020

e6?,
ANI'OINE COMPAGNON

Colcclia Sigetltorul

Dcscrierea CIP n llibliotecii Natio nle a Romaniei

CONIPAGNON. ANTOINE
DEMONUL
Demonul teoriei / Antoine Compugnon : trad.: Gnbdel
Matian $i Andrci/Paul Corescu. - Clui-Napoca: Echinox,
200'7
TEORIEI
hdex
rsBN 978 973-8298-81-t Literatul.i $i bun simt

Traducere dc

/r
l. N,Iarian, Gnh cl (rrad-) Gabriel Marian 5i Andrci.Paul Corescu
IL Colescu, Anchci Paul (had.)
(n
82.09
dunt' l4Q L{a tA,at
I
lsBN 978 973 6298-81-l BIBTIOTECA I\TETROPOLITA}lA
Bi]CI.JRFf;TI
Filiara"g l. ir,4rioEU'
Sr. Tralan. i\r. 2, S.ctor 3
Tel./Fax: 320 08 76
Antoine Complgnon, Le lltnan tl(
O Edllions dLr Scuil. 1998
O Editura ECIII\OX, 2007 pentru prczenta versiune Editura ECHINOX
romAneilscal
clluj,2aa7
 Arexsti cane r lbsL edltalal cu spdjinul otclit dc
(\rmunitatca Fr-ancczi din Bclgra (Corrmunantd Fr-anqaise
dc Bclgique. Ministdre de la (lrnmunrnti Flanqaisc)

INTRODUCERE
Coperta: Octavian Bour
Ce-a mai rdmas din iubirile de altedatA?

Cules: :['raducitor-u]
Tchnorcdactor Erzs6bet Vancea
Apirulr 2007; Bun dc tiprr: 1,1 noicmbdc 2007
Fomlat: 5,1x8.1/I6; Cloli tipo: 21,5
lldilura ECHINOX
400305 CIuj, sn. T- GroTilcscu I2
e-mai I : echi nox @l c lioknet.ro
w\! w.ccliturircchinox,r-o
 D In. | ,rr',1
!l 'mcu ',1
c un marc alimaror. a1 meu e ui Daimon al
a.(hnii, on Daihon alluptei.

Baudelaire, Sd i bateh pe sirucl l"

Ca sa parodiem o vorba celebri: ,,Francezii nu au mintea

leorcticA'. Cel putiD nu au avut-o pand la izbucnirea din anii
Saizeci;i Saptezeci. Teoria IitenrA $i-e trarit atuDc; ora de glorie,
ca Si cum credinla prozelitului ;-ar fi pcrmis dintr odati sd
rccupeleze aproape Lrn secol de intarziere intr-o slrafulgerare.
Studiile literare ffanceze ru cunoscuseri nimic compalabil cu
Formalisrnul lus. cclcul de la Praga. New Criticism-ul anglo
american. ca si nu mai vorbim dc stilistica lui Leo Spitzer sau
d" ro'ologrJ 1,ri Lln.r Robell Cufliu.. de Jnr.po/il.vi rnul l.
Bcn.detro a|oc- \rr Je clilicJ vdr'ixnre,or J lui Ci.Lnlrxnco
Contini, de lcoala de la Geneve $i de critica con$tiinlei, !i nici
m6car de aDti-teorisrnul deliberat al lui F.R. Leavis $i al
discipolilor sai dc la Cambridge. ln Fmnta nu rimane de pus in
balanta, in fata tuturor acestor mitciri originale $i irtluente ce
au ocupat prima iumAtate a secolului in Europa $i Amcrica de
Nord, dccat < Poetica > Iui Val6ry, dupd numclc caledrei pe care
ocupat-o Ia Colldge de France (1936) - elemerzr disciplinA a
cdrci dezvoltare a fos! culeod iutrerupti de r:rzboi, apoi de
moarte -, ;i poaie mcrcu enigmalicele Flari dit Tarbes a1c hi
Jcan Prulhan (1941), Ialonand confuz lnsprc detini(ia unej
rctorici gencrale. noD iDstlumentale, a limbii. acel ,,Totul e
relorici" pe carc decons(rucliu urna si-t redescopcrc ta
Nietzsche prin 19613. Man alul lui Rend Wellek ti Austin
Warren. Thcar'\, oI Literalrrc. publicat iD Sta(ele Unile in 1949.
err disponibrl In rpunioli. jrponczit. italianA germrni. corccrnx.
portughezi, daneza. sirbo{roata. greaca Droderni, suedeza.
ebraici, romAnA, finlaDdezi li guiaralj 1a slaryitul anilor ltizcci,
dar nu $i ill lrancezi. idiom in c{re nu a vizut lumina tipurului
decat in 1971, sub rirlul t Tlllotic littirairu. unul din primele
din colc.lin..P()ctiqrrc" la cdjlulu Sc il. Sr ||u a mrr riuns
ni(rodari sa fie recdrtrr in tormut de bu/uni,r in l,r0L,. cu pulin
inainle sd moard, Spitzer explicr flceasti intlirziere $i izolarca
franceza prin trei faclorii un vechi sentiment de superioritare
legat de o tradide thcrard ;i intelectuali continue ti eminenhi
spiritul Senerat al studi;lor lilerarc, marcat iD continuarc de
pozitivismul ftiintilic al secolului XIX in cAuhrca cauzctor;
prcdominrnta praclicii tcolare lL cxplicaliei dc text. adicA I unei
descrieri servile a foinelor literare care impicdicd dczvoltarea
unor metode formalc mai sofislicate. At adiuga pe bunA
drcptale, dar sunt iDseparubile, absenla unei Iingvistici ;i a unei
filosofii a liDbajului conparabile cu cele ce invadaseri
universitilile de limbi germani sau englezi. inceFand de la
Cottlob Frege, Berrrand Russell. Ludwig WiuSenstcin $i Rudotf
Carnap, ca fi slabi incidenti a tradiliei hcrneneutice. cale
fusese tolu$i zdruncin4ta in Germaoia de Edmund l:lusserl $i
Manin lleidegger, unul dupd alrul.
Apoi lucrurile s au schimbar rapid - incepeau de altfel sa sc
mi;te in momemul cand Spitzer punea acest diagnostic scvcr -
intr amt incat, prinlr-o culioas,l rrslulllare care poate da de
gendit, teoria francezA s-a regasit o vreme in tvangarda srudiilor
literare din toati lumea, de parca pAna atunci ar fi dat inapoi
doar pen(ru r sAri mai bine, dacd nu cumvx aga o pr,pasric brusc
tmversald nu i-ar fi pcrmis in fapt si reinventezc rcxtit cu o
inocen(i fi o ardoaro care au dat iluzia unui pas inainte. in
8
tiDrpul mirificilor ani ;aizeci. care s-au intins de fap! iDtre 1963.
sfer$itul rizboiului dir Algeria, $i 1973. primul $oc petrolier.
Sprc lq70 tcorir lirer.rri er.r in plinir inflorire Si cxersa o imensi
rtraclie asupra linerilor din generalia mea. Sub divelse apelatii -
..noua critici. .,pocticd'.,.structuralism", .,semiologie.
,,niuatologic" - ea sfAl ccu orbitor. Oricine a t,'ilit acei ani
feerici nu poatc decat si li-i aminteasci cu nostalgic. Un curent
putern;c nc purla pe toli. ln acele rimpuri, imaginea studiilor
Iitcrurc. sustinutll de teorie. era scducatoare, convingatoare.
tliumfitoalc.
N{I mai c chiar la fel io ziua de azi. Teoria s-a
instilurionrli,/rr. s a trrnsformat in mcloda, a .leteiii o-miii
tehn'(iEfig%rcfr-deser-{r fel ffii ca;i cxplicrlir de
I(rt( car eiul=iiirnat cu v(N; odiniorra. p,r.-ai1,
-ragr"rc,
fnscrisa dCstinul$o1'ri;l oriaareiiaorii. Istoria Iite,ara, dnan'a
discipline ambilioasi !i atrlgitoare l,r sfarsitul secolului XIX.
cunoscuse aceeil$i evolutic tristi. iar noua critica nu;a scapal
Djci ea. Dupir llcnezia anilor $aizec; fi $aptezeci. cend studiile
litera.e fl'ancczc le-au ajuns din u ntr $i chiar depitit pe
cele,rhc pe ealca formalisnrului li a textualititii, cercetirile
leorclice nu au mai cunoscut dezvoltari majore ?n Frarta. SI fic
dc vi116 monopolul istoiei lilerare asupra studiilor franccze. pe
c ro noua crilicl ru vr fi,eurtit si lzdruncine in profunzime, ci
nu vu fi ficut deciit si-l mascheze provizoriu? Explicatia - ii
aparline lui G6,urd Genetle - pare cam sumard, dconrece noua
crilic,. chiar daci nu a ficul si cadi zidurile bitrinei Sorbone.
s-a implanlat solid in Educalia n lioDali, n1ai ales in
invlilimantul liccal. De altfcl este probabil chiar ceer cc , f:cut-
o rigidi. In ziua de azi e imposibil si rcu$csti la vrcun concrrs
de admitere lifi sa stapinc9li subtilclc ./irrirglo ti jargonul
nara(ologiei. UD candjdat ctre nu ar fi in stare sa se proDulle
dacii bucala de {cxt pe ca,c o ine sub ochi cste ,.homo-., sau
..hclcrodiegelicir". .,singulativa' sau ..hcrativa". cu ..lbcalizare
intema" sau,exEme", nu va fi admis' la fel cum mai demull
trebuia sA deo\ebesti un Jnacolul de o hioaldga 5i sA rlii dlti de
nasrere r lui Montesquieu. PentrLt a rntelege singuliril|rlca
invalarm6nlului superior $i il cercelarii in Franlr. Irebuic sA revii
mereu la dEDendmra istorici 3 universrlAlii de concursurilc d(
recruta,e r p,,rf."orilor din inv6lJminlul liceal' Elxsi c m ne_
,- a,.oiur inainte dc 1980 doar slricrul neccsrr de leo,ie
pentri, c ranroip.a,rFEli Piiina poiiici li n.rrr.rtolog-ie pcnrru
r cxplicn versurile ii Ftorr' \qua cririca la fel ca islori3 litcrrr;
:i lui Lanscjn cuiriGij gcnerJlii inrinle. s d redus rrpid lJ citc\l
relete. huc]lri ii- se.cl49!9rrlMi1E\!r [L+iimenc' Eli]iul
tcoietic.-i incremenit dclrdalZl ce i-a furnizat sacrosanctei
explical;ide texle un fclde Strinl' suhdltern'
Teoria in Fraora J fosLlLE de prie. insd dorinlir pc uilre o
*.;;; R"l".,i ;-,'1lres in L6g: .Noun cririca trehurc si
devinA toane mDid un nou ingra$amrinl. pcnrru a puleil fuce !i
ehcev:r dupe aceea rBrnhus. 1971. P' 186) nrr lure si sc fi
imnlirir. Teorericienii rnilor $:Iizcci $i raprezcli nu ti-nu gesil
<,,..e<or; B.nhe. in\uri I fost canoni/al. ceea ce nu c cel mai
bun miiloc de a Di<lrx o ofel" \ie ii dcli\6. Allii .-iru
rcconve;:l 5i au r;cul lu Jerceliri de\rul de .ndcpll.(e dc
primele lor iubiri; unii, cum_sunt Tzvelan.Todorcv stlu Cenelte,
s-au orientat in directia cticii sau a esteticii. Mulli au revenit la
vechea istorie literarA. rnai alcs prin intermed;ul redescopcririi
manuscriselor, cum o dovede$te moda criticii zise gencticc.
Revisla P#/i4xe. care mii Perseverer/i. publrca in mrrc Purle
dorr exercilii de eprponi. lJ fcl cx LittlratuP. celilalt ortrn al
Dosr-68-ului. inrordcrunJ mri ecleclicri. gazduind rlarrismul.
'socioloeia,ii p.ihanrlize. TeoriJ \_ cuminlil ii decr nu nlJi c Lc
crt: miri e Drerentd in se,rcrrl in car? lorre.ecolele literrrc sun:
sc alAlurii Ia UrivcrsllJtc. necirrc
nrczenle. ri loate .pecirlilalilc
lJ locul ei. Er s-a a\e7Jl. iloftnsiva. ii i5i arreapr; srudcnlii 13
ora prevazutd, fera all schimb cu celelalte spccialitili stlu clr
to
lunrea decat p D intemediul acestor studenii ce rAticesc de lr o
disciplinl la alta. Ea nu e mai vie decat celelalte. in sensul in
carc nu mai e cea care spune dc ce li cum ar trebui sludiatd
litemtura. care e perrinenta, miz acruala a srudiilor literire. Or
nimic nu a inlocuit-o in acesl rol. cum de allfel nici lileratura nu
prea mai e studial;-
..Tcorin va reveni. ca orice lucru, $i ii vom redescoperi
problcmelc in ziua in care ignoranla va fi mers ater de dep;(e
iDciil nu va mai produce decit pliclis...philippe Soller.s anunta
aceirstd iDtoarcere ince din 1980, ptefilliind reed itaret,t.coriei lc
.rrr.rr,/rrr. volu ambilios publicat in Loamna ce ia umul lui
mai 1968, cu titLul ?mprumulat diD matematici $i reunind
semn:ilurile lui Michel Foucault, Rolxnd Bafhes, Jacques
Derdda. Julia Krisreva $i tot gruput de la Tel elel. cllrilca
teorici pe atunci la zenit. cu o urmi uroad de,.terorism
intelcctull', cum o vir recunoa$le uhcrior Sollers (Sollers. p. 7).
Tcoria rver pe {runci venx'l la pupa, didea chef de viala. .. A
dezvolla rcori! penrru a nu fi in iltirziere fati de viafA'..
decretase Lenin, iar Louis Ahhusser se inspira de Ia el cend igi
boteza .,Teorie" colectia pe ca,e o iDdruma la editura Masper.o.
Pieffe Machercy Si-n publicar in crdrut ei, in 1966. an far al
mifc.rii slructuraliste. PentnL o torie a protltrcliei literare.
lucrare in care adt sensul mtrxist al teoriei cridci a ideologici
!i exaltarc a $tiintei - cel $i cel formAlist - anal;zd a procedee-lor
)ingvistice - se punetu de acoid pc spinlrea lireraturii. Teori
cra critica. $i chiar polemicA sa miliranrd ca in thlul
relinittitor al carri; lui Boris Eikhcnbaum dh 1927, Litct.tjtu ,
Tur-ic. Ctitic.i, Polcrrr...7. partial tladusi dc Tzveran Todorcv in
antologia fornlaliftilor n)$i. Tcoria lil(toturii. pe care a ed;tat-o
in 1966 - dar ambitia ei el.a de asenterca s6 foDdeze o Stiinli a
litcraturii. ,.Obiectul teoriei. scin Gcnelte in 1972, ar fi nu doar
,".arl. ci - roraliiafdii-r,-lira1.ri7t -lllei:if "-lceneltq- p.Tl.).
Forn)alisnlfl $i- tarxisnnfe.au aei doi s'rrtpi ;l air-pe;lru a
ll
justifica cercetdr€a invalianlilor sau universaljilor literatu i,
pentru a considera opercle individuale ca opere posibile mai
degraba decet ca operc reale, ca simple exempiificari ale
sistemului literar subiacent, mai comode decat operele inactuale,
$i numai poten(iale. pentru a accede la strncturi.
DacA teoria ca ambiguitate in1l9 maxist $i.formalism era
deja ie$i!4 diLiria!14i!-t9&Q--ce.si lrai spunem azi? Ain aiins
oari un grad slrficient de ignoranld si de plictis incit sa dorim
din nou teolia?
Pe de alti parte un bilanl, o harta a teoriei lilerare sunt ele
imaginabile? Si sub ce form6? Nu ar fi oare'in principiu un paiu
imposibil cum suslinea Paul de Man - daca ,,principalul
interes teoretrc al teoriei litemre constd in imposibilitatea
definirii ei" (de Man, p. 3)? Teoia nu ar putea a$adar si fie
concepu6 decat pin gmlia unei teodi negative. dupe chipul
acelui Dun ezeu ascuns despre care doar o teologie negativa
rcu$e$e sA vorbeascA: aI inselma si pLasezi ltacheta prea sus,
sau se impingi prea deparle afinitalile, de altlel reale, inlrc teoria
literard si nihilism. Teo"!1,uq-p9q!9-llEd!q1!iqlllo lehnlci,
!tr9i la 9 peggCgerS i4l$!Yl!4! =g!gt,Li" nitte vade mecum
cu coperti multicolore expuse in vixina IblAriilor din Cartierul
-Lirtiir . dar nu e un motiv pentru i:r face din ea o metafizici si
nici o mistici. Si nu o ratam ca pe o religie- Teoria literara de
altfel nu are dec=it teoretic"? Nu, daca am dreplate si
,,uriGteles
sugerez ci ea e de asemenea, poate chiar in mod esential, criticA.
opozitionali sau polemicA.
Deoarece leoia mr mi se pale in principal interesand
Si
autentici nici prin aspectul sdu teoretic sau teologic, nici prin
aspectul pnctic sau pedagogic, ci prin lupla inver$unati Si
t2
inviorilLr&c pc care x dus o imporriva idcilor preconceputc irr
studillc lilerarc. Ii frin rczisteDla h lel dc horirirri pe c.rrc i aLi
opus o ideilc prlrconcepute. Ar fi de e$teprai probabil de la un
hilanl irl Ieoliei ljlerxrc. dLrpi ce ar oferipropria s.r definitic. din
principiu contcslrbili- .r lireralurji doar acesia c prinlul loc
co1nun teorcticr .,Ce e litemtural fi ar omag;a upoi rapid
teoriilc litclrre rnticc. nrcdicvale ii clllsice. dc la Aristoret ptini
ln tlatleu\. ftrli sa olniia un ocol prin poericile non occidcntale.
cn el si lrcirca in reviste difcrjtclc *oli ce $i-au irr)paulir rtentia
tcor.lica in secolul X-\: li)rmalismLrl rtrs. st|ucrln.rlismul
tr,rghc/. A.Lr .r/tirir,? ul arncricrn. lenomcnologin gernnni.
psihologi gencvcza. rnarxisn l intcnraiionrl. shucruI.rlisnlul $i
poslslrLrcturalismul fterrceze. henrencLttica. psihanrliza.
nronrLrrxisrnul. leminisDNl ctc. N. umarrare nranualc c\istar iI
accs{ lormrLtr elc ii ocLrpai pe prolesori ii ii linifresc fe srudcnli.
Dxr pLrr tol(xirti in lunri a u aspect lir.rfc acccsoriu .rl reorici.
O den.rturcrla chiur. sau o pcrverlcsc. deouccc cccir ce o
curucterizcr.zn intr rdc\:ir eslL' conrrariul rotlll .rl cclcctismuiui
cslc irngairmenrul i\ Irl.,/,i( sx. ca fi fundaturile in carc
saLr. r
se refedc cU ochii nrchiti din cluzn rcestuin. ]'corclicicnii dru
ldcscn impresir ci cIrrl critr.i de lira(c bUn simt impolriva
Jrozitiilor suslinLrte de rdvellsrri. dar cum lce$i.r. lncuraiuli de
\ 'r'.lrrl,. . r "..11, 'nl 1.,.r.r. tr itr lL.t.r. .onl tu.r .:. l.r,^r../(
lcorericienii ilccp ii ri si ridicc vo!ca fi ifi imping propriitc
lcz.- sau rniiieTc pina ln .thsurd. drcl1 carc ii le denrolcaza .i
intiii lirlu ri!aljlor nrcirtrti sa li se dex drcptarc tocmri de
cllrirvugrnt.r toTilic; adlcrse. E de riuns sa lasr si vorbcasca un
lLlretic;a| Si sii r. nrLrllrnesli sar lirtrerupi din ci d in ciincl cU
ur ..Mdnl lroric: !a ulungc si Si lric crcllnliL de suh picioore
chlru sub ochli tail
(l:irrd rrn ln1rltl in clil!r ir 6.r .r miculLri liccU (imdor.cr.
l)itrilnul nostru prol.sor de lxrlni ilirncczr'i. crlre era Si prinrlr al
srtului sriu din l}€trni.r. nc intrrbr h liec.rrc lcxr din mlnu.rl:
l3
-.(irm inleleqcli Jccsl prs{l Cc I \rul sa spllltl.ruronrt't ( (
rnume e lrumos in Kcsle vcr\uri sau prozi: ln ce.tlcl e originali
viziunea_sciitoru-Lui? Ce ipvatqlrra putem reline dc aici?i S-a
putul crcde o vreme c:r tcoria lirerare rnarunxe-cu rotul lcesre
inlrebifi sfi$icloare. Dar rispuDsu le lrec $i inlrebarile r?iman.
Cee din urmi intoldeauna aproape aceleali. ExisIa inrrebiri carc
nu incelcaza sai revina gencralie dupat gcneralie. EIc se puneau
inainte de teorie, sc puneau deja inainte de rneroda istoriei
litcrare. $i se mai pun iir;Si dupa leorie. practic idenlice. inn.amr
ir)cit te po,i i rebx dJcd c\isri (u x(]c\ira( r, ir/o/i J c licii
lilelare. cum existi una a filosofiei satl :l lingvisticii. marcrti de
inventarca unor conccpte, cum s nt.o.{ro-ul sau complementul.
In critic,- pamdigmelc nu mof niciodata, se adaugi unele rhora,
cocxisla n'lai rnrlt sau mai pulin pacilic, $i se joaci la nesfel\it cu
acclex;i [otiuni, notiuDi care apa(in limbaju]ui popular. Accsra e
Lrnul din molivele. poate Dlotivul plincipal. al senlitnenlului de
repetare care tc incearci incvirabil in lata tabloulri istoric al
crilicii lncra.e: D;mic nou sub soare- in teorie. se pcrrcce tirnpul
inccrcend sA sc curcle de praf rcmEni dc lblosinti curenti:
lit(rrtu,ii. JUtor. in(enlrc. se (. :ntr|?rl]|rrc, r.prc/enri r. conlinut.
fond, valoarc, originalitare. istorie. inflncnti, pcrioad:i, stil elc. E
de lsemenea ccea ce s-a licur multir vr(rnr in togice: se exlr:igea
din limbajul curcnt o regiune lingvistici inzeslrata cu valoare de
adcvar. Dar Iogica a sfir$ir prin a se formalizr. Teoria literaE nu
a rcu$it sii se dcbarascze rle limbajul obignuiL tsqiit literiirrn.
acelall-afiioGl6i-i-i,iilT[ii6sa:itaiiloa] A$leT ca, afirnci cand
teo a sc indep,rteazi, reapar vechile nolilrni. ncvitimte. Oarc
nu ajungem sA scipAm niciodata cu adevarar dc ele pentru ce ar fi
.,nntul?le" sau .de bun siml"? Sau. cum clcde de MaD, pentru c,
dc lapt nu dorim decet si rezishm teoriei. penn.u ci lcoria do.rre.
ne rAne$lc iluziilc despre limbi Si subiectivitatcl Ai zicc cir azi nu
mai e aproape nimeni care sA fi simi;t bltaia de .uipd reorjei. gi
poate e m:ri conlb(abil a$a.
t1
Nu n)oi fimene deci nimic. sau doar mica pedagogie pe care
am descris o? Nu chiar. in epoca de glorie. in jurul anilol 1970.
teoda cra un contra-disculs care puneir in disculie prernisele
crhicii traditionnle. Obiecti|itar(, gt.ra ri ./o, irdr.. asa rezuma
Bafihes in C,"iri..i ti ala,tir. drt 1966..rn magic, fllicolcle de
cred;nli rle..vcrosimilului critic" univcrsitar pe care voia sI I
inlocuiasci cu o.,$tiintd a literaturii". Teoria aparc otunci cand
premiselc discuAului obitruit dcspre literalura nu mai sunt
acceptatc ca fiird dc la si,re inlelcse. cand cle suni puse la
iDdoialar. cxpusc ca nilte construclii istorice. ca nigle convcn!ii
I-a incepu(urile sale curentol istorici litcrare sc bazn $i el pe o
teorie. in numele ciireia a eliminat din invitdmantul literar
vcchea letorici. dar aceasrii rcorie a fosr pieduri din vedcre i;
edulcorati pe misurA ce istoria lilcrard se confunda cu instituiia
$olare Si universitara ApSUI .]Lje!de- e +riD d€llnilie
opozilionLll dacal nu chiar subversiv $i iusurcclional. dar
faulitalea teoriei e dc r l'i lransformal, ir metodi! de cit;-
inslituti:i acadeiilca, aeif ."iupeiiti. crmiii.ii* O*l*.:
cle ani mii iliiii. c,jii ce ullneste. la fel daca nu ih-ral mai rnult
decet confliclul violent dintre istoria Si tcoria IileraM, e
similitudiDea irlrebArilor puse de unir 9i de cealaltii la
irccputurile lor enluziastte. li nui alcs acersta, intotdcauna
aceeali: ,,Ce e literalura?"
Permaneoti a iflrebirilor. conlmdictie ii fiagilirate a
risptnsurilor: rczulti de aici ci e intotdeauna pcrtinenl sa
norn.rridill nou de h noliunile p.rnulare aEcilrr ieorir i \flrl sa
r( :rrllre/-.. 0c r:. .r(clsllr!]l|]lL!a:ll!ll drn nor de (rnd
s-r ..pui,,!r rcori.r. in sconLrl de a lirce din nou nrin lisnunsur rle
orioz.ilionilelE-iiie aceasta le-a propus. dar si de a inccrcu s6
inlelegem de cc rceslea nu u L_zolval odati pentr( totd una
vechile problerDc. Po.rle ca leori.r, dupi atAla lupth impolriva
hidrei din Lemn. Si-a impins argumenlele prca deprrte incat
acestca s-au intors impotriva ei? In fiecarc an. in fala a Doi $i ltoi
t5
stude,rfi. trebuie sA pleci de la acelea$i llguri ale bunului sinll Si
cli$ee imposibil de slarpit, de la acelcagi enigme sau locuri
comune care balizeazA discursul obi$nuit despre li[elatu6. Voi
examina catcva diD ele, cele mai rezislente, liindca in jurul lor
se poale construi o prezentarc simpaticd x lcoliei lilerare in toata
vigoa'ea indrepthtitelor ei minii. prin prisnra felului in care
aceista le-a combartut - in van.
Teotia ti pfttctica titcrdturii
(;rc\ir .li"linrlii prelimi ure sunr indispensahilc. in primul
rrind. cinc 5pune leorie Si lari si fie mijr\isl presupunc o
practicA. sau o p,.r.rir. circia li face lali aceasti reoric, sau din
carc ea fice leoie. Pe st*zilc Genevei. unele magazinc au scris
pe Iirma: ,.sali de teoric". Acolo nu se face teoria literaturii, ci c
prcdd codul rutien tcoia e deci codul opus conducerii, codul
Londuc(rii. CJrc c aiadur conduirr. sru pr:rcrica. pc crrc lc(rrir
literuturii o codifica. adica mai degraba o organizeaza decit o
reglementcazi? Aceasta nu e. pare-se. Iiterarun iDseti (sau
activitatea literare) - lcoria lileraturii nu te inrali s4 scrii
romane culr le inviF rctorica mai demult si vorbefti in public
ri y-t, fg.!1-"4 9!9cf!E- 9iilrEliile litq{e- adic; istoi.l Iiterurl
ti critrcx lilerrri. siru ccrcchrer !Lt!!:{i.
in ac.stiens rcela de cod. de didactica. sru rnai bine zis de
.lconlologie inseli cercelirii liteilre . leorir Iiterutlirii poarc
^ Teoria liter.lturii nu e nici o polilie a litelelor, Dici t studiilor
p:irca o disciplini ouA, in oice ctz poslerioari Da$tedi cerceliirii
literare ir sccolu! XIX. cu ocazia rei cmcicrii universitatilor
europene, apoi amclicane, dupi modelul gc nnnic. Dtr daci
termen l e relittiv nou. obiectul c destul de vechi.
qe,poal!.spqlq c4 4q!9ll iiAristotcl lEccau teoria literaturii
atunci cand clasificau geuurile lilerure in Rapnblica 1i Poeti<a.
t6
iJr mo.ftlul reorici lirerarc ramine rnca si azi penrru nor P,r1i,,/ ,
lu' Ari.'oGl. Plarc-n ;i Anstorel faccru tL'orie penrnr cir .,..
;nteresau de categoriile generale, sau chiar universalc. (lc ,
constanlele literare, din spatele operelor particularc: de pildir
genurile. lbrmele, modurile, Figurile. Dncd se preocupiru dc
opere individuale ( ioda. Oedip .?ge) era doar in calitatc dc
ilustr:tri ale unor categorii generale. A face teorie a lilerrlurii
inseamd a se interesa de literaturi in general, dintr-uD puncl cic
vederc ce vizeaza universalul,
Dur Plalon $i Aristotel nu feceau leoria litcraluriiio sensuliD
carc practicii pe carc voiau sa o codilice nu erau studiile literrrc.
sau cercetarea lilerari. ci lileraturu insd$;. CAulau sa lbrmutclc
gramatici prescriptive ale literaturii, aiat de normalive incit
Plaron voia sa excludar poelii din Cerate. in sensut actual. tcor'ia
lirerrrurii. desi !e rccllrnd Lle tr rcrorica;i d('lr pocrici. ri
* revilonTcrzi trirJ'!irle lor rntice Si cb\ice. nu e rn prirr.iprrr
$, normaqivi-
\ Desciptivi. tcoria literaturiic aqldar nodem6: ea presupunc
cxistenta studiilor literarc, instaurate in sccolul XlX. incepind
cu romrntisnrul. Ea nu ramine lirh legit ri cu filosolia
literaruiii|Ji-ranruri a esteticii. care refleiteazd Ia natrua 5i
tuncliile anei. la definirea frumosului $i a valo.ii. Dar lcorir
literalurii nu e totusi filosofia literuturii; ea nu e speculativi. nici
abstracta, ci nnalitica sau topic5: obiectul siu esle discursul.
discursurile despre literaturA, critica Si isto,ia lilemre, cirora lc
chestioncazi, le problcmatizeaze Si le organizcazi practicilc.
lirerrrc. ci i,rrr-un rrrurn(.lclcpistemologia lur.
I
in ,.ett .en.. nici cr nu c .rr rde\arxt nuua qJnsor.
Ibnd4orul i$eliqi litgr'are fr',uceze la trccerca dinlre sicolElii '
xlX ti XX. sprrneir deju desp." El],c.r Rurln )i Je frnil,
Faguat, ciitiaii literari carc I au p.ecedat - Faguct err
conlcorporanul siu la Sorbora, dar LansoD il considcra depi$it -
BIBLIOTECA METROPOLITANA t7
BUCUSESTl
Fitiats "B. P. ltASoEU"
St.. Iiaian, Nr. 2, 5ector 3
lel./F ax: 320 08 76
ci nu aveau ,o teorie literarA" (Lanson. p. I 107 9i I189). Era un
(el politicos de a le semnala ci in opinia sa crau nille
impresioniSt; ti impos(ori, nu ttiau cc fdceau, le lipsea rigoirrea.
spiritul Stiintific. metoda. LansoD pretindea ci el are o leorie,
ceea e arate ca islo a literari !i teoria nu sunt incompatibilc.
ApeiLl la rcori. r,rspurdF in nroJ neceiJr unc; rnrcrlir
polemice, sau opozitionale (critice. in sensui elimologic al
cuvantului): el conlrazice, pune la indoi.rla practica cclorlalli- E
util sA adiugdm aici un al treila tcrmeo pe langA cele de leorie $i
de prJclica. conlorm utilrzarir m:rr\rsls. drr nu nIlmni. n xccslur
no(iuni: e tcrmcnul de i&olosic. lrrttc practi.i S; leorie ar fr
Iocul ideologiei. O teorie ar spune ndcvirul despre o pmctica. ar
€iii;Eidndlfie posibilit6{ii existenlei srlc. pe cand o ideologic
nu ar face decet si legitimeze pintr-o minciuna.
aceasttr practicA
ar disimula conditiile sale de a li. Dupa Lanson. de altfel bine
privit de marxi$ti. rivalii sdi nu averu teorie deoarece nu rveau
decal ideologii. ndici idei preconccputc.
Astfel teori.r reacOoneaze impolfira pmcticilor plJ care le
considera a{eoreticc. sau antiteorcticc, Facend aceasta. ca lc
translbrmd adcsea ir !ap; isplgilod. L Dson, carc. cu filologiil ;i
pozitivismul istoric. clcdea ce detinc o leorie solida. ruca
umaDismul traditional al adversarilo[ siri (oamenide cuhurA. ori
de gust. burghezi). Tllria,se opung_bqu1LriJis!-Mai rcccnt.
dupa inca o rotatie de spiralA. teoria literaturii s a ridicat irl
acela$i timp imponiva pozitivisnllrlui din ;storia litcrilr:i
(reprezentat de Lanson), ii a simp.rtici in critica lircrafi
(reprezentata de Faguet). cat Si impot[ivu combindrii irecverle
dintre cele doul (lnfai pozitivismul pcntru istoria textului. apoi
umanismul pentru irterpretarea su). cum se inrampl:i ln .rcci
filologi austeri carc. dupd un studiu minulios ale sursclor
romanului lui Pr6vost. trec fird nici o retinerc la disculii de
tejghea despre realitatea psihologich Si adevarul unxrn rl [ri
Manon, ca $i cunr ca ar rai alatu de noi. o fati in carre 9i oasc.
t8
Sa rezumim: teoria face contrast cu praclica studiilor
literare. adica critica si istoria literare, si ea analizeaza aceasu
practici, sau mai degmbi aceste practici, le descrie. facc
explicite presupoziliile lor. inir-un cuvafll le critici (a critica
inseamna a separa. .l discrimina). Tea! _aL Ii g-Tl_!U!'plrla
aproximare o crili..i rr .titicii salr a meturcriticd (cum i se opuric
un uiTiirii64 mer. ilnfri u l;;?-vo?bi jte desp'rb rcesr Iimbrj. i.rr
limbii gramatica cc ii descrie funclionarea), o reflexivitate
lilerara (o predispoziric crilicS. o rdf-, orr.ioxrn.sr sau o
autorefereDtalirate): toale acestea sunt inlr-adevdr basituri
lsociate cu modernitater. de la Baudelaire Si mai ales de la
Mrllarm6 incoace.
Sd excmplific:im de indata: am folosit o selie de termeni cire
neccsiti si fie ei in$i$i definiti, sau mai bine elaborati, pentru n
filce din ei concepte lnni solidc. pentru a atinge aceasii
con$tiinl,i cririce cc insole$te leoriJ. - literatufi, apoi crilicai
litetit.i Si istoric litcftt,z7, inlre care teoria enuntd difercnle. Se
lisam literatura pentru capitolul urmitor $i sa le plivim rnai
indeaproape pe celelAlte doua.
'feotie, (:riti( Li, iibtie
P['n criticd literari inteleg un discurs despre operele litemre
cfle pune acccntul pe experienta lecturii. care dcscric.
interp,eteazi. evalueazA sensul qi efeclul pe carc operele Ie au
xsupra (bunilor) cititori- dar Di$te cititori carc nu sunt neapiral
rici savanli nici profesioni$ri. 9li!4-3.ry9@L jud""a;
",
t,ru(id.J/.r prin (impltic rsau iniipaLier. prin idFrtr.-rfitarc 5i
proiectie: locul sau ideal este salonul, iar un avatar al acestuia e
prcsa $i nu universiralca; forma sx prime e convercatia.
Pliljslols_ljElclijllelcC.,pe de alta partc, un discu,s carc
in\islA I\unrr fncrorilor e\reriori expcrjenld]aa(urii. l;-
 exemplu asupra conceperii sau transmiterii operelor, sau asupra
ahor elementc care in general nu I intereseaza pe nespecialist. ilr care sunt tgorii e-ca un obiect pe care ai ltrsat etic_@!q!u
ktoria literarh este disciplina academicA apiruta prelul ( Proust. p. 461). Te-6ii5r r-ea sa-cuToasca t-reEl. Ea nu
i;
cursul -tSllidecum nb\rrdctii. dodr pune rntrebilri. acele inlrebari de
secolului XIX. mai uunorcuu inilte p;rni sub numele de
filologie. s.hol rship, Wiss.xr.h,?y'. sau cercerare.
care istoricii $i criiicii dau Si ei tot timpll in rexrele
particulare, dar ale cat'or rAspunsuri le considerA ca de la sine
Uneori rlirica Sj isrorid lilc,?rc sunt opuse cx Un demers
int,'insec $i un demers extrinsec: critica se preocupi de text. inlelese. Teoria reaminte$te ci acesre chestiuni sunt
problematice. cA se pot soluliona in diverse feluri: e
illlil {s 99lt91t, l.anson spuneaiFluili iA-iaai-,sione rela(ivistd.
Iilcrari deindara ce piive;ii n rrcle aurct dlri pe coperai
Aarindata ce ii dai texrului rn minim contexr. Criaiin lfteiaA
eiiunla propozilii de ripul. ..A e mri f,umos decer 8 .. in limp ce
-islor;a
literarA afirmi ,,C deriva AiIl D'.. prjma .vizeazl o
evaluarc a textului. a doua o expl,Q4J9J itAestui
Teoria lircraturii cere ca presupozitiilc acesior afirmatii s, fie Am folosil pena acum cuvanlul ,rorie la singular, ca $ cum nu
fhcute explicitc. Ce anume numili Iileraturi? Care va sunt ar exis(a decit una. Or toati lumea a auzit vorbindu-se de /errrii
cri(eriile de valoate? lc va spune ea criticilor, pemru cil totul -]ileu&-,tqoria Domnului Cutare, teoria Doamnei Cutare. Ata
decurye tine inrre cititori care imparE$esc aceieagi nonne qi incat teoria. sau teoriile. ar fi mai degraba un fel de doctrine sau
care se inteleg cu jumati! de cuvinte; in caz contrar c,.itica dogme cridce, ori ideologii. Sunl tot a6lea teorii c6li teoreticieni,
(conversa(ia) devine rapid un dialog de sulzi. Nu cste vorba
aici la fel ca in domeniile in care expeirnentalea e greu pmcticabila.
de a reconcilia abordari diferiic. ci de a intelege de ce anume Teoria nu ar fi deci la fel ca algebra sau geomelria: profesorul de
sunt ele diferite. teorie i$i prcda Eoria, care ii permite, asemenea lui Lanson, si
pretinda cd ceilalli nu au una. Voi fi inuebat: Ca€ e teo a
. Ce atume numiti literaturi? Cum dali seami dc prcpricralFle
ei deosebite sau de valoarea ei deosebiu? le va spune tcoria dumneavoastrI? Voi respunde: Niciuna. Si tocmai asla sperie
istoricilor. Odati recunoscut laptul ce tcxtele lilerareiu trisituri lumea cel mai tare: ar prefera se tde care mi-e doctrina. credinta
distinclive. le lratezi cil pc ni$te documenle istorice cautandule carc trebui str fie insusitd pe duata acestei cer!. Fiti lini$titi,
cauzele factuaie: viata autorului. cadrul social
ii cultural.
intenliile ates(are, sursele. paradoxul sare in ochi imediat:
sau 9i mai nelini$titi. Nu am vreo credinta - acel proten\$ e
dincolo de credinF Si lege, e etemul avocat nl diavolului sau
incerci sA explici prin contexl un obiect cale tc jntereseaza diavol[l in persoanA: Forse tu non pensdri ch'io lijicofossil autn
ro\ m.rr penrru cir \c.pi .rce.tui conte\r
ti ii suprrviclure$le il face sA spunii Danle. ,,poate nu G gendeai ca sunt logician"
Tcoric prolesteaza intotde:runr contrr implrcilului. en c ca (1r,fernul, cantul XXVI, !. 122-123) - f'ard ds:trina, decet aceca a
musca la arat, acel proten,us (protestrD0 al vechii scolastici.
indoielii hiperbolice in lala olicdrui discurs despte litemtura.
Ea ccre socoieli, ti ntl i$i asumd pirerea l(i-hOU9U!L!,1[4
Teorit lite.aturii o v6d ca o atitudine analitici li aporetica, o
r911ri1. cel putin in ccea ce privcsre studiile lircrare,
,.o opi-.a ini(iere sceptice (critici), un punct de vederc meracritic ce

20
2t
 inccdrca sa inreroghcle. s; diccure pre\upo,,ilirlc rururor dominantl a locului Si a momenlului. Teoria literara se
riI sens lars). un perpcruu: ..Ce !liu eul .
prdclicilor cririce
idcntifici de ilsemenea cu formalismul. inca de Ia formali$tii
E\i.ta dcsigur leorii nrrti(ulare. opuse. divcrgcnre. ffti de Ia inceputul secolului XX. Drarca(i intf-adevir de
conflrcluele - domenrul e. cum /icexm. polemic . dlr
nri vurn marxism. Cum o rcamintea de Man. Ieoria litemr:i apare atunci
adem Ia una sau alt.r d;n leorir. ci vom reflecra in nrod
anuliric \i cend abo arer lextelor nu mai e fondalA pe coDsiderente non
sceflrc asxpra lilerarurii. rsLrpI, studiilor tircrire. idic,
asuprr lingvislice. dc exemplu istorice sau esteticc. cand obiectrl
oricamr di\cUrs criric. istoric. leorel;c _ despre lrreraruri. Vom
discutiei nu mai e sensul sau yaloarea. ci modalitalile de
incerca sE ne degteptem. Teoria literaturii e o initiere
in producere r sensului sau a valorii (de Man. p. 7). Aceste doua
;irea nrir;rii1ii. ..Tn ,rr.rr,.r i., ,1,, iiirrii tircr:Lr.a,. scriiL J uticn desclieri alc ieoriei lilerare (critici r idcologiei, analize
Gln[6, toate civiinlelc cillc cornundi categorii sunt ni$te lingvis!ic:i) sc intircsc una pe ilta, deoarece crilica ideologiei e
capcrnc" (Gracq, p. 17,1).
o deDuDfure a iluzjei Iingvistice (a ideii ci limba ti literatuE
sunl dc lu sine intelese): teoia lliterari expunc codul ti convefltia
'l'eoiq 1iterdturii acolo unde a-teoia postula natura.
_tolt leoti? titenrci
Din nclcricirc- :rceasla distirctie (teoie a lilcr?turii rer.rxs
O ultimd mica dis(inclie pretiminad: am vorbit in uhimelc teorie litcraft). clafi in eng,ezi de exemplu. a fost obliterati iD
paragftfe de tuotie o literutuii. Iiancez?l: canca lui Wellek Si Warren. frcor! of liteftnute, n
$i n! de teotie literur,i. AcelrstA fosr hdrsa - terziu. cum ziccam - sub litl\tl In Thlorie
disrinche ate vreo Feninenle? De cxemplu pe modelul
c(,lci liierair.' itl 1971. pe cind antologia formaliltilor rusi de
drnlre rslone a lirerlturii ii rstorie liter:rr,] (.inreza rrrrtr.r
,,, ribtou rl lrrer rrii in opozine cU Jrsciflin Tzvetxn Todorov lusese publical6 cativa ani inainle, la acela$i
:l.ll,rr..
iilolo5ica. cum c mfln.rrlul lui I rnson, l.\toi, n l trdtLtti edi!or. suh ritlul 'Ihioric de la Iifilmhft (1966). Trcbuie
ti-anceze, dl]l 1895, fau de R?fir/.i .1" istorie literafti 4 Fronl?i, corectal rcest chiasm pentru a mai putea piccPe ceva.
fondi,u iI l8q4 , ' Ilgt!-lg{U:ll Cunl s-a infeles deja, imprumut (cete ccva) de la ambele
in manuatu j rui W.. .,k 5i
w.r[en care noJirS rce\t ritlu in cngleza, llt,,.tn at tladilii. Dc la teo a literaturii: refleclia asupra Dotiunilor
Lu._r,n,rt
| 1q19,. es-le rl€S]Er{'iuslc,rsr !r-o ramura i Jonlcrtigtr.i gererale, pillcipiilor, criteriilorl de la teoria Iitera.d: critica
- aluli.i_&ener ale $icomprrarei ea deseDlearA-r;i.ifin *6,"
Ii, bunului sim! literar 9i referirea la IormitlisDl. Nu e vorba aiadar
caldililor Iireraturii, a-qiticij liErjr.e+i :Listorieiliten!:r_estc de a propunc rctete. Teoria nu esle metoda, lehrica. bucetiria.
cllllqlc.fl nclr sau mctacrilica. Din conlra. scop$l e acela de a deveni binuitot in privinta
19oj!4]j!gEiait!qi qoziliorata $i s€prezinta mai degrab,r tuturor rclclelor. de a le lAsa de-o panc prin refleclie. Deci
rr o critica .r ideologici. inclusiv cca a reonei liteirruni: ea c.ta intenlia meA nu e nicidecum de a facilita lucrurile, ci de a spori
clre spune c; rvem inrordcluna o teorjc \i ca J.rca ciu;g(m vigilent.l, indoiah, scepticismul, intr-un cuvent: sp;ritul critic
si
crcdem cA nu avem lrna e pentru cA depindem dc
teoria
s!!]!]}ic, J9qji!'e-o-scoalinircrJei-

2).
23
 Lileratur| redisat la elerr@nele sole
Care nr fi marile notiuni pe care sI ne exercitAm sau sa ne
ascutim spiritul criric? Raporruriie dilue lelig !i
bunul siml
iunl prjr frrcr lor (onfliclucle. As tl inc;r rocmJ dtcursul
db\nfitdespre Iitcraffia;ptiirfaptul ca-i indicA UDte tcoriei. ne
permite cel mai bine si o punem la incercare. Numai ca oice
discurs despre Iiteratura, orice studiu literar poate Ii supus
celorva mari intrebiri de fond, adici unui examen al
presupozi(iilor salc in cc prive$te un num6r redus de notiu[i
fundamentale. Orice discurs despre lilemtura ia pozitie, cct mai
adesea implicit, dar uneori explicit. iD mpol1 cu aceste intrebari,
al circr ansamblu define$te o anurne idee despr.e literalurei
Ce estc lirerrtr,m,
Carc este rclatia dinrre literaturi Si aulor?
care csre rclti! dinrre Iilemlrr; li Ealnrrcl
C e esrrc rclaliudi rc lncdura!icirilorl
C e enc rcl{i! dnue lircrarurr !i limblj.l
Cend vorbesc desple o calte, enril in mod necesar anLrmite
ipoteze desprc aceste definilii. CiDci elemente suDt
indis|en.rbile nentru.r puteJ vorbi dc lirerrrr.Li un urr,2r. o
cat1e,Di cifioi,nlimbd li $n riferent.
'1, care a$ adiuga doue-ifrrebSri
care nu se situea, cu
adevirat la acela$i nivel $i care privesc tocmai istoria critic(
ce ipoteze emitem asupra schimbdrii, miScarii, evolutiei tilerare?
i daci pun accentul pe lolul autorului, e dc prcsupus c5 nu i acord
sau pe de altA parler cum intelegem traditia, atal sub aspectul ei
diDamic (isto,j.r) cit
$i sub cel static (valoatea)?
Aceste lapte ?ntrebiri desemneaza subiectele capitolelor
ci$iimele liter.U ftt, (utorul,lwnea. (ititorul, stilul. isbrfu lt
ry!9!I9L-,-eii6ra-E:iin adt iirTuri ceiirr-de -bnilfsimt.
deoarece locmai etema lupri dintre tcorie Si bunul simt ii dA un
sens teoriei. Oricine deschide o carte are aceste notiuni in nlinte.
24
Rclormrlate ceva mai teoretic, primele patru titluri ar putea Ii
urmdtoarele: lit(rnritare. intet4ie. repreaantore. receptare.
f'cnrru ulrimele rrei - rril. irrorr.. taloarc - nu pare necesar sa
dislingem felul de exp mare al amatorilor de cel al
profesionistilor: unii
ti Si ceilalli recurg la acelea$i cuvinte.
Pentru fiecarc din ?ntreb5ri a$ vrea sil arit varietatea dc
ispunsuri posibile. nu atat mullimea celor care au fost date in
cursul isroriei, cat celc care ar putea 1l date azi: proiectul nu
vircrzn o isrorie a criticii- nici un tablou al doctrinelor literare.
Teoria literaturii estc o lectie de relalivism. nu de pluralism:
ultfcl spus. mai multe rSspunsuri sunt posibile, nu composibile.
acceptabile. nu compatibile; in loc sA se adune intr-o viziunc
totali Si mai complete. ele se exclud rcciprcc deoarece nu
numesc literalura. nu c.llificd drept litemr accla$i lucru; ele nu
i:ro in considemre diferite aspecte ale aceluiasi obiect ci obiecte
diferite. Vechi sau modem. sincronie sau diacronie. intrinsec
sJrr v\rrinsec: nu oricc e posibi' in rccla$i timp. in cercetcrca
litcrara, ,,mai mult inscamnl mai putin". astfel incat rebuie sd
atcgem. De altfel. daca iubesc Iiteratura, am ales deja. Deciziile
mele lilel.are 1in dc Dorme extlalitenre - etice, existen(iale -
crrc domin; celelJlt( rsF(re d'e viptii melc.
Pe de alta parte, accstc $pte intrebiiri despre literaturd nu
sunr independente. Ele formeazd un sistem. Altfel splls.
rispunsul pe care il dau la una din ele reslrange op_tiunile care
imi rimen deschise pentru a raspunde la celelalte: de exemplu.
aceeaii imporlanla limbiii dacd insist pe literaritate, voi
Drinimiza rolul citiloruluil daci subliniez determinarea istorica,
voi dininua cont|ibulia geniului etc. Acesl ansamblu de aleged
este solidar. De aceea orice intrebare poate constitui o intrare
salisllcitoare in sistemul lor, qi le ar mobiliza pe toate celelalte.
Una singura. de exemplu inlenfia, ar fi suficienta poa(e penlru a
lc trata pe toate.
25
 IaG $i motivul pentru care ordinea ani,lizrrii lol estc in fond Va lrebui se dczamorsam aceslc falsc perspective, accste
indiferenti: am pulea lrage o crfle la lntamplarc $i am urma conn-ad;ctii-capcanc. acestc paradoxuri fatllc care s,e$ie strrdiile
calea deschisd dc aceasta. Am ales sA Ie parcurg bazandu-Dri pe lilcrarc. si rezistanr dilemci intimidanre rcorie sau bun simt.
o icrarhie ce corespunde $i ea bunului sinrl, care. in ce prive$te tottl sau nimic. pentru ca adevArul este intoldeauna Lrndevil la
litemlura. se gAnde$te la ilutor inainle de cititor. $i 1a nr rerie miiloc.
inainte de manicra.
Toate locurilc teoriei \,or fi vizitare in acest fel, in afal.i poate
de gen (dcspre care va fi vorba pe scut referitor la receptarc).
dar numai pentru cd genul nu il fost o cauze cclcbd a tcoriei
literare in anii $aizeci. Gcnul e o generalitiltc. medierca cen mai
evidenti dintre opera inrli-iiidiiif Si-iiterarur[C. Fede-b-earre.
iiede alitlfiGite uni versaliitc.
ieo-ria sefere5lc d6.eviil€ile,
Aceasti listi are intrucalva acrul unci provociri. fiindci e
pur $i simplu cea a cosmarurilor teoriei lilerare, a morilor dc
vent impotrivA cirora accastir s-a istovit fiuriDd conceple
s;naroiise. FSri sup;rare I A numiira inrmicii reolier mi :c p.-rrc
cel mai bun, s;ngurul mijloc, in orice caz cel mai economic. de ,
o descrie cu fidclitate, de a-i retrasa pasii. de a i sublinia
energia. de a-i da viari, la lel cum r6mane indispcnsabil. dupi
mai mull de uo vcac. se descrii arta modema prin convenliilc pe
care ea le-a negat,
In fine, e posibil sa fim adu$i la concluzia c:i acest ,.cAmp
literar". in ciuda difercrtelor d(r pozilii $i de opinii adcsea
exace$ate. dincolo de certurile intermin bile cntc il anim!. se
bazeaze pe un ansamblu de presupuneri ti de credinle
imp6rti$iie de toau lumea. Pierre Bourdieu considera ca:

Uririle de pozi(ie dup.. anei ii lnefutlrii 1...1 sc o.ganizxu, nr

cupluri de opozilii, adcsea mollcnrrc de la un trecur !l polcnricii. i,
cohcepule ca antinomii de neilcpasit. cr alternarive absoLule. i^n
termcni de tourl saD nimic, crrc strudurcda gandircr. dlr o ri iochid
inri'oserie dc fahe dilemc (Boudicu. p 2721

l6
o
J
 Studiile lilcrrrc \,(ntljsc despre litcraturi fir toate l'elurilc.
Totu$i. am puleu sir c?idcrn de acord asupm unui fapl: iD firl.r
o can.ui studiu lilcr0r, oricrre ar 1i irtentia sa, prima intrcbarc dc
mrn.rri rcollc cc lrrl,lrir' fu\:r .\re cer a delinitici pe c.rre:r.-'srr
o di (sau nu) despre obiectul sau, Gxtul litera.. Ce anumc lace
ca acest studiu sat lie litfnrl Sau cum definette el calhifilc
1ir?r?,? alc lcxtului /irlr?r? Intr un cuvanl. ce este penrnr cl.
explicit sru inrplicit. lircr.tura l
BiDe inlclcs. irce.rstil prinra intrcbare nu e independcnli dc
cele care urnrenza. Vom ccre socoteala pentru Sase alli tertrreni
sau no!iuni. ori. rnai c)iacl..rsup,a relatiei dinlre rextrl litcrar $i
accstc lase notiunii i,rrirrli.r. rcalitaer, recepnrca. littha.
isloti(;i )oloarct. Accslc Sase intrebari ar putca Ii deci
rcformulate ndiusindLFi fieciircia adjectivul /i/e,-or. c.lrc din
nellricirc le conrplicil nrxi mult ilr loc sd le simplificc:

Cc cste inrenti! lircurit?

Ce esrc rilitxLer LircLrrdl
Cc csl. receptaru! litcrrli?
Ce este limhu lirclr ll
Ce este isroan litcnral
Cc cstc valouea literari?

Or adjectivul Iitera,. ca ti substanlivul literot rd ntn\

folosite cel mai adesca ca $i cum nu ar pune nici o probleme. ca
$i cum lo t.i lumer rr fi dc :rcord. cn !i cum ar e\ista un consens
despre ce anume este lilcrar Si ce nu este. Aristotel obseNa deja.

