ϕ → (ψ → ϕ),
ceea ce este adevarat, conform Observaţiei 7.2.9 referitoare la (G1).
(A2’), (A3’): se demonstrează similar, folosind respectiv axiomele (G2), (G3).
(A4’): ϕ b → ψb = 1 = ψb → ϕ b ⇐⇒
Lema 7.2.83
ϕ\→ ψ = 1 = ψ\ →ϕ ⇐⇒
Lema 7.2.54
` ϕ → ψ si ` ψ → ϕ ⇐⇒
` (ϕ → ψ) ∧ (ψ → ϕ) ⇐⇒
` ϕ ↔ ψ ⇐⇒
P rop. 7.2.81
ϕ∼ψ =⇒ (dar de fapt sunt echivalente)
ϕ b
b = ψ. 2
Observaţia 7.2.86 Dacă notăm p : E −→ E/ ∼ surjecţia canonică (p(ϕ) = ϕ,
b
pentru orice ϕ ∈ E), atunci pentru orice ϕ, ψ ∈ E, sunt verificate condiţiile
următoare:
(a) p(ϕ ∨ ψ) = p(ϕ) ∨ p(ψ),
(b) p(ϕ ∧ ψ) = p(ϕ) ∧ p(ψ),
(c) p(¬ϕ) = ¬p(ϕ),
(d) p(ϕ → ψ) = p(ϕ) → p(ψ),
(e) p(ϕ ↔ ψ) = p(ϕ) ↔ p(ψ),
(f) p(0) = 0, p(1) = 1,
unde
def. def. def. def.
b ∨ ψb = ϕ
ϕ \
∨ ψ, b ∧ ψb = ϕ
ϕ \
∧ ψ, b ↔ ψb = ϕ\
ϕ ↔ ψ, 0 = ¬1 = ϕ\
∧ ¬ϕ.
172CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
• Generalizare la Σ
Fie Σ o mulţime de enunţuri ale lui L (Σ ⊆ E). Să definim pe E următoarea relaţie
binară ∼Σ :
def.
ϕ ∼Σ ψ ⇔ Σ ` ϕ ↔ ψ
⇔ (Σ ` ϕ → ψ şi Σ ` ψ → ϕ).
Procedând analog ca mai sus, se poate arăta că ∼Σ este o relaţie de echivalenţă
pe E. Dacă notăm cu ϕ/Σ clasa de echivalenţă a lui ϕ ∈ E şi cu E/ ∼Σ = {ϕ/Σ |
ϕ ∈ E} şi dacă definim următoarele operaţii pe E/ ∼Σ :
def. def. def.
ϕ/Σ → ψ/Σ = (ϕ → ψ)/Σ, ¬(ϕ/Σ) = (¬ϕ)/Σ, 1 = (ϕ → ϕ)/Σ,
atunci obţinem:
Σ`ϕ ⇐⇒ ϕ/Σ = 1.
• Prealgebre Boole
Definiţia 7.2.88 Structura X = (X, →, − , D) este numită o prealgebră Boole dacă
∅ 6= D ⊆ X şi → este o operaţie binară pe X, − este o operaţie unară pe X, astfel
ı̂ncât pentru orice x, y, z ∈ X avem:
(1) x → (y → x) ∈ D,
(2) [x → (y → z)] → [(x → y) → (x → z)] ∈ D,
(3) (y − → x− ) → (x → y) ∈ D,
(4) dacă x ∈ D şi x → y ∈ D, atunci y ∈ D.
Observaţiile 7.2.89
1) Structura (X, →, D) cu axiomele (1), (2), (4) este o prealgebră Hilbert (a se
vedea [26]).
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 173
Observaţiile 7.2.92
1) Din (6’), (7’), rezultă că relaţia binară ≤ pe X este o cvasi-ordine (preordine).
2) Proprietatea (5) spune:
Demonstraţie.
(16): Rezultă direct din (3).
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 175
def.
x∼y ⇐⇒ x ≤ y şi y ≤ x ⇐⇒ x → y ∈ D şi y → x ∈ D.
Demonstraţie.
· reflexivitatea: pentru toţi x ∈ X, x ∼ x ⇐⇒ x ≤ x, care este adevarată
din (6’).
· simetria: pentru toţi x, y ∈ X, x ∼ y implică y ∼ x; este evident.
· tranzitivitatea: fie x, y, z ∈ X astfel ı̂ncât x ∼ y şi y ∼ z, adică
(x → y ∈ D şi y → x ∈ D) şi (y → z ∈ D şi z → y ∈ D), sau, echivalent,
(x → y ∈ D şi y → z ∈ D) şi (z → y ∈ D şi y → x ∈ D), care implică, conform
(7), că x → z ∈ D şi z → x ∈ D, adică x ∼ z. 2
Demonstraţie.
(a): Fie x ∼ x0 şi y ∼ y 0 , adică (x ≤ x0 şi x0 ≤ x) şi (y ≤ y 0 şi y 0 ≤ y).
Dar, y ≤ y 0 implică, prin (13), x → y ≤ x → y 0 şi x0 ≤ x implică, prin (11),
x → y 0 ≤ x0 → y 0 . Prin urmare, aplicând (7’), x → y ≤ x0 → y 0 . Similar,
x0 → y 0 ≤ x → y. Prin urmare, (x → y) ∼ (x0 → y 0 ).
(b): Fie x ∼ y, adică x → y ∈ D şi y → x ∈ D.
Deoarece x → y ∈ D şi, din (20), (x → y) → (y − → x− ) ∈ D, rezultă, din (4), că
y − → x− ∈ D.
Similar, y → x ∈ D şi (y → x) → (x− → y − ) ∈ D implică, prin (4), ca x− → y − ∈
D. Prin urmare, x− ∼ y − .
(c): Este suficient să demonstrăm că x, y ∈ D implică x ∼ y. Într-adevăr,
x ∈ D implică, prin (5), că y → x ∈ D şi similar, y ∈ D implică x → y ∈ D. Prin
urmare, x ∼ y. 2
Demonstraţie.
=⇒: Deoarece x ∈| x | şi | x |=| y |, rezultă că x ∈| y |, adică x ∼ y.
⇐=: Fie z ∈| x |, adică z ∼ x; deoarece x ∼ y, din tranzitivitate obţinem că
z ∼ y, adica z ∈| y |. Prin urmare, | x |⊆| y |. Similar, | y |⊆| x |. Prin urmare,
| x |=| y |. 2
Demonstraţie.
· reflexivitatea: pentru toţi | x |∈ B, | x | ≤ | x |⇐⇒ x ≤ x, care are loc conform
(6’).
· antisimetria: fie | x |, | y |∈ A astfel ı̂ncât | x | ≤ | y | şi | y | ≤ | x |, adică
x → y ∈ D şi y → x ∈ D, adică x ∼ y; prin urmare, din Lema 7.2.98, | x | = | y |.
7.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 177
−
Sa definim pe mulţimea cât B = X/ ∼ operaţia binară →, operaţia unară şi
constanta 1 astfel: pentru orice | x |, | y |∈ B,
def. def. def.
| x | → | y | = | x → y |, | x |− = | x− |, 1 = D.
|x|= 1 ⇐⇒ | x | = D ⇐⇒ x ∈ D.
(A1) | x |→ (| y |→| x |) = 1,
(A2) [| x |→ (| y |→| z |)] → [(| x |→| y |) → (| x |→| z)] = 1,
(A3) (| y |− →| x |− ) → (| x |→| y |) = 1,
(A4) dacă | x |→| y |= 1 =| y |→| x |, atunci | x |=| y |.
Într-adevăr,
(A1): | x |→ (| y |→| x |) =| x → (y → x) |= 1, din (1) şi din Lema 7.2.101.
(A2): rezultă similar din (2) şi Lema 7.2.101.
(A3): rezultă similar din (3) şi Lema 7.2.101.
(A4): Fie | x |→| y |= 1 =| y |→| x |, adică | x → y |= D şi | y → x |= D,
sau, equivalent, prin Lema 7.2.101, x → y ∈ D şi y → x ∈ D, adică x ∼ y, care
ı̂nseamnă, prin Lema 7.2.98, | x |=| y |. 2
Observaţiile 7.2.103
(i) La nivel de logică algebrică, avem calculul propoziţional clasic L, din care,
prin factorizarea F ac1, obţinem algebra Lindenbaum-Tarski, care este o algebră
Boole. O altă factorizare, F ac2, printr-un sistem deductiv (filtru) de data aceasta,
a algebrei Lindenbaum-Tarski, ne conduce la o altă algebră Boole, algebra Boole
cât.
178CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
F ac1 F ac2
Logica algebrică: L =⇒ alg. Lind. − T arski =⇒ alg. Lind. − T arski cât
F ac10 F ac20
Algebra logicii: prealgebra Boole =⇒ algebra Boole =⇒ algebra Boole cât
Exemplele prezentate ı̂n această secţiune vor avea ca punct de plecare propoziţii
formulate ı̂n limbajul natural. Acestea vor fi trecute ı̂n limbajul formal şi apoi vor
fi prelucrate conform mecanismului inferenţial al lui L.
Vom nota:
p ≡ ”cuget”
q ≡ ”exist”
r ≡ ”nu mă duc la cursul de logică”.
Atunci cele trei propoziţii (a) - (c) se vor scrie simbolic astfel:
(a): p → q
(b): p → (q → r)
(c): p → r
Dacă Σ = {p → q, p → (q → r)}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p → r.
Prezentăm mai jos demonstraţia formală a lui Σ ` p → r:
7.3. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE DIN IPOTEZE 179
(1) Σ ` p → (q → r)
(2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (G2)
(3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
(4) Σ ` p→q
(5) Σ ` p→r m.p., (3), (4).
Să notăm:
p ≡ ”el merge des la plimbare”
q ≡ ”are mintea limpede”
r ≡ ”studentul Tică va ajunge un informatician bun”.
Cele trei propoziţii (a) - (c) se reprezintă, atunci simbolic astfel:
(a): (q → r) → p
(b): ¬r → ¬q
(c): p
Dacă Σ = {(q → r) → p, ¬r → ¬q}, atunci trebuie să aratăm că Σ ` p. Aceasta
decurge din Σ-demonstraţia următoare:
(1) Σ ` ¬r → ¬q
(2) Σ ` (¬r → ¬q) → (q → r) (G2)
(3) Σ ` q→r m.p., (1), (2)
(4) Σ ` (q → r) → p
(5) Σ ` p m.p., (3), (4).
Notăm:
q ≡ ”ı̂n lumea cea comună a visa e un pericul”
r ≡ ”ai (cumva) iluzii”
s1 ≡ ”esti pierdut”
180CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
s2 ≡ ”esti ridicul”.
Atunci (a) - (d) au scrierea simbolică:
(a): (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(b): ¬s1 → ¬r
(c): ¬s2 → ¬r
(d): q
Dacă Σ = {(r → (s1 ∧ s2 )) → q, ¬s1 → ¬r, ¬s2 → ¬r}, atunci Σ-demonstraţia
următoare va stabili că Σ ` q:
(1) Σ ` (r → (s1 ∧ s2 )) → q
(2) Σ ` (r → s1 ) → ((r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 ))) lista
(3) Σ ` ¬s1 → ¬r
(4) Σ ` (¬s1 → ¬r) → (r → s1 ) (G3)
(5) Σ ` r → s1 m.p., (3), (4)
(6) Σ ` ¬s2 → ¬r
(7) Σ ` (¬s2 → ¬r) → (r → s2 ) (G3)
(8) Σ ` r → s2 m.p., (6), (7)
(9) Σ ` (r → s2 ) → (r → (s1 ∧ s2 )) m.p., (2), (5)
(10) Σ ` r → (s1 ∧ s2 ) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` q m.p., (1), (10).
Notăm:
p ≡ ”ştiu ce s-a predat ora trecută”
q ≡ ”dau pe la curs”
r ≡ ”explicaţiile profesorului mă conving”
s ≡ ”sunt sigur pe ce ştiu”.
( 1) Σ ` (¬r → ¬q) → ¬p
( 2) Σ ` ((¬r → ¬q) → ¬p) → (¬¬p → ¬(¬r → ¬q)) lista
( 3) Σ ` ¬¬p → ¬(¬r → ¬q) m.p., (1), (2)
7.3. EXEMPLE DE DEDUCŢII FORMALE DIN IPOTEZE 181
( 4) Σ ` p → ¬¬p lista
( 5) Σ ` p → ¬(¬r → ¬q) (3), (4)
( 6) Σ ` p → (¬r ∧ q) idem (5)
( 7) Σ ` (¬r ∧ q) → (q ∧ ¬r) lista
( 8) Σ ` p → (q ∧ ¬r) (6), (7)
( 9) Σ ` (q ∧ ¬r) → s
(10) Σ ` p→s (8), (9)
Notăm:
ϕ ≡ ”plouă”
ψ ≡ ”ies la plimbare”
χ ≡ ”trec pe la cafenea”.
Atunci propoziţiile (a) - (d) se scriu astfel:
(a): ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(b): ¬ϕ → ψ
(c): χ
(d): ϕ
şi mulţimea de ipoteze este Σ = {¬ϕ → (ψ → ¬χ), ¬ϕ → ψ, χ}. Prezentăm o
Σ-demonstraţie că Σ ` ϕ.
(1) Σ ` ¬ϕ → (ψ → ¬χ)
(2) Σ ` ¬ϕ → ψ
(3) Σ ` χ
(4) Σ ` (¬ϕ → (ψ → ¬χ)) → ((¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ)) (G2)
(5) Σ ` (¬ϕ → ψ) → (¬ϕ → ¬χ) m.p., (1), (4)
(6) Σ ` ¬ϕ → ¬χ m.p., (2), (5)
(7) Σ ` (¬ϕ → ¬χ) → (χ → ϕ) (A3)
(8) Σ ` χ→ϕ m.p., (6), (7)
(9) Σ ` ϕ m.p., (3), (8)
Exemplul 7.3.6 Fie X atacantul echipei de fotbal U ce joacă ı̂n Cupa U.E.F.A.
şi Y finanţatorul lui U.
Se consideră propoziţiile următoare:
(a) X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia, pentru că Y ı̂i va da un milion de dolari,
deoarece U va câştiga Cupa U.E.F.A..
(b) Dacă U va câştiga Cupa U.E.F.A., atunci X va locui ı̂n Scoţia, deoarece ı̂şi va
cumpăra un castel ı̂n Scoţia.
(c) Dacă Y nu ı̂i va da un milion de dolari, atunci U nu va câştiga Cupa U.E.F.A..
182CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Notăm:
p ≡ ”U va câştiga Cupa U.E.F.A.”
q ≡ ”Y ı̂i va da un milion de dolari”
r ≡ ”X ı̂şi va cumpăra un castel ı̂n Scoţia”
s ≡ ”X va locui ı̂n Scoţia”.
Atunci cele patru propoziţii (a) - (d) se reprezintă simbolic astfel:
(a): p → (q → r)
(b): p → (r → s)
(c): ¬q → ¬p
(d): ¬s.
Notând Σ = {p → (q → r), p → (r → s), ¬q → ¬p, ¬s}, rezolvarea problemei
revine la a stabili că Σ ` ¬p. Pentru aceasta, avem nevoie de următoarea lemă:
Demonstraţie. Aplicând de mai multe ori Teorema deducţiei, aceasta este echiva-
lent cu a arăta că
∆ = {α → (β → γ), α → (γ → δ), α, β} ` δ.
∆ ` α
∆ ` α → (β → γ)
∆ ` β→γ m.p.
∆ ` β
∆ ` γ m.p.
∆ ` α → (γ → δ)
∆ ` γ→δ m.p.
∆ ` δ m.p..
2
( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` p → (r → s)
( 3) Σ ` (p → (q → r)) →
[(p → (r → s)) → (p → (q → s))] Lema
( 4) Σ ` (p → (r → s)) → (p → (q → s)) m.p., (1), (3)
( 5) Σ ` p → (q → s) m.p., (2), (4)
( 6) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (G2)
( 7) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (5), (6)
( 8) Σ ` ¬q → ¬p
( 9) Σ ` (¬q → ¬p) → (p → q) (G3)
(10) Σ ` p→q m.p., (8), (9)
(11) Σ ` p→s m.p., (7), (10)
(12) Σ ` (p → s) → (¬s → ¬p) lista
(13) Σ ` ¬s → ¬p m.p., (11), (12)
(14) Σ ` ¬s
(15) Σ ` ¬p m.p., (13), (14).
( 1) Σ ` p → (q → r)
( 2) Σ ` (p → (q → r)) → ((p → q) → (p → r)) (G2)
( 3) Σ ` (p → q) → (p → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` ¬q → (¬p ∨ ¬r)
( 5) Σ ` (¬p ∨ ¬r) → ¬(p ∧ r) Lema
( 6) Σ ` ¬q → ¬(p ∧ r) (R1), (4), (5)
( 7) Σ ` (¬q → ¬(p ∧ r)) → ((p ∧ r) → q) (G3)
( 8) Σ ` (p ∧ r) → q m.p., (6), (7)
( 9) Σ ` ((p ∧ r) → q) → (r → (p → q)) lista
(10) Σ ` r → (p → q) m.p., (8), (9)
(11) Σ ` r
(12) Σ ` p→q m.p., (10), (11)
(13) Σ ` (p ∧ q) → s
(14) Σ ` ((p ∧ q) → s) → (p → (q → s)) lista
(15) Σ ` p → (q → s) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (p → (q → s)) → ((p → q) → (p → s)) (G2)
(17) Σ ` (p → q) → (p → s) m.p., (15), (16)
(18) Σ ` p→s m.p., (12), (17)
Vom nota:
p ≡ ”ı̂mi displace materia predată”
q ≡ ”am chef”
r ≡ ”mă duc la curs”
s ≡ ”ni se dau subiectele de examen”.
Atunci propoziţiile (a) - (e) se reprezintă simbolic astfel:
(a): (¬q ∧ p) → ¬r
(b): q → ¬p
(c): s → r
(d): ¬r → s
(e): p.
Vrem să aratăm că următoarea mulţime de enunţuri este inconsistentă:
( 1) Σ ` (¬q ∧ p) → ¬r
( 2) Σ ` ((¬q ∧ p) → ¬r) → (p → (¬q → r)) lista
( 3) Σ ` p → (¬q → r) m.p., (1), (2)
( 4) Σ ` q → ¬p
( 5) Σ ` (q → ¬p) → (p → ¬q) lista
( 6) Σ ` p → ¬q m.p., (4), (5)
( 7) Σ ` (p → (¬q → r)) → [(p → ¬q) → (p → ¬r)] (G2)
( 8) Σ ` (p → ¬q) → (p → ¬r) m.p., (3), (7)
( 9) Σ ` p → ¬r m.p., (6), (8)
(10) Σ ` (p → ¬r) → (r → ¬p) lista
(11) Σ ` r → ¬p m.p., (9), (10)
(12) Σ ` s→r
(13) Σ ` s → ¬p (R1), (11), (12)
(14) Σ ` (r → ¬p) → [(s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p)] lista
(15) Σ ` (s → ¬p) → ((r ∨ s) → ¬p) m.p., (13), (14)
(16) Σ ` (r ∨ s) → ¬p m.p., (13), (15)
(17) Σ ` ¬r → s
(18) Σ ` r∨s este chiar (17)
(19) Σ ` ¬p m.p., (16), (18)
Exemplul 7.3.11 U si V sunt două echipe de fotbal din campionatul intern, iar
X este antrenorul lui U.
Să se arate că textul format din următoarele propoziţii este inconsistent.
(a) Dacă U bate V, atunci merge ı̂n cupele europene pentru că va avea mai multe
puncte.
(b) Dacă U bate V, atunci X va fi bucuros, pentru că U va merge ı̂n cupele eu-
ropene.
(c) Dacă portarul lui U se va ı̂nsănatoşi, atunci U va bate V.
(d) Dacă portarul se va ı̂nsănatoşi, atunci U va avea mai multe puncte.
(e) Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi.
(f) X nu va fi bucuros.
Notăm:
α ≡ ”U bate V”
β ≡ ”U va merge ı̂n cupele europene”
γ ≡ ”U va avea mai multe puncte”
δ ≡ ”X va fi bucuros”
ε ≡ ”Portarul lui U se va ı̂nsănatoşi”
Atunci propoziţiile date au următoarea reprezentare simbolică:
(a): α → (γ → β)
(b): α → (β → δ)
(c): ε → α
(d): ε → γ
186CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
(e): ε
(f): ¬δ.
Fie
Σ = {α → (γ → β), α → (β → δ), ε → α, ε → γ, ε}.
Dacă demonstrăm că Σ ` δ, atunci propoziţiile (a) - (f) sunt contradictorii. Prezentăm
mai jos o demonstraţie pentru Σ ` δ:
( 1) Σ ` ε
( 2) Σ ` ε→α
( 3) Σ ` ε→γ
( 4) Σ ` α m.p., (1), (2)
( 5) Σ ` γ m.p., (1), (3)
( 6) Σ ` α → (γ → β)
( 7) Σ ` γ→β m.p., (4), (6)
( 8) Σ ` α → (β → δ)
( 9) Σ ` β→δ m.p., (4), (8)
(10) Σ ` γ→δ (R1), (7), (9)
(11) Σ ` δ m.p., (5), (10).
Demonstraţie. Definiţia lui h∼ se face prin inducţie, urmărind clauzele (a) - (c).
Demonstrarea unicităţii lui h∼ se face tot prin inducţie. Fie g : E −→ L2 astfel
ı̂ncât:
(a’) g(x) = h(x), pentru orice x ∈ V ,
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 187
h∼ (α) = g(α).
p
V ,→ E−→ E/∼
Z ½
Z h∼ ½
Z
h ~ ½
= h
Z ?½
L2
Definiţiile 7.4.4
· Enunţul ϕ este adevărat ı̂n interpretarea h : V −→ L2 dacă h∼ (ϕ) = 1.
· Enunţul ϕ este fals ı̂n interpretarea h dacă h∼ (ϕ) = 0.
· Un enunţ ϕ este universal adevărat (tautologie) dacă este adevărat ı̂n orice
interpretare; acest lucru se notează
|= ϕ.
188CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Observaţia 7.4.5 Interpretarea unui enunţ este valoarea 0 sau 1 obţinută, atunci
când tuturor variabilelor propoziţionale ce intră ı̂n componenţa sa le atribuim valori
din L2 . Un enunţ universal adevărat ϕ va avea valoarea 1 pentru orice valori din
L2 luate de variabilele propoziţionale ce apar ı̂n ϕ.
Definiţia 7.4.7 Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E. Spunem că ϕ se deduce semantic din ipotezele
Σ dacă h∼ (ϕ) = 1, pentru orice model h al lui Σ. Se notează acest lucru astfel:
Σ |= ϕ.
Propoziţia 7.4.8 Pentru orice enunţ ϕ al lui L, are loc următoarea proprietate:
` ϕ =⇒ |= ϕ.
Demonstraţie. Vom arată că dacă ` ϕ, atunci h∼ (ϕ) = 1 pentru orice inter-
pretare h : V −→ L2 . Se procedează prin inducţie asupra modului ı̂n care a fost
definit ` ϕ.
Considerăm ı̂ntâi cazul axiomelor:
(G1): ϕ este de forma α → (β → α).
h∼ (ϕ) = h∼ (α) → (h∼ (β) → h∼ (α)) = ¬h∼ (α) ∨ ¬h∼ (β) ∨ h∼ (α) = 1.
(G2): ϕ este de forma (α → (β → γ)) → ((α → β) → (α → γ)).
Dacă notăm a = h∼ (α), b = h∼ (β), c = h∼ (γ), atunci
h∼ (ϕ) = (a → (b → c)) → ((a → b) → (a → c)) = 1,
dupa cum arată o simplă verificare ı̂n L2 .
(G3): ϕ este de forma (¬α → ¬β) → (β → α).
Este suficient să probăm că (a− → b− ) → (b → a) = 1 ı̂n L2 .
Presupunem acum că ` ϕ a fost obţinut prin m.p. din ` ψ, ` ψ → ϕ. Ipoteza
inducţiei conduce la h∼ (ψ) = 1 şi h∼ (ψ → ϕ) = 1. Atunci
1 = h∼ (ψ) → h∼ (ψ) = 1 → h∼ (ϕ) = h∼ (ϕ)
şi demonstraţia s-a ı̂ncheiat. 2
Corolarul 7.4.9 Pentru orice enunţ ϕ, nu putem avea ` ϕ şi ` ¬ϕ.
Demonstraţie. Dacă ar există un enunţ ϕ astfel ı̂ncât ` ϕ şi ` ¬ϕ, atunci pentru
orice interpretare h am avea h∼ (ϕ) = 1 şi ¬h∼ (ϕ) = h∼ (¬ϕ) = 1: contradicţie. 2
Conform Lemei 7.2.54 şi Corolarului 7.4.9, pentru nici un enunţ ϕ nu putem
avea ` ϕ ∧ ¬ϕ. Deci Corolarul 7.4.9 exprimă noncontradicţia sistemului formal L:
prin demonstraţii formale nu se poate ajunge la contradicţii.
7.4. SEMANTICA CALCULULUI PROPOZIŢIONAL 189
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
Demonstraţie.
=⇒: Conform Propoziţiei 7.4.8.
⇐=: Presupunem că 6` ϕ (ϕ nu este teoremă formală). Trecând la algebra
Lindenbaum-Tarski E/∼ şi aplicând Lemma 7.2.75, rezultă ϕ b 6= 1. Aplicăm Teo-
rema de reprezentare a lui Stone pentru algebra Boole E/∼ . Atunci există o
mulţime nevidă X şi un morfism boolean injectiv d : E/∼ −→ LX 2 . Din injec-
b 6= 1 ı̂n LX
tivitatea lui d rezultă că d(ϕ) 2 , deci există x ∈ X astfel ı̂ncât d(ϕ)(x)
b 6= 1
ı̂n L2 .
Considerăm proiecţia πx : LX 2 −→ L2 definită prin πx (f ) = f (x), pentru orice
f ∈ LX 2 . π x este morfism boolean. Să luăm interpretarea h dată de compunerea
următoarelor morfisme booleene:
p d π
V ⊆ E −→ E/∼ −→ LX x
2 −→ L2
adică h = πx ◦ d ◦ p.
Vom stabili că pentru orice α ∈ E:
b
h∼ (α) = ¬h∼ (β) = ¬d(β)(x) b
= (¬d(β))(x) b
= d(¬β)(x) c
= d(¬β)(x) = d(b
α)(x).
- α = β → γ:
b
Ipoteza inducţiei funcţionează pentru β şi γ, deci h∼ (β) = d(β)(x) şi h∼ (γ) =
d(b
γ )(x). Atunci
b
h∼ (α) = h∼ (β) → h∼ (γ) = d(β)(x) → d(b
γ )(x) =
b → d(b
(d(β) γ ))(x) = d(βb → γ
b)(x) = d(β\
→ γ)(x) = d(b
α)(x).
Proprietatea (7.4) a fost demonstrată.
Aplicând (7.4) pentru α = ϕ, rezultă h∼ (ϕ) = d(ϕ)(x)
b 6= 1, deci 6|= ϕ. 2
190CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Comentarii
(i) De fapt, completitudinea lui L este exprimată numai prin implicaţia ”|=
ϕ =⇒` ϕ”. In cele mai importante texte de logică, prin teoremă de completitudine
a lui L este desemnată echivalenţa din Teorema 7.4.10.
(ii) Studierea unei teorii ştiinţifice are ca scop determinarea propoziţiilor va-
labile ale teoriei. La nivelul sistemului logic, propoziţiile din teorie sunt reprezen-
tate de enunţuri. Pentru sistemul logic L, au fost definite două clase remarca-
bile de enunţuri: teoremele formale (noţiune sintactică) şi enunţurile universal
adevărate (noţiune semantică). Ambele noţiuni candidează la a reprezenta ı̂n sis-
temul logic propoziţiile valabile (adevărate) din logica propoziţională neformalizată.
Enunţurile universal adevărate sunt mai aproape de ceea ce ı̂nţelegem noi ı̂n mod
obişnuit prin propoziţie adevărată. Teorema formală este un concept mai sofisti-
cat; ea traduce ı̂n plan formal ideea de propoziţie a cărei valabilitate a fost stabilită
printr-o demonstraţie.
Compararea teoremelor formale cu enunţurile universal adevărate apare ca o
problemă naturală. Teorema de completitudine stabileşte echivalenţa celor două
tipuri de enunţuri. Luate separat, fiecare din cele două implicaţii ce compun Teo-
rema de completitudine are o semnificaţie profundă.
Implicaţia ”` ϕ =⇒|= ϕ” ne arată că demonstraţiile formale produc enunţuri
universal adevărate. În particular, de aici rezultă noncontradicţia lui L.
Implicaţia reciprocă ”|= ϕ =⇒` ϕ” ne arată că structura logică a lui L (definită
de cele trei axiome şi de regula de deducţie m.p.) este capabilă să asigure demonstraţii
formale pentru toate enunţurile universal adevărate.
De asemenea, Teorema de completitudine ne dă un procedeu comod de verificare
a faptului că un enunţ este o teoremă formală (procedeu ce poate fi programat).
(iii) Demonstraţia prezentată mai sus este de natură algebrică. Ideea funda-
mentală este trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski şi invocarea Teoremei lui Stone
pentru găsirea interpretării necesare ı̂n demonstraţie. Această trecere prin algebră
aruncă o lumină mai completă asupra relaţiei dintre sintaxă şi semnatică, care are
de fapt şi un substrat algebric. Pe scurt, sistemul formal L a fost analizat din
perspectiva relaţiei tripartite:
sintaxă semantică
Z ½
Z ½
Z ½
Z ½
algebră
faţă sintaxa şi semantica lui L ı̂l reprezintă problema comparării deducţiei formale
(sintactice) cu deducţia semantică. Teorema de completitudine extinsă, prezen-
tată ı̂n această secţiune, este un răspuns definitiv la această problemă. Stabilind
echivalenţa dintre deducţia sintactică şi deducţia semantică, ea ı̂ntăreşte conside-
rabil relaţia dintre cele două dimensiuni ale lui L.
Teorema de completitudine extinsă poate fi obţinută printr-o metodă algebrică
asemănătoare ce cea din cazul Teoremei 7.4.10. Ideea principală este aplicarea
Teoremei de reprezentare a lui Stone pentru algebra Lindenbaum-Tarski asociată
unei mulţimi de enunţuri.
In subsecţiunea de faţă, vom prezenta o demonstraţie directă, bazată pe mulţimile
consistente maximale. Mulţimile consistente maximale sunt contrapartea sintactică
a ultrafiltrelor (= filtre maximale) din algebra Boole. Ele au proprietăţi sintactice
remarcabile, ceea ce permite construcţia unor interpretări prin care se demonstrează
Teorema de completitudine extinsă.
(7.5) h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) = 0 ⇐⇒ α 6∈ ∆ ⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
- dacă ϕ = α → β: din ipoteza inducţiei şi Propoziţia 7.2.67 (iii) şi (iv), obţinem:
h∼ (ϕ) = 1 ⇐⇒ h∼ (α) → h∼ (β) = 1
⇐⇒ h∼ (α) = 0 sau h∼ (β) = 0 (suntem ı̂n L2 )
⇐⇒ α 6∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ ¬α ∈ ∆ sau β ∈ ∆
⇐⇒ α → β ∈ ∆
⇐⇒ ϕ ∈ ∆.