3l
in puDctul de plecare al P.,rri.ii salc. ci nu exista un
tcrnren
gencric pentru a desemna iD acela$i timp dialogurile socluticc,
textele in proze tiversulr ..A[ei care se folose$Ie Dunui de
limbajul in poza, sau de versuri [...] nu i s a dat p;ina acum un
numc ' ( 1447a28 b9). Avenr numele li avem lucrul. Numclc
literuhiA es\e fare indoiali nou (dateaza dc la inceputul
secolului XIX; iJ,ainle litcrntufi- conform ctimologiei. erau
inscriptiile. scrierea. erudilia sau cunoa$terea lilerelor, cunl se
mai zice incA uneori: ,,str ai cflrte ). dar nu a rezolvat enigma,
cum o dovede$te existenla il numeroase texle irtilulale Ce ?sl?
.urdl (Tolstoi, I89E), ,,Co cste poezia?" (Jakobson. 1933-1934),
Ce este literatura? (Charlcs du Bos. 1938i Jcan_Paul Sal1l€.
1947)l Barthes renunlase chiar la o definilie pentru a se mullumi
cu aceasE butada: .,Lileratura este ceea ce se pledi. aret $i llimic
mai muk" (Barthes, 1971, p. 170). Era o frumoasa lau(olo8ie.
Dar putem spune $i allceva dccat ,,literatura e lileralura". adicii
,,literatura e ceea ce se numeste aici $i acum literatura"?
Filosoful Nelson Goodman (1977) propunea sd inlocuim
intrcbarea ,,Ce este artal" (What is art?) prin intrcbare{ .,Cand
cslc arti?" (M1et lr .r'l?). Nu ar trebui oar€ sl Plocedam la fel
$i cu lileratura? ID definitiv existd destule limbi in carc lermenul
liteDrurn e inhaductibil. in carc nu exis6 un cuvani echivalent.
Cc este acest concept, accaste caleSoaie. acest obiecfJ Care
este,diferen.ta sa specifica"? Clare e natura sa? Carc e lunctia
sa? Care e extensia sa? Care e cuprinderea sa? E necesar si
definim lileratura pntru a dcfini studiile literare. insa nu revinc
orice definitie a liternlurii la enunlul unei norme extraliterare?
in librariile britanice, g;sim pe de o parte raionul Literaluri $i
pe de aha raionul Ficliune, pe dc o parte cA(ile pentru $coali Si
pe de alta cele pentru divetisment, ca $i, c\)m Li(ratuft! at fi
32
ficliunca plictisiloare, iat FitliLul?u ar fi lileratura amuzanti.
Putem ourc deprili aceasta clasificare comcrcial:i $i practicS?
Aporia rezulti Gra indoiali din contradictia dintrc douii
punclc dc vcdcrc posibile. $i la lel de legilime $i unul $i celilalt:
uD puncl de \ederc co teiuol (isloric, psihologic. sociologic,
iDsritulional) si unul /errla/ (lingvistic). Literalura. sau studiul
litemr. stlnl intoldeauoa prinse ca intr-un sandrvich intre o
abordare istorici in sens larg (textul vizut ca document), $i o
abordare linSvistici (extul vdzut ca lapt de limbi, literaura ca
i,rr; r lInbJjului,. cJre sunl ireconcrli:rhile. in rnii raizcci. o
noui ceafti a anticilor cu modernii a t,ezil vechiul rdzboi de
rJIrc( irrrc fuliTJnii rne: ,1efiri1ir .rrt,r',,, pi cei .-ri rrrrei
delinilii l,rkr?e a literuturii, llecare diD cle acceptabili dar
amendoui limilale. Gene1te, care considerd ,.idioat6" intrebarea
.,Cc c litcrltura?" - li e inlr adevar prost puse -, a sugemt (oluli
si drstingcllr tloud regimllrr lrtcrarc comnlementare. un regim
.?rrrirxrir,. garantat de convenlii. dcci inchis - un soner. un
roman apa(in dc drcpt literaturii. chiar dacA nimeni nu le mai
citeste -. $i un rcgiff, conliliotlal. deci deschis, care line de o
apreciere rovocabild : includerea iD lilcroturd a Cugetiltilor
pascalienlj sru a y,rililrdr.el lui Micllelet se va face in functe de
lao L l. llr.
inJi'iri iide epucifccnctte.
Sa descrieD literatura pe rADd din puoctul de vedere al
rrrzrrslai 5i al dtp nLlerii. apoi dii ccl rl funcliei Si fo rci.
^1
apoi din ccl al fonei conlinululri { al forutei e\prcsiei. Si
avansam prin divizare, ulmind meloda familiara a dihotomiei
phtonice. drr lirii si ne faccm prea multe iluzii desprc sorlii de
izbendr. Dat 6ind ci intrebarea ,.Cc D lilerotura? 'este insolubila
in cccilst:i lormar. acesl prim capitol al ciirlii va fi cel mai scurt,
irr lo re celclalte capirolele vor continua ci(tarca unei definilii
sltislarciitourc a literaturii.
33
Exre sie litefttutii
in sensul ccl nrai larg, literatum c tot ccea ce se imprim'l (slu
chiar scric). loate carlile ce se gitscsc intr-o biblioteci (inclusi!
ceea ce numinr lilcraturi orala. de acun consemnali)' AceastA
acceptic corcsPuDde notiunii clasice de,'bellesletlrcs", care
cuprindeau tot coet ce puteau sar producA retorica Si poet)cil nu
doar frctiunea dar si istoia. filosotia. $tiinta, ba chiar $i toati
elocinta. f)ar cotlsidera[A in acesl scns. ca echivalente a culturii'
in sensut pe carc acest cuvant l-a ltlat inccpand cu secolul XIX
literatura iti pierde ,,specificita(ea": ii e refuzati clrlittllea sa
propriu-zis lilcrari. Pe de alta partc filologja secolului XIX 'rve'r
intr-adevir amhitia de a fi studiul iDlrcgii culturi. pentnr carc
lileratura. in scnsul cel mai rcstlins' el.a marturia ced mili
accesibili. in usambl l organic constituit, conform fllologiei,
de limba. lilcmluri $i cultu6, unilate identillcata cu spiritul unci
naliuni. sau al unci rase. in sens filologic. nu biologic al
temenului, lilel.iltura trona in centrir' iar studiul litenrludi cla
calea fegal?i sprc inlelegerea unei Daliuni' pe care gcniilc nu
doal ci o pcrcepuseli nai clar, dar ciircia ii ii fAuiseri sPiritul'
in sens rcstrins. litemiura (fionticra dintre literut $i non
literar) variazl considerabil in aunclie de cpoci li de culnrri'
Separati sau cxlrnsi din,.belles_leltrcs"' literatura occidcntali,
in acceplia modcmi. apare in sccolul XIX. odatd cu pribu$irea
sistemului lradilional al genurilor poetice. perp€tuat inci de la
Aristofe!. Pentru accsta. arta poetica - ana acelui lrcru liri
nume pe carc il descria in Poztir:d - cuprindea in esenfl geDul
epic Ei genul dfinnatic, exclJzilld insi genul liric. cxrc nu cra
liciiv sau imiL tiv. deoarece poctul se exprima pe sinc l'r
persoana intei. drept care a lbst considert multi vreme rrn 8eI)
minor. Epopcec ti draria conslituiau inc6 marile gcnuri ale
varstei clasicc. adica naratiunea Si rcprezentarea. sau celc doui
moduri maioflr ille poeziei. inteleasli ca fic(iune sau imitnlic
34
(Geneuc. 1979: Conbe). PAni atunci. lilcritura in sens strict
(ara poltica). insemna versLrl. Dar o dcplas:rre capitali a avul
loc in cursul secolului XIX. in timp ce aceste doui mari Senuri.
narirtiunea li dramr. ilhandonau tot mai des vercul peDl,u a
rdopta proza. $i cureDd, sub numclc de poezie nu mai a mai fosl
cuDoscut decat, ironie a istorici, genul pe care Aristotel il
cxcludea din poeticA. xnume poezia lirici. ce i$i lua revan;a Si
devenea sinonimi cu intreaga poezie. Din acel moment
literatura a inceput sn insemne ro nnl. teatul i poe.ie,
rcluAnd lrixda postrrisloteliciana a genurilor cpic. dramatic $i
liric. illsa primele doul se idcntificau de rcum cu proza. li doilr
al treilea cu versul, pinil cADd veNul libcr $i poemul in proztr nu
dizolvat 5i mai mult vechiul sislem al genurilor.
Sensul moder'n al lileraturii (roman. teatrfi $i poezie) este
insepnrabil de romlntistn. adicA de afirnurca relativitalii istorice
$i geografice a gustului, in opozitie cu docrrina clasica c
eternitdtii ti universalitdtii canonului estelic. Resransd la proza
romanesci $i dmmatica. $i la poezia liricl. litemtura e pe e:rl(A
prrte ronccpula in r(lirli'r .3 cu nJliuDer:i cu isloriJ ei.
l-iter-atula.sau ,nai dognbi litemturile, sunl inainte de toatc
nxlionale.
ir sens qi mai lostiins: Iiteratura e constituite din marii
scriilori. Notiunea e tor romantici: ThoDras Carlyle vedea in ci
croii lumii rnodemc. in canonul clasic ea vorba de opere modcl.
dcsrinate imiralrii in mod fecund: panreonul modern e constitui(
dir scriiiori care sunl cea n1ai buDa inlrupare a spiritului
r)l(iunii. Se trece asltel de la o defiritic r litcrlturii din punct dc
vcdcre al sciitoril()I (operele de imitat) h o defini(ie a literrLurii
din punctul de vedere al profcsorilor (ormenii demni de
dnrimtie)- Anunrile ronranc. drame sAu poeme aparlin Iiteratu'ii
pcnlru cA au fosl scrise de mari scriilori. cu urm;torul corolar
irrnic: tot ceea ce c scris de mari scriitori apar{ine literaturii,
irrcltlsiv corespondenl:t 9i listele dc cumpirAtui de cirrc sc
35
intereseaza pr'ofeso i. Alii tautologie: l;teratura c lor ceea ce
scriu sciitorii.
Voi rcveDi in ultimul cnp;tol asup.a valorii sau ierarhiei
literare, asupra canonului ca patrjmoniu al unei natiuni. Si
rcnarc6m penlru moment doar acest paradox: caDonul e cornpus
dirtr-un ansamblu de opere aprcciate iD acelali limp pentru
unicitatea formei lor rldr {r' pentru universalitatea (cel putin Ia
scard nationala, continutului lor; marca opera are simultan
reputalia de a fi unic6 !i univercali. Citeriul 0omantic) al
relativitilii islorice este coDtr-acaml imediat de voin!a de unitare
naionali. De unde $i butada ironicd a lui Bathes: ,,Literatura
este ceea ce se predaf', o varial;e asupra falsei etimologii
consacrali de obilnuinle: ,.Clasicii sunt ceca ce se cileSte in
Bine inleles, a identifica Litemtuu cu valoarea I;terard (ma1ii
scriitori) inseamni iD acela$i timp (in fapt Si in principiu) sA
ncgi \ alorrea (elorlrlre romJne. JrJmc qi pocme. )r r .e s mri
general al altor gcnuri de vemuri $i proza. Orice judecata dc
valoare se bazeaze pe constatarea unci excluderi. A spune ce un
anume text este lilerar inseamna intotdeauna a subintelcge ci un
anurne altul nu e Litemr. ingustarea jnstilutionali a literaturii in
secolul XIX ignori faptul ci. penlru cel ce citelte, ceea ce
citette este intotdeauna literaturi, fie ce e Prous1 sau un foto
romrn, $i neglijeazi complexitatea njvclurilor literatu i (cum
existA $i niveluri ale limbii) intFo societatc. Literatura, in sens
rcsrans, ar Ii doar literalura savantS, nu $i literatura popLtlarn (
deci acea Flction din librAriile britarice).
Pe de alE parle canonul marilor scriitori nu e nici el stcbil, ci
cunoatle inffAri (gi iegiri): poezia baroci, Sadc, Lau1r6amon1,
romancie i secolului XVIII sunt bune exemple de rcdescoperiri
care au modificat felL cum definim litemtura. Dupn T.S. Eliot.
36
care ru.liona ca un slrucluralist in afticolul sAu despre ,,Trad;1ic $i
1|lent individual" (1919), un nou scriiror ristoami ror peisajul
literalurii- ansamblul sislemului, iemrhiile Si filialiile sale:
MonumcDlele cxistente ft.mcDzi inrre elc o o.dine idcal, ..r€ e
modiUcati de inrLodu.c.ea noij (cu adeviral noii) opcre dc afi printre
clc. Ordinea exrsrenti csre completi inaiire de aparilia noii operti
pe. .r ordinc! si persisrc dup, inLervcrti! noutirii, ansambtul
ordinii cxislcnte n'ebuic si Ie xlrc!at, chiar iipurin] a(ttl rclaliite,
prcportiile, valo.ilc tuturor operclorde a ain Iaporr cu ansamblulsunL
LexlusraLe (El'or. p 38)
Tradifia lirerarl este sistemul sincronjc al textelor litenre,
.r\rem merer ln mis.Jri. ce .e reL ompune p6 rni.r-a ce lpJr
rrditiei
operele Doi. Fiecare oper'i nouir provoacd o rcaranjare lt
ca totalitate (Si modifici in acelagi timp sensul !i valoarea
fiecarei opl),e cc apartiDe traditiei).
DupA ce s a resh-aDs in secolul XIX. litemtura a recucerit
aslfel in secolul XX o pafte din reriroriilc pierdure: alituri ds
ronran, dmma ti poczia 1iric,, poernul in prozl Si a ca$tigar t;tlul
de noblete, autobiografia $i Dotele de cildtorie au fost
confirnate, $i aia mai departe. Sub erichera de pffoliter.nlu-ii att
lost asimilate $i cirtile penlrLr copii. romanul politist, benzile
desenate. in pragul secolului XXI, literutura a devenit din nou
aproapc Ia fel de liberald ca $i ,,literele" de dinainre de
profesionalizarca societalii.
Termcnul literuture are deci o intirdere mai muh sau n1ai
pulin vasti in Iunclie de autor. de la clasicii $colari paDi la
be0zilc desenate. iar dilalalca sa contemporana este greu de
jusdfical. Citedul valoric care include in ea cutare tcxt. deci
care il Si exclude pe cutare altul, nu cste ir sire lire,?l, nici
teoretic, c; etic, social $i ideologic, in orice oaz exn'a-li1e,ar. Se
poate tolufi defini litentum in mod Iitcrar?
3,1
Aqti nd! Rto Ii teruturii : Jiotctia
Sa coDlinuam. asemenea lui Platon, proccdand p D
dihotomic, Si sd dist;ngem fuvli si fomla pr;n accste doui
inh€birii Cc face lileratura? Si care e lrasatura sa distirrctivl?
Deilniliile literaturii prin functir sa par relativ stxbile. lie cd
aceaslA functie e iflteleasi ca ;ndividuah sau sociald. privali sau
publici. Aristotel vorbea de k.rrhrririr, purSalie sau purificare a
emotiilor cum sunr teama sau mila (1,149b28). Notiuner e greu
de circumscris, dar ea privc$te o experienti dcosebili ;r
pasiuDilor legala de atta poetictr. Arislotel situa de altfel
pl5cerea de a invdla la oriBinea aflei poetice (1448b13)r a insrui
sau a pltrcca (poderse d t (lelect e), sau a;nskui plncend, vor
fi cele doui finalitati, sau dubla finalitatc, pe care ii Homliu i o
va recunoa$te poeziei, califtcall de dulce el tile (Ars poelica,v.
333 ri 343).
Este dcfinilia umanista cea mai l! indemenA r literaturii. ca o
cunoagerlr specialA, diferiti de cunoatterea filosofic:l sau
$tiirrlillc:i. Dar cc este rceasta cunoa$rcre literura. aceasd
cunoaSterc pc care numai Iilcratura i-o dd omuluil DupA
Arislolel, Horaliu ti toata lradili{ chsicd, aceasta cunouslere are
drept obiect cecrr ce este general, probabil sau verosimil. doxa.
scntinlel. )i mJ\imele cJre permit inleleSercr Si orgrnizrrea
comportamcntului urnan ii a viclii sociale. DupA viziunea
romanlica, aceasti cunoa$tere vizeazA mai degraba ceea ce estc
individnal 9i singular. Continuitatea rimine inse profunda, de la
Paolo $i Frunccsca, in Di,hn Cot edie. care se ind,Igostesc
unul de celiilalt citind impreun{ romanele Mcsei rolunde, pirrA
la Don Quicholte, care pune in fipu romanele cavalcrc$ti, $i la
doamna Ilovary, intoxicatd de romanele sentimentale pc cale le
devoreazii. Aceste opere deliberat parodice dovedesc Iunc!ia de
inveF.c sortiti literaturii. Dupi modelul umanist, cxista o
cunoa erc a lumii Si a oamenilor care nc vin din exprienta
38
lirernr;i (poate nu nnntai din aceasra. dar in principal din
:rceasta). o cunoa$(ere pc care singuri (sau aproipe singurl)
cxperienta literare nc-o procuri. Ne-am mai ind,Agosti oarc daca
nu am 1i citit niciodata o poveste de dmgosle, daciL Diciodaa nu
nc-rr fi fost povesti!a una? Romanul european, cu plrcddere, a
ciirui glorie a coincis cu cxpansiunea capitalismulu. propune.
inc:i de la Cervantes. o iDvdtare a individului burghez. Nu am
putca oare afirma cal modelul individului apirul li sfer$itul
Evului Mediu este chiar cititorul traserdu-ii drumul prin carle,
Si a?i dezvoltarer lectrr'ii I fosr modalitatea dc dobendire a
subiectivi6!ii modcrne? Individul este un citilor solitar. uD
intcrpret al semnelor. un vintrlor sau un ghicitor. am putea zicc,
irnprcuni cu Carlo Cinzbul3. care a idenlil'icat, alirturi de
dcduclia logico mrtematica, acest model altenrativ al
cunolsterii cu vaniloarc (descifraret semnelor din trecut) Si
ghicitLrl (descifrarer semnclor din viitor).
..Ficcare om poarli fonna inlreagi a condilici umane". scrie
M(,Itnicne in c.rner lll r }]v,,,,'ila,'. E\pcrientr sr. a>a cunr ne
plxcc sa o retrasam, pare cxcmplari in pivinla a ceea cc numim
cunoaitcrea lilerari. Dupil ce a crezut in adevirul c:irtilor, dup,
cLM-a indoil piini intracolo incet a negal pmcric
individualitatea, el parc tl fi reu$it sA regiscascil in el insusi
totalitrlea Omului. la capitul unui pxrcurs dialectic.
Subieclivilatea modcrna s-a dezvoltat favoriziltir fiilrd de
cxpeienla literarA. iar' cititorul esie modelul omului Iiber.
TraversAnd akerilatea. cl atingc universalul: in experienta
cilitorului. ,.frontiera enlui individual. in carc era un om ca
ccilalfi. a cizut" (Proust)..,eu este un altul" (Rimbaud). sau
,.sunl de acum impersorrrl" (Mallalrn6).
lline inleles. aceasti coDceptie umanista tl cunoa$teii literare
I fost denlrntatd. pentru idcalismul siu. ca viziune asupra lumii a
unci clase anume. I-cgatir de privatizarea scenci lecturii dupi
fi compromis odatd cu valorile c;rora
nn$tcrc.r tiparului. ea s-ar
39
le era in acelali timp cauzi ti conseciDF, in pimul rand
indi!idul burghez. Acesta e mai ales repro$ul marxisr, care leagi
litentuE de ideolog;e. Literatlrra serve$te la producerea uDui
consens social; ea irsole$te. apo; inlocuie$le. religia ca opiu al
popoarelor. Literatii, in deosebi Malthew Amold in Anglia
victoriand, prjn lucrarea sa fondaloare, Ctltltrc ot Atnrch!
(1869), dar $i Ferdinand BruDeti6rc si Lanson in Franla, au putul
sA reia pe cont propriu acest punct dc vedele la sfer$itul
secolului Xlx, estimADd di timpul lor sosise: dupit decadenla
religiei $i inaintea apoteozei $iiintei, in timpul interregnului,
lileratum era cea care, fie ;i provizoriu, $i gmlie studiilor
literare, trcbuia si procure o morali sociald. intr-o lume tot mai
maleialisd sau anarhisti, literulula apirea ca ullimul scut
impotiiva barbariei, punctul fix al smr;itului de secol: regisirn
aici, din punct dc vederc al func(iei, definilia canonicd a
literaturii.
Dar dacd litemtura poate fi v:izuti ca o contribulie le
ideologia donlinaDti, ,,apantul ideologic de stat" sau chiar
propaganda, putem insisla in sens invers $i pe funclia sa
subvcrsivd, mai alcs dc la mijlocul secolului XIX, ti moda
figurii atistului blestemet. E greu sa ii identifici pe Beudelaire,
Rimbaud sau Lautrdamont ca pc nistc complici ai ordinii
stabilite. Literatura confirmi un consens, dar ea produce fi
disensiune, noutale, rupturd. in conformitate cu modelul militar
a1 avangardei. ea preceda milczrea. lumiDeazi poporul. Este
vorba de cuplul imila1iei ;i al jnovatici, al anticilor $i al
modernilor. asupra caruia vom reveni, Lileratua ar precede
asdel celelalte cunoa$teri $i pract;ci: mxrii scriitori au vdzut
inaintea celorlalfi (erau ,,vizionari"), mai ales inaintea
ijlosofllor, incono mergea lumea: .Iumea va sf r$i" anunla
Baudelairc in Fr6i?r, la inceputul varstei progresului, iar lumea
intr-adevar nu a incelat de atunci sd se mai sfarseasc lmaginea
vizionarului a fost revaloizrti ir secolul XX intFun sens
40
poliric, atribuind Iiteralurii o perspicacitate poliiici $i social6
care le lipsea tuturor ce,o alte practici.
Din punctul de vedere al funcliei. ajuDgem din nou la o
aporie: litemtura poale fi in acord cu socieralea. drr $i in
dezacord; ca poate unna migcarca dar o poate $i precede.
Ciutarea literaturii in directia ;nstitutionalizirii sfarlesrc inrr uD
relalivisnl socio-istoric ce mo$tene$re romantismul. Dezvoltand
dihotomia. privind acum in d;rectia formei, a constanlelor. a
universaliilor, ciunDd o definitie folrnalA dup6 defiDitia
functionali a litenturii, revenim la anrici $i la clasici, rreccm
astfel de la teoria litcraturii la teoria literarA, in sensul in care le-
am distins mai sus.
Cup rinde rel li terdu ri i : lonttu con tiutltt i
Din antichitate paDi la mijlocul secolului XVllI, lireratum
$tiu ci e anacrcnic sa lolosim acest cuvanl, dar sA ne prefacenl
cd a1 desemDa obiectul artei poetice, a fost in genenl deliniti
ca o imitare sau reprezentare 0rnrrris) a actiunilor umane prln
limbaj. ln ilceasta calitate ea constituie o fabula sau o poveste
(,1y111a.\). Cel doi lemeni (r?i/,r?sir
{i ,r_r,rrr.!) figureaz6 pe
pima pagina a Poeticii lli Aristolel ti fac dir literarura o
liclirx?, traducere a lui ,,lrierir adoplatd uneori, de exemplLr de
K;ite H.rmburger Si Genette, sau o minciuni, nici adeverata nici
falsd. ci vercsinrilii un fel de a,.minti-adevarat", cum zicea
Aragon. .,Poetul. scria A stotel, rrebuie sA fi poet de pove$ri
mai degraba decat de nretri (versuri). deoarece darorid ,7ifleris-
ului este el poet. ;ar ceee ce reprezinr5 sau intitl Otin)eisthai)
suDt actiuni" (1451b27).
in numele acestei defin;tii a poeziei prir flcliune, Aristotel
c^.1uJei, or locric; nu JoJr poe,,ix Jidacrici iru urrri.a. ci )i
poezia lidci. care pune ir sceni eul poetului, $i Du retinea decAt
,ll
genurile epic (narativ) li tragic (dramatic). Genette vorbcr de o
..poulica ( n',//i1r.,/i7 sru rottstitlti\ttt.i. ..in vprsiurer str
tenratic?1". Conform accslei poetici, ,,ceu mai sigura cale pentru
ca poczia sa evite riscul dizolvarii in folosire.r obiinuitl fl limbii
cste ca ca si se faca opcri de ani, cste lictiunca narativa sau
dranratic," (Genette. 1991. p. 16 $i l8). Calificativul dc r/,irrli(
mi sc pare de ev;lat irici. deoarcce nu cxish reme (coDlinuluri)
consliruliv lilerarc: ceen cc au in vederc Aristotel $i Gcnctle este
sta tul ontologic, snu pragmatic, constitutiv al conlinuluilor
lilerare: estc a$dar lictiunca ca model $i concept, nu ca temd
(sau ca vid, nu ca plin), iar Genettc o numeite dc altfel
rtcliontlituttc mai dcgrabi decet ficliune- Rcferindu-m6 la
distinctiile lingvislului Louis Hjelmslcv i)tre s bsta ld a
cotlli fitl|i (ideilc). /bnnii a cot4inutului (org Dizurea
semniliortilor), subnutli a e.,rprcrii,; (suneiele) $i lb dt a
e-rPr.,_i?i (organizarer senmificantilor). aS zice ci. pentru
poetica clasica. lilerdtura c c,lracterizad prin fictiune ca formi a
conlinutului, adici in calitatc de concept sau model-
Dar cste oare vorba de o deliti.lie sa]u doar de o prcpriet.te a
Iiteraturii? in secolul XlX, pe m6surir ce poezia liricl. dcsi
ignontii de tradilia a stotelicianA, a inccput sar ocupe centrul
poeziei $i a sfnrgit prin a o reprezcnta in totalitate. aceasta
definilie uana sa cedezc. Ficliunea. ca un concept vid. nu mai
era o condi(ie necesad Si suficienG a literaturii (vom reveni
asupru aceslora in delaliu il] capitolul 3 in legdtura cu rrl,xeri.t
ul), chiar daca opinia curentA contiDuA nciDdoielnjc s:r vadA in
mod global litcratum ca lictiune.
Cuprit erea litektttttii: ./o tta e\presici
incepind cu mijlocul secolului XVlll, o altA defiritie a
litemturii a fost din ce in ce mai mult opusa ficliunii. puniind
42
accentul pe fruDos, conceput dc acum. de excDrplu in C,.iri(r
l:ttlliti; J ihl,ti,"tt 7rr)r:r lui Krnr )i inlr:JilrI rornrnlici.
.J r\judrFl. sioprrl ,n sine l)in Jcel rnomcnl. :,rtr,i jircrJrurx
ru mai rr.mir rlpc.tt tr cle in.ele. in opozirie cu lirnb.rjut obrrnuir.
c,rrc e ulrlrlrr !r inslrumeDrrl. litercturr iti giseyte. sc ziet,.
scopul in er insisi in confornirare at frti,t- tic ttr tangut
y',a,1,nirr..rrc rnollene)tc Jccr\ti concepttc.
litetrrur, e pur: 1t
' ntllL.lolo:rrr..r e.tpri( i :r tinrhrilllIi \cr:\'.
Versantll] romaDric ll acestci idei a fost mullil vreme cel mai
pus in valoarc. separend literarura de viatA, considerind
Iilemlura ca o mantuire (rlscumparare) a vietii sau. dc la
sfir\rtul \((oluhri XlX. c:r srngurr expcricnri.ltrre tici a
absolulului {,i .r neantului. Accas(A !.adiiie post romanlicil
$i
accrsti conccpfie a lilelnturii ct mantuire sunt inci manilestc la
Prousl. cnre tfirmi in 7lrrn,/ zgrisi, cA
,,adeviratu viatd, viata
rn ,li,)ir tcdcsLof( tl] tr litnpc/ili. iingLrrJ vi.rr;:r>rd.rr p,r
Jeplin trairii. rste Iitcrxlurr" {proust. p.474), sxu ta Srnr(.
inJi|lre de rirbor. li;nd urr retrctl di iazz it
Roquentin I sfAr$i1ul G,"/ii. Forma _rnetafora, "rtte;zd frc
,,inclcle
neccsa|e alc unui stil frunlos", la proust (i,l.l. p. 46g) _ pernli(
si er.rdrzi Jin_rc"uy.r tUrn.r..a crple/i ..pLrlin rirnp i; sr. (
purJ fir'rir.. n. -li t)
Dar accaslii idee are 9i un itspecr formalist, mai familiar in
ziua de izi. scparAnd limb.rjut lirerar de limbajut obi$nuil. sau
. nIulrri/inJ folu\ircJ lilcf.rri ir lirnba_ rlrri corrun. Orrce.,crnrr,
ur:." liml,..i c,t. ir rnoJ Lrtll rrrn p!re-la )i obsrJcot. Uliliz.rrc
obisDUira r lintbi!iului ctuta si sc faca uitate deindiLti
ce acesta c
u/il {u5re lrrll/irir irnperccptibilr. in timp cL, uliliz]rer literrrii
r)r cullrvi pronrii op.rcrlxle {limbajul cste intran,ziti\,
percetlibrl). Sunl r,urnero.rse felu le Je r redr acc$la
polarit.rte. Limbujut obignuit csle,nai denolariv,
limbajul Iitcrur
este mai conolati! (ambiguu. expresiv, locvacc. autofelercDtinl)i
..Elc sernni(ici, rnni mutr d<(.il spun.. considcrr dciJ
MonrxiEn,j
43
dcsprc cuvintele poetice. LimbAjul obignuit este mai dezordonal.
limbajul lilerar estc mai sistematic (organizat, cocrcnt, dens.
complex). Utilizarea obitnuili a limbajului este refercnliala ti
pragmalic[, folosirea sr litcrofi este imaginari $i esletici.
Lilclalura exploateaze proprielilile mcdiului lingvistic fdrA un
scop practici astfel se declin:i dellnilia formalisti a lileraturii.
Dc la romantism la Mallarm6. literatum. cum o rezuma
Foucault, ,,se inchide inlr-o intranzitivitate radicali', ea .dcvine
purd fi simpl6 afirmare a unui limbaj care nu are drept lege
dccet afirmlrea [...] existcn(ei sale abrupte; nu-i mai rtrmine
decat si se incovoaie intr-o perpetua intoarccre la sine, cn $i
cum d;scursul siru n-ar pu(ci avea drept continut dccel a-;i
spune propia folm5" (Foucnult, p.313). In al slu.,Curs de
poclici", Val6ry trigea coDcluzia cA ..Lileratttu (sl!. li
poata fi ohcet:a decdt rot .lcl ttu extcnsie si qlicot( ntiuutitot 'tu
proprictdli tle lnnbqjnlui" (Yal6ry. p. 1440). Iati. in accaslii
inloarcere la antici impolriv.r modemilor. Ia clasici impolriva
romrnticilor, o incercare de dcfinitc universali a Iiteraturii. sau
a poeziei, ca ani verbilla. Cenette ar vorbi dc,.o poetica
esenlialista in versiuncr sa fbrnra,ar". dar a$ preciza cI de
uceasli data e vorba d() .ftnrn expresiei. deoarece dcfinitia
Iitcraxrrii prin lictiuDe cra $i ea formala. da|ritA .lonna
&t|intrul\ti. De la A!'istolcl la Val6ry. trecand prin Kant Si
Mallarm6, definitia lileraturii prin /i.li&r€ a lisat deci locrl, iD
o ce caz la specialisti, unci dellDitii pfin pae?i( \p(itr dicliutrc.
drpi Oenettc). Doar daci nu cumva cele doui defini(ii iti
impaft campul literdr.
Formalislii rusi i au dat utilizarii propriu zis l;terare a limbii.
$i deci proprietalii distinclivc a textului literar. numcle de
/it?r(rrate. Jakobson scria in l9t9: ,,obiectul sliinlci literare nu
este litemtura ci literaritatea, adica ceea ce face dintFo opera
drtii o operd literad" (Jakobson, 1973. p. l5), sau. mult timp
dup[ aceea. in 1960. ..ceca ce lace dintr un mcsr\i verbal o
opere de ata" (Jakobson. 1963. p. 210). Tcoria lileraturii, iD
44
scnsul de criiici a criticii. $i teoria Iiterara, in sensul dc
Ibflnalism, par sa se int;ilneascl in acest concept, carc cra de
asenlcnca tactic l; polemic. Fomuli$tii incercau, gralie acesruia.
sa dcn studiului literar aulonomic - mai ales fatd de istoricism
Si
de psihologia vulgafi aplicate literaruii - prin dcfinirca
specifice a obiecrului siu. Ei se opuDeau fiti$ definirii lileralurji
ca doc(ment. sau dcfini i ei prin funclia de reprezentarc (a
realului) sau de expr;mare (a aurorului), dar puneau accentul pe
aspectele coDsiderate specilic literare ale operei lilerare, Si
distingeau astfel limbajul literar de limbajut non literar sau
obiSnuit. Limbajul literar esle motivat ($i nearbitrar), autolelic
($iDon linear), autoreferential ($i non utilitar).
(' rc este ins6 aceastii proprietate - aceasti esenli ce flco
lilcrarc rnumite texte? Forruli$tii, urmandu I pe Viklor
Shklo\rski in ..Arla ca procedeu ' ( l9l7), au prcpus drepl crirciu
al litcrarheti deJitniLidri.arcd s^t) (iuiitenitl (ostta,rcnie):
litclatura. sau ana in genenl. inrcie$te sensibilitatea Iingvisticti
u cilitorilor prin prxedee cnrc dcranjcazA formele obi$nrite Si
automate ale perceptiei lor. Jnkobson va preciza mai apoi ca
accsr efcct defamiliarizant rDzulti iin dominalfu anvmitot
prccodee (Jakobson 1935) in multin)ea invariantilor formali sau
a lr:isirttlrilor Iingvistice care cirncterizeazi literatur.a ca
expclimenurc a ,,pos;bilelor limbajului", dup6 exprcsia lui
Val€ry. Da[ unele procedee, sau dominatia anumitor proccdec.
devin clc insele familiare: formalismul ajunge astlel (vczi
.Jpi(olul (,) la o i.lorie il Iilerarilblii co reillnoire r
delimiliarizArii prin redistribuircr procedeelor lirel?re.
Esenla lileralurii ar fi aSadar fondati pe nitte invarianli
formali rccesibili aralizci. Formalismul. sprijinil de liogvisrica
li rcvigoral de strucruralism. dcbaraseazi srudiul Iitcrar dc
punctelc dc vedere srriine condiliei verbalc a textului. Care s nr
invaria,r(ii pe care ii exploreaztr? Genurile, tipurile, figurile.
Prosupunerca fiind ci o;tiinlii a literarudi c posibild in gencral.
in opozifie cu o stilislici a di]erentelor iDdjvjduale.
45
Litcrat iIate $tu prcjudecati
in ceutarea definiliei ,.bune" a lileraturii. am proccdat
conform melodei platonicienc, prin dihotomic, lisand rnercu de
o pate rumxra din stenga (cxteDsia. firnctia saLr reprezcntarea).
pentru a rma ramura din dreapta (cuprinderca. lorma.
defamiliarizarca). Ajun$i in acest punct, sunlem oare la capalul
cel bun? Am Basit oare irr literaitate o condilie neccsari $i
sul-icienti a literalurii? Pulenr sA ne oprim aici?
Si inliturim iniai aceasla primi obieclie: cum nu exista
elemente lingvistice exclrsiv literare, lilerarilatea nu poate sa
distingi o lolosire literara dc o folosirc nelherar, a limbajului.
Neintelegerea vine in marc pa(e diD noul numc pc care
Jakobson. mull mai tarziu. in nnicolul siu de marc riisunet
..Lingvistici $i poetic i"( 196( )). i la dal lileraiEtii. El a Dumil
atunci ,,poelica' una din cele tase [unctii pc care le distingca in
irclul dc cumunicrre (lurr!iilc cxprLsivii. Poelica. cotl:rlr!i.
rcfcrcnlialA. nrctalingv;stici li fatici). ca ti cum Iiteratura (textol
poetic) ar aboli celelalle cinci lLrnctii si ar scoate din joc cele
cinci elemente de cale crau in general legatc (loculoruI,
deslinatarul, rcferentul, codul si conlactul). pentru a iDsista
numai asupra mcsajului pcnlru el insu;i. Ca in arlicolclc sale
mai vcchi. ,.Noua poezie rosa" (1919) Si .,Do'ninanta ' ( 1935).
J0kobson preciza insi c5, de$i lunclia poe(ici e domin Dta in
texl i Literar. celelalte funclii Du sunt totuli eliminate. Drr,
inc(pjnd cu l9lo. Jckobson scri.r rn Jcelilsi Iimp c; ill poc/re
.,funclia com$nicalivi [.-.] cste rcdusi la minimum', $i ci
,.poezia estc limbajul in funclin sa es(elica , ca ii cum cclclalic
functii ar pulea fi uitale (Jakobson, I973. p. 14 9i l5).
Literrritatel (defamiliarizarca) nu rezulttr din utilizarea uDor
elcmente lingvistice proprii. ci dinlr o orgunizare diferittr (de
exemplu nrai densa- mai coerenti. mai complexi) a acelora$i
mrterialc lingvistice obitnuite. Altfel spus, nu nretafora in sine
46
facc litcraritatea unui text, ci o rclca metaforici mai deasi.
fecand sa treace celclalte functii Iingvistice intr'-un plan secund.
Formelc literare nu sunt diferite dc formele lingvistice, dar
organiz.rrca lor Ie facc (cel putin pe uDelc) mai vizibile. Pe scult,
Iilerarilater nu e o chcstiune de prczenlii sau dc absentd. de tot
sau ninric. ci de nrai mult sau mai putin (mai multi rrop; de
exemplu): dozajul e cel cile produce inleresul pen(ru cititor.
Din nei-ericire. chi r $i acest c lcriu D1ai flexibil $i tempernt
al litcrarit;ilii cste reliltabil. Nu e grcu si g:ise$ti contrir-exemple.
Pe de o parte irnumile texte l;tcrure nu se indcpdrleazi dc
limbajul obiqnuit (ca ii scriitura albi. sau behavioisla. cea a lui
Hemingway, a lui ('amus). Fari indoi,tli ei pot fi rcintcSrxti
afirmind ci absenlfl unei marci estc ca ins?iti o mrrci, sau cA
culmea defamiliarizarii este lamiliarila(ea absolull (sru culmea
obscuritilii. banaliraroa), dar dcfinilia Iirerariliitii iI) sens stricr.
cu t,'ishturi specifice. sau m.ti flexibil. c:r organizare specifici.
nu c mai pulin cortrazis?i. Pe de al(i pate. nu doar {risarurile
considcrule mai literarc sl3 indlnesc $i ilr limbajul ncliterar, dar
sunl uncod chiar nrai vizibile acolo, mui densc declt in limbajul
literrr. cum se indmpla in cazul publicitiiii. Publicit,Iea ar fi
a$dar culmea lileratrrii. ceca ce nu c rotu$i chiar satisfEcitor-
Cuprinde oare aceastA dcfinitie intrcirgr literaturi, cea pc cirrc
formali5tii au calactclizat-o prin Iilcraritate. sau doar un anunre
tip dc litcraturi, lileratura prin excclentA in opinir lor, adic,
poezia. $i incd nici nu toati poezia. ci doar poezia moderni.
avanSardisli. obscura. dificilA. defamiliarizanli? Literaritatea a
delinil ccr.r ce sc nurnca mri dernul( Ii. tld Fdrn, ;i nt)
literaturx. Do dace nu cumva Jakobson. atunci ciiDd desc
Iuncli poelicar in tcrmcDi de acccnt asupra mesajului, se gindea
nu doal h tbrma mesajului, cum s-a inleles in general. ci ;i la
conlinut. Tcxrul Iui Jakobson asupra ..Dominantei" Iasa lotu$i se
se intelcngi destul dc clar cd miza defamiliarizirii cll serioasi.
41
cA implica(iile sale erau de asemenea etice !i politice. Fifi
aceasta, litelaritatea pare gratuiti, decorativi ti ludic6.
Literaritateq ca orice definitie a literaturii, implici de fapt o
preferinti extra-literard. O evaluare (o valoare, o nolmA) este
inevitabil inclusd in orice definilie a Iiteraturii, $i in consecinF a
sludiului literar. FormaliStii Iuqi p|eferau evident lcxtele pe care
notiunea 1or de litemritatc le descria cel mai bine, pentru cA
tocmai din ele lusese aceasta irdusi: aveau legdturi cu
avangada poeziei futurisle. O definilie a Iiteratuii reprezinta
intotdeaun.r o prele nF ( o prejudecad) eriiatl in ceva LrniveNal
(de exemplu defamiliarizarea). Mai lerziu, structuralismul 'in
geneml, poetica li naratologia. lnspirate de fo|malism, umuu sa
valorizeze in acelaii tel devierea $i auloconstiinta literare, ir
opozilie cu convenlia $i realismul. Cat despre distiDcfia propusA
de Bathes 'i]l. S,Z inJe lt.iDil (rcalist) Si scr|tibil
(defamiliarizant), ea cste in mod vidit ev.rluativa, dar odce
reorie.e\prijir.dpe ufl si temJe rc[criIt<. conlripn .runU.
Chial Si Genetie ajungea sd recunoasci pina la urm6 cA
lileraritatea, urmand definilia Iui JakobsoD! nu acoperca decal o
pafte din literatura, rcgimul ei .a, l;lx1l!, qi nu regimul ei
tonliliona|.,i de ase.r.enea. iD ce priveqle literatura considerate
corlstiludvi. doat dicliunea (poezia), nu $i licliLnc.r (narulivi
sau dramaiici). El trdgea concluzia. renunland la prctentiile
formaljsmului $i ale structuralismului, ci,,lilerarilatea. fiiod un
fapt pluml, necesita o leoie pluralisti" (Genette, 1991, p. 31).
Literaturii constitutive, ea irrsasi eterogend Si alfuuraDd poeziei
(in numele unui critcriu legat de forma exprcsiei) fictiuDea ( in
numele unui critcriu legat de forma continulul i), i se adaugA.
incepand cu secolul XIX. $i domeniul vast ii imprecis al prazei
non fictionaie. condit;onal litemfi (autobiografie, mcmolii,
eseuri. istoie, uneori chiar' Codul civil). anexalA sau nu
literalurii in func-tie de gustulile individuale $i de modclc
colective. .,Cel mai intelept. conchidea Genctle. ar fi deci
48
aparent, provizoriu. sA atribuim fiecdreia par[ea sa de adevdr,
ii
adica o po(iune din ciimPul literai' (irrd.. p. 25). Or acest
plovizoiu are toate $ansele si dureze. deoarcce nu exis6 o
esen€ a ]iteralurii. care este o rcaLitate complexi, eterogeni,
Li rc rLnl ra e l.ite ranLra
Clumnd un criteriu al literarititii, am dat pesle o aporie din
cele cu care ne a obisnuil filosofia Iimbajului. Definirea unui
termen ca literatufi nu va ducc vreodatd la altceva decii la
nnrltimca ocurcnlelor iD care vorbilorii unei limb; accepli sn
folosensci acesi ternen. Putem oare s?i mcrgem mai departe
Liecit aceasti formulare cu nparenli circulard? Mai deloc.
fiinclci lextele literure sunt tocmai cele pe care o societate le
utilize.rzi Iifi a lc rapo(a neapemt la contextul lor de origine.
Se presupune cA semnilicalia tor (aplicatia. pertinenla lor) nu se
reduce la contextul enuntarii lor initiale. Societatea esle cea care
hotali$te ca aDunite texte sunt liter,lrc plin utilizarca pe care le_
o de in afara contextelol Ior originale.
Una din consccintele acestei delinilii minimale este totu;i
s:lceitoare. intr-adev[r. daci ne mullumim cu aceasti
crmderizare a literaiurii. sludilrl literar nu ar trebui si lle oice
discurs asupra accstor texle. ci anume cel al cilei finalilale este
sd ateste. sau sd conteste. includetea lor in literaturA. Si dacA
literatura ri studiul literar se definesc solidar priD holirerca ci.
pPIlru dnum re .er'c. corj'e\lrll d. originc 'u mci -re rceeJs,
pertinenti ca pcntru allelc. tezulti de :rici ci orice analiza carc
are ca obiect rccoDshuirex circumstantelor originaie ale
compunerii unui text literar, situalia isloricd in care aulorul a
scis acest text $i receptarea Publicului inilial. poate fi
interesanli. dar Du apa(ine sludiului lilerar. Contextul dc
49
orig;ne reslituic texlul nonliteraturii inversend procesul care a
fecut din el un text literrr (relativ indepcndent de contextu, seu
de origine).
Tot ce se poate spune despre un text lil?,?,-nu rpartine deci
studiului lia"rdr'. Contextul pcftinent pentru sLLrdiul 1il"rdl al
unui texl lirc,?r nu cste contcxtul de origine al aceslri tcxt. ci
societatea care ii da o ulilizare literari scparandu-l dc contextul
de origine. Astfcl critica biogrilficd sau sociologici, sau cca care
explica opcra prin traditia lilerara (Sainte-Beuvc. Taine,
Brunetidre). toate vnliantcle criticii istorice, pot fi considerate
2
drept exterioare literuturii.
Dar daci contextualiznrca istorici Du cste pe(inenta. oarc
studiul Iingvislic sau slilislic c mai pe(inenl? Notiunea de stil Autorul
apa4ine limbaiului obignuil $; lrebuie inrai precizata (vezi
capitolul 5). Or cAutarea unei definilii a stilului- ca Si cea a
lileratuii, e inevitabil polemicA. Ea se sprijiDd intotdeauna pe o
variantA a opoziliei populare dintre norma ii abatere. sau dinnc
forma Si conlinut. adicl alte dihotomii, care sunl ficure sll
distruga (discrediteze, elimine) mai degrabh adversarul deciit
conceptele lui. Variatiile slilistice nu pot fi descrise altfel decal
ca diferenlc de semnificalie: per(iDenla Ior esle liigvislic6. nu
propriu-zis literarA. Nu exista o dife'uta de naturA ?nlre un
slogan publicitar si un sonet de Shakespearc. ci doar dc
complexitale.
Vom retine din toate aceslea cA lilemtura c o inevitab;li
pclitie de principiu. Litefttuftt e lire,"arfd. ceea ce autoritAlle
(profesorii. editorii) includ in lileraluI.. Limilele sale sc
deplaseaze uneori. lent, moderal (vezi capitolul 7 desprc
valoare). dar este imposibil se lreci de ln cxtensia sa Ia
cuprinderea sa. de la caDon la csenla. Sa nu spuncm totu$i ci nu
am prog,esat, fiindcA plAcerea vanAloarei. cum amintea
Montaigne, nu sli in pradd, iar modclut cit;torului. cum am
vizut. cste vanilorul.

50
 P(nctul cel mai conaroversat in studiile literare prive$te l(x.'ul
cc ii rcviDe autorului. Dezbalcrca c atat de furtunoasA. aml dc
vchcmcniA incat esie cea pc care imi va fi cel mri greu sa o pun
in sccni (va fi de asemeneir capitolul cei mai lung). Sub numele
dc intcnlie in geneml, ne vom interesa de rolul autorului, de
r'Lrpo ul dinue text ti autorul seu, de responsabililatca autorului
in pri!inta sensului fi semnificatiei textului. PuteDr porni dc la
doui idei preconcepule, cca veche ti cea modema. pcnlru a Ie
opurtc $i a le confnrnla. silu a lc pAsra pe amandouii. dir llou in
ciularc:r unei concluzii aporetice. Vechea idec prccorcepu6
idcntifica sensul operei cu iDlenlir autoruluii ea avca [ecere
indcobllc pe vrenrer lilologici, a pozitivismului, a
istu icismului. ldeea preconccpula modcrni (care nu nrtti e chial
noui) cortesti pertiDenlll inlcnlici autorului in detcrninurca sau
dcscticrea semDificatiei unci opeler fonnalismul rus. Nrw
C)r/nr anEricani. slruclLrralisnrul fnncez sunl cci ce au
raspindiGo. Ne$ Ctitics \otbcau de i'netiiorutl .lil/a.\,. sau de
..iluzie intentionali". dc ,.croarc intenlionalai': rccurgcrca la
[oliunca de intenlie li sc pirea nu doar inutilir. ci chiar
daunitotue in studiile literarc. Conflictul mai poate fi dcscris !i
c acela dintre pattiz,tnii oqlicaliei litemre, cr o caularc a
intonlici xu(orBlui (se cauli in text ceea ce a vrut sI spuna
rutorul), Si adeplli iillert)t,ctdtii Iiterare, ca descriere a
scrrlnilicrfiilor operei (se caula in text ceea ce spunc acesla,

5l
 independent de inrentiile aurorului). Pentrlr a scipa de aceasd
alegere consrangiioare !i a irnpica fratii dui,nani, o a treia cale.
adesea privilegiata in ziua de azi. pune accentul pc citjtor in
calitate de criter.iu al semnificatiei liret.ale: esre o idee
preconcepuri contemporana asupra carcia voi r.eveni in capitolul
4, dar voi incerca pe cat posibil sA o las de o parle deocam.l.lta
O irtroducere in reoria literalurii poare sa se limiteze la a
explora un mic numdr de notiur; impotr-iva cAj.ora teoria literara
(formaligtii Si urma$ii lor) a polemizar: auroNl a fosr evident
principalul tap ispisitor al diferitelor noi c tici. nu doar penn.u
ca simboliza umanismul qi individualismul pe carc teoria literari
yoia sA le evacueze din studiile literale. ci dcoarece contestarea
sa an-agca dupd sine toalc celelaltc anriconcepre alc teorie;
lilerare. Astfel, impoftanta acordati ca]ititilor speciale ale
lextuiui literar (literaritatea) este invels proporfionali cu
actiunea recunoscul?i a inlentiei autorului. Demersuile care
insisd pe aceste calitili speciale ii atibuie autorului un rol
r.ce"orir. c.r lJ t^-mJ isrii ruti Si t. \, d r,t/1.. Jmi .c,rni,..ll-
au elirninat autorul peDtru a asigura indepcndenta studiilor
literarc fata de istorie $i psihologie_ Invers, penlru aboldirile
care fac din autor un punct de referinti cenrl-lll, chiar daci ele
variazi in privinta gradut dc consriinli intcnlionati (de
premeditare) care guverDeazA textul in privjnta nro.lului de a
$i
prezenta aceasti conlriinld (alienata) _ individuala penrru
flelrdieni, colectivi pentfu marxi$ri . textul nu e nic'odata un
mod de acces la aceasta. A vorbi dc irtentia autorului $i de
controversa in centrul clreia Du a iDcetat sa se legiseascA,
inseamni aladar a anticipa cu mult fatd de celelalte notiuni .are
vor fl examinate in capilolele ur.mltoare_
Nu vid o initier€ mai buDi'in aceast, dezbatue delicati
decat un numir de texte far. Voi cita t.ei din ele. intai or.ologul
51
bine cunoscut 1a Gargdnn.n. unde Rabelais arc aeml cI ne
incurajeazi sd ciutdm sensul ascuns (acel ,,plus haull sens".
altiar set$LLs) cErlii sale. urmend vechea doctdni a elegoiei.
apoi ci iqi bate ^l
ioc de noi daci suntem ir1 stare sA crcdern in
aceusla mctodi medievali cale a permis desciftarca unor sensuri
creitine la Homer, Virgiliu Si Ovidiu dacd nu cumva Rabelais
nu face decat sn tdmiti cititorul la propria sa responsabilitate in
interprelirile, evenlual subversive, ale cdrlii pe care o arc intre
maini. Nu s-a cezut n;ci pani acum de acord asupa intentiei
acestui text capital despre intenie, o dovadA cZI problem.r e lare
icqirc. Apoi@i:Siii;j!-1!9ut e. a .\ytj Proii$ deoarece acest
litlu i-a dat nurneie siu modem problemei intenfiei in Frartai
Pro,r\r .lL.l:r,e rr.r. rmpolli\r I!.i \Jirre-Beu e. ci biogrrl.rl
Do'r'pr- ...rrirJr . nl, (,\rlica o_Pr.r. cr'e e'rP proJu.ul unui Jltt
er decJ, -ul ..o.rJl. rl urru: cL f"olunJ ce r- po:.r. fi reurrs l.r ol
i,'_rr'r ,,. Iy'rertl]. Vom \cde1 in crpirolul . rlespre ciriror'..5 ,
lezele lui Proust avcau sa il destabilizeze pe LansoD, care a
rjuns astfel sa $i modeleze doctrina privind explicalia de text. In
line, apologul lui Borges, ..Piene Mdnad, autor al lui Quijote",
cules printre alte fabule teoretice in Ficlirfii: acela$i lexl a fosl
scris de doi autori distincti la mai multe secole distanli;e vorba
deci de douar texte diferite, ale ceror sensui pol chiar sA se
opuni, deoarece contextele $i intenliile nu sunt aceleasi.
Teoria, denunond importanta excesivi acordata autorului ir
studiile lilerare lradilionale. ii avea de pa(ea sa pe cei care rad.
!oar. afirmind indiferenta autorului in ce priveste semrificatia
I textuLui, nu a impins ea logica putir cam departe. saclificand
lraliLrnea de drrgul unei antiteze frumoase? Si mai ales, nu ;i-a
ales ca o ljntl gresita? intr-adevir, a jnterpreta un text, nu
in.clmna i lolJeJUri, si _rnilr pre.ufuner: r.uprr un"i rnterrtri
umane in act?
.\)
Tea( no4ii alnoniui
S, pomim de la doui reze opuse. Teza intendonalista este
cunoscuta. hlenlia autorului este criteriul pedagogic sau
JcJJemr( rlxdilionrl ill ccn.ului lircrur Rc\ritulletr s"..te. sru r
fost multi vreme. scopul principai. sau chiar excl siv, al
explicatiei de texl. Conform prejudecitii obitnuite, sensul unui
texl este ceea ce autorul acelui text a vrut sa spuni, o
prejudecatd nu cste Deaparal lipsitA de oice ade\,ir, dar
av{ntajul pincipal ul identificirii seDsului cu intenlia este acela
de a rezolva problema inleeretArii literare: drci $tim ceea ce
aulorul a vrut sa spuni, sau daca puten afla fiiciDd un efon - iar
dacd llu o ltim inscamni ce nu am lacirl suficicnre eforturi -. nu
mai e cazul si in(ljl?retam lexlul. Explic.rlia p D intenlie lacc
a$.ldar irutila critica litcrarl (visul istoici literarc). Pe dc nlt?i
parte, teoria insi$i devine superlludr daci sensul esre in[enlional,
obiectiv. istoric. nu mai e nevoic [u doar de crilic6- dar [ici de
critica criticii pentru a depa(aja c ticii. E suficient sA lucrezi
ceva ,nai mult $i vci gasi solutia.
lntenlia $i. mai mult chiar. autorul insu$i. elalon obi$nuit al
explicaliei literare inccpand cu secolul XIX. ru fost locul prin
cxcelenti al conflictului intre cei vechi (istoria literuri) !i
modenri (noua critica) in anii laizeci. Foucaull a pronuDlat iD
1969 o celebfi confeinti inti[ulflld.,Ce e accla un aulor?", iar
Barthes a publicat in 1968 un articol al cir(li titlu cutremuri(or.
,,Moartea aulorului . a devenit in opinia partizanilor ca $i a
adversarilor s,i. sloganul an(iumanisr al St;intei tex(ului.
Conlroversa asuprir Iileraturii ti a textului s-t concentrar iD jurul
autorului, in calc nriza pulea si se rczumc in mod caricirl0rxl.
Toatc no(iunile litcrarc traditionale pot de alll'el sd fie rapo are
la cer dc intentie a autorulu;. sau sc deduc din ea- De ascmenea.
toalc anticonceptcle teoriei pol sA se degajcze din moartea
.1!,,r1 esrc !n peAonaj nNdcnr considdx Bll1lrcs -. produs trrr
indoialar de s(tricrd(ca norstrl in mirsuri ln carc. la icsnca di'r Elul
Mediu. odal cu cmpirismul ctrglc7- rilion.lisnul rimcez i crcdhla
pcrsonale n llcli,,6ei. ea r indilidului. sau. cum
dcscoPerir prestiSaul
t spune mri tohil. !l ..pc,sirnci umlne" (Bar1hes l98'1, p 6l-62)
Accsta era punctlrl de plec:tle al noii critici: autorul nu c altul
decat burghczul. incamarea chintesentiali a idcologiei
capitilliste. in jurul tui se organizeazi. dupe Barthes, manualele
de isloie literare $i toati predarea literaturii; .,ExPlicctli( operci
esle inlotdeauna clulad ir dircc{ia celui ce I produs-o" (i/rl./., p.
62). ca $i cum. int!-un fel sau altul, oPera nu e decet o
nrArturis;rc- nu poate si reprezinle allceva decil o confidenlA.
Autorului. ca pincipiu prcducnbr;i exPlicaliv al literaturii.
Ba hes ii substiluie limbajul, imPersonal $i anonim, rcvendicat
tot mai mull ca materie exclusiva a litemturii de Malla n6'
Valiry, Proust. suprarealism fi in fine de lingvislici, pe tru cale
-.aulorul nu esle niciodati mai mult decat ccl ce scrie. tot a$a
cum.? nu e niciodatir altcineva decal cel ce spune er" (iri./.' p.
63). I fel cum Millann6 cerca deja ,disparifia elocuorie^a
poctului, carc lusat inifiativa cuvintelor" (Mallarm6. p. 366). In
aceasti comparalic inlre autor $i pronumele primei persoane'
recunod$tem reflcclia lui Emilc Benveniste despre ..Natura
pronumclor" (1956). care a avut o rnare influenti asupra noii
crilici. Autorul ii cedeazi usadar locul siu de prim plan
scriiturii, textului. sau scriptorului. care nu e nimic mai mult
decat un ..subiect'irr sens gramnlical sau lingvistic, o fiin6 de
hirtie, nu o.,persoan," in se[s psihologic: el este subiectul
enunf ii, care nu preexiste eDunfdrii sale ci 6e Produce odati cu
accasto, aici $i acum. De undc lezulti ci scl'iitum nu poate
.,reprczcnta", ,.zugrAvi" nimic din ceea ce ar fi prealabil
enunlirii sale. $i ci- asemcni limbajului, nu are origine. Fari
oligine. .,textul e o EsalulA de cilale": notiunea de
intcrlextualitale so degaja $i eu din moartea autorului. Cat desprc
57
 explical;e. ea dispare odati cu autorul. deo rece nu mai exisfi
un sens unic, o,jginar. in principiu, in adancul rcxtului. ir finc.
tlallse numele proprii $i nlrmele de autot. ir ,,Cuvintele ti
Iucrurilc". identificandu-le cu .,formaliuni discursive" muh mai
uhimi verigA a noului sisten care se derluce in intreginre din
vasrc $i mai vagi decil opera curaruia sau curiruia (Darwin,
moxnea autoruluii citilorul. iar nu utorul. este locul unde se
Marx. Freud). Astlel. recomandendu-se de la literatura moderni
produce unitatea lexrului. la deslinalie deci
Si nu la orig;ne. dar carc ar fr vAzut lreptrr disparilia. $lergerea autorului, de la
acest cilitor nu c mai personal decit proaspfu r;sturnar,
^urorul Mallanni - ..admis volumul u nu compona vreuD semnitlar"
Si care se identificA $i el cu o funclie: este .,acel rirdr.r care (Mallarmi. p. 378) la Beckeu !i la Maurice Blanchor. el
p?istreaza reunite intFun canrp unic toatc urme,e din
care e dcfine$te,,funclia irutor" ca o construclie istoricA $i ideologici,
constituitil sc crea" (Ba,thes, 1984, p. 67)
ca proiectare in termeni mai muk sau mai pulin psihologizanti a
Cum se poalc vedea. toatc se le ga: intreaga leorie literari
poate fi legard de pre,nisa mo(ii autorului. ca
trallmcntului ce i se aplici lextului. Desigur. moarlea autorului
$i dc olicare din ,rduce dupii ea polisemia textului. promovarca cititorului $i o
Lelclalte clemenle ile srle. insa irr primul rrind rle .rccsrr.
libertale a come[tariuhri necunoscurd inaintc. dar. in lipsa unei
deoirece cl insu5i se opune prinrului prrnciprrr rl isro",ci Iitcrire.
verilabilc reflectii asupra naturii rapoffurilor dinbe intenlie ti
Brl.(he' ii dA in r.rlrii limp-o lunrli(.lrc dogmiric:r: ..)tim rcum
;nlerpretirre. nu cumva cste vorbt de cititor ca de un substitut de
ci un lert...". $r politicS:,.lnccpem rcum si.i nu C mri lirlam aulor'l Existe intotdeaunir un autor daci nu mai e Cervantes,
in$ela(i de..." Cum era de afteptat, teoia coincicle cu o crilici
a atunci e Picre Minard.
ideologiei: scriitura sau textul ,.elibcreaz6 o activitale pe care
l'entru ca post-leoria si nu mai constituie o reintoarccrc la
am putea-o Dumi cont,a reologici. cu adcvimt revolulio)ard.
anle-teorie, trebuic de asemene0 sA ie$im di0 oglindilea dintrc
fiindca a reliza s5 imobilizezi sensui. inseamDi in cole din urn:t
noua criticir ti istoria Iiterare. care a marcat aceasti controversa.
a-l refuza de Dumnezeu !i ipostazele sale. ratiunea,
$riinF, 9i a permis reducer-ea autorului la un principiu de cauzalitate ii
legca." (irrl., p. 66). Su em in 1968i fistufnalea nutorului. care
la uu om de paie iDainLe de tl-l eiimina. Eliberat din aceastA
semnaleazi trecerea de la structuralismul sistematic Ia
confruntarc magicli $i i rucatvn iluzorie, aulorut pare mai grcu
poststructurulisnul deconstructot.. se silueaza la acclasi niv€l cu
de plasal in magazia dc uccesoii. De cealahi parte a i enliei
rebcliuner rnri-culoriluri djn prim;\ari. b scop lti inainre de r
autorului cxista intr-adever intenlia. Daca este posibil ca autorul
executa arrorul, a fost i[sA ncvoie ca el si fie identiflcat cu
sa Iie un personaj modern. in sens sociologic, problemr intelrliei
individul burghez, cu pcrsoana psihologicd. flsa incet chestiunea
autorului nu daleazA din epoca rationalismului. a empirismului
aurorului sa lre redusi lr cea a explicaljei dc te\r prin
intermediul !ielii )i biogrul,ei. r.rtriclic ne crre rsrorir l er.rrA o $i a cap;talismului. Ea este foane veche. s a pus dintotdeauna Si
nu e chiar rtllt de usor de rezolvnt. in lopor ul motii autorului,
su8ercaza.fifi indoiali. dar carc c(l sigurAnte ca nu acopera
se confunda autorul in sens biografic sau sociologic, in sensul
toarA problema intentiei, $iin Dici un caz nu o rezotvE.
unui loc in canonul istoric. $i autorul in sens hermeneutic al
ln ,.Ce e acela un aulor?", argumentul hi Foucnult pa.e el
Si intentiei sale, sau al intentionalhelii, ca un criteriu al
sA depinde de confrunrarea conjuncrurala cu istoria lirerard qi
pozitivisrnul. de unde au venit critici impotriva modului irr caie
interlreHrii: .,funclia aulor" a Iui Foucault simbolizeazi cum nu
se porte mai bine uceasli reduclic.