Folosind (7.5) şi Σ ⊆ ∆, rezultă că h∼ (σ) = 1, pentru orice σ ∈ Σ. 2
Teorema 7.4.12 (Teorema de completitudine extinsă (tare))
Fie Σ ⊆ E şi ϕ ∈ E.
Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.
192CAPITOLUL 7. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI PROPOZIŢIONAL
Demonstraţie.
=⇒: Prin inducţie asupra modului de definire a noţiunii Σ ` ϕ.
⇐=: Dacă Σ 6` ϕ, atunci Σ∪{¬ϕ} este consistentă (Corolarul 7.2.61). Aplicând
Propoziţia 7.2.67, Σ ∪ {¬ϕ} admite un model h. Atunci h este un model al lui Σ
şi h∼ (ϕ) = 0, deci Σ 6|= ϕ. 2
Observaţiile 7.4.13
(1) Teorema de completitudine extinsă stabileşte echivalenţa ı̂ntre inferenţa sin-
tactică şi cea semantică.
(2) Pentru Σ = ∅, se obţine Teorema de completitudine
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ,
Demonstraţie.
(a) Considerăm sistemul formal al calculului propoziţional L, ı̂n care mulţimea
V a variabilelor este B:
V = B.
Cu notaţia uzuală, E este mulţimea enunţurilor, E/∼ este algebra Lindenbaum-
Tarski asociată lui L şi p : E −→ E/∼ este surjecţia canonică.
7.5. T. DE COMPLETITUDINE EXTINSĂ VERSUS T. LUI STONE 193
Atunci
F = f −1 (1) = {ϕ
b | f (ϕ)
b = 1}
este un filtru propriu ı̂n E/∼ , deci putem considera algebra Boole cât (E/∼ )/F .
Pentru orice ϕ, ψ ∈ E, are loc echivalenţa următoare:
ϕ/ b F ⇐⇒ f (ϕ)
b F = ψ/ b
b = f (ψ).
λ(ϕ/
b F ) = f (ϕ),
b pentru orice ϕ ∈ E,
ϕ/ b F ⇐⇒ ϕ
b F = ψ/ b ↔ ψb ∈ F ⇐⇒ ϕ\
↔ ψ ∈ F ⇐⇒
ϕ ↔ ψ ∈ ∆ ⇐⇒ ∆ ` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ ϕ/∆ = ψ/∆,
unde ϕ/∆ este clasa de echivalenţă a lui ϕ ı̂n raport cu ∼∆ .
Dacă E/∆ = E/∼∆ este algebra Lindenbaum-Tarski asociată lui ∆, atunci echivalen-
ţele de mai sus spun că funcţia Φ : (E/∼ )/F −→ E/∆ , definită prin Φ(ϕ/
b F ) = ϕ/∆
pentru orice ϕ ∈ E, este un izomorfism boolean.
(c) Presupunem că ∆ este o mulţime consistentă (eventual cea de la punctul
(b)) şi X este mulţimea modelelor lui ∆:
X = {h : V −→ L2 | h |= ∆}.
h ∈ X. Echivalenţele de mai sus arată că funcţia λ este bine definită şi că ea este
injectivă. Este uşor de văzut că λ este morfism boolean. În consecinţă, λ este un
morfism boolean injectiv.
Asamblând paşii (a), (b), (c), vom obţine Teorema lui Stone.
Considerăm compunerea morfismelor booleene (toate injective) de la aceşti trei
paşi:
∼
= Φ λ
B −→ (E/∼ )/F ,→ E/∆ ,→ LX
2 .
195
196CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
formală. Tot la nivel formal, se defineşte şi un concept de deducţie din ipoteze.
Considerând la start axiomele şi o mulţime de enunţuri (ipoteze formale) şi aplicând
apoi succesiv câte o regulă de deducţie, obţinem nişte enunţuri numite concluzii
formale. Procedeul recursiv de trecere de la ipoteze formale la concluzii formale
este tocmai deducţia formală din ipoteze. Limbajul şi structura logică constituie
sintaxa lui Lτ .
Intuitiv, o teorie este o mulţime de aserţiuni ce pot fi valabile sau nu ı̂n struc-
turile considerate. La nivel formal, o teorie (de ordinul I) este o mulţime de enunţuri
ale lui Lτ .
Semantica lui Lτ ı̂ncepe cu noţiunea de interpretare, pe baza căreia este definită
validitatea enunţurilor lui Lτ ı̂ntr-o structură de ordinul I. Se ajunge la noţiunile
tarskiene de model al unui enunţ şi de model al unei teorii. De aici se obţine
conceptul de deducţie semantică, introdus tot de Tarski. O teoremă centrală asupra
calculului cu predicate arată că orice teorie consistentă ı̂ntr-un limbaj numărabil
admite un model cel mult numărabil. Rezultatul, demonstrat de Henkin ı̂n [54],
are drept consecinţă Teorema de completitudine extinsă: deducţia sintactică este
echivalentă cu deducţia semantică. Ca un caz particular, se obţine Teorema de
completitudine a lui Gödel [46]: teoremele formale ale lui Lτ coincid cu enunţurile
universal adevărate.
Echivalenţele exprimate prin cele două teoreme de completitudine:
stabilesc o legătură puternică ı̂ntre sintaxa şi semantica lui Lτ . Aceasta permite
un transfer de proprietăţi ı̂ntre sintaxă şi semantică, având drept rezultat un plus
de cunoaştere pentru ambele planuri. Această idee ne dă o sugestie sumară asupra
subiectelor de studiu ı̂n teoria modelelor, una din principalele ramuri ale logicii
matematice [3], [19].
Scopul acestui capitol este de a prezenta sintaxa şi semantica lui Lτ şi de a
demonstra cele două teoreme de completitudine menţionate mai sus.
În secţiunea 1, este definită noţiunea de structură de ordinul I şi este construit
limbajul formal Lτ asociat clasei structurilor de ordinul I ce au aceeaşi signatură.
In secţiunea 2, este continuată construcţia sintaxei lui Lτ , prin precizarea a-
xiomelor şi regulilor de deducţie şi prin definirea teoremelor formale şi a deducţiei
formale. Sunt prezentate unele exemple de teoreme formale şi unele proprietăţi
sintactice ale lui Lτ şi se face o analiză sumară a algebrei Lindenbaum-Tarski
asociată lui Lτ . Se introduc algebrele Boole monadice şi algebrele Boole cilindrice.
Secţiunea 3 se ocupă cu semantica lui Lτ . Sunt definite interpretările lui Lτ
ı̂n structuri de ordinul I, valorile formulelor şi enunţurilor lui Lτ relative la inter-
pretare, enunţurile universal adevărate, etc. şi sunt demonstrate unele proprietăţi
ale deducţiei semantice. Sunt prezentate exemple de enunţuri universal adevărate.
8.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 197
Exemplul 8.1.2 Laticea cu prim şi ultim element este structura algebrică de
forma (L, ∨, ∧, 0, 1), unde (L, ∨, ∧) este o latice, iar 0 şi 1 sunt două constante
din L desemnând primul, respectiv ultimul element.
Exemplul 8.1.3 Graful este o structură de forma G = (X, R), unde X este
mulţimea nodurilor, iar R este o relaţie binară pe X ce defineşte arcele: x → y
dacă xRy.
Exemplul 8.1.4 Inelul unitar este o structură de forma (A, +, ·, 0, 1), ı̂n care +, ·
sunt operaţii binare, 0, 1 sunt constante, ce verifică anumite axiome.
unde:
- A este o mulţime nevidă, numită universul structurii,
- fi : Ani −→ A este o operaţie ni -ară, pentru orice i ∈ I (ni ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui fi ),
- Rj ⊆ Amj este o relaţie mj -ară pe A, pentru orice j ∈ J (mj ≥ 1 este ordinul sau
aritatea lui Rj ),
- ck ∈ A este o constantă, pentru orice k ∈ K.
Observaţiile 8.1.6
(1) În forma (i), laticile sunt structuri de tipul (∅; 2; ∅), iar ı̂n forma (ii), de tipul
(2, 2; ∅; ∅).
(2) Laticile cu prim şi ultim element au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(3) Grafurile sunt de tipul (∅; 2; ∅).
(4) Inelele unitare au tipul (2, 2; ∅; 0, 0).
(5) În mod obişnuit, ∅ nu se mai scrie şi se foloseşte doar separatorul virgulă.
Exemplul 8.1.8 Spaţiul metric este o pereche (X, d), unde X 6= ∅ şi d : X 2 −→
R+ astfel ı̂ncât, pentru orice x, y, z ∈ X, următoarele condiţii sunt ı̂ndeplinite:
(i) d(x, y) = 0 ⇐⇒ x = y,
(ii) d(x, y) = d(y, x),
(iii) d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z).
Exemplul 8.1.9 Spaţiul topologic este o pereche (X, D), unde X 6= ∅ şi D ⊆ P(X),
astfel ı̂ncât:
(i) ∅, X ∈ D, S
(ii) (Ai )i∈I ⊆ D =⇒ i∈I Ai ∈ D,
(iii) A, B ∈ D =⇒ A ∩ B ∈ D.
Observaţiile 8.1.10
· Structurile din Exemplele 8.1.1 - 8.1.4 se ı̂ncadrează ı̂n definiţia structurilor de
ordinul I, ı̂n timp ce structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, 8.1.9 nu se ı̂ncadrează
ı̂n această definiţie.
· În structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8, avem operaţii externe, iar ı̂n structura
din Exemplul 8.1.9, D este o relaţie unară pe P(X).
· Structurile din Exemplele 8.1.7, 8.1.8 conduc la ideea de structură multisortată,
iar cea din Exemplul 8.1.9 la ideea de structură de ordinul II.
Fiecărei clase de structuri de un tip fixat τ ı̂i vom asocia un limbaj de ordinul I, ı̂n
care să poată fi exprimate (la nivel simbolic) proprietăţi ale structurilor considerate.
Definiţia 8.1.12 Formulele atomice ale lui Lτ se definesc prin următoarele două
condiţii:
(fa1) dacă t1 , t2 sunt termeni, atunci t1 = t2 este formulă atomică,
(fa2) dacă R este un predicat m-ar şi t1 , . . . , tm sunt termeni, atunci R(t1 , . . . , tm )
este formulă atomică.
Convenţie de scriere: ı̂n acest capitol, vom scrie ∀xϕ ı̂n loc de (∀x)ϕ (vedeţi
capitolul II) şi ∃xϕ ı̂n loc de (∃x)ϕ.
Notaţia 8.1.15
t ∈ Lτ : t este un termen al lui Lτ ,
ϕ ∈ Lτ : ϕ este o formulă a lui Lτ .
Exemplele 8.1.16
(i) În cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (i):
- limbajul asociat are un singur predicat binar, ≤, iar o structură are forma
8.1. STRUCTURI ŞI LIMBAJ 201
A = (A, ≤A ),
- termenii sunt daţi numai de variabile, iar formulele atomice sunt de forma:
x = y, x ≤ y, . . .
(ii) În cazul structurii din Exemplul 8.1.1 (ii): W V
- limbajul asociat are două simboluri de operaţii binare, , , iar o structură este
WA VA
de forma A = (A, , ),
- termenii sunt de forma:
· x,W y, z, . . V
. (variabilele),
W W V V
· x Wy, xV y, . . . , (xV y)W z, . . . , (x y) z, . . .,
· (x y) z, . . . , (x y) z, . . .,
· ..................
- formulele atomice sunt de forma:
· xW = y, V
· x Wy =Wz, x y = V z, W V
· (x y) z = ((x z) z) y, etc.
Consecinţe imediate.
- dacă ϕ este α ∧ β, α ∨ β, α ↔ β, atunci F V (ϕ) = F V (α) ∪ F V (β),
- dacă ϕ este ∃xψ, atunci F V (ϕ) = F V (ψ) \ {x}.
Observaţiile 8.1.19
(1) Când scriem V (t) = {x}, etc. a nu se confunda = cu simbolul de egalitate
(notat bolduit, =).
(2) V (t) ⊆ V , F V (ϕ) ⊆ V .
2 În acest capitol, vom folosi ”este”, sau ”:”, sau ”=” pentru notaţii, ca de exemplu
t este x, sau
t: x, sau
t = x.
202CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
Definiţiile 8.1.20
Dacă x ∈ F V (ϕ), atunci x se va numi variabilă liberă a lui ϕ; ı̂n caz contrar, x
se va numi variabilă legată.
O formulă fără variabile libere se va numi enunţ.
Observaţia 8.1.21 Există cazuri când o variabilă are unele apariţii libere, iar
altele legate. Fie ϕ(x, y, u) formula (∀x(x · y = y + u)) → (∃y(x · y ≤ y + u)). Vom
ı̂nlătura excesul de paranteze, scriind această formulă astfel:
Definiţia 8.1.23 Fie ϕ o formulă, x o variabilă, astfel ı̂ncât ϕ(x), şi t un termen.
Formula ϕ(t), obţinută din ϕ prin substituţia lui x cu t, se defineşte astfel:
- dacă y este o variabilă a lui t, se ı̂nlocuieşte y cu o variabilă v ce nu apare ı̂n ϕ(x)
sau ı̂n t ı̂n toate apariţiile legate ale lui y ı̂n ϕ,
- se ı̂nlocuieşte apoi x cu t.
Exemplul 8.1.24 Fie formula ϕ(x): ∃y(x = y) şi termenul t: y + z, unde ”:”
ı̂nseamnă ”notaţie pentru”. Atunci:
- ∃y(x = y) ↔ ∃v(x = v),
- ϕ(t): ∃v(y + z = v).
In prima secţiune a acestui capitol a fost definit limbajul formal al lui Lτ (asociat
structurilor de ordinul I având o signatură fixată). Formulele şi enunţurile lui Lτ
sunt expresia simbolică a proprietăţilor de ordinul I. Această secţiune continuă
construcţia sintaxei lui Lτ : sunt precizate axiomele şi regulile sale de deducţie şi
apoi se definesc teoremele formale şi deducţia formală din ipoteze. Sunt prezentate
mai multe exemple de demonstraţii formale ı̂n Lτ şi câteva proprietăţi sintactice.
ψ, ψ → ϕ
: Modus ponens (m.p.)
ϕ
ϕ
: Principiul generalizării (P.G.)
∀xϕ
Definiţia 8.2.1 Teoremele formale ale lui Lτ se definesc prin inducţie astfel:
· axiomele sunt teoreme formale,
· dacă ψ, ψ → ϕ sunt teoreme formale, atunci ϕ este teoremă formală (m.p.),
· dacă ϕ este teoremă formală, atunci ∀xϕ este teoremă formală (P.G.).
Momentul zero al acestei definiţii prin inducţie este precizat de axiome, iar pa-
sul inducţiei este asigurat de cele două reguli de deducţie (m.p. şi P.G.).
` ϕ.
Definiţiile 8.2.2
O demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,
· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea demonstraţiei formale.
Propoziţia 8.2.4
` ∀x∀yϕ(x, y) → ∀y∀xϕ(x, y).
8.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 205
Propoziţia 8.2.5
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ).
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.6
` ∀xϕ ↔ ¬∃x¬ϕ.
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.7
Demonstraţie.
` (ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ) calc. prop.
` ∀x[(ϕ ↔ ψ) → (ϕ → ψ)] P.G.
` ∀x[(ϕ → ψ) → (ϕ → ψ)] → [∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ)] Propoziţia 8.2.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → ∀x(ϕ → ψ) m.p.