58
59
 DupA ce vom rcaminti cum era trahli inientia dc citre
retorica, vom vedea ci aceasta chestiunc a fost profund reinnoita
de fenoinenologie Ii hermeneutice. Daca in crilica anilor taizeci
a exislal o J(emcnca consonJnli in pririnlr temer rno ii
autorului, aceasla nu rczulta oare tocmai din transpunereii
problemei hermeneuticc a intenliei $i a sensului in lermenii
foane simplifical Si mai usor de negociat ai istoriei literale?
,Volutds $i,,octio"
Dezbalerea asupra intenliei autorului -
asupra autor llli ca
intenlie
- esle ,barte veche, ,nult anterioara timpurilor moderne.
De ahle!. nu e prca €lar cum at putea si nu fie a$a. Tendin(a
astizi e de a reduce reflexia asupra inrenlei h teza. care a
domjnat mult timp filosofia occidertala, a dualismului dintrc
gandire ti limbaj. Dcsigur. teza dualiste da mai multil greutate
intcnlionalismului. dar nici deDuntarea contemporanA a
dualismului nu rezolvA totu$i chesliuDea intentiei. Mitul
invcndrii scderii din F?.[nl platoniciaD este bine cunoscllt:
Platon subliniazi c6 scrierea este la fcl de departe dc vorbi,e
cum e vorbirer r/,)9orr de gildire tJi taitt. ln l\'ctim li
Aristotel. dualitatea dintre conlinut $i fonre este la biua
scp.rrJtiei dinlre icrorie rrrrlro.(r )i exprcsir sir t/.1\llr. in fine.
toata 0aditia retoricA distinge irn,enrlo (ceuhrea ideilor) dc
elooti., (pwerca in c vinte), iar imaginile care Ie opun sunt
irbundente. cum e aceea a corpului $i a imbricAmintei. Aceste
paralelisme mai deSrabh sdnjenesc decal s;i clarifice. deoarece
fac sd alunece chestiuDea intenliei spre aceex a stilului.
Retodca clasica. din cauza cadrului judiciar al practicii sulc
originarc, nu putea si se Iipseasca de o distinclie pragmatice
inlte itte\ie 9i.r./irnc, cum o reamintesle Kathy Eden ir
Hernretrcutics ond the Rh(toricnl Tradition (1997t- icrarc
60
cercia ii datoreaza mult $i distinctiile ce vor u,Dra. l)ac,r rvcnl
le[dinla si uitdm aceasla, e pcnlru cd de obicei confunddm cclc
doui priDcipii hermeneutice separate - in teorie drc, nu fi irr
practicA . pe care se baza itneryrcknia scriri. principii pe clrc
nceasta le impnrmutase de Ia tradilia reloricA. $i irnurrc
principiul jrrrfulic $i pincipiul .'rilff/i. (Eden. p. 8'10).
Urmendu i pe Cicero si pc Quintilian, retorii care aveiru dc
explicat texte scrisc rccurgeau in mod curenl Ia dil'crcnlr
juridicii dintrc lr?rsnlio si a(rio. sau vollnrdr ti scriptnn, in cazul
acestei acliuni deosebite cire cste scrierea (Ciccro, De oralor?.
I. LVII.24.t: Quintilian. /nsl,rrlrid Ordrrrria. VIt, x,2). lnsi
pentru a rczolva aceasti dilerentd de originc.iuridici. accia$i
retori adoptau fdri si ezite o metoda stilis(ice $i clutau in tcxle
ambiguilali care le permiteau sd treaca de la sctitru t l^
folrrr(s: lmbigujElile erau interpretatc ca indiciile Dci
rolrrrlzr distincE de r.rlpr!r,x. Autorul ca inten(ie $i xutorul ca
stil erau drept urmure adesea confundali, iar o distiDctie i uridi.ii
- wltntas $i sctfutui a lost eclipsala de o distincl'e stilislic;
- sens propriu li sens fiSurnt. Suprapunerea lor in prlctica nu nc
poate perm,te insa sa ignorlm ci e vorba de doua principii
diferite in teorie.
Sfiintul Augustin va rcproduce aceasti dilerenla de tip iuridic
inhe ceca ce vor si spuni cuvintele pe care un autor le folosesle
pcntru ! cxpdma o intentie, adica semnificatia semantici ti
ceea ce autorul vrea si spun:r ulilizend acele cuvinte. adicit
iar,jnti3 ur.rnoc(ica. in .1ceir5ta distinctie irlr. :rsp("tul IingviiliL
ti u.,pe.TJrlghologrt al comLrnicarii. prelerinte lui se indrcapla.
--..:-._...<...--
conlbrm tuturor tr atelor de rctorici ale Antichir6lii. sprc
inlentie. privilegiind astfel |olNttos a unui autor in opozitie cu
rLrirtunl tl textutui. in Dc doctritn cbilttina (t, Xnl. 12).
Augustin denunlii ercilr€a interpretativa care consd in a
ptivilegit kript|Dt in loc de vol,r {u, relalia lor fiind analogi
cu cea dintre suflet kurirxrr) s.lu spiril (rpilirrl.r) li corpul in care
6l
elc sunt prizoniere. Hotirlreu de a face ca sensul sa dcpiDdi
hermeneutic de irtenlie. nu csle a;adar. la sfanrul Augusrin
decal un caz particular al unci etici care subordoneaza spidrului
sau sufletului tlupul $i carnea (dacd trupul cle$rin trcbuie sA fic
rcspeclat $i ilrbit nu e pentru cl insufi). Augustin ia pozitie
fcnfiu cirirFi spiriluJla r lexrullri inrporn\r cilrni l rnciti (rU
carnale, $i idenrificA trupul cu lilera textului. iar citirea carnali
cu cea a literci. Totu$i. la lel cum rrupul meri6 respect. lire,a
texlului trebuie p6s1rate, nu pcntru ea ins;$i. ci ca puDct de
pomire al interprcGrii spidluulc.
Distinctia intcryretarii tr-upe$ti de cea a cilirii spirituale nu i
apa4ine lui Augustin, care reia pe cont propriu binomul paulin
al lilerei ti spiritului - litem omoari iar spiritul dl viatl -, care
nu c de origine $i naturi stilistice, ci chiariuridice, ca ifi lftlditia
rctorici. Sf ntul Pavel nu face decet sA inlocuiascd cuplul tetoic
gtec fieton ti ./i(rold, echivalentul cuplului latin rcr?lrn Si
r.r/rrrlrls. cu cuplul grd no ti p euna. sau litera ti spirit. mai
familiare evreilor carom li sc adrcseazi (Fien, p. 57). Dar
distinctia dintrc lilerd $j spirit Ia sfanlul Pa\rcl. sau a interprclirii
trupe$ti $i a cele, spirituale h sliintul AugusliD. pe care avem
lendirta si leraportem la stilisticA. esre in principiu
transpunerea crc$tinia unei diferente ce (ine de rcroricx
judiciara, cea a actiun;i $i a intenliei. Finaljtatea sa in
cre$tinismul limpuriu rdmene de al(fel legalii. dcoarcce e vorba
Jcjustificare:r Lcgii nJi imlolrivir L.eBi: mozrice.
Dificultatex vine insi din fapiul cd Augustin, ca ti ccitalti
retori, nu a tovail sd aplicc metoda stilisrici pentru a degaja
intentia din litere, supmpuncrc care i a thcut pe mulli din
succesoii $i comentatorii sii, piina in zilele noaslre, si confuDde
interpretarea spirituala. de tip juridic, care cauE spirilul sub
litera, cu interpretarea figurativd, de tip stilistic. care cauti
sellsul figurat alAturi de seDsul propriu. Toruti. chiar dacd
empiric vorbhrd supEpunerea iDterpretarii spirituale li a celei
62
iigurrltive esle adeseo prczenti ltl Augustin. teorctic. $i spre
dcosebire de noi, cl nu reduce un tip de interpretare la celAlalt,
nu identilici niciodata interpretarca spirituala cu cea figurativa:
tru confundi distinclir juridici dintre lirerA fi spirit adaptare
crestini a lui sc,"?rrn $i vollrrdr - cu distirctria stilisticA iffre
sens literal (rignili.rrrio propria) St sens figurirt (significatio
,on.r/(I/.r. Noi ins5. p€ntru ca utilizim expresia sens lheral in
mod ambiguu. penlru a descmna sensul trupesc opus celui
spirittral. $i seDsul propiu opus sensului figurat. suntem cei cc
confundA o distinclie juidjcd (herneneurici) cu una stilislic2i
(semrntici).
A[gustin. ca li Cicero. rnenline aFdar o separatie fennii
intre dis.inctia legali a spirilului $i a lirerei (sau carnii). $i cca
stilislicA a sensului figur.rl si a sensului literal (sau propriu) chidr
dacd prop a sa prlcticE hermeneutici amestecd adesea ccle
doul principii dc interpretare. Traditia retoricd situeazA cele
doua prircipale dificultiti ale interpretarii textelor pe de o parte
in distan(a dintre text $i intentia aurorului, $i pe de alta in
ambiguilatea sau obscuritatea expl'esiei, fie ea intentioDati sau
nu. S-rr mai puler spLrne cA problema intenliei psihologicc
llitcri \. r,r\ spir it, rine mrr degrirba de pnmt pi e c reloricii.
,;n,.nri.). in timp ce problema obscuritAlii semafirice (sens literal
r'?r\ll|\ s(ns fipurJl)!inc mci degrrbi de a trcitl fta(e c retoricii.
Alegoric si lloloRia
Deoarece am picrdut din vcdere nuanFle vechii retolici,
avem tendinta. in inlerprctarea dificultaiii textelor, sd rcdltcem
problema inientiei la cca a stilului. Or. aceas6 confuzie nu este
e.r chiar ceer cc nunrirn in mod trrdilionrl o dt{]oril
lDteryrchrea aleBofici incearce si inteleag5 intcntia ascunse a
(r3
unui lext prin desciliarca figLrr'ilor'-salc. Tmtalcle de retorici. p|in anacronism, sau cle scmeDcu descoperirea profeliilor
inceperd de h Cicero Si Quinlilian, nu $tiau niciodati prea binc dcsprc Christos la Homer. Virgiliu
$i Ovidiu, cum s_a ;izut de_a
unde sa a$eze alegoria. ln accla$i timp llgura de gandire $i trop. lungul Erului Medin. Alegoria este un insrrument
atotputernic
dar lrop iD mai nNlte cuvinte (mclafori continua(ii duptr pcntru a iDduce un sens nou intr un text vechi,
definilia obis uita). ex este echivoci, ca $i cum nr pluti intre Remine insi
prima p te a retoricii. r'rvarrtr'o, trimignd la o chestiune dc
incvitabila chesriune a intenriei, pe care
irmrlSamrrca regisrrutuijuridic cu cet stitisric in alegoiie
nu o
intenlie. $i a treia. elocutio. lrimitAnd la o problemi de stil. rciurbr in intreg nc, Ceer c..rt.r s6 spun6 pellllu noi rexlul
Alegoda, prin intermcdiul circia intregul Ev Mediu u gnndit colrcrdc oijre cu ccet ce voir s, spun, pentru Homer,
chestiunea intcnliei, se sp.ijioe intr-adevir pe suprapLrnerea a sau cu
(r'(.ir (e voir Homer s,l spuna., Homer sc g;ndc oare It
doui cupluri (Si doud p nc;pii de interprelare) teorctic distincte. nttll(imea de sensuri pe care generaliile ufuerioare le-au
unul juridic Si .rltul stilistic.
descifrat
it- ll.iada'l Pen lt Vechiul Tesrame[t, cre inismul. religie a
Alegor;a, in sensul hcrmeneutic t''aditional, cstc o mctodi dc crirjir rerel e. ir rc,,ol\.rl prohtcmJ prin dogm.r in.piruliei jirrnc
interpretare a lextelor, modul de a coDtinua sa explici un lext rn l!'|rlcle su(re. l)rc6 Dunnte/eu a calauzir minr protetului.
separat de conlextul siu original, iar intcntia autorului siu nu atunci e legirim sd cireiri in Biblie ahceva dcc6t aurorul
s6u
mai poate fi rccunoscula, daca va fi fost vreodale (Compagnon, instrumental $i uman a vrut sau a crezut c[ spune. Dar
p. 46-50). La greci. rlegoia pufla Durrele de hyponoia, ca cum
r:inrine cu.ll orii Antichilalri. cei pe (dre Danrc ii r;e/d
in
sensul ascuns sau subteran descoperit la Homer incepand cu lirrhuri la inccpurul t4(n l i- deoiJ:ece. chjrr daca r rrail
secolul Vl, pentru r dr o scmnificalic acceptabili la ceea ce irrrinre de nrs(errJ lur ( hrislos. operele lor nu erru
devenise stfdiD. !i pent,u a scuza conrpoftaDrentul zeilor. carc irrcumpatibrlc.u Noul Tc.lrnre ., Esle chiar dilem! pe crre
pdrea acum scandalos. Alcgoia inverteaza un alt sens. la:rhclrr\ o abordeir,,i in proloSul tr 6,/rplirrr,r. incuraii;d
intrii
cosmologic, psihomlhic, acccptabil sub litcra textului: ea rrl rnrerpr(r,Uer c;rlir srle..r pJU\ hrult se|ls". d||na imag,ner
placheaza o distinctie stilistica pestc o distiDclie juridici. Eslc (,sului cu midu\a. r hrlrei crrc nu-l
[i]ce nc oln. sau a uElcnici
un model exegelic ce scrve$te la actualizarea u[ui text de circ lui Socrate. fenlru cr sa rccomrnde rpo;. dupA o inlo?rccrc
suntem indepiirlati in limp sau prin moravuri (in orjce caz priD hrulirl;. ramiinerel Ix ti(cra: .. Credeli cu .rrlcviirr ca odinioarii
culturi). Reinlram in posesia lui atibuindu-i un alt sens. unul ll.nr('r. scriind //ialr >r O.r'r,1lr. ta rlcgoriite cu carc il
ascuns. spiritual, fi8urativ. un sens care ne convine astazi. (Iplu)ira Plutarh. Herrclides drnEindise pont, EustJtic. phornuru\?..
Norma interpretirii alcgorice nu estc intenliir originrlA, estc Nu. sf,une el. Homcr IU s a
&.rrr-rrn ul. convenicnlele acluale. E,irdit h clc. ir nicr Ovjdiu lr lo e
lxr.,itxxjr;le.crerrrlrsrnului cc au fost Easitc in M? t o4l,:c.
Alegoria este o interpretare anacron,cd a trecutului. o lcctuli:r '|
olu)i. Rabelris nU I atrca pe roli cci cc citesc un \ens cre)rin
a vechiului pe modclul noullli. un acl hermeneulic de reinlrarc in
ll.i ,l,t \xL it1 M,:t, t^,tto7?. c, do,lr pr cei clre prelind !.-r Ho-ncr
in poscs;e: ea inlocuic$te vechca intenlie cu cca a cititorilor. )iOvrdiu puserer.; rce\l \en5 (Ie:tiD in operclc lor. Altfel spus.
Excgeza tipologici a Bibliei - citirea Vechiului Testament ci1 ii ccr care vor citi in Gorga tu.t un sens scandalos, ca
clr]n ar anuDla Noul Tcstamenl - riminc prototipul interyrctarii $i cei ce
llilscsc un scDs cr€ltin la Homer $i Ovidiu. vor I raspunzatori

64
65
pentru aceastq iar nu Rabeiais insusi- Astfei. pentru a scipa de
iesponsabilitate gi a 5i nega intentia. Rabelais ptopune confrtzia
ob(nuitd 5i regase;te vechea distinctie retorici dinlre juridic $i
stilistic. Cclor ce vor descifra alegorii in Gargaldlra ru le
ramane decal sa se acuze pe ei intisi. in aceea$i directie.
Montaigne va evoca in cur-il1d,,le suffisant lecteui'(fudulul
cititor) care giseqte in rrelrrlle sale mai mult sens decal e
conllicnt sciitorul ci a pus- ReciiindLr se, ajunge chiar si
descoperc elinsuqi sensui necunoscute de el.
Dar daca Rabelais $i Morlaigne, la fel ca ietodi antici,
printe care Cicero $i Augustin. doreaLr. fie $i tun grano salis'
;a irlenlia si fie distinsi de alegoric, aceasta din ulma avea inci
o viflti lungn, pani in momentul tu care SPinoza' plrintele
filologici, ceru in Tructnus theolasico politicus (1610) c'l
Bibli; sA fie citita ca un document isloric, adici sensul textului
si fie determinat exclusiv in mport cu contextul ledactirii sale'
inrelegerea in termeni de inlenlie, cum se proaeda de.ja Pc
\,remea cind Augustin atfigea atenlia impotriva inlerPrettr l
sjstemalice prin figuri, este fundament'l 'ontexlnala sau
istoric6. lnceplnd rlin acel moment, problema intentiei $i cca
contextului se suplapun in mare pafie Victoria asuPru
modurilor cle inletpretare creltine $i medievale in secolul XVIII,
odata cu llLrminismul, rcprezind de aselnenee o intoarcele la
pfagmatismr.rl juridic al reloricii antice. Alegotismul anacronic
pare definitiv eliminat. Dintr_un punct de vedere rational, dal
ii;Ia ca Homer qi Ovidiu nu erau creftini, textele lor nu pot fi
considerale in mod legitim ca alegodi creftirle (Hirsch, I976. p'
76). lncepand cu Spinoza. filologia aplicata textelor sacre. apoi
lruturor textelor. vizeaze in esenti sA previnA anacronismlrl
exegelic, s; faci si prcvaleze raliunea impotriva autoritilii $i a
tradiliei. CoDlbnn filologiej corccte, alegoria crcstin'l a
Anlicilor este nelegitimS, ceea ce deschidc calea interprelirii
istorice.
66
l)coxrcce a]n pLrtell aver scnlirncnlul cii ace.rsti deTbitlcrc rr
i,rl lrnntatii de Inuha vrclnc. sau cai e abstfncri. nU e probabil
Ir lil sa rcilllrintim ci e mereu vic. si ci nu a incerat sa i
l,.r '.e trr'.r ,r .l'..,1 p ,or' rrrrricr,'l -rr i lr.,n,r.
r.rrirrul ru u incetrt sar se schirnhc dc mai bine de doui r,ccole.
.r, r'', r. u.1., ,. .1. i. I V-r 1, t...., Ir,. .. co l ,r.rr
' - ^
.,risrir in Starclc Unitc toate chestiunilc politicc se pun la un
riinrr0t sau la aliul sub forrna chesliunikn legrl.:. cc pri!csr
Irrt pr.trrea ii aplicarca constilu(iei. Astfel sc infrunta. in
lL l,iilura cu oricc pr{nremi Lr sociclalii. parriz.uii ullei
..,('rslitulii vii". constrr)t reint€rpretLrtar pentnr l sirrislLrce
f( !oilc actualc- crpabilar s,r g.Lrantczc drcptLni de .rrc
r! rr.rrtiilc 1r'ccutc rru aloiru cuno$Linli. cum c drcptul h .rvort" $i
irLl.t)rii .,inrcnliei originale' .r pirintilor fbndatori, penrIu crrc c
\ r,rhr dc r delennina !i r aplica sensul obieciiv pc carc linlbaiul
L,!rsrltuLiei il averL in rnomcnlul ciind a list adoprali. Ca de
,!li .( i, cclc douar pozitij alegoristi !i origiralisti - sunl la lcl
LlL qrcu de slrstirut ii Lura Si cerlullar. Daci fiecarc gc|.rutie
lri,,r. si redelineasc:r primele principii dupii bunul ei plac. sc
t!irl. sfune la lil dc bine cii lrici nu existi o conslilulie. Si cunr
\r r.(.fli. intr o,:lenrocralie modcm,, c.r'in consecinta lideliritii
lir illlcntir originrla. frcsUpunllnd de.rlttel ci ca poate Ii
\, irlicnl1r, drepturile celor vii si fic tinutc oslatice de auioriiarca
t,l,ir nxnti? Cr nro(rl si il linar pc cel viu, cunr zicc vcchiul
,,Lrl'iu jurirlicl Ar n-ehui oarc. dc ercmph. sa perpcruinr
t,rLl0llccalilc rNsi.rlc Llc 1a sliir;itul secolului XVlll $i sar
r.rlrliciim pcrspecrivele scLava:islc si discr imiD.rtorii ale c.lor cc
rrL r.(lxctirl constitLrti.r anreric.rnil in opjIria multor litemli de
,r/r ti .l)i.rrr Lurei bLllre patrti diD istofici. ideca ci un text .'Lle ur
rrrl,r scns obiectiv este hinrerjci. De altlcl p.rrlizrlnii intentiei
,, l|irrlo sc inleleg r.trcori Ullii cU a1lii. iar intelegerea I .ccl cc
\,,r r sr spuna h origine constitutir ramanc atit dc nedererminati
rr1r1. in crzul lie.irei dilcnrc co crete. nlodemiStlr fot si
61
invoce autoritatea la fel de mult ca ti conseNatorii. in concluzie.
inlerprelarea unei constitutii. sau chiar a oricerui text. ridica nu
doar o chestiune istoricd ci li
uoa politica, cum o sugera deja
Rabelais.
Filologie $ henneneuticd
Hermeneutico, adice arta de a interpreta tcxtele. veche
disciplinn auxiliari teologiei. aplicata pani atunci doar texrelor
sacre, a deveni( in secolul Xlx, pe urmele teologilor prolestanli
germani din secolul XVIII, $i gliltie dezvolt5rii con$tiintei
istodce eu,opene, $tiinla interpreterii tuturor textelor Si insi$i
temelia filologiei $i a sludiilor Iiterare. Dupar F edrich
Schleiermacher (1768 1834), c^re a pus bazele hermeneuticii
filologic€ la sfar$itul secolului XVIII, traditia aftistica ti litcrari.
nemaifiind inlr-o relatie nemijlocila cu propria sa lume, sa
instr6inat fati de sensul ei original (este aceeaSi problcmi pe
care alegorizarc! lui Homer o rczolva in mod diferit). El fixeazd
a$adar dlept lel al hermeneuticii acela de a restabili scmDilicatia
primordialA a unei operc dat fiind cd literatura. ca $i alt^ in
general, s-a alienat fata de l(mea sa de oligine: opera de arti,
scrie el,,,ili obline o parte din inteligibilitate de la destina(ia sa
primordialA". de unde rciese ce ,.opera de ana smulsS din
contextul ei primordial iii pierde semnificatia. daca accst
context nu este pistrat de istorie" (citat de Gadamer. p. 185)-
Confonn acestei doctrine romantice $i istoriciste, semniflcafia
verilabili a unei opere este cea pe care o avea la originet a o
in(elege inseamni si rcduci anacronismele alegorice $i sd-i
restitui aceasd origine. Cum scrie Hans-Georg Gadamer:
A restabili ..lumea cdeiaii ap!4ine. a esrirui sr!rca oriSinala pe ce
.darolul o aler,,in v€dcrc - a exccura opcE ir nilul ei onginal. loar
68
Ncsrc mrjlotue dc rcconnnuiE istoricd d ivc! a$dtu prctcntia Iegnimd
dc ! tace nnelilihrlil udcvanra smnilicalic i uno oltsre dc ani s, de ao
lcn de neintclcscrc $ dc o actualiarc carc c taht [...] Cunoancrcr
sluici deschide Frihrlnatea rcstiruirii rec! cc c pierdur si! esrruririi
Lrdiliei. in misu,u i! clrc rcdi liao ocaz,onalului ii ongin.lutui
lrnregul cloi hcflncnculic vizerTi qsadar rcgrsirea,,punctului de
n.o.a.c" in spi''itLLl r[i(u[ri, singurul care va lacc .tr orul dc intclcs
rc mnii.alia urci opo c dc ati (Cadam.r. p. I 86)
Asllel rezumali. gendirea I(Ii Schlcicrmacher reprezinta
pozilia filologic; (sau antiteorelice) cca mai hoterete.
idc[tiflcAnd riguros semnificatia unei opere cu conditii]e cerora
fic(JstJ lc i rS.purs la origine. Si inlelegerer sJ cu reconstruirer
l)r ucerii sdle origrrulr. Conlorm .rcestur prin.ipiu. islofiJ
Dorte, $i trebuie, si rcconstituie contextul originall reconstruirea
lllcnliei autorului esle condilia necesarA $i suficielti pent,.u
(lclurminrre. sen5ului operei.
Din pu.ctul de vedcrc al filologului, un text nu poate si vrea
sii spund ulterior ceea ce nu putea si vrea s, spune la origine.
('onform primului canon postulat dl: Schleiermacher pentru
illerpretare in compcDdiul sAu din l8l9r .,Tot ceea ce. int'un
discurs daI, cere sI lle determinat in mod mai plecis nu poate sd
lic decet pomind de Ia aria lingvistice comuna autorului $i
publicului sdu originar" (Schleiermacher. p. 127). IarA dc ce
lingvistica istorici, cSreia ii revine sarcina de a determina in
mod univoc limba comund autorului qi primului sau public, se
regAse$te in centrul dcrrcrsului filologic. Nu ar trebui totu$i si-i
considerim idioti sau Daivi pe exegetii medicvali: ei $dau foane
bine. asemenea lui Rabclais, cn Homer. Virgiliu Si Ovidiu ,ru
luseser?i creflini $i cA intenliile lor nu putusc i si fie acelea de I
produce sau sugera scnsuri cre;tine. Ei pomeau tolu$i de Ia
ipoteza unei inten(ii superioare celei a autoarlui individual, sau
in orice caz nu presupunear ce inff-un text tolul trebuie explicat
exclusiv prin contexlul istoric comun autorului $i primilor sii
69
cititori. Or acest principiu alegoric cste mai pulemic decit
principiul filologic, ca.e. privilegiind in mod absolut contextul
original. inseumna cA negi faptul ce textul semnificd ccca ce sc
cirelte in el. adicd ceea ce a semnifical de-a lungul istodei. In
numele istoriei, paradoxal. Iilologia neagl istoria Si evidcnB cd
un lexl po.rtc semnrlr(J (eea ce a cemnificit,
Tocmai acerstd premisa a filologiei - o norme. o alegere
etica Si nu o propunere dedusd in mod necesar - urma sa fie
demola6 treptat de hermeneutic;. lnlr-rdevAr, oale cum pulea fi
posibilA reconshuirea intenfiei originale? Schleienrrtcher - 5i
aici era el romantic - descria o metoda a ri,rrxriri, sau
livi,mliei, nnmitd mai larziu .erc hcrnpne\tic (Zrkel i
verstehen\, coDfotm ca,eia. pus in fala unui text. iDlerpretul
cmite intri o ipoteza despre sensul sau ca intreg, apoi rnalizeaza
detaliile ptr{ilor, apoi revine Ia o intelegere modificati a
intregu(ui. Aceastd metodi presupune ci existi o relalie
organica de interdependenld intre pa.li Si intreS: nu Putem
cunoa$te inllegul fbi sa cunoa$tem p6(ile, dar nu putem nici
cunoa$te p6{ile lilA a cunoaste intreg l care determin:i fuDcliile
lor. Aceasu ipotezi este problematicl (nu toate lexlele sunt
coerente. iar textele moderne sunt chiar din ce in ce mai putin),
dar acesta nu e inca paradoxul cel mai deranjant. Metoda
filologica postuleaza inlr-adevar ci cercul hermeneutic poate sE
umple prapaslia istorici dintre prezent (interyrelul) $i uecut
(textul), si corecteze prin confruntarcn cu pd4ite un act initial
de €mpatie cu intregul, $i sa ajunga aslfel la reconstruirea
istorica a trecutului. Cercul hermeneulic e51e colceplt in acelati
timp ca o dialeclice a intregului ;i a pardlor, $i ca ull dialogal
prezentului li al trecutului. ca $i cum aceste douil lensiuni,
aceste doutr distante ar urma si se rczolve dinlr-o mi$carc.
simullan ii identic. Gralie cercultli henneneutic. inlelegerea
leagi un subicct de un obiect, iar acest cerc, care este ,,metodic"
ca si indoirla cartezianA. dispare odati ce subiectul a atins
70
ltll.loSorca completl a obiectului. DupA Schleiermacher.
Wilholm Dihhey (1833-l9ll) va reduce pretenlin filoloSica
.xh usrivii. opunendu-i e\plicaliei.l,t care poatc aiunge numai
[|clodn iliinlifici aplicatd fenomenelor natuii. i,leleg(rea, carc
0r Ii un scop mri nrodcst al hermcDeuticii expcricnlei umane.
l|r tcxt poate fi inlelcs, dar n-ar putea fi explicat. de exemplu
prinlr-o intenlie.
Fcnonrenologia oanscendenlalii a lui Husserl. apoi
lcrronrcrologia hcrmeneutica a lui Heideggcr au subminar li
nui n)ul1 aceasti anrbitie filologic6. ti au fAcut posibilil
lnilorirclt antifilologici ce a urma!. Odati cu Edmund Husse
(1859 - 1938) inlmuirea co.gil.lului canezian. in calitarc de
consliinli reflexiva. prczenta sicti Si disponibilitate in fala
ccluilall. cu ittenlionolittuea. ca act de conlliinla care eslc
lntotdcauna con$tiin16 a ceva anunrej compromite empaliA
iDterprctului la carc se referea ipotcza cerculni hcrmeneutic. in
alli tcnneni. cerc(l hermeneuric [u mai e ,.melodic". ci
condilioncaza inlelcgcrea. Dacar o ce inlelegcre prcsupune o
nliciparc a sensului (proconrprchensiune). oriciDe vrea si
inteleaga un text are iDlotdeauna on proiect in privinta acestuia,
iar interpretarea sc sprijind pe o prcjudecati. Odarl cu Martin
Ile,deggcr (1889-1976). aceasti intcUionalilate fenomenologicA
esie iD plus concepurii ca fiind islorice: precomp,?hensiunea
noasnA. insepambilil dc cxistenta noastE sau de fiindul-acolo
(Dar?i,r) al noslru. ne interzice sa scarpam dc propia noastr?i
situare islorici pentru a o intelcgc pe cealaltA. Fenomenologia
lui HcideSger este inrcmeiati fi ea pe principiul henneneutic al
circula titii $i al precornprehensiunii. sau al anticipirii sensului.
dar argumentul cilrc face din coDditia noasld istorica
prcjudccaLa oricarei expcriente implici faptul ci reconstruclia
trecutLllui r devenit inlposibila. ..SensuL. afirmi Hcidegger. cste
,.catre cc -ul proicctului de la care pomind ceva devine
;nleligibil ca ceval iar acest.,cdtre cc" i9i prime$le structula de
'71
 prealabild, privirea pr€al.rbila si collccpcrex'
h delinerea
orcrlabili (Heideeger. p. t07' DP lJ ctrrpJtic um lrtcul lr
or.,iect. .rooi ld pr(iudPcal;. iat cer. ul h(rrneneulic d(!rnil rrrr
l."c- daca nu viiio' suu f:'rrl lrind(a Hei.lJEter indePnrr'l
dcliberat aces@ calillcat\\ei Fiitlld si tinry ( ,, t vcdcA in accsl
ccrc un ccrc vicios 9i a se pune la pinda iD cit(area mi.iloacclor
dc a-l eviu I...1 inseanA a lrtelcge greiit de la ulr cap'il la ttlttrl cc
iDscamDar a l in1elege".,6id-, p. I98). cel pltin incluct bil $i
tlc
ncdeoa5rr. Jeoxr(cF in!elcgere- irr\alr nu ...rpri Je pr(lrrLle.'r...
lstori.i. Ce,.ul nrr .e di/ol\; odJri.tr inlclcEcr(r lc\lLlui: rr'i
mai e.,hiperbolic", ci apartine structurii insa$i a actului dc r
intelege: ,E din contra. mai scrie Heidegger' expresia trrx'rrrlii
cxistciliale cu Prcdlabile r Das"i,! lui insuti" libid , ?' l99t
Filolosir u Jevenrr o hime,a. dxci nu rnri poli spcrJ vreodJl' 'ir
iesi dii propria lumr unde elli inchis c:r inlr-o bula' Nici Ht'\\'rl
niii Heiaegpct n, tralerzi in Pimul riinJ interprulrrcu lc{lcl'i
literare. inia, dupi contestarea de catre ei a cercului llloloSi''
Hans-Georg Gadimer a reluai. in lumina te?clor 1()r' h
r'n
ile traduitionalc rle ^'L
hcrntncu(icii d(
si 14lodn 71960). intrcbir
ia Schlcielmachcr'. Care este sensul unui text? Ce pertincnlii u'
oenlru sen: tnlenlia rulorului'' Pulem orre inlclcge tcrtc clrc ''
.unr striine i.torrc'au.ullurolI Orice in!(lcgere c L'grt' ou(' ri'
si!ua1ia noastre istorica?
Ca orice restaurare considcri Gudamer -. r'estubilir'Lrr
coDdiliilor oriSinale este o lentativi pe crre istoricitalell liinl( i
nodslfe o sorteite ctecului. Ceea ce a fosl rcstabili(, viAltl Pc cirrr
am liicut o si revine din alienare, nu mri e viLllu oriSinall l-"1
r)
Nu poulc ll lorbr a$drr. penliu o hl] ncnculicri post
l! r,1.l.rcriru:i. de un frinrirr rl primri r.c!'ptari. slu de acel
\r.,r sx spunii rl uut(nUlui. oricarl dc lurg rr ll conccpul accstit
\,,'r .\r J.:r fIlI, ii ,r.(rni pri.,,r rl,.t.r',^.rru rr re.rir i
{ r( rrr ninric rc 1 ponlrU noi.
l)llp,r Cid!nlcr. senrnilicxlix rrnui tcxt nu e niciodafi
,I'llizirtii prin inlcnliilc rutorrlur siu.1!!l4lcxrul lrcce de la un
.
,trrl.\l istoric s.ru culluml ln Lrllul. noi scInnilicatii ii sunt
ilriirl.. |c carc nic; iruru Lil nici prir ii cititori nu lc prevarzuseri.
I rri(. inter pretare e .ontcxturlii. dcpcndentar do criteriile rclirti!e
L L'rl.\lulLri ill ctLrr flc 1oc. lilrar sar lic posibil sa cunoiti sau si
rrl, l.ii un ic\t r5a cunr l| li in cl insuii. I)upA Hcidcgser. s a
',l,rirr riadar .u hL,rnrc|curl.r lul Schlciermrcher. Or;.c
r,(, r|rflxre cslc din rccl nt{rnlcnl corr.rput:i cl rrn dialog intre
lr'1II fi prczcnl- snu o diirlcclirar a inlrtbarir )i r rarspunsului.
lrr..r.Irr.r rpn,fa rl., irrrr. ir,rcr'frcr )' r, \r II r,U
flrt'lurar. nici purlru a e\plicr ti nrci n)acar pcntrn a in!elege. ci.
'.'rl' Dunrcle de {uziunc dc oril(nr1uri. cLr de\,ine o nasilura
lll.lrbili Si producli!a r inl.rfrcrririii ac.nslr. ca rct. pe de o
'rn
l,,rtl. il Ince pL'inlcrprcr !ri \i lj(nr)lienliTcTc idcilc afllicipatc. iar
t lL rlla pastleazar trccutul in prczcnl. l{isfLmsul pe care il
,r,hr(( lexlul dcpindc dc i trLbi[e! pc clre io puncm di]r
t,llrr lul DostN de vedLxc iskrric. dlr $i dc {rcultrtcn noasrri dc a
rl,nrslrui iilrcburca ln ciuc riispundc lcxrul. fiindcii textul
rliLrl()rhc z,r ii .u proprir sl isr(nic.
( rrlcl lui Cadarncr nu n lirst trirllLrsn irr lilncczi doceL destul
,l, r,,rdi!, in i976. ii doxr Ixrtirl (i)rcluriile metrlizicii lui

activitrte hcrmeneutice pentru care inlelcgerea I iDscllnrr ll, ,l.ggrr pcnrl1L i l.rprclircir roxtcior'. criru toluii pc aceea$i
rcstrurr'air origlnJlulul nu rl li JecJl lrrllsnlitcrc:r unlll "'l lrultillrc de und:] cu dc/hillc(:! lrllrcczi n\upra litcraturii din
acum delunct (Gadamer, P. i86). rIr frizeci tj 5rptczccr. cu rllil nr.ri n lt cu ci( accu\lii
rxlrli/ica se nrchelr lcgiind hcllncncuticLr inireb,nii !i
r,rit,llnsului dc o concct)1ic n linrbii(lui cx nrcdil ti inLcractiune.
' Manin H"ideEg"., Fin4d $i Tin'P Iod' C liic'anu li C' Cnr'ni1
Ir ,'tx)rilic cu dclifiti.r sr c.r in\trulll1rnl scr\ind e\prirr:irii unui
Bu.urc$i. HuFanilas, 2001, P 208.

13
72
,,a wea se spuna" prealabil. Pane in acest puncr, hetmeneutica
filologice nu rdcuse problematic limbajul, ci doar rnentinuse
ideea cA o semnificatie. dincoace de limbaj. era exprimau sat]
reflectate de acesta. Acesta este motivul pennu care notiune,
husserlian6 de .,a vrea sA spuni" trebuia considenrA complice cLl
merafizicii
,.logocentrismul occidentale. $i criticatl de Dedda
in Vocea ! l'enotnenul, in 1967. Nu doar ci sensul textului nu
cste epuizat de intentie sau echivalent acesteia nu poate a$adar
se fie rcdus la sensul pe care il arc penrru autor
$i contemporarii
s6i -. ci mai trebuie sA includa $i istoria criticirii sale de calre
toti cititorii din toate rimpurile. rcceptarea sa trecuti. prczentd $i
viitoare.
lntenlie $i co,tstiilld
Asrfel. chesriunea raportului dintre lexr $i autorul sru nu se
reduce nicidecum la cea a biografiei, tr rolului sau firi indoiali
excesiv in istoria literara tradilionali (.,ornul $i opcra',), a
procesului pe carc i I a intentat noua cr.itici (Tcxtul). Teza
morii artorului. ca lunclie lsroricii fi ideologicd. mascheazd o
problernd mai complicard ti csentialdi aceea a intentiei
autorului, in care inlenlia conteazi mult mai mull dccAt autorul,
in calitate de criteriu al interpretirii literare. Autorul biografic ar
pulea fi eliminal din conceplia noastrA despre lireraturA. iira a
pune sub semDul inlrebir;i in vreun fet prejudecata obitnuita,
nu neapdrot fdlsa IotuSi. crre filce din intentie nrcs!,no,,ilid
ine\ ilabilA r onJirci inrerprcrari
Acesta e cazul intrcgii critici numiti a constiintei. $coala de
la Genevat asociaE indeosebi cu Ceorges poulct. Aceasri
ahordare cerc emparie $i identificare din parea crhictlui pentru
a intelege opera, adica pentru intilnirea cu celdlah. cu aulorul.
prin opera si.l. in c litare de coniriinla profundi. inseamnd a
74
t!l)R)duce mi$carca irspimtiei, a rclrii proiectul crealor, sau
rhinr a rcgisi ceea ce Sartre numca .,proiectul original" in Frl,rf.r
t, N{zrrrl. fhcnnd din fiecare viaE un inlreg, un ansamblu
lr,crcnl 9i orientat. cum urma si le retraseze in cazul lui
lhudelairc t; Flaubcrt. Or din punctul de vedere al inregislrarii
nclului de.onrliinlii pi cdre il rcprczin(A scriirura ca crprcsic.r
llrui ,,a vrea sii spunl". orice document * o scrisoare. un bilet -
porlc fi Ia fcl dc inlportrnt ca un poem sau un roman. Dcsigur,
lJonlcxrul istoric e in ercneral ignorat de acest gen de crilicA in
plolitul unei lccturi iman€nte ce vcdc in texi o actualizare a
contliintei aulorului. iar aceasl, conltiinla nu mai are prea mult
dc il face cu o biogrufie. nici cu lrco intenlie reflexiv, sau
prcmeditati, ci cir corespunde sltuctr.lfilor profunde ale unei
viziuni a lLnnii. unei conltiinle de sine, sou unei intenlii in acl.
Acest nou tip de (.r,gila fenomenologic. caracterizat de ciileva
mari teme ca spatiul. timpul. celdlalt. va Drai fi numit dc Poulel.
iD ullima .i hlcrilr(' (1085/. ..gindircr nedeterminxta . ciul sc
cxpimA intFo opcra inrrcagA- Autorul rlmane asadar. fie el Si in
crlitate dc .,gandirc nedeterminrla".
OI intoarce|ea la lcx1, cerutii de noua critici, nu a fost cel
mai adesea decel o intoarcere la autor ca .,proiect crcator" s u
..giidire ned.rerlIrIl:rli'. rlJ curn,, ilu'lrerza in rnii SnrzeJi
polemica dintre Brfthes li Raymond Picard. Barthes I publica!
D6f? Rocitl? (1963)i Picard I a atacat ir Noua ctitk'd sot
o|o i, postutti 11965); Banhes a l'aspuns in CriticA si Ad(rdt
(1966). in DespR Rad e - la fel ca in Mirfieler (1954). uDde
cluta s6-i ,,rcdca accstui om coerenta". s, descrie o un;tate. sA
,,rcgiiseasci str.trcturir unei existenle". adici .,o rctea o,ganizalrr
de obsesii" (Barthes. 1954. p. 5) , BLr hes. mereu aproapc de
critica tematici. trat{ opera lui Racinc ca un intreg ir scopul de
a dcgaja o srrucruri profunda unificatoare la cel pc carc il
numca ..omul racinian". expresie ambigua care desenlncazi
crcatura raciniani, d.lr $i, prin inlerrnediul creaturilor salc. pe
15
 creatonrl insu$i il calitate de con$tiinti profundil sau de
intentionalitate. Strucllll1llismu], mixturi de anlropologie $i de
psihanalizi, ramanea o hermeneuticA IenomenologicA, iar picard
nu a pierdut ocazia sA semnaleze aceaste contradictie: "Noua
criticA' cere intoarcerca la opera, dr-. aceash operA nu estc opera
liierarA [.-.] este expcrienta torali a unui scr;itor. Ea sc vrea de
asemenea structuralisla: totugi nu c vorba de strucluri literare
l-..1 ci de structuri psihologice. sociologice. metallzicc etc.'
(Picard, p. l2l).
Poz;lia lui Picard este foarte diferiri. PiD tilcror -..opcfi
Uterar'e", ,,structuri Iilerall:" - el intelege ,.concertat, coD$tienr,
intentionat": ,,Ilrtentia volunlar6 $i IucidA carc i-a dat,rastcre, ca
operd litera(a apa(inind unui anume gen $i invesliti clr o
funclie precisi, este considcrati ineficace: rcalitatea sa specific
literari este iluzorie" (lrir1.. p. 123). Iata cLlm rezumA cl
g6ndirea lui Banhes. Accslei ,.intentii volunlare $i lucide"
expresie ce are meritul de a preciza lari urmi de echivoc ceea
ce un istoric al litemrurii intelegc in 1965 prin ,,rcalirate lirerari"
- Barthes i-ar fi opus un subcon$tient sau ur;ncon$tient al
operei raciniene opcrend ca o intentie imanenta. Sllb aceasG
formA rcionoit5. el a pdstrit figura autorului. Orizonlul lui
Pic?fd este cel al pozitivismului. dar critica sa nu c lipsiti de
perspicacitate iar in ,.Moa[ct autoru]ui" Barthcs urm sA admit6
cd,,noua critici nr a ficut adcsea decat [...] sa consolidcze [...]
imperiul Autorului", in sensul in care nu a ficut dccil si
substituie biografiei. sau,omulri Si operei". un om profund (iar
vietii, existenta).
Rdspunzandu-i lui Picard in C,itr..i ri Arleyr7r, Banhes nu va
lupla sa{i apere Derpk Rdci,!", ci i$i va radicaliza pozilia $i va
inlocui omul prjn limbaj: ,,Este scriitor cel peDtru care limbajut
este probiematic. crre ii simre
prolinzimea, nu
inslrumentalilatea sau liumuse(ea" (Ba(hes. 1966. p. 46).
'76
Litc,utura devine din acel moment pluraltr, imposibil de rcdus la
o inlenlie, de unde evacuarea autorului:
Tindcm in 8eneral. cel pulin ei, sl crcd€m ca rcnitorul poutc s.
Evcndice sensDl operei sal. ti sa dclincasci cl insuti acesl sns ca
fiind lcgul- dc undc o intcrogali. ncsabuitl adresati de calre ffilic
scriirorulli nbn. vielii sale. Dmelor intcnlici sile. D€nlru ca si nc
asigurcelinsuii de.e anumc $nnifi.roIEo sa: wcm cuorice prclsi
Lccm si lort'eascd monul sau strbsliu(elc sale, impul sau. 8entl.
lcxicul, pe surt. intreaSa r.n(emporlncitate n autorului, prcprictart
prirl meroninrie a drcplului scriitorului moa asupra.rea(iei sale (ibi./.
P 59).
iBnrthes regdse$te astfel doat penlru a le critica in numele
absentci oricarui ,,a vrea si spuni" - orizontul juridic al notiunii
de intenlie, ti priv;legiul acordat primei receptari de catre
hermencutica fi lologica.
El le opune acestora opera ca mii. cereia moanea ii confisca
semnalura: .,Autorul, opera nu sunt decat Punctul de plecare al
unei analirc al carei orizont e limbajul" (irz, p.6l). Acolo
unde Gadamer prezenta inca intelegerea 9a o fuziune de
orizonruri int,'e prezenl )i lrecul. pcntru BJrthes. (.lre i5i
radicalizeazd pozilia in favoarea polenricii !i o impinge poate cu
o treapta prea depa(e. ruptura ce scpare opera de originea sa
este absolutIi ,,Opera este pentru noi litfl contingenfe, [...] opera
e lntotdeaunr in siruatie profeticA [...]. Relnsi din orice .!i/rd,'€.
opera se lasi tocmai prin aceasta explotati." (ibtl., p. 54-55).
Nimic nu mai rdmane din cercul hermeneutic sau din dialogul
inrebarii 9i al riispunsului; lextul e prizonier al recephrii sa,e
aici $i acum. Se trece astfel de la structuralism la
postslructuralism. sau la deconstructie,
Acest relativism dogmatic, sau acest alcism cognitiv. se va
agrava li mai mull la Stanley Fish. critic american care. in .h
Therc a'l'?:rr ir This Class? (1980), va sustine, la antipozii
'77
 obiectivismului ce piedeazA pentrlr un sens ine.ent li permanent
al lextului, cd un text are toi atatea sensuri cafi citibri, ci nu
$i
existd nici un mijloc de stabilirc a validiEtii (sau invaliditAtii)
unei interpretari. Cititorul se substituie din acel momenr
xlllorului in calilrre de critpr:u rl inlcrpretirii.
t4 e bJ a pu\ ie lo r p, n.o t ele'
Nici micar partizani rnorlii autorului nu au renuntat vrcodatzr
sd vorbeasci. de exemplu, de ironie sau de sadre, in situatia in
carc aceste categodi nu au sens decat referitor la intentir de,
spune ur Iucru penlru J fuce \r sc rleierg; al.ul: rucrn-i oe
aceasti intentie ircerca Rabelais sa se dezica cedandu I pe
cititor in prologul sA la GargdnnLa. De asemenea, rccur-sul la
metoda pasajelor paraletc lparallelste enm erhode ), c.itc titlde
si prefere. pentu a deslusi un pasaj obscur dintr-un texr, un alt
pasaj din rcela9i aLrror dccer pasajul unu; alr auror, e dovada. Ia
cei mai sceptici, persistentei unei anume credinte in intentia
aulorului. E metoda cea mai generali ;i cea mai putin
controvelsatd, in definitiv procedcul esenlial al studiilor
$i
cercetirii iiterare. Arunci cand un pasaj dintr un rext ne pu;e
probleme prin dificultatea. obscudtarea sau ambigritate; sa,
cdutim un pesaj paralel, 1n acela$j rext sau in alt text. iD scopul
de a deslusi seDsul pasajului litigios. A intelege, a interpreta'un
text. inseamni intotdeaura, inevitabil, cu aiulorul idenritidi, a
produce diferenti, cu ajutorul aceluiati, altul: scoarem ia lumini
difereDfe pe fondul unor reperitii. Iati de ce mctoda pasajelor
parrlele e g;.e!le la temelia di.cillrnei noritre: ci esrp ahit
tehnia4 ei de baza. Ne folosim de ea ftun incetare. cei ma;
aaesea 1AIA sA ne mai gdndim. De Ia singuiar, ale la individual.
de la opcra in unicitatea ei aparent ieducribilA tt1(liyidun est
- S,ondi. un,rl din cei dintii ca.e au formalizat tuncda
hrc1fibile, conform vechiului adagiu scolastic
-, ea ne permite
78
6i tlecem la plural 9i la serial. ti de acolo atat la diacronie ca1 si
l0 sincronie. Metoda pasajeld paralele este tot atat de
elementarA pe cet e comutarea pentru a izola unitdlile minimale
Tn fonologie.
E o metoda fbafte veche, deoarece a citi, $i mai ales a reciti,
Tnseamne a compara. Toma de Aquino scia in Suma teologicd:
Nihil est q od occulte in aliquo loco sacrae Script rae tradatur,
q od alibi tbn m.lnifeste e-q)onatLtt (Samnla meobgica.l. qLt.
l, art. 9). .,Nu exisd nimic care sd fie uansmis in mod ascL s
illtr-un loc al Slintei Scripturi $i sa nu fie expus in alt loc in mod
manifest.r' Adagiul are valoarea unui avertismenl impotliva
exceselor alegorezei, pe care o supune controlului prin contex!.
adici o filologie arant ta lettre. in sens stricl: orice alegorie
tuebui sA poata fi verificata pintr-uD pasaj paralel iDter?retabil
rn rnod'iterJ'. Or JcersrJ e reluirea unei erigcnre ruguctiniene
Augustin nu dorea sa se lecurgd la interpretarca spilituala atata
vreme cit nu em neapemt nevoie, irsl dacA 1ex1ul era obscur,
dac, nu ftcea sens nr mod liteml- Hstalmicirer sau
suprainterprctarca crau limitatc de regula cu plicina. Apnrut din
-.c.iuza
alegoriei, acesta este abc-ul meseriei de filolog, cat despre
iegula lui Toma de Aquino, nu ?ncetez sn leo rermintesc
studentilor cand le recomand prudenta in inte{rrelarea
melafoic5 a unui cuvant dinir-un poem, daca un alt pasaj de
acela$i autor nu explicA $i ru confirmi aceasl5 metafor, prinff o
comparalie sau o desemnare, ca in acest mod de exprirnare
adesea prczenl in florilc liulxi in urma unei descrieri alegodce:
,,Acest abis este infernul, cu prieteni populatl" (,,Duellum").
La nasterea filologiei in secolul XVI[, filologul $i reo]ogul
Ceorg Friedriplr \4eier, 7.8-1777r. In .x itr?r.or"n t,n"i t1rt,
"
ni,ersde a interpretdrii (1757), este. dupi cum atimi Peter
helTneneutici .r pasa.jelor paralele:
19
 PrsiJclc panlctc tto.a pdro ?td l\(1, \unr drs(u,su,, \JU
r\aru Jr
drrurs crrc.u o acmina., u lexrut Uc \enrn.h; r$Jr LU rc\rut trc
iD privinla cuvinrctor. ne in.ei a sensului . seDniricalici. ic in
t indcxul numelor de pcrsorne r/r/, vd,ra Napolcon III. Leon Xlll
cctcldrc puatelisDut obiedutui t@m ?lirnuts tttlisJ. ,nl
'?ll,"/ir).
cclc din u'mJ prrtetrsnrt mr \rattttdni t\ 4r:r,rdr rrrtJL .t.
S^r . p.87)
Pa,ulelismul cuvinrelor $i paralelismul lucrurilor sc opun
aFdar iD tcxl la fel ca omonimia qi sinonimia in cadrul li;bii.
Paralelis,nul verbal descie identitalea cuvanrului ir conlcxte
diferite: cl serve$te la stabilirea indexului
fi a concordanfelor.
cum sunt celc din Biblie. din clas;ci, iar azi clin moderni
imprim c s.ru. clccrronice. accesibile pe CD.ROM sru pe
Inlernel. Purillelismul verbal esle un indiciu. o prohrbilit.rte. jrI
desigur niciodati o dovada: cuvantul nu are neaparar acel8si
sens in doui pasaje paralele. Meieirecunogtea gi idcntitatei
obiectului in contexle diferite. Meloda urmare$te de fapt, scrie
Szondi.-,rlarificarea unui pasaj obscur, nu doar din
iasajcle
unde e folosir acela$i cuvinr. ci $i din cele unde acelasi ;bie;t c
desernnar cu un lrlt cuvjnt" tibi.j., p_ g7t_ Meicr i$i milnifcst.r
chlar-f$lerioFr cr. plinsrpiu henneneutic penrru prrulelrsrnul
obrecl. lotu$i rcesla ni sc prrc mai \uspecl. mai subrccliv (rnri
putin pozitiv) dl-cat paralelismul cuvinrti6r_ Aceasta dcoarece,
daca omonimia a rczislat deslul de bine miscAl.ilor de idei din
secolulXX. sinonrmia. altad.rta lr lcrnelia sriii.ticu, a fosr ficrra
sA para foarte ?ndoielnici de cdrre filosofia linbajului
$i
lingvistica contemporanr, p13nt1'u care a spune ceva in rnod
diferit i,rseamnh a spune altceva. pamlelisr!1;l obiectelor patc s6
reinrroduci xlegoou in irlologie. Sa ne gindim inst h crzuri
.imple fi grcu de conteshr. Un indc\ remrtic.
)i chirr un inde\
al numclor dc pcrsoanc, inregistreaza nu doar p^rralclismc de
cuvinte. ci. se speram. ti paralelisme de obiecte._in ultima mea
cane. de exemplu, l-am numit adesea pe Napoleon Ill
.impiratul'. iar .,papa" Leon XIII sau pius X ..papi.'. dar am
80
nvrt grija ca toatc ocurelttclc unde ..imparatul" il desemneazi pe
Nipoleon III. iar..prpa'pe t-eon XIII sau Pius X se figureze ir
Ii Pius X. Un ..indcx al numelor de pcrsoane" trebuie se includil
unrtextelc iD carc itccste persoane sunt desemnate. nu doar cu
trunrele propriu. ci $i piD per,fraze descriplile sau deno(ante.
lirlli cc irseannra ptutlclisnnrl obicclului. Difcrenla este aceea pc
eirc o fAcea Frcgo intrc Sl,rr fi Be.LlrriS, sens $i lelarinti. suu
scns Si denot.rlic. Au cxisrul nrulte dispure in privinta sensuhri
pctiliazci celei nlili ccleblc diD liremtura francezd:,,liica lui
Minos;i a Pasiphaci" in carc unii au vazut. de Ia Th6ophilc
(ilut;cr piiDi Ia illoch. in Catnnred tinpul i piard t, cet n,ti
llrrnros verc rl lirnbii Ir.lnccze pentru ci nu insemna nimic - dar
n'r ti in p \iIll.r lrplulUi c, rcersrd e\pre.ie J\cr u.eerti
rknolrLtie ca numele propriu Pre./r.I. TorLrSi. dcindara ce nu mai
r'\,orba de parirlolisnnrl dinlre un nume propriu fi o perifraza
rlcscriplivi. paralclisn tl obiecrului cste desigur mai grcu dc
rlxhilil Si constiltlic u'r indiciu rnai slab decat paraletisnrul
(rviiolului: a sc vcdea cazul indexurilor tematice. Este rdeviral
rn ill Franla cirlilc conlin rarcori a$a ceva.
Aliituri de accstc doul paralelisme ale cuvenlLrlui ii
llhicctului. Joh.rnn Manin Chladenius (1710 1759). in ,r s
Itn trcra fu itn?rpr lr( carcctd t tlisc rsuitot ;i a
rptnlor scrisc (17,12). nrai recuDostea atit poralcli.snnl
lltt|li?i clt 7i ptralclisnul lqanlii in$c cuvinte. Prinrul se
rll\ii'rgo de prralclisnrLrl obicclului la fel cum ceea cc vrea sd
r|rxrl nulorul se distingc de ceea cc spune textul sau, confornr
vr(lrii distinctii Jrrridicc ti retorice mereu icrivi la Sfintul
ArUlrstin. l,r/crllr, $i tuio. t'.tuttuts 1i scripttotr: parrtetisrnul
hrtr'nlici cste a5adar pa|alclisrnul in spirir. pe cffc lirera poare
rn I irsrunda. A1 doilca, paralclismul legilurii. descmneirza o
ftl.nlilirlo de coDsrruclic. sau rcp€rilia formal6: esre un prfi.rr.
8l
,.Struigtttt'o lle horse s nrcut|'!
Ce ipoteze emitc metoda pasajelor paralele cu privire la autor
Si intenlia sa? Ce sa mai credem despre metoda pasajelor
paralele in epoca mortii autorului. apoi in cea a posibilei sale
invieri? Am si m, limitcz la paralclis'rnrl verbal. ccl ml; des
exploallI $i cel lnai sigur. deoarece controversa in pivinla
acestuia va fi valabili .r&,-riori ;i pent celelalte.
Aplrent crilicii, or'icarc ar fi prejudecd!le lor despru aUtor,
sau lmpotriva 1ui, tind, pentru a clarifica un pasaj obscur dintr
un text. sA prefere un pasaj paralel diD acelati autor. Firi ca
acesr privilegiu sA fie in general foflrulat explicit. se prefcra un
alt prsrj din acelafi text sau. in lipsa lui, un pasai dinrr-un alt
text rl aceluiati autor. sau in fine un pasaj djntr uD text rl unui
autor diferit. Aceast; ordine de prelerinfc face obiccLul unui
conscns. Pen1ru a clarifica sensul subsi.rntivului i,,/i,,rll in
,,CAlitoria", ,kginindu-ne infinilul pc finirul mirilor". vo;
ciuta in primul rand celelalle doui ocrrente ale tern'lenului in
Florile rdului din 1861, inainte de a mA intoarce sprc Spleen l
Paititlui. fide cuventul esle rnai curcnt. apoi spre Mussct $i
Hugo. Leopardi, Colcridge Si De Quinccy. UD pasaj paralel at
aceluia$i autor pare si aibi intotdea[na mai multi greutate in
clarificarea sensului unui cuvant obscur decat un pasaj dintr,un
autor diferit: implicir. Dretoda pasajelu paralele recurge a$adar
la intcn[ia autorului. daca nu ca scop. premeditare sau intentie
frerlrb,la. cel lulin cir clruclur;. sislrrrl ti intenlie in rcl inI
adeviir, daca inten[ia rutorului esre coltsidelatd ne-peftincnl.
pentru a hoidi sensul textului, nu e loarte clar cum se poale
justifica aceasta preferinlA generali pcntru un texr I accluiasi
aulor. Sau, cum alagc aten(ia crilicul amcrican P.D. Juhl inrr-o
lucrare despre filosofia criticii litemrc, chiar $i criljcii cei mai
: \tn th, \'\n.r/rr= l. {.i
rht tort tr,,r dc
8l
rezeNali iD privinta inte lici autorului ca un crileriu i1l
interprclarii nu ezite sd recurga la pasaje paraiele pentru a
expljca textul cu cfie aLr de I 1 ce. (Juhl. p. 214).
Polemica despre ,.Pisicilc' lui Baudelaire iluslreaza perfect
acest punct. Comentand rima feminini,.solitudes". Roman
Jakobson ti Claude L€v;-Slruuss, in analiza lor din 1962.
considern cn ea este.in mod curios elucidata (ca de alifel
iDlregul sonol) de cateva pasaic din .,Mul1imile"r ,,Multiludine,
singulitaler termeni egali $i convetibili pentru poetul activ Si
tecund" (Jakobson. p.,117). Astfel. un pasaj dinlr-un ah lext al
lui Baudelrirc. iD cazul de fal?i rn poem in prczd din Sple? l
Pdlirxlri. scrvcsre la explicarea ti imbogAlirca sensului unui
vcrs Si chiar a unui soncl din Florite rd ri. Apoi, in privinla
epitetelat p|tanlicc $i b/Anlz calificend initial pisicile, ca !i in
ce p velte conrparalia finalii asemuird pupilelc lor cu stelele,
Jakobson $i L6vi-Strauss citcilzi, urmind edilia criticA a lui
Cr6pet ii Blin, un vers din Sainle Beuve despre,,astrul putcrDic
ti bhnd" ( 1829). $i un vcrs dc Brizeux nunrind femeile ,,Fiinte
putemice 5i blendel" (1832). iDainte de a adrugl: ,Aceasta ar
confirma, daci mai era ncvoie, faptul ca pentru Baudelaire,
imaginerL pisicii este slrins legrtir de cea a femeii", $i de a mai
cita Si mirtlda celor doue poeme din Flo le rd lui tnliltrlate
,,Pisica". Ei conchid in iner ,,acest moliv al oscitatiei intre
masculini $i llminin se regese e in sublexrul ,.Pisicilor", unde
transparc dc sub ambiglrititi intentionate." (ib ., p. 418).
Desigur. estc vorba de ullima pagind a afticolLrlui, iar cei doi
autori rimin prudenli: "Aceasta ar confirna, daci mai era
nevoie..." Insi orice s ar spuDe argumentul pasajelor paralele
estc exemplar condus: ocol pc la doi precursori, intoarcere la
I Inlran.czl rcDnenul .-chit' Lrlznt de Baudchirc c(e un suh\unrr!
mascuhn. alAnd nrsi o conotrlic g.trflrci (liliniil edrjvulcDtii c! lcnrin nuL
rornines.,,plsi.L (i.tr.)
E3
Florile rdului pen(rlr a clarifica ceea ce este numil in fine inrotd(nuru, mri rnulta srL.utrk. decjr un
,.ambiBuitate intenlionattr". :lll].l Lrrn Itl: nas{ f,Jrrhlc Ir un
l\cr.JIda. r,rer.dnrl ncnrru Lrn pa.Ij din r.etr.i
Riffaterre a crilicat deschis acesle pasaje paralele, punand in *.or ,, Jr lj a).rdrr dc.:r ,n c", pin;.utr.. .-iu;r;i
evidenta faptul cd iD cele doui sonete intilulate ,,Pisica". ,.nu f'rclp I].rii f(r tIu _rr pa..ri Jrrrrr-un tu\l c.jntcmporrn.
;l;i;::
exista nimic I...1 care sa impund in mintea citilorului imaginea ((, tcntfot n m: C\,nrcnllor,rn u c\isra
dlr.jr po.tul in p(rso.lni.
unei femei"(Riffaterre. p. 357). CAt desprc cilatul
,,Mullimile' . el observa ca acesta,,sc aplici poate
din
insa ::,',ll;,1
;.,,.,.
!:":": t"t" '
", ,,: ,,nfin . r,rpi."',tt,..,'n
r,
..,i.. i,,
",,gr"),r. -a:i'i,
,c"u.,., .,,p|,..;.,
^kundeva
cu siguranF nu aici. $i nici o interprctarc a sonetului nu poate 1,D,,
.,
t,,t,rtt. A),rdJr m odu prsrjcto, ".,rl.,"r c,,
p,rat.t. nu,t.on*rca
sA fie dedusi din el. [...] aulorii trebuie ci s-au folosit bucuro$i pc Jtlrr\r,.r,,n,c t;r. ci ci pe In u"n,,11,,.
de coincidenta intre singuritSti si aforismul lui Baudelaire" r,rcr:.r. idiotpcrr,t "r, ,,n prfi,,.o*,.i
nLr .r ti ilr(e!d ,l..ir ,".i.t..1;i
(ibid., p. 322). Totu$i, oare Riffalerre refuza acest rccurs la eottc._tr,rt lu ;";;..
l,i, - I t)t,t,,. <leo.rrqq. m.r ,rr1 ..f ,_i ,rr..ri."r.
pasajele paralele in fapt sau de drept, pentru ci acesrca sc rirhil.
rt.i,urorutxi nu c\re Jrrc,ne\r,1".;,
dovedesc nepotrivite in cazul de fatd. sau pentru ce metoda li:,j i",^Tl; r,,;;,,,i
pasajelor paralcle trebuic proscrise din principi ? Se pare cE ;;Ji;J:i :,.:_,:1;:i, ;[r] ;",]*.ii,i:"1: l:.");1,t,"1 5:1,*
adopti mai degrabl a doua pozilie, dcoarece dore$te sa se .rt\utur .o r\rnljrror riino.ri s.
J(
(r licrera J\emeIeJ ,Rildl(n.e
limiteze slrict la text (ta expcr;enta pc care cititorul o arc cLr $r ,fti) UD l tc\l dllr r(elilr .ruror m.,i
acest text), $i sa izgoneasci in general odcc,,cunoagteru ,,j, ,rur rc\r J( un .rrr ruror,*, ,,,."",ildifi"'"t t',r.,,,
exterioara mesajului" (ibid., p. 326). Totu;i, reluzurile salc
ramin cooringente, topice (locale), Si rru vizeazd insd$i metodl
a:,rdrr o ino',2
r 0r..ut trmp lui.
,r.:r;;.;;;;,;; li':i:'lli:] illi; ':;l';;
pasajelor paralele: (l) pisicilc din cete doua sonele intitulalc l,e de ahil panc, fifi rceasta
,,Pisicile' nu sunt clar asociate cu ni$e femci, inse. adaugi el. ..
1'.*;,1 prrrrLl din.r.elrii J(|tor
ipotczrl n cocrcntei mininrflle,
un
cea din poemul in prozi,,Orologiul" este. iar (2) citatul di0
nu c cver)ruat sa tonfirrne cu
",rcrc.TrnhJh,ti,r, .,r,c,1.,",u,1 ..: ri .urn rr tI \r)6J dc JJt
,.I\4ultimile" nu se aplicS aici. ci. cum am vazut, ,,se aplicd poir( rrrt,r'. rn,j ahsenr.r unur p.r..r1 p,r:rlet
plrre cu greu rnt,rmi L)
altuDdeva"- De altfe, Riffatene recurge el insu$i Ia p sriL r.rfr(rrrr. r)rL..rr fUrr. prubJhil Li "it
paralele pentru a defini ceea ce numcste el codul-pisic.i. s,tr ::r,,lI
rf., r(llr(.r f'cIrIr..i,ll fi singLrrrrl ni ;cit. ain..pi.;.iti.:i
si.lemul descripri! ll pi icri. lJ Baude,xire. insi. dupa .,.rr , rrn.rIII.,a.dJ J(r,r ril) n . ti poenr din f/n rrl,. r,tttl,ri in c-tc
afirma luhl, ,,folosirca pasajelor paralelc pentru a conlirmir silrr crflrcdt; ,p,,r,r_o.o,npr,ri"
,,'" rIl crjrsUt rro.rn rr,i. r)Jr cUm rui Rirjlrcrrp
infillna o inter?retarc esie un apel implicit la intentia uutorrlui' .1,]l: ,,, s;r
rntrr(( ri
u\rn((,.e argrrrnenrrrl prraletisrnrlui .rO
(Juhl, p.2t8). l |l n (|]cfitru cj ar prcsupune rntr_adcv;r r."rvi
Parcal aud pe Riffaterre pptindu-mi la uleche ca rlu irr tr,r,,,'1u i,,,.r,. "'u('r'n'i a\uJJ,,,\
..rc c.,,;li;:,; ; r;;ll
calilaLe de idiolect. ci ca o mai bun, marturie despre rd.i.r/(, /.
nu ca vorbire (parole) ci c6 limbe (langue). facc el apel la tttt
,. , ... ,. t ;j,:ili:.ff :::IJ[.J;
Jro, i.e ;,:;;":;
"
un, lr\.rr ifr crplica merrforelp. .xu .;a ,"
pasaj din acela9i autor preferandu-l unuj pasaj din ah aulor, l,r nr..,t .1i"t,.,," ;;";;
fel cum un pasaj paralel la n al( aulor din aceea$i periou(Li xr'
llll tr',,r. rl rnrrirtori! J.rLa Iu oiua rrasatur;
melJfuricc