` ∀x(ϕ → ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) Propoziţia 8.2.5
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xϕ → ∀xψ) m.p.
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → (∀xψ → ∀xϕ) analog
` ∀x(ϕ ↔ ψ) → [(∀xϕ → ∀xψ) ∧ (∀xψ → ∀xϕ)] din ultimele două,
care este exact ceea ce trebuia demonstrat. 2
Propoziţia 8.2.8
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.9
Demonstraţie.
Corolarul 8.2.10
Demonstraţie. Din Propoziţia 8.2.9, pentru că x nu apare liberă ı̂n ∃xψ şi ∀xψ.
2
Propoziţia 8.2.11
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.12
` ϕ(t) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.13
(i) ` x = y → y = x,
(ii) ` (x = y) ∧ (y = z) → (x = z),
(iii) ` (x = y) → (ϕ(x) ↔ ϕ(y)).
Demonstraţie.
(i):
` x = y → (x = z → y = z) (G8)
` x = z → (x = y → y = z) calc. prop.
` x = x → (x = y → y = x) luând mai sus z = x
`x=x (G6)
`x= y→y =x m.p..
8.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 209
(ii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (y = z → x = z) (G6)
` x = y → (y = z → x = z) calc. prop.
` (x = y) ∧ (y = z) → x = z calc. prop..
(iii):
`x=y→y =x (i)
` y = x → (ϕ(y) → ϕ(x)) (G8)
` x = y → (ϕ(y) → ϕ(x)) calc. prop.
` x = y → (ϕ(x) → ϕ(y)) (G8)
` x = y → [(ϕ(x) → ϕ(y)) ∧ (ϕ(y) → ϕ(x))] calc. prop..
2
Propoziţia 8.2.14
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x).
Demonstraţie.
` ∀xϕ(x) → ϕ(x) (G6)
` ϕ(x) → ∃xϕ(x) Propoziţia 8.2.12
` ∀xϕ(x) → ∃xϕ(x) calc. prop..
2
Propoziţia 8.2.15
` ∀x∃y(x=y).
Demonstraţie.
Propoziţia 8.2.17
ϕ→ψ
∀xϕ → ∀xψ
Propoziţia 8.2.18
ϕ→ψ
∃xϕ → ∃xψ
Demonstraţie.
`ϕ→ψ ipoteză
` ¬ψ → ¬ϕ calc. prop.
` ∀x¬ψ → ∀x¬ϕ Propoziţia 8.2.17
` ¬∀x¬ϕ → ¬∀x¬ψ calc. prop.
Ultima formulă este chiar ` ∃xϕ → ∃xψ. 2
Σ ` ϕ,
Σ ` ψ, ψ → ϕ
(m.p.)
Σ`ϕ
Σ`ψ
(P.G.)
Σ ` ∀xψ
Observaţia 8.2.20
∅ ` ϕ ⇐⇒ ` ϕ.
Definiţiile 8.2.21
O Σ-demonstraţie formală a lui ϕ este un şir finit de formule ψ1 , . . . , ψn , astfel
ı̂ncât ψn = ϕ şi, pentru orice 1 ≤ i ≤ n, avem una din situaţiile:
· ϕi este axiomă,
· ϕi ∈ Σ,
· există j, k < i, astfel ı̂ncât ψk = ψj → ψi ,
· există j < i şi x ∈ V , astfel ı̂ncât ψi = ∀xψj .
Numărul n se numeşte lungimea Σ-demonstraţiei formale.
Definiţia 8.2.22 Dacă ϕ(1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
se numeste ı̂nchiderea sa universală.
Propoziţia 8.2.23
Demonstraţie.
=⇒: Se aplică P.G. de n ori.
⇐=:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ ` ∀x2 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ∀x3 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn )
...
Σ ` ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
Conform calculului propoziţiilor, rezultă:
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ).
212CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
Atunci
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) prin ipoteza
Σ ` ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ) → ϕ(x1 , . . . , xn ) mai sus
Σ ` ϕ(x1 , . . . , xn ) m.p..
2
Propoziţia 8.2.24
(a) Σ ` ϕ, Σ ⊆ ∆ =⇒ ∆ ` ϕ,
(b) Σ ` ϕ ⇐⇒ există Σ0 ⊆ Σ, Σ0 finita, Σ0 ` ϕ.
Σ ` ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} ` ψ.
Demonstraţie.
=⇒: Aplicând Propoziţia 8.2.24, (a) şi m.p..
⇐=: Prin inducţie asupra modului cum este definit Σ ∪ {ϕ} ` ψ. Totul decurge ca
ı̂n cazul calculului propoziţional, adăugându-se situaţia: ψ = ∀xα, Σ ∪ {ϕ} ` α:
Cu alte cuvinte, o teorie consistentă ∆ este maximală a dacă prin adăugarea unor
formule noi la ∆ se obţine o teorie inconsistentă.
Propoziţia 8.2.30 Orice teorie consistentă se poate scufunda ı̂ntr-o teorie consis-
tentă maximală.
Observaţia 8.2.32 Fie Σ o teorie şi ϕ, ψ două formule ale lui Lτ . Atunci
Σ ` ϕ ∧ ψ ⇐⇒ (Σ ` ϕ şi Σ ` ψ).
ϕ ∼ ψ ⇐⇒` ϕ ↔ ψ ⇐⇒ (` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ)
La fel ca ı̂n cazul calculului propoziţiilor, se poate arăta că definiţiile acestor operaţii
nu depind de reprezentanţi şi că structura
B = (B = F orm(Lτ )/ ∼, ∨, ∧, ¬, 0, 1)
d
(a) ∀xϕ(x) d pentru orice v ∈ V ,
≤ ϕ(v),
Avem:
(a): rezultă folosind axioma (G5): ` ∀xϕ → ϕ(v), pentru orice v ∈ V .
8.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 215
` ψ → ϕ(v)
` ∀v(ψ → ϕ(v)) P.G.
` ∀v(ψ → ϕ(v)) → (ψ → ∀vϕ(v)) (G4)
(i) ` ψ → ∀vϕ(v) m.p..
De asemenea,
Sent(Lτ )/ ∼= {ϕ
b | ϕ ∈ Sent(Lτ )}
Observaţia 8.2.37
B = B∅
ϕ/Σ ≤ ψ/Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ → ψ,
ϕ/Σ = 1 ⇐⇒ Σ ` ϕ.
Aceste echivalenţe traduc ı̂n limbaj algebric proprietăţi ale deducţiei formale. Prin
cea de a doua echivalenţă, a demonstra că Σ ` ϕ se reduce la un calcul boolean.
În mod natural, se pune acum problema definirii algebrelor corespunzătoare cal-
culului cu predicate. Ele vor avea ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui Lτ .
Primul pas va fi obţinerea unei noţiuni de cuantificator (existenţial şi universal) pe
o algebră Boole oarecare.
Definiţia 8.2.38
Un cuantificator existenţial pe A este o funcţie ∃ : A −→ A, astfel ı̂ncât:
· ∃(0) = 0,
· x ≤ ∃(x),
· ∃(x ∧ ∃(y)) = ∃(x) ∧ ∃(y).
Definiţia 8.2.39 O algebră Boole monadică este o structură (A, ∃), unde A este
o algebră Boole şi ∃ este un cuantificator existenţial pe A.
8.2. SINTAXA ŞI ALGEBRA CALCULULUI CU PREDICATE 217
` ϕ ↔ ψ =⇒ ` ∃xϕ ↔ ∃xψ.
sunt echivalente cu :
· ` (ϕ ∧ ¬ϕ) ↔ ∃x(ϕ ∧ ¬ϕ), (putem lua pe ϕ = enunţ)
· ` ϕ → ∃xϕ,
· ` ∃x(ϕ ∧ ∃xψ) ↔ (∃xϕ ∧ ∃xψ. 2
Observaţiile 8.2.46
· Algebrele cilindrice sunt structuri algebrice ce provin din sintaxa calculului cu
predicate. Ele au fost definite şi studiate de A. Tarski, de elevii săi L. Henkin şi
J.D. Monk şi de numeroşi alţi cercetători [56].
· Algebrele Boole poliadice, introduse de P. R. Halmos [50], constituie un al
doilea tip de structuri algebrice ce au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui
Lτ .
· Între algebrele cilindrice şi algebrele poliadice există o legatură puternică
(vedeţi [38]), multe din proprietăţile unora putând fi transferate celorlalte structuri.
Cu toate acestea, teoriile lor s-au dezvoltat separat şi, cel mai adesea, cu tehnici
diferite.
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 219
Formulele şi enunţurile sunt formaţiuni simbolice, construite din alfabetul lui
Lτ . În această secţiune, vom defini validitatea formulelor şi enunţurilor prin inter-
mediul noţiunii de interpretare. Vrem să vedem ce ı̂nseamnă a interpreta limbajul
Lτ ı̂ntr-o structură dată. Prin alegerea alfabetului lui Lτ , există o corespondenţă bi-
univocă ı̂ntre simbolurile de operaţii, de relaţii şi de constante şi operaţiile, relaţiile
şi constantele acestei structuri. Atunci putem considera că operaţiile, relaţiile şi
constantele unei structuri A reprezintă interpretarea simbolurilor de operaţii, de
relaţii şi de constante ı̂n A. Până aici totul este deja conţinut ı̂n modul cum a fost
construit limbajul. A rămas să interpretăm variabilele lui Lτ ı̂n A. Prin definiţie,
variabilele vor fi interpretate prin elemente ale lui A. Atunci o interpretare va fi
o funcţie de la mulţimea variabilelor la universul structurii. Prin inducţie, sunt
definite: valoarea unei formule relativ la o interpretare, valoarea unui enunţ ı̂ntr-o
structură, noţiunea de enunţ universal adevărat, model al unei teorii, etc. Pe lângă
validitatea formulelor şi enunţurilor, semantica lui Lτ mai studiază şi deducţia se-
mantică, definită cu ajutorul noţiunii de model. In cele ce urmează vom formula
ı̂n termeni precişi aceste noţiuni şi idei.
s : V −→ A.
Definiţia 8.3.2 Pentru orice termen t şi pentru orice interpretare s, definim prin
inducţie elementul tA (s) ∈ A:
· dacă t este variabila v, atunci tA (s) = s(v),
· dacă t este constanta c, atunci tA (s) = cA ,
· dacă t este f (t1 , . . . , tn ), atunci tA (s) = f A (tA A
1 (s), . . . , tn (s)).
A
Elementul t (s) al lui A se numeşte valoarea de adevăr a termenului t ı̂n inter-
pretarea s.
220CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
Definiţia 8.3.3 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretare s, vom defini
valoarea de adevăr a lui ϕ ı̂n interpretarea s
kϕ(s)k = 1 ⇐⇒ (tA A A
1 (s), . . . , tm (s)) ∈ R .
Consecinţă imediată:
· dacă ϕ este α ∨ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∨ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ∧ β, atunci kϕ(s)k = kα(s)k ∧ kβ(s)k,
· dacă ϕ este α ↔ β, atunci kϕ(s)k =W kα(s)k ↔ kβ(s)k,
· dacă ϕ este ∃xψ, atunci kϕ(s)k = a∈A kψ(s[xa ])k.
corespunzătoare, iar cuantificatorii ∀ şi ∃ ı̂n operaţiile infimum şi supremum (cu A
ca mulţime de indici).
Lema precedentă arată că valoarea tA (s) a termenului t ı̂n interpretarea s de-
pinde numai de restricţia lui s la V (t).
Propoziţia 8.3.5 Pentru orice formulă ϕ şi pentru orice interpretări s1 , s2 , avem:
⇐⇒ (tA A
1 (s2 ), . . . , tm (s2 )) ∈ R
A
⇐⇒ kϕ(s2 )k = 1.
Conform ipotezei inducţiei, kψ(s1 [xa ])k = kψ(s2 [xa ])k, deci
V V
kϕ(s1 )k = a∈A kψ(s1 [xa ])k = a∈A kψ(s2 [xa ])k = kϕ(s2 )k. 2
Conform Lemei 8.3.4 şi Propoziţiei 8.3.5, definiţiile lui tA (a1 , . . . , an ) şi
kϕ(a1 , . . . , an )k sunt corecte (depind numai de condiţia s(xi ) = ai , i = 1, . . . , n).
Definiţia 8.3.8
def.
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ kϕ(a1 , . . . , an )k = 1.
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an ).
A |= ϕ[a1 , . . . , an ] ⇔ (tA A A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R .
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 223
Noţiunea ”A |= ϕ[a1 , . . . , an ]” poate fi definită ı̂n mod direct, fără a face apel
la k · kA . Definiţia este prin inducţie, constând ı̂n echivalenţele de mai sus.
A |= ϕ ⇔ kϕk = 1.
Definiţiile 8.3.10
· Dacă A |= ϕ, spunem că enunţul ϕ este adevărat ı̂n A sau că A este model
pentru ϕ.
· Dacă Γ este o mulţime de enunţuri, atunci spunem că A este model al lui Γ
dacă A este model pentru orice ϕ ∈ Γ; notăm aceasta cu
A |= Γ.
· Dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este o formulă, atunci A este model al lui ϕ(x1 , . . . , xn ), şi
notăm aceasta scriind:
A |= ϕ(x1 , . . . , xn ),
224CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
dacă
A |= ∀x1 . . . ∀xn ϕ(x1 , . . . , xn ).
· Dacă Σ este o teorie (= mulţime de formule ale lui Lτ ), atunci A este model3
al lui Σ, şi notăm aceasta scriind
A |= Σ,
dacă A este model pentru fiecare ϕ ∈ Σ.
Definiţia noţiunii ”A |= Σ” a fost dată de A. Tarski. Ea stă la baza teoriei mo-
delelor, una din principalele ramuri ale logicii matematice.
In rezolvarea unor probleme din logica predicatelor, se impune să lărgim lim-
bajul Lτ , prin adăugarea unor constante noi. Vom prezenta ı̂n continuare câteva
rezultate simple legate de acest procedeu.
Fie C o mulţime de constante noi (distincte de constantele lui Lτ ).
Considerăm limbajul Lτ (C), obţinut din Lτ prin adăugarea constantelor din C.
O structură a lui Lτ (C) este de forma (A, ac )c∈C , unde A este o structură co-
respunzătoare lui A şi ac ∈ A, pentru orice c ∈ C (ac este interpretarea constantei
c ∈ C). Dacă c = {c1 , . . . , cn }, atunci o structură pentru L(c1 , . . . , cn ) va fi de
forma (A, a1 , . . . , an ), unde ai este interpretarea lui ci , i = 1, . . . , n.
Lema 8.3.11 Pentru orice termen t(x1 , . . . , xn ) al lui Lτ şi pentru orice a1 , . . . , an
∈ A,
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA (a1 , . . . , an ).
Demonstraţie. Prin inducţie asupra lui t:
· t este x: t(c)(A,a) = a = tA (a),
· t este o constantă d din Lτ : t(c)(A,a) = dA = tA (a),
· t este f (t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )):
t(c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn ))
= f (A,a1 ,...,an ) (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) )
= f A (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an ))
A
= t (a1 , . . . , an ),
ipoteza inducţiei fiind: tj (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = tA j (a1 , . . . , an ), j = 1, . . . , m. 2
3 În matematică, noţiunea de model are mai multe sensuri. Prin model matematic al unei
situaţii concrete se ı̂nţelege, de obicei, un ansamblu de noţiuni şi de relaţii ce dau o reprezentare
matematică a acelei situaţii. În acest caz, este realizată o trecere de la concret la abstract.
Noţiunea de model al unei teorii este asociată unui traseu invers. Teoria este un concept al unei
lumi simbolice (sintaxa), iar un model al său aparţine lumii reale a structurilor.