84
85

l-
cxDlicite. Reztrltltul e acela$i: ..OricJre ir fi rolul pisicii rn
im'apirrile crotice personale ulc poetului nu este atat de
imoirtant inc5t si-i frca sa scrie instincli! p'rx'i acolo unde
rrea sa sound /rrrpi,:cind o flcc. am observal ci se simte dulol
si lumizeze oexplicz,lic Litllorulul' (Rilfalerre' P 350''
I tenlie slu coerelllii
Metoda pasajelor presupune nu doar ca intenlia autorului
e Montaigne.
oa'iir..ta p"n,i, inrerpreiarer re\lelor rse prcfera un prsrj
L,rralel din.rurorul insuii unui pas.rj nurJlel din 'rll Julorr' dirr )i
l; aceasta intentie e coerenla. doar dici nrr cumtr e vorbr de
aceea$i premisi: ipo[eza inlenliei este o ipoEzA
a coereniei
(coerenli a textuiui, coerenti a operei). care legitimeaza
rnroDierile. xdice rcordar o oarec.rre probrbilitrle pentru ca
alesier sa {ie indici sulicienti Fara ocoerenla prcsupusa in lext'
adica fari intentie, un paralclism e un indiciu prea fmgil'
o
ca
coincidenF aleatorie: llu ne putem baza pe probabilitatea
acehsi cuvent sa aibA acelaSi sens in doue ocurcnlc diteritc
Srondi semnalerza ca Chladenius rcflecrrrsc inlr'rdevir lr
nroblemr rrdicrla dc posibilit.rte, unei conrrlJiclri inlrc Joui
pasaje p ralele ,Jin acelJ$i autor. dar ce o rezol!rse imedirt Fr in
istori,r lexurlui Si cvolu(ix aulorului siu:
drnx'odaLl ci la
C(m .el ce compune o tcrie,e nu rcdacLeda roLLll
nrotrcnte Oiiernc. slpoatc loarle bine sl{i schirnbc Parcea inrc
linp'
nr.. a.ptrf ti r,ia. i.prcund paj0jcle Panl'lc dinFun-autor-hr'
",
, L^- oir.i.nr". cu cxceDlia celor pc care lc'i sfiis tlr't sd
razSturdeasci (cira( de Szondi. p 89)'
Duptr cum se Poate vedea, paralelismul a dou' pasaje vll fi
oeninent Jaca si doar d,tcii ele lrimil lx o inlenlie coerenlS:
;Lrvinlrt ri,r8n,nt.rlc in Spta,:n Patituhi rru clarific' rrcrpdrrl
86
cuvintlrl si,r.grlfudr? in Florile rduhtit Baudelaire, carc cerea
drcptul de a se coDlrazice. putea sE se fi rdzgandit intre timp.
Chladenius rez-olva aceasta diferenli prin lrecerea limpului.
Moniaigne spunea insa: .,Eu la ora asta $i eu mai tarziu suntem
cu adevdrlt doi". ii se liuda cu inconsecvenld sa. Daca autorul
se razginde$te de la un moment la altul. de la o frazA la alta.
dacA aulorul e inconsecvent. aiunci paralelismele verbale devin
foa[e nesigurc. $i cu toAte acestea utilizim metoda pasajelor
paralele pentru a incerca se vedem mai clu in Es?rr,i/? lui
Astlcl aceasti metodl - dar $i orice cercetare literara
deoarcce aceasta ii e tehnica de bazi - presupuoe coerenla sau,
cel pulin connadictia, care e to( o coerenta cAci contradictia
poate prin natura ei sa fie depi$ita prinlr o coerenta superioara
(dupa Chladenius. evolutia rezolvd problcma; recursul Ilr
inconstient e o akI meloda dc a o trata). Dar dace nu ar fi nici
una nici cealalta. nici cocrcnli n;ci contrad;clie? S-ar putea oare
folnulir o doctrini,,Dicirlici". hici coerenll nici contladicle?
Mi se pare ci am scos la iveala aici o presupozilie fundamentald
a studiilor t;terarc. carc este rot o presupozilie a inlentiei.
Coerenla li/sau contradicli.r calaclerizeazA implicit textul produs
de catre om. iD opozitie cu cel pe ca,e I al compune o maimutd
dacti,oSrafe- croziunea apei pe o piatri sau o malini aleatorie.
Un text produs in acest l'el vom inccrca si-l ?"rpli.rirr. nu sA I
inlelescnt. Carc e ptab^bilitatea. ne putcm inlrcba, ca o nuimul5
bitnnd de 630 dc ori pe tastelc unei magini de scris sA scrie
.,Pisicilc ?
se
Al5turi de lrccerea timpulLri, Chladenius, a carui calitale a
reflecliei asupra interyreieri; nu a fost depe$itA, mai lua in
coDsiderare ahe doua obstacole ce afectau validitatea nretodei
pasajelor paralele: g?rxtile $i tropii. Ptln iluzic genericti, el tota
se spur6 ce Du se alteapt; de la o opeH literad aceea$i coerenla
87
cJ si de la un tralal lllosofic. Mri circumsfecl decjl mrrc Prrtc
din filologii uheriori. e lounc probabrlci el ar fi admis in b']za
acestui a;e(ismen(. s5 nu-i fie acordat deloc unui pasaj PAralcl
xnartinand ma(uriei unui rulor. in coresPondenlr sa'
clnversariile. nremoriile sule. rdici in alte Eenuri o vrlolrc
explicativi preponderend in ce prive$te open'/Prin ilr'i1
ntitaforica, pe ie aka pane. el amintea eroarea care const'r in a
incluce ideei cn,dacn intr_un loc. sau in mai multe. cuvintlrl e
luat in acel sens figunt. ar lrebui sd lie inleles la fel $i inlr{r alt
oasri ' L.itrt de S/onJi. p
qr'. Acesrr e.re grcreirl:r obisnLriti
crre duce la suprainterpretJrc. siru Ic xbsurdirati' Si c e\'rcl cecJ
ce le repro$a Riffalerrc lui Jakobson 9i Gvi-Strauss: sllb prctext
.a oisca si femcia crau dsocirle in anumil. poemc din /74lI/''
ralirri. pisicilc dirr .,Pisicilc erdu femci. tt invers sub Prctcrl ca
singrtitate Si ,t lhrrc eflJ apropiale in poemul ill plozA
..M;ltimile-, singurelililc din .'Pisicile" nu mai erau doar
hiperbole ale pustiutui. ..Baudelaire e perfecl capabil s2i vadi
pisica in femeie, femeia in pisice. El le ulilizeaza uncori pe
unele ca metafore ate cclorlalte. lnsa nu intotdcauna"
(Riffaterre, p. 359). Cum Preciza Chladenius: ,,Chiar daca $liu
.A in acel loc cuvinlul .rl? ace\l scn\ figurrr. con\ecinlir nu e c'
in alt loc ar lrebui se aib:i exact acela$i sens" (citat de Szondi p'
90 9l). Aceast5 reguli trebuie si le fie reamintil' cel mli dcs
studentilor $i cercedlorilor ir literatuM, care au lendiDln sI
considere lexicul uDui autor pe modelul unei ,.chei a visurilot'
in care, la Baudelaire, Piricri ioseanmi intotdeauna .femcie"'
oglri,/d inseamna inlo(deauna "memorie",,ro4'''1 insclmni
i,itntdeauna .$ta". dtnlitlle inscamna intoldeauna'.androgin"
etc. Ipoteza intentiei, sau a coercntei. nu exclude excePliile'
singuiaridlile, hapaxurite Or, si nu uilim, pasajele paralcle Pot
fi iolosite li penlru a invalida suprainterpre6rile. iar hlpaxul
este un caz p;rticular al pasaielor paralele, atunci cand nu mai
exisli pasaj paralel de pus in evidenta.
88
A recurgc l.r metoda pasajelor paralelc implice. oricarc ne-ar
fi prejudccalile impot[iva autoru]ui, in mod necesar biografia,
isroria li(erar:i, a accepta o prczumtie de irtcnlionalitate, ad;ci
de coercntl. intentie neinsemnand desigur premeditare, ci
intenlie in acl.
Aslfel. metoda pasajelor paralele rimanc
instrunrcnlul prin excelenti al criticii consliinlei, al criticii
tematice. sltu al psihocriticii: este vorba inlotdeauna. plgcand de
la pasajele pamlele, de scoaterea la iveala a unei relele laterte,
profunde. subcon$tiente sau incon$tienle. Banhes, in al seu
l,lich?ld dtr' $i in Despre Racine. ru procedeaze altfel pentru a
descrie ..omul racinian", care este in acela$i limp creatura $i,
pir er, crcatorul.
Poate fi oare citata o analiza literarA care se-;i interzica
absolut. paDi la capat. recursul la metoda pasajelor pnralele?
(Aln menlionat ca Riffaterre persista in preferinta sa pentru un
pasaj din acelagi aulor in locul unui pasaj dintr-un
contcmporan.) Ar irebui si gasim un exemplu la vreunul din
prrri/rnii consecvcnli ai monii nutorului tr !i supremaliei unice
r rextului. SI privim deci SZ, cartea lui Barthes care a urnat
dup6 executarca autorului din 1968. Alegerca lectu.ii stricl
lineare, lilri intoarceri inapoi, este intr-adev;r suslinutl de
proscrierca p ralelismelor, fie ele Ia acela$i autor sau la
contemporani. Nuvela lui Baizac este cititi cu indifercntd fa(a
dc operA lui Balzac. Nu cred ca poate fi gasit ulor vreun
exemplu nai riSuros ttl rcfuzului metodei celei mai obi$nuite a
studiilor Iilerare. Sj totu$i, in inima cErlii. in punctul ei
nevralgic. dau pesle pasajul urmetor:
Arristul snhrniin ve. si dezbracc aparcnlclc, sa metr8a lot ,zi
dqad..tli,t.oto trtbnie a$dd sa trcac. n, modcl. rr, staroie. nr
1...1:
rpnlal4 panrei (este cs!ce un llt arlist balaciatr, Frcnhofer, a$cap6
d. li pnnz! ideal. k cfc viseazl). A.eeAi rcgula pcntru s.nibrul
rculisr (ti posteritqtea s critici):
rrcbuic sa mcargr tri {a,.,1. ha,1iei,
sl cunoarci. dc exemplu, rrporturile errctc alc drnre vaukin ii
Luci$ dc Rubempri (8rthcs. 1970. p. l2E-129).
89
 Suntem chiar la miilocul lucririi (ca ti al nuvclei). Aici. inrr-
o pannlez5 ce are valoare de confirmare. Banhes stabile$rc o
apropiere cu C poloperu tted toscutti. i re Frcnhofer $i
Sarrasine, pictorul $i sculptorul. Lasandu-se dus de aceasti
referinle la ceea ce va numi. in concluz;a analizei sale. ..texlul
balzaciin { ilri..1.. p. 214}. cirerza .lre doui fersonije. in tor
cuprinsul lui S/Z esle unicul rccurs la paralclism, insi aceastl
parantezi e cruciale: ea tinde sA dovedeasci o identitate de
intentie intre Frenhofer Si Sarrasine. ca gi intre ei li anistul
realisl. akfel spus Balzac, dar $i intre Balzac !i ctirica
tradilionalA, altfel spus cea calc se bazeazi esentiaLnente pe
metoda pasa_jelor piLmlele- CAt despre Bafthes, el Stie ca! nu
existd nimic dincolo, sub text, cu exceptia unui alr tcxt. insa
p€ntru a o dcmonstra. pentru a sc demarca dc metoda pasaielor
pamlelc. se folose$te pur $i simplu de un excDrplu caracteristic
al metodei pasajclor paralele, iar evocarea unui alt tcxt al
atrtorlrlui (Capotbpe ra nectotoscltii) atraSe nemijlocit, fara
tranzilie. explicatie sau re7,erve. o aluzie la intenlia aulorului. pe
care perifraza generalizantd (.,sctiitorul realisr", pe ru ca si nu
spund Balzac) o disimuleazi insuficient.
Nici un critic. se pare, nu reDunlA la metoda pasajelor
paralelc, care include preferinta. pentru a clarifica n pasaj
obscur. pentru un pasaj din accla$i autor in locul un(i pasaj
dintr-un alt autor: nici un critic nu reDunF a$adar Ia o iporeze
minirnalA asupra intentiei autorului. in calilatea ei de cocrcnE
lextuali ori de contradictie iezolvlindu-se 1a alt nivel (mai ina11.
mai prolirnd) al coerenle;. ,Aceas6 coerenti este aceca a unei
semnitufi, cum se spune in ;stoia artei, adici o retea dc mici
trasituri distinctive, un sistem de delalii simplomarice -
repelitii. difercnte, paralelisme - ce fac posibild o idenriijcare
sau o alribuire. Nimcni nu trateaza pani Ia capit literatura cn un
text aleato u. ca fiind /r)nrd. 5i nu rurDirc. discurs si rute rle
liubdj. Dc aceea e important sa eluciddm mai biDe procedecle
noastrc clemeDtarc de rnalizE, prcsupoziliile fi implicaliile Ior.
90
Cele doud arguntente itnpotri|a itten!ici
Asfel, chiar $i cenzorii cei mai dezlAntuili ti autorului
men!in in orice lext lilerar o anume prezumlie de intenlionalilatc
(la minimurn. este coercnla unei operc sau pur $i simplu a unui
text). ceea ce face cA nu o trateaza ca li cum ar fi produsul
intAmplArii (o maitnulE btrtaDd la ma$ine, o pictrA erodatd de
apa. un calculator). DupA critica dualismului tradilional dintre
gendire $i limbai (didnoit Si logos. voluntas Si actrb), remane si
rcflectAm la nofiunea de iDten_tie fira sa ne permitem insA a
confuDda intenlia autorului c.a un crileriu al iDterprctdrii cu
excesele crilicii biogralice.
Doud pozilii polemice extreme asupra interprctSrii cer -
intentionalist, $i cea anti-intenlioDalisla pot 6 opuse, ca in
-
cazul controversei dintrE Balthes $i Picard.
(l) Trebuie $i e de ajuns sA cauti in text ceea ce autorul a vrut
sa spunr,..inlentia sa clari Si lucida". cum spunea Picard: este
singurul criteriu al validitllii interpre6rii.
(2) Nu grlsim niciodflld in texl ceea ce el 0le) spune,
independent de intenliile autorului siru; nu existi criteiu de
vrlidilate a inrcrprerArii.
A$ vrea si incerc sA ies din capca[a aceslei alegei absurde
inlre obiectivism ti subiectivism, sau intre dclerminism fi
relativism. pentru a areta cA intentia chiar este singurul criteriu
de conceput al validitilii interpretarii. insa ci ea nu se identifica
cu premeditarea .,clare fi lucida"-
in acest caz, alremativir de m i sus poale fi resoisa cum
urmeazd.
(l ) Putem cluia in texl ceea ce spune raportat la propriul
context de origine (lingvistic, istoric. cultural)-
(2 ) Putem cAuta in texl ceea ce spune raportat la contextul
conlen_pomn rl c:lilorulLi.
9l
 Aceste douA teze nu se exclud reciproc, ci din contr6 sunt
complementare; ele ne readuc la o forma a cercului hermeneutic
legand precomprehensiunea $i inlelegerea, $i postuleaza cA. dacA
,,celelalt" nu poate fi integral patruns, el poate cel pulin si fie
minjmal inleles.
Aryumentelc obi$nuite impotriva inrentiei aulorului ca un
criteriu al ';,aliditnli inrerpretarii sunr de douA ordine: (l)
intenlia autorului nu are pertinenta; (2) opera ii supravietuieslc
intentiei autorului. SA le rczumem pe scurt inainte de a vedea in
ce fel poate ti pusi la indoiald legitimitatca lor.
(1) Cand cineva scrie un text, are desigur intentia de a indicii uneori utile pentru a in(elege sensul textului, trebuie
exprima ceva anume, vrea sA spunA ceva plin cuviDtclc pe care
le scrie. insi relatia dinhe o suittr dc cuvinte scrise 5i icea ce
autorul voia si spuni pdn aceastA suiLi de cuvinte nu este deloc
a<igurala. cu $i rceea Irrre sensul unei olere 1i ceea cc voi.r
autorul sA exprime prin ea. Cu toate cd o coincidenla poate fi
posibile 0n definitiv, nimic nu impiedice un auror si realizeze
uneori exact ceea ce voia), nu existi vreo ecualic logicS
necesari intre sensul unei opere $i intentia autorului. Astfel
decurge refuhlia cea rnai frecventa a nolunii de inten(ie Ia
teoreticienii (modera(i) ai litemturii, la Wellek Si Wamen.
Northrop Fryc, Gadamer. Szondi, Paul Ricoeur. O interlie de
autor este nu doar dificil de reconstruit, presupunand ca ea poate
fi regasila, ci se dovedeste cel mai adesea firA pertinenti pcntru
interpretarea lexlului. Wirnsatt $i Beardsley, in ,,The lnlentional
fallacy" (1946), articol fondator in cadrul acestui subiect,
considcrau ce experienta autor'ului $i intentia sa. obiecte de
interes pur istoric, erau indiferente pentru intelegerea seDsului
operei: ,,Scopul sau intentia autorului nu e nici disponibil nici de
dorit ca norme pertru a judeca reu$iLa unei opere de alta
literare" (Wimsatt, p. 3). Din doua una, intr,adevar sau autorul
nu a reu$it se-ii realizeze inlentiile. iar sensul ope.ei nu coincide
cu ele: atunci, m6nuria sa esre lira importan[a. pentru ce nu va
92
sptlnc nimic despre sensul operei ci va enunla doar ceea ce voia
sii o faca si spune. Sau aurorul chiar a reutit in inrentiile salc. iar
scnsul operei coincide cu inlenia aurorului sru: daci ea vrea sA
rpuni lnse ceea ce cl voix si o face sd spuna. marturia sa nu mai
aduce nimic in plus. Singura intentie care conteazi la un autor
csle aceea de a fhcc literatura (in sensul in care arta c
intentionald), iar poerrul insuqi e de aj ns pentru a hotiri daca
autorul a reuqit in aceasta inrentie. pe scu(, dacA in principiu
poate nu e nevoic si ne privAm de manuriile asupm inrenliei.
lic cb vin de la aulor sau de la contemporani. pntru ci sunt
lotuqi sA evitim sA i,rlocuim textul cu iDteDlia. deoarece sensul
unei opere nu e DeapA,at identic cu intenlia autorului,
,i e chiar
nnti probabil ci nici nu c.
De unde, depi$ind glndirea de ahfel lba.te moderatd a lui
Wimsatt $i Beardsley. vine tentaga de a refuz6 orice mirturie
exlcma (privat,) ti de a ne Iimita la eviden(a intemi (rextualA).
Intrc cele doua- insA. innc manuriile asupra intenliei
$i evidenla
lexlului, afte infomalii se sirueazi la froDliera dinrre texr,i
conlcxt, cum ar fi limb[ textu]ui, sensul cuvintelor pentru un
aulor $i penrru mediul din cale face parte. Accste inlormatii
fin
oarc de intentie $i sunt indiferenle? A te preocupa de ele
dovedeqte oare un atagament suspect pentru autor? I;formatiile
de acest gen pot sa fic considerale ca apartinind istoriei limbii.
$i elc sunt indeob$te admise de cAtre anti-inten(ionali$ti. mai
alcs cei. adici aproapc toti, carc continui se rccurga Ia mctoda
pasajelor paralele. Ei fac a;adar apel la tex(, impotriva vielii
autorului. a credintelor. valorilor, gandurilor sale a$a cum pot fi
cle exp mate in julnalc. scrisori, conversalii mpo ate de cAtre
martori, dar nu Si ?mporriva convenliilor Iingvisrice. Dc attfel. in
major;tatea cazurilor. pentru a reconslrui intentia autoruhi nu
exista ahA evidcnF in afarA de opera insAgi. Iar dacA existA ahe
mirturii (cum ar fi declrrllii de intentie contempomne). ele nu I
93
consrang pe interprelul modern: sunt rationalizdri de care se
poate line seama, dar care pot fi $i c ticate (ca oice mal1u]ie).
InteDtionali$tii la fel ca anti intentionali$tii prefela sa se bazeze
pe EasAturile textuale legate direct de se[s. mai degraba decAr
pe fapte biografice lega(e indirect de sens prin intermediarul
intentiei autorului, liira a nega totu$i ci faptele biogmlice sunl
susti ute de o anume probobilitate gi pot, i0 anumite
rmprejurari. sa infirme sau mecar sA (onfirme o inlerpretare.
Anti-intentionalismul structurali$tilor $i al poststructurali$
tilor a fost mult mai radical decet adtudinea rezonabili pe care
tocmai am descris-o. deoarece el tine de ideea autosulicientei
limbii conform lui Ferdinand de Saussure. Nu mai e vorba doar
de a te feri de intenlionalismul excesiv. deoarece. in opinia !or.
semnificalia nu e determiDate de intentii ci de sistemul limbii.
Astfel. excluderca autorului ($i. cum vom vedea in capitolul 3,
cea a referentului) devine punctul de plecare al interprelirii. ln
limite. textul insuti este identificar cu o 1i,n//7 (langue), $i nu cu
o vor&ire (parole) sau cu un dirc,i,ir; este consjderat ca un drr /
(6nonc€), gi ru ca o crlrmlai'e (6nonciation): in afara contextului.
nimic nu permite sa eliminam ambiguilatile enunlurilol
enunErile, actele de limbaj su[( asadar asimilate unor cnunluri
rip. licrindu se rbslrrclic de urilizarile lor p 11icul.rre. in ca it'rtc
de limbl, textul nu mai este vorbirea cuiva.
(2) Al doilea argument curent impolriva intenliei line de
supmvietuirea operelof. Accentul pus pe intentia au(orului ar fi
intr-adevdr indisolubil legat de prcieclul filologic al rcconstluirii
istorice. insd semnilicalia unci opere, conform aceste obiectii,
nu este integral explicata. li nici echivalend cu intenlia sa.
Opera iti raie$te viala. Astfel semnificatia totali a unci opere
nu poate sA fie definid pur 9i simplu in termenii semnificatici
sale pentru autor' $i conlemporanii sAi (prima reccptare), ci
trebuie mai degrabA sI fie descris.ii ca produsul unei acunlulAri,
94
ltlolia interprct:iilor sale de citre ci(irori pini in zilele noastrc.
hk 'icismul decreteazar car acest proces este non pcrliDen! ti cele
o intoarcere I.r origine. insi caracteristica proprie a textului
lhclnr, in opozitie cu documentul istoric, este tocmai aceea de a
icilpn de contcxtul seu dc originc. de a continua sd fie citit, dc a
durr. Pamdoxal, intentionllismul readuce acest tcxt in cadrul
non-litcraturii. neagd procesul care a tzcut din el un text literirr
(sLrprrvietuirea sa). Ramine toluli o mare problerna: dacA
sconlificatia unui text eslc suma interpretirilor de care a avu(
pal.tc, ce critcliu ne permite sA separam o interpretare validi de
o ristilmicirc? Notiuncl de validitAte poate ofie si fie
mcnlinuid?
(3) Putem sustine ci cele doui argumenre allti-intenlionlle
(non-pe(inenl intentiei. supmviefuirc opcreii se deduc diDtro
accca$i premisa: ambele pun accentul pe di,erenta dintrc
scriituri 9i vorbirc (parolc). dupA modelul dialogului Fsd,., de
PluloD. in carc textul scris c descris ca fiind de doua ori mai
indepdftalde giindirc. Tcxlul scris supmvieluiettc cDuntdrii sale,
intelzice retuqulile comlrnicllrii pe carc le permitc vorbirea vie,
de genul: ,.Nu asla am vrur se spun." Legand cele dou:i
aIgUrrentc anti-intentionalis(e, Gadamer sublinia ca scr;ilura
devinc obiectul prin cxcelen,t6 al hcrmeneuticii din cauza
autoDomiei rcceplArii sale latd de emilerea sa:
Onzonttl dc scns al inlcl.eerii nu nrc drcF limili nici cce. ce !ur{r'ul
lvca irlli!l in cap, .i.i oi20nlu! dcslirallrului pentr! .lre teirul a ibsl
sc,is la ori8iie. La o prinril abodarc. rceasta poarc pttrta un caDon
hcme.euric Lezonrbii. carr este d€ alLttl in gener.l rdnis, acela dc !
nu !edc! i Fun texr ni,nic din cc iurotul s.u primul .iriloi nD rr I
putut avc! in cap. insi accsu rcg(lii nu eslc cu adcriral alilic,hil,
dccft in (rzui exkmc Deoarecc lcxtclc nu ccr rI ne inlclesc c!
exprcsi !ii alc subiectivitltii aurorului I I Ccea cc c lixar pdn scris
$a dezljlir dc coiringcnlr oiginii ti a autorului sllu si sa eliberar nr
Dod poriri! pentru a conrracra Doi relltii (C.damc.. p.417-.118).
95
 Intentia, criteriu in definitiv acceptabil pentru vorbirc $i
comunicarea orali. devine un concept prea normariv. $i de altiel
irealist, in ce prive$te literatura, sau traditia scris, in general. ln
cadrul vorbirii intr-o situalie, ne reaminte$te Ricoeur.
ambiguirAlile dispari
Intenlin subiectivA ! locurorului ti semniti.alia discunului sau se
in.luLlrec,p,ur. in u$r tcl .n.:r J:nrelcge rc \rc, ra stJn,t to.urorut r,
(c \ler sd 5puna Jrscu,\ul siL c unul , JcclJ)r luLru l..lln rrL
discuaului scris. intcnlia aulorului g intenti:r rexruluiincetcnzi sd mai
coincidii. [.-.i'Aceasla nu inseamntr ca cm pulca con.cpc un rer liri
autori IcgAtura dinrre loclror t discurs nu csre abolirl ci slabila sj
.omplicata t...1 curie,a rextului scapa din orizonrul limirat rrdir dc
autorul siu, Ceea cc spunc textul conte&i mar hull dccat ccea ce .
rrul sil spun, autorul (Rroeur. 1986. p l8?,
Cddamer $i Ricocur formule zi probemr in mrniera cer mai
liberald posibil, ca Si cum ar vrea si impace gi capra $i varza- in
ata masure incet frizeazA fiuismul: suntem avertizati imporriva
unei refleclii asupn a ceea ce vrea sA spunl autorul, qi
lndernnad se intrebAm numai ceea ce vrea si spunA textul.
Rico€ur, incercand sA impace pe toate lumea, vorbe$te chiar dc
,,intenfia textului", la fel cum inrroduce gi Umberto Eco intre
i
intentia autorului gi intenlia cilitorului o te tio operis (F.t:o, p.
29). Aceste atelaje curioase ,,inten(ia rextului, inte tio .tperis - ciuda ncgarilor celor Drai subtile. nu e nimic altceva dccit a sc
sunt ni;te solecisrne, in contradiclie cu fenomenologia de la care
se fAceau cA imprumuti termenul de i,rer?lie, deoarece. pentru
aceasla din urmd. intenlia $i con$tiinta sunt fundamental legate.
Cum textul nu are congtiinE. a vorbi de o intentie a textului. sau
de itentio opeis, inseanma a reintroduce pe nesimlile intenfia
autorului ca uD elemeDl de siguranF al inleryretirii, sub-un
termen mai pufin suspect sau provocator.
lttloaftek lu i tenli?
E incontcstabilci i[demnul an(i intentionllist al lui Wimsatt
$i Ileardsley a avut clecte lonice in studiile Iiler'arc; cu roalc
riccstea el prezintd iDcoercnte carc au fost adesea rcmarcatc, mai
cu seama in reflectiile filosofici analiticc asupra sensului Si
intenfiei, litcrate $i non literare. ca in mica lucrare fondatoarc a
lui G.E.M. Anscombc, ltltenlion (1957). Cend literr(ii conteste
pertinenta intentiei autorului pentru interprelarca (ti evaluarca)
literaturii. inrcntia- spun filosofii limbajului. nu este in gcneral
bine defini(ii: estc ea oare biogxrfia autorului? Oi scopul sdu,
proiectul siiu? Sau sensurile la care autorul nu s-a gendit, ?ns:l
le-.rr admi(e de buni voie daci ..ludulul cititor" i le-ar cxpunel
Literatur.r liind ea insl$i o noliune vagi. acoperar grade de
intcnlie foarle fluctuaDIe: iata de ce C-'hladenius nota cA
l-iabilitale rnctodei p sljelor par'alele depinde de gen, precum ii
cd o operi literari Si un tralat filosofic nu ar trebu; tratate identic
din punct dc vederc al intenliei. Conteslurea intenliei aurorului
sc rezumii cel mri ndesea h exigenfa intoarcerii la texl
impotriva coDceptiei .,omul $i opera". insi ea nu trebuic
coIfundati cu aceasta intoarcere.
Cu toatc rcestea. unul din fruclelc aceslci dezbaleri r fost o
clucidare Si o rafiDare conceptului de inrcDlie, de exemplu Ia
cci ce menlin ideea cA I se intrcba ce vor sA spund cuvintele, in
intreba ce lrea sA spunA autorul. cu condilia sA defincAli biDe
acest ,,a vrcr sI spunl". Dislinc[ia dintrc inlcD[ionaljsn $i antj-
intentiontrlism estc a$adar dephsati: pretinlii anti intentionalilti
a[ fi de lapt indiferenli nu doar la ceea ce vrea sA spuna autorul
dilr $i, mai ales, la ccea ce vrea sA spuni textul. Pcrlinenta
inlrebalilor dcsprc rolul irtenliei in interprctare a fost in otice
caz reabililati de caltre filosofi. la fel ca distinctia dintrc
interpretarc ti evalurrc. De fapt cele doua mari tipuri de
9l
argumeni impotriva inleD(iei (non penineD(d a scopului.
presupunand cd acesta ar fi accesibil, $i suprav;etuirc I operei)
sunt fragile $i destul dc u$or refulabile. Si le reluAm a$adar 'in
ordine inversa.
Set$ nuinream d senniJicalie
Opercle de artA transcend inlentia primodiala a autorilor lor
;i vor sd spunA ceva nou fiecirei cpoci. Semnificatia unei opere
nu ar putea fi determinata nici controlata de intentia aurorului
sau de conlextul de la origine (isloric, socisl, cultulal). sub
prel('xt ci anumite opere Jin lrecut continui .a ptezinle interes
5i ci aiba vxloare penlru noi _DacA o opera poate continur se
prczinte interes ti sh aibi valoare pentru generaliile viitoare.
atunci sensul s?lu nu poate fi oprit prin iDten(ia autorului nici
prin contexlul original._, Aceasta serie de inferente e oare
coreclA? SE luam contraexemplul tcxlelor \aririce. cum sunt
.,Canibalii" lui MontaigDe sau Ccrracterele lui La Bruydre. O
satirl este topicli ea descrie 9i atacl o societate anume, in cadrul
c,reiit dobande$te valoarea unui acr. Dace ea mai are efecr
asupra noastri (are ince peDrru noi jnreres Si valoarc). daci eu
mfli este deci iD ochii noltri o satirA, aceasta tezulte diD existenta
unei anume analogii intre contextul original al enunFrii sale $i
conlex(ul actual al receptirii sale. inse aceastd satid rdmane
totuqi satira unei alte societAt decat a noasrri. Sunrem inca
sensibili Ia satira cilugtrrilol din Gargantua. nu pentru ci
intcnlia Iui Rabelais nu conreilzi, ci pentru cA mai exis6
f:tarnici pe lume. chiar daci ei nu mai sunt celugeri.
De la Frcge incoace. Iilosofii limbajului fac o dislinclie inh.6
sensul unei expresii (sinn) $i ienotolin sau reJerinla st
(Bedeunrng): ,,luceaferul de zi" $i ,,lucl.ahrul de seari'
desemreazd aceea$i plllnetd (VeDus), insA in doui moduri
98
dilcrilc (cu doui sensuri)t propozilia..rcgele Frantei eslc chel"
($c plu dat de Russell) are un scns (cste binc conslrriti). insi
ttu rrc dcnotaiie deoarece Franla nu mai are de mult timp rege.
li dcci ca nu e nici adevirali rici f.rls,. in scopul dc a combate
lcrr u,rli inlentioDalistA. leoreticianul Iitcrar american E.D.
lliNch r extins aceasE distinctie la 1ext. scparand sensul
lttk\t,,htq), St semnificaga sa (rr,cxrr&n.e) sau aplicalia sa
l, i,r.(t rH (ch. 1967 ); l.)-6r. Si llr rnultumim c nUrni .rce.l(
(krLrar aspecte ale unei expresii sau ale unui text irrr
$i
rflNtilic !ia, la fcl ca Montaigne carc spunea despre poeme:
.,sculifici mai nlult dccat spun." Se, r,/, dupi Hirsch,
(lssennlcazl ceca ce riminc slabil iD receplarca unu; tcxt: cl
rlspllndc la in0'ebarea ..Cc vrea sA spuna acest text?'
Ji,,rry'i..rri., desemneaza ccea ce se schimb5 in receptarea unui
lexl; ea raspuDdc la inoebarea ,,Cc valoarc arc acest lext?'
Scnsul e singulari scmnificalia. carc pune sensul in leglt tA cu o
situatie. cste variabil. plural. deschis. $i poatc infinit. Arunci
ciind ciliD un tex(. fie el contemporan sau vechi. legdm scnsul
lui de experienla norstrd. ii dAm o vnloare in alara coDtextului
saLU dc origifle. S?xJril oste obiectul inre4rrer:.ii textului;
ranniliut!ia. cel al apli..i,'ii tcxtului la conrexlul recepririi sale
(pimd sau ulterioAri), $i dcci al evaluirii sale-
Aceasti disliDctic a scnsului $i semnificatiei. sau a
inlerpretArii Si a cvaluarii. ca la Frege, esre exclusiv logici sau
analitic[: ea rcperelza pr.ioritatea IogicA a scDsului fali de
semni[ica!ie, a intcrpre6rii lati de evaluare. Ea nu desemneaze
nicidecum o prioritate cronologicd nici psihologice. deoarece
atunci cind citim. ne bazem interyrelirile pc evalueri (acele
precomprehcnsiuni ale fenomenotogiei), ave acces la sens prin
intermcdiarul semnilicaliei. ArA ca de altfel sd acceptAm
intoideaunr ca evaluarile noaslre sa fie provizorii, modificabile
in funclic de sens. Logica. iar nu cronologicE sou psihologici,
aceasti distinctie a seDsului ii a scmnillcatiei porte avca aerul
99
anificial, ca un ultim subterfugiu al conservalorilor pentru a
salva inlcntia autorului (9etq{). {c-9144d!--_!9-lo1\$-Lcdlersarilor
libertatea de a se folosi de rex,re dupi voie
Ggrlnificatia). Toruti,
ne-am pulea pune de acold pentru a considera ca elaluarea unui
poem carc se bazelzd pe o iDlerpretare gresiti (sau un
con(msL)rs) nu e\le o e\aluJre J rcc.tui poem. ci J unui poem
difedt. Exista a$adar doi oameni in fiecare citiror. cel care e
emolionat dc sei\nificatia pe carc poemul o are pentru cl, ii cel
care e .x,-io,r de sensul acestui poem si de ceea ce aulorul a vrut
sa spuni cend I,a scris. lar aceste doue liDr:do-uri nu sunt totu$i
de neimpicatl
A nrlclcgc un poem spunca Eliot , e acelag lucN cu u iubi cu
adcvl'll, din nDdlul cet bun. t..l A iubi un pocm pc b z! unui
conlrascns. a unei confuzli dcsprc ccca ce esre_ insrmnil u iubi pe
biza unci simple proiectii a mintii noasrrc. [...] nu jubim pc deptin un
I,ocnr dac,i Du il inlctegem: iar pc dc ahi pinc ene la fcl dc ldcvdrar
cd tru intclc8em pe deplin un IxEm dflc, nu it iubim lElior. p. 128).
Textul arc a$adar un sens original (ceea ce vrea se spuDi
pentru un interprel contemporan), dar $i sensuri ultcrioare
$i
anacronice (ceea ce vrea sA spune pcnrru interprelii succesivi);
are o semnilicafie o ginali (punand seDsul sau original in
legeturA cu valori contemporane). dar;i semnificatii ulterioare
(punand in orice moment sensul s6u anacronic in lcg6turd cu
valori actuale). Sensul ulterior se poate identifica cu sensul
original, dar nimic nu il impiedica se se indepenc?r de acesta, la
fel !i semnificatia ulterioara fate de senrnifica!r originali. Cat
despre intentia aurorului, ea nu se reduce la sensul origiDal, ci
cuprinde li semllificalia originaltr: de exemplu, textul ironic arc
o semnificalie originala diferili de (contrard) sensul(ui) seu
original.
Distinclia dinlre serB $i semnificatie. dintre intcrpretare Si
evaluarc. dupA Hirsch, supdmi conlradictia dinlrc teza
r00
ltrlcnlionalistd Si sLrpravicluirea operclor. O srtiri carc nu ne ar
tllri spune nimic. pentru care nu ar mai cxis(a nicio legilud
trtr'c (,rnte\lul s;ru J. urisrne ri Jl ostrr. nrr rr mJi rv..r
rcInrillcafie penlru noi, dar ca $i lr pislru {otu9i seDsul ii
rclnrilicatia originalc. Marile opere sunt in()puizabile; ficcarc
Bc0cralie le intelcgc fu lelul seu: accaslu insearnDi cA cititorii
lllscsc in ele ceva cu cArc iti pot pune in lumini un aspect al
cxpcrien(ei lor./Dar daci o operA e incpuizabilA, nu inseamni cii
cr ( arc un sens oriSinal. nici cA autorul nu esle criteriul
xccstui sens original. ('cea ce e inepuizabil. csle semnificatia sa.
Dcrtinenta sa dincolo dc coDtcxtul apaitiei sllc.
(lcle mai mulle dintre coDflictele dc in(erpretarc par sa
vizczc intenlia autorului. notiune care le dn o rlura dramalicli.
l)c fap1. subliniazA Hirsch. existenta scnsului original e foaltc
[nr contestali explicit. insi unii comentatori (lilologii) pun mai
dcsrabA accenlul pc sensul original. iar llii (cr;ticii) pc
scnrnificatia actuali. Nimcni, sau aproapc niDtni, nu prefera ir
nrod e\pres un i(n\ rnircronic celui oriFiDal. nici nu rcspi,rBc iI
cuDo$tinli de cauz6 o iDlbrmatie care ar cl.rrifica seDsul oiginal.
Implicil, tofi comcnliltorii (sau aproape loli) admil existentl
uDui sens original. insl nu toti sunt gata s,l dcpuDi acela$i elort
pentru a 1 elucidr. irr invitamint, contrldicliu dintrc intelesul
penlru sensul originill al textelor t; grija pcntrlr pen;nenta lor in
lorm.rc.r ormenrlor J(' uri. dinlrc educalir $i insrruire. c\lc o
realitate;neluclabila. ProLsorul poate sA insiste pe timpul
autorului sau pe timpLll Dosiru. pe cekilall salu pe d.g/oJi. sI
pornersci de la allctilatu pentru a aiungc la identiate. slt\t
invcrs. insi, lira aceslc doui focare, inv:ifinnantul ar fl iir:l
indoial6 incomplet.
ln disputa dintrc Bu[hes ti Picard. ne-arD fi gasit, dacd ar l'i
si ne luim dupi Hirsch, intr-un caz cxtrem in care unul
(Baflhes) ar fi ncgat olice inleres pentru sensul original al
rcxtului lui Racine. pe cind celilall (Picard) ar Il rcfuzat si faca
l0t
 vreo diferenti nu doar intre sensul original ii sernnificalia
aclualA. dar chiar $i intre sensul original
Si semnificalia oiginala
(,,intentia clar6 $i lucidA"). Mi se parc din conra ce insu$aacest
dialog de surzi, care atestA dezbinarea studiilor literare intre
partizani ai sensului origiral $i adepti ai semnificaliei acruale,
confirmd faptul ci existenla unui sens original rimane o
presupunere foarte generali,
li aproape consensuali.
Fie exemplul cel mai cunoscut al acestei polemici. Barthes
spunea despre Nero din Brirdlrricrrr: ,,Acest personai sufocat
caut, frenetic, cum caut?i aer un inecat, tocmai ,.€rpirat(,,
(Bathes, 1963, p. 92). in sprijinul acestei afirmatii, cita in nora
de subsol aceas6 replicA a Iui Nero catre Junia:
Ddcd [...] nu rin uheori sd rcspir kt picioarcle tale
In raspuns. Picard incerca in lan sa ii UI.3). reproseze
necuno.l$terea limbii din secolul XVII i orice opozitie binara. distinctia dintre sens Si semnificatie este
ti sA corecteze greseala
privind sensulcuvdntuluj rn cpoca:..1&.V)ird,n.eamna aici r sc
de<Linde. a ave, o clipA de ragaz 1...1. Coloralia pneumaticd (ar
spune Dl. Banhes) a dispArur asrfel cu rotul,,(picard, p. 53).
$i
continui p n trl sfatui pe Bafihes si consulte lexicoanele qi
diclionarele. Lui Banhes, care cila in aka pane din Lirtre _ar fi
fosl de prcferat Furetiere -. nu i-a rdm.rs dec;r sA arace, la r,indul
seu, aceasta bllrtzlizarc a imaginii: ,Ni se cere se nu
recunoa$lem in ea decal un cli$u de epoca (nu ar trebui sA
s,mlrm nrci o re.piralie in sd resfir_ deoarece o ri.splra
inseamni in secolul XVII a se destinde) {Banhes. 1166.p.2l).
Barhes recunoa$te evident sensul original (in cazul de talA
figurdt. li mercu acturlr rl lui o r!slirn t..x se desrindc..l:
problema nu rezida a$dtr in preferinta pentru un sens irnacronic
in locul celui original. ci in persistenta sensului propriu in
spatele sensului figurat (,,coloralia pDeumaticA.,) gi dcci in
contribulia sa la senmificalia originale. Conflictul opune incA
odata doud preferinF, doue opliuni etice sau ideologice _ dupE
cum vrem se le calificem -, accentul pls pe sensul original siu
t02
lc scmnificalia actuala. Bfihes nu neagd ce textul are ull sens
olieinal. chidr Jrca :rce.ta nu consliluie preocupureir sr
lrlincipalA.
Distinclia dintre rerr ti senutilicalie, sar dintre iiterp,etare
qi evaluare. nu ocbuie a$dar impinsi prea depIll.tc. Drctr ar fi
$il-l credem pe cel ce a promovat-o, e o lovitura imparabila care-
li pcrmite sa-i invingi pe anti-intenlionalisti: oricat de hotlrati ar
li ce$tia. ajung intotdeauna si-rii taie cruca de sub picioarc. la
fcl ca acei studcnti sofisticati care in redactarea concluziei cad
lotusi in capcana unui drtiv de avantaj (,,Autorul ne expuDe..."),
sau acei teoreticieni carc nu rezistd ispitei de a corecta
Hstilmacirile pe care ldversarii Ie fac despre intenliile lor.
rtrspunzandu le de exemplu. ca Derrida lui Searle: ,,Nu asta am
vrut sa spun". Ei ajung astfel sa-$i nege propria lor teze. Ca
pc de alli parte prea elementara $i se apropie de sofism. Ea are
doar avanrajul de a reaminti ci nimeni (sau aproape nimeni) nu
[cagi existenla unui sens original, oricer de grcu ar fi el de
cunoscut. Si de a ar6ta cA argumentul devenirii operei nu eliminA
intentia autorului ca un criter;u al interpreterii. deoarece nu
nrivc.rc scnsul originrl. ci .rllcevir \ev, ce dm puleJ nu-ni
scmnjficalie, sau aplicalie, sau evaluare, sau pertinenta
(r'rr.r?n, (, in englcza,. in orice cuz o ala inlenlie.
l,l,1 ie nk i,6m hi prentiilarL
Putem oare sd refuum de asemenea fi celalah mare
argumenl impotriva intenliei? Un autor, se zice, nu poate dori se
_
spund toale semnil'icalijle pe carc cititorii le atribuie detaliitor
textului s,u. C;rI€ c a$adar slatutul intentional al sermificatiilor
iinplicite ale unui text? Un New Critic american, William
Empson (1930) descria textul ca o entitate complexA de
i03
semnificalii simultnne ($i Du succesi!c sau exclusi!e). I)ute, tnsa
Illcnlil rimirre 'rnbrrrx ce lirce 'lirrohiccr Lrn ohrccl 'sljliJr nlcr
oare autorul sa aibA intentia tuluror acestor setnnilicalii ii 6xlFli t|urneroa.c activiteli //A intenlit)nrlc t'xrr nu strnl
implicatii pe corc le vcdem in text, chiar dac6 nu s a gendit lu ir"'""aiir" ni.r tonlrient. scrrc dJc'r nc c rxjrmisd
ele in timp cc scr'ii? Argumentul parc dcfiriliv. El esle in Iorle
Iu,rnrr',t'r,,',, ".u )r cum riJucJ r'rh' o rclr\ilxle in curc
realilate foane fragil, !i numerosi sunt filosofii limbajului care niir.lirii.l e rn:ri rlcgrabar c; 9i cum ai iuca tenrs'
identificn pur $i simplu i tet4ia a otul i $l sens\tl carintekr.. 'r",.rr.,,r"":
iiii't-u ;, .,* JcrJlitrl mi>cirilor " imn rcvi/ibil 'lar
in cJrc
Dupd John Auiin (I962\. invenLatorul perjbmariu,/xi. oricc rrimire mir)gex de
iiti"ii., pa*,prri nLr c mri putin ferma: s; i fic !ir
cnun(are iDitiazA un act pe carel el ii nume$le ilocutoriu, cum ar
fr a httcba sar a itsptfikle. a une,fi4a s r t p,?rrilz etc.. ca,1l
;Jiit;"',r. i rileulLri rn Irtr lellnlenti3
rrrcirr JJvcr\Jrului
autorului t)u irnllicii o
,.i **,i ", o lrirnilii inapoi'
tmnsforml mporturile dintrc intcrlocutori. Si mai distingem .lr,,si.n,i^r" , lulrnor delulirhrr Pe c'rre l,: infipturcslc s(ricr(a lt
alAlJJ.i de el o(tul ilocutotiu ptitcipol t aa!i.ot ptittrH) en\ larc *i,ii.i nu.rnurrui" rn 'en.lral crre r' lrcceLh':ru
$t se ti.fiLolia oDryle\d a enun lri. rczuldnd din implicatiile
"vcrlimcnl
rr [r s?i urmarm dualilsler in)clalorr'
i".",i ,.a".*"", dJcri
(cvJ r
$i asociafile multiple ale detaliilor sale. A intcl?re(a Lnr text dintre'c.indire 5i limhuj. A lvcr intenlr'r de I tu(e
versrlrr
liierar. inseamnA mri intli a idcntifica actul ilocutori principal r'irnireinineer dc ce.rbl(a nrrlc r filcului sau x corrlPUne
infiptuit de autor alunci cind a scris textul (de excmplu x proiecl' ce\u John
-. ""ir*ri"a ".lr-< criconstiinta ni(i
S:.,,'i;...prru scriercl cu merjul p' ios: a mi;ca licio'rrele
a
aparlcnenla sa generici: e vorba de o rugAciune. de o elegie?).
Drr u.rel: rlocutorii srurl inlenlronrle. A in((rprelr un rext i" riai.r., incorda nru$chii. unutnblul irreslor aclirrni ntr
e
inseamna a$adar a rcgisi inteniile autorului sAu. Insri r,",r.ir,r,. a,r' .tr lJ.(i -c(sler elc ntl 'rrnL
lin''le de rnlerrlle:
recunoaSlerea actufui ilocutoriu principal inlipluit dc un rexr ,:.r.lr, Inl(n!ia Jc a lc inDntui lturrci clnd mergem:
r?imane bine inteles foafle generall Si insul'icienli - dc genul] "r"rn
;lentiu rloastra de a mclgc conline lnsamblul detaliilor Pe ciue
cu
acesl poem face elogiul lemeii. sau eslc o expansiune a Iui ,,Te ."ituL p.1n, Ie implica.ilum reamitltea Searle' in Polemica
iubesc" sau a ]ui ,,Marcel devine scriitor" -, qi nu constituie Dcdda:
nicioda6 decet incepurul interpreurii. Nu,neroase sunl
implicaliile $; asociatiile de detaliu care nu contrazic intcntia Ptrrinc diD ,mcntiilu noNrc ajung li eo'$inlli ct intenlii A vorbi tl a

principala, dar a ciror complexitatc este (infiDit) mai pa(iculari. ;i, ',,t ;r"ii;rr irlcnlio;rrc-dar ca'Ltcrur i,renlionar ul acrcror
rr".,,"'ii ."'r-pilil l,ruit cr u exista niiri ile 'on$iiiti scplr dc
$i care nu sunt intenlionale in sensul dc premeditate. Cu toatc '
scde.c si vorhirc (Sclrlc. 1977 P 201)'
.rcc.ler. l flul ca i.ulorul nL -r gindir lr elt' nu in(ccnrna.;i nu
c ccca ce voia sA spunA (cc 1lvea foane adanc in minte). Alrler .frr.. re".r :rnti-inl(nliorrlli'lii 'c biTcd1; Pe o
Scmnificatria rcalizati este totu$i intentionali in ansamblu,
c,,,cepf,. tiinpflsi , inlcrrliei' A irrenlionu si sPui
cc!r" l
deoarcce ea insote$te un act ilocutoriu care este intcn(ional.
..,u . ..u 'pu'" c.'vd irrrcn!ionrr" nrr irr'errnrri "r
Intentia autorului nu se reduce asadar Ia un proiect nici la o 'i.",ii'p,,i
orcncditi si spui ecve 'r spune cevr cu Premcdilarc '
premcditare integral con$ticnli (.,inten!.r cl.lfi Si lucida" a lui nici Iorre
Picard). Ana e o aclivitate intenlionali (intr\n ru l\ nm.le
b.ir"r'ir. pn.rrr"ru' nu 5unl prorcclrle cum nu 'rln'

104 105
 gesturile mersului pejos, iar cand ltilcriu de interpretare al unei operer interpretarea are ca obiect
scrie, poetul nu se gande$te la
implicatiile cuvintelor, dar de aici nu rezulta lCnsul, Si nu scmnificatia, intenlia $i nu proiectul. Intentia
ci aceste detalii nu
ar fi inlenlionale, nici ca poelul nu a vrut l0lorului nu e cu siguranli singura normS posibilA pcnlru citirea
se formuleze sensurile
asociale cuvintelor respective. lcxlelor (traditia alegoricr. dupS cum am vdzul, a inlocuir-o
Atunci ceDd conlesta faplut ca cul biografic nrulte vreme cu exigenta unei semnifica(ii acceptabile in
on8rneu crealiei estctice. proust nu doar cA ,j
social ar fi Ia
nu elimina or;ce prczeno, $i nu existA lectufi literard care sa nu actualizeze $i
inren!ie. ci inlocuia inrentia.upcrllciala $cn)nificaliile unci operc, care sd nu ia in stapanirc opern. chiar
rrra-rn(enlte prolundl. penru cJre opcri
>i c,rrld in \inli cu o
cr,r o mi urie mri bund $ilo trideze iotFun mod fecund (specificul unei operc literare e
oecat un t rric ltot I irne. insi intenlii rimineJ ncela de a semnifica in alara contextului inil;al)-
cenUxlA
Irtentia nu se limileaza la ceea (e in acest caz se pun doua inlreberi dclicate. Studiul lileIar ar
Si-a propus un rulor sa scfle _
dectaralie de inrentie _. $i nici ta morivatiite lrcbui oare si incerce se faca semnificatiile actua.le ale operei
1:_:i"1pl,.1"
care.
9
t-au pulut incili sa (crie. cum ar ll dorinld
dc r dobrindr compatibile cu iDlerrlia autorului? Poale el si reu$eascd a$ ceva?
glorie.,sau de a catdga bani, dar [ici Dintrun punct dc vedere teoretic, adepii hemeneuticii post-
]a coerenta textuala a unei
opere. Intentia, inlFo succesiunc de cuvinle hcideggeriene rtrspund sec ,,nu" la a doua inffebare. ceea ce
scrise de un autor,
este ceea ce voia si spun, cu cuvinlele lbcleaze $i peflineDta celei dintli. insd in practic;, li f;ire
utilizate, Inlenti;
aurorului care a scris o opera este logic echiralenta lriumfalism. cei cc pr ctica studiul litcrar raspund in general .da"
cu ceea c.
vora sa spuna pnn enunlurile care conslituie h ambele intrebiri: considerAm cI anumite aplicatii ale tcxlelor
te^tul. Irr proiectul
sau. motivaliile sale. coerenra texrului pentru lilerare sc bazeaz.a pe rastalmaciri. rczultand dir necunoatterea
o interprerare darA,
sunt,a ulma urmei indici ai acesrei intentii scnsului oiginal sau din indifercnla la semnificala originala (Iru
pentru multi din filosofii contemporani, voi da exemple. ins6 elc prolifeleaze ?n manualele Scolatc, unde
.Asfel, nu poate fi
vorba de a distirrge inlentia autorului qi srr in ochi deindala ce o ideologic s-a demodat), Si credem de
sensul cuvintelor. Ceea
ce lnte.pretim noj arunci cind citim un rsemener ci acesle rastalmdciri pot fi corcctate.
oxt este. fere distinclie,
sensul cuvintelor $i intentia autorului. Deindati
distingem. gidem in cazuisticA. Asla nu "e
incepcm sa le /Intenlionalismul ti anti-intcntionalismul extreme ajung in
implic6 inse fundAturi. Concep(ia noastd despre sensul unei opcre creala de
in(oarcerea la,,omul om diferi dc concepla noastra despre scnsul unui text produs de
$i opera',, deoarece intentia nu c scopul, ci
sensul intentat. in(Amplare. Estc uD vechi topos ln care Proust, dupi mulli allii,
s-a gandili

Prezumlia de inte |ionalitate Dunc.i r fir

Cu ajutorut dislinctiilor inlre r.,rs $j r.r,,Iy'(..r/id. intrc
p.or?ct $_t lcnlic, se pare ca am inlarurat
cele doua ohslacole
cele mai scrioase ce impiedicau menfinerea
intenliei ca un
r.mpJ.t-.c hrn,pec,n.\d.
l'.,1'nnui
de Wagncr ni.i de ri ltlsalil s, ,^nccrce pe clapc toate
Beethovcn
combinatnlc dc nore pe carc i lc va d,cta haz duli din acc.sri
clampineila nu s vor na$e Dici lcmaP naverii din walbria. ni.i
frua prc'mcndclsohnidi (sau m i degrubi infinit dc supn
me.ddsohniunO din Crl.r.r,/a/X1l-/.2, (Prcus! p. 616)

106 t0'7
 Champollion nu a incercat sii ryric? piatra de la Rosetta, ca
$r cum aceasta ar fi avut o cauzi. ci sd o inr€l?ds.i. presupuand
ca semnele care o acopereau raspundeau unei intcnlii.
Conceptia
noJsrra dcspre sensul unej opcrc umrnc cuprindc
noliuner ;c
rctl\rlrtc rntenliullala. .rdjcj rdcer con[o n lj; (ir cuvintete
respccri\e iI(earrnA l\or .i slunar ce,r. irrrFo o|Cra. .e
rnte,pretc{zh rcpeli1ii $i diferente; oice iDletpretale se-bxze;zi
pp r.ecunorllefcr repetiriilor $i dr[crenlcjor rJ Jij.ercnlelor pc
lond dc rep(ritii,. cum o itu(rr(,!z(i merodr pJsrjclor p,rrit.ie.
lnrr o operi rezult i din hazani. rrpcririr cstc indifc,t;t, (lrra
semnificrtic). lnrr un ,r,/ar.,?. .rr./nr.\. (r lip dc obiccl literar
produs .rl intirnplbrii. rcnsul llr.buic alflbuit unci iltentri
suprarealc. unei miini iDr irihjlc. ln traduccreu grclc;
r fraze etc.) formeaza un tot presupune c{ textul reprezinh o
SepluJtinlci. rBiblrr nurnirri J Cctor grprez.cir.
l.rpiezrci de
rnrelcpti in(hi)i in paprezcci dc.hrtii rimp de J. /jtc
xu oJl lapteze..r de trrJuccri idcntice ajeuplc/:.cj tcxlului sicru,
traduccrea lor cra a$adar la lel de sacri (inspiratii)
ca tcxul
primirir: intcnlit xurorulur divin crr intepr.rl translusi in
ea
A face.rpcl la te\t imporrilr intentrei errrorului _ prczenli]te
prea des cr:rfternnivc - relinc dc tapt ccl mri
:rj..sc:r h .r
rnvocu un cfllcrru de coerenl:i si dc comp,eritJlc
imlnenlc fc
carc nu lc iusrifica Jecjl iporea Un.i inrent;r Se
rntclprl)lrre iD lo.ul JltcrJ deorrcle prirna fuce r.,\lul Irrrt.er, o
mri
cocrenl.ll tnJt (omple\. O internrclrte e,le o ipolczi citeiJ ii
punem I.r incerrrre cipacitJrcJ du r c(nli(x un numir
ciil mri
mire din clementele texlului. Cc valorrc poate aver crjlcriul
coerenlei $i rl curnple\itatri daci
Fresupunem ca poemul esre un
produs ul int:imptirir? Recursul lr cocrenla sru
iJ compte\irJre
in favoarea unei interprcliri nu arc se;s decAt relc lo[ Ia
intentia probabjlA a autorului.
Pe:le rL)t in.5tudi:le JrrprJre rmit.nr ilolcTr inrplrcilc J.uprJ
ru(rruturcJ un grrcnl ul 5ensului. RezuminJLr_m:i lJ Un
rnrenrrer
minim, ttunci cand citesc .,H6autontirnoroumenos,._ul lui
Baudelaire:
t08
E sut rand si c tnul!
El suut pal & $i obro. l !
Er nut uenbrele Si rotur,
$i idinn si cdliiul !
dmit cA pronumele la percoana indi se relera ia acelasi subiec!
in celc Irer reFuli sLr(ce\i\e. Textul e mJi coerenr yi mli
complex (mai interes:lnt) sub aceasti ipotezl decat sub alta. Inse
daci poemul a fosi bilut la maiinA de o maimula, mi-e interzisd
aceilst; infcrenli. 9i tot ce pot sd fac c sa descriu ceea ce ar
pulea insemna fiecarc frazA daca ar fi cu adevimt folositd.
Frptul de a considera ci diversele pe(i ale unui text (versu .
acliuDe intenlional2i. A interpreta o opel.a ptrisupuDg aA aceastA
-oleri rAspunde !l!!! .!!CDLri-
qa_est" -prollusul, unei iqstante
umane. Nu rezulti de aici ca suntenr limitati la cercctarea
intentiilor operei, ci cA sensul texlului e legal de intentia
arlorului, sau chiar ci sensul textului e.rle intentia autorului. A
llumi aceasta intenlic,.intentia textului", sub prerexrul ci c
vorba de o in(enlie in act li nu de o inlcnlic prealabili, nu face
decel si introduca o corrfuzie.
Coercnta $i conrplcxitalea nu sunt u$adar criteii rle
inlerpret?iii unui Lcxl decrit dacA ele presupun o inrenlie a
aulorului. DacA ntl poate fi vorba de a$A ccva. ca in texlele
produse de hazard. atunci coerenta !i complexitatea nu sunt
criterii ale interprcrerii. Orice interpretam e o asertiune despre o
intenlic, i.lr dace irtcn(ia autorului este negata, o alt, intentie ii
ia locul, ca in Dotl-Qui.bte al lui Piefle Minard. A extrage o
operil din contexlul siiu Iiterar Si islor'ic inseamDa a-i acolda o
llti intentie (un alt autoll cititoru]). insca,nnii n face din ea o alti
opcri. inseamni ci nu rnai interpreEm acee4i operii. in schimb.
irtunci cend facem apcl Ia regulile lingvistice, la contcxtul istoric
dar $i la coerenti Si complexitate pentru a compara
109
 interpretArilc, facem apel la intenlie. penrru ca.e toate aceslea
sunt indicii mai bune decat declaratiile de inrentie ouhl, p. I4l).
-(L f4Astfel, prezumlia de inten(ionalitate ramane Ia baza studiitor
literare, chiar fi la anti-intentionaliStii cei mai inverqunali, iar
reza anti intenlionale, chiar daci e iluzorie, constituie un
r\cdismcnl legitim impolriv.r exccselol (onrexruiilizhrii isrorice
ti biograllce. Responsabilitatea criticd tati de sensul autorului,
mai ales dacd acest sens nu e unul dir cele spre care irclinlm,
depinde de un pliDcipin etic al respcctului fati de celilalr. Nici
cuvin(ele de pe puginh, nici intenliilc autorului nu delin cheia
semnificaliei unej opere, Si D;ci o intelpretare satisficiloiLt€ nu 3
s r limitat vreodala lil c;ut re.r sensulur rrnorn sru rlro|a. inca
odald, este vorba de a ie$i din aceasta lalsa dile,ni: lextul sau Lumea
aulorul- Si nici o metodi exctusii,a nu e suficienti. 14
 I)cspre ce !o )c$e liter'.rtural ,t/i/,r.,rir. inci dc h Podit lli
i\ristotel. cstc tcrnrenul ccl mai generxl Si obifnuir sllb citlc s au
,li'|. .l " .
I r. rIL - r..r Jt i i,r. -, ..
rxnrunrcntal:i lui l-]]irh Auerbaclr,,./rx.r;s. llrpt-c:? t0t(.
trtliLil i itt. it() u lt o..i./.,r/r7lr7 ( 1946), DoliLrDea inci mri err
i l t

(le lr
sine inlciursa. Auerhach zugriive.r panorrnrn rvahrlrrjlol
sllc tinrf dc n)!i multe rrilcnii de h Ho,Icr llt Virsinia Woo .
lns:l rrnrrrrir ul l l'ost r.pus in disculic dc caltre rcol.il lirerrre,
.rrc a insistitt asupl.li rLrtonomiei lircraturii i]r rlpor.l cu
rcrlitrlca. cu relcrcftul. cu Iumc.r. !i n suslinur tcza primrLnrlUi
lbrnei .rsuprir lolrdului. a cxpresiei tlsupri conrinuhrtLri, I
senrrifirenlului rsrrprir semnilicalUlUi. I sennrificirtici risuprir
rcfrezc.lauii. snu r lr,/rturi.! ului rsuprl ilnrsls-ului. Lr lll cr
inlcnliLr autorrLlui. r.rierinta !r fi o iluzir: cxrc sc pune in cirlcr
intclcgcrii liierrturij cr atirre. CLrlrncil rcesrei doclrinc a lbst
ntinsi odala cu dogrna aUtoreierenti.rlitatii lcxtului Iiicrrr. rdicat
cu idLrea c,..pocn]Ul vorbcstc dcspre poeDi', ti rrimic mai rrulr.
Philippc Sollers dcnLrDla brutal. in 1965.

prcljlrul lzal,vn I I aceasla preJudccati cae consrr in ! crede cd o

''l i.,..'-.cr,' trJ,r nt!c- .rc.,f -
dcspre .are uionimitarea ar putca i Edizati idcdr!r. Trebuie
rem.r.[ cn accst a.ord nu poate viza decir Dj$rc conlenrii
pLeriabitc. nolhnex de,calitare liind ea iisiii o convenlrc $j un
conioflnisD, un Jil dc conract La.ir incheiar iDtre indrvtd si grupul
s.u soc'al (SoUcs. p.236)

lI3
l
l
Nu existd conlinur, nici fond. A cili peDtru a dcscope o
realitate, ca atunci cend cAutem modelul ducesei de
Guemantes
sau al Albertinei, inseamnd a ne inscla asupm litetarurii.
Dar
atunci de ce citim? pentru reterinfelc lircr;lurii la ea insigi.
Lumea cA(ilor a obliterat cu totul cealaltA lume,
$i nu mai ierim
niciodatd din ,.Bibtioteca Babel',, aduData in ficriunile trri
Borges. cdrle de capfltij rnilor lcorclici pc cere Foucault
comenra in inrroducere'r de la Cwintcfu ri lu(-ntit" tl9b6).
bt
Cillcs Deleuzc in Dy'",c4!,1 !i rcpLtil" t lcttJ1).
Dezvokirile teoriei litcrare, observi philippe Hamon, ilu
trimis problema rcprezenurii. a refe nlei sau a ,?i7,i€rlr_ului
,,si
se aliture inlr-un fcl de purgatoriu critic, celorlalte
chesriuni pe
care teoria le-a exilat, ca intenlia sau stilul (Hamon. 19g2, p.
123). Acestc chestiuni tabu, cun) am mai spus, lru renascut
tolte
din cenutA deindatS ce teoria s-a retras. penA inr-acolo incAt
curand, dace nu avem griia. va trebui s:i rcamintjm ca
litemtura
\orbcslc :i despre ljrerdturS. Dupa ilulor inlcnlie. \om trece
$i
revrsta raponurile dintre lileraruri si Ium,:
O intreagi seric c.le re,rrcni puri, fir.i a o rezolva cu adevir.ar
vreodarb problema relalici dintrc tcxr $i realitale. slu dinrre
text pi Iumc: ,,irl..,1\ bine inlcles. lcnncnul iristotelicirn
lr-Jus
prin ,,imilatic" sau ,,reprezcntare,. (alegcrea uneia sau
aheia din
traduccri. constituic in .ine o oplrune t(oreticir. ..\crosimil..,
..ficriune . ..iluzie sru chrrr ..rnincjuIi .. desigur ..rrali"m.,
;i
,,refercnr" sau .,referinta", ,descriere,'. Nu fac dccet sn lc
enumdr penlru a sugera dimensiunea dificultetrilor. ExistA de
asemenea adagii, cume celebtul tpicnt L poesrs al lui
Horaliu
f,.cum e picrurr. rsr $i foczii . A^
l,otain. \. Joj,. ,rI rccJ
tarmotsil ..motnentrnA 5uspcndrte !olunt.rrl i ncin( teJerit.. cJ(.
e idenlificatA de obicei cu contmclul realist legandul pe auror
Si
pe citilor. chirr daci rr fi ilu,/rI
nocri.a procur ttr dc;mJgirrdlrr
romrnltcS pc carc Coleridge o Jescria in termcnii urm,tori:
\illnry suV \iou tl Ji5h,lit I tor th. not .t,t, whi, h ,1,nttit,nrr
I t,l
t't'.ti( liirh (Cole dge, vol. 2. p. 6). in finc. va lrsbui de
[Ncnrcl]cil si cxaminAm ti unelc noliuni rivale. cum sunt cele dc
,Ji bgism' slu ,.inte{extualirate". care inlocuiesc rcalilatea. ca
tclurcnt rl litenturii, cu lileratura ea insisi.
LJn paradox ne arata dimensiunilc problemei. La Platon. in
Rq,ublicu, nti tisis-lJ este . r,rrversir,. el pune in pericol lcgatura
xociil:!. iar poclii lrebuic alungnti din Cetate din cauza ;nfluentej
o
kn' ncfirsre asuprit educaliei gardienilor. La cetdlah capat, penrru
lhthes. r?i,?r?ri.r-ul estc ,epresiv. el consolideaza lcgitura
r(rciali pentru cd e inliatit cu ideologia (.lo-\rl) careia ii servctte
dc instrumenl. Mi,,retir-ul cste atnd r subversiv sau represiv?
l)rci a rjms sA ise alribuie calilicative atat de indepartate,
lrscamna ci probabil nu mai e vorba de aceeali noliune: de la
Platon Iu Baflhcs a Iost neindoielnic rislumati- chiar daci de I:r
Aristotcl la Auerbach nu s-:r vizul nimic riu in ea. Ca $i in
privinh intenlic, \,oi pleca de la doua c1i$cc lecurente, cel vechi
5i cel modern. penn'u a le regandi Si a scipa din dilema lor
in
intimidnntS: fic Iiterillura vorbegre desprc lumc, fie IiteraruI?
vorbe$tc despre literarurA.
inptrrru .,ntinesistl rri "
,,Poelica naruliunii. considerd Thomas Pavel, gia luat drepr
obieq discursul liter:rr in fonnaliialca sa retorice i[ detri,rentul
Iorlei srle refci.nliale" (Pavcl, p. 7).Aricolul lui Jakobson deja
citat...Lingvistici ti poetica (1960) nu i-a fost srrein. ba din
conlri, acestci tendinlc gencrale a teoriei literare care acorda
formei uD privilegiu in detrimenrul fortci. insi inainlea lui,
fordatorii l;ngvisticii structurule Si a semioticii. FcrdiDand de
Saussure $i Charles SirDdcrs Peirce. iti slabiliscri disciplinele
inlorcind spa(elc -.extcriorului referabit al limbajului". dupA
cxpresir lui Dcr da, adici pur qi simplu lumii ob;ectelor. La
I15
 Saussurc, ideeo arbiirariului semnului lingvistic implicir
Acest articol era destul de vag. mai degrab.i progmmatic
autonomia relalivd a limbii in raport cu realitatca. presupunc
9i dcci{ anali(ic- Nicolas Rrwel. traduciitorul sdu din 1963. i-r
cA s(.mnificalia e diferential:i (rczu1tand din relatia dinre senme)
scrrnalat ultcrior alibiciunile. in primul rend absenta unci
Si nu refbrentialA (rezultand din rela(ia dinlre cuvinlc $i lucruri). dclinitii a,r(r(Uxl,/i si lipsa unei precizari asupra narurii reale I
La Peirce. leSarura originala a semnului cu obiecrul sAu esrc
functiei poeticc. calt punc accenrul pc mesaj; si fie vorba irr
rupti, pierduri. iar seria de iDrerpreranli rrec ta infinit din selr),l
crzul de Iali de un acccnt pus pc fonna sau pc coDtinutul
i
in semn fALi a rcgisi vreodaLE origjnea, Fo rer?irrrrr caliltcala
mcsajului (Ruwct. l9E9)'l Jirkobso,t nu spunc nimic desprc
de n<lrmrrala. Conrbrm rL estur doi precursori. ccl putrn r)i LuIr
aceasta. insi. in climatul conlemporan de neincrcdere fala de
r-a inlcles leoriir lirer:lra. reltrcntul nu c\jst; in ilxra lirnbqului.
collinut. la c:rrc icest arlicol a contribril- s-a conchis lacir cri
ci estc prcdus dc senmificalie. depirde de in(erprerire. L;men
lunclia poelic[ era asociirta excllrsiv (sau aproapc) cu fornrl
estc inrordeauDa deia inte,?rcu6. deoa,ece relatia lingvisricri
ntsuiului. Prccuuliile lui Jxkobson nu au impiedic t a$adar ca
primard are loc i re reprczentari. nu inlre cuvanr 9i luciu, nici
[rln(ri.r lo(ri.i] .a Jevllril d.ternlirunra penlrU conccplir.
intre text ti lume. in girul fir6 stir$it $i inceput al deveoila uzuali. a mesaiului poetic ca [iind sustr,ls
reprlrzenririlor, milul referintci
evapori.se
trfcrcDtiatil,lii. sau a limbtljului poelic ca fiind elinsuti propril
Idcn(ificat cu acestc prcmise anli,eferentiale, lextul Iui
sir rclerinti: cliiccle aurolclismului $i autorcfcrcntialitllii sc
hkobson a consliluit decalogul reoriei, sau in orice caz una rlin
re8:iscsc aFdar la orizonul firnctiei poelice jakobsonieDe.
tablele sale de legi, fondlnd tcoria lirerari pc modelut
O alti sursa a rcestei nogAri a realitalii operali de lcorie estc
lingvisticii. Dupi cum ne amintim, Jakobson diiringea
5asc dc gAsit in nl(xlclul pe cale L6vi,Slrauss il propunea. imedial
factori ce defincsc cotnunicarea deslini or, mesai. destinatrr.
dupai I'azboi, ?rr rticolul stru progrum. ,.Analiza structurala in
conr-.x1. (od ti uontJct - !i care Jcr(rmina 5rsc tunctii
l;ng!islici Si in antropologic" (1945). care se inspira deja diD
lingvistice disrincte. Douar din aceste functii sunt aici cu
Jakobson. pentnr antropologie Si gliintclc umane in gencral: ccl
deosebire necesarc: l]Jx.ctia relcrcnlfuli. otientatt sprc contexttl
mesajului, adici,ealul, ti cca care vizeazi rnesajul ca atarc.
al lingvisticii s(r'ucturale. in special acela al fonolog;ei. Pe
acoas6 bazi, irnlliza milului, apoi a povestidi la riindul ei pc
considerat fu sine, functie pc care Jakobson a nnme^ poetiLi.
modclul mitulu i, .r dus la /rl^,ilegre,?.r n atiunii, ca elemcnr al
Jakobsor sublinia ?ntr-adever c6 ,,ar fi greu de gisir mcsaje care
lilelitturii. fi in consecinti la dezvoltarcr naratologiei francezc.
l sA exercite doar o singurb funclie,'(Jakobson. I963, p. 214).
ca amliza a proprictatilor structurale ale discursuloi literar. I
de asemenea ci ,,orice incercarc de ir ,educe sfcru functiei5i siDlilxei shucluilor naralive. in detri,neDtul a 1ot ceea cc
pueti(e li pocTic. sru de d linrirJ poezir fu luncrir pocrici. nri.u.
privc$te. in lexte. scmantica. r,i,,erir-ul. leprezenrarea realului
duce decat la o simplificare cxcesiv?i fi in$elito;re.'(ir,l._ p.
218). Cu loate acestea el nola cb in ana timbajutui, adicd in $i rrlri ales lt,sLrierct it dtralitate.r naratiunii $i clescrierii.
conven!;onal gindili ca fiind const;lutivA pentru lilcrnluli, toarc
literatua. funclia poedce esle rloninanki tali dc celelalte.
;i elirrturile s-au o entat spl! un singur pol, naraliunca, li sprc
deci ce ea prevaleaza iD special asupra luncljei refe.cnfiaie sau
sintuxa (nu senrantica) accsleia. Penlru Barthes. de exemplu, ?n
denotrrire. ln lirel.JIlrri. i.ccnrUl er ti pur pc me5.U.
.,lnlroducerc la tnaliza srructurala a povestirilor" (1966), tcxt-