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 225
Propoziţia 8.3.12 Pentru orice formulă ϕ(x1 , . . . , xn ) a lui Lτ şi pentru orice
a1 , . . . , an ∈ A,
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
Demonstraţie. Prin inducţie după ϕ:
· dacă ϕ este t1 (x1 , . . . , xn )=t2 (x1 , . . . , xn ), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) = t2 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ tA A
1 (a1 , . . . , an ) = t2 (a1 , . . . , an )
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este R(t1 (x1 , . . . , xn ), . . . , tm (x1 , . . . , xn )), atunci:
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ (t1 (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) , . . . , tm (c1 , . . . , cn )(A,a1 ,...,an ) ) ∈ R(A,a1 ,...,an )
⇐⇒ (tA A
1 (a1 , . . . , an ), . . . , tm (a1 , . . . , an )) ∈ R
A
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ].
· dacă ϕ este ¬α: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ este α → β: (exerciţiu, folosind inducţia).
· dacă ϕ(x1 , . . . , xn ) este ∀xψ(x, x1 , . . . , xn ).
Ipoteza inducţiei: pentru orice constante c, c1 , . . . , cn şi pentru orice a, a1 , . . . , an ∈
A:
(A, a, a1 , . . . , an ) |= ψ(c, c1 , . . . , cn ) ⇐⇒ A |= ψ[a, a1 , . . . , an ].
Atunci
(A, a1 , . . . , an ) |= ϕ(c1 , . . . , cn )
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, (A, a1 , . . . , an ) |= ψ(x, c1 , . . . , cn )[a] (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ pentru orice a ∈ A, A |= ψ[a, a1 , . . . , an ] (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ A |= ϕ[a1 , . . . , an ]. 2
|= ϕ,
Exemplul 8.3.14 Fie Lτ limbajul egalităţii: fără operaţii, predicate şi constante.
Structurile corespunzătoare sunt exact mulţimile.
- pentru n ≥ 1, considerăm enunţul σn definit de:
V Wn
∃x1 . . . ∃xn [ 1≤i<j≤n ¬(xi = xj ) ∧ ∀y( i=1 y = xi )].
X = {a, b, c, d}, R = {(a, b), (b, a), (b, c), (c, b), (b, d), (d, b), (c, d), (d, c)}.
Aceasta este echivalent cu a arăta că următoarele patru afirmaţii sunt adevărate:
(1) G |= ∃y∀z(R(a, z) ∨ R(y, z))
(2) G |= ∃y∀z(R(b, z) ∨ R(y, z))
(3) G |= ∃y∀z(R(c, z) ∨ R(y, z))
(4) G |= ∃y∀z(R(d, z) ∨ R(y, z)).
Analizăm (1): are loc dacă una din următoarele afirmaţii este adevărată:
(1a) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(a, z))
(1b) G |= ∀z(R(a, z) ∨ R(b, z))
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 227
Formula ϕn (x) exprimă faptul că ”x are gradul n”. Iată şi alte trei exemplificări
de formalizare a unor proprietăţi de ordinul I:
Wn
- gradul lui x este cel mult n: k=1 ϕk (x).
Wn+1
- gradul lui x este cel puţin n + 2: ¬ k=1 ϕk (x).
- există un x astfel ı̂ncât gradul său să fie mai mare ca 5 şi mai mic ca 8:
Ordinul unui element a ∈ A este cel mai mic n astfel ı̂ncât na = 0; dacă nu
există un asemenea n, atunci ordinul lui a este ∞.
Formula
Vom defini acum noţiunea de deducţie semantică (ı̂n sensul lui Tarski).
A |= Σ =⇒ A |= ϕ.
Observaţia 8.3.20
Σ ⊆ ∆, Σ |= ϕ =⇒ ∆ |= ϕ.
Propoziţia 8.3.21
Σ |= ψ(x1 , . . . , xn )
Propoziţia 8.3.22
Σ |= ϕ(x1 , . . . , xn )
Σ |= ϕ → ψ ⇐⇒ Σ ∪ {ϕ} |= ψ.
8.3. SEMANTICA CALCULULUI CU PREDICATE 229
Demonstraţie.
=⇒: Din Σ |= ϕ → ψ avem Σ ∪ {ϕ} |= ϕ → ψ. Cum Σ |= ϕ, rezultă Σ |= ψ
(conform Propoziţiei 8.3.12).
⇐=: Vom presupune ψ = ψ(x1 , . . . , xn ). Trebuie să arătăm că:
A |= Σ =⇒ A |= ϕ → ψ(x1 , . . . , xn ).
A |= ϕ → ψ(a1 , . . . , an ).
A |= ϕ =⇒ A |= ψ(a1 , . . . , an ).
A |= ∀x∀y∀z(x = y → x = z),
Exerciţiile 8.3.25
Σ |= ϕ → ψ Σ |= ϕ → ψ
(1) (2)
Σ |= ∀x ϕ → ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ → ∃x ψ
Σ |= ϕ ↔ ψ Σ |= ϕ ↔ ψ
(3) (4)
Σ |= ∀x ϕ ↔ ∀x ψ Σ |= ∃x ϕ ↔ ∃x ψ
Exemplul 8.3.27
Exemplul 8.3.28
Exemplul 8.3.29
Este
V echivalent cu aVdemonstra: W
( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (kϕ(a)k → kψ(a)k)
ceea
W ce este echivalent
V cu: W
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ ( b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k)
ceea
W ce este echivalent
V cu: W
a∈A (¬kϕ(a)k ∨ b∈A kψ(b)k) ≤ a∈A (¬kϕ(a)k ∨ kψ(a)k).
Exemplul 8.3.30
Exemplul 8.3.31
W W
k∃xϕ(x) → ∃xψ(x)k = ( a∈A kϕ(a)k) → ( b∈A kψ(b)k) =
V W W V
( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ b∈A kψ(b)k = b∈A (( a∈A ¬kϕ(a)k) ∨ kψ(b)k) ≤
W
b∈A (¬kϕ(b)k ∨ kψ(b)k) = k∃x(ϕ(x) → ψ(x))k.
Exemplul 8.3.32
Considerăm limbajul ce are o operaţie binară, +, un predicat binar, <, şi o con-
stantă, 1.
232CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
Exemplul 8.3.36
6|= ∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) → (∀xϕ(x) ∨ ∀xψ(x)).
V V W
k∀x (ϕ(x) ∨ ψ(x))k = a∈A (kϕ(a)k ∧ kψ(a)k) ≤ a∈A [ b∈A (kϕ(b)k ∧ kψ(a)k)] =
V W W V
a∈A [( b∈A kϕ(b)k) ∧ kψ(a)k] = ( b∈A kϕ(b)k) ∨ ( a∈A kψ(a)k) =
Luăm un limbaj cu un predicat binar, <, şi două constante, 2, 3. A = (N, <, 2, 3).
k∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)k = k∃x(x = 2)k ∨ k∀x(x < 3)k = 1 ∨ 0 = 1,
k∀x[(x = 2) ∨ (x < 3)]k = 0.
Rezultă:
6|= (∃x(x = 2) ∨ ∀x(x < 3)) → ∀x((x = 2) ∨ (x < 3)).
Exemplul 8.3.39
|= ∃x (ϕ(x) ∨ ψ(x)) ↔ (∃xϕ(x) ∨ ∃xψ(x)).
Exemplul 8.3.40
|= ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)) → (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)).
Exemplul 8.3.41
6|= (∃xϕ(x) ∧ ∃xψ(x)) → ∃x (ϕ(x) ∧ ψ(x)).
Exemplul 8.3.42
Revine
V la inegalitatea: V W
Va∈A (kϕ(a)k ∧ kψ(a)k)
W ≤ ( a∈A kϕ(a)k) ∧ ( b∈A kψ(b)k) =
a∈A (kϕ(a)k ∧ b∈A kψ(b)k).
Exemplul 8.3.43
Exemplul 8.3.44
Exemplul 8.3.45
Exemplul 8.3.46
Exemplul 8.3.47
Exemplul 8.3.48
Observaţia 8.4.1 Presupunem că V este numărabilă şi că mulţimile de operaţii,
de relaţii şi de constante sunt cel mult numărabile. Atunci
unde ω este cardinalul mulţimilor numărabile. Spunem că Lτ este limbaj numărabil.
Fie C o mulţime de constante noi şi Lτ (C) limbajul obţinut din Lτ prin adăugarea
constantelor din C.
Lema 8.4.3 Fie ϕ(x) o formulă ı̂n Lτ , c o constantă din C şi ϕ(c) enunţul din
Lτ (C) obţinut prin ı̂nlocuirea lui x cu c. Atunci pentru orice teorie T a lui Lτ ,
avem:
T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C) ⇐⇒ T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ .
Demonstraţie.
=⇒: Dacă α1 (c), . . . , αn (c) = ϕ(c) este o demonstraţie formală a lui ϕ(c) din T ı̂n
Lτ (C), atunci α1 (x), . . . , αn (x) este o demonstraţie formală a lui ϕ(x) din T ı̂n Lτ .
Atunci T ` ϕ(x) ı̂n Lτ , deci T ` ∀xϕ(x).
⇐=: Dacă T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ , atunci T ` ∀xϕ(x) ı̂n Lτ (C). Cum ` ∀ϕ(x) → ϕ(c),
rezultă T ` ϕ(c) ı̂n Lτ (C). 2
Lema 8.4.4 Dacă T este o teorie consistentă ı̂n Lτ , atunci T este consistentă şi
ı̂n Lτ (C).
Demonstraţie. Presupunem că T nu este consistentă ı̂n Lτ (C), deci există
ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Lτ (C), astfel ı̂ncât
T ` ϕ(c1 , . . . , cn ) ∧ ¬ϕ(c1 , . . . , cn ), c1 , . . . , cn ∈ C.
Conform Lemei 8.4.3,
T ` ∀x1 . . . ∀xn (ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn )),
deci:
T ` ϕ(x1 , . . . , xn ) ∧ ¬ϕ(x1 , . . . , xn ) ı̂n Lτ ,
ceea ce contrazice consistenţa lui T . 2
Definiţia 8.4.5 Fie T o teorie consistentă ı̂n Lτ (C). T se numeşte teorie Henkin,
dacă pentru orice formulă ϕ(x) a lui Lτ (C), cu cel mult o variabilă liberă x, există
c ∈ C, astfel ı̂ncât
T ` ∃xϕ(x) → ϕ(c).
Observaţia 8.4.6 Implicaţia
T ` ϕ(c) → ∃xϕ(x)
are loc ı̂ntotdeauna.
Pentru a da o interpretare noţiunii de teorie Henkin, vom gândi o formulă ϕ(x)
ca pe o ”ecuaţie” ı̂n x. Atunci enunţul ∃xϕ(x) va semnifica existenţa ”soluţiilor”
lui ϕ(x), iar ϕ(c) va ı̂nsemna că ”c este o soluţie” a lui ϕ(x).
Atunci condiţia T ` ∃xϕ(x) → ϕ(x) din definiţia teoriei Henkin se interpretează
astfel: dacă ı̂n ipotezele T ecuaţia ϕ(x) admite soluţie, atunci o soluţie a sa poate
fi aleasă din mulţimea C.
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINSĂ. MODELE HENKIN 237
Atunci
Tn ` ∃xn ϕn (xn ) ∧ ¬ϕn (en ),
deci Tn ` ∃xn ϕn (xn ) şi Tn ` ¬ϕn (en ).
Lema 8.4.3 implică Tn ` ∀xn ¬ϕn (xn ), deci Tn ` ¬∃xn ϕn (xn ): contradicţie cu
faptul că Tn este consistentă. S
Construcţia prin inducţie s-a terminat. Fie T = n<ω Tn . Se verifică uşor că T
este consistentă. Să arătăm că T este teorie Henkin.
Fie ϕ(x) ∈ Lτ (C) cu cel mult o variabilă liberă x, deci există n cu ϕ(x) =
ϕn (xn ):
∃xϕ(x) → ϕ(en ) = ∃xn ϕn (xn ) → ϕn (en ) ∈ Tn+1 ⊆ T .
Atunci T ` ∃xϕ(x) → ϕ(en ) şi T este o teorie Henkin. 2
Lema 8.4.8 Fie T ⊆ T 0 , T este teorie Henkin, T 0 este consistentă. Atunci T 0 este
teorie Henkin.
238CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x).
Demonstraţie. Fie ϕ(x) formulă din Lτ (C): t(c1 , . . . , cn ) = x.
` ϕ(t(c1 , . . . , cn )) → ∃xϕ(x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn ) → ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x)
` t(c1 , . . . , cn ) = t(c1 , . . . , cn )
` ∃x(t(c1 , . . . , cn ) = x). 2
Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d.
Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = d. 2
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINSĂ. MODELE HENKIN 239
Dar,
Vn
` (f (c1 , . . . , cn ) = c) ∧ i=1 (ci = di ) ∧ (c = d) → (f (d1 , . . . , dn ) = d),
Σ ` f (d1 , . . . , dn ) = d. 2
def.
RA = {(c≈ ≈
1 , . . . , cn ) | Σ ` R(c1 , . . . , cn )}.
Dar,
Vn
R(c1 , . . . , cn ) ∧ i=1 (ci = di ) → R(d1 , . . . , dn ),
tA (c≈ ≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c ⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c.
tA ≈ ≈ ≈
i (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m.
Atunci
tA (c≈ ≈
1 , . . . , cn ) = c
≈
⇐⇒ f A (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c
≈
A ≈ ≈ ≈
⇐⇒ f (d1 , . . . , dm ) = c
⇐⇒ Σ ` (d1 , . . . , dm ) = c (conform definiţiei lui f A )
⇐⇒ Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c (α)
⇐⇒ Σ ` t(c1 , . . . , cn ) = c,
unde (α) rezultă astfel:
Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , i = 1, . . . , m implică echivalenţa următoare
Σ ` f (t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) = c ⇐⇒ Σ ` f (d1 , . . . , dm ) = c. 2
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ ⇐⇒ Σ ` ϕ(c1 , . . . , cn ).
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINSĂ. MODELE HENKIN 241
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn )
≈ ≈
⇐⇒ d1 = d2
⇐⇒ Σ ` d1 = d2
⇐⇒ Σ ` t1 (c1 , . . . , cn ) = t2 (c1 , . . . , cn ).
Ultima echivalenţă rezultă din Σ ` di = ti (c1 , . . . , cn ), i = 1, 2 şi din axiomele
egalităţii.
(*) Σ ` ti (c1 , . . . , cn ) = di , 1 = 1, . . . , m.
Atunci
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ (tA ≈ ≈ A ≈ ≈
1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ R
A
≈ ≈ A
⇐⇒ (d1 , . . . , dm ) ∈ R
⇐⇒ R(d1 , . . . , dm ) ∈ Σ (conform definiţiei lui RA )
⇐⇒ R(t1 (c1 , . . . , cn ), . . . , tm (c1 , . . . , cn )) ∈ Σ conform (*)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ¬ψ(x1 , . . . , xn ):
Ipoteza inductiei este:
A |= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
Atunci
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ A 6|= ψ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) 6∈ Σ
⇐⇒ ¬ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (Σ este consistentă maximală)
⇐⇒ ψ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
· ϕ este de forma ψ1 ∨ ψ2 : exerciţiu !
242CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ există c≈ ∈ A, A |= ψ[c≈ , c≈ ≈
1 , . . . , cn ]
⇐⇒ există c ∈ C, ψ(c, c1 , . . . , cn ) ∈ Σ (ipoteza inducţiei)
⇐⇒ Σ ` ∃xψ(x, c1 , . . . , cn ) (Σ este teorie Henkin)
⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
2
Observaţia 8.4.17 Conform Propoziţiei 8.4.16, pentru orice enunţ ϕ ∈ Lτ (C),
are loc echivalenţa
A |= ϕ ⇐⇒ ϕ ∈ Σ,
de unde rezultă
A |= Σ.
A se numeşte modelul Henkin asociat teoriei Σ. Il vom mai nota şi AΣ .
A |= ϕ[c≈ ≈
1 , . . . , cn ] ⇐⇒ ϕ(c1 , . . . , cn ) ∈ Σ.
Σ ` ϕ ⇐⇒ Σ |= ϕ.
Demonstraţie.
=⇒: Prin inducţie, ı̂n raport cu definiţia noţiunii ”Σ ` ϕ”.
⇐=: Presupunem Σ 6` ϕ, deci Σ ∪ {¬ϕ} este consistentă. Fie A |= Σ ∪ {¬ϕ}; atunci
A |= Σ şi A 6|= ϕ. Rezultă Σ 6|= ϕ. 2
Corolarul 8.4.20 (Teorema de completitudine)
Pentru orice formulă ϕ a lui Lτ , are loc echivalenţa următoare:
` ϕ ⇐⇒ |= ϕ.
8.4. TEOREMA DE COMPLETITUDINE EXTINSĂ. MODELE HENKIN 243
Demonstraţie. Luăm Σ = ∅. 2
Observaţia 8.4.21 Se verifică uşor că reciproca Teoremei 8.4.18 este adevărată:
dacă o teorie admite un model, atunci ea este consistentă.
Observaţia 8.4.22 Dacă Σ este o teorie Henkin şi AΣ este modelul său Henkin,
atunci
| AΣ |≤| C |=| Lτ (C) |=| Lτ | .
Corolarul 8.4.25 Dacă T are modele finite suficient de mari, atunci T admite un
model infinit.
Orice submulţime finită Σ0 a lui Σ are un număr finit de constante din C; fie ele
continute ı̂n {c0 , . . . , cm }. Fie A0 |= T cu | A0 |≥ m + 1. Atunci există a0 , . . . , am ∈
A0 , distincte, deci (A0 , a0 , . . . , am ) |= Σ0 . Punând am+1 , am+2 , . . . arbitrare, este
evident că
(A0 , a0 , . . . , am , am+1 , . . .) |= Σ0 .
Conform Teoremei de compacitate, Σ admite un model
(B, b0 , . . . , bm , . . .) |= Σ,
Pentru a proba această afirmaţie, să considerăm un enunţ ϕ al unei teorii con-
sistente T . Atunci {ϕ} este o mulţime consistentă, deci, aplicând Propoziţia 8.2.28,
6` ¬ϕ. Conform Teoremei de completitudine, 6|= ¬ϕ, deci există o structură A astfel
ı̂ncât A 6|= ¬ϕ. Rezultă A |= ϕ pentru orice ϕ ∈ T , deci A |= T .
În demonstraţia celor trei rezultate (Teorema 8.4.18, Teorema 8.4.19 şi Corolarul
8.4.20) a fost invocată axioma alegerii (ı̂n forma sa echivalentă, cunoscută sub
numele de axioma lui Zorn). Într-o axiomatizare a teoriei mulţimilor fără
axioma alegerii (de exemplu, Zermelo-Fraenkel), aceste trei rezultate devin enunţuri
echivalente logic.
Există trei moduri ı̂n care putem stabili că o formulă este teoremă formală:
· pe cale sintactică: construind o demonstraţie formală a formulei;
· pe cale algebrică: prin trecerea la algebra Lindenbaum-Tarski;
· pe cale semantică: calculând kϕk ı̂ntr-o structură A oarecare.
Soluţie:
• Vom arăta că (a) este o teoremă formală.
· sintactic:
` ∀yϕ(x, y) → ϕ(x, y) axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y) (Exerciţiul 8.3.25(2))
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] P.G.
` ∀y[∃x∀yϕ(x, y) → ∃xϕ(x, y)] →
[∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)] axioma
` ∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y) m.p..
· algebric:
p(∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)) = p(∃x∀yϕ(x, y)) → p(∀y∃xϕ(x, y)) =
W V V W
[ u∈V v∈V p(ϕ(u, v))] → [ w∈V z∈V p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u [( v p(ϕ(u, v))) → w z p(ϕ(w, z))] =
V V V W
u w [( v p(ϕ(u, v))) → ( z p(ϕ(w, z))] =
8.5. CUM SE STABILEŞTE DACĂ O FORMULĂ ESTE TEOREMĂ FORMALĂ245
V V W
u,w [(¬ v p(ϕ(u, v))) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W W
u,w [ v ¬p(ϕ(u, v)) ∨ z p(ϕ(w, z))] =
V W
u,w v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1,
W
deoarece v,z [¬p(ϕ(u, v)) ∨ p(ϕ(w, z))] = 1.
· semantic:
Fie A o structură ı̂n care calculăm k · k.
k∃x∀yϕ(x, y) → ∀y∃xϕ(x, y)k = k∃x∀yϕ(x, y)k → k∀y∃xϕ(x, y)k = 1
⇐⇒
k∃x∀yϕ(x, y)k ≤ k∀y∃xϕ(x, y)k
⇐⇒
W V V W
a∈A b∈A kϕ(a, b)k ≤ d∈A c∈A kϕ(c, d)k
⇐⇒
V W
b∈A kϕ(a, b)k ≤ c∈A kϕ(c, d)k, pentru orice a, d ∈ A.
Ultima inegalitate este evidentă.
• Vom arăta că (b) nu este teoremă formală.
Fie Lτ limbajul egalităţii, A structura: A = {α, β}, cu α 6= β şi ϕ(x, y) formula:
x = y. Atunci V W
k∀y∃x(x = y)k = b∈A a∈A ka = bk =
Soluţie:
• Demonstrăm că (a) este teoremă formală.
· sintactic:
` ∀yϕ(x, y, z) → ϕ(x, y, z) axioma
` ∃x∀yϕ(x, y, z) → ∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 8.3.25(2))
` ∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z) (Exerciţiul 8.3.25(1))
` ∀y[∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀z∃xϕ(x, y, z)] P.G.
246CAPITOLUL 8. SISTEMUL FORMAL AL CALCULULUI CU PREDICATE
· semantic:
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z) → ∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
k∀z∃x∀yϕ(x, y, z)k → k∀y∀z∃xϕ(x, y, z)k =
V W V V V W
( c∈A a∈A b∈A kϕ(a, b, c)k → ( b0 ∈A c0 ∈A a0 ∈A kϕ(a0 , b0 , c0 )k).
Trebuie
V W Vsă aratăm că: V V W 0 0 0
c a b kϕ(a, b, c)k ≤ b0 c0 a0 kϕ(a , b , c )k,
247
249
Evenimentul şi probabilitatea sunt noţiunile pe care este construită teoria proba-
bilităţilor. Este acceptată ipoteza că mulţimea evenimentelor asociate unei expe-
rienţe aleatoare are o structură de algebră Boole. Atunci probabilităţile vor fi
funcţii definite pe algebre Boole şi luând valori ı̂n intervalul [0,1] (le vom numi
probabilităţi algebrice).
Un alt punct de vedere este identificarea unui eveniment cu enunţul ce-l descrie.
In această situaţie, probabilităţile vor fi funcţii definite pe mulţimi de enunţuri
(le vom numi probabilităţi logice). Probabilitatea logică apare ca un nou tip de
semantică: ı̂n loc să considerăm valorea de adevăr a unui enunţ, vom evalua pro-
babilitatea sa. Axiomele probabilităţii exprimă un ”comportament” ı̂n raport cu
operaţiile logice ale sistemului logic considerat. Pentru calculul propoziţional, a-
xiomele probabilităţii logice sunt inspirate din cunoscuta definiţie a probabilităţii a
lui Kolmogorov şi au ı̂n vedere conectorii propoziţionali. În cazul calculului cu pre-
dicate, este necesar ca axiomele probabilităţii să fie ı̂mbogăţite cu cerinţe referitoare
la comportamentul faţă de cuantificatori. O definiţie satisfacătoare a probabilităţii
logice pentru calculul predicatelor a fost dată de Gaifman ı̂n lucrarea [37]. Printre
alte rezultate, această lucrare conţine şi o importantă teoremă de completitudine.
Teorema de completitudine a lui Gaifman a deschis calea către o teorie a modelelor
probabiliste. Contribuţii remarcabile la dezvoltarea teoriei modelelor probabiliste
au adus Scott şi Krauss ı̂n lucrarea [108]. Modelarea mulţimilor de evenimente
prin structura de algebră Boole presupune considerarea experienţelor aleatoare ce
urmează legile logicii clasice. Schimbând sistemul logic, vom avea alte structuri
algebrice pentru mulţimile de evenimente. Tipul de algebră va fi dat de algebra
Lindenbaum-Tarski a logicii considerate. Pentru fiecare caz ı̂n parte, este necesară
definirea unei noţiuni adecvate de probabilitate. Aşadar, fiecărui sistem de logică
ı̂i corespunde o ”teorie a probabilităţilor”.
Următoarele două capitole reprezintă o introducere ı̂n teoria probabilităţilor
pentru calcul propoziţional, respectiv pentru calculul cu predicate. Pe lângă definiţi-
ile şi proprietăţile fundamentale ale probabilităţilor definite pe algebre Boole, ı̂n
primul capitol (9), sunt demonstrate două teoreme clasice: teorema lui Carathéodory
şi teorema Horn-Tarski. Ele vor fi folosite ı̂n al doilea capitol (10) ı̂n demonstrarea
unor rezultate importante asupra structurilor Gaifman probabiliste. Cele câteva
rezultate asupra structurilor probabiliste demonstrate ı̂n capitolul 10 constituie o
introducere ı̂ntr-o teorie a modelelor probabiliste, un domeniu de mare adâncime
al logicii.
Bibliografie: [1], [32], [37], [40], [45], [58], [71], [108], [120], [77].
250
Capitolul 9
Probabilităţi pe algebre
Boole
Amintim că ı̂n grupul aditiv ordonat laticial < = (R, ∨, ∧, +, −, 0)) putem defini
o implicaţie → astfel: pentru orice x, y ∈ R,
def.
x → y = y − x.
251
252 CAPITOLUL 9. PROBABILITĂŢI PE ALGEBRE BOOLE
Demonstraţie.
(a): În L, avem următoarele teoreme formale: ` ϕ∨¬ϕ şi ` ¬(ϕ∧¬ϕ). Conform
axiomelor (i) şi (ii), µ(ϕ ∨ ¬ϕ) = 1 şi µ(ϕ ∨ ¬ϕ) = µ(ϕ) + µ(¬ϕ), de unde µ(¬ϕ) =
1 − µ(ϕ).
(b): Presupunem ` ϕ ↔ ψ, deci ` ϕ → ψ şi ` ψ → ϕ. Atunci ` ¬ϕ ∨ ψ şi
` ¬(¬ϕ ∧ ψ), de unde 1 = µ(¬ϕ ∨ ψ) = µ(¬ϕ) + µ(ψ) = 1 − µ(ϕ) + µ(ψ), deci
µ(ϕ) = µ(ψ). 2
Lema 9.1.4(b) ne asigură că mµ este bine definită. Este uşor de observat că mµ
este o probabilitate pe E/∼ .
Reciproc, fie m : E/∼ −→ R+ o probabilitate pe algebra Boole E/∼ . Putem
defini o funcţie µm : E −→ R+ , pentru orice ϕ ∈ E, prin
def.
µm (ϕ) = m(ϕ).
b
şi că
x− = x → 0 = x →R 1
(unde ”L” vine de la ”Left” = stânga, iar ”R” vine de la ”Right” = dreapta; vedeţi
[60], [62]).
254 CAPITOLUL 9. PROBABILITĂŢI PE ALGEBRE BOOLE
Demonstraţie.
(1): Din x ∨ x = 1, x ∧ x− = 0 rezultă 1 = m(x ∨ x− ) = m(x) + m(x− ).
(2): Din (1).
(3): Din x = (x − y) ∨ (x ∧ y) şi (x − y) ∧ (x ∧ y) = 0.
(4): Din (3).
(5): Din (4).
(6): Din (5).
(7): Observăm că x ∨ y = x ∨ (y − x) şi x ∧ (y − x) = 0. Atunci m(x ∨ y) =
m(x) + m(y − x) = m(x) + m(y) − m(x ∧ y). Partea a doua urmează imediat.
(8): Aplicand succesiv (7), (1) si (3), obţinem: m(x → y) = m(x− ∨ y) =
m(x− ) + m(y) − m(x− ∧ y) = 1 − m(x) + m(y) − m(y − x) = 1 − m(x) + m(y) −
(m(y) − m(x ∧ y)) = 1 − m(x) + m(x ∧ y).
(9): Se aplică (7), (8) şi proprietatea (x → y) ∨ (y → x) = 1: m(x ↔ y) =
m((x → y) ∧ (y → x)) = m(x → y) + m(y → x) − m((x → y) ∨ (y → x)) =
[1 − m(x) + m(x ∧ y)] + [1 − m(y) + m(x ∧ y)] − 1 = 1 − m(x) − m(y) + 2m(x ∧ y).
2
Propoziţia 9.2.3 Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ B. Atunci
(1) m(∨ni=1 xi ) = Σni=1 m(xi )−Σ1≤i<j≤n m(xi ∧xj )+Σ1≤i<j<k≤n m(xi ∧xj ∧xk )−. . .
+(−1)n−1 m(x1 ∧ x2 ∧ . . . ∧ xn ),
(2) m(∧ni=1 xi ) = Σni=1 m(xi )−Σ1≤i<j≤n m(xi ∨xj )+Σ1≤i<j<k≤n m(xi ∨xj ∨xk )−. . .
+(−1)n−1 m(x1 ∨ x2 ∨ . . . ∨ xn ).
Corolarul 9.2.4
(1) Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ B astfel ı̂ncât xi ∧ xj = 0 pentru orice i 6= j. Atunci
Demonstraţie.
(1) =⇒ (2): Egalitatea m(x) + m(x → y) = m(y) + m(y → x) rezultă din
Propoziţia 9.2.2(8).
(2) =⇒ (1): Ţinând cont că x → (x ∧ y) = x → y = (x ∨ y) → y, prin aplicarea
lui (b) rezultă
m(x1 +. . .+xn ) = Σni=1 m(xi )−2Σ1≤i<j≤n m(xi ·xj )+22 Σ1≤i<j<k≤n m(xi ·xj ·xk )−. . .
+(−2)n−1 m(x1 · . . . · xn ).
Presupunem că algebra Boole B este finită şi că At(B) = {a1 , . . . , an } este
mulţimea atomilor lui B. Orice element x ∈ B se scrie sub forma
Cum orice doi atomi distincţi sunt disjuncţi, aplicând Corolarul 9.2.4, rezultă
m(x) = Σ{m(a) | a ∈ At(B), a ≤ x}.
Atunci probabilitatea m este determinată de restricţia sa m |At(B) la mulţimea
atomilor lui B.
Presupunem că atomii a1 , . . . , an sunt “egal probabili”: m(a1 ) = . . . = m(an ).
Atunci
1 = m(1) = m(∨ni=1 ai ) = Σni=1 m(ai ),
deci m(ai ) = n1 , pentru orice i = 1, . . . , n.
m
Dacă x ∈ B şi card{a ∈ At(B) | a ≤ x} = m, atunci m(x) = n. Se obţine
definiţia probabilităţii ı̂n sens clasic.
Definiţia 9.3.2 O σ-algebră este o algebră Boole ce verifică una din condiţiile
echivalente din Lema 9.3.1.
Definiţiile 9.3.6
· O submulţime E a algebrei Boole B se numeşte disjunctă dacă orice două
elemente diferite ale sale sunt disjuncte.
· Algebra Boole B satisface condiţia lanţului numărabil dacă orice submulţime
disjunctă a sa formată din elemente nenule este cel mult numărabilă.