I t6 BIBLIOTECA IVIETROPOLITANA I)7

SUCURE$Tl
Flliala "8. p ,1ASD€U..
Slr- Traian, N.. 2, Sector 3
Tel./Fax: 320 08 76
cheie al naratologiei franceze, realismul $i imitatia nu au dreptul
decat la ultirnul paragraf al acestui lung articol manifcst, a$a, ca
sd ramai cu constiinla impecata. pentru ca rebuie totuti sa spui
ceva despre aceste vechituri, insi referinla este explicil
considerati ca fiind accesorie $i contingenE in literaturAl
Funclid povesttrii n r
e accea dc ,,reprczenta', ci de a conslilui un
spectacol carc ne ramn e inca loanc cniSmltic, dd care nu poaie I-r dc
ordin mimeic. t...1 ,cee! ce se int,mpli in povcnie esrc. din punct
de vederc rcfereilial (re.l), ad lilcram: ,irri.i,,ccca ce sc lnrampll"
este doar limbajul. aventura limbajului. a cii.ui cmcrgenF nu incetcul
sd lie sarbabrild (Barthes, 1985, p 206)
Barlhes il citeaza in nola pe Mallarmd pentru a justifica
aceasd excludere a referinlei !i aceash prio tate a limbajului.
deoarece limbajul insufi e cel care, devenind la rindul s6u
protagonistul aceslei sArbdtori destul de misterioase, se
substiluie realului, ca $i cand ar fi totu;i nevoie de ala ceva. $i
intr-adevet doar dace nu reducem intreg limbajul la
onomatopee, in ce sens poale limbajul sI copieze? Tot ce poate
imita limbajuleste limbajulinsusi: acest lucru pare o eviden(4.
Dace inmlnirea dintre Jakobson $i l;vi-Strauss la New-York,
in timpul celui de-al doilea rAzboi mondial, a fost importand
pentru destinul formalismului fmncez, au existat ti alti factofi,
ce lineau mai pulin de imprejurAri, la originea dogmei
autoreferentialiEtii, mai ales autonomia revendica6 pentru
operele litera,E de principalele doclrhre ale secolului XX
incepand cu Mallarmi, ori .,inchiderea textului" ca principiu
primordial atat la formaliqtii ru$i cat ii la New Criticisnrul
american in perioada interbelica, sau punerea tcxtului in locul
operei. cazuti in uitare oduta cu autonrl, in timp ce textul se
presupunea cA nu mai rczulh decat din jocul cuvintolor $i al
virtualitAulor limbajului. Pentru a exclude continutul din studiul
literatu i, teoria urmeazA miscarea Iiteraturii modeme, de Ia
I t8
Val6ry Gide. care aveau deja relineri in privinla realismului -
ti
.Jurchiza ie$i la ora cinci" -, pend la Andr6 Breton sau
Raymond Roussel. elogiati de Foucauh, sau Raymond Queneau
$i al sAu Oulipoa (literatura sub consrengere), dupa care e greu
sa mergi mai departe in separarea dintrc literaturi realitate. li
Refuzul dimensiunii exprcsive $i referentiale nu-i e propiu doar
Iiteratuii. ci camcterizeaza ansamblul esteticii modeme, care se
concentrcaza pc medium (ca in cazul abslractiunii in pictu'i).
,,Mi tcsis" ul dendturalizal
Daca ,?ri,nrJis, reprezentarea, referinla au devenit cogmaruri
ale teoriei 1iterarc, sau daca teorir Iiterari le-a proscris $i a trecut
peste ele, rimane Sreu de inteles cum a fost in stare in acela$i
limp sa se revendice masi! de la Po€ti.a lui Aristotel, la care
nimesis ea lotu$i $n concept capital pentru definitia insd$i a
lireratuii. De acolo s a respandit ideea noasua precoDceplrli,
pana la teoriile din secolul XX, despre artd Si literaturA ca
imita_tic a natur;i. Or teoria lilerare revendic, mottenirea
aristoleliciand $i exclude totu$i aceastd chestiune fundamentalA
de la Aristotcl incoace. Acesta e probabil rezuhalul unei
schimb,ri de sens a ,?l,r?rir ului. al cirui criteriu era la
Aristotel verosimilul in sens natural (eif,r.r, posibilul). in timp ce
la poeticienii moderni a devenit verosimilul in sens cultuml
Qloxa, opinia). ReiDterlretarea lui Aristolel e(a indjspensabili
pentru a promova o poetica antireferentiald care se se poa6
fecomanda de Ia a sa,
4 OuLiPo: Ouvroir dc Liudrature Potcntiellc
- {Alelier dc literaru*l
potcntrdn) - curcnr ti cxpcnmcnr Fxlic ti lnetu brmalisl bzrl pc j@un dc
conbinlrorica J huard. initial dc Raymond Queneau in 1960 i, carc r
prilcjuit ibrmarea unuj colcctiv dc scriilori, ffitici ii matem.licieni (n. tr).
lt9
 in canea a lll-a a Repubticii, Platon, o reamintesc pe scurt.
distingea, in ceea ce numea rli?grliJ sau povestirea, lrci moduri
?n fuDctie de prczenta sau absenta discLlrsului direct: acestea
sunt modul sir,?/r. de altfel neatcslal, ci[d povcstirea este in
inlregime in discurs indirccl: modul i,rrr,tn. sau rr',rr.iir. (:l itr
tragedie, cand lotul e in discurs direct; $i modul ,ri;r/, cand
povestirca, ca in lliada. le dA uneori cuv^ntul peEonujelor $i
amesteca a$adar discursul indirect ti discursul dirccl (392d-
394,t). Mi esis-nl. dup, Pluton. dh iluzia c6 povest;rca c
asumalA de altcineva deci! aurorul. ca la teatru. de unde
termenul i$i are de ahfel ariginea ( tinlcislhai). Atunci cand
Platon revine asupra rflirn?rir-ului in canca X- o face doar
pentru a condamna ana ca,.inritatie a imila(iei. de doui ori mai
indepaflata de ceea ce este" (596a-597b). Ea da copia drept
original Si indep:irteazd asllel de adevir: iuti de ce Platon voia
sa alunge din Cetate poefi caro nu praclicaLr uD ./irg..\is simplu.
Pc de alti pane. in Poerr((, Aristolcl modifice ulilizarea
termerrului de r,r,n?rir (capitolul IIT): /irs"rir nu rnai este
notiunca cea mai generali dcfinird nfta poetici, irr textul
dramatic si textul epic nu se mai opun. in inter;orul .llrgesl.r-
ului. ca fiind mai mimetic $i mai pulin mimetic. ci rri,resir-ul
devine el insu$i llo(iunea cea mai generala. in inte.iolul carei
drama $i epopeea se opun in termeni de r,od tlirect
(reprezcnlarca istoriei) sau i,?.lire.r (cxprinerea istoriei).
Mi,rsJis acopera de acum nu doar drama ci $i ceea ce Platon
numea,/ipsprir sinrplu. adic, povestirei sau nnrrnunea. in
acceplia admisa de atunci, aceastd cxtindere alistoleliciani a
mi,/r?rir-ului la ansanrblul artci poetice coiDcide cu o banalizare
a noliunii, care desermeazi orice xctivitatc imitativn (cap. tV).
$i oricc poezie. orice literaluri ca imitatic.
Teoria literare, rcvendicandu-se de la Arislotel ti negend in
acela$i timp cd IiterAtLua se relerA la rcalitate, trebuia a$dar sd
arate. printr o intoJrcere la Icxlul Po,1i,ii. cr r/i,r, iil. nl: (.rc
t20
Aristotel nu-l define$te dc allfel niciodata, nu privea dc fapl in
nj]rr.ul rind imirrr'x ifl Err(rrl..i cA nurnri rn urm.r un(i
neinlelegeri sAu rasdlnrirciri fusese acest cuvinL obligat si
supone refleclia muhisccularA asupra raporturilor dintre
literuIura ti reali(ate. dupir modelul pic(urii. Pent' u a ajunge la
flccs! distinguo. e suficient sa obselvlm cA, in nici un loc din
Po?/i..r, Arislotel nu mcntrioDeazi vrcun alt obiect al rni,nerir-
ului (r,rr.rir ,), a\.os) decll ac_tiuni umane (cap. Il), altlel spus.
cA ,ri,xzris ul aristotelician pdsn€aza o legatud sftansl $i
privilegiata cu arta dranratici in opozilie cu modclul pictuml -
lragedia e de altfcl supeiorrA epopeii. dup:r Aristotcl -, insA m i
ales. cd elementul ce tine de rrirn?sis. in epopee ca $i in tragcdic.
eslc povest;rca. r,lahos. c:r ,ri,xeii.r al acliunii, a;adar naraliuncl
$i nu descrierc.r: ,.Tlagedia. scrie Aristotel, este rrr'rneris nu al
ornrcnilor ci rl actiunii" (1450a 16). Iar aceasti rcprezentare 0
istoriei nu e ilDrlizate dc el ca o imitatie a realititii, ci ca
producerea ufiui anefact poet;c. Cu ahe cuvinlc, Poerca nu
pu,re niciodati accentul pe obiectul imita! sau rcprezentat, ci pe
obicctul imiunt srLr reprezcntanl, adicrl pe lehnica rcPrezenti,ii.
pe struclurarea ,?)lior-ului. ln fine. clasand adt tftrgedia cat $i
epopeea in cadrul rrrirrrcsi.r-ului. Aristotel arali ca se preocupd
pretl putin de spectacol. dc reprezentarc in sensul punerii iD
sccnI, ci esenliillmente dc opera poetici in calitale de Iimbai,
logos, mythos ii lexis, in calitate de text scris $i nu realizarc
vocillA. Ceea ce il intereserza in textul poctic este compozitia sa.
pon,rir ul. rdica sinlaxa care aranjeazA faptele in istorie ti in
ficliuDe. Ceea ce explici omiterca poez;ei liricc, niciodal,
mcn!ionati de Aristotel, deoarece ii lipse$le, la fel ca istoriei lui
Hercdot. fictiunea, adice distanta. Excluderea poeziei lirice ar li
inn.JJc!arr dovdda ca,,/i,xcri.r-ul aristotclrcun rru incearca s:i
explice raporluile liteiaturii cu rcalitatea, ci producereir
ficliurii poeticc verosimilc. Intr uD cuvant. ,ri,,,?rlr-u1 ar l'i
reprczentarea actiunilor umane prin limbaj. stlu la atet il
Ilt
 iar ceeu ce ir nreocupa csrc ar.,njJr...,
narallva a ll:l:,:1.
l.::::::,^ taptelor in isrorie: poeticr dr fi de fapr txt l tikttit) tu lrfle $i ca inituiio otltirtuornn- Doctrina clasicri a
o n".rroloj,.. 0llninll dilicuhatea firi a rezolva problema, hotirand ci, la 1cl
lJta.,toafle pe scurt, cum poute fi in\ocJla
rutoririte,r lui trrI Ar(icii lirscsera cei mai buni imitarori ai naturii. a-i imir,
^ o"",tito ne roruli de che.tiunea crre paru,r
lili,,.l.]:
tnroloeauna centrrla ,m.
l:r .rcesta. dupe cum popli,,, p"ure n [,/\rlrri i'rs(m'rr in esrl; m;.uri a imrrr nrrura. ti rice versu
consonanE cu reoria [ormrti]ritor ru$i qi
ui., [rri i'r lrlJ uncr nlluri noi. (um era cea int:rlnrtA Je calarori in
i^1o::1nl
ror pafl/renr. Acesre trei gesluri. ce
.r discipotrtor (hitjIl snu i,r Americn iDccpind cu Renasterea. modelclc
reduc ,rir,.sii-ul la ,rcjiunil.
umirn-e- ld tehnicr repre/enririi :i i,r tine li limb.rjul scri., nlichirilii impicdicau pcrcepelta difercnlei Si rcaduceuu
rnraplUrle. de e\cDtplu. de Ro.el)ne "ur,i rr.ernoscutul h cunoscut. Dilenu intre nature $i cultura apirea
Duponr.Roc 5. Jern LJ.lor
Ircl1 dc la Aristotel. care sctiiL la inceputul capitolului IX din
'i,^.1],:::_::"T" Iliducerc a Popri n din cote.ri,r
,.rceUque drn ':^1:,,1o:
I980. Ecind asrfel comparibile cele doLra ll),rn'il: ,.rolul poetului cste sii spuna nu ceea ce s,a intamplat
uullzafl ate termenului, de caIe Aristotel pe (u adeverat. ci ceea ce s-ar putea indmpla in ordinca
de o pane. de catru vcrcsimilu,u, sau a neccsarului" (1451a36). Arislotel spuneir
r."li\ta poitktu( pe de xt'l,. in dcfinirjr, suh
:-.1:11
Dumele de ,'-..:"
po./i(;.-fi Arrclolel !oiJ si \orbei,ca dc\prt r, r/o.i. ilsii putiDe lucruri despre rccesar krnanldi(rr). adici naruralul.
/,i,r.\lr-ul lirerxr. dcsr\rc naroUunc ,1i nu de.pr. ti mai nrultc desprc verrsimil siru probabil (?ilor). adice
:r^]t:::_esp: utnanul. Ne situam aparent iD ordinul lenomenelor. dar curand
csre efla consrruirii itu,, iei referenliate
,"::l:l:: "".,.. ca lccasra inrerprerrre sa fie nIJi rdevarrri
Aristotel fAcea si treace vcrosimilul de partea a ceea ce cra
l.q"l,ir-t
rrJr lr:
rrrsa oecat rcceptarea tradiljonala. ca_re
sro $usceptibil si convingA (pil/raron). atunci cAnd afirma cA
atributa ,,ri,rprrr-
rlrur Sl raponurile literarurii cu reirlitared ..rrebuie alcs ceeit ce e imposibil dar verosimil (odu ata eikoto)
fiecrrc epo(j itt loc de ccea cc e posibil dar nu convingAtor (duz(,
reinlerpretea/A si rclrJducc tcrlele fundamentdle
rroro8r sunl ccl ce lrebuic sa trirnsezc. sa in felul siu: tpithtun)" \l460a27), iar cevir mai departe aluneca Ia: ,,t]n
holirJsca daci ( imposibil coDvingitor Onhapn adu aton) esre prcferabil
vorD!
,de
o rasralmictre _. ci cE in eionul de J conlr,rcari
ncconvingartorului. fie el $i posibil (opitha o dunaton)"
j::"lll1:oolli,." I :,,rx..r6.utui. reatirarea chiar a rosr irtunsara ( l46lbI l). Ficnnd acexsta. antonimul lui .itor (verosimilul)
orn reone. tu.islotel a fost salval dc cli$eul
care facer din de\ine apit hair ott lneconviDgatorul), iauri,n?rir-ul sc regeseltc
r.narurii_si presunurand ca limbr poare
l,::..i_,li:,lTt"!'"
coprcze realul. /,/l,x.ta_ul r fosr scprrrr de modelul
sa destul de clal reoriental de panca retorjcii $i a /orei, a opiDiei.
piciu.al, de
xcet kt picutnt. /,,$/J. s-.r alunccrr ue Verosi,nilul, cuDr vor insisla tcorcticienii, nu e a$tldar ceea ce sc
reprezenlare. de.la repre,/enrat la reprezentJnl.
ta inurrl,c h poate iDtimpla in ordinul posibilului, ci ceea ce e acceptabil
de l.l rcalirrle Ia penlru opinia comuni, ceea cc c ?nr1o-ral $i nu parados:al. ceet
conven^lre. Ia cod. la iluzie. la realismul
c! elecl formal. ce corespunde codului !i normelor consensului scrcial. Aceasli
a
,Asuet .s .lrecut
de Ia naluli tcilar) la literatura. sru Ia
cuuura receptare a .,rto.!-ului din Po.ri.o in calilate de sinonim al ./o-r?i.
I' rdeologie r,/ora). cd rcfcrinE .r ,x)nr.ri\ ului. ca sistem de convent;i
Arunccdrea nu era de allfel cu totul
inedilA. SIb numrle de $i de a$tepteri antropologice $i
,,imitatie". ambiguitatea domnea de multi vreme sociologicc, intFun cu\riiDt ca o ideologie hotdmDd ceea ce e
intrc ,,1r,?rir normal qi anormul. chiar dacd indepefieazA mai mult nrirnesls-ul

122
123

t,
de rellitate pentru a vedea in acesta un cod sau chiar o cenzura,
nu e intrutotul l:ri
temei. in definitiv, in epoca clasicir,
verosimilul tinea de convenienle. cra ca o conftiinla colectivi l
detorun-dui. sau a ceea ce se cuvine. qi depindea in mod
evident de o normi sociala-

Reali snll : reJl ectarc sau tonvtlli e

[r-#ffi+*l'rM
Eri*"
Giiiif
na.,. ia o ogtinai sau o lereasua spre
.o",.nrion,re-irle romanului Foucault in
lume dun'
c"vi'l?l? ti
care lraversea?5
Teoria literard - cum tocmai am coosEtat-o din nou dupar Ifiril". u,u., cstfcl mclaforu "transParenlei"
u marrr ulop'r a
f-elul in care recitette Poelicd - este inseparabilA de o critica a fti i,a.ic rcali'mutui. fi inilia o arheolosie
I.., ':-L-: ^-r"., r.an<nirent !n care tucirrile ele insele ar fi
ideologiei, care ar avea ca insusire faptul de a se prezenta ca
fiind de la sine inlelease, decica fiind naturalA, cand de fapt eslc ffiili" H'i ii.'"J,*lliiFou'uul' p' lll)' inrrcasa opera a lui
irllelerszi de asemener 'x o deconstnrire
a
culturali (este chiar tema unei bune pi4i din opera lui Bafihes). f#;r';;; ca o critica a mitului
Mirnesis-ul face convenlia sA treacA drepl naruri. Pretinsa [i."*riJ a"r'u oe trri'nclir' sau lor' pomise de I3
imitalie a reali6tii ce tinde si ocuhcze obicctul imitant in f#;iili.- prezcnra' Btanchot inaintea
in 'lavi Drin contm\r'
folosul obiectului imitat, ea c tradilional asociata cu realismul. f,i"piJ "J*"a'ii ri.s"iutui Penrrui ridica
Malltm' $i la Kartr'a in
iar realismul cu romanul. romanul cu individualismul. f ii.lirJ.."-u.;e Ia ilold'rtin la
individualismul cu burghezia, iar burghezia cu capitalismul:
critica ,r,in,"ris-ulu; este a$adar iI fDe o critica a o inii
cirpitaliste. Din Renattere peni la sfirgitul secolutui XIX. flfi::T.:xIf il*i'"'liii ]iil]l ;lFii iJlr,,?,'; ;'. #:
realismul s-a identificat lot mai mult cu idealul pleciziei
referenliale a literaturii occidentale. analizutd in canea lui I HJr+: *::'#xi".T;'':,:l ;l;:i*;l''r.::,':"il;r
Auerbach. Mi,,r"rir. Auerbach schita acolo islorill literaturii I ii'i.","'i'.rii" , tr,nas crr toate acestea obiecrulodecamctenzirre
Predileclic
I i r"orl.' fl,"t"t". de 'ind Jrkobson i inrr-un
'r l:cut
occidentale incepand cu ceea ce dellnea ca finalitatea sa proprie:
reprczentarea realiEtii. De-a Iungul schimbArilor de stil, alnbiia I i".i-iii' .." rrir,, ince din te2l anicol intitulat:
literaturii. intemeiata pe rri,r?e.'ln. era sA ofbre o redarc tor mai | ';:*" l;,i";'i;".i. ana ' El proprrnea arunci o definire
3

aulenlica a experienlei veritabile a indivizilor', a diviziuDilor si [ ."roi"r'ri *" ,."d;minrnla mcionimiei :i a sinecdocii in
in romantismului si al
conflictelor ce opun individul $i expcrienla comuni. Crizil t #;;]ii;;; i, io,ilo'" '"'uro"i acea'ta aceasla dislinc!ie
cadrur
,,ri rsir-ului. I! fel ca cca a autorului. esle o criza a ""i.i.ii,.rrl,'.
r,*t*n a menlinut 5i

umanismului literar. iar la sfer$itul secolului XX nu ni se otai ;'':;;";;;;; ;ii anicor important Doua rspecre are
Urmend calel relaliilor de
pcrmite sA fim inocenti. AceastA inocenF cu privirc la ,rirnerir ii.u.i"r,l ii a.ru .ip, i de afazici:
de
l#;;,;';.,"'.",i""ri'' oPererza disresiuni metonimice
se regasea incd la Georg Lukics, care se baza pe leoda marxisti

125
124
1a inhigA la xrmoslefi li dc la pcrsonuje la citdrul \pelio
tempor.rl. hl c avid de detalii sinccdocice lJ.rkobsol. I963. p
63). Astlel e caractcrizatar scoala liter.rrii cUnoscutii suh numclc
de realism, d.rr n1 acel.r$i iinrp ti in mod nlrri generxl u anunrc
rip dc discurs cxrc ha\'crsl.azii illtlcrqx istoric. !e b.rzl dublci
polarilAli metaforicc ri lnet(n]i]nice cc carlctcrizeazar limbriul
.onfhrn luiJakobson.
Tcoria structurnlistat li posrstnrclurillisllt lL lbsr mdicll
r"I\.nr'.r-li.r.r.
cooccplii relercntialc u lictiun;i lil.luc tirnind accst
convcnlionalism ext|cm, rcamiDtelle Pr!cl,
T.x(.[ l]ldrrc n lorlrcs.,)i.r)drr, dc (i]ri d. l!.rrri cu. si lc lic
c..a f. rr s. nrc.i lr.. r.lirurla L rn cltc..r I
t.rtulrr c dolr nrt de iinL Ll. .ony.D!i ri!!ror\c fi Jrh 1ri c. Lii
crrcdotul tcrlLLlui cnc. iI .o.\crir(i .l(1rl inicliitL, rl urLL lo. !.
rlulrL tPrycl, D 1.15l
Nu nlrDrai c:i teor;a francczi .r .rvur ca idcul lilerLLr
cchilalennrl abstracliunii in pictura. ci ll considcrar ci de lapr
o ce litcraturat i$i disirurla necesara condrlic ibsLrrctl'r.
Re.rlisnrul a fost in consccintar \'arzut cr un aDs.rnrlru de
coDventii (exturle. .rproapc de aceea$i naturi ca rcgulilc
hagedici clilsice sau rlc soneluiui. Aceasti cxclUdere u rerlirariil
estc c!idcnl ex.esi\i; cLr!intele ti lr.rzclc nu por 1i asimil.rtc
culorilor Si lornretor in picturii. conrentiitc
':lcmentare.
rcprczentirii sunl lilrte divcrsc. insa pellspecri\n gcornctricii c
mai realisti dccll alte convcnlii. Nu se pure toiu$i problcml
nici sii rrprob6,n. Dici si inlinn?]rn accrstar negarc u rclcriDtei. ci
rnai degr.rbi sI intclcgem de cc !i cunt s u rarspirdir ca cu alitl
succes. fi de ce nici matcill di.rlogismul Iui Mihril Bxhlin nu il
lbst suficienl penlrLr a r.introduce o dora de reulirte soclala;l
126
I.lcnlismul. c!rrcuat cr Ii continut, a fost asidur analizat ca un
.loct formal. ii 0Lr pirrc cxle.rat sii alirmarm ci de fapt intrcaga
nrr.rblogie fr'.rncczi s a prccipitnl spre sludiul realisrrulLri. fic
cri c vorba de Todorov ir t.it(Nt|trui i lunifi !i.1 (196'7), dat
1i. in sens contra| sau frin absurd. it lntrotlt.rccrt in litullufut
l ttlxsticli ll9ll)). de Cjenette in ..Dlscurs dcqrrc pulenire"
(1971). d. Il.rnon iD srudiilc sale despre descrierc ti pcrsonri.
dc Bafthes in linc. r]c cirui pagini din ..EfecrLrl de real'(l9fi8)
nnpingeau pini lx linritc .rccsl iip dc anaiizat. Ar trebui si
vrrbim si despre tot ceea ce s-a ficut pc modclul functiilor lui
Vllldimir hoPp. dcspre logicr povestirii a lui Claude Rrdrnond.
dcsprc rclalllii fi izoropiile lui A. i. Grcinrlls, carc. in fclul lor.
opcrc.rzi pc accligi tcrcn ii incenrcii sar regindeasci rcalismul c.l
,a ni. Cunr rcalismul cru colmarul teoriei litemre, ea aproapc
cii n-a \'orbii deciit desprc cl.
llvi( ttltt1,tti ki i ittrrtc\n!tLiiatl,
Daci, fa cum .Liinni lingvisiica saussrrani de crre depiDde
teoria literltli. linrbrL este lbrmi $i nu subsianU. sisteln ii nu
oomerclatuir. dacar eu nu poate rildar copiu rcalnl. problcma
dc!inc ufiriloarc.r: nu ,.L\rIn copiuzat liieraturr renlul?". cil
,.(\m ne luce ca si crcdcm ci copiazal renlull" Prin ce
dispozitive? B.rfthes afirm.r in .5z cn.
nr rotrrDUlccL nrni .rJLrsL. relcrcnllLl rn xra..rcalrralc': sii nc nra!iniin
.c rl./ordrn. rr )o!o( firfa ir .c. n l c!minte nfdnurc. dr.i
dcs.rl. ilc sr. ar lr ltrrlc rJ /rkrl,,i, .!n:inrnrte nr pr.g xrn .
oF. lrrnr ,\i pur tr \irrpl! rurttr. Pc sorl I l, cccr cc nun]irl
.. .xl,' {tu lr.orir lc\ului r(xlL(r u c ni0odrtt r11..!r dccit uD cod d.
r.nre/$txie ide \cmn li.xlrc): nu c fi. odatii un cod d..rc.uhe
180lh.s. 1970 | 3il
T t.l nrr . r.c.rr rl.il .- n tru.,r ,rr
lrr.r rr ..1..,t rn. 1., B.,r.le. len.,1r d r .1 e. ori...;fur ./i
r€fcrcnli.rli ir rcln!i.r lilcrrrurii cu lumer sau chi.rr.r limbrjului
12',7
cu lumea, pentru a expulza orice consideralii referenliale din
teoria lilcrara. Retareniul e produsul iurnrbrir,uhi. $i nu un dat
preexistent. Rela(ia lingvisricd primari nu mai pune laolaha
cuvanlul $i lucrul- sau scmnul li refereniul. textul ii Iumea, ci un
semn $i alt semn. un text !i alt texr. lluzia referenlirli rczulti
dintFo manipulare de semne cate nlascheaza convenlin realistd.
oculteazi arbitrariul codului fi ne face se ctedem in
naturalizarea semnului. Ea trebuic a;adar reinrerpretari in
rermeni de cod.
Din acesl moment. s;ngurul mod accepEbil de a pune
problema ruporturilor litem(urii cu realiratea e de a o fornula in
termeni de,,iluzie referentiala". sau, dupi expresia lui Birrhes
carc s-a i,npus, ca un ,,efeclde lcal". Chestiunea reprczentirii sc
reduce in acest caz la cea a verosimilu[]i. ca o convenlic sau un
cod impirti$it de autor Si cititor. A se vedea acel lou|i unoefiu:j
al retoricii antice in relatdril€ cAlilorilor Rena$tcrii in Oricnt sau
America. care confirmi faprul czi niciodara nu c descris sau
vizut rcalul, chiar ti atunci clnd c vorba dc Lumca Noui, ci
intotdeauna deja un texl fi€ur dir cli$ee $i stereotipu . Barthes
regesesle accentcle lui Plalon din Rdprblica in demersul siu de
indepStarc A lileraturii de reali
Rcalisn l (riu numiL aslti , in oricc caz Eretir inrerprcLat cet mar
adcsc ) consra iu in a (opl. rc lul, ci a copia o copic (picrari)
rrlu lu i [... 1 llti de ce nu sc F)atc spunc ci reulisDut .ropinzr" ci mxi
deS.ahl.,pistis€azd (prink,!, ,,i,xdn sccund. coDiaziccca cc e deii
.opial (rrid. p.6l).
Chestiunea rcferintei c aslfel raportalA la cea a
inteftextualitalii - ,,Codul e o perspecrivA de cirate" (ihid., p.2j)
.<Ju. cum mri scrie B rhc5:
artislLrl rcalist nu plascui nicidccum la oriSinea discursutui sau
.i
..realitllci numai Si inlotdcxnna, oricat de dep.nc nc-an lDrod.e.
,
un rcnlder0 \cns. un.od nrorpc dc J luntut (aruu nu rvcrn i..e\
niciodau. dectu la un sir irlinir dc '\.
cdpii (,r,ir. p 173).
128
Referinta nu arc roalilntei ceea ce n[mim rcal nu e decal un
cod. Scopul ,rnnerir-ului nu mai e acela de a produce o;luzie a
lumii reale. ci o iluzic dc discurs adeviral despre lumea reall
l{c.tlismul e agadal ituziil produsA de intertcxtualitate: ,,Ceea ce
se afli dincolo de hartic, nu e realul, rcfcrentul. ci Referinta.
rccu,,subtild imensilatc u sc erilor"" (iri./. p. 129).
Desigur, am mai inlelnit Dotiunea de i rertextualitare de-r
lIngul multor altor trirsce in reteaua caro leaga elementcle
literaturii, de exemplu pom;nd de la lectur6, ?nsa, cum am vazut
h Barthes, pennu tcori.r literara celelaltc texte iau in mod
cvidenl locul realitilii. iar inlertexrualilalea e cea cafl]
iDlocuie$tc referinla. Astfcl se manifesta o a doua generatie a
teoriei la Barthe( duph o prima epoce inrcgral axatd pe tcxt in
inranenlr sa, iDchidcre! sa. sistemul sdu, logica sa, confiuntarea
stt cu limbajul. Dupar elaborarea sintaxei lextului literar. in
momentul in care o semantica ar trebui si fie la ordinea zilci.
intertcxtrnlitatea se prczinti ca un mod de a deschide textul.
dnctr nu spre luml}. cel putin spre c6rti. spre biblioteca. Odaii ct
ea s-a trecut de l textul inchis la textul dcschis, sau cel pulin dc
la slructuralism la ceer ce e numit uneo posts(ructuralism.
Tcrmenul de ir,/?r4tt, s1tlr de intertextualitote, a fost cleat de
luli0 Kristeva putin dupl sosirea sa Ia Paris in 1966. in cadrul
. seminarului Iui Bar[hes, pentru a prezenta opcra criticului rtls
Mihail Bahtin $i deplasa accentul de la teoria literara sprc
producrivitatea lexlului. perceput pani alunci in mod staric de
calre formalismul frrnccz: ..Orice rexr sc consrruie$re cr un
mozaic de citale. orice tcxl este absorbirc !i transfigurare a unui
alt texa'(Kristcva, p. l4(r. Intertextualitatec dcsenmeaza, dupA
Bahtin, dialogul iDtre texte. iD sens larg: esle,,ansamblul social
considerat ca un ansamblu textual". dupi o expresie a lIi
Kristeva. Este vorba a$adar de o calchiere a ceea ce Bahtin
numea /irlasirrr. adicA raporlurile pe carc orice enunt le
intreline cu alte enunt i.
r29
 La Bahlin, totuti. noliunea de dialogism avea o dcschiderc
dmgi istoriei literarc. penrru a desenrna relaliile dintre texte. De
mai mare spre lume. spre,,texlul" social. Dace peste 1o1 existi
ulllbl, dup2i,,sursele I;terarc", istoria literara recunoslea.,surscle
dialogism. adici inrcractiune sociall a discursrrilor. daci
vii", cum r fr un apus de soare sau o suf'crinF din d.agoste,
dialogisnul este conditia discurcului. Bahrin distinge tolu$i
ceeil ce arari ci o acecA$i notiune acoperea deja raporturile
genuri mai mulr sau mai putin dialogice. Astfel romanul esre
literanrrii cu lumea {i cu literaiura, gi ne reamintc$te de
genul dialogic prin cxcelcn(e - afinitatc care ne readuce de drfel
osemenca cd punctul dc vedere al istoriei literarc nu era exclusiv
la legAtura privilegiara dinrre dialogistn !i.eatism - iar, in
biografic. IDsistenta teoriei literarc pe relaiile dintrc texre a avur
cadrul romanului (realist), Bahtin face Si o opozitie intre opera
monologicd a lLt; Tolstoi (mai putin rcalista) $i operu potifonicd
drept consecinla, firi indoiala inevitabili, supraeslimarea
proprietalilor formale alc texrelor in deuimentul funcliei lor
a lui Dosto;evski (mtri realisti), care pune in sceni o multime de
referentiale. ii de aici derealizarea dialogismului bahtinian:
voci ii constiinle. Bahtin regeseite in operele populare Si rilurile
inlertcxlualiatea a dcvenit rapid un dialogism resfiens.
canravalului medieval. sau Ia Rabclais. originea excmplar5 a
SisteDrul !ui Riffaterre este exemplar in acest sens: iluslreazd
aceste polifonii a romanului modern. iD general el distingc doui
la pe eclic modul in care dialogismul lui Bahtin fi-a pieldut
genealogii ale rornanului european. una in care plurilingvismul
rimlne in afara romanului ii evidentiazi prin contrast unitarea
o ce infiidicinale in real rtunci cand a devenit intertextualilale.
Riffaterre nume$te ,,iluzie referentiala", pe modelul ,,iluziei
sa stilistici. alta in c.re plurilingvismul. de la Rabetais la
inlentionale" (acea itt?tttidfil i krc! propusA de New Cririrs
Cervantcs $i pana la Proust sau Joyce. csre integrat in scriirura
americani). eroarea, frecven(i in opinia sa, care consh in a pune
romanesc,.
rcalitatea ir locul rcprezentiirii acesteia, .,a pure refcrenlialitatea
Operr lui Bahrin, in coDtrapunct falii de fonnali$rji ru$i, apoi
cei francezi, carc inchid opem in strucrurile in text. cRnd de fapt ea este in cititor" (Riffatere, p. 93).
siLle intancnte,
Victimi Ll iluziei refercntiale. cilitorul crede cA textul se refera h
reintroduce realitatex. isloria Si s(rictatea in text. vizut ca o lume, pe cand rextele lilemre nu vorbesc niciodati de stdri de
strucluri complexa de voci. un conflict dinamic dc limbi $i
lucruri care se le fie extcrioare. Iar criticii fac in geneml acela$i
stiluri ctercgene- Intertextualitatea. calchiati pe di.rlogismut
lucru. plasand referentialitatea in text cand de fapt ea ii apa{inc
bahtinion. s a inchis lotu$i asupra lcxtlrlui! l-a ficul din nou
cititotului, ce rationalizeaze asfel un efect al textului. Acoasta
prizonier iD literaritatca sa esenfialI Ea se definc$te. dupi
corectie se bazeaze pe poslulatul unei distinclii fundamentale
Genette, printr-o ,,rela1ie de coprezenti inhe doud sau mai muke
intre limbliul de toate zilele si literaturl. Riffaterre admite ca. in
texte". adicd, cel mai adesea, prin,,prczenla efectiva a unui text
limbajul obiSnuit, cuvintele se refera la obiecte, insi doar pentru
in akul" (Genette. I982, p.8). Cirarul, phg;arul. aluzia sunt
a adaugr indalA ci in titeralura nu po.irte fi vorba de Jta cevr. in
formele sale obi$Duite. Din acest punct de vederc destul de
litemturi, unilalea de sens nu ar fi a$adar cuvantul ci toxlul
restrictiv, neglijand productivitatea pe carc Kristevu. ca $i
futreg, iar cuvintele Si-ar pierde referinlele pa[iculare pentru a
Bahtin, insista atat, intc(extualitatea tinde uneori sa inlocuiascA
se juca unele cu altele ln context $i a produce un efect de scns
pur $i simplu yechilc notiuni de.,surse'qi ,,inflrcnl6'. a6t de
nnmtt se rtiJi.a ld. Se observam aici o alunecare: daci la

130
131
 Jakobson contextul era de fapt un exterior
al textului. adicA
re -,r. idr [uncria ret'ele-.i]l; era leg,,t; p\rcr
de ... e.tJ.
conle\ruI nrt e d,r(c\a. la Riltrrene. decdr
.c\t (Lo te\t, olca Am examinat pan6 acum cele doui teze extreme despre
oofltnt. t-r scmnilicantr literara npu-6 5emnllicatJei rrporturile dintr€ litemturi si realitate. Le reamintesc pe fiecarc
ncJirerrre dnrorp. .r .rretrsi Je, "e
.:l I, S"r.*r"' int-o ftazii conform tradiliei aristoteliciene, umaniste. clasice,
"
vJtoired frelJria dinrrp 5emre,,i semrill.Jlia,,..hr,, "f,". realiste, naturaliste gi chiar marxiste, literatura are ca finalilate
0,,n,,.e
sernnilicanr.$i semnificat).,,Intertextul, reprezentarea realitili;, si o face destul de convenabil; conform
mai scrie Riffatene.
de car.c ciriror. x rrporturitor a;n.r. o tnditiei modeme $i teoiei literare. refeinF esle o iluzie, iar
ll'.,l.".Onr. o.sJ., u,m:lr_o... >i e"r.
op."5 ,j
litemtua nu vorbeste despre altceva decAt despre literaturi.
l,*""",
::,-:._:ll: "l i,, re\,cte t_,era,e.
cr.e r5i \unr "r1,gu,",;,.,.iJ.,a
du,osurcienre i. Mallam6 anunta: ,,A vorbi nu are legAora cu rcalilatea
:i,:^c:i.-"il
nu rorben de"prc iume.ide.pre ele insele \i d. pre Iucrurilor decel in mod comercial: in literatu.d aceasta se
alte te\lc.
,Jntettextualitatea este 1...1 mecanismul prolriu Iimiteaza la a face o aLrzie sau a distrage calitalea lor pe care o
lecturii
e., ,in8,[a produLe \em r,c,,nr.,. pe va ilcorpom vreo idee" (Mallarm6, p. 366). Apoi Blanchot a
ll:,i:_: ,rl lo-", le e're romrna r: re\rclor Iircr:rc
cjnd
meIS chiar mai depafie. La fel ca pentru inteDiie, a$ vrea acum
:^:ll']l 1i"*" ';re ri .eror
nu produce Jecir \en" .. , R iftare..rc ( ir,r, sa incerc si ne exlrag din aceasta dilemE-capcana. sau din
l'::r.cri,,c: Jc Ceneui,
p. I ')\. p rem deJucc de ric. ca inter.c\tuJlil]le,r blestemul binadsmului care vrea sa ne forteze si alegem inn€
.r.qd2.
literarx* e,t-
ri c; rcsllrl lunii nu dotta pozilii la lel de nesustenabile ii una $i cealalta, arddnd ci
'r"rt'
lrleiarur;.,.Accasla detirilrc re,rrrn.a
r.ld, c\i.l:j pe-lrJ
dilema se sprijini pe o conceplie intrucatva limi1at5, sau
pi purriicr.a,
rxlfrrp\rualitilji Lr 5c biTe.rzr oJre pe o per;liA principiu. desue6. a rcferinfei, qi sa sugerez mai multe feluri de a reinnoda
de
Jrume pe o.eprrilie rrbirr.lla si eJdnsa
intr. t,rnbrjui obi.,rruir legatuile dintre Iiteraturi $i realitate. Nu e vorba aici de a
)r trterrrUri. semnili.ulic )i indep;lta obiecliile impotiva nir?esir-ului, nici de al reabilita
asupra "emnitic,rnri.. vom rc,.ni mrljo. pur Si simplu in numele bunului siml Si al intuiliei, ci de a
acestei problcme.
la Bahlin la Riffatene, miza interlextualithtii observa cum anume a putut fi refondat conceptul de ,iirlsrir
,De a fost a;adar
rcdllsa in mod cudos, iar rcaiitarea dupA eorie.
nu mai face par.te
din ea. in
P.linp.esre lo8). Ucneue nu,ne.tc tro)t\t.y,,ntitat? voi proceda in doui etape. Inmi voi ince.ca sa evidenliez
rcJte fragilitatca. chiar inconstanla $i incoerenla rcfuzului .efe nfei in
rclJhrle unui (c\r cu cl.e lexle. lnrerexrUdriralii.
l,,n;rJtd ta litemtura. De exemplu. cririca iluziei referenfiale la Barthes ;i la
prezenla efecdve a unui text in
ahul, el ii adaugA numeloase alte
RiffatelTe nu e lzrd cusur: atat unul cat $i celnlalt i$i aleg drcpt
pa,,lc),'u.rlilari. rne,i,e\rurlit,tri. .Ilril.\r!,:rlita.i
\ru advercar o teoie simplisti, lld ho., inadecvatd sau caric2rturalE a
hrDcrlP\lurfir;d. \Jri,Jnd o lipojogi. conrDre\i
i..iirerJt ,ii de referintei, drepl care le e mai Wor sA se demarcheze de ea $i si
grrour dor . Erddrrca 5e tdc" r.llcl c.c.lJdind
,"* .o.rpte\i,irer l.lrriitor i eire\ruate ror ll-ai sus, avanseze ideea ci litemtura nu arc referintl in realitatc. Ei cer,
::"]:
cr.mrndrcJ g Jr pentru lumer Lontrnuri in o,alogi.rn. toJoserre ta ca $i Blanchot inainlea lor, imposibilul (comuDicarca angel;ca),
pentru a ajuDge la concluzia neputinlei limbaiului si a izoldrii

132
t33
 in -Efectul de real" (1968). articol cu o marc influenli'
literaturii. Dezamegi[ in dorinla lor deplasali de certitudini,
Barth"s se leaga de un barometN ce apare in
descrierea
intr-un domeniu in care acestca sunt de neatins, ei alcg un O i1i sensibiii de Flaubelt' cd
satonului doamnei .q.ubnin din 1d
scepticism radical iu locul unei probabilita! rezonabile in ce deranjant fiindct e
prive$le relatria dintre cA$ Sj lume. Voi mentiona mai apoi de o norafic inutild. un detaliu ,'suPerflu"'
lipsit de orice functionalitate din
cateva incercari mai rccente de a regand; raportulile dintre ,f.ofr, r.oai". insignifiant,
-anrlizci
.rr., a" *a.* cl structurale u naratiunii: Un pian
literatura $i lurn€ intr un mod mai flexibil, nici mirnetic. nic; 'u..f'ti -*rin*. *r, un bxrornetru o gramJda Piralnidrla de crrlri
antimimetic.
.i."".*.. pir"rf,..n\iclcrd et. conolerzd slandingul o
burghez'
finaliulc nu
l,,iiii. .rn"t.ori, dezordinex din casa insa "nici
(Brnhes 982 P 8])'
Criti prr" li',in." rcferinta la barometru
teaeiantintimatice
f,".ti'ati*, ar fi deci ctr itlcvirur nesemnificuri\ dincoloardcfi
in SZ. Barthcs ataca fundamenlele /,rineris-ului literar sub a"n*f ti, lit.,"l (,.un barometru e un barometru"' cum
lipse dc
prctextul cI rcmanul, chiar gi cel mai rcalist, nu e executabil, cA
spri ccnnrde st"lnl- Care e a$adar semnificatia acestei
semnificatic?
instructiunile sale nu pot fi urmatc practic $i litcral (Bafihes,
1970, p. 82). Argumenlul era deja destul de straniu. deoarece RcTiduunlc ircdtrcrihite rle lnalizci tlnrc )nale a!
ln comun iaPtul
'il
reveneo la a considera literatura ca un mod de utilizare. E a"-""ii * *!nt.t, "d curenr 'rc'l!l concret ' (Ecsturi marunre'

suficient s, fi incercat se urmezi instrucliunile ce insotesc orice

""",i.*it*ii, obiecrc csemniucative voDc redLmdante)
",ii.,ii"i
n""'.."n,"."_ o-* r (rrrrntd u ' e!'ului rcl'lir 8nul6 1 "ccca cc
aparat electronic - video sau computer - pentru a rcaliza ci in
i* ",*, ' ip,..:*'"tir o rc/r"reDlr la sens,D"/" p 86 87r'
general ele nu sunt mai putin impracticabile decat un romun de "'i.:
Balzac, fera sA fim totu$i tentati sA le ncgam orice legituri cu Obiechll nesemnificativ d,3no(d realul, ca o fotografie'
a$a
respectiva ma$infuie. Pentru a ?ntelege descrierea urui gest. de grntt". ur*, si-i defioeasca noema in Ctt rcro l rinoasd
exemplu pent,u a executa mi$carile explicale intl un manuai de "r* prin aceasta
irs8oi,,.n to".- Barometrul justifica, acrediteazd
gimnasdce. e nevoie in definitiv s, fr licut dejo acel gest. realismul.
Talonam, procedAm prin aproximiri succesive (lrial a,td errcr), in"l, in primul rind. am PuteJ Gra indoiala sa conlestam
frrotuica b"romerrutain O ir i;a si..ll'lde atit dc
$i incetul cu incetul dispozitivul functioneazi. exercitiul sc nesemnificxli!
dovedette realizabilr rtingem astfel realitaiea cercului ;;;, .rr". Pin urmare' deoarece rePrezinla dupdr
Banhes. $i
hermeneutic. Pentru a nega rcalismul romanului in general, banhes imprerrni cu o urila h Michelel pe clre o clle:rza lnr
inutil ci
Barthes trebuie in prealabil sI jdentifice re:rlul cu .,operabilul", Orn" - e\cmplul pnradiSmrtic Jl derJliului
transpozabil in mod nemijlocit, de exemplu pe scena sau ecran. "t,i
.^irtl. .f,ir' 5i in rcmanul ce ce prclinde cel mai rc'Ilist
Altfel spus, el ridicS indi ttachcta foarte sus, cere prea mult, n,..rr. *, inlr aliil de imperm€abile la sens inc6t spun
pentru a conslata mai apoi ci in mod evident exi8entele sale nu
"t.,n .i.or, ..Eu sunl realul. Barometrut lr purer
loane bine
pot fi satisficlrle, ca liieralura nu o la iMllime.
",,..i
i, i,il;. i,.o.rp*"" penrru vreme nu dorr perrt'u vrJncir de

I35
134
azi, deoarece un termometru ar fi de ajuns penfu a$a ceva, ci
vremea de maine, a;adar o obsesie cum nu se poale mai
birrevenid in Normondia, rcgiune vcstjtd pentu ciim[tul ei
schimb;ror $i ..propc'nsiuner ei ploioirs; . jn ccl mJi rAu cx7, un
baromelru are mai mult sens in Normandia decat in proventa:
.rr fi poare-inutil la Daudel sau pagnol. insi toane
Fobabil nu Ia
Flxuben. In Ci ht|co tit pulttr t'k . |atll eroului c Jrnnlu
caracterizat, $i ironizat, pin ritualul carc consri in a consulta ?n
mod frea regulrt brromelrul. ldti
nrinri iparirie r acesrci mrnii
in Sr dr"l
Tarrl mer ridic. din umri si enmDa baromcttul. tiindct ii placer
mcreoroloeia. in tinrp.e mamn, eritind s, tac. T,gomor rpre a nu I
d,1rnt.. rl pr\.r (u un r.p(r ,nJui,fJr.
"u prea \rliruix!..J \ti nu
lncer c"idc/lcEcmiJer t\Lpcr onl.lt Lalc,fr^-.r.f. j
Iattr-l deci lidiculizat. pentru ce lare sunt pasajele atat de
reu(icioase in romanul proustian: relaliile dintre tate
reprczenlate ti relumnte de acest barometrL
li fiu sunr
Barthes are totusi ncvoie ca in roman sa existe notatii carc nu
l mit la rimi( allcevt decil ld rcrl. cu Si (um odara cu rc.stei
rcalul ar navali in roman. drept carc propune o cheie iD finalul
arLicolului sdu:
SeDioric vorbind. ..dctatirl @Dfier'. c consriruil de cotuziunca ./n".d
dinrrc un retercnr tiun semnificoL scnrnific.tut e exFtzal din semn.
si
odari cu cl. dcsigur, i posibitiuci dc r dez\o\a o
Jotnd a
vu ilcatut i l__) Acesia esre ccc! cc d purea !!Dj i/,,./i,
reJ.tpntiald- Lda\itnt accstei jluzii cslc urmabrul: suplirrllt din
enunl&earealistdincalitaredesehnific tdedenotatie...!eatul,rcvincin
calitare de semniticat de comtaliei dcoirccc chiu in momcnx, in c e
aclsre dcralii sunl considerare ca denotand dned rcalul. ctc nu lac
,llccvl Era sa spurE dc.ar sr-l semnitjcc: bdonctut lui Ftautrn, ugr!
ltri Michelel nu spun in dcfinniv nimic rkccla de.at nai ra d rnt,n.
ir acel Bomehr csrc semnificalt rocmri carcgo.ia .,Eal!hrt,, Gi nu
t36
.oiliiu(n'ilc sale contingcmc)r cu alte orvi'nc. chiar carenl{
semDillclluluinr tavoarerrcl-crcnrului sngu.dcyncscnnlili.untulin r$
alreali$rulur: se prcdu.c un cicn dc 1982. p E8 89).
'eal(Brdes.
Pasajul este destul de tcatral. insd nu limpcdc. Baromerul,
depafte de a rcprezcnta lldel viala de provincie in Normandia
nijiocului dc secol Xlx. actioncazi ca un semr) convcnlional ti
fl,bitrar, o Aluzie complicc, reamintirdu-i ciUtorului cA se
gise$te in fala unei opere prelins realis6: baromctrul nu denotl
nimic care si conteze; el conoteazi a$adar realismul ca atare.
Fard indoiala pozitia lui Barthcs este mereu accca$i: realismul
nu e nlrcevii J(cir un ull cod dc scmnificxrri curc inccarce sa sL'
dca drept firesc prcsarand povestirea cu elemcnlc care aparenl ii
scapi: ncscnnrilicative, acesrca oculleazi omniprczcnla codului,
in$eala citiloNl in privinla autorititii textului mimetic, sau ii
pretind o complicitate pe socoteala lumii. lluzia referentialS.
mascand convenlia ti arbitrariul. este inci un caz de naturalizare
a semnului. Fiindcii referenlul nu are realitate, csre produs de
Iimbaj Si nu dal iDaintea limbajului.
Christopher Prcndeqasl, intr-o lucrare loarlc iDteresanta
despre ,rilrdrir (711e Oftlet ol [4i}lesis. 1986), scoate insa la
iverli Jporiilc J(cnui :rrJc brlthesi.rn impotri\x rri,r,,i-uiui. In
primul rend. Barthes neagd faflul ci limbajul in general ar avea
vreo relrric rcf(.renlirli cu lumca. insa drce cccJ cc spune e
adeviral. daci poate denunla iluzia referentiala. aNnci inseamna
ci existe totuii o modalitate sA vorbegti desprc rc.llitate ti sI laci
referire Ia ccla ce existE, insclnnra a$adar cA limbajul nr e
intoldeauna. nu in intrcgime inadecvat (Prendergast, p. 69). Nu
e prea ulor sl elimini total refcrinja, deorrece ca intervine in
chiar momentul in care e ne8!tA, ca o conditie insa$i a
posibilite(ii nccsrci negari- Cille spune iluzie spune lealitale in
numele cIleia pofi denunta aceasta iluzie. Iar drcii realitatea eslc
iluzic, care e realitatea accstci iluzii? ln acestjoc. ajungi fbarlc
137

curend sd le inva{iin cerc. Iata de ce Montaignc, confrunta! cu
aceea;i problema a sceflicismului integral, adica a fraclutii
dintre limbaj $i fiinF. sc mullumea cu o intrcbare cale puncil
capat comediei: .,Ce Stiu eu?". adice nu $tiu niciodate ca nu ftiu
cu idevdrat. Barlhcs vre.r mai mult. vrer sa nu ttiu nimic.
De alltl3l, explicatia pc care o dA Bathes despre functionarea
aceslor elemente nesemnificative este ea insi$i foane curioasA.
Prcndergast subliniazi cA dramatizarcx rctoica la care se dedA
Barthes, recurgand la rretafore (colR.iune semntllui fi a
^
referentului, e-p lzd,? a semnificatului) ti la pcrsonificari (.,noi
suntcm rcalul"), reuqe$tc sA convingl cititorul sa accepte o
leorie a rcferinlrr dintre celc mri sumare li exJgeralc.
Personificarea e frapanta: Iimbaiul estc persolificat pentru a
ne8fl el insuSj cA este limbaj. Cra(ic acestor figuri. Barthcs
ilusreazi un fcl de presridigilalie prin care cuvinrelc dispar. ii
dau citilorului iluzia ci nu se confruntd cu limbajul ci cu
realitatea insdfi (,,noi suntem realul")- Scmnul se lterge in fala
(sau in sprtele) rcferentului pentru a crca efeclul de realr iluzia
prczenlei obiectului. Cititotul crcde cA ate de tr face cu lucrurile
inscle: victima a iluziei. e ca $i cum ar fi vrljir sau h:rlucinar
(ibid.,p'71).
Astfcl. Barthes, pentru a afirma ca limbaj(l nu e refcrcnl;ill.
cA romanul nu e realisl, susline o teorie a rcferintei de mult
Si
discrcdilatA, presupunend c^ ptii coluz.iunu semnului cu
referentul. gi e.rpxlzarca semnificatiei. s-ar crca un pasaj direcl,
nemijlocit, de Ia semnificant Ia relerent. fire nlijlocircn
semnificrtiei, deci ca halucirdm obiectul. Efecrul de real. iluzia
refcrentiali. ar fi o fiirlr.i,tdlie. Barlhes ne cere sa credem ce a$a
ceva ar trebui sA j se int;imple cilitorulLri dc rom4ne realiste dac6
aceslea ar fi autentic rcaliste. 9i ci lipsa de autenticitate c
mascatl tocmai de delaliile neseDDillcative. Raportur Ia o
asemenea exigeD{?i, nici un limbaj nu e rclerential, nici o
Iileraluri nu e mimetici. dccet daca Barthes nu ar fi voit sA dea
138
drept modcle ale citilo,ului pe Don Quijote si Mad me Bovary,
victime ale putcrii halucinatorii a Iiteraturii. Coleridge avusese
grija sa distingA iluzia poedca (williilg suspension of disheliefl
de halucinatie (.lel6ion), I o califica de ,rredinlil neg.rlivr,
care permite pur 9i simplu imaginilor prezentate sI acioncze
p n propda lor fo(a, f?irA neSarea sAu afirmarea exislentei lor
rerle lrin judecda" tcoleridge. vol. 2. p. 134t. in opinir sa.
,,suspendarea neincaederii" nu era a$adar nicidecum o credinta
pozitiva. iar ideea unei halucinatii veritabile, preciza el, ar trcbui
sii Socheze simtul fic(iunii ti al imitaliei de care dd dovada orice
spilit biDe alceluit.
Critica lui PrenderSast poale pireu exagerata, insd acestu nu
e, nici Pe depa(e, singurul loc al operei lui Barthes in care el
rccurgc la haluc;na(ic ca model ai refcirlei in scopul
discreditarii ei. in SZ. misura realismul cu crileriul a ceea ce e
operabil, ceea ce poale fi transpus in rcal ferA inEferen(e.
Romanul cu adevi.at rcalist ar fi cel care ar trece ca atare pe
ecnn, ar fi hipotipoia generulizata: a$ vcdca ca $i cum a9 ll
acolo.li Cam?ra lwnitnas.i, celebtul punctwt, nu c nici el fiil'i
legatura cu halucinatia. 5i Barthes il compara dc altfel cu
experieDfa lui Ornbredane. in care liltc neSri din Africa, care
vedeau pentru prima date in viat, un scurt 6lm destinat si-i
invele igiena zilnica. pe un ecmn intins undeva in savane. sunt
atat de lflscinati de un detaliu nesemnilicativ,,,gdiDa minuscul6
ce trece printr-un col! al piclei satului' (Barthes, 1980, p. 82),
incit picrd 6rul Experienta cu ajutorul cercia Ba(hes
'nesajului.
mfuoal-a e$ecul referential al Iimbajului este tn definitiv aceea a
primei reprezendri, ca intr-o ahA poveste care ii era draga. cea a
pompierului din Phihdelphia, insErcinat cu supDvegherea
teaimlui in care din nefericire nu intrase niciodati inainte si fie
angajari in monrenrul in care eroina e ameninFta de un tathar, el
il oche$le pe accsta diD urmd - pompier;i din Philadelphia crau
pare-se inarmali la cpoca respect;vA - apas, pe trrgaci $i il
139