Propoziţia 9.3.7 Dacă B este o algebră Boole, atunci sunt echivalente afirmaţiile
următoare:
(a) B satisface condiţia lanţului numărabil.
(b) Pentru orice E ⊆ B, există D ⊆ E cel mult numărabilă astfel ı̂ncât D şi E au
aceeaşi mulţime de majoranţi.
Demonstraţie.
(a) =⇒ (b): Fie E ⊆ B şi I idealul generat de E:
I = {b ∈ B | există b1 , . . . , bn ∈ E, b ≤ b1 ∨ . . . ∨ bn }.
Se observă că E şi I au aceiaşi majoranţi. Aplicând axioma lui Zorn, putem găsi o
mulţime F ⊆ I maximală ı̂n raport cu următoarele proprietăţi: F este disjunctă şi
0 6∈ F . Este evident că orice majorant al lui I este şi majorant al lui F .
Vom demonstra şi afirmaţia reciprocă. Presupunem prin absurd că există un
majorant b0 al lui F care nu este majorant al lui I. Atunci există b1 ∈ I, b1 6≤ b0 ,
de unde rezultă b1 − b0 = b1 ∧ b− 0 ∈ I şi b1 − b0 6= 0. Pentru orice b ∈ F , b ≤ b0 , deci
b∧(b1 −b0 ) = 0. De asemenea, b1 −b0 6∈ F (altfel, b1 −b0 = (b1 −b0 )∧(b1 −b0 ) = 0).
Prin urmare, F ∪{b1 −b0 } este disjunctă şi F ⊂ F ∪{b1 −b0 } ⊆ I, ceea ce contrazice
maximalitatea lui F . Rezultă că I şi F au aceiaşi majoranţi.
Conform (a), F este cel mult numărabilă: F = {f1 , f2 , . . . , fn , . . .}. Cum F ⊆ I,
pentru orice n există bn1 , . . . , bnjn ∈ E astfel ı̂ncât
fn ≤ bn1 ∨ . . . ∨ bnjn .
S∞
Mulţimea D = n=1 {bn1 , . . . , bnjn } ⊆ E este numărabilă şi D, F au aceiaşi majoranţi.
Rezultă că mulţimile E, I, F şi D au aceiaşi majoranţi.
(b) =⇒ (a): Fie E o mulţime disjunctă de elemente nenule. Conform (b), există
D ⊆ E cel mult numărabilă având aceiaşi majoranţi ca E. Presupunem că există
x ∈ E \ D. Pentru orice a ∈ D, a ∧ x = 0, deci a ≤ x− . Atunci x− este un majorant
al lui D, dar nu al lui E. Contradicţia obţinută ne arată că E = D. 2
9.3.2 σ-probabilităţi
Notaţia 9.3.11 Fie (xn ) un şir de elemente ı̂n algebra Boole B si x ∈ B. Atunci
notăm:
(xn ) ↑, atunci când şirul (xn ) este crescător,
(xn ) ↓, atunci când şirul (xn ) este descrescător,
xn ↑ x, atunci când şirul (xn ) este crescător şi ∨∞
n=1 xn = x,
xn ↓ x, atunci când şirul (xn ) este descrescător şi ∧∞
n=1 xn = x.
Un şir (xn ) se numeşte disjunct dacă {xn | n ≥ 1} este o mulţime disjunctă (adică
xn ∧ xm = 0, pentru n 6= m).
Definiţia 9.3.12 Fie B o σ-algebră. O funcţie m : B −→ R+ se numeşte
σ-probabilitate dacă:
(1) m(∨∞ ∞
n=1 xn ) = Σn=1 (xn ), pentru orice şir disjunct (xn ) din B,
(2) m(1) = 1.
Orice σ-probabilitate este o probabilitate. Dacă B este o algebră Boole finită,
atunci cele două noţiuni sunt echivalente.
Propoziţia 9.3.13 Fie m o probabilitate pe σ-algebra B. Următoarele afirmaţii
sunt echivalente:
(a) m este o σ-probabilitate,
(b) Pentru orice şir crescător (xn ) din B,
m(∨∞
n=1 xn ) = lim m(xn ),
n→∞
lim m(xn ) = 1,
n→∞
lim m(xn ) = 0.
n→∞
Demonstraţie.
(a) =⇒ (b): Fie (xn ) un şir crescător. Formăm şirul (yn ) punând:
y1 = x1 , y2 = x2 − x1 , ..., yn+1 = xn+1 − xn , ... .
Se observă că (yn ) este un şir disjunct şi că ∨∞ ∞
n=1 xn = ∨n=1 yn . m este o
σ-probabilitate, deci
m(∨∞ ∞ ∞
n=1 xn ) = m(∨n=1 yn ) = Σn=1 m(yn ) = lim [m(y1 ) + . . . + m(yn )] =
n→∞
m(∨∞ ∞ n ∞
n=1 xn ) = m(∨n=1 yn ) = lim m(yn ) = lim Σi=1 m(xi ) = Σn=1 m(xn ).
n→∞ n→∞
Lema 9.4.2
(i) Orice intersecţie de σ-subalgebre ale lui A este o σ-subalgebră.
(ii) Orice intersecţie de mulţimi monotone este monotonă.
260 CAPITOLUL 9. PROBABILITĂŢI PE ALGEBRE BOOLE
M 0 = {x ∈ A | x ∈ M (B), x− ∈ M (B)},
Ma = {x | x ∈ M (B), a ∧ x ∈ M (B)}
este monotonă şi B ⊆ Ma ⊆ M (B), deci Ma = M (B). Rezultă că M (B) este
ı̂nchisă la ∧. Am arătat că M (B) este subalgebră Boole a lui A. Cum M (B) este
şi monotonă, rezultă că este o σ-subalgebră a lui A. Atunci S(B) ⊆ M (B), deci
S(B) = M (B). 2
Lema 9.4.4 Fie B o subalgebră Boole a unei σ-algebre A şi fie m o probabilitate
pe B. Sunt echivalente afirmaţiile următoare:
(a) Pentru orice (xn ) ⊆ B, (xn ) ↑ şi x = ∨A xn ∈ B implică m(x) = limn→∞ m(xn ).
(b) Pentru orice (xn ) ⊆ B, (xn ) ↓ şi x = ∧A xn ∈ B implică m(x) = limn→∞ m(xn ).
(c) Pentru orice (xn ) ⊆ B, (xn ) ↑ 1 implică limn→∞ m(xn ) = 1.
(d) Pentru orice (xn ) ⊆ B, (xn ) ↓ 0 implică limn→∞ m(xn ) = 0.
Lema 9.4.8 Fie două şiruri (an ), (bn ) ı̂n B şi c ∈ A astfel ı̂ncât an ↑ c şi bn ↑ c
ı̂n A. Atunci limn→∞ m(an ) = limn→∞ m(bn ).
Demonstraţie. Din c = ∨∞ ∞ ∞
n=1 an = ∨n=1 bn rezultă ak = ∨n=1 (ak ∧ bn ), pentru
orice k ≥ 1. Atunci (ak ∧ bn )n ↑ ak , deci
Considerăm mulţimea
F = {∨∞
n=1 an | (an ) ⊆ B}.
F este o sublatice a lui A şi B ⊆ F . Pentru orice x ∈ F , putem găsi un şir (an ) ⊆ B
astfel ı̂ncât an ↑ x. Definim funcţia π : F −→ [0, 1] astfel:
def.
π(x) = lim m(an ), dacă x ∈ F şi (an ) ⊆ B astfel ı̂ncât an ↑ x.
n→∞
π(x∨y) = lim m(an ∨bn ) = lim [m(an )+m(bn )−m(an ∧bn )] = π(x)+π(y)−π(x∧y).
n→∞ n→∞
∨∞ ∞ ∞
n=m amn ≤ ∨n=m bn ≤ ∨n=m xn ,
262 CAPITOLUL 9. PROBABILITĂŢI PE ALGEBRE BOOLE
de unde se obţine xm ≤ ∨∞
n=1 bn ≤ x. Ultima inegalitate este valabilă pentru orice
m ≥ 0, deci
x = ∨∞ ∞
m=1 xm ≤ ∨n=1 bn ≤ x.
π ∗ (u1 )+π ∗ (u2 )+ε ≥ π(x1 )+π(x2 ) = π(x1 ∨x2 )+π(x1 ∧x2 ) ≥ π ∗ (u1 ∨u2 )+π ∗ (u1 ∧u2 ).
π(∨n+1 n n
k=1 xk ) = π(∨k=1 xk ) + π(xn+1 ) − π(xn+1 ∧ ∨k=1 xk ) ≤
π ∗ (∨n=1
∞
un ) ≤ π ∗ (∨∞ ∞ n ∗
n=1 xn ) = π(∨n=1 xn ) = lim π(∨k=1 xk ) ≤ lim π (un ) + ε.
n→∞ n→∞
Notăm
C = {u ∈ A | π ∗ (u) + π ∗ (u− ) = 1}.
Se observă că 0, 1 ∈ C şi că C este ı̂nchisă la complement.
A rezultat
π ∗ ((∨∞ − ∗ ∞
n=1 un ) ) + π (∨n=1 un ) ≤ 1.
ceea ce arată că a ∈ K. Deci K este monotonă şi B ⊆ K, ceea ce implică S(B) =
M (B) ⊆ K. Rezultă K = S(B) şi m1 = m2 . 2
9.5. TEOREMA HORN-TARSKI 265
de unde deducem
In concluzie,
ceea ce implică
me (x ∨ y) ≤ inf{m(u) + m(t) | u, t ∈ B, u ≥ x, t ≥ y} =
Demonstraţie.
(i): Fie u ∈ B cu u ≤ a ∨ b. Din x ∧ y = 0, rezultă b ≤ y ≤ x− , deci
u ≤ a ∨ b ≤ a ∨ x− = x → a. Atunci u ∧ x ≤ a, deci u ∧ x ≤ u ∧ a. Cum a ≤ x,
rezultă u ∧ x = u ∧ a.
Analog se arată că u ∧ y = u ∧ b.
Se observă că u = (u ∧ x) ∨ (u ∧ y) şi că u ∧ x, u ∧ y ∈ B, deci
Atunci
mi (a ∨ b) = sup{m(u) | u ∈ B, u ≤ a ∨ b} ≤ mi (a) + mi (b).
Inegaliatea inversă a fost stabilită ı̂n Lema 9.5.2, deci (i) este adevărată.
(ii): Demonstraţie similară. 2
• Pentru orice z ∈ A, fie B[z] subalgebra lui A generată de B ∪ {z}. Este uşor
de observat că:
Lema 9.5.8 ν∗ |B[z] şi ν ∗ |B[z] sunt măsuri pe algebra Boole B[z].
Demonstraţie.
(i) ν ∗ |B[z] este o măsură pe algebra Boole B[z]:
Fie e1 , e2 ∈ B[z] cu e1 ∧ e2 = 0. Conform Lemei 9.5.7, există aj , bj ∈ B astfel ı̂ncât
ej = (aj ∧ z) ∨ (bj ∧ z − ) (j = 1, 2) şi a1 ∧ a2 = b1 ∧ b2 = 0. Atunci ej ∧ z = aj ∧ z
(j = 1, 2). Aplicând Lema 9.5.6, rezultă:
notaţie
Fie L = Lτ calculul cu predicate de ordinul I şi C mulţimea constantelor
sale. Notăm cu E mulţimea enunţurilor lui L şi cu E0 mulţimea enunţurilor fără
cuantificatori.
Fie U o mulţime nevidă astfel ı̂ncât C ⊆ U . Atunci L(U ) va fi limbajul obţinut
din L prin adăugarea constantelor din U \C. Vom nota cu E(U ) mulţimea constan-
telor lui L(U ) şi cu E0 (U ) mulţimea enunţurilor lui L(U ) ce nu au cuantificatori.
Fie D ⊆ E cu proprietăţile următoare:
- D conţine teoremele formale ale lui L,
- D este ı̂nchisă la conectorii ∨, ∧, ¬, →.
269
270CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE
∼ def.
m (ϕ)
b = m(ϕ).
∼
Atunci m este o probabilitate pe algebra Boole D/∼ .
Observaţia 10.1.6 Lema 10.1.5 arată că o teorie consistentă poate fi gândită ca
o interpretare booleană a lui L. Atunci noţiunea de probabilitate introdusă de
Definiţia 10.1.1 este o variantă probabilistă a noţiunii de teorie consistentă.
10.1. STRUCTURI PROBABILISTE 271
Aceasta ne sugerează conceptul de structură probabilistă ı̂n sensul lui Gaifman [37]:
Teorema 10.1.9 Considerăm o pereche (U, m), unde U este o mulţime nevidă
şi m : E0 (U ) −→ [0, 1] este o probabilitate. Atunci există o unică probabilitate
m∗ : E(U ) −→ [0, 1] ce extinde pe m şi verifică condiţia lui Gaifman.
P Q
Demonstraţie. Pentru orice V ⊆ U , notăm cu n (V ) (respectiv n (V )) mulţimea
formulelor lui L(V ) ı̂n forma normală prenex cu cel mult nP blocuri de cuantifica-
tori astfel ı̂ncât primul bloc este
Q ∃ (respectiv ∀). Dacă ϕ ∈ (V ), atunci ¬ϕ este
echivalentă cu o formulă din n (V ). EsteP cunoscut Qcă orice formulă din L(V ) este
logic echivalentă cu o formulă dintr-un n (V ) sau n (V ) (pentru un n ≥ 0).
Vom demonstra teorema numai ı̂n cazul când limbajul L(U ) este numărabil.
• Vom demonstra mai ı̂ntâi unicitatea lui m∗ :
Fie m∗1 , m∗2 două extensii ale lui m ce verifică condiţia (Ga). Vom demonstra că
pentru orice n ≥ 0, următoarele egalităţi sunt adevărate:
(U, m) |= µ.
U = ∪∞
n=0 Cn .
b | ϕ ∈ E 0 }.
Fie F filtrul lui B generat de mulţimea {ϕ
unde ϕb ∈ B 0 şi ψ ∈ D cu ϕ/ b F = ψ/ b F.
Să arătăm că funcţia µ0 este bine definită.
Dacă ϕbi /F = ψbi /F cu ϕbi ∈ B 0 şi ψi ∈ D pentru i = 1, 2, atunci
ϕ
c1 /F = ϕ c1 /F = ψ
c2 /F =⇒ ψ c2 /F =⇒ ψ
c1 = ψ
c2 =⇒` ψ1 ↔ ψ2 =⇒ µ(ψ1 ) = µ(ψ2 ),
276CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE
In această secţiune, vom prezenta câteva elemente ale teoriei modelelor pro-
babiliste. Noţiuni şi rezultate ale teoriei modelelor vor fi traduse ı̂n noţiuni şi
rezultate ale teoriei modelelor probabiliste.
Fie L un limbaj de ordinul I şi C mulţimea constantelor sale. Dacă U este o
mulţime de constante astfel ı̂ncât C ⊆ U , atunci L(U ) va fi limbajul obţinut din L
prin adăugarea constantelor din U \ C. Vom nota cu E (respectiv E(U )) mulţimea
enunţurilor lui L (respectiv L(U )) şi cu B (respectiv B(U )) algebra Lindenbaum-
Tarski E/∼ (respectiv E(U )/∼ ). Clasa de echivalenţă a unui enunţ ϕ va fi notată
acum cu [ϕ].
Pentru a evita unele complicaţii de scriere, ı̂n această secţiune vom lucra numai
cu probabilităţi pe algebre Boole (conform Observaţiei 10.1.10, acest lucru este
posibil). Atunci o probabilitate pe L este o probabilitate µ pe o subalgebră a lui
B. Vom nota cu dom(µ) domeniul de definiţie al lui µ. În contextul precizat, o
structură probabilistă este o pereche (U, u), unde C ⊆ U şi u este o probabilitate
pe algebra Boole B(U ) ce satisface condiţia lui Gaifman:
(Ga) Pentru orice enunţ ∃xϕ(x) al lui L(U ),
u([∃xϕ(x)]) = sup{u(∨ni=1 [ϕ(ai )]) | a1 , . . . , an ∈ U }.
Condiţiile (Ga1) - (Ga3) din Lema 10.1.8 se rescriu ı̂ntr-un mod evident.
10.3. CĂTRE O TEORIE A MODELELOR PROBABILISTE 277
(U, u) |= µ,
dacă u |dom(µ) = µ.
· Fie (U, u) o structură probabilistă, ϕ un enunţ al lui L(U ) (ϕ ∈ E(U )) şi
r ∈ [0, 1]. Spunem că (U, u) satisface perechea (ϕ, r), şi notăm
dacă u([ϕ]) = r.
· Fie µ este o probabilitate pe L, ϕ ∈ E şi r ∈ [0, 1]. Spunem că perechea (ϕ, r)
este consistentă cu µ dacă există un model al lui µ ce satisface (ϕ, r).
Demonstraţie.
(i) =⇒ (ii): Presupunem că există un model (U, u) al lui µ astfel ı̂ncât (U, u) |=
(ϕ, r). Atunci pentru orice ψ ∈ E, din [ψ] ∈ dom(µ) şi ` ψ → ϕ rezultă µ([ψ]) =
u([ψ]) ≤ u([ϕ]) = r. Aceasta arată că µi ([ϕ]) ≤ r şi, ı̂n mod analog, se arată că
r ≤ µe ([ϕ]).
(ii) =⇒ (i): Conform Propoziţiei 9.5.10, există o probabilitate η pe L cu pro-
prietatea că η extinde pe µ, [ϕ] ∈ dom(η) şi η([ϕ]) = r. Teorema de completitudine
a lui Gaifman asigură existenţa unui model (U, u) al lui η, deci u([ϕ]) = η([ϕ]) = r.
Prin urmare, (U, u) |= (ϕ, r). 2
10.3.2 Substructuri
Definiţiile 10.3.3
Fie (U, u) şi (V, v) două structuri probabiliste astfel ı̂ncât U ⊆ V .
· Spunem că (U, u) este o substructură a lui (V, v), şi notăm
B0 (U ) = {[ϕ] | ϕ ∈ E0 (U )}.
(10.1) U = ∪α<λ Uα .
def.
m([ϕ]) = uα ([ϕ]).
Atunci m este unica probabilitate pe B0 (U ) cu proprietatea că m |B0 (Uα ) = uα |B0 (Uα ) ,
pentru orice α < λ.
Conform Teoremei 10.1.9, există o unică probabilitate m∗ pe B(U ) ce satisface
condiţia lui Gaifman şi extinde pe m. Notăm u = m∗ . Atunci u este unica
probabilitate pe B(U ) ce satisface condiţia lui Gaifman şi u |B0 (Uα ) = uα |B0 (Uα ) ,
pentru orice α < λ.
Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm că pentru orice ordinal α < λ şi
pentru orice număr
P natural m ≥ 1 sunt adevărate următoarele proprietăţi:
(a) Dacă ϕ ∈ Q m (Uα ) ∩ E(Uα ), atunci u([ϕ]) = uα ([ϕ]);
(b) Dacă ϕ ∈ m (Uα ) ∩ E(Uα ), atunci u([ϕ]) = uα ([ϕ]).
Se observă că (V, v) este o extensie existenţială a lui (U, u) dacă şi numai dacă
(V, v) este o extensie universală a lui (U, u).
Propoziţia 10.3.9 Dacă (U, u) ⊆ (V, v), atunci următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente:
(i) (U, u) ≺∀ (V, v);
(ii) Există o extensie (W, w) a lui (V, v) astfel ı̂ncât (U, u) ≺ (W, w).
Demonstraţie.
(i) =⇒ (ii): Presupunem că (U, u) ≺∀ (V, v). Vom demonstra că există o proba-
bilitate η pe L(V ) astfel ı̂ncât:
(a) B(U ) ⊆ {[ϕ] | ϕ ∈ E0 (V )} ⊆ dom(η);
(b) η extinde pe u;
(c) η([ϕ]) = v([ϕ]), pentru orice ϕ ∈ E0 (V ).
u([ϕ]) ≤ u([∀x1 . . . ∀xn ψ(x1 , . . . , xn )]) = v([∀x1 . . . ∀xn ψ(x1 , . . . , xn )]) = v([ϕ]).
Rezultă prima din inegalităţile (10.2); a doua se demonstrează ı̂n mod analog.
Conform Propoziţiei 9.5.10, există o probabilitate µ pe subalgebra B(U )[[z]]
generată de B(U ) ∪ {[z]} astfel ı̂ncât µ extinde pe u şi u([ϕ]) = v([ϕ]).
Folosind consideraţiile precedente, printr-un proces de inducţie transfinită, se
obţine construcţia unei probabilităţi ce satisface condiţiile (a) - (c).
Aplicând teorema de completitudine a lui Gaifman, rezultă existenţa unei struc-
turi probabiliste (W, w) cu proprietăţile din (ii).
dacă u([ϕ]) ≥ r.
· Definim
def.
µ∀ = {(ψ, µi ([ψ])) | ψ este un enunţ universal ı̂n L}.
(U, u) |=∗ µ∀ ,
ceea ce ı̂nseamnă
u([∀~xψ(~x)]) ≥ µi ([∀~xψ(~x)]).
Din condiţia (Ga1), se obţine
u([ψ(~a)]) ≥ u([∀~xψ(~x)]),
deci
u([ψ(~a)]) ≥ µi ([∀~xψ(~x)]) = µi ([ϕ]).
282CAPITOLUL 10. MODELE PROBABILISTE ALE CALC. CU PREDICATE
Analog, din
(U, u) |=∗ (∀~x¬ψ(~x), µi ([∀~x¬ψ(~x)])),
rezultă
u([¬ψ(~a)]) ≥ µi ([¬ψ]).
Se ştie că µi ([¬ϕ]) + µe ([ϕ]) = 1, deci 1 − u([ψ(~a)]) ≥ 1 − µe ([ϕ]).
Am stabilit inegalitatea:
Definiţia 10.3.14 Fie (U, u) şi (V, v) două structuri probabiliste. Spunem că
(U, u) şi (V, v) sunt echivalente elementar dacă u |B = v |B . În acest caz, vom
nota
(U, u) ≡ (V, v).
Propoziţia 10.3.15 Dacă (U, u) ≡ (V, v), atunci există o structură probabilistă
(W, w) astfel ı̂ncât (U, u) ≺ (W, w) şi (V, v) ≺ (W, w).
Fie [ϕ] 6∈ B(U ), cu ϕ = ϕ(~a), unde ~a = (a1 , . . . , an ) este format cu elemente din
U \C. Vom arăta că există o probabilitate µ pe L(U ∪V ) astfel ı̂ncât B(U )∪{[ϕ]} ⊆
dom(µ) ⊆ B(U ∪ V ).
Conform Propoziţiei 9.5.10, este suficient să stabilim următoarea inegalitate ı̂n
algebra Boole B(U ∪ V ):
notaţie
(U 0 , m0 )[L = (U 0 , m0 |B(U ) ).
m |dom(µi ) = µi .
Vom arăta că există o probabilitate µ0 pe L2 (U0 ∪ V0 ) astfel ı̂ncât următoarele două
condiţii sunt verificate:
· B(U0 ) ∪ B2 (V0 ) ⊆ dom(µ0 ) ⊆ B2 (U0 ∪ V0 ),
· µ0 |B(U0 ) = u0 şi µ0 |B2 (V0 ) = v0 .
Observăm că ` α(~a) ↔ ∀~xα(~x) ı̂n L(U0 ) şi ` β(~b) ↔ ∀~y β(~y ) ı̂n L2 (V0 ), deci
` ∀~xα(~x) ↔ ∀~y β(~y ) ı̂n L2 . Însă ∀~xα(~x) ∈ E, de unde rezultă
Fie ψ un enunţ ı̂n L2 (V0 ) astfel ı̂ncât ` ψ → ϕ ı̂n L2 (U0 ∪ V0 ). Atunci ϕ = ϕ(~a),
ψ = ψ(~b), unde ~a este un vector cu elemente din U0 \ C şi ~b este un vector cu
elemente din V0 \ C. Atunci ` ϕ ↔ ∀~xϕ(~x), ` ψ ↔ ∀~y ψ(~y ), ∀~xϕ(~x) ∈ E şi ∀~y ψ(~y )
este un enunt din L2 . Rezultă:
· V1 ⊆ U1 ⊆ V2 ⊆ U2 ⊆ . . . ⊆ Un ⊆ Vn+1 ⊆ Un+1 ⊆ . . .,
· vn+1 ([ϕ]) = un ([ϕ]), pentru orice ϕ ∈ E(Un ),
· un+1 ([ϕ]) = vn+1 ([ψ]), pentru orice ψ ∈ E(Vn+1 ).
S∞ S∞ S∞ S∞
Fie A = n=0 Un = n=0 Vn şi (A, u) = n=0 (Un , un ), (B, v) = n=0 (Vn , vn ).
Conform Teoremei 10.3.7, pentru orice n ≥ 0 avem
deci
(A, u)[L ≡ (B, v)[L .
∼ ∼
Fie B algebra Lindenbaum-Tarski a limbajului (L1 ∪ L2 )(A) şi B 0 subalgebra
sa formată din clasele enunţurilor fără cuatificatori. Atunci putem defini o pro-
∼
babilitate w :B 0 −→ [0, 1] astfel ı̂ncât w |B10 = u |B10 şi w |B20 = v |B20 . Aplicând
∼
Teorema 10.1.9, există o probabilitate m :B −→ [0, 1] ce extinde pe w şi verifică
condiţia lui Gaifman. Conform părţii de unicitate din Teorema 10.1.9, m |B1 = u |B1
şi m |B2 = v |B2 .
Structura probabilistă (A, m) satisface condiţiile cerute. 2
[1] M.A. Amer, Probability, logic and measures on epimorphic images of co-
products of measurable spaces, Reports Math. Logic, 28, 1994, 29-52.
[7] G. Birkhoff, Lattice theory, Third Edition, AMS Colloq. Publ., vol. 25,
1973.
[11] N. Bourbaki, Théorie des ensembles, Ch. 1-2, Paris 1954 (2nd ed. 1960).
[12] N. Bourbaki, Théorie des ensembles, Ch. 3, Paris 1956 (2nd ed. 1963).
[13] S.N. Burris, Logic for Mathematics and Computer Science, Prentice Hall,
1998.
287
288 BIBLIOGRAFIE
[19] C.C. Chang, H.J. Keisler, Model Theory, Amsterdam 1973; 3rd edition:
North Holland 1990.
[21] P.J. Cohen, Set theory and the Continuum Hypothesis, New York, Amster-
dam 1966.
[22] D. van Dalen, A.F. Monna, Sets and Integration. An Outline of the De-
velopment, Groningen 1972.
[23] D. Van Dalen, H.C. Doets, H. Deswart, Sets: Naı̈ve, axiomatic and
applied, Pergamon Press, 1978.
[24] R. Dedekind, Über die drei Moduln erzeugte Dualgrupe, Math. Annalen,
53, 1900, 371-403.
[26] A. Diego, Sur les algèbres de Hilbert, Ph. D. Thesis, Collection de Logique
math., Serie A, XXI, Gauthier-Villars, 1966 (traduction faites d’après la
Thèse édi’ee en langue espagnole sous le titre: Sobre Algebras de Hilbert,
parue dans la Collection Notas de Logica Matematica, Univ. Nacional del
Sur, Bahia Blanca 1961).
[30] Gh. Enescu, Teoria sistemelor logice, Editura ştiinţifică şi enciclopedică,
1976.
[33] J.E. Fenstad, The axiom of determinateness, In: Proceedings of the Second
Scandinavian Logic Symposium, Amsterdam 1971.
[38] B.A. Galler, Cylindric and polyadic algebras,Proc. Amer. Math. Soc., 8,
1959, 176-183.
[40] G. Georgescu, Some model theory for probability structures, Reports Math.
Logic, 35, 2001, 103-113.
[47] K. Gödel, The Consistency of the Axiom of Choice and of the General-
ized Continuum-Hypothesis with the Axioms of Set Theory, Annals of Math.
Studies, 3, Princeton 1940 (2nd printing, 1951).
290 BIBLIOGRAFIE
[67] W. and M. Kneale, The Development of Logic, Oxford Univ. Press, 1962.
[70] A. Levy, Basic Set Theory, Springer Verlag, Berlin 1979; reprinted: Dover
Publications, 2003.
[71] J. L
à os, E. Marczewski, Extensions of measures, Fund. Math., 36, 1949,
267-276.
[72] J. L
à ukasiewicz, Selected Works, Warszawa - Amsterdam 1970.
[77] Gh. Mihoc, N. Micu, Teoria probabilităţilor şi statistică matematică, Edi-
tura didactică şi pedagogică, 1980.
[78] Gr.C. Moisil Incercări vechi şi noi de logică neclasică, Editura ştiinţifică,
1965.
[79] Gr.C. Moisil, Elemente de logică matematică şi de teoria mulţimilor, Edi-
tura ştiinţifică, 1968.
[85] J. von Neumann, Eine Axiomatisierung der Mengenlehre, Journal für die
reine und angewandte Mathematik (Crelle), 154, 1925, 219-240; corrections,
ibid. 155, 128, 1926. Also in 61, 34-56. English translation in van Heijenoort
67, 393-413.
292 BIBLIOGRAFIE
[86] J. von Neumann, Die Axiomatisierung der Mengenlehre, Math. Ztschr., 27,
1928, 669-752. Also in 61, 339-422.
[95] W.V. Quine, New foundations for mathematical logic, Am. Math. Monthly,
44, 70-80. A revised and expanded version is in 53, 80-101.
[96] W.V. Quine, Mathematical logic, Revised edition, Cambridge, Mass. 1951
(first edition, 1940).
[98] Ph. Rothmaler, Introduction to model theory, Taylor & Francis Group,
New York 2000.
[105] B. Russell, The principles of mathematics, I., 1903; second ed., London
1937, New York 1938. Reprinted 1950.
[107] E. Schröder, Algebra der Logik, vols. 1-3, 1890-1910. New York: Chelsea
reprint 1966.
[114] M.H. Stone, The theory of representation for Boolean algebras, Trans.
Amer. Math. Soc., 40, 1936, 37-111.
[115] G. Takeuti, W.M. Zaring, Axiomatic Set Theory, Springer - Verlag, 1973.
[121] H. Wang, A survey of mathematical logic, Science Press, Peking China 1962,
Amsterdam 1963; traducere ı̂n limba română: Studii de Logică matematică,
Editura ştiinţifică, 1972.
[122] A.N. Whitehead, B. Russell, Principia Mathematica, 3 vols., Cambridge
1910, 1912, 1913; second ed. 1925, 1927, 1927.
[123] L.A. Zadeh, Fuzzy sets, Inform. Control, 8, 1965, 338-353.
[124] E. Zermelo, Untersuchungen über die Grundlagen Axiome der Mengenlehre
I, Math. Ann., 65, 1908, 261-281. English translation in van Heijenoort 67,
199-215.
[125] E. Zermelo, Über Grenzzahen und Mengenbereiche, Fund. Math., 16, 1930,
29-47.
Index
295
296 INDEX
ultim element, 45
ultrafiltru sau filtru maximal, 88
299