impu5cd pe uclo,. drept care rcprezentalia trebuie opriti. in
experienta de la Ombredanc, ca $i in povestea pompicrului din
Ph;ladelphia. avcm de a face cu cozul limili al unor indivizi
pentru carc ficliunea Si realitatea sunt acela$i lucru. dcoarece nu
au fost initiati i[ privinta imaginii. a semnului- a reprczentirii. a
lumii fictiunii E de aiuns .:i citc)ri insi doua romrDc. ca \ezi
doua filme, sd mel3i de doul ori la learu, penlru a nu mai fi
victima unor halucinatii ca acelca pe care Barhes le dcscie in
scopul de a demasca iluzia referenliald. Barlhes se limilcazA la o
teorie foarte simplificate tiexcesivil o referinlei in scopul de a-i
demonstra e;ecul. dar e prea uqor si ie; ca pretext faptul ci,
atunci cand vorbim despre lucru. nu le vcdcm. nu lc
fantasmim, nu le h.rhcinAm, pentru a nega oricc lunclie
rel'erentiald limbrjului $i orice realilate a obiectelor perceplci in
.rfur'r sistcmului scmioric cxre L' prodrrce. in comcnullul brne
cunoscrt desprc./brl-rld , ii Dincolo de principiti pldccrii. Frcud
ir,la cum un conil de oplspreTrcc luni a c,ru; mnm, s a
indepinal Ecea fata aceastei absenle jucandu se cu un mosor pe
care il f:cex sa disparl $i si revina duph voie deasupra margiDii
leaginului, c,ni6nd in acela$i timp sunete ce semhnau cu jaor.r
(,,plecat") Si //d (,.iath"), dovedind prin aceasta o expeienli
prccoce a scmnului ca inlocuitor al lucrulu; in absenta accstuia,
9i nicidecum ca fantasmi a lucrului (Frcud. p. 5l-53). 9i totugi.
doar pentru a nega fnptul cA limbajul $i literarura ar aven cea
mai micl legitura cu realitatea, Banhes voia sA ne readuca chiar
inaintea acestui st{diu&rt./.l. reluat de Jacques Lacan pentru a
defini acces l la sinbolic (Lacan, p. 318 3I9).
Iluzia rcferentiali, a$a cum o delineste Riffatene, scapi de
paradoxul cel mai strigitor la ccr lLl efectului de rcal dupa
Barlhes. intr-adevAr, pentru Barthcs inlreg l;mbaiul nu e
refcrenlial. Riffatere in schimb are grija se distingi folosirea
comuni a limbii $i utilizarca ei poctici:
140
l
in limbaiul colidim, ctrvintele par lcgatc !ertical, ticcarc dc realiLalea
pe cde prltinde cll o reprezint{. llccarc lipit de continutul snu ca o
eri.hera pe un horcan, lormand ficcare o unitate semanti.il dislincli
insa in lirrlllffi, Dnirarea de smnincalie c textul insuti (Rillhlefte, p.
9t 94)
Pe scurt. in limbaiul obi$nui1. semnificalia ar fi vcflicrli, d,rr
c ar fi orizontald ir literatufa. Inr refcrinla ar funclioDa
coDvenabil in linlbaiul obiqnuil. in timp ce senltlifirunk ar fi
proprie limb:rjului literar. Vom rcmarca totu$i cI. pentru a
menline referil|la in limbaj. suslragarnd-o insi lheraturii.
Riffaterre trimite la rirdul lui la o teorie a referinlei de muh
timp demodali, in orice caz pre-saussuriana sau .r./ fioc. care
face din limbLrj un sistem de ctichcle pe Di;te borcaDe. sau o
nome cl lr.ra: c o filosofie a linrbttjului de genul lui Pirc
Castor. dupi numclc unor albume diD care mul[i copii au invdlat
si citeascd si undc. sub desenul unui fier de cdlcat era! scrise
cuvintele,,fier dc cilcat"- Limba $i referinla nu funclioneaza
totui; dupi acest model. Aceasta leoric caraghioasn a rcfcrinlei
- niste etichete pe borcane nici m,car nu elimini dificultatea,
deoarece apofia, de aceaste dati, este chiar aceea a lilcrarilitiii
iDtr-adevar, cuDr sd dislingi Iimbajul poetic, dotat cu
semnificantii, de limbajul obi$nllil. care e refercnti l? Practic
ajungem instanr.rDeu la pelitia de principiu, deoarece nu existd
ah criteriu al opoziliei d;ntre Iimbajul obisnuit $i limbajul poetic
decat t(Jcmai postulatul non referentialitetii literaturii. I-imbajul
poelic este semnificant deoarece lilcratura nu e refcrcnlial, $i
vice versa- De undc concluzia oarccum dogmatici Si circulari 1a
care ajungc Riffate[e: .Refercnlialilatea efectjve nu c niciodad
petinenti pentru semnificatia pocticr" (ibid.. p. I l8). Circulare
deoarece semnificanta poetici r fost ea insili definiti prin
anlagonism l ei lali de referenlialitatc. Si totusi numai gralie
acestui rationamcnt poale prelinde Iliffaterre cd ,,,ircsir--ul nu e
niciodate mai mult decal o iluzic produsa de se,nnificanla:
141
 ,.Texlul poetic iti cste ilutosuficient: dacA existi vreo refcrinli
exterrra, ea nu lrimite nici pe deparle la real. Nu existi referinlir
ex@mA decat la alte texte." Cr li la Barthes. Iumea ci(ilor
inlocuie$te cu totulcarlca lumii. insi prinfar.
Negaren facut6lii refercntiale a literaturii, la Barthes 6i in
leoria litemri francezi in gcneml. provine de la influcnta unei
anumile lingvistici, cea a lui Saussurc Si Jilkobson, sau mai
dL'grahi de la d anume interpretrre r.rccstei lingvistici. inuintc
dc a regandiintr-un mod mai putin manihcist raportul literaturii
cu realitalea, trebuie si ver;ficim daci aceastd lingvistici
implica in mod nccesar negarea referinlei. Un curios paradox
rczuitA in orice caz din coincidenta acestei negiri li a acestei
influelrte: aceastb negar€ a referinlci A orientat inlr-adevar leoria
litemri spre elaborarea unei sinuxe mai degrabi decil a unei
scmantic; a literaturii, pe cand Saussure $i JakobsoD nu e.au nici
unul nici allul sintacticieni, iar accasti influenlI a lui Saussure ;i
Jakobson a facut-o sa ignore unele cercetlri majore ale sintaxei
conlemporane, $i mei ales granuticir generativd a lui Noam
Chomsky. in momentul in carc se hotara pentru conslitrirea unei
sintaxe a lileraturii.
Insistenta pe functiA poclici a limbajului in delrimcntul
functiei sale referentiale rczulg dintr-o citirr restrictivi ll lui
lakobson. in timp ce afirmarea conventionnlismului cod rilor
litcrare. pe modelul codului limbii- reputut arbinal, obligato u
$i inconlticnt -. e imprumuut de la teoria semnului lin8listic r
Iui Saussure. Totu$i. in acelagi mod in care excluderea luncliei
referentrialc Du-i era fidelA lui Jakobson. care nu 1afiona in
termeni de excluderc sau altemadve. ci de coexisienti ii de
domin4nte. nici afirmarea arbitraiului limbii. in sensul
142
i
I
sgcundaid(ii sau chiar a imposibilitalii referintei Du cra cu
adevSrat confomi cu lextul lui Saussur€. In al(; lermcni' Cr'rux/
th titlgt,islici ge erald n! justificA plemisa cale 1r vrea cao
lirnhaiul sa nu vorbccsca dcsprc lume' E imP'iJnl ''
rcamrnlrm nenlru r refrce legaturile dinlre litelaltrrt ii 'crl'
Coniblm lui Silussule, inlr-adevar, nu linrba cra arbitrara ci'
mai Drccis ii mni locrl, legeturr drnlre aspectul fonclic li
semunt'c nl limbri. dinlre sernnilicrnt )i s..mnificut'
"'n".tul in se',.u1 dc obligirloriu si incon>lienl' Nu cr'i de allfcl
taiUirrrrl
nimic cu adevdrat nou in acest convenlionalism linSvistic' loc
comun al filosofiei limbajului de h Aristotel incoace. chiar daci
Saussurc plibJ JrbrlrJriul irrlre suncr ti c^nccpt li nu crrm 'c
facuse i mod traditional. intre semn li lucru' Pc de ahl
parle
Saussure fecea o apropierc, care Dici ea nu erd cu adevarat
orieinrrlii. ci rno>re,,ira dirr rornJntism. )i lorrrsi fundanrenlrl;
rrc;ru leorii slru(lurulA )i nost_slruclur:lla iolre Iirnba ca sislem
ie scmnt:rrl.itrar', si Iimbi cr !iziune r lrrmii uparlinind unci
comunitali lingvistice Aslfel. Pe nrodelul convenfionalismului
linevistic afecmnd relatia dintre sunet !i concep( sau dintrc sunet
qi iefcrcnt. intreg continutrl semaDtic al Iimbii ins'$i a fost
DcrLcDut ir morl .u,'rlll ca 5i ctrln lr conslllul un sl\lcln
indepelJcnt de reul .atr de lumea emPiricii: implicrlia 'Jbuziv
dedusi de la Srussure estc, d p,r Pavel. cd ,aceasti reteir
formale Ilimbal esle proieclald pe univets' pe care il orBanizeMd
dupi o schemtr lingvistice a Priori" (Pavel. p t46) Gasim aici o
inf;'enld car'e nu J neces.rri qi carc poale Ii rcfutata: arbitruriul
semnului nu imPlicrt, coDform togicii' non-referenfialitatca
iremcdiabili a limbii.
Dir aces! punc( de veclelt. capitolul escnlial al C'lru'rhi //s
lingtinnn gcieniii estc ccl despre vabdre (It, N)' ln limp ce
serrrrrfcalia. spune Saussure. esle laportul dintrc semnificant si
s.*nifi.at. ,d/rn.ea ,ezulta diD raponul semnelor intrc ele, sau
,din situalia rcciproci a elementelot limbii" A umi inseamna
I43
 r izola rnlr un conlinlrum: decupajul jn semllc disjtelc
rl unej lirrgvislic, l.l un convenlionalism gerremlizat. Ixat pe irealismul
mdtenr contrnue csrl, JrhilrJr. rn scn\ul in care
o Jlli rrnparlire Jr lirnbii pi chia[ al vorbirii. un conventionalism atlt de abso]ur
putea fi produs:i dc alli limba, insi nu
inseamn:i c?i acest ?ncat notiunile dc adecvare $i adcvir i$i picrd orice pertinentd.
decupaj nu vorbefte despre acest conlinuum.
Diferite limbi Pe scun. deoarece toate codurile sunl nitte conventii.
nuanteaz, culorile in mod diferir, insi e vorba
roluli de accla$i discursurile nu sunt mai mult sau mai pulin adecvlrre, ci Ia fel de
care il roale Or. penrrLr r inteteec
::1:.rb:,valorii
dcslrnul ?" in re6rir.Jecupeazb
literara, c suficienr sa reanrintim modul
arbitrarc. Limbajul. decupand arbitrar simultan din sennrificanl
in care Bxdtes rczuma rceasta noliune in ale sale.,Elernenre $i sennlifical. const;tuie o viziune a lumii. ildici un decupaj al
semrotogre drn t964. EI reaminrer int6i
dc realului ciruia ii suntenr iremediabil p z.nieri. Barthes
.rnalo8ir propusa de proiecteaza asupra cursului lui Saussure ipotcza Sapir.Whof
Saussure iDne Iimbe $i o foaie de h6ric: decupind_o.
objinern (dupd nunrelc .rnnopologilor Edward S,rpir qi Beljanin Lee
di\er.e bucAli fiec.ue rrind un rccro ur \e|\o
(emirlrcalia). fiecJre prezclllind ]r LJ(L,dsrr c Whof) dcspre limbaj, conform careia cudrele lingvisrice ar
un Jnurnc dcc fri ir) lilfo (u constitui viziunea locutolilor asupra lunrii, ceca ce are drept
cele,irrccrn.rte ,accrstJ c \il^i cr,. ecer*; im.riirrc.
Barlhes. duce I conceplru unei ..produceri
contrnua consecinli ultimA faptul cA tcoriilc Stiintifice devin
.r 5ensuhri... trd;ca inconrensufirbile. intraductibile 9i toate in cgaltr mis ri valjdc.
vorblrea. discursul. enuntarea.
si nu limba. Prin ccst ocoli$ se recade in hermeneutica posl-heideggeriani.
c-atn o.t de Lt.otpdt. siktulrar., a doua mdse amortc. a doua cu care e conformi aceasti conceplic a linrbajuluii limbajul nu
rcparc are iegirc spre alterilate. deci nici spre real, la fel cum situatia
plur,roire. cum spunc S.u\r,,". s"".."," ,,"s,"".;,,
orieineJ rnur tcorclklr J \.nnrh[. iderte
i;,;-,,ilJ;.;i; noastri is(oricd ne limireaza orizonlul.
rr sunctclc tu,nrr/l ttouil
mrs pturrloar.. hhit(. mnUnuc r, pmtcte. Jc .uhsrJnt(.
\cn\ut Or uici sc face un salt imcns. conform cAruia premisa: ,.Nu
nn.^rnc rtuncr.LinJ \c ,JccuncrJ in JcetJr, (rhD Jrnr1, {."url
h t.a.c. ,.c\lc Jcul nrr.c i BJrh.. jo85. 5:) exisli gindire lir, linlbaj" duce la nrbilrariul discursului, inse
I nu in scnsul unui coDvcntioDalism tl semnului ci al
Originea saussuriana a limbilor, fie ea teoreticii. despotisnNlui olicirui cod, ca !i cum din renuDlarca la
$i
orice mjr il oriEinilor si irl prrlicul.rr Ji lrmbjlor.
n avur, ca dualitalcu giindire - limbaj ar rczulta inevitabii non
o incidentn lcferenliulitatca vo$irii (pdlole). InsA faptul cA nu toate limbile
corrsrderrbila: er i- permis lui Brrrhe\ si
rrerci dinu.o singuii impa( in acelati fel culorile curcubeului nu iDseamnl cA ele nu
rniscare.de la no(iunc.l lrrdrlionxlii
i1 Si locrli I flrbitrrnuiui vorbesc despre aceliI$i curcubeu. Greutatea cuvirtelor a contat
<emnutur - lin.ens de ncmorj\rr
fi dc necesit _ ll eeu. nu
necesar rmplicate. d nui rrhitrrriu nu doar cu si8uranlii in aceastA alunecare abuzivi in privinla sensului
al limbii ca sislem, arbilrariuluii lcgaruri nemot;vati $i necesara intrc semnificant $i
rl ci $i.a oricArei.,produccri de sens.', a vorbirii in
relalia sa cr;
rerlul. sdu mri degrxbi in ibscnta sr de relalie semnifical. n$a cum precizir Benvenistc. in ..Natura semnului
cu rerlul. lingvistic ( 1939), c?i trebuie considerati la Saussure, ea a fost
uesrgur. Srussure nu sugerrse niciodarii ci vorb
ei U,(rr./(.) ar irteleasi dc Bal1hes $i succcsorii sii ca fiind puterea absolutA Si
ll arbiltxra. Bidlrr frce cjl ai clipi din o,hi \akul Je IJ ur.
convenlronattcn) restrins. .r\Jl pc nctura arbilr.rre til.anicl l codului. Din nou e util sA reantintim aici afinitatea
:t scmnuiui diDtre leodn lilcrlri $i critica idcologiei. ldeologia este arbitraH

t44
H5
 in al doilea sens, adic; ea constil ic uu discurs orbilor.suu
alienant despre realitJle. in5a limba nu-i porle fi asimilata pur
si
srmplu oeoarece tor e.r e ceJ crre
fermite demascJrcn
arbitlariului. Valoarc. repreaentare. cod sunt de asemenea
termeni ambigui. conducand Ia o viziune roralitare a limbii:
aceasta e in acela$i timp constransA de caracterul ne,notivat al
semnului extins la inadecvarea limbii, $i constrang6toare
deoirrcce irceast, inadccvare cste concepula ca un despottsm.
TirdniJ limbii I de\cnjr.\r[el un loc c;mun, jlu.rr;rr de tiLlul
cArlii de introdrrcere in formalism !i in slructurrljsm il crilrcului
american Fredric Jameson, f,te pi,\on-Hot$e of Langurtge
(1972) sau limbajul ca inchisoare. putal de accst
avaDt. Ba(hes
urrn:r sA prcnunle in 1977, cu ocazia cursului siu inausurrl Ix
College de France. un di(cufs Je\pre..tijci\ntul.. limbjicar.e c
locat :
Lrmbujul c o le8islaljc. rimbr este .odut a.c(ct!. Noi nu lcdcnr
putcreacare csleir linrba. deoarcce lniin cio.icc lihbi
e o ciasarc. gi
ci orice clayrre csre op.csivi. 1...1 A rorbi, li cu aral rD.i mult a
tine
un discurs_ {{ inseamnr r comunica, cum se spune adeseu, ci pirnc
a
stiPannc (Bdhcs, 1978, p. l2).
JocLrl de cuvinre \ofislic despre c,rrl
- :i /..eir/a/ri, esre rici
lluSrdnl. duc;nd Ia asirnil:Ica Iimb;i .u o \iziune dcsnre JJmc.
apoi cu o ideologie reprcsivi sau cu un irrsrir coercitiv. Epoca
n! mai eru cea a Mitolosiilor nici a semiologjei: dislaDlanju-se
de comunicare $i semnificafie (,.a comunici,'), Barthei par si
punA de acum pe prim plan o functie a limbajuh-ri
ce rearninteSte
dc fo4a sr iloculorie {..:) pJnc slap.],,ire..) sru de rctele dc
Iimbaj aD liTare de prrgnuli(;i. jnsa cu o nuanti dLt:jloriali. in
acest sens. a vorbi are de a facc cu realul. cu alterilatea. insi
Hm^ne ideea cA Iimba, nu e. esenfialmeDte, realisu.
Nu e volba atat de a respinge aceasta vizirjDe rragica a limbii
^ de a observa ca s-a
cat
trecut. cu rcoria lilerart sau mai
l degrabi: teoria Iitcrad esLe aceastii treccre insdsi _. de h o totalii
146
ll
ilr
ubsen6 a problcmatizirii linrbii li1e,are. dc Ia o incredele
inocenti. instrumentall - disimullnd, p$tem al'irma. cu
siguranla inieresc obiective, cum se spunea intr-o vreme i,) -
lcprezentarea realului $i in intuilia scnsului. Ia o suspiciune
absoluti fatA de limbi $i discurs. penA h excluderca oricArei
reprezentdri. La bazr acestei treceri. se gisette din nou
Stussure. ad;ci dominatia binarismului, a unei gandiri
dihotomice $i turniheiste, totul sau nimic, fie limba c
transparenta, fie limba e despotici, fie e in intrcgime buna, fie e
ill iDtregime rea..,Lucrurile nu semnifici mai mull sau m0i
pulin. elc semnific, sau nu semnifica". de.rela deja Ilarthes la
vremea cand apirca Srir R(ri,,e (Ba(hes. 1963. p. I5l),
conlunJind Iimhrjul cu lrrFediJ: ..impirtireJ rrcinian:r e ri.!uro.
binara. in ea posibilul nu e niciodatd altceva decat contrariul"
(irid., p.40). La fel ca sciziunea lragicd, dupd Barthcs, limba ti
lileratura nu sunt domeniul lui mai mult sau mai putin, ci al lui
tot sau nimic: un cod nu este mai mult sau mai putin referenlial,
romanul realisl Du e nlai realist decet romanul pastoral, la lel
cum am pulea spune ci diferite pcrspective, in pictur6, fiind $i
elc Di$te convenlii, nu sunt mai mult sau mai pulin nalurale.
Cum ilr aceastir disculie a donnit mereu. cel pulin incepind
cu articolul inaugrral al lui Jakobson. ..Desprc realism in arta"
(l92ll. o confuzie evidcnti intre referinta din cadrul limbii fi
Woala realistd din literaturi, identificatd cu romanul buEhez. nu
putem ncglija contexlul istoric in care a fost primila teza
aibitrar;ului limbii. Aslfel. a reintroduce rerlitfiea in literahrrs
inseamna, incd o datd, a iesi din logica binari, violenti.lragicil.
disjunct;va, in care se inchid literalii - ori literalura vorb€Sle
despre lume,ori literatura vorbo$te desprc litelaturA $i a reveni
la regimul lui nrai mult sau mai putin, al ponderaliei, al
aproxim:rliei: fapNl cd li(eratura vorbc$te desprt literuturl nu o
impiedicl si voocascA $i desprc lumc. ln definitiv, daca fiinh
umand li-a dezvohat Iacullatile limbajului, a facur-o rotu$i
pctrtru a discula despre lucrur; care nu sunt de ordinul
limbajului.
117
 Minesisal ca reunoastere
ar,r!!1.! ul dc nrodclul \izual al copiei: rrrl,i (Lslo,ic slu
ellizanrr ,nintsi..-utui..priir,,indrr ,e ,raJirionrt pe p., flrrrigi). ,/i.rpnl (giDdirc. iDtenlie sru t.rna). ti dtlt\ t)risir
,tur, Ai,.totpl.5pu eJU Lj lrreretrrr.r ,m,rr Lrll.cr; :orcr,er.
/,,,, (rccrLnorLile!\ra). ;\rislotel dcfinca ,r!,//ror ul crL un .,sincr dc
,lir??r/J-ului (ilr mare, poelicienii modemi), punand
accentul pe
ixplc s.rr ..i!rLir)lurre de l.rfte in sisrcrr" (l,l-50rr,t ri 15)
Poetica in c3litate de relxricd a replezentA;ii, 'cA ,1/r/rr.! u1 inseannra corrpur.r.r c!cnirncnlclor inll-o intriga
raspundeau
Jce.l(td nu-t rnrtea spre un ertcrinr.i cd pa.rila lircarii s.Lu inlr o scc!dIla lclrpornLi. frle. orientiind poclica
doir
\c,ir\o|ranJu i njci pe unii nici pp ,tli; reJbitirJreJ l.r-m.ur: spr. rirlropolosic. dcducer,:le Lrici ctr linrlilarca ,?i/x.rir UlUi nu
ul" rJrtreprinsd j,r ujrimclp doui oc.enii l-cce ,,rrprb r nicrdeculn de r copil. ci dc a subili raportuliintre tutrc clrc.
le.fi-A r_.Po?ti,,ii. N,r se rc.ine a5"prr.or,tp,r211,. !r.inr.-o r rr.er.r lriri rLccrsrar nrlinluirc. nr firell pur.rlertorii. d..r dcz\alUi o
opcru,d o.
poerrcrenIl -no,lc r;. J modelului ri rrrt .31 slructurii Lle inr.li!ibilillrc a crerrinrcntclor.5i frin rce.rslr a.lr
p;c1u1r1 ;.,[',,,.
dina _lc Je Arisrorel. dc tilr,,r,cJ 00 scn\ ircliunrlor unl.ine. (';il dcsprc./(r,r)i.r. ,.sunt lornlele prin
llrtor,i;rn; , ,.,n.rufu'i. ,i
rdnra\ prctndnr in ciuoi, in, tudprii r.isr"re.i, crre se dcrnonslfcrzal ua cc!a anunre este sru |Lr csle'
;,r1,,- - 7;, a. ;,_,,1u,
tn 'rh,.cri: tr rct,:mb. se \ubtiniarA tdprut ( I,l-50bil): este iu dLrliniri! illtcnrir principlll, tu seusul
cr penUI qri.lol"t. fc crrc
\frp deo.ebirc de plJlon cJ,c \pder in el o.opi( i-l didc.llr) mri inaiDtc acestei expresii frin rc{crirc la AustiD.
aqatlar c degradare a adevarului, nfuresis
I urrei .opii. cslii intclprel.lre.r frl)fusi cirilo rlui sIU sp€ctrlbrului. crre
ul iu este pasir,'ci
rcriv- Colltonl defi,ritici de h incepurul .rpirolrrtui con.eplruLi^rra isloriir. lrcce dd h secventr t.ffpor!la a
roelt( .j ilrttsit-uIcalrstiruie o invarrrA. IV ,. trptclor h scns sru h lcnli c unirxr. r polcs(ri. lrrle. umriindu,i
pc rn(rofoloSi. ii conlr.r viilorilor nurirtolo-si IrLucczi, acorl:lr
irr d - !op, i i" o" e,. i. . ,n ,ri.r.. n- . ,or.. p.iorilrLc ordinii sLrrnantice. ii chi.rr sir bolico. i| lrport cu
strrcrul.l ]incrri il irtrigii .,1x./g/r.rrlrj.\ tu llnc. s.rL,
1 . cc.. , ; J.. o p.rn . o-o\b r re.urrorfl,).r. cstr if LRrlcdie..riisturnlrcr carc facc trcccrcr dc
Pt c/. rri - .. ,cc.,s- t",,i"r:., . ,ll.','r ...
ln\ilri(14-+8b6) L,.rr:r.r l.ur'- I|L..r-. ,,rtri
dc caLrc oftN. i.u .c mri lrunroasi. dupii Arinolcl, el1r cca r lui
e r)-dIr . uno".rere. Oedip. inlel!:gind ca Si a Lrcis lariil $i d(nit mrnra. Conform LLri
,,^Yi:,.^,',-,t
rocr.rhe: ct Llcsenrne.r,r o cllnorllcte proftie oJnuluj,
ri r- Lrpic. ni. i rcp.ic,r
Ir . .,ln.. JJ lr,.r.. -, fl.. I ir ri i: ..1
c.rre Lon\t-urelte. locriet.e lumpJ. q ree\tlua
lpl;l in
1rrg.dic. cog iLio rstc in rnod normrl recuno.l5ier.a canclcrului
/a;/r?r,r_uj ,n
(ruo,l ofr'ot)ulur.IUnLct a.urrr.il .d
de reorir I:rer.ua, re,in..,:1 e irc!irrhil I unci secventc .auTalc illlanlUila nr linU (Frye. p.
srrDrrnr,l tn p ntul tjlld le!Atur- \,1 cJ
\unoiltelcr. 1i dc rici cLr lil xrrr.l Si 160 i.l. rrr.l nn)dilirratar). insi. pIintr o cxtcnsic,
lumea fi cu realitatea. Doi autori in deosebi sLur o schimbrrc dc ni!.1 e.onccplulUi. Irlye tfecer pe ncsimtilc
au dezvoltat acest
argument, de l.r recunorllcrcr dc ca(rc crolr. in interiorul intrigli. lx o alla
No brop Frye, in a sa Anatotnie a criticii (195:). insjsra rc.unonitcre- cxteriotlri innigii. ldg.rl.'r dc rcccplnrer su de carne
deja
pe trei notiLnri ptea adesea neglijare
din pocrico pentru
sfedrror siru cilitor: .,Sc pue cii tragedir riungc pljnii iir url
a sepaia
///(.rl1l.'i sllu inomenl crucial. dc h crrc calca sprc ceea ce lr
i,18
149

l
fi puN! fi, $i calea spre ccea ce va fi sunt vazutc simultan. lume. 5i pe lnscricrea sa in timp Tcoria tit(:lxri asocia 'ri'ncsir_
Vdzute dc cdtre public. cel pulin" (iDiz1. p. 214 9i 259-260. trad. ul cu',lo;.2r. cu o cunoaitere incrG pasivl' reprcsivi'inse ctt
modificati). Alribuindu-i o functie de recunoailere spectatorului si ideologia, ba chiar cu I'ascismul' Ricocur
sau cititorului. F.ye poate sustine ce dnrgx.,ri.r$. $i dcci "oni"*rt;rrr"l1. prir ..,rctivirrte mimctica )i il idenlifica
,rr,,i€si.r-ul, produc un efect in afara fictiunii, adic6 ln lume. ",i,..
.,*i.u r,rt,^.',.ars nrin '.Puncrc in intrigir" si inscnlrrbil
pa\lr(jJ/; l;( ercr
Recunoa$telea transform; mi$carea linearA $i temporalA a de o .\perienla renlorrli. chrJr JJci Aristolcl
lecturii in perceperca unei forme unificaloarc Ai a unci ,."\l.1 l.gii'rri I'4rIr' ',r fi IJt/r"r 'trnt opefulii 1i tru
'
-a"scliceste xrtr de
semnificatii simultane. De la intriga on)rirr) ea l'itce lrecerca la ""ur,,
t"',1,,',i. +*'.* poericl J cornnurre inlriti
tema $i la interprctare (didriTia): il++rrzj. ,0..iuot"t ,,plocosul acliv de a imita sxu
,.n,czenrr' rRicoeur. lo9l. I 58' erpresic rn crrc' dupa
Cand cirjtorul unui roman sc inueabl: ,.Ce se va inlimPlu ir uccastii ni..*r. i,"i,"ri, 'ru ,.p,.'cnt""lr Jctiunilor 'rlri"r'rir' 5i
Si
poveste? . inrrcbarca sa p.iveite deshturarc! inligri, ui rlcs &cl
\1,-l "l 'r8ii pec c4r'so,,lil n',r csrc rcu-r')J:tcrc \ru i,,rr"ir;,", r"o,.r* ",'r/r"'' sunt( prxclic I
rinoni'ne:
^pc(r
ar,\.x.,,.,{ irM cl porF v r .'.r'ebc dc rrcrncncr ..Cc in'cJm,'i, ..n"ri",.rr*. i.lir,,' e'l( chrJr rrrlrrgr" l45llr I Milr'r '/r ul'
ucc.sli povesre? Aceaslaintrchare pnvcilc./nxrrid $i iDdicl lap(ul ci ;, ;r',.t, '" inrriEli. erle un nrodel de concordJnl; o
exista ekmcnrc de re.unoatrere in tcmc c! si in jntrigr (iril p. 54 $ .,,1,ai".; a. orJinc : completudine lolrliltil( rnlirrdere
71. trad- modilicah)
oor,;tiri lrasalurile 'ale ''lunA Ariqtotcl crre 'rfirmA
urr ca
"rnr un '
i;".'i;."", ce rre urr inccpul un rnijloc $i 'ftrsil
Cu alte cuvinle. alituri de recunoa$terca de citre crou in ii isot-:t,t. a"nn'," p,in (ompozilrr Pu:tici' lnlrigr cronoloPi(a'
csle linearS'
inrriga. inlcrvine o xlre recunoalrere - sru alccr}l -. .ea :r illo i.*t., sa inlerni (slc m.rr mult logrca decil
temei de catre cititor in receplarea intriSii. Cilitorul i$i sau r' ,'nri lnrtr. lnrri'1., lr.c din sutcesiune-r
etcnimcntelor ceva
insufcste dnagnoriris ca recunoaglere a formei totale $i n int"tioitrit. g.le molivul penlru care Ricoeur insistd('re
p€
coerenlei tematice, Momentul recunoafterii este a$adnr. penlru inreli;.n!.r mim((ici )r rniticl' clre cir lJ Frte r
citilor sau spectator, cel in care scopul inteligibil al povestii
-.;
,".,',ilrri.t.. o recurruir)rerL (r i(rsr rlin curlrrrl irrtrrgii penttu
este perceput retrospectiv. in care raportul inlre inceput $i ;;;"t I .pccrlro rlui curc in!rli trrpe concluzii'
sfirsit devine manifest, exact cel in carc rr)llo,! dcvinc i".*.urt" tor.u int"Ligibiln I i riSii 14i'trcsis-rl vizeaza in
tliatbkt, lotma unificatoare, adevar general. Recunoa$tcrea de ,r,ii,r' ",,,,*.,'.f ',u'it t.jhuli ti t'ttitct"''trl siu dr coelenli
ciine cititor, dincolo de perceplia structurii. e subordonad .;',';;;r". inr"iLa. rnseJrnn'r deji. fJce sii t(il'i;nreligibilLl
reorganizdrii acesleia din urmi in scopul producerii unei ai" ,.liO.,',.f, ur,rversJlrrl ,lrn srngul_r' nccesrrLrl 'ru
coereDte lelnatice $i interpretative. Iar prelul nccstei din cpisodic" (Iticocur. 1983' p 60)
rcintcrprerari eticlce ! Po"tit ii .r [o.t Jenlr.rrcu rrcuno]\ttri;
-
verosimilul
l"ii!1. llri,r""i.'-rr. imitatic srlr rcprczenlare a acliunilor
din iDteriorul in exteriorul fictiunii. ,,,,*"'r, drr )i inl:in!uirJ r fuptclnr' rslc conlrJrirrl
Paul Ricoeur, in marea sa tilogie Tinry $i potcstirc \1983- '-1,r..t"..ci*-f. al r.',i rlui lre. rrstcnt : el (slc irnrllliP
1985), insisti la fel de mutt asupra legatufii dinlre ,rirnzrls ii "..,',i N" .dublare a pr'ezenlei", ci "rupturi crr,: deschide
".""i.*.;.
150
l5l
 spflfiui lictiunii", e],,iDsllureaz:i literaritatea opcrei
lircrare..
,,i,xsrir I $i rcceptarea operei din flilreri.l II: ..Ct)lrligurrtiir
tihid . 76): ..Arli/anul cu\ inretor nu produce hrcruri. ( lcxtualA facc o DEdierc inrre prefigurar.ca ciimpului practic ti
.p. i dodr
1rt lr"rr,,.
et rvenreaT, nitre (.Ffi curn.. Totusr. dupa ce J rcligurirrca sa de citre receptarea opcrei '(iri./.. p. 86).
tnststal xsunru ,,i,np\rr.ului ca ruflturr. Rrcoeur Invilareil mintetici'l eslc atldar lcgatd de rccunoaflcrc. cillc c
dr dori ;e el sii
he 5i legirtur:i cu lumca. EI distinge arad r un construite ir opera Si rcsimtitA de citilor. povcstirtr. dupar
r/i,,rr\ir.creJl,e.
pe care il Dumetle minlesis II. uD amonte llicoeut. este modul nosfu de a trii in lume - de a lrei lunrcr -.
Si un aval. pe dc o
4arle o.relerin6 ta re.rl. pe de rlta prrre vizrre rcprezinE cunorilercir noilstrd practici a lumii Si injliazi un
o a .p.ct.rrrrului
sau c Lrlrlorujrri. oricrlr de disemin e efolt comunitar de construire a unei lumi inteligibile. punerca nr
ri discrere ar fi rmbclc in
ro?t|t'fl. ln Jutul,ril,,.\iFu,U, in calrt e dc co iIlrigA. fi.lionJIa rJu irrori(4. c\re formr rn.,i)i r , r(.]
figr.rJtre poelL,,
)i.de lunclie de mcdralie. rcJIul r5mine prc,,enl d( o cunoagteri umane distincte de cunoalterca logico-mntcmatici.
alrfl. llc e\cmplU.,rtur,cj cincl torror"t oprn. nirle $i
de
rirgeJ,, p, mai intuitivi. mai preztmtivA, mai ipotelicE. Or acensra
aceer cA...unJ vre.r.i reprezinrc p.,*o,,uj.t. cunoa9tere e.re leg.tta de 1imp. deoirece povestirca d, fo ni
:-:T.d" ll1 personajele mai bune decir ui,mcnii
n,,i,
s ccesiunii iDfoflne $i tacute a evcnimentelor, pune in legituri
l:l::^c:,ililli
(1448a16-18). crireriul care permire
ilcru:rti..
inceputurile ii sfinituilc (ne purem aminti rici ura lui Barlhes
discimiDar.""
este ceea ce este actual, adice ceea ce este: ""ulri
;;l;. pentru ultimrl cuvant). Din timp, poYestirca lace (emporaliture.
adic5 acel ntod al exisrenlci pe c:tre il cunoa$te limbajul in
Penrru , pureu \orh de mrnprrci.. dr ..,mn\tun..c..
qu-.r
povestire, $i nu cxis(i ahi cdle spre luntc. all acces k refercDt
.(r.;_.dcplcure
t1 r., n,(r ci c.,.! . cJ h.mc r:i t.cb.,.c decet acela de a spune povesti: ..Timpul devine uman in misura
rohLrfllr (a tcgljturii )r nu doJr (a rul ura n1c\tcm,!LJ,cxin.iv,ir
ta Dth",,: t, \tnrt !, I D.11 rI ilc.,t,c
in care esre articulat innlun un mod narali\r. iar povcslirea i$i
rn-.r.,, (r,.n""n", r,,,1,,,, atinge semnificitlia plenara ci[d devine o condilie a exisre[lei
ru\inrur in\u:r JF r,,,,^. f,,n Juht,,.,
u"|cnoanJ. Jr{r.in.r.rq.cr .., .. rc e -,.L ,(8 i jrir. rct
a.r! ; tempor lc (iri.1., p. 85). Asrfel. din nou. ,nilneri.r-ul nu mai e
cel poeric..le a.tiDnii tRicoeur. 1983.
c,crl
D 78). pr(./enlJl cir o copic strttc:I. .ru cir un lablou. ci cir o Jcli\ itJte
cogDitivil. o punere in ibrmi a experienlei timpului. conl'igurare,
. Cit desprc lvalul rrna.,sj.r ului. receptJreir \i, nu e .u
srgurarli o crrugonc m\orlin poernt inse
sintezA, p,a\i.r dinamic carc, iD loc si imite, prcduce ceea ce
citcvr indrcii amli reprezinrit. l,rgelle bunul simt ti ajunge la recunoa$(ere.
ca ei nu c cu tulul ignorxra. cr de c\crnplu
unci cjnd Aristolcl Atat la Ricoeur c:il $i h Frye. ,,lDrrl,r-ul produce loralitati
Ioenrrrrci prdcttc vcrosimilul
Si convingatorul. rdica considefti senrnificantc porlriDd de la er,.nimeDre dispersate. El estc agadar
vcro\,m,tut drD punctlll de \edere ill ef.,cl reabilitat in numcle valorii sale cognitive. publice qi comunitare.
Iui siu. Cstc motivut
pcnlrx carc. con[orn] lui Ricoeur...poeticx impodva sccplicismului 9i a solipsismului la care ducca teoria
mcderna rcdu.c fre.l
re|ede r,/i/r.\l\-url lr o iimprA disjuncli(,. in literard lrancezi strucluralisrii Si poststrucruralis6. Si aici,
nurnele unei
Prellnsc rntcrdtclri pu(e dc setniotica pc lot (cei c. c co-siJer.ll opliunilc critice lrebuie puse in legALuH cu nitte valori exlra-
exlrc.trng! rslrc (irr./.. p. g0r. Mr)a,,siculca acrivilale litertrre (existenliale. eticc) ti cu un motnent istoric. II]sd
crcrroare,
ca rupturA. se inscre.lzii intre precomprehensiunea eclectisrnul lui Frye 5i ecumcnismul lui Ricoeur conduc la
lumii din

152 l5:
 sinteze uneori vagi, sau in or;ce caz foarte flexibile. intrc poericri
llccutului. Vaniitorul Si ghicitorul, prin proceduritc lor, sc)
$i edci, mti ales in identificarca tacjtA a rccunoa$teri; din inrrigr.i
cLr cea din afaB intrigii. disting de logician $i de matemarician. iar inretigcllr l(n.
praclicA a tucrurilor se apropie de acea ,7?/ir greaci- incl ulil i|
Evit^od acest defecr, ii subliniind in acelatj limp impoftanrl
tJlisc, ca induclie bazah pe detalii semnificative rcn rcalL. ln
Wimordiala a on g,toriris-ului in preri.rd, Tercnce C.lv; a scris
despre aceasti Dofiune o calte la fel de bogate c^ Mi,,]esi a lui
nrtrginea perceptiei: a(a detectivului, a connairtut,'llri
(crilicul de at buire in istoria aftei), a psihanalisrului lin (tc
Aretbach (Recosnitiotls: A Stu(b in p.,?ri.rs, 1988). Valoarea
pruudiSma cinegeticA.
eLrristica a film?Jir-ului este din nou subliniate si aici. iDsa ftrn
corrfu./iJ dilllre recuno.rllere inlcrna Si recurrorstere c\tetnj..
Poarelnsi$ idcc!de narxtirnc-nora Ginzhur8 - I..1s a nrser trortr
Aristotel insista asupra acestei valori euristice iD capitolul IV. prinu dara inro.ocicralc de vAnarod, din e{pericnt! descirirrL,
farii vreo referirc la anagnorisis, ins6 ceea ce numerte ei indicih nrinrnri I..l ViDatorulva fi fosr atadar prihul ctrc a.qts ,,
,.ac(iunet cu recunoa$tere'(cap. X), la capatul clreia eroul, ca ,i povcstc'penku ca cra sngurul capabil $d cjrcasc' iD unnelc nrr.
(da.i nu chiar rDrErceDtihilc) lasate dc prada. o sfiic.ocrcnlil tc
Oedip. i;i rfli idcDrirare.r. nu e mrj purin o parJdigma l
cvenin)cnrc (Cinzhurt. p. 149).
dcnriliei rdenrila!ir in sens [ilosofic:..Construit cum se cuvrfle.
, )rior-ul tragic mimeazi o ordine inteligib;la, tat anaenorisi-t- Acest model al povestirii, superior cclor! anrlopoloBic sru
ul pare atunci desrinat sa de!inA crireriul i eligibilitntii,,(Cavc.
elic, pe care Frye ii Ricoeur se bazau pentru a reabilita,rirrresls-
p.243'
ut, face de asemenea din acesta o cunoa'tere. Mnrejir-ul nu mai
Minesis-ti e a$adar cu desdvariire desprins de modelul are a$adar Dimic dint,-o copie. El constituie o forme speciali ir
pictural. insE de aceaste data pentru a fi ata$ar paradigmcj
cunoagerii lumii umane, conform uoei analize a povestirii cU
cinegelice. pe care Cave o imprumuH de Ia istoricul Carlo
lotul diferitd de sintaxa pe care adve$arii r?irrzrir-ului citutau sa
Ginzburg !i care face din cititor un detcctiv. un vaniror in
o elaboreT-e, $i care include timpul .ecunoa$terii. FEri indoiali
cautare de indici care sa-i permitl si dea un sens pove$Iii.
teoria literard recitise deja Poetica pu,nelld accentul pe ,,1'r,.rr.
Semnul de recuooastcre iD ficliune lrhnite la accla$i mod de
pe:intJrr po\,r\lirii. in":i nu Si pe.lo,roio. nici pe flnag"di\,!.
cunoa$lere ca urma, indiciul, amprenta. semna(um
celelalte serme de acest gen care permit identificarea unui
,i toate nu pe sens;i oici pe interpreiarc- in diferite moduri. arirrre.ris-ul
a fost legat de lume.
individ sau reconstruirea unui evenirnent. Conform lui
Ginzburg, modelul acestui tip de cunoa$lere. in opozilie cu
deductiil, esre ana vanatorlrlui care descitieaza povestire:r
trecerii prAzii cu ajutorul urmelor pe care aceasta le-a lAsar.
Aceastd recunoa$tere s€cventiala conduce la o idelrificare
fondatA pe indici mArunti $i marginati. Alaturi de vanatoare.
T umlul facil al teoriei literare asupra ,rir,resis-ul ui depindea
de o conceplie simnlisrri :i cxrgemra a ,eferinlei lint\isricc:
recuDoa$terea mai arc qi un rnodet sacru, cel al djvinatiei. in
halucinrlra silu nimic. lnsi rlte teorii mai sLlbrile ale refelintri
calitate de construirc r viitorului 5i nu de lecunoagtere a
sunl disponibile de Inul!6 vrcmer ele permit regendirca

154
155
 raporturilor din(re lireratura Si realilarc. !i pe aceasra calc
dczvinovAtirea r,irn"sir-ului. Acesta exploateazA proprietatilc
rcfercnliale ale Iimbajului obi$nui1, legatc mai ales dc iidici, dc
deictice, de susbtantivele proprii. insd aici e problemat conditia
logice (pragmalici) a posibililAtii referinlci esre existenta a ce\ir
in legiturd cu carc vor fi posibile ni$re plopozili adevarare sau
false, Pentru ca s[ existe referinli ]a cevt anume, trebuje ca acel
lucru s:r existe (propozitia: ,.Regele Frantci este chel", nL-
amintim, nu c nici adevarali nici fols,). Cu alte cuvinre:
referin(a presupu e existenta; ccva trebuie sI exisle pentru cir
limbajui sa poati si se refe,! h el.
Or, in literaturi, expresiile lefercniale sunt in numAr foartr
limitat: pe prima paSina al|Ui Pire Goriot-Paris Si strada Neuvc
Saintc-Genevidve au referenli lume$ti. insa nu Si Mnrc
Vauquier', nici pensiunea sa, ,tici Pdre Coriot, carc nu exis6 iI
afara romanului. Si totu$i naratorul poalc sa exclamc de la a
doua pagini: ,, Ah! sA ttiti: aceasrd drama nu e nici o fictiune.
nici un roman. All is rrre." lar cititorul ru arunce carrea, el i)i
contiDui lcctum de pa,ci nimic Du s,ar fi inlimplat.lt1 C) ininfi
sr)nplri. cuvdntul .,baromelru" nu e lel'crcntial plopliu zis.
deoarece baromJtrul nu exis6 in atara romanului. Daci
presupunerea existentialS nu c sarislicuti, limbajul fictiunii
poate totu$i se fie referenfial? Carc su t refe].enlii inlr-o lume
fictiv6?
Logicienii s-au aplecat asupra acestei probleme. intr-un
roman, au rispuns ei. cuvanlul pare sA refere, creeaze o iluzie de
referintA, mimeaztr proprieGlile refcrentiale ale Iimbajului
obi$nuit. Astlel AlJstin. in Qkni dire ('cst laire (t962) plasa
literatura separat de actele dc lnnbaj (Vrrr.ft d.r,i. confomr
termenului lui Searle)- Pentru ca sd exisle un act de limbaj, dc
exemplu un performariv in cuvinte ca ,,Promit se...". el punea
intr-adevir urmatoiuea condjlie: ,,Nimeni Du va nega. cred, ci
i
aceste cuvinte trebuie pronuntate ,serios'. Si astfel incat si fii
156
lutl .in serios .l...l in timp ce le rostesc nu trebuic si gtumcsc.
de oxcmplu. sau sa scriu o poezie" (Austin. p.44). I1)crru1 nu 1c
lnrplica cu ninric. ca o glum6 sau o puncrc in sceni (oatmlA:
O enuntnrc pcrldmatiri \a l_r goali s.u rida it t n Dn n.ostbit
da.i- de crclrph!- eacs(c li)rrulaladc utr actor pc sccnii. \ru rnlrodtrsl
i.tr-un pocnr [ .]. Esre (l.r ca in asc.rcnca imprqurii.i rrrtrajul nr .
Iblost scri{)s, ir nccasta in nrod dcosebll, ci ci eslc vo$r dc o urilizrr0
pdrazitari in roport cu utilizarci noftdli' - pireitisil u cirui studicrc
line dedomcniulotilnilo lirnbii (irtL p.55)
Poezia era asimilati dc Austin cLr o glumi. deoarece li
lipsc$le seriozitalca, iar linrba literari rcviDe la un parazitism $i
h rn declin al limbii obiqnuite. Aceste metafore pot sa-i $ochcze
pc cci ce iubcsc lileratura $i prefera sA considere ci limba
litcrari e nrai degrabA superioara decat inferioara limbii
obifuite, iDsii ele au meritul de a sublinia de ce $i cum diferh
cnunlurile fictiunii de celc din viata curen6. Senrlc. la rindul
siiu. a descris enunlul de ficliune ca o aserliune simulata.
rlcoarcec rru rispunde (onditiilor prugrnrtice isinceritatc.
ang.liarc, capacilate de a dovedi ceer cc spui) alc ase4iunii
autcntice (Ser c. 1975). in poezie. un act de limbaj rparent nu
cstc cu adevdrat unul. ci dorr ,,i zrlr-ul unri act dc limbaj real.
Accirsta adresarc ciitre Moane- Ia sfir;itul ,.Calldtorici', de
cxcmplu: ,,ToarnA-ne olrava-li ca sa ne lline!", nu e cu adevdrat
un ordin, ci doar imitalia unui ordin, un act de linrbaj fictiv carc
sc in)(rie intr un Jct dc lirnbli r+rl. .rceI dc r scric un loem.
As(fcl. in ficlitlne- au loc aceleati acle de limbaj ca in lume:
sunr fuse inlrebirlr..unl JJlc orJrne. .unl t,Jrre fronti{iuni insi
aceslca sunt acic fictive, conccpnte !i conrbinale de autor pentru
a compune un singur rcl dc limbaj rcul: poemul. Lile.atura
explooteaze proprieiililc relerenliale ale limbajului. actele salc
de limbaj sunl fictive. insa odal:i inhati in literaturA.
llrnclionJrcr Jclclor oe lirnhir ficri.e c.lc e\,rct J(L'cirli (u.c,r r
actclor de limbaj realc. in alxra literutu i.
157
 Nu remine mai pulin valabil faptul ci ulilizarea ficlionala tl
Iimbaju)ui se sustrage axiomei de existenld a logicienilor: .,Nu
sc poate face referire decat la ceea ce existi." Recent, totuii.
Iilosofia analiticA, pana atunci consacmta exclusiv IegAturilor
limbajului cu realitarea, excluzdnd frazetc de genul .,Regelc
Frantei e chel", s-a intercsat tot mai mult de lum;le posibilc.
drntre care lumile iclionrlc sunr doar o varierare. in loc .a
extraga o parte din lilrbajul obignuit penttu a izola un limbaj
bine format. acela al logicii, cum se licea inci de la Arislorel.
filosofii limbajului au devenit mai toleranli fala de practicile
liDgvistice exislente, sau mai curioli fa6 de acestea, $i s-au
interesant a$adar de lumile produse de jocurile de limbai, au
incercrt si ie descie. Astfel. refleclia asupr! referintei literare a
fost redeschisA in cadrul unei semantici a lumilor posib;le sau
fictiorale-
Evcnimentele unui roman. scie Pavcl in Uni|us ti ale
fictiu ii (1988). ln care parcurSe toaLc lucrarilc lilosolilor cu
privire la lumile posibile. au ,,un fel de realitate care Ie csle
proprie" (Pavel, p. l9), o realitate invecinati cr realitarea
lumilor reale. in mod tradilional, filosofii considerau ci fiinlele
fictionale nu aveau stat[r ontologic. Si deci ca toate propozitiile
despre ele nu erau nici adcveralc nici false, ci pur ii simplu
gre$it formate ii inapropriate- Fraza: ..Pdrc Coriot era la ora opt
$i .iumitate pe struda Dnuphine" nu avca in opinia Ior pertincnti.
Si totu$i aceasti frazA exista: in Iumile posibile. pentru ca
propozitiile sA lie valabile, nu e necesaL ca ele sA lrimira la
acelafi inventar de indivizi ca in lumea realei e de ajuns si lc
ceri indivizilor din lumile posibile si Iie compalibili cu lumea
rcald. Cum spunea deja Si Aristotel: .,Rolul poetului es(e sA
spun6 nu ce a avut loc cr adevant ci ce a, putea avea loc in
ordinul verosimilului Si a necesarului" (145ta36). Cu alre
cuvinte, rcferinla lunclionerzi in lumile fictionale atata vreme
cat ele rimen composibile cu lumea reali. insi ea se blochcaze
r58
duci pere Goriot inccpc deodati sd desencze ccrc li pilrate'
l,ilcr tura anlestcca lhra iucelarc lume! reali fi lulnc.l posibili:
cll se inlereseazd de pcrsonaiele ti evcnimentele reale (Revol lia
liunceza este fb e prrrzenif, in Le Pire Goriot). iar Personajul
liclional este un individ care ar fi pulur ex;sla inlr_o alta starc de
lucruri. Pavcl conchidc de rici:
in m!lrc sirLrtlri is(ricc, sc,iitorn ti publi.ul lor iau 'n de lr sine
inFles faflul ci oFra litcmri dcscric conlinutu.i cm sunr elcclir
posibilc ai sc gnscsc n1 legat ril cu lunrea reala' A'easLii atirtrdirc
rcrF\ptrndc lrl@lurrr rcdl,{c. in scnrul l.G 2l lcm'Dulu; vilul
.Frrel. rcfli.'nul n'r r . ridr nLmJr Ln un. de Lonrdrl'r Jrlj(k'e
'nhlu
i, ndrJrrvc. (, o J,rr'rJ,ne f ntldmcnrrll plrvrnJ rcl'Jlile drn R
u_i!o.ul ,.rl r JJcvd'ul rcx'.lor l.rcuc ln r'o Pc\pecri\J rcJlr{''
criternrl adeldrului sau al ncadevnrului unci opcre lilerlre ti ale
d€tnliilor salc se huzcu. pc noliunea dc rJosibilitatc [.. ] in rapon cu
unive$ul real (Pavel. p. 63)
Textele de llcliune utilizeazi a$tdar aceler$i mecanisme
rcferentiale ca utilizirile non ficlionale ale limbajului. pentru a
rcfeli la lumi ficlionale considerale drept lumi posibile Cititorii
sunt plasali in i eriorul lumii fictive $i. pe durata jocului, iau
aceasiA lume drept adevarati. pani in momentul in carc eroul
incepe sd deseneze cerculi patrale, ceea ce rupe conlractul de
lectura. acea faimoasa.,suspendare volLrntara a neincrederii"'
,.Cul1ea cste o lume, Dota Barthes in C, itlc, )i a tlet'dr'in lala
cinii. criricr,l cunousrc rceleagi condilii de c\primare cn
sc,iilorul in fala lurni;" (Barthes. 1966. p. 69). Pe baza acestei
afirmalii - cartea esle o lume -. el deducea o similitudine de
situatie intre scriilor ti critic, o identitate a literaturii de gradul
inlai $i a literaturii de gradul doi. Aceastd ecualie. confonabila
I59
 pentru c tic, $i aavut momentul ei de glorie. Criricul ar fi Si el
lln scriiror in sensul Jcplin rl cuvrnlului. pentru cA vorbert( t'cprczcntarii va fi fosl un mi1. l-iindci poti sa crezi inlFun mi1 $i
desprc carte cum vorbe$te scriilonrl despre lume. problema eslc h ncclasi limp si nu crezi. Acest mir a fosr alinrnlilt dc cirevn
ca Barthes susline pe de alta parte ca scriitorul, in fata lurnii, DU li(zc venitc de la Mallirm€: ..Totul. in lume. exisla penrru I
vorbelte despre lume ci desprc carle, deoatece limbajul c Nliirfi prirllr-o cafte . sau de la Flauberl c re visa l .,o cirrtc
neputincios in fata lutnii. C.iticul este in fata cadii ca scriitorul dcspre nimic'. Paul de Man. cn inrotdeaunu analistul cel mai
in fata lumii. insi scriilorul nu e niciodata in faF lunrii. docapanl al entuziasmelor leoici. sublinia pe de alta parte ci.
deoarcce i lrc el $i lume existi mercu ca(ca. propozilia,,carren
pnni $i la Milliarn#. realul nu e D;ciodala abseDt cu lotul in
csle o lume" esle evident rcvcrsibili, Si ca nu e adevarata prclilul unci logici pur alcgoricc. Dace Mallarni poslulcazii o
premisd a tcoriei. carc sd p€rmital inlemeierca IogicA a inrudirii. lirlriti non refcrentiali a poezici Si tinde intr adevir slt reduci
sau chiar a idenritalii. dintre cdlic ti scriilor: aceasrl adevdrari rolul referir(ei in p(xzie. opera sa nu se situcazi tolu$i la aceasri
premisA cste propozilia inversd:,.lumea csre o carte'.. sau linrili, carc itr face-o dc altfel inutili, ci Ia o distanti mai mica
..lumea este deja (a/rlol.fuauna (lcja) o clfle... Criticul e
slru mai mare pe sinrplota carc ducc la aceasla. M,lllarm6,
$i el un sprnea el. rimanc un un .,poct .tl reprczenlirii . deoarece
scriitor deoarecc scriitorul e deja un criricl carlea este o tume
pcntru ce lulnea este o carte. Ba[hes scrie..crrtea esle o ]ume-. ..poezia nu rcnunti h lunctia sa miDEtica 1...1 atet de usor $i dc
acolo unde itr trcbui scris,,lumer cste o car!e'.. sau chiar,,nu e icfliD" (de MrD. p. 182). Din nou accasta violeDli logicii binari.
decdl o carle", in acela;i timp pentru a se conforma ideii salc lcroristi. m nihcistar. rlir de draga literatilor fond sau formi.
despre arbitrariul limbii $i pentru a justifica identiratea criticului dcscriere snu naratiunc. reprezentarc sau senlnificatc - esle cea
cnre inducc alternativc dramatice Si ne inrpinge sA dam cu capul
$i a scriitorului. Ncgarca realiralii proclamtlE de leorit literare
nu a fost poate decit tocmai o negare. siru ceea cc Freud de ziduri $i mori de vanl- Pe ciind litelatura csle chiar loclrl
tlumetle o tlczinyestirc. adicd o ncgare ce coexisrA, intFun fel de celui e,rr'?-./.,rl-r. al tfecerii prin zid.
con$tiinld duble. cu credinla de nestivilir ci o ca(c vorbe;te
.,tolu$i" despre lume, sau ci ca constituje o Iume, sau o,,quaii,
Iume", cum spur desprc lictiune filosolli anLtlitici_
ht realitde, contin$tul, fondul, realul nu au fost niciodala
total evaculte de teoria lirerari. E posibil chiar ca ncgarea
relennter rcspectare de teorericieni si nu fi fost decat un alibi
pcDlfu c nute conrinu.r .ii vorbcirsca despre rcJli.m. nu despre
poc,,ra pur6. nu de(pre roman l pur. in ciuJr adeziunii lor
foflrlale la mitcrrea litcrrra modcrni\la $i rvJngardi.ri. Asrlel.
naratologiei r;i poeticii Ii s-a dat voie in continuare sii citeasc,
romane bune $i adcvarale, insi cumva fdrl sa se atingd cle ele,
farh se pari ! le gusta. fefti sA sc lase duse de nas. Sfertitul

160
161
 3
* o
'5
 DupA.,Ce e literaiura?'_, ,,Cine vorbctte?". $i ,,Desprc cc'] .
lntrcbarea ,,Cui?" parc inevitabil,. D'dpa lireratura. tuttt't, :ti
/rrx?, elemenl$l literar cel mai urSent de examinat cste .i/i/.rrl/.
Criticul romantisnrului M.H. Abrams descria conrunicilrcn
literara urmand modelul elementar al unui lriunghi. ir crrc
opera ocupa cenlrul de greutxte, Si ate clrui lrei varrluri
corespundeau lumii, autorului $i cititorului. Abordarea obiccriva
sor formali, u litcralurii se focaliz-eazi pe opera; bordnrcl
expresivA. pe artisli abordarea mi,nelicA, pe lumq iar abordarcn
pragmaticd. in linc, pc public, pe audien(i. pe ci(ilori. Stldiilc
literare ii ncorda ull loc foartc variabil cititorului, insi, pentt'u
rvea o viziune miri clari. ca li in cazul autorului gi al lumii. nu c
deloc nepotrivit sa pofiim din nou dc 1a cei doi poli ctlrc
reunesc pozitile antiletice, pe de o parte abodArile carc iSnofi
lotal cititorul, pe de alta cele care care il pun in valoare. snu
chiar il situlazi in prim planul Iiteraturii, identificind litcrrnr
cu lectura. lD privinla cititorului, tezcle sunt la fel de categoricc
ca ti in cazul intentiei $i al refeinlci, $i, desigur, elc DU sun{
independente dc accstcr. Demersul meu va consta iDci odnta i
a le op ne. a le dcjuca, 5i a ciula o ie$ire dio accasli a trci
dilema in carc ne iDchidenr.

Lectu-n scoasi clin joc

Firi si ne i[toarcem prea mult inapoi, controversa asuprr

lecturii a opus. dc exemplu, impresionismul $i pozitivisnrl ln

r65

sfarsitul secolului al XIX-lea. Cririca $riinritica (Bruneridre).
apoi istor;ca (Lanson) ;niliase o polemicd imporriva a ceea ce
numea crilicA impresionisti (Anatole France indeosebi). carc iSi
dezveluia sentimentele despre lheraturA saptameni dupi
siptd,neni in cronicile din ziare $i rcviste. Acestei cilici cair
cultivA gustul, procedeazl prin simpatie. vorbetle desprc
expeienta sr. de rcactiile sale, urmlind rraditia umanistar
reprezentali exemplar de elogiul pe care Montaigne il fdcea
lecturii ca o cultur, a omului cinstit lht,ln?rc ho ke), i se
opune necesitalea distanlei, a obiectivititii, a metodei. ,.penlru a
vorbi cinstit, recunostea intr adevdr Anatole Fr,rnce. criticul ar
trebui si spuDe: ,Domnilor, am sA vorbesc desprc mine in
IegEturd cu Shakespare, in legituri cu Racin€."' ln contrast cu
aceasta pr;ma lecturi de amatori 9i de cititori, lectura prelins
savantl, atenttr, conformi a$teptarii textului, este o lecturd carc
se neagi pe ea inse$i ca lec(ure_ Penlru Brunctiere $i Lanson,
fiecare in felul sau, este vorba de a sc6pa de citilor !i de
capriciile salc. nu de a anula, ci de a incadra impresiile sale prin
disciplinA, a itingc obieclivitatea in turarca operei insl$i.
,,Exercitiul explicatiei. scria Lanson, arc ca scop Si. cand e bine
pmcticat, ca efecl, crcarea la srudenti a unui obicei de a cit; atenl
$i de a interprcta fidel lexrele lirerarc" (Lanson, 1925, p. 40).
Altd negarc a lecturii, ba7r]ri f,e premise cu lolul diferite. insi
contempomne, la M.lllann6, care afirma in ,,CAt despre cafte":
..lmpersonificat, volumul, in mAsura in care te dcsparti de el ca
autor, nu cere apropiere din partca vreunui cilitor. A$a, aflI,
intrc accesoriile umane. el arc loc dc unul singur: Acut, fiind.,
(Mallarm6, p.372). Caaea. opera. inconjurate de un ritual
mistic. existi ca in sinea lor, dela$ale in acela$i timp de autorul
lor $i de cititorul lor, in puritatea lor de obiecte autonome,
necesare )i escnridle. in acela5i fcl in.are scrierer operci
moderne nu se vrca expresivi, nici lectura sa nu cere
identificare din panca niminui.
166
l
in ciuda polemicii lor despre intcnlia autorulu;. istoricismul
(rcaducand opera la contextul s6u original) fi li)rlnalis,nul
(ccrand intoarcerca la tcxt in imanenta sa) au fost in conscns
0ruka vremc in ce privc$1e alungarca cititorului. a ciirui
oxcludere a IbsI cel mai clar $; cxplicit ionnulatl de c?itre Nrx,
C,7/i.r americani din pcrioada interbelica. Ei dcfineau opera ca
o rrilrre orgitnici JurosulicieDti. [ali dc crre se cuvinc sa
practici o lecluri apropial'a lclosc rcadinE\, adicar o lccluri ;deal
dc obiecdva. desciptiva, a@nte la paradoxuri, Ia ambi8uilili. Ia
tensiunile ce tac din po:m un sistem inchis fi stabil. un
monument verbal cu slatut oDtologic la fel de scparat de
produccrea $i receptarca sr ca la Mallarm6. Conform adagiului
lor...(In pocm nu lrebuie sa sem[ifice ci s, fie". ei recomandau
disecarea pocmului in labo,ator pentru a-i evjdcntia !ifiualiGlile
de sens. Acc$ti Nc\t Critiq denunlau astfel ceea ce numeau
,,iluzia afectivl" (r!/kctn,c [olkc\). carc (inea in opinia 1or de
iluzia inlentionali (ittettiurn fdlacy). $i la care ela imperios
necesar se se renunle. ,.lluzia afectivl, scriau Wimsatt $i
Beardsley. esle o coDluzic intre poem li rczultatele sale (ceer ce
?sre ;i ceea cc tcs)" (Wimsalt, p. 2I).
Totuti, unul dirr lbndaloii Nr1, C,-ilicir,,?-Lrlui, filosoful l.A.
Richards. nr ignoh imensa prohlemi pusa sirdiului literar de
lecturr empirica. ID ale sale P ttclii ale criticii lite rre
(Prhrciples of Lirerff\ C,-irl.ir ) (1924), incepcr prin a distinge
de comentariile tehnice vizand obieclul litemr. comentariile
criticc vizand expedenla litcrara. $i aproba aceastd cxperientra
dupa modelul promovat de Matthew Amold !i de crilica
victorian;- ficand din litcralud ca substitut al religiei
calehismul moral nl noii socictAli democratice. Dar, imediat
dupi aceea. Rich,rrds a adoptat un punct dc vedcre hotirit
antisubiectivist, consolidat Dui apoi dc experienfele pe c re
urma si le incercc asupru lecturii $i pe care le a descris in
Pructit:ol ctiticisDt (1929). Ani de zilc, Richards Iea cerut
t(1
 studentilor de la Cambiidge si ,,comenreze libef.. de b o
\ipramnn; rr alt-. c,l(c,ll noerne pe cJre,e supuncJ.lp.llrei .oi
r.ra numt' de iutor. Sdtl,min:t rtrm;torre. ili licea crr-:ul
despre poemele rcspective, sau mai degrabar dcsprc cornentariile
studentilor sdi. Richards le rccomanda sA procedeze la mri
mUlte leLruri succcrJve {in rredie rrreo|i rnJi purin
dc p,,ru. .?i
pir,n i.r doispre,.e,.. xlc bucet,lor .;
fre/entrlF. ri co-icm,"z.
ln \.ri. rcicliile orIr ie\Jre lecru,;. R.zrh,Lrelc er:rLr ir generr.
sir.cc. s,ru.hier dezrs uoase rne pUtem rnrrcbx dc Jitlcl o,n ce
'el de perversiun. ti-a.on,inurt Richrrd. e,.J,er
"nl.lp dlit .lc
mult timp). caraclerizate de un anumit numir ae rastuuri tipice:
irnaluritate, aroganti. lips:t de culturi. neintelegere,
cligee,
prejudeLJ i. .cnlimcrrrJtiLare. p"i, ologie poputrr;
er.
Ansrntrlul ec+sror.deticjentF crJ o piedi.; in cJlea ete..rlu,
poc,nulur -suprx .itilool(Jr. ln Joc U deoI.i de ai.i Un
telati' ism r,rdi.rJ. Un .Lepticj.rn cpr,temo ogL ib.o,
r rn
pll\lnlx lec(u ll. cr,tn o \or fuce rnri |lrr,, iu. pe barr a.elei,r!i
e\idcn,re constc,nrnre, .dcplii
nrimxrului fc.ipUrii r\J Sr4nle)
lr.h. de.pre.rrc vJ f vorba mJi io.,. t(i(hxrds r"i m.nr.n"o.i,
InveFunx e conv rgerc.r t a rccste ob\tJcole oute.lu ji
irder;n e prin edu.atie jn.copul de r J.ccde la o rnrelepere
dcplina.. fcrJpcL; J unui poe,n. r,n prr.., .p,,nc lr riro.
Neinlclegercr .: isrritmi.irea. rdrrire; RrJhard.. nu sunr
accidenle. ci cunul lucmrilor cel mai normal
$i mai probabil la
cilirea uDui poem. Citirca elueazd in general in fata textului:
Ri.hJros e .rnLrl din r]|ii criri.i.,L," eu in.t.,znir .i deJ
dce\r
diagnostic catasrrofal. Consratarca aceslei stirj de fapt
nu il
delelmina, lotu$i, sa ren ntc. in loc sa conchidd necesiratea unei
hermcneurici cJtc sa i cerce \a p,nlice ra.talmic:red
_pinr.legc,rr. cum c cpa si
a lui Heid.ggcr yi Crdamer, el
reafilma prjncipiile unci lecturi r-iguroase care ar fudrepta erorile
obi$uite. Poezia poate i deconceflantn, dificili. obscurl.
anrb:guli. insa p.oL, ema prin\ip,rlA rinp dF , iriror, ccre ucbuie
t68
nvritat sar citers.i cu mri r lti griii. si-ti dctS,rcr\.x lir irarilc
llrJividurlc fi cullLLrrlc. sa ..rcspcclc libcnrllrir ii rutonomill
tr).,rului (Ri.hltlrls, I92!). p l7l). in rlti ternrcJri. Lrccrnar
( \fcrienra prrclici d.oschit dc il]lcrcsrnra. !jzir i(lir)sincrirrjir
.ir illr.rlhia lecturii. nLr doar c:l nu puner sub semnul irlrcharli
I'rincipiile N.,L1 a/l//i,ir,, ului. ci suhliniLr din contli. in oIi,rir
lLri Rich.rds- necL'sir.rt..r tcorr'rici.r lecrLnii .rfropirlc..l)ier1i.{.
rl( zbir a1. dr citilor.
Pentru tcoria liler.Lrar n:rscutar.1in structumlism,si nurcxra dc
vr)inla dc a rlcscric iuncliruitrea neuLri a tcxtului. ciriL(nul
(nrfiric r corsiituit de.rs.nrene.r un intrus. Dcf.rtc d,r r
llroriza emcrgcnLa unei hcnncncutici a lcc1urii. nxrrtologix ii
t)oclrcu. rlLLrci cai d lj s r inli rplll si xcordc un loc cititorului
iIl .rnrliz.ic lor. s ru ,nLrllrnrrt cu ur cititor lbslrrct. slu pcll'.cl:
clc s iru ljlritxl sa dcscric co stiirgcrlc lcxruale obieuti\e crrc
doLennini f.rfo.nunta cililorrlui concrct. binc irlcLcs cu
eondilia cr ucesLx sar sc ronlornrcze 1.r ceeri ce textul aiterftii .:le
I el. Crtibrul este atunci o lunclie r ter.tului. Lrsenrrre.r cclLri pc
erLre Rillrtcrrc il nrLrnca (rrilr./.)r. ciiilorul itotstjutor cU circ
niciun ciLitor real nu s.r'purea idcniilica din cauzr lacullitilor
srle lnierfrerrlire lir iirtc. ln gL'neral. sc portc spunc cii p.llnr
lcori.r literrrii - ln lcl .um textcle indi!idurle sunt considerrte
secundare in rrporl.u sistcrnrl ulllvell\al Lr crrc olir. ircccs. sau
cu r nilx.lir Lrl e considerrt ca un sub produs al s?r,i.,.rlr ului .
lcctur.r relli.slc ncgliiali in fivo.rca Lrrrci teorli a lcctLrrii. ldicar
r dellnirii citit()rlui conrpdtent snu ideril, ciiltorul fc .rr. il ccrc
lcxiul ii c.lle se supLrnc rit.ptirilor tcxlLrlui.
r\stfel. neircrederer lalar de citittn cste sau a lirst muliar
rrenre o rrjrlrdin. inlpinatila nc lrrg irr sludiilc lilcr!rc. co
crrx.r-ia.rlllt Fozili!jsrnLrl cill \i lorrnrlis Lrl. .rtit Nlli,
Ctiti(islt]-ul cari ti sll ucIUralisn l. a ilitorul .Jnpiric.
ncirrlclcgcrcil. rirtrrLrilc lcrlurii. cir niilc zgunote sru hruiqe.
perturbru lorte rcenc dcrnrrsuri, lle ci lreier-au si !c ocupc dc
169
 te)(1. Ceea ce e\ptica ispira. pcntru
:1Y,ori.O" rorre rcestc Scriitonrlnu spune der,r prinlru-un obicei lu din limb.JUl csinLtril
mctode. de.a.ignora cititorul sru.
A.i i ,.._.ri"rr-pr.r"'rr. prclclelor ti dedicalirlor: .,citilorul mcu . in realiurc. liccarc citilor
rui Richirds. dc r formula proprir c(c atunci.rnd crtctlc prcp!iulsru citilor. Lu.rrre, scriiruului nu e
:l::."1r,1
0tsctptrna a Iecturii. sru o lecrurd
Ior reoric cr-r.o dcclt un lel de insx ncnt optic pe care acesla iL olc*i.ilitotulu
ideLrli. .. ur,r:1r., pcnrru a i pemiLc si disccn rl ceea cc liri acer ca c forlc nu ar fl
remedieze defecrele ciritolilor
cmpir ici. vlzur in elnruri(rbrl.. p 489-490)

Cititorul este Iiber. major. independent: scopul siu e mri

Rcaistcnla (ititorul i putin sA intcleaga caflea decat si se inteleagi pe sinci el nu
poate de altfel se in_telca8a o carte decet dace se intclcgc pe sinc
Lanson. in ciuda incaFilrinarii sale pozirivisle,
, fusesc miSclr gratie acclei carti. Aceas6 teza proustianA il inspeimenla pe
prousr in apararea
* ilgl:ll.*urmerori:
',1
tlcrunr. pe crre tc rezum.r
..Nu .rjungem
Lanson. care conta pe stalistici pentru a indrcpta aceasla
ll.-:..'r"n,,, niciojara t" .r,;;, ;l impresie de dczordiDe:
rntoldcxulla la o minte tcrctionind la cane tiar".r".anar-i..,
.crr
il: i],llrlitr \orbd cea
r\ru poutc
.r rrnui at( ciriroi.(LInson.
despre un rc(cs
t,)25. p. 4;. Mui rimane tolr$i posihilitulcr si lacem o cule8sc fi clasirc a
inrprcsiilor subre.xvc. ti pot(c din acestea ar ieti la i!call un clcmenl
imediar. pur h cil.te. pruust
:lllrnrasc tcesl puncl de vedcre pcrmirne!r si comun dc intcryrcrarc. cxre f purca ti explicat priDrr o
eretic in lqb? in .Journees le
lecturc (pre[ata ln traducel1ra sa Se.r.rr,r floprhrare rerlr.luc'allii. ddcnntnaDd aproape consrxnr o modificrre
er /rs Lrs dupa Rus(rn. aproapc identici r mintik, (LaNon. 1925. p 42)
desere tecrurii in rridilia
:;oji.conf:rinte
catlut.-n.poi "i.,..irri,
in Tinpul t r.grrj/. Ceer Le ne amlnrim.
l..rigi.,
mxrcar in lecturile din copilarie. ceca ce ,,"e ,r De$i admitea ci Proust are drcptate in privinta imensei
spunea prousl dirtingindu.se variclili a rdspunsurilor individuale la literaturA, Lanson voia sA
dc.morJlismul.ruskrnian. n,
insapi. ci .adrul in-crrt-.rm
".rrt",cilircr
rrUl-o. tmpre\ te carc flu iltsolit creadl ci 'in medie, totufi. ,eacliile cititorilor nu erau a(dl de
accjlcjr. Lcclur.l c,le pemoDale $i iDclasrbile. Anchetele contemporune ale lui
..mnJrrci.
.proiecti\a. ioeDrificrtoare. Fr i"orler/i InevilJbil
crdct. o rdaplef,zit Richards pe sludentii sni dc la Cambfidge pur insii sub semDul
preocup6lilor citjtorului. Cm ,,
rot t,roflst in Tinpt rcRn.ir. citirorul o ,"ri;;; intrcbirii capacitatea sondajelor de a scoate la ivealh ,,un
ipliL6 ce(J ce citcllc lc element permanent ti comun de interpretare". ceva ca un sens in
p_ropna sa silurtie. de eremplu
la iubirite sale. i,r.,scriiroruinu opozilie cu semnifrcalia. conform lerminologici lui Hirsch
rrcDute se sc simta ofensat ca
invcnitul le da eroinelor srlc un dcscisi mai inainte. Si deci ipoteza ci sEtistica ar fi in misuri
(Prousr. re8e. p 480r.
:::l_,T1.:']:,- Abarele pr.:uost n, o sa refondeze un obiectivism literarin ciuda lui Prousl.
fflil'i"I-,y,:.1 I ...*.i -rprrcnri fi ziLa riimene mislcrioirsa, Autoritaiea lui Proust11 cinl,rit tot mai mult in aceasr?i
"::,",... ", ..rermecatorre-- $i ..Jregala5a.. se mullumeJ sd_i viziu0c privat;vA a Iecturii. irr ea. scriitura 9i lectura sc inlelnesc:
rlt'ttrutc ,.icrul lLrbirii insaSi. penrru
ci orLe . ititor.si_r 1,oJLi d.r lcclurl v;l fi o scr'iitufi, Ia fcl cum scriitula era deja o lecturi,
lr,siRl cire erJU penrru L,l ccle ulc
sc rtorul,, cirteu. t)i conlrolcJzi
ideclului Ai; incri deoirrcce, ir Titlpul rc8;tsit, scriitura e descrise ca tmducerea
ftei pulin c ilotul: unei cirti inlerioare, iar lectura ca o noud traducere intr-o alta

t7o
t't I
cane inreriorre.,,Datoria $i sarcina unui scriitor. conchidcr I ltrrhcrto Eco). Brnhes s u Jpropirl )i el lrenlll d( (ililor: in SZ'
Prousr. srrnt ccle rle unui rraducaror" lProusr. 1089. p..169r. irr :*ffi";1;,"-ii nu,,'"et. ..i'"'*n"ti. c't( dcfirtir Pin
traducere. polarilatea scriiturii Si a lccturii dispare. ln termeni ;;;"i"." ,i revrn eititoiutui Pnn elorrul sau usuPrr rnJicilor
.i.?l,i. i" r.r ." unrrr \inilor sru detecriv \nre d(/l'gxr(
.:ir rol
saussuieni. vom spune ci dacd lextul se prezintd c^ o torbift F'ri r!c\t (lbrr' c'rrrFtr
in rapofi cu coduriLc $i convenlii]c literaturii, el se ofcrl de nil-t",, .iia," '.ru mi,.i rcluri de sen\ din
rscm(ncJ l(.clurii cJ o /;r,/,,i l.r ..U..'J,r'J.ri x a uJi:r Frof .r ..r lniren. in".ta. Insd llr hes persista in a aborda lectura l\'
,r"rroc.riu" r.'.rut,,i. (.inicpul ci un nlodlJm
Jul
vorbire. Prin iDtermediarul c5lii. simultar torbire Si lin xi.
comunici doul con$tiinF. Citica crcatoare, de Ia Albert i'.;'J,";;., .l'ui, .irirorlr ii e 'upu'' orcirluinrruhrrcJ 'errrrrla
rr !oi \i 5cJ['c
leclurii literere
Thibaudel la Georges Poulel. va stabili astfel gestul critic pc "",t,tr.4..
brTr unei empirrr care se nlodelca,/, pe mi|cnrer crcrliei. iii"l,r"*, "n*f'",tuPru ri a obrccrivismutui o in!r-h:rrc 'l(

Hermeneutica fenomenologic6 (deja evocata in capitolul 2) a ;irfi;i;;;',',t1..,i',",rrltri

in drscuriir dinrre Proust 5i Lanson priv(sr(
cu interactittnr
favorizat $i ea intoarcerea citilorului pe scena literari asociind ir,,",,z."-,iJ", ciritoilrri de te't' in lectur'r fenomcnologi3'
orice sens cu o conftiirli.itt Ce este titemnLra? Sartre vulgariza ir"r.",i., i*,r. i.., t' .itilor' r5'r cum o de'cric crrc e p rner de
in termenii uandtori versiunca fcnomenologica i rolului I,". ,. .ol,"tnnE:r' rmprrsa de lcxr I Si
citilorului: iii*.,i" ."..'',, ,le iirrrorl ln cc m;\urJ
"'".,"" lccrur- este
..""tl,rrt^ a. le\1. cunr rlrca Rilfxlcll'ci textuluice mrsuraa
Si irr
lacunclc
Act l $crtor nu e decat un mmcnt incomplel ti absrrucl al prcdrccrii iiiil'rr 0""," snu rrchtrie sa umple virrurlc in fihgran'
Penrru
utrci opcrcr daca autorul ar cxrsh singur. rr puter $rie ci[ !r !rei. .iii.l"
" "rri"- ,.,-r.."telrltc relte
r
nicbdita Dpsa ca rrn,., n! ar vcdca lumina zilei ti trcbni sil l,s. "'",rr
-'i, leclurii' insi ele ne lerJuc
iri.f"f sc prrn in Pr rvinlajocului
pana din mana sau si dispere Insl op$i(ia de a s.rie o imfliclt pc cei
!.iti ca pe corelalivul sau di lcctic, iar accste doual rcrc concxe
r.r.re p-tt.nr, crrrLi3[i J inlre liberlare $l
dc cind il c;re''el 5r
fcccsill doi agenf distincli (SaLtrc, p 93). iT".tti*"''. ." '"1 .ititorul din tirt runcr
\4ai n"rrll
." ii ,r." frilcxrrrl: LLclrrIJ <5lr acli\i \xll p;rsivil
SuDtem foarte depafle dc Mallam6 $i dc opell ca
Jcri!al SF
::"";-;.-tt ,l'i"r: s* rnri mulr l.r.iva dccitpotibilrt;te't
monumenl, sau de Valdry care, in al seu,,Cum de poeticA". ;..,;:",;;:. :; ; *"''cr:rrie' sdu inrcrlocutorii 'ru
indepina ,consumatorul" la fel ca $i pe ,.produc5loi, pcntru a -i-'i.."."^ rirull M''lclul obilnuit rl di'rlcclrcii esre odre
nu se inreresa decat de ..opera insi$i. in calitale dc lucru ilti'#.* iuri"',u rrcbuic orre concepur cr un ansatnblu d(
r"".il, i",fl"iO*f.. suu mJi degraba r acrualizarel
uncr
sensibil '(Val6ry. p. 1348).
Pe urmclc Lui Proust $i ale fcnomenologiei. numeroase sunl :";;;;,.;'; lolectiu"" lmrginer unui cirirnr in IibPrlnt'
dener-surilc teoretice carc au repus in valoare lectum - atat dc te-rr' c'reoure ce'r mrr polr iviral
''
"",,,1' ""),.",r. -nr.lrr
prima lectural cat Si urmitoiLrele -, cum sunt estelica receptiidi, i"rr,i" i" irrtorrccrel citirorulrri irr ccrrr'rrl srrdi:lor
identificata cu $coala din Constanz (wolfgang Iser, Hans Robert ",rr-.r,
lit".r.". n" .a-an" tor,;i s'r clucidam acest lermen de receptarc'
Jauss), sau RederResponse 'fhcory (teot;a efectului de ,rb .oaa ," deghizcazi tlzi cel mai adesea cercetarca
asupra
lecura), conform denumirii sale americane (Stalley Fjsh, leclurii.

l7l
t'/2
Reccptur? Si i,ll enld
sarr dinlre
in realitatc, istoria literarA nu ignorase chiar rotul despre Fidcli vechii distinctii intrc /oi"1is $i airr/'?rir'
receptare. Cend se urmirea ridiculizarea hnsoflismului. era '
..,,,;i;;;'.::;i .-;;',''."" "ni'Puu"' \ J ler) ' r<c"nr sruLlii
crr' "lr
o
atacat nu doar fetifismul sAu penru ,,surse" ci 5i cerceUrea sa ,,i,, s-uu nrecruprl de rnanicrx in uplri'
maniac5 a .,influentelor"- Din flceasri pcrspectivA. desiSur """"irii
l,ll,,*.i-.r,1t"'.,r. rin crtiror in iLerJ>r rimr nir(r\ r: :rcri\'
mereu cea al producerii literalurii. prin mijlocirea aurorului o nctiun( d( r L iri'
1i1i",,.".. ,r'irr", *r'u crflc c in uccla$r timp
influen(A deveDind o sursA . se tinca cont de rrceplare. iDsA nu
iJirr' L'*.,^,i'' ' r,erla efl'cIUl proJtrs r"upr cirirurdtri'
sub tbrma lecturii- ci mai degrabi sub cea a scrierii cclorlalre
i#,ar,,r''rr-."r*, ''. y rispunsril accstui:r $'ntxllf in
operc carora o operl le didea na$Ierc. Cititori; nu erau aiadar
cel mai adesea luati in considerare decet atunc; cand erau Ia ;;;;,;;. ,;,,;," ingenengiezi - r'r rerrtrr "'nsirerrr 'x srimur
s( IcP3rll/eir7a lrt dou' mJri cJlcgorli'
r;ndul lor .ulori. prin inrermcJiul oliunii de ..dcitin ,l unUi Cercct:rril.'de Jlerl
;";:;;;;.;;.,;" rin de rcnornenolosra Icrului -indi\ rJuxl
scriitor", ull desrin escnlrrlmenle literar. in FrJnra. acesra a losr I'rr \
fuDcurl dc pontire Jl Iirer.rrur ii comprr:rte. cr, irnpo,rrnt. i.r" ., li" r".",i, ir,' *ti " lJ R.rnarr lnsxrdrn' uroi lir $ JrlgJng
aceea a lui Fernand Baldcnspcrger. Goerhe in Ft-a lo (1904). Pe oe .lc .rlr, cei .i intcrrse'rzi dc helmenculrca r'rspunsurur
'c
aceasta temi, nu existd limite I variatiilor. tl numeroase edilii i,"n-,r- r. i ., ir. C,,1,'"(r )i Ilrr'l{obeflJJUsiinJco\cl'ir'
comentale. rcgdsim o sectiune cu .,Comentarii ale '- ;il;,i J. pl, ca'= comun nrovine din fcnomenologir ca
obiccrdl liler,.tr'
conlcmporanilor" $i o alta despre .,Influen(u' operci. pani la ';, ,"fi,f,i
*.r""r"i"'.-, 'on$tiinte: in leclrrr;:
livretele de operi $i la scenariile de film care au fost facute dupa ..;;;;,;..,; u', 'r,,niu iiti'"' L'rrc nu e\i<ra dccrr in
de rrn 3cr corrclit
ea. Sc masoari astfel deslinul unei operc prin inlluenla asupra ;i':r; i'.",t,' J il llic si Jn'rri c ncvoiede(ir slil cil porrc
operelor ulterioare, nu prin ledum amatorilor. le-1ura' ii el rru durcJzi
Bine inleles. existd Si aici excefrtii: importantul articol al luj ""J"1.
i,,r, *""-i" 'f..,rta
"r,r"t," {sxdre p' qr'' In Londrtiile in crre
\oltrnr'
Linson penlru aet.0.cnarJl Melitatiilot tui LrmartiDe, in
este o superbl unchcti sociologica Si istorica despre difuzarca
1921. ;:",;ilii.;, iu'c'e rrrrditionrl \i/ur irr sruliu ctr urr
tinlii rin
..i ,rurr',..0"0." t,pografir sr Prcgnlrh modclului
unei operc literure. lar Lanson \risa la o isloric 1otal6 a cirtii si a
;,,:,;;;;,;;;ia vJ'r,'''nc opin.- 5i're'n:r"' vorrrmur )i
lcctLuii ?n Franla. Totuti, dupa cum vom vedea in capirotui 6,
isloricii $colii Andlclot s$nt cei ce s-au inhAmlt reccnr la
;.;;;;;; .;;', .u 'uP,'i'1' 1i etrrrrcr zr:rruruir'
rrr'pului dc lccrt'ri'
executarea aceslui program. MultumilA lor, lccrura s-a instalat i."i,r."J-rr.,'.",a" I" inii''cn1'rsr{er
"'upru
de rir Rornirn rns'rrdcn'
efectiv pe primul plan al cerceurjlor istodce, insi ir calitate dc l:11:';;; i" i.:;,..^ ,e rrvendici
doua r'I7-bouie'
ccle
institr(ie sociald. Sob numelc de studii de receptare. ei nu i."ari"rl, "t"',i.rr fenomenologice inlreconcrctiara dc cilitor'
reflecteaze totu$i nici Ia extindcrea r,aditionali a islo ei Iiterate Ir ,.t, '' 'tlrcluril porcrrliale
la problemele destinului ti ale influentei. nici Ia accst sector al
"l'"]"a."
irr i, f..,r,i un proLe' Punind te\rul in leg'iluri cu di scns
norm< 51

noii islo i sociale Si culturale consacrat difuz6rii de carle. ci la prin irtcrmediul ciirora cititorul
analiza mai rcstransA a lecrurii ca reaclie. individuala ii "rf.,, "-itrrii"*i"
."",,,:,-", ,.,.iri,,t pe cirrc o nre. Rcgasinr xici noliuned
de

colectiv,. ln textul l;terar. ;l::";;'.i;;,i;;. c: prerrcbiln'rispcns'rbir'rr oricir"i

r75
114
 rLc.'.ir ''trulur' !\r1 ""IlrJ" ::r dci'\t c_
I r'\nlir Jrn
'(
inlelegei, ceea ce e un all fcl de a spune. ca Proust. cd nu exisla
H.i..:i i';,,,:;,.i l.,ror''diien;rer' s!1cr'\cr"
'.,lnc-Lrr f'r r rc Jc \ Jcrc
c'!c
lecturi inoccnlii, sau transprrenlir: cilitorul vine in fata texlului :ilii.i:"i.i;;l;;;; ,; ,crrtic lizni i rr schcnr' cr
sr *
cu propriile sale norme $i valori. lngarden. ca lilosof, dcscria pue dc pc sinc n$uti nl
fenomenlrl lectuii deslul dc abstract. ferA a preciza latitudincl
;;;:ili;(iDid.,Ii,ii-'".
2l).
aserncnca
ftiscurc
pc care lextul i-o lasA cititorului pentru a-i umple golurile - d.
exenplu absenla descrierii lui Mlnon - pom;nd dc la propriilc seDsul cste rtrdar un efect pe crre il experinrcnleazi
Iser dcscric
sale norme Si nici controlul pe care textul il exerciE asuprx ,riti".r delinir. preixistirntl tccturii'
felului in care e citit. inlrebiri care vor deveni curand cruciale. "itilJiii
o."l nrn.". ", coml'rrrind' (tl un unurne ec'ec(isnl m'"l"lrrl
Normele ti valorile cititorului suDt in orice caz modificale de i.no.l',otopi..u cum rr ll moJchrl formJlisr'
experienta lecturii. Atunci cand citim, a$eptarca noastlii
'''1"*;1':; l; ',tr"t"'
lr;.rrden rerrrrl IrrcrJr c cir,,creri/rt dr
prin leLruri'
depinde dc ceea ce am citit deja nu doar ii textLrl pe carc il *al"aJ"i,.".". iui literururu sc Jesa\;rserre er c\isri
cilim, ci Si in ake texte -. iar evenimentele DeprevAzu@ pe carc i'i,"*,rt"'r," ,",rr, o crrslenla Juble si cterogena:
putcc
Ie intalnin1 in cursul lecturii ne obliga sa ne reformuldm r.i"*rd., Jr lecluri. in rexlc fi biblioleci s-rr spun(
prin lerruri' obiccrul
asteptd le ti si reintcrprehm ceea ce am ciiit deja. ori ceea cc ;;';i;i. t;; .; "; concrcrizerz'l d'rrr lexl 5i cilitor:
llm putur citi deja pan2i iD acel moment. in acel text sau in altul. i""]";,,,u*,i. *" i""rrclruncx in"a$i dinlre
Lectura procedcazl oiadar in douA dircclii simultatl, inainle $i
nnrc scDnrlcle rcx(ualc
inapoi, un criteriu de coercnti fiind la originea ciutdrii sensului sensut trcbnrc si lic produ$l unei inlenqiuni
nu { po.,c d,,n,,nd(
:,'l ;; :: ;;,,";:;;:,i;.,,,,oru,ui,r' i,,nrur\rrd
Si a revizuirilor continue prin care lectura ii asigura expeientci r'":1"^,", ,,;;,,iil i;.onrrc r.'\rr'rcr rar' in lncr ru' 'r
noastre o semnificatie tolalizirnti. I i..ii; ffi;;"r" ti ir !a deermiDa c'cczc conditiirc
si
lser.in Cititot l itrylicit (1912) ti Acttt de lecturd (1916). a ;il:;.'",;.,;'i",'; ,..',,,, ,"'i
'cxt c"',
'""'' 'rr'rorur ri'lrcncJir
reluat aces( rnodel pentru a analiza proccsul lcctu i: ,Efecrele $i x\.r.1 inrr'o -n.: \" _r'r Jr"/iu"PJ L n'rc '.
\'t'tr!L
,:l:i ;.1-; ;1 rsc- L n - i'unur'( Jc"jr"jr''
rispu surile, scrie el. nu sunt nici proprietlti aie texrului nici ale
dn
".;;";';-
sl(rL!c c\ncr ntnLctlil,n/'P
o_10)
citilorului; textul reprczintA un efect polential care e realiT-at in
procesul lecluii" (Iser. 1978, p. Ix). Textul este. am puteit
Ohie(tul lilerrr nu eslc nicr Ier'rrl ubiectiv rrici
cxpe'icnlrL
spune, un dispozitiv potential pe baza ceruia citirorul. priI
.,#'l;;: ;
.i ".n"*i Yiflurla I urr lel d( rroeram siL] J!
interactiuneii sa. construie$te un obiect coerent. un intrcg,
niflitulir faculil din bhncuri i'aurr li indelcrmrnarr' ln irrlr
iJ,,;:;r : ;.,;;,; ;;.;l,,,', n r e i i " r d' t"t r u i e)tr
t
Contolm lui Iser: r
in oricc tert'
.,,,,crtle de in,ler"'rninrre sunl numeroa\e cl ni$le
tirlii llcunr'
opcra litrari !rc doi polt, [...] ccl anjstic ti ccl csteric. polul arrisric de lecturi Brnhes considerl:i el ca
cstc texnrl autorului, id polul esreric csrc rcrlizarca inftpruiR dc ir," '-'atite
cilitor. Tirnnd conl dc acealr, pola.itritc, csre cl.r cii opcra insiti nu "t'", '"4,'t"
.iJ ri,"tr",*."u mai reatisti nu c "operabila"' deoarcce
e

porLe ll i.lenti.il nici cu lexrul trici cu concrelizarca ci trehui. sl sc "i.;

;".rnc.., O. p".i-;,.1 li'er lo'rr$i din accsl flfl un itrgurncrl
c'il desp-c
silueze undevainte ccle dou{ ila Lrehuie incv:rab,ls6 riblun camctcr
virrual. dcoarcc€ ea nu sc poate rcduce nici la realirite! Lcxrului nici la
i,.r"iti',,",rai,."-,r'i 1r nrr in levorrer lc'rurii'
t11
116
 Iser, el va spune cA, dacA opera estc stabilA, daci de senlimenrul
ci are o s(ructuri obiectivA, concretizirile sale posibile nu sunr.
cu toate acestea, mai pulin numeroase, ba chiar nenumimtc.
1 La Iser, notiunea principala care decnrge din acestc premisc
este cea de cititor i,npli.il. dupa modetul firlaruLui it plicit.c.drc
fusese introdus de criticul american Wayne Booth in 7r1
rhetori( ol Firtio,t { l06l t. Luand la rcer vreme pozilie conlri,
Neu, Crilicirn-ului iD cadrul polemicii despre intentia autorului
(evident legati de rcfleclia asupra cititotrlui), Booth suslinea ci
un autor nu se retrage niciodati cu totul din opem sa, ci ca eI
lasi intotdeauna in ea un substitut care o controleazA in absenta
sa: autorul implicit. F-ra. a,ant la lerl,?. un mod de a refuza
viitorul cli$eu al mortii autorului. Sugcrand deja cA autorul
implicit avea un corespondeDt in texl, Ilooth preciza ci autorul
igi,,construie$1e cititorul. in acelagi fel in care ?;i conslruieste un
al doilea eu. $i [ce] lectura cea mai retl$ita esre cea in cnre eurile
construile, autor Si cititor, se por acorda" (Booth, p. 138). Ar
exista aslfel, in orice (ext, amcntrjat de cdne rutor;i
complemenlar autorului implicit, un loc pregAtit pent,u cititor.
ir care acesta e liber si intle sau nu. De exemplu, la lnceputul
ltt Pire Coriot:
Asllal vcli fue. voi ccr cc tineti a...sl. c.rre inrr-o nrinl alhr, voi
ci'! !, jntundali irxFun toroliu noalc ricAndu-var Po.rc lsta Dri ra
L
a'nuz!. Dupd ce vcli Jl clfi ne$iutele neitriciri ale lui Pdrc corior, vcli
.inu ou apetit dand vina pentru inscnsibilirarca voanrl pc autor,
raxandu-l dc exagerirc. :rcuzandul de poczic. Ah ! aurti ci n eas6
dr.ml nu e nici o ficltunc. ni.i un ron n. A/l ir rrx". cstc arit de
adcviral incal fie.arc poate s,-i Bcuno.sa.lemenrclc in snr insusi.
in chiar inima sa
Aici. aulorul implicit se adreseazA cititorului implicil (sau
naratorul naratarului), aqteme bazele acordului lor. pune
conditiile intrerii cititorului rcal in cane. Citirorul implicit este o
I
178
rr[
lll
sonstruclic lcxtualA. pelaeputa ca o constrengerc dc cartre
cititorul rcal: cl corcspuode rolului atdbuit cit;toruhi rcal de
lillre iDslnrcliunile texlului. Conform lui lscr. cililorul inlrlicit
in(rupcui tone predispoziliilc ncccsarc pcnLru ca op*n lird 'ii si si
exscirc etctul grudispozilii carc sunt lunrizate. nu d( u ,crLirire
cmpiri.I cxtcnoarir. .i de tertul insu$i. li consecirlil. rllda.inrle
cililuulLl mplicn nr .rlnalc de conccfl sunt ferm iDlnrtrrurc in
stu.rtr! rcxrulori el cnc o coDsmc!ic si nu c Dicidecum jdcnriicxhil
.u !rcun.iritor rcal(1sc1. 197E.p 34).
Iser dcscrie un univers lilerar dcslul de consiringator,
semdnAnd cu un joc dc roluri proSramal. Tcxtul ii cere
cititorului si se supuni inslluc(iunilor sal(j:
Cofccprul cililorului iDrPlicir esle l lo strlcturi tcxlunll ce
Frei'ilurcazl prezenlr unui re.eplo, iira siI_l del'ineascl n.ipl acest
conccpr presrruclurcvil rolul de asum pcntN ficcarc rcccptor, rar
r.crsrx ,ad,ne adcrlrll .hiu .lutrci .ind lcxtele Pai si_fi iSnoe
rcccpronrlporcnlinl sn( sa'l er.ludiir oDd activ. AsL,el. conccflulde
cirnor irnplicn descnnrcrz. o rclca dc nrucluri inlitand ln un rlsPuns.
carc eoDstiirgc crliro!I sll_iiinsuieisci Lcx$l (irid., P 34)
Citilorul implicil ii propune un model cili(orului real,
defincstc un nuncl de \cd-erc ce i pcrlnrle cililorulur rcrl sA
coagule^ sersul le\lLrlui. lndfttmal dc cilitorul implicil rolul
cilitorului real estc simull n activ $i Pasiv. Astfel citilolul este
perceput in acela$i limp cu structuE texluald (citilorul implicit)
$i ca act slructurat (lectura reali).
Fondal pe cilitorul inrplicit, actul de lccluri consla in a
concretiza vcdcrile schenrirtice ale lexlului, adicd, in limbaj
obisnuit. in a-Si imagina personajelc !i elenimentele. a umple
lacunele n0ruliunilor ti rlle descrierilor. I constlui o coereDla
pornind dc la elemenlc dispersate 9i incomplete. Lectura se
prezintii ca o rezolvare dc cnigme (conform cu ceca cc Barthes
119
 numea .codul hermeneuric'., sau cu modelul cinegetic
evocat in uccasta frumoasi dcscricrc lasA toiusi nelanluiti o chesliune
Iegatura cu t,,i,re.rrr ul). Mobilizind memoria, ea procedeaza
Ir spinoasli cum se inralnesc. cum se infrunli praclic cititorul
o arhivare de indici. in orice moment. se prcsupune ca ea dar
seama de toalc informaljile furnizalc de rexl pind la pnnctul
implicit (conceplual. fenon)enologic) ti cititolii cnrpirici $i
unde x.riUns. Acedsl;.arcin.i e protrama(a Je re\r. insil tc\lul
islorici? Ace$lin din urmil se supun oarc obligaroriu
instNctiunilor textului? Irr dtLci nu se supun, cunr pot ll
$r .uLJtnrner/i in mod neccsrr.. deorrece o I,rtriti conlin(^
dcscrisc tmnsgtesiunilc lo/l L orizont planeazi o interogalie de
inlotdeluDa falii ireduct;bile. dileme insotubiie,
Si iu poatc ii tljmut: Iectura rcala poatc oarc si constituie Lrn obiccl tcoletic?
vo$a dc realism inlegral. ir orice lext exisra obsiacole'de carc
concrc(izarca se impiedica inevirabil
$i definiriv.
Penlru a descrie cititorul, Iser a recurs nu Ia metafora
vanAtorului sau a detedivului ci Ia cea a cAlitorului.
Leslura .r
asleptarc ri modificrre a rtlcplirii prin rnr;lninle n(prevA/ul(
Sub aparenta liber.rlismuluicel mai toleran!. cithorul implicil
fiicurc pe drUm. .cJmana cu o c;lirorie d.-ir lUngul le\rului.
nu arc cu adevarat ahi alcgcrc decat sa se supuni instructiunilor
Cilitorol, spune Iser. are un punct clc vedere mobil. rAticiror.
3.ufru rc\rului lerrul iDreg nu c ni.iodrra rrutullui implicit, deoorcce el este alter ega- sru avatlrul
l,re/cnr in Jc.l.r)i accslLria din urmi. CAt dcspre cilitorul real. el esle pus fu fata
timp in atenlia sa: ca un chleto,.intr-o masinA. cililorul nU
percefc iD ficLare momenl dcciit un a\pect rl tc\lului, jn\d unei alcgeri aride: fic joaci rolul prescris perrtN el de catl€
combi[a tol ce a vazut grulic rncmorici sale. citilorul implicit. lie refu/:1 instructiunile cilirorului implicil. ti
>i srrbilctle o deci inchidc carlca. Dcsigur. opera e deschisd (in orice caz ea se
schemA de cocrenla I carei natura,i fiabilitite deninJ
de g;rdul dcschide trcpur lecturii). insit do:lr penlru ca cirilolul sa asculte
sAu de rlcnlie. lns, el nu xrc n;crodata o,,riune tJrl;.,
de ca. Istoria teoriilor leclurii in ultimele decenii a fosr cea a
itinerariului. Astfel, ca $i lt Ingarden, lectura procedeazi in
uDci libcrlAti crcscende acordate cititorului fali dc text. Pentru
acela$i lirnp.spre inainte, culegalrd noi indicii,
$i sprc inapoi, monrcnt. el poate donr s,r sc supunii sau si renurlc.
reinlcrprcLind roate i diciile rrhivate pen?i ta punciul
unae a Cu toalc uceslca. dactr cililolul real nu s-a elibelnt inci prea
aJul^rs
nlult de cititorul inrplicit. cl se bucura totu$i. la Iscr. de un grad
In fine. Iscr insist, asupra a ccea ce numeglc /.,/r?,-/o,.i,r1.
supcrior de libe(ale ii rapon cu cititorul traditioDal. pur Si
anume ansamblul normclor sociale, istorice. culturalc
ad{se de simplu pentru ci textelc cu carc are de a face. Si ele tot mai
cititor ca bagai necesar lecturii sale. Textul Ia randul lui face
$i nroJ('rne. sulll drn Le in cc mai indelerminatc in consccinri.
el apel la un repertorio, pune cl insugi in joc un ansamblu d;
normc. Pentru ca lectura sa aibii loc, un minim cle intersectare
citi(orul arc tot mai muh dc dat de la sine pentru a complera
intre repcfloriul cititorului retl )i renefloriut tc,tIlUi, rJich lexlul. Regisim un fenomen deja semnalat in legiturA cu
r lilcrariutca. idenlificrtd cu dcfamiliarizarca, $i dcliniie ca o
crlrrorulUi irnplicit csre indi.Frnsrbll. Con\cntiile car.c consrirrrrc
univsrsrlia de cin€ lbrlruli$tii ruqi. pe baza esteticii futuriste
repertoriul sunt rcorganizate de text, care defamil iarizeazA
$i dcoscbitc cu care sc aflir! in consonantA. Pentru a d.l seama de
reformeaza presupoziliile ci(itorului despre realilale.
Toatd lcxtcle moderne. iD c.rre rolul cilitorului implicit cslc mai puln

180
I8t
 ,l.rJli.rrJ..r. rnrrnr,. r.n-Ji r.r,i",. J r..br,.r
r^.''1",. J l.r', ii. n.., J..hi.. .,.,,] fie elaborati {) destruclur!t? ,\titr
i|.1 s:r ll)iLi .slLl
i:l', lrr nrodcl uni\(r\.rl
c||lJt; a fost deindalrl p:$:l,:T;,j'i::":'ff; r coerentci duDri ,IodclUl r,rrillrrtui
\.e-.,1 rn,,,. ...,.. i.(..rc.rb,t ,.r....r..r ..
J, -,:rr,,.,.p. fr u ,..r ,.. .r f .,, I. Iscr crrinde in fine notiunea dc defarniliarizare.
p11)\r,rili ilill
J. r ac .. a..r. ,.,1,
^t..:r
J.uprr ritc.,t.ri, .r p re .,t r.^r. n|r...
lr../ ,.,,.I,',,. t., i'llll:,,- ! . " o.i,,.\i ,,J'ic( p.
rrr rrrr rrrr ,r. r
j .ill: ., "' .:,,ll,. r..L.Je'. .11";ili 'l ''':':I r'ri Ji r'"'tr J,. o''| n, ,,, r,',
jl li: ," drJt,.ri.., iIJ. . ri J. . :Ir(..-,r.r.r ...i., p.,,. llr,IIlJ trt.r.,..:. ,,.,,
...r dinJI .. t,r r,,.nJrr.,. ,n.o.,,, ,l,.. ,,1,r,
..r)|rbn,. c:t J!rrl.r , er:rlJ D!Dd.r. slructurij ,[1ij ]... r,e r.. t.r:.:, ,,,r.. r l .,n . | ....ric.
tcrlrrlui ,
interprctarli ciritoruiLri. ;::;:,,],;,#" i c"r ',, t, JJ,r. in prr,. 1.c,, i.irt , ir,,,.rr
I

.n ',.,:re,.. , ';,, ,..;. , ;1.1,, l.i',1 - .l \tr5 rr. I t. Tr ..,rr[::,,,Lc J.t; r/er." .. j!..:,r1,
' ".
.t,,.,, r,h.-.';..j..n..r.. ,,..'':. . . . .; r...., ..,r frJc..i.c J. ..L., d (.r.
.i: . .t. .! .,.,
lr 1,,1J r .rr.- JiI r|r, Jc .I ci,ir"i:.t..L ..r ,^.,,
:,,1,.9, n.;.,r ,...u, .,.,...., \,rr,\1 .n. :- .,. ,rl I rr
.. .irr-t_nr.i-,
'r,. (...nlj'. lr .rr,,.:r . , ,,n..,Irhlrr rrrri. .rr.,.r i, .,
I

r,o.r.r,:rur. t.t,.ri..nl., r,,,ruIr. . ,t. ,,uri r.. . t.. i. i. , tr Ir r..rr.

rr..,r. , .r .. .l ,-1" fclli r ..ri..J,.
"',., ,. i : , "'tt : r'''", ,\L, f,' ,,, ,,, , ,, . ,. :, i ",,. ru. 1i..r.., ,n,rr..u.,. .rn..o.r ,i dir.r.orr.,r
i.,,,nr nJ.,bir .: r:,r ..ri d.^, . rrrr u..r
,r't ,,J.\.rfr.,.r, Jrurn-n., ,.tirr ::
lrrll"lr :l| [lrt- ,ri. . -,. din n.r,r , , t., i. r,,r ., Jirr c,.. .,
ritlcJ
..o,.t ff...",..,c,, ,.. ,r
.rn rnrire I be ,t .ur(nr. .

i,rr'r t,,r,t^r ,,...,,,,., . ., .,'l':, '::. .' ttl]'..

rr \_,,,
' )]' ,. i,
Obieclja co.r nrat sevcr:i co I lbst torn tata imporriva accsr.j
.rr .l1 .J,r. r t.:r I ,,.,llc. e. r .J ",:.,,"i- ,,.,.,r ...,i . r.nr >,.. ,.r di.ir..ur..rzr
,'r.r',,\.1..., ,,,,,,
-..-t ,l-,i Xl\ :, , I r . ru., , 1.,11..
, "l*,-.,,''.]]i '
:, . ,

],1...
l,"l.l
rr..Jrt, Ltr rn.. lL.J I. i"t
rrin re,..r rtr,. JL.
rr| r. t,,J.rr.r ..,.\\(DtJr .d:l
rn)fr.. ,,i . .,c ..t ir,t.r rrrr.,...r,. ..n...rr rr.. .. tcr.e, rrr r.etr-
,':t .on,: ,,,l, ,c - rl,.i11,.', .|,.,,.,,r .r,,i ,i
,,r".",.,, . .
.
, , , l.',i,,,,| r,tIr. li
trr'r ,
,
t;.jIJ J...l. . .r...u,.,t r.Jr . .\ rr J
. ;

rntorrnd sa lirmizeze. cu ujutorul . i , , , I , , , , , ,

nrcDo|ir.:i
c leccsar pentrr I t|inslonnil o schcnti :j,,f" f;,",r".."",,... ,'l',,,,,,, ,1. .,ri.i |r..r. .r.n.i",t,;,,- l.J.u,.lr
.rn,rt ; .nrir z.t.
". 'i,"
r'' rrl
,,,r: -.',.
S. ,n,.,..? r.r...,. r.tr,Jrrr, c
;-, ', , :,l,ll': ..il;i] ,
r)iageJirre. ('a orrclrc caLrtrrc a ciii;
\curirl d rrlr.rrl .,.r ,.{oJ,t. ,,
dc rnijloc cir nu c lotusr
. . J J. ,."a..,,,., . ,n...,., .,o ,"'
Ir0 I-,:, ,..,J,.., Lr .u,rt,r. ..,r i;r.,,ijc ," ti'l,IJrJ
l. , ,. Irr^ilJnr,rj,.,j,.urr,r,
,c
ii.,,l: l-.i,er.lto,,.j .1,,..,r .r,ft.\iJ.
iril\.LJU indcter.minare are rexlutui. inrrc toourile priire pc
t.
u.,.cr.,.,.,l tn.,.c . llllf.l:.\
iil"r'." 'r'n .rr',,,,,' ,, .n,,,,ir ,. i,,,,|i carc autotul lc a detcnnin.rr. AslIel. aulLn.Lrl ,.rir,ar. .,f;.r;r. i,,
rr. Lr'r . n..r: ,,, ro..i.,n. i l..n I ,; :.f_; ;, ciuda rparcnlel.). stlpiDnl
.locului: cl conlrnuri si dclerlninc
'or..rir \rr \,.r,r J.,f,.,r, .,, ,.,i.', .:,:'."
,].. . c.er ce..c dcrerninrl 5i ccea ce nu e. Aceasti
eslcrica I
reccpl:jrii. crre sc prczcDtl cx un pas
in.rirxc at reoriei tircrarc_
t82
lE-l
 s ar puteasi nu fi consrituit il1 definitiv decat o tentativa de ir t )titrntul dc asttpt.tt't (/tLtnontLi)
salva autorul slrb un ambalaj rcnovat. Cdricui bitanic Franl
Kelmode nu se lisa in$elat $i afirma cd odati cu cstclicx
rcceptdlii a lui Iser teolia lilerara ajunscse in sfartit din urnr,r
Irstctica rcceplarii .1rc un prim versrnt, lcgrr dc
lclonrenologie. inieresrt de cititorul individ al. Si rc!r.zcnllr dc
bunul simt (lirc,-dry tl@ory has noy) caugtlt tLp wittl cotlu !)
ls.r. irsi ti un rl dojlea lersant, Lrnde accentul e pus n i nrrll
serzse, Kermode. p. i28). Toxte lumee Stie, reamirrea Kelmodr,
ca cititorii cornpetcnti citesc aceleati rexte in mod diferit de lli Ir'dinrcnsiuner colectivi r lecturii. FoDdatorui ii purlitotul sriLr
cititori mai aprofundat, mai sistematic $i acest fapt e de aiuns
rl( cuvlint cel nrai emineni x lost Hans Robcrt Jauss. cirrc
irlcntion.r sa rcno!czc, gralie srudiului lecturii. istorirL lirer.ri
pPn,ru a doredi c; un te\l 1u e cu torul determin-t. De ilrtl
llx!litiorir]4. condamnaLii pentm glila sa excesiv,r. daci nU
profesorii le dau note mai bune studenlilol carc se inclepitteazii
rxclusivi. perrr-u ruto|i. ii $oc aici doar fantoma. deoarcue ox
cel mai mult, firi ca lotu$i si rasulmhceasca nici sn dea i \.r t .1,,11,. Ir !.,p'ru t,. J .l r. er.,r,r r ): i.r. p ri\i I
absurd, de lectura ,,normali" a unui lext, cea care ficea par.te ditr
rlinge de rsenrene.r indeapro.Lpe !i chcsliunca \,alorii. a
repertoriu pina a$nci. in fond, estetica receptArii nu spune nllri
multe decat o observare empiric, atenti a lectu.ii, fi ar putea lr
constiluirii canonului deci c.Uitolul 7 ar ii putu! si o

Iel de bine si nu fie decat o fomul;zare a bunului simt, ceer cr Frizduiasca ,A.ccxsla ubicuitate e de allfel sen Lrl unei probienr.
in definitiv nici nu ar fi arar de r.nu. Sub pana Iui Kcrmodc. ii dupil cum \om veder, ise fot face aceleasi .eprosuri ca
lcorici lui lscr: de.t fi inrphciuitoare, lempemtar. de a vrer si
acesta era un complimenl, insi sunt complimenl.
comprorritato.r.e de cxrc te .i lip\i cu d|r]ga inina
rufrindi prea mLrllc. cu rczullalul ci. printr un ocol. ell
rclcgilirncazl lechilc noastrc sLudii lirii sii le schimbe frea nN]t,
Partizanii unei mai na.i liberlili a citirorului i-au rcpro$al
impohiva a ceea ce pretinder.
a$adar esteticii receptarii ce reconfirma pe ascuns autorul cr
Pentru mlrmcnl. si lcLiienr doar ci Jauss numetle oti?ant lt
normA. sau ca inslanti ce define$te locurile iocului in text. si
dr/?/rrfl,? ccca cd lser D$11ct ftptt'totiu: ansannnul conlenliilor
prin aceasta ci sacrifici teoia pe allarul opiniei curenle. l)c
acest tercD. Iser a fost atacat in special de Stanley Fish. carr
clre.onstiruie corrpclcnra unui citltor GaLr a uflci clase de
regrela ce pluralitatea de sens pe carc i-o rccunostea textului nu
citilori) la un monrent dat. sisLenrul de norme ce define$re o
gcnerrtie isiorlcA.
este infinita, sau ci opera nu este cu adevirat deschisa. ci doar
intredeschisd. Pozilia moderatd a lui Iser, ftr.i indoiali conforma
cu bunul sim1, carc rccunoa$te ci lecturile pot fi diverse (cunr
poti nega evidenta?), insa carc identifica ni$te constringeri ir CtnlL & t otu| dc l&tIrLi
text, nu are desigur radicalitatea tezei lui Umberto Eco, pcnlu
care oice opeld de a{a e deschisa unui evanlai nelimitat dc Irrintre cele $apie elemente pe care le'rm retinut pen1flr a
lecturi posibile, sau a lui Michel Charles, penrru care operr descrie in mod tcorctic Iiientura, pcntfu a dcfini rcleaua de
prosupozitii pe crLre le lacern unii fi altii despre aceastr de
actualE nu arc mai multi greutate decir infinitatea de ope|c
vi[uale pe care le sugereazA Iectura sa. indat,r ce vorbim de un lexi. nu flgureazi genul Tolu$i. tcoia
gerLrrilor cslc o rrnnlli bine dczvollati a sludii]or literaie, unl

r84
185
dio cele mai demne de incredere de altfel. Genul se oferr'r crL
principiul cel mai evident de Beneralizare, inlre opeti.L,
iDdividuale $i universaliile lircraturii, iar poerlcr, Iui Arislolrt
este sch(area unei teorii a genurilor. Asrfel cA absenta sa di lr(.
capitolele accste cati ar putut fi dcconcertanE. Insa genul nr s(
numara pdntre intrebtrrilc fundamentale, inevitabile. imedirtc
,,Cine vorbe$le? Despre ce? Cui?" -, pe muchie intre reoril
literari $i bunul siml, ori, daci se numrd printrc ele, cst.
subo,donatd unei ake intrebari fundamentale. Astlel. exisrn (l
putin doud locuri in carc ar purea fi vorba de gen in aceLrslrl
carte: in capitolul urmStor, in legaturd cu stihll, deoarcc.
originea istorice a noliunii de stil este cea de len s dircruli
schite rudimenhra a unei clasificari generjce la baza triparrilici
clasice de stiluri (simplu, rnediu. inalO -, insd mai ales in
legature cu cititorul, chiar aici, ca model de receptare. o
componenli a repefloriului sau a orizontu]ui de alteptare.
Genul. ca taxinomie. ii permile profesionistului si clascT.
opercle, ins6 pe inenla sa teoreticd nu esle aceasta: ea estt
aceea de a funcliona ca o schemi de receptare, o competenlii
citirorului. confirmati ;i/sau contestata de orice nou rext intr-(n
Proces dinamic. Constatarea aces[ei afiniEti inlre gen $i
receptare ne inviti sA corect5m viziunea convenlionalA pe clrc o
avem asupra gcnului. in calitate de structura a c6rei realizare ar
fi textul, in calitate de limba subiacenta lexlufui considerat cr
vorbire. intr-adevdr, pentru teoriile care adoptA punctul de
vedere al ciiitorului, tcxtul insugi cste cel care e perceput ca o
limb, ro pd irurh. un progrJm). in opotilie cu concreliTJrer 5,r
'in lecturd, vizute ca o vorbire.
Chiar atunci cend un teoretician
rl gcnurilor. de exemplu Bruneliere. caruia is-a rcpro5lr
vehement acest lucru, prezinti rapo[ul dinlre gen
$i operd pc
modelul cuplului specie - individ, analizele s,lle arati cA cl
adoptA de fapt punctul de vedere al receptirii, istorice in cazul
de faF. S-a prc(irts cA el credea in subzistenta genrrilor in afam
186
oDcrolor, sub prelextul ci dcclara: .,Ca orice lucrtr irl ircc.tsl
lunrc. ele nu se nasc decit pentru a muri (l-,runctiarc. 1u79.
I, 454). Ace.rsta cra o doar imaginc vie. In calilatc dc cfitic, cl
(dopt, intr udevir inlotdeauna punctul de \redere al lectuii. irr
gcnul are in analiTt'le s.rle un rol de mcdiator inlre (Dcrar $i
ptlblic - priltre care autorul -, cl orizont de a$teptare. l,utrl in
ions invers. gcnul esle o zo tul dezechilibrului. al decal iulri
p(x.lus de orice mare opera noua: .,Atil prin ea insasi cit 9i prin
cocr ce o inconioari. o operA literari se explicA prin cclc cc ail
lrecedat-o $i i-au urrrat', dcclara Brunelidre in ar(icolul siu
,.Critici'. dir M.',?rI E x iclolr".lid (Bruneliare. t892, P.418B).
llruneliare opunca astfel evolulia geneici in calitate de istorie a
rcceptdrii reloici, (explicarea operei prin ea ins,ti) $i istoriei
litcrare (cxplicarca prin contexo. Aslfel restabilit. genul estc
illconre-r!bil .J crteg\,rie bAilima il reccplrrii.
(loncrctizareA pe carc o ilrliptuieste orice lecturA este aladar
inscp,trabild dc constrengerile generice, in sensul in carc
conventiile istorice proprii Senului de care citilorul presupune ci
nr apartine texorl ii pcrmit sA selecliolleze $i sii limiteze, dintrc
rcsurselc oferite de tcxt. cele pe carc le va actuatiza leclurir sa
Genul. in calitate dc cod litenr. ansambl de norme- dc reguli
ale jocului. info neazl cililorul desprc modul irl carc va tfebui
s5 rhordc/e t(rlul. )i ii asigurA J.tlel inrelegcr.'a. in ace"t sens.
modelul oricArei teorii a genurilor ramane ripartilia clasicd a
stilurilor. Ing,rrdcD disliDgea $i el trei moduri - sublim. tragic $i
grolcsc -. clre coDstituiau in opinia sa repenoriul ftrndameDlal
al lccturii. Frye. h rindul siu, recuno$tea in,?rrdncs. satira ti
povcste cele trei genuri elenrentare- dupi rePrezentarea lum;i
fictionalc ca mai bunr, mai rca decat lumea rcald, sau cgali cu
itceasta. Acesle doua triade sunt e$afodate Pe polaitalea diDlre
tragcdie $i comedie, care. inctr de la Arislotel, constituie fornu
elenrcntard iL oricarrei distinclii genelice, ca o anticipalc fdcuti
187
 de cilitor $i reglindu-i acesruia implicarea in rexr_ Astfel eslcti(l
receptarii se dovedelte incA odati prea convenlionrli in of,iIil
detnctorilor sau cei mai radicali. nefiind alrceva decar ultil)ul
avatar al unei foane vechi refleclii asupra genurilor literare.
Lect to in deplirki libertotc
Cititorul implicit al lui Iser ar fi un comprom;s intre bunul
simt $i teoria literari. iar lexrele sale idcale s-ar situa ele insclc
Ia jumitatea drumuiui intre rcalism Si avAngarda. Contesriind
dominalia citilorului implicit ca altcr ego rl aurorului implicil. )i
in consccinli ca o creaturi a aurorului. eliberand lor mai n lt
cititorul real de consraDgcrile iegate dc inscrierer sa in lexr.
teodile leclurii s-au radicalizai ulterior urmand doui erlpr
succesive gi contradicrorii. intr-adevar, dupi ce i-au acorj.rr
libertate totali cilitotului. ele i-flu luaGo djn nou, ca $i cuDr
aceasli libeftate ar fi fost o ultimi iluzie idealistA Si umanisti la
care trebuia sa rcnunle. Mai indi. semnificatia literara a fosl
integral localjzate in experieDta cilirorului, li rot nrli putin. sau
chillr deloc, de p rlea textului. Apoi, chiar aceasta dihotontjc
dirtre text li cititor a fost contestat,, iar cei doi lermeni ai sai x
fost amalgamali in noliunea cupiDzitoare de ,.comunitrle
interpretalivA". desermind sistemele ti institutiile de autorilate
care genercazi in acelasi timp li texrele $i citilorii_ pe scun
cititorul a trecut iDaintea lexrului. pentru ca mai apoi citilor $i
text si piileasci in fala unei entitAli [Al.a dc care nu ar exista nici
tnul nici altrl. \ri din care aceftia emana in pamlel. A crede cA
sunt difc ti, relativ autonomi unul dealtul. ar f inci prea nlulr
peDku o teorie din ce in ce mri nega(iva.
La adversarii iluziei intcntionalc gi ai iluzjei refcrenliale. s-a
observat icelaqi exces de zel care impune contesllrea oriciirci
r88
Il
Irorilii rezonibil.l penlrrr r rjungc lI o tuzrlr. rrr I
,.nclirl.ific.rbilj . dtoJrccc dc rresusliarrl. l)r "c. ' ' ,,",..
rcrllrmertele criri'ului rrner'icrn SIrnlc) I-rsn turrr .clr ."rt
llustreaze ccl mai birc aceasE radicalizaflr aulodistrucli,v_-'ll(.
fi.h ir(cnJse. l\e urrnclc lui B"orh p,,"',.,i.r ,,
lcur.lci Iircrrre.
tc:\rul (u obi(.1 (\,rurn. sPrliJl )r tormll. cinJ J. l.rfl ,.1'",r
cri\la decir ir lun(lrc de o crpcrrenl:i lemporrlx. Lr lcl ra ,'t',
$i Juu... Fr.l_ a dcnuntit JlJdrr IIttziJ ob:ecti!ilil i ,\'r
Iulonom,ei I(\tL]lui. insa. li.jndu_)i .urrnd in urmi (ol!.' il
distrugind p:rrrpelelL'cu carc lceslr rl inconiurru pr (rlrlor ''rl
rn.-rreai.le nc ccre Ir pre\aruser,. J Jiun .i rc\endr(( p. h.',1
lccturd drcnllrl J u:ub;ecLi!ilrt( ti l.r o contin!.nla lolJ)(. L,rrr
dcplr\.rr nsttEl Ioilrii \emnrlicrlia dc paflea cilrlonrlui. \:'r,
rcdefinir l:rcrurrrJ nll c:l pe un obie.l. fic el si virlu.rl. c: \i, ,
..cce.r ce s.: rnlirnn'a cinJ c:lim . Punin{t Jcccnlrrl n,.
remporalirirler in1,:1.'gerir. noua di5(ipl;ni lilerara Pe ( D\
incened.i o londerc. sub nurn.lc de..stili.ticA ilfecli\4 ..e ,"r''
o..Jnclr/ri:r ri\punsrlu: protr(sit 3l crlrlorulur h curintele
se succed in limp' l Fr\h. n. :7 r ""r''
'l ot"fi. curind \-r pjrrrt c; icPx\ri Jlrludrnc f.rcc f'rer h!
,
conicsii vcchi,rlur irtenlion:,li'm. Inlt.renlJ J\uprr leiturri'"'
e\f\crirnl:l lirerrra tunJrmljnlxld noilc inlr_rde!ar \a (q
concenulS in dorra scn.ur.. crr+ irrrnliri amirl.loui rrn r, zi('it
\inovc. Lle rnr"nliollul:sm. fic rceJsli I.(ttlri c \J/rr'3 -l
rerullar al intcnliei rutorului cite i Programitl_o. caz tn,1{
aulo rrle,r cilitorului dp\l|re 3rlificiJIi: e\re. cum tn \ij,-'t
r(pr^>ul .rJrc5rl irdescJ lui I.cr Fie:rcrr.ra lcctrrr:i .,ic"cri",t'rl
efccrul rle.livilalir Lirilorului. raz irr (rre rcestr rarmane inch'c
rn iolip\isnnrl sar. \i DU rnccm Jecit.i inlocuirrr irrtcr,.'
,rurorulr,i (u inlenlir.r: r r.pro:rrl uncori lornrul.rt imf.nri\., "'l
L,(o )i a cclorlrl!i pillliz]ni ar lcxlrlui vinurl. irr invoLrtcr !;u'
al tr'cile.r re[nen inrrc inrer)lir rul,'r'(llui ); inte"l'a cililorll'rl
rccr |'t?nttt.,rr rir. iIe c tctul lpJr,rrrlr. (Llfl 3m rniri rprr.
I [!r

unui sofism care nu rezolva nicidecum aporia. Pcntru a elinrilir
acest rest de intentionalism ascuns intr-o apologie a cilitol\lui. ir
eviia sa cadi in ceea ce Nsv Crilicr numeau ,,iluzia at'ectivi ii
,,iluzia referentiala", Fish, dupi ce 1l inlocuit autoritntcl
autorului ti cea a textului cu autoritatea cititorului. a consklc(rl
neccsar sa Ie reducd pe toate rrei la autoritatea.,comuniralil(,
inte,pretalive". Cariea sa din 1980. Is There a Tcxt in'llti\
C/.r.!r?, culegerc de articole din deceriul preccdcnt. avanscir/ar
lprc icca\I6 po/ilic drd5rica ri ilu.r_er/; prin rnitcJrcJ ..,
nihilista marela $i dec5derea teo ei recep6)ii: dupA ce i-a drl
putere.cititorului contestaDd obiectivilalea textului. apoi x
declarat autonomia totala a cititorului si a sus$nut priDcipiul
unei stilistici afective. el a sfar$it priD a rccuza insi$i dualiulcl
dintrc text ti cititor, !i deci posibilitatea interacliunii lor. Tezir
finalii - absolutl. indiscutabila - drarnatizeaza 9i mai mull
concluziilc hermeneuticii posi-heideggeriene izolindu-l pc
cititor in prejudecefile sale. Aici. aext $i cititor sunt prizonieri ai
comunititii interpretative careia ii apa(in, dace nu cumva a-i
numi prizonieri le atribuie inci prea muki identitate.
Fish justifica eliminarea s;multani a autorului. lcxt lui $i
cititorului in termenii urmatorii
Intenti! ti intclcgcrca sunt cele doun bF rlc mcluirii rd
convenlion.l, l]ecare presupunandu I (incluzlndut. dciini dul.
i
specificnndu 1) pe celalalt A cvidcnlia prcflul cnitonrlui lonnd sau
compctent inseamn, in acela$i Iimp a caracrerizr jmc.lia Ntoru ui ri
vice vc6a, deo altainscmnr n spccifior conditiilc
ecc a facc una sau
conremporane de enunlare, a idcntillca. dclcnildu-j nrcr)rlr\,
conrunitateacclorccimpafiitcsc acclca\l srinrcgii illlcrrrculivc (ir ..
p. l6l).
Fish subljnjazA pe buni dreptale ci .,cilitorul irlbrmat stu
competent" nu e niciodata. Ia cei mai multi dintre leorcLicienii
lecturii. decit uD alt nume, mai pu-tin jeDanr. mai acceplabil. al
irrtcnlici autolului. inlocuirea autorului cu cilitorul. a inlcnlici cu
190
hlclcgerea sau a istoriei lilcrare lradilionalc cu slilistica
l'ctivi
oanrcnilor
lrc .,i.""ottut salvgardarea comunitalii idcale a de
lhor'c. Ea perpelueazn xsadar o concep{ic romrntici
sau
victorilni a literaturii, emi6nd ipoieza unui lector compctent
plrc irr Sti sA rccunoascA strategiile tcxlulni'
DuD; Fi\h. dov.rLld cumnliLitAlii nclectrno:ctr(e Llinlrc l(oriil(
rrrolarii .ce nai soli'licirle ri \echc hcrnrencutrcJ lilull'tiLi
tinc.ie Lrn,,r, cr Jrl^iculla'ili l.cltrrii corrrinui si nc pr(/crrlJl'
c.,si cumar,reoui .i lle r, rah ,ar. $i nu d^rr 'V''/ir'?,,/''' d''
ritric crritor. Or .:cc r. dilrcullili nu sunt flptc rulorrnmc
lrnrcrioare l.clurii >r irrd(NnJcnte dc cur' ci [enomene ce
r,:ruliii din Jclele nor.lrt' Jc Iecluri ti Jin sr':ltcgiilc norslr'
interoler.rtire. l-ish rcluTrr '5 recunoxsc.i locul comun conlorm
caruia ipotezi: !i ob.cr\ali.r \e rfli irlr-un rJpo rnutufll dc
prccedentr. complcmenlJr cu cel rl inlregulur $i PArlii carc
co,,t,nur.i iusrifice. in opinrr sr. hcrmcneulicile moderne'
Deoarece cilitorul incepe intotdeauna printr'o intepretare
ore:rl:rbilb. nu e\rsta le\l plec\islenl crrc ar futea sa i conlrolcze
:i.nun\ul te-i.tcle sunt leclulilc Dc (arc le facem cu ele: noi
s.ri.* po.*"|. pe crre Ie cilirn. Ast[el' tormrlismul )i leoria
rcceptaiir par si nu fi lacrrl nhcevil d('cal si menlini laa
de
pozilivismul
literatur:r aceeaqi ititudine limorati ca $i $i
intentionalismul, sub alte denumiri mai recomandabile' Ins'
('rr.or! u'. r.nrLll"c irnr''lc rr sLruflur" rnren"ci
,' lL ' ... c ( r rrh rrlclLil 'rmulrr " (I(r nob mJ
;;,; ..,'. , ,n,r-rc J nrc' . - sc o
P-r ''rr
:"1,"1-,, ,.-' tj. nro, u' :C. r.t.u''nrc'JLr'nlc-rii ro'm''ti
exDcrienta ciitorulti Nnl do 'diltrirc n$duti dc rclcrirc la (diterite
,,'n"t" i" r",r"t" dcsnrc) rccllii rct irtcrPrcLAtv' accst acl csLe o
lnterprerarc r.r anr,/! (ibkl. P' 165)
Formali;1ii pretind cd nrotivcle (Pr'lf ix) suDt accesibile
indepcndent de, $i anlerior faF dc intcDretare' inse acesle
l9t
 morive variaza in funclie dc procedu,ilc crre le .cot lr ivc.rlr
ele sunr consliluire de calru.lcrul tnremretrlir care lc oblrrr.r
Orice icrdrhie in srru.lurc ce te.rga ruro;ul. tcxrul crLitorul c.1,.
)i
deci deconslrurtet. iar flueaste lreir.re Iulione.rz; illr L.
simrrh.rneirate. lnrentic. forma Si re(cptrrc sunt rrci numc pentlr
xcelaii hrcru: ietA dc ce cle rrebuic sii t,e rb\orbil< rn irulo;ital..r
super;oari a comunitati; de care depilrd:
s{mn,i(Jr hn..u,,rr..1 f'onrp'-rr, rc\rci{,r\c rr.b.c. 1.
c I
..urilo. l,hsi ,, ,mlcpenocnr,. (r r.,,mxn,r:intD, ,n,crp,erJr,ve rx,..
sunr rcsporsabitc in acclai rimp de rcrivtltllite ciriroriloi $i dc rertctc
pc carc a.cstc acriYililile pro c (ibirl.p 122).
Acesle comunitag interpre(ative. in acela$i mod cn
repcnoriul lui lser sru orilontul de r:tentare al lur Jnuss, \unl
Jnsrmblurr de norme dc inlerpreL.rre. Iiterrre exlrJliterrre. p(
$i
cafe. un grup le impan,Sclle: ni1,. conrenrii. un cod, .
ideologie, dtca vrem. insi spre deosebirc de repenoriu .au
dc
ori,,olllul dc i$tcplcrc. Lomunjlrtca inlerprel.lti\e nu I mai lasi.l
nrct o urml de auronomic cilitorului. sau rnai er.rcl lecturii.
nici
texttlui care rezulti din lecturA: odata cu iocul dintre norma
fi
de.^.rlrj. .r losr abotira de :,cum orice subiecijvirare.
In comunitAlile inter?lerarive. Iormalis,nul estc a$adar
anihrhr. h fcl ca teoria receplarii c.r
nroiecr ntterruliv: nu mxi
e\islil Jileme intre p,i izanii rextului ri aparatorii cilitorului
dcoirece acesre doui noliuni nu mai sunl prrcep tc (r
Iiinct
concurenre )i rel iv indencndenre Ii,r'l,r.. p. ta). Diilincliadinrr..
subiecr $i obiect, ul(im refugiu al idealisrnului, nu mai
e
considerJla |eni cnti. \au:r fosl irdeparr.rrA. deorrece
iexrul ri
crrrlorul se dizolva in si\teme di\cutsi!e. cirre nu renccrA
realitatea, ci sunt responsabile de rerlitate, prinirc altele cca
a
textelor !i a ciritorilor. Cititorul este uD alt text, cum o sugerase
Brnhr:s h un moment dat. insa log;cr e.lc impins6 cu u_n
J,r.
mii dcpanc. irr ceed ce numeam incl titrrttI..i. pasrriind. llri
192
lndoiali. din(l un lest de un]anism. Si in ciudil Iuluror
dcziluziilor teoreticc. urr sens a1 iDdi\ idu:rlitalri lcrrcl(n. nntor i $i
cltitori nu nrai rczisti. l)entru a rezolva intinomiile rparnlc din
cauz.r inlroduccrii citito|ulni in studiile lilerare. crr su{lcicnt si
fic ab()gatar lilcmturr. Nici o dcfinilie a acesteia rr(]fiir)d dc llltl
po deplin sLrlisfhciiloare. de ce nu s-ar adopta rccJsta solLrric
delinitivar?
Deslinul cunosctlt dc cililor in lcoia litcrari este excmplrr.
M 11 timp ignoral dc Iilologie. apoi dc Ni,n, Crrli.r.\rr.
tormalism $i str.lrcturrlisnl. linul la dis1ar15. coDsiderul
inoponun in Dumelc ..i1uziei feclive . cirilorul- pin intoarcercl
sa pe scenn lilcrrrillldluri dc autor $i dc text (inlrc autor $i lcxt.
sa inrporr'iva tnuiLl $i alluia). a distrus dialogul rccstora, a
zediimicit rlternativa lor devcnita stcrilizanta. Promovarca
cililorului a deschis insi o lroblcmi insolubilA in cadrul logicii
binnrc Iavorile r litcratiloI: cca a Iibcnatii salc suprnvcghcale. a
aulorititii sirle relirtiyc tata dc r;vnlii si;. Dupe ce rtenlir
foc.,lil.rra ne r('l ,r |e1ri. .,oIle'r.rc- :Irru oIriei ri :.
suprcnirliei au(rrului. luaren in considerrrc a lecturii a zguduit
din tenrelii inchideretr si xulonomia lcxtului. La fel ca ii
contestarea ..i[rziei intcntionalc" Si a ..iluziei relerentiale".
insistenla pc leclura. punand suh scnuul inuebirii noua iluzie
iextualar care. odatii cu progreselc forrDalismului. tindea si
inlocuirsce ..iluzia afactiv?i". a rvut virtuti critice incontestabilc
ln sludiile lilerire. Numcroase ccrcet;ii o dovcdesc, inspirrle dc
fenomenolo8ic rau de cstelica reccplalii. Si care lin cont de
lecllrA irlAluri do cclclalle elcmcnte literare. Odati intrnti in joc.
e cil $i cunr campioDii cililoruhri ar tl vrut la rilndul 1or si-$i
crcludir roti concurenlii. Aulorul !i lextul li in inirl cilitorul
l9.l
insu$i - s-au dovedit imposibil dc sustras exigenlelor
tcorelicienilor rccepdrii. O modaliute lira apel de a scipa dc
orice obieclie era aceea de a i descalilica din punct de vedert
teoretic. Distinctir int,r autor. tex! !i cititor a devenil
inconsislenti, la Eco sau Ia Barthes, pana ce Fish. in mod
magistral. i a recuzat pe toli dintr-o singuri loviturA. Deoarecr
primatul cilitorulLli puDe la fel de multe probleme ca. inainten
lui, cel al autorului sau cel al textului, $i il duce la pierzanie. Sc
pare cA teoria nu e capabili sa pistreze echilibnil dinhc
elementele lileraLurii. Ca $i cum incercara punerii in practici
nici nu s-ar mai impune. radicalizarea (eoretici are adesea aerul 5
cI o ia inainte pentru l evita dificukAlle. cflre - Fish ner)
aminteite - nu-ti datoreaza existe[la decar ,Comuniulii
inrerp|etarirc' crre le fuce sA rnara. lrrj d( cc teoria aminleltr Stilul
uneori de gnoza, de o $tiinli supremA dela$atA de orice obiecr
empiric.
hcA o dattr, intre cele doud teze polarc care au dc partea lor o
anume consistenti leoretica, dar care sunt evident excesive Si dc
rljsuslinut aulolitatca autorului sau a textului permit iDstituire
unui discurs obiectiv (pozitivist sau formal) dcspre literatur,, iar
autolitatea cititorului instituirca unui discurs subiectiv -- roatc
poziliile intcrmediare par tragite $i greu de apdrat. E lntotdetunl
mai ugor sa aryumentezi iD favoarea doctrinelor lipsite dc simtul
misurii dar. in cele din urmi. nu incetim sa revenim la opfiunea
lui Lanson qi Proust. Practic. triim ($i citim) intr o regiune
inlermedirri. Experienta ]ecturii, cu orice experienll umani.
este inevilabil o expericntd dubld, ambigui, sfatiaii: inrre a
inlelege $i a iubi, intre filologic Si alegorie, inr.e liberrarc ti
coDstrangerc, intfe rlenlie penlru celilalt si grijA de sine.
Adcvaratii teorelicicni ai literaturii urisc aceasrd siluare
mediane. Cum spunca Montaigne in ,.Apologia lui Rlimond
Sdbond': ,,E o nure indrizneah si tc pierzi tu insuti pentru a
piede pe altul".

194
 Iingvisticii. Asrizi. inse. stilul ren.r$le din propria r cenusa ,t.,
)r Conccpl teoretic. Trebuie oarc si I curatim. siJ porilicim
semne dc revrgorarc.
pcnlllr a exlrlge din cl un concept? Sau sE nc rnullumim a
in zadal se decreteazd moartea autorului. se denulltl ilnzi,L dcscric utilizarea sa obi$Duiti. $i. in oice caz, inrposibil de
relerentirla. se tmL.a iluzia:rtectiv6 sau se asjmlleaza
abatcrt. Itr()scris?
stilistice unor djferenle semanticer autorut. ,eferinla, ]'crmenrl de stil eslc in escnli ambiguu in accepliunea sa
citiro rl,
stilul supravieluiesc in opinii Si ies din nou la Iunrina lturdcmii el dcnoti deopotiyd i liyidu.litatea - .,Stih] e onrul
zilci.
indati ce.vigilenla cenzorilor slabesle. alr cum se inlimpl, (I l0sugi ', spunca Buffon caracterul singular al unei opcle.
micmbii desple cnre se cre.dea cA nu fosl dclinili\
disrru.i.,t.,, lcccsitatea unci scrieri. gi in acelati timp o cl.lJ.i. o Scoali (ca
care revin in dcrurlilate. Srilul nu porrc fi elirninit prinrr-un/i.//
llmilie dc operc), un gcn (ca tamilie de tcxte situate istoric), o
De aceer rr fi mri bine se-i criurim definilia polrivira.
Far;.r I plrioadd (cum este cazul stilului Ludovic al XMea). o
reabililu a.!a cum crr. si tnrrm (u el (a.l supuncm
li cflllcii. punoplie de prccedee dc expresie, de mijloace dinlre care purcm
]or, da lrer e\emple remrrcJbile rlc,
,rnevrl]brie rcesrci rparerrr Ilc8e. Slilul timite i,r acelali timp la o ]rcc,!ildrc $i Ia o
reslturolii r stilului
mJnifeslat6 de fiecare dila cind
slrlul se ana in pcricol de a disp5rea din peicajul literir.
tn tuctrrcu Grddul zrro l]i Sc/ lnrlii , lq5J r. Rrlfarene
Banhe,, Nu ar fi. dc fapt. inutil si minrinl pc scu( isloria accstui
in a,.l/./.r/ ctvent. peDh'u il-i intclegc deslinul $i lirrgirea progresiv?i a
pfitrl ahdti& nilului tl960t Si Nelson Cooclman in Shrrnl
stiltlui tlO75\. aleruri de allii, evident. au reabititrl succc5i\ regislrului de urilizarc. plecand dc la o accepliune, la drcpl
unul .Ju rltul din aspectelc.tilului. pe rnAslrrii ce vorb,Dd, destul de specializati. llloch $i Wartburg noreazA:
llngvi$tii il
dcrnolau Si i>i propridu rAmasitele sale. istfcl
incjl sril"ul. dunri S,_r'/"(rom. rri/). 1548. in sensul dc ..mod dc exp.imare a Eandirii , de
cum se poate constata ulterior, nu a lbsr niciodala.
c! adevir;t. uslc sat n?iscut scnsurile modcmc. mai alcs cu rclcrire la anclc
in pericol de i dispdrea. Si prrcurgem. in.ii. mni liumoase, in secolul I XVlllcu imprumut din latinescul rri/!r, scl]s.
rnrii rcgisrrcl.,
0c uhllzare a xccstui cuv;nr dc ascmenca i ri,-/xr. de undc ti onograficrea sa in timceTi dupi
lrece\.ulJ,r'/,r (coloana) porrivir unei filsc apmpied I ,(est! in*ami
anume ,,i. folosit la scriere , sens imprurnurat c rc 1380. 1...1
Stilulface.fele fele Cuvantul lirsesc imprunNtat (1n li ncezl) cike 1280, cu ibDele ,i/2,,
.rr,l., in scnsul.juridh .le .,mod dc a prcccda', dc unde $i cci dc
r,i/nu line.de vocabutrrut speciutizat. De tapr. ct ..reserie l...l. rpoi acela de ..mod dc a luph in secolul rl Xv-lea si
-.. !l]rn.,
*r9l':i] IiterJrurii $i nici rndcrr dorncnirLtui timbri: scnsul de .,mod de I a.lio.!'lin leneral), inci uzull in secolul ul
l.Y.:.,_. .,Ce
slrl :Arc stil : se sp-une Si decpre unlucetord( leni(. Xvll-ler, ifi ustizi inhrbuintiL numai ln locufiuni prccun (/a,/z)
un credtor de modA, Noliuneu dc stil se intrilnegte
$i de.pre (hmset.la ti.. I ..) lNlistirlx" (rom. rrilirri.n),I872. cslc rezullat din
in numerorse nnprumufulrerine.uhis.man yllJllt (atestir de la l8m).
domenii.ale activikfii umane: istoia aftei
sociologi:r. arlropologir. spoflul uzeuza
$i crjtica de an6,
>i ebuzerza dc acest Aceste informatii sunt interesante: in franceztr. dar li in
cuvant. lrt, un handicap scrios. un defecl
crpital pcnlru un in spanioH, errilo. sensul juridic Si general
italiand, xtil?. ca $i

198
199
 (anlropologic) de.,mod de a actiona" este
mai vechi, cl dind ir t Srihrl cstc o 6trLr,. virinrin slilistici. nr rceleasi prsini nr
franceza modemi $i ,,r4rd.(tr.rom. nitat). ..bicn. ttxl \t\.1.
E[[c Aristotel il idcntil'icar ctccrului si ornaDlentului. sc dclincflc
llr.rcm. bhrc ltrl. . tsril,?/1. Sensul mod(nt. \pccirliz:jt. li Il.r,
Ia domcniul verbal ti fidel limbii la(iDe este. in.sA. Pfirr abalcrca dc lir uzul curclll] .. inlocuirea unui culiDl P in(r un
mai recerl. rl 0ltul da lorbirii o frnrnit nrli cle\ltar". Existi. deci. pc dc o prn(
dati d din pc oada Rena$terii_ Au avur. aSadar. loc dr)ul
imprunruluri succcsive ate francezei din timba la(iDa. primut 0loculiune chrii. s{u conrllra. alu$ura tcrDrenilor proprii ii. pc dc
sens gencral de i.,bilr,.r_ iar cel de_al doilea intr-un
in tltii p.r1e. ebcutiunc clcgrnli. mizind pe abalerc $i subslitulic
la exprcsia ve6tlA. Mai apoi. istoria cuvalltului a
scn; rcsLrtlnr li care,.dA limbriulLri o nrarc,r slfi;ni. fiindcir irdcprirtarca
losr aceca ir ircze;te mirare. i.r nrirrcLr cslc un lucru plalcut .
rcdobendirij aplicabititalii sale dc ordin gcrrelal. Ial:i
clc ce, clupri Accslc ultirlrc doLral l(isiituri ale slilului. cea dc ornarnr 1i
cu rn ne r(r rI ctre JcJI Molin.r. a\pe.lLIe
notirrnir Ju stil, tiri .r coa de.r/rar./-.. sunt inscprI.lrbilcr slilul. ccl pulin incepind Llc lr
\(rhrl.i sJtr \orF\ctbJla..Unt a,l,/i tur e nUtneroilsc (Moli ,
p.230-238).
Aristolel. cslc inlolcs c u| o lament fornal dcfinil prin
llbatcrca dc la utilirrrcir neutri siu normald a linlbujului. Din
Stilul este o ,orr,.7. Valoarea asmiata in mod tladilionnl
notiLrnea de slil xslfcl r'rrlcleasar decurg citeva opozi!ii binare
5lilului esl( c(r Iornlilrr\ii ]i pr(\ r;priv;: ..stilul frunros..(.r.
binc cunoscuter cstc lorha dcsprc,.tbrtd Si tbr mai'. ,.conlinut \i
lrn rnodcl cc trebllie imil . un canon. Ci rtirc. slilul e\t(
cxpres;e . ..Dr.rtcric ti nn)d . Principi l de oreanizare al xrturoi
inseparabil de ojudccati de valoare.
rcestor opozitii cste. bi cinrclcs. dualismul fundanlental .rl
.Stil
l6tc t t o,-t,tt t. / Con(epli! ornirmenlale nrivjlo.rre t.l limbajului ti I gindirii. LcgiliInirltea noliunii lradilionale dc
srileslc vizibila in rcloric:i. conform opoziriei ,linric lucrrrri 1i
cr^ll)rc rria |i ri,r,,, sau dinrre prirncte duui pirli .rle rrron..ir
stil dcpinde dc .rccst dualism. Arionu stilrlui este dcci
urm.loarca: r.\irtti t ai lt ltc n&uide ( Vurc kela;i luLnt.
refcrilo.rre h id{i ti t? tio j dislto_:iriot
}i ce.r dc.a lrcir.
relefltourc lir lrrn\nu erc.l lor i cu\ inlc (, /.,.r,/r;,,.
moduri crre sc disting prin stil. Irtii de ce stilul, in sensul dc
Stilul (/,,\i\/ onramcnt $i abnlerc. Presupune rirrorrirnid. Raymond Queneau
rnscun)ni \,r rlte p(. un Iond cutnut). ctcct, dup:r
ctrnr u Du a incetat. irr plin sccol XX, si inleleugi prin stil o varialic pc
aminlcsc numcroasele metafore ce mizeazi pe contr;slul
diDt|c o anumita tcnlar in rlc sxlc ,i1. aceeasi anecdola
corn Si l ini. sru dirrre rrup 5i marlriaj. De.rici
plrncllzi Jsupr.r.ritului. cu rclerire h linguiiie. )i binui t.r c.ri este rcpelltar de 99 dc ori pc^lr(/(i1ii.fu
toatc lonulile posibile;i trecind
ip,rcrizic pi prin torlc rcgislrclc linrbii lrrnceze. Contestarca. discredilaren
minciunl.
stilului inscrmnn rcnunl!rcr ln dualilatea lirnbaj/gerdirc fi
Ali.srorcl. ii t:i.: \: tD, rpt, .tu, hti , . urrl(ir I . cJp. .e pirrBcrc:, f r.11(:l.ului rn.rrrli.'.rl :'r'orrimiei.
,l) Llrslrngc Jstlrl !,efuctul
de Jrgumenl ri e,\flici acea ciulurc r Stilul Lllt? ltl xc\ \a| |l lit). Confom vechii retorici. stilul,
elecrLrlui prin inrper[c.rrrrner morala J puhli(ului.
Conlbrrn uncr ca alegere inue nriilo cc dc cxprcsic, cra lcgal de Dotiunea dc
lr Urtrr (c rver sjl dcvini mai rpoi bine jnredaurnJtir. cl lrrcr!(
pani la u-$i manifesra dispretut fata de stil _., poelii, r?r/r sar dc .ru sc cuvinc . Dc pildi. in tratatul desprc stil tll
dcai iu lui Demetrius. s r iD R(kri lri Adstotcl: ,.Nu esle indeajuns
vur7i.$i uscrlc. pareau r-yi d:rrora sritutui gioriir
:lr"*r,i:.,"1
pe crrc-o dohinJeau"_
si sEpencAti malerir discLrrsului. lrehuie sd t; yorbc9li crm se
cuvine. aceasta Iiind o conditic c:r sat i dii o buna inhliiarc".

200
lol
Slilul desemneazA proprietrt discursului. adicd adaptarel
expresiei sile la scopurile accstuia.
Tratatele de retorica dis(ingeau in mod traditional nici mar
mult rici mai puin dccat rci tipu.i de slil: rrihs iariilir
(si,nplu), s/il .' r,r?r/io., ir (temperat) ti rrilu.! Srdvlr (inalt ii
sublim). Cicero, in Oraror. asocia aceste trei stiluri celor trci
mad $coli de elocinti: as;anism (caracterizat prin bogitie sau
pompi), aticism (caEcterizal prin sigurtlnla gustului) ti genui
rhodian (intermediar). in Evul Mediu. Diomede a idenrificnt
cele trei stiluri cu cele trei mari geouri, iar apoi. Donat, in
comenlariul sAu despre Vergiliu. le-a pus in legA[urd cu tcmelc
din Bucolice. din Geo,tiee Si din A,r.i././. rcspectiv cu poe/i.r
pastorali, poezia didactica $i cpopeea. Aceasti tipologie a celor
trei tipuri de stil, dc atunci cunoscuta sub denumirea dc,'rtr
yil8ilii. ,,(oata lui Vergiliu". a cunoscut o indelungatb
stabilitate, de mai bine de o mic de ani. Ea corcspunde unei
ierarhii (familiar, mediu, nobil) ce inglobeazi fondul, expresia fi
compozifia. Montaigne a incalcat in mod deljbera! accastii
ierilrhie. (criind in sti[rl .,comic tiprivrr" scrisori Si con\ersrlii.
alegandu-Si subiecle,,mediocre" 9i, uneori,,,sublime".
Cele trei t;puri de stil mai sunt c rloscute $i sub numele dc
ge,teru dicen.li: astfel. notiunea de stil esle la originea celei de
gen, sau, mai exacl. diterentele de gen au fost mukA vrerne
tratate pin prisma nofiunii de slil ($i a teoriei celor trei stilui
dup6 care se clasifici discursurile Si textele). IaE de ce,
mentionand. ?n capitolul IV. genul ca model dc receptare.
semnalam ci el ar fi putut fi abordflt ti din perspectiva stilului.
Teoiia cclor trei tipuri de stil nu exclude posibilitalea ca o
analiz.e stilistic6 mai amanunlte si precizezc caracteristicile
proprii \rilului ficcirruid. indeo.ebi lr pocrii ti ordlorii
considerati modcte dc stil, fera insl ca aceste difercnte stilislice
202
rll lic luale drcpl cxpresie a unor individualil'r(i subiecti!c
Slilul
orilc o prop eiate a disculsului; el deline. deci obicclivilalea
0[oi cod de expresie. DacA el se panicularizeazi inselmni
c'
mui muit
cslc mai mult sau mai pulin adaptat. ca se potrivette
t[u n]ai pu[in cauzei ilr accst scns. sii]ul rimlnc legat de o scarA
dc valori 9i dc o Prescdptie. Ciccro mai nola in acclali Ord"'-
cll rcspeciivelc t;ei stiluri corespundcau unui nurrir de trei
(a dovedi)'
hcopuri pe clre orarcrlrl $i le propuncr Prc'?re
.trlr(rdrc (a nrcenta) 9i ltu.re,? (a mi$ca)'
Srilul eiste rn snnpaa. Asocierea stilului 9i a individului
s-a
ltlnilestat truptat. incepiind cu sccolul al XVI[_lea La Mothe
generice'
l-e Vayer opune. dc piklr, slilut individual cutacterclor
uooi bum"'""it 5i d Alcmbcrl incen 'a dcscri( slilul ca
i,trti\;.tu.Jirrrc,, rI|qulur LRr\ricr. p.220r. Din xccl momctrl'
nrnbrsuilirlcir ce in\^leslc lcrmenul de "'lil in ulilizrrea \a
.onl;oorrn; reicrc irr moJ limpedc stirul are do'ri lJruri: ('le
airr.trir' in .ulirrrcr ..r de iod Je crpresi' dJr cslc )r '/rhi?'Ilv'
irrucet oglinde$tc o singularilate. Plin de echivoc' acest cuvanl
-diversitatea
;nfinita de indivizi $i
J".".*ria toiodatir
clasificarea ohisnuit,t a spcciilor' ln concepda moderna'
mosteniti dc la iurenrul romanlic. slilul este asocitll mai mult
,,,i, r; .t..;r !,tr,tIri cl Je!errind obiectul unui 'ult cn in
l,rzLrl -i fl,ub.n. oL"dirt dc lu'rul a\uprJ slilrrlui' 'Slihrl
Denu'u scriilor. Frecum culoxrea Pcnlru pi{lor' esle nu alit
o
in..riun" a. l.hDica. ci dc vilrune . !ir \rie Prousl cu prilejtrl
revelirlici prilejuile de TiLptl re!.isit' incheind aslfel tranzilia
sorc.,t.t,ni'i. a slilului c:r vi/iune singrrlari mrrca c
,irbiecrrrlui in cr.trrrt Ji'cLrr'ului. I Ia scrrsLrl pe uure l''r molcnit
stilistica, nouA disciplini n veacului al XIX lca, ce a inlocuit
retorica. dupa drspxnliu accstcia :r
Ca uiritura 'irrrplom lrca. ,)oliuDe3 de slil 'r inltal
voc.lbularul aielor plastice incepind cu finele secolului
al
203
 XVIII,lea. InrcDsul sau succes in critica de arrd.
iD istol.ia a.tei XVII-lea baroc. \'rlabilc in arhirecturi, pictura. sculplufi. fi in
se d,aioreazii problemei arribuirii
$i aurenticititii opcrelor, care r
caparit o, rnrForrrntb cre\(jnd, ,xhla cu
$nele decorativci linea./pitoresc. tbrmi p rtllcli cu
dezvoll;r(! piel.i u supratakvforni obl;cA in rdiir)cime. inchis/dcschis.
otrrecte dc rrtit. Strlul dc(I|re !tunLi u vrloilre
aomcrcrJL conrpus/continuu. cl:rr/r(htr\ cor'fu,?. Mri .rloi. J(('rr ,,lx,,,ilii ii
rdentttrcahrir unui \lil rtr.rgc dupa \in.
o e\Jlu.r|e ir) termcr., pe nileru nu nurrrlri recunoaltere clasicului Si barocului din
cuxrr,trcJbrtt. un prel. O oncri rurJsi Jin
calJIo;ul unur pict.,r. sc(olep X\l.i XVII (r ii detisrJrcr [e,er;i n.(r,.U(. l
dlr,rtrurta unci )coli )i nu Unui mJ.Jlru.
ili pierd; rpR,rd o (. majoritalea perioadclor isto.icc. dc ln o varitnlai clasici la un
\xlorrc.5i ir,!cr.. bincrI,tcle5. in jr/rrl ofcrelor
lit(rrrc luc rri,r baroci a ficcinri stil.
nu sc petrcc deloc Ia fel. De-acum iDainte.
stilul nu mai csrr ExtinziDdu-sc lltiit de mull l^n domcniul isiorici rrrci.
legat de.lraisilurile Senerice Dlrcroscopice.
microscopicc. de nigre indicii fir.ave. de
ci dc deralii DotiuDea dc stil n rcvLrlir in studiilc lircrrre cu scnsul dc del liU
nigte urmc infinle. simplomatic. nllli rlcs la l-eo Spilzcr. ale carui studii dcsprr slil
precum rnodul in cdtr s-a trasrt cu \u13. ori contu|.lrl ul.r cauta intotdcaunir sii descric rcleaur dc dc!ixlii infimc cc pclrit
u,!gh sru irl unlli loh JI LreLhii. ccnc vor permitc iJcnrificrrcr calacterizarca viziunii asup.a lumii po care un individ o arc.
riDe de proci,c rIlinurior.c cc :ru .cap,,. prccurn;i r lLnrplcntei pc care el r liisll-o in spiritul colcctiv.
llll -lili:l :l 'lyr
con rolulflrrlc i\ Jl picrorului 5i lc c,rr.e talsificrrorul nLr .c v.l Stilul ca viziunc ins6. dupat cum il delinea Proust, cslc
gJndI si lc rrnroducd. modclul (rneget;c
csre rcidus in Jcopotrrra prrrr'tLrl J< pornire rrr. lr..r LUnrtiinl(i ): rr;lic..
.rcruatrrate. In 1951. i\roricul de
.ln5 Meyer schrpiro scfi! in teDulici. acestcn putiiDd fbane bine li descdsc drept stilislici ale
excelentul sau a icol intirulat ..Noliunea de srjl,,: adiincinrilor.
in fine. sri/rrl tne o dln -(i. irr scnsul sociologic
PcJ tur lcotog, sritul s. D.nitcstit irlr,un hodv, sau u! dcscn. ot i. 5i
c,l,rJ,nrcrr'd^rJ -crJ.f ,, J.f\r.. j rn m.! antfopologic pe c.r'c gcrnunr (K lhtt). engleza, gi, ceva r1rai
Jrrrl r rJ., recenl. fmnceza l-aU dat accslui cuv;inl, pentru a rczumn
{ur s.r ,^.: tra^ .r .i J.,.c.c cTc r .r, r Lno t. .oJ, ,|.E:i,,,. ,, ,
I,rr,rr rr op,1c .r, ir.r,c -... i s,itut .,1. spidiualilalea. viriLrncx asupra lumii proprie unei conrunilili.
-tr .; [1,] i.
oricare ar Il dinreDsiunea acesleia. acea Webanyha ,q.
rflLzrn. r5(hrpno. n l5)
confonn telmcnului construil de cil[c Schleiermacher. Culturx
co,espunde cu cccr ce- in secolul XlX. istoric;i numeau rr//rr,/
Srilul
a.dcverit islfel culcenlul fundament.rl in isluriu .r1ci
, rungut
oc-a sccotutur rt XIX-lcu. rccst lu(ru
nci nalini. sau k$ti.in scnsul lllologic al terne0ului, aceh dc
lodle sen(urilc termenulur tt Iir loJe lli\elu frtrecindu{e i unilale dinlre Iinrhl ti nunilestirilc sinrbolice alc unui gl\lp.
le ((lclice, lmprumuhtA din leoria ar1ei ;i xplicati la ansamblul unei
\ onsrl)raJn-rccsr trnt. de
fild;. jr Hcinrict Wdl lin. c e culluri, noliunca dc stil desemneirzli iltunci o valoale dominunlir
(onsrdct:r KeIJSretec
r: batocltl d('ltjt stiluti opUse. in jlc(lJ)i )r In n-inc:pirr Jc L.nirrr-.. '.r "er Jc rr;r.:llLrri conLnc propri. urr(i
r,mp r5loricc >i emporxle. doUa moJxlitari
rle il vcdci comunit?iti privilc prin prisma ansxmblului manifestirilor sale
de conrinrrr. Wdlfflin retrrer crnci percchr de
l1d^eTndente
opo/rlll sinrbolice. Schapirc i$i iDcepe articolLrl desprc stil in urDriiloii
nriD curu el deinea stilul Rcn /erii ]i cel al sccolulrri al tcmreni:

204 ,r)5
 Prir .,nil re inFlege forma constanu - ti, uncori, elcmenlclc.
Asrdcr. slirul c.'P dcpJrle de I lr un con(cll nrrr: cl
eslc o
calildlile ti cxprcsia conslanrc-in arta unui indilid sau aunuigrup d.
indivizi. Termnul $ aplica. de dcrenea. la activilatcn global. a unu, noliun( cornnlerA. bo8ara. ambiSua. tnulriPl|r' Ir Io( sA se
individ sau 0 unei so.ietiti, ca ntunci cand vorbim desplc ,,stil dc ico"dc a. .,...pri,'nir.: ':rl. Jnlcrroclc f'( rna'rrrir d'rhindirii
viala" sau despre.,slilul unei civilizalii ' (ibid. p.l5) uiioro noi. cuvinr l('' cumulut ptrlind irsri/i sa lr
Drime.r.c; ne "..",
lurlc: nornri. ornJm'inl ibJlrrc' lin sirnfl'rrr'
Diticukat€a ni se infiitiseaza irnediat: stilul desemneaz6 o Iufruri - iaia ce vrem si exprimim. $nrlirt sru \irnulLrn irtun(i
constan6 atat la individ, cAt $i in cadrul unei civilizatii. cind vorbim de un stil
Continuarea citatului reveleazA umanismul ce justifica aceasti
analogie:
l-it lbti. stil. l.riituri
Stilul cste o ilnileslare a cultu i ca rohlirarc: cste scmul vizibil ;J
unitalii sale. Stilul rcfle.tJ ti proiccre.Til ..lornu inLeriora" u gnndi!i XlX slilitlicir
a rnosl'r)rl
DuDa drsDnrrtir rclori('ri in seeutul
i a5crtimcntului lanivelcolcctiv t . t. in lesr scns sc vorbctle dcspre Bloch 5i WJl1brut'
omul clasi.. rcspediv dcspre onml irdievul sau omul Renaglcrii orobl.'rn".tilrrlui. drrp.i Lunl lle rcrnnillc'rza
l,rmclc rccrt.' tlisciilinc. irnprurnurar din limba Sermlnh lr-x
liicllr Jprrititr rr) limb.r lIJrr(czA in cJr dc_J dorli irrrrrilrlc
tr

O civilizalie sau o cultura ar putea, deci. fi recunoscuti sccolutui ll XtX-tca. Obicctiile s-au inmul!rl inse lbrde
rePedi:
dupa sdlul siu, perceput ca o schemi, un model global, un oeia" p.,tin"nta ..t. o.lasillcarc ce se inlinde peri la indiviTi?
motiv dominanl. ln Declh Oc(id?ntului, Oswald Spenglcr Problcma cra dcja vecher poule oare ex;sta o $liinln
a
pricir"r
ajungea chiar sA caracterizeze infcgui Occident printFo o".t,lL't',,,,1t'i: Stilr"r,:u .r rimA o mrlrrie in-Jbila dirr
trAsdturd de stil: ;oli'cmici cuvintului .sril . )i. mrr cu sermS Jin cru/r-e
i...i*,i,. ., e(hilrbrtrl.,: ir!il 'aL 'hiur inrpo\ihil c
Carcdralele. orologiilc, crcditul..onripuncul. calculul inlinilczimal. a".r.i".ir"ori o notiuoe situ;ta la frontiera dintre privat
si
contabiliLatea in palrc dubla peBpccrivtr in pictura ilusrrc{zn
ii ain,'. indrriJ ri nrullimc jrr moLl inct'Lrbil 'tilul
calilalea comunA rirderca sl,c iniinil .!rc craclcrizeua cultura
- - "'rrrl..
l.rn"ona r'rora r\Pc(lc: utt asPccl colecliv ii trnul rndr!rdtrrl'
occidentald lurt6 in ansmblulst! (cirat de Schapiro, p 89).
o I.rtrrri inJreptrt,i catre 'o''r''l" r 5i o irllr inJrcplrl6
c'1lre
sau
ilrol../. Denrru:r lolosi le nenii rnodcrni VccheJ rcroric6 aseTr
Vulnerabilitatca notiunii de stil in fala ofensivelor
lingvi$tilor este cet sc poate de Iimpede in accasta imensi Lolahi rccqe doul Jqpelle rlc nrltrlui. Pc dro p:rrlc cl
generalizarc. Asifel, stilul, in sensul siu cel mai lary, csle rn conrid.., ca stilurile nri exisrau intr_un numfu infinit ;i nici
aa.or.a ar fi prea multe. ci numai tlei (inalt' mediocru 5i
ansamblu dc tdsdturi formale detectabile, ti. in acela$i limp,
simptomul unei personalitAti (individ, grup, perioadl).
i,"irl. p. a" alE Parte. vcc,lcit relorica distingea slilul
"t" lui

Descriind. analizand un stil in complicatcle salc detalii,

o.,r.u""" a. stilui lui Isocrate' Accasli divergentd - existd
trei sliluit fiec re cu stilul sdu - eril rczolvati suslinindu-se
interpletul icconstituie sufletul acestei perconalitili. nu era rltcevr dec:ii slilul colecriv' Drai
iopuii.a .iitut inairiaual

206 201
 mulrr l' 'rn rn"rrrcrrl
mult sau mai pufin adaptat, ma; muh sau mai pulii adecvrt tUst,nlll \ir,rrur..'l'rr 'i l'r\:\ri'rr'ri
cauzei pe care o slujea. Dupi per;oada retoricii. lalura colectiui i,. ...',.,, , ",1.1., .ll clr rlr \rrn' rn trrrrn;r irr'rrri': rl' \''rrl s'rli
il; ;;'..,.:t1,,,, rr(brrrc irre' D(.rirPr 'rr F^i:'Lr
$i deliberata a stilului a fosr iot mai putin cercctati. aceasla in ';,;;- .' cirrli,,lrrirri p'rfrrri ("'r ' r"''i c'r \r
avanlaiul stilului ca expres;e a unci subicclivitafi, ca marril-estaij il:; " 'rr '
r)rrrnrr rii irrrrrJir J'1 rri' '(''
sim^ptomatici a unei fiin(e umane. i:;l,l ';:,, ,, ii, r'.."r,r.,' rtitl
In lucrarea sl P,Z.ir./e srl,/irrizlxe Charles Baitly. etev at trr :;';';i;.'," ,',,,'.,, rr(i,r ^ !Jri rrrn r frrrir(r' cerJtrrr''rrii':'r
trrrrr;' rrri ril'uri 'triitrr.i "t
Saussurc, lua pozilie impotrivt acestci orienGri. ciutand sri ll"'";],, 1 - .

'.,',- ', .;'-1.. drrr

j(ir \orbir't: r'iP'rrri!" \r
intemcieze o lriinti a stilisticii prin separarea stilului adt dr ["t"',,. * ,. (tr':(r'le rr(i trilrrri Jli.Icr"ri rc'hir rir"ri(i: rni'lr'
individ cer ti de litemturn (a$a cum Srussurc se disranpse dc ,ti,,".i',", '.,, rrruli
rorbirr pentrlj a facc dh linbd obiccrul griinlci lingvisrice).
Stilistica Iui Bailly esre. deci, o repertoriere a mijloacclor dc
"'-t,'n' ,itri'u .'., J( \ r;:rrrrii' lJlrlrs :' r''invt''trt tr':r "
expresic ale lirnbii orale. I-Asand la o parle aceas6 exceplie. ,""].i1., li.'rcr'. ):(rrerrli I rrrrrrr 1''1 3 xn111 '111"r'
',,",,., ' '' ll'' I ir \i currr 'rr I r"rl-r Jc rrn lu't't
stilisticr a vizat inlordcauna individul $i ]iteratua. ca in acele ,i,"a .,; ',i",,. tl'
.t r:j:a ir trrpr.rrrr'' '(cl'r t',,""t
monografii despre scriitori de tipul ,.Omul ti opera" carc, de ili'...;," 'i 'irrsrrr I trpuriror sutt
obicei. se incheiau cu un capirol inti(ulat ..Stilul Iui Andr6 ;;.";;,;,., ,.".; cr:r'rricirr( Iernrr' r ecrrurir'r'
Ch6nief'sau,.Stilul lui LarnaftiDe". in Franta, srilislica literara ,".j.r:i",..,. rr'.rrr, rr cx'. \ rerl( J( urr rn:lerll:r
'r"'...-',..r r o,1,i. .1.,inrr \ r:'rr
din prjma jumAtate a secolului XX. ca fi istoria litemrA de care .,i.i urr t<l' B rrtrre' 1i 'r frrr(Jtrr
depindea. a avul ca obiect studicrea madlor scriitori francezi_ i::::: ;;,; "'r"."t' in crrc
, ,ur^r,Li, nin' rn rnorn"rrtLrr rrrr \enr'r'r''l r Lr:'t
Or, atunci cend o lalufi a stilului este pulin cunoscuti. ea .:;,,: ; " .,..',
'.i;,' rLr'r'rr' c'n":'crir''u'r :rrr"rrr"
rr oxn. .on,r,(,,r. rr.r.
rcvine imediat sub fo na unei altc vocabulc. Demersul lui i-i..,* ,.,,,;,.., ,,.,,rrnr.,".dc1o7,,.. scriirur' el rcrbilita rroliune'r
Barthes, in Cdtl zcrc al $criiturii, csre, sub acest aspec(. ;;ii':;;. ;':,;; deourrircr dr r"rirrrrer r.rrrrrrrr'rt
foane cuios, ba chiar ironic, lird a sc inlelege prea bine daci -..t,|l,,'t " (r'' 'r:rr J( fa rrrr'-'irrcill cr(J<J in norrlJlci'
li,'.'i.",,
Banhes insufi il percepea in acest fel- El d;stinge /,r,bd, ca un n",t;i 'stc "rnrr instr>i - in \ensul
da( social falA de care scriitorul este neputincios (acesta o Ii"li.' u.r,,,t,t"' rrrrr( lrnrhii )i \ril ''rt rrroderrr''
lrr h"\ nu crir
gase$te gata fomata $i lrebuie s[ i se supund),
$i r/ihl, in sensul ;;..,',; 'r' L'' rLrrrr ft'l"rrr\'r'
.iu unic ce s-J impus de L romantism incoace. perccnDt ca ,,',; !'u 5:r""r'r(' rr'''i L'r Brillv' I J BJill)'
i-,i;",,)"i'',,.: 'rrlrrr
no\rrrr:rre rrt Srrt':'sut"
llaura, corp, singula rare inalienabila fati de care. iara$j. ;:l i:i;':.,;;,i ii ii'ur, \orbi,(x
scriitorul este neputincios, de vt'cme ce ea eslc iushsi fiinta lui. :'i ":1,. i,- ;.,,.,",',' 'ir,,;ur . .",,,".,," 'orc'rrra :r rnrbi ri
'i
.r,r,,r n,, (-.' 'ir(I rr rn 'i-nl
Aceasre dualitate ou ii este insa suficien16 lui Barthes penlru a :li" ,,,, ;. i';,,;;1 i1,1,,.r",'
descrie literatum. Prin umrarc, i[tre cele doua, limbl ti stil. ,. ,f cazLrl lur lJ.rrh.'. \cf'rlurr r\te dclinilir irr\iri ''
ce nrr
ambele imp se din exlerior ii, respectiv, din iDterior. el l',,.,',,,,:-.r',., rr'r irr ce'rrrrrl pr"hlcrn'rrcii I:rer:rrc
inventeazA sc intra. .Iimba ti stilul, spune Barthes, sunt forts lll:"rJ',,". i'J:: '.;i;""l:)'..'r""i i" m'ru c'entr'rr' trror'rr'r
oarbe; scriitura este un acr de solidarilate istorict (Banhes, lorrrrcr" (Br h(\' l()il P'
lo()
208
 mai.inleresanl sa consrdcram ca Binhes
,.--Esle U $ti.r ca. \rt. dc tlualism- pe crrc teor;a lilerara I a atncal diD plin. Notiunea
::i::,1,^u_:,:.Ii,,,1. er ajunger. o. r"p,. r, ,*ri", ,.i,,,,.. lrlr(lilionali dc stil oste pusa in rllnd cu cclclalte ,.oi ncgrc' ale
rcronca de slrt. Relorica disDaru.e,tin in\alaminnrl
1870. iar Bffrhes aparriner celej
de Llrt,rl It(n'ici lilerare: sprijirril1du-se pc posibiljtrter sinonimici (cxisrd
de r doui generalll de lic((r,r trnli muhe nrcduri de a sp(nc aceh$i Iucru). ea prc\upune
:l* ny T1 inr5tcsere vechca arla dc a convinSe $i de i plAc(.r rlcrinla (un lucru cc rrebrie spus) Si iotcnlir (alcgerea inrrc nrai
in t?! Ftens tc nney ripsea l"Jror;.,,,
i lnrllc oroduri dc cxpresie).
:-:".11.1,1 ":dtu"
tnrrucat nu o cuno)led. Rcrofica nr
ii lipseyr" lui Sirrre, care. ir Olcnsivele iflrcprinse de linSvistici ill pcrioada sa de npogeu
t,,e.L c tut tatutu:,.IU JpeleJZa Ii
un mcdiJtot ir,r".r"i;i. I uu crutlt stilislicil. trltatar ca disciplinal de tranTilic intre
conside'a cb poezin utihzcrz. cuv,n"tc f;
lu::ul.s.u
rucrufl.I-rr.tslrlhes a rcin!irt chiar $rlul. in sensut
i,"el;;;;f; disp|rili.r retoricii $i a\antul noii poeiici ( 1870 1960). Srilul a
avr:t de a.".r lirst considelat alurrc; un conccpt .,preteorctic , pe carc itiinla
cur,ranr rn,felorrcd.cu loarc ca se di.linge Lle srilul luar
,rurvro0atrsr. uol,UDec s.r Jc .crijtrll,t in .er linrbii lrcbLrie si-l dcfiFascl Numerul 3 al revistei ,rngrs
nu ,e idenlij.ica nj.r .Lr lftlt\(is? din 1969, intitulnl ,.Slilistica". cfcctua, dc llrpt. uD
slllul definir.in secotul al XIX-lea de
catrc rradrtii Scrmrnic:r pr'{rccs al acestci disciplinc. Michcl Arrivi. in lucrarcl sa
adjca stilol, interpretar ca fiind kltnt.
aupa .rrn-r. pri,,, l\*ulu* porr la l.ftription li Sllistkr!( dcs t$tes li ir.tircs.
l:""":^::,,:1.:i,ldi*.
uu
cx esenr, a nui srup. a unei per ioad.. dcclara ci stilislicr cra ,.nproapc moal1i'(Arivi. p. 3) ti sortite
l(u|l, sJu^ch]tr.La e\enla i unei nr(juni, BJnhcs tc\ine ltr rii dislari in folosul descrierii Iingvisticc a textulLri lilctar.
u,r, rrurre rrndun c\uplr rleger ii iDe\ il]bile pc
presulune scriitura. Vom continua cxre ., confin'D modelului structumlist sau nansfonnational Iurnizrt de
aici lecrura pasajului citat .clebrul fiicol al lui Jakobson Si L6vi-Srrluss desprc pocmul
anlerior:,,Scriitura esie deci, iI) mod csenlaal,
morala formei_ .,1'isicile , de Baudclaire (1962). Riffalcrrc. alc cArui p me
::i:^ll.r:1., rrici sociJt( iD cadrut c.rcir (c jrorut decidc ,:r
rrmbliutUi !,iu.. Arcscre. r.spoDs3bitirarc,
irticolc llsescri publicale sub cgida .,stilisticii stluclu lc", Du
ii::::- ^llllil
Iu(r(are: sclltturr e.re intr-rdevar rctoricA. non-organjc.l. rver sar n1ai vorhcascl'r D;ci dcsple stil. nici dcspre stilisticii dupd
1970. subsrituindu-i acesteia din unni..scmiotica poezici .
ln!enlia lhnhes privinJ scriitura rr demonslr.r. ;)rdar.
caructerul.lui Contestarea s(ilului a !iat in principrl definircn sa ca
ineluchbil irl notjunij rcroricc dc sril.
ocoliri ea nepurand fi alcScre conllienti inrre diversc posibilitiili, ea fiind. dc fapr,
dcrivati din critica intcntiei. I.]aill), considera. dc pildi.
ci litcrrtorul ..utilizeazi limba voluntar $i constient 1...1 !i.
inpotita srihlti mai rlcs. ulilizearir limba cr o inlenlic estetica ' (Ba;lly. 1951.
p. l9). Sau. dupi cum afirma Srcphen UllmiiDn la incepulul unei
lucriri clasice cu privirc la stil lpir AiDanii 50:,,Nu sc poate
p:,tll.. nu condamna ince stilur din sritislica, dar
_^,-11]:tr,..,iill vorbi dc stil deciil daci vorbitorul s.ru scriilorul are posibiliralea
li]Tlll stttuldinivearerorica.
rngvrsuc?.
Toru)i. od A cu r!hnrut tuar dlr
sa fie in cur,inJ discredikt, din cauza
de a.rlcge intre forme de expresie dislincte. Sinonimia. in sensul
amDrgurrAtii. a impurirarii \alc ccl mni lrrg. se afli h baza oricarciploblcme dc sril" (til|nanD.
dc ordin rl,orelic. Srilul depindc p. 6). Iati acea condilic ncces m Si suficicnt, a stilului, pe care

2tCt
ll L
 lingvi$tii aveau si o respinga curind. iDtrucer.
in opinia lor,
varialiilc st,listice Iu erau lhceva decat ni$rc difercr)l(,
se,nantice. PriDcipiul conlbrm caruia {brma (slilul) ar varia. i
limp ce conlinutul (sensul) ar r,lmiine constanl. cste UI
I VicioasA. acosl lucru sc futiimpli pentr0 c,t articularcn, s;rtr
contcslabil. Defi putin inclinat sprc demercul teoretic, un critir
brit:rnic obserya. la finele anilor "(r0: ,.Cu cat rcflcclin] nrJi
mult. cu alet posibiliutea de a vorbi dcspre dilerile nloduri d. ir
spu[c un lucru dcvine indoielnica; r spuDe inrr-un alt fel. nu
inscannA. de fapt, a spune aftccvt?" (Hough, p.4). SiDonin)il
este, deci, suspecti $i iluzorie, sau chiar imposibil de apimt;d0i
termeni nu au niciodatd aceea$i sentnilicalie, doua frilze nu rU
niciodltir exacr acelxsi sens. in consecinla. stilul. golir rl.
subslanlA. ar fi nul li neavenit. iar stilislic.l ar fi condamnari sr
se lopcasca iD rnateria IiDgvisricii.
Slanley Fish, dei.r cital cu privirc la critica sa radicala l
teoriilor recepl?irii. s-a rrirar a fi deoporrivi cel nai inrfansiscnt
dintrc cenzori fatA dc principiul Iund.rmental al stilisticii
nume posibilitarea ca acelasi lucru si fie exprimal in formr
dilerite^. sau exislenlr unor diferite ntoduri de a sp(ne acelrii
lucru. In doua anicolc din 1972 qi 19i7, Fish suslinea cA accsl
principiu esre circtlhr. Principul in ctuzi autorizeaztr, cle fapt.
un dcmers compls din doui etape. ciLre se dovedcsc. in;i.
inscpambile, conl'azicAnd analiza:
- scheme formale sunr mai indi dcgajate cu aiu(orul unui
rnodcl dcsrrinlir il rgvisrrc. rerofic. poelic).
- aceste scheme formale sunl apoi interyleratc, adicar
judecate ca moduri de expresie ale unor scmnificttii ce pot ll
izolate $i care ar fi pu1u1 Ii exprimate prin alle mlloace. carc
mi_ilo.rce nu ar fi rcflcctat semnificaliile respcctivc (ca ni$te
icoane sau indic;. in teminologia lui pierce). ci lc-ar fi
semnificat (ca ni$te sinrboluri, potrivit lui pierce).
Argumentatia dezvoltatA de Fish se apropie de cea
utilizatzl de el impotriva teoriilor recepterii. arunci cend
212
DoIlesta ..cilitorul iDrplicit ci] avatar rl irLrtorului !i suslineir
!tr iDrerprclrrca pre\'al.r. in rnod obligrtoriu. rsuprn lcxt(llui.
!ucii proccdura stilisticii osle circulnra, sru par.rdox l;1 fi
it'eccrea. iulrc dcscrierc ii interpretrre csle arbitr ra. irr
lntcrpretalc,r prccedar in nx)d necesar dcscricrell. Nr descricnt
docii( ccca ce rm preinlcrpretat. Dellnirca configrrnliilor
pe[ineDlc pcnlr u
descricre este, dcci. ghidati dc o
Irlorprelnrc impliciti:
Aclul d.{ icr i $Nthc |rnr - estc prm ul nr{ir o inlcrprehl.
aildnr, {rlllrcirnul nu c\lr.nr.iodiri (onli.l eu un lapl.irc \ir 1l
to{ dcllnn in mod rndc|lnd. r (rdi.i ohicLri\) In rcalnrl('. n\urr
,ni,nrl,!n!l prenrfus r liindr lndiza acclur lipl 1..Inu c(c dccn o
con(r rlrc rnlc.frcrrlivi. h iil cr poemul pc c!rc rrcbuic si Icxplicc
I | .,r " . ,.' .o .r '.r. ;
','
i(..riLxetL\italc (F sr |r :.16)
De;i Hcirlcggcr arertizasc ir pririnla accsLei asimilari. Fish
dcnunti orice cerc he ncncutic ca liind unul vicios. ..('crcul
filologic , roirera Spitzcr pc unnele lui Hcidcgger, nu implica
irtptul dc n r)c-n!irti iD ccr'c. id iurul a ccer ce cunoa$lcnr dcjri
nu esle vorhr dc r bate pirsul pe loc, (Spilzcr. p.66). Aslfcl dc
formule sunt insa considerxte rstrTi drcpt purc ncgari.
inchidcrea cetDil.rh in proprir sa alteritate. rcslituirea virlorilor
alienate dc linrp ii distlrnti. proiect cc rlspulrdea c ticii raliunii
carc idcnlilic:i, nu rezisli nbor{arii priD prisnru disco linuitlilii.
ce izoleazii cornuniralilc $i indiviziiin idcntilalca lor.
Studiul slilului. carc ftvorizeaza advcrs ri precu Fish. sc
brzeazi pc douii ipoteze ircconciliabile:
separtlrca fornrei ti n linrdolui. cc pcmrite;zolarc,r unci
cornlollcr l.' lr'r_nJle l irrnilc d(s(flere:r er"
lcgiltl[Lr organici a lbmrei ;i rr londului. ce pel1nite
inlerpretarca unLri fapt stililislic.
2ll
 in esenli, este vorba aici chiar de acel dualism sau binafisnr.
pe care se bazeazA noliunea traditionala de stil $i care a li)\r
considerat absurd $i lipsit de fundament de cdtre lingvi$ti fi
teoreticieni Iilerari. Aflate in cenlrul icleii de stil, distinclil
dintre gandirc gi expresie - ce face posibili sinonimia - 0 ,i\t
!inta pIeferrtd a atacurilor. Noliunea de erpresie pr'esupuru
existenta unui coniinut disiinct de aceasle expresie. cunr o
sugereazA cuplurile obi$nuite de tipul interior/exterkn .
corp/haina etc. De unde $i o conccplic instrumentali privinil
expresia (percepula cc nlus )i omcmcnl,. o viziune usunr'.r
limbajului ca traducere a gendirii prin mijloice de cxpresic.
impinsA penS la caricarurizarc in tezelc li monografiilc gell
,,Omul ii opera". in cadrul lor. ultimul capitol este consacrirr
,,stilului scriitorului", esenlialul venind. bineinteles. inaintc, fi
fiind chiar gandirea.
Acesl dualism al conlinutului Si al folmei, loc comun al
gendirii occidentale. era deja prezenl la Aristotel, in cuphrl
nl itos g\ lexis. istorie 9i subiect, pe de-o parte, $i exprcsie. dr
cealakl (Poetica. cap. XX-XXID. Expresia. spunea Aristo(cl.
este,,maDifcstarca sensului (,irerrlan?i., cu ajutorul numelor'.
Stilistica, succedend rcloicii, a perpetuat. explicir sau nu.
dralism1jl hi,entio/elocutio. Bailly opule in mod sistemalic
c oa$terea $i eDolia: ,,Stilistica, spune el, studiazi faplcte dc
expresie ale limbajului organizat din punctul de vedere rl
conlinutului Ior afectiv, adici expresia fuptelor de seDsibilitatc
prin limbaj 9i actiunea faptelor dc limbaj asupra sensibiliElii '
(Bailly, I951, p. 16).
Combdtand accst dualism. noua descriere lingvisticir
promovad in anii'60 urmarea constiluirea unei stilistici u
unitdtii limbajului fi a gindirii. sau, mai degraba, 0 unei
antistilistici care s, detloneze axioma vechii stilistici a
m;jloacelor $i plocedeelor. Benveniste. inl.-un imporlallt articol
de al shu intitulat ,,Calegorii de gandire 9i calegorii de limbi'
2t4
lr
D58). suslinea ca. fara limb6. Eandirea esle alil de vaga si de
Eiferenliata incat limane inexprimabila Cum ..sa inlelegem
Itdirea co ti conlinut dislincl de forma pe care i_o conferi
@Uojut: et lregec urmatoarc concluzie: ..FoIma lingvisri(a
lq agadar. nu numai condilia de trdnsmisibililrte. ci. mJi intai
I toate. cundiua de reulizare a gandirii. Nu cunoa$lem gindirea'
deja adaptati cadrului limbii
fti',.f# ,i"ou.T. Jo,.t*t
J Tezr unitarlii neiiagmenlabile a gindirii $i limbajului. no(r Ioc
6mrln asupr" caruia ling\istica ri filosofid conremporxnc
b.i.i literur. au insisut mull. parea si condamne la disparilie
f,Idiile slil. de vreme ce principiut tradilionrl al
despre
Gonimiei era anulat. Slilul si slilistica lrcbuiau sa fie sacrificale
f,numcle acestui principiu de ,.lolul sau nimic' pe care. dupa
firm am razut. teorelicienii literJri il aplicau aulorului. lunii ti
Itirorului. Conte"tarel stilisticii r oiieDut. deci. cercetare.r
f,upra timbii literare in doua direcli diametral opuse: pe de-o
trute, descrierca lingvistica a lertului. presupusa obiectiva 5i
cr
Jstemarica. lipsita ae orice inrerprelare. ca $i cum acesl lucru
I posibil. iar. pe de irlla prrte, aceasta slilislica pe care eu am
lqmit-o .,frrofunda . asumil inlerprelativi legand intre ele
[rme 5i teme, obsesii $i menlali6li. Printr_un paradox cel pulin
E fel de curios ca si acela prin care Ba(hes a reinvenlat retorica.
ftAt descrierea lingvistica a textului litemr. cdt $i stilislica
au conaur la reintoarcere,l stilului.
JdSncimitor
nt or",".,onr",,
$o,,a.
I prout.." stilisricii, a fost ea inl:litdta de Stlnley
asu cum
fti.h. .on,,, in circul.rrila(ea sa: inlerpretarea implica in
6realabil descrrere. iar descrierea implicr in prealabil
Jn*.pr",r... Pcnrrx a rezolvi dilema. i-au Sandit literilii
215
 influcDlrli de teorie 5; lingvistici. nu ar fi o.Ic suficient \i
vizcri e\hcurti\ilJI(, \i descrii /.r,,/. lir.i ir Inilr in,L.r't.r
trasaturile rclevrnle. ti firi a mai lua iD scilmi nici scnsul. ni(
r
scmnificati.r 1or? Pe acest modcl. studiul formrl cct nili
minnlios, Si, oricum. cel mai cunoscut. rcfei'inti ohligrr{rrr'l
oriciirri descrieri lingvislicc a lextului liter,rr. l ]i)sl .[licohr]
scris ?D 1962 de citre Jakobson 9i Ldvi Stra(ss clcsprc pocnlrl
,,Pisicile", xl lui Baudciairc. Obiecliile nu ru intnzixr, ole tjiJr(t
pr!vizibilc. Dupi cum Riffatere a afirmal incil din 196a.
aceusti mclod?i ela lipsite de obiect. intrucat catcgotiil.
dcscrierii liDgvistice nu sunl Deapirat pertincntc din puncr rlr
\cd(rc lil.,rir_: ..Nrc'o.rnrriza SrJmrli(rlfl.r unui n,'crn nr. r.
poatc oferi ,nai n lt dec;it gramalica poemului . ir riportul .t
iDrFo memorabili formu]i (Riffaterrc. 1966. 1971. p. -'125 ).
I-ingvisrica strucluralisti pretindca ci desl'iintelza stilisri.r
integrAnd-o $i depaJind o. inlocuind considclrliilc rn;ri mulr ir
mai pu(iD capricioase Si inutile privitoare la srilul po!rultri (rl
dcscrierea obiectivA Si studiul formal al limbii unui poorr
Blamul €xplimat dc Riffater€ viza pertincnla (rcta|ancc) s,tr
validitalea literari a cateSoriilor lingvistice ulilizatc dc Jakobson
li Liri-Srrru.r ToJlc Je\rieriie lor suflr Ilurnous< ii c,'rc(l
iar ambilia lor de exhauslivitate admimbilA. dar ce anuDtc n.
denlonstteazl, oitre. ci stlucturile pe care cei doi lc scot h
lunrin;i sunl nu numai Iingvistice, ci $i lile,rrel Cc nc pourr
l spune cI Si citilorul Ie percepe. ci ele construicsc uD sens',
i
lnrrebarca vizeazi ti existenla unci medieri, dc rslil datit inlrr
limba $i literatufi. pentru a rczolva o alle rativi cxltgcrari. o
descricrc lingvistici, este ea, oare, ipso focto wM litcr rll Sxu
exism. intre cele dou,. un nivel ce face ca lltarc rrarsitt ri
lingvist,cal si fie perlinenli din punct de vederc litcrnr. dicri
poelic marcatA i0 ffhii cilitorului?
216
i
r,lr
$n mod tradiliorral. flotiunile solidrrc de rutnLi 5i tarerc
lrniteru rezol\ureu chestrunii perlinenlei litcrere J urer
Etrturi lins\ i'rice. Slilul. in subslrnlr sJ. insemn:r lrlenla
faica. ab.rrere .le l.r urul socolit norm3l J, limbri. Or.,
Jkobson. noliuncJ dc slrl .r Jisprirul. Si. odxra cu ec. cunhrl
bmi/nb \',. Conforr) schemei lunctionJle d cornrrni.irii
[orore el.rborrre.]e JrkohsoI. slilul J lo-l inloLuit p,Ir lrncliJ
vlotivd 'ru ,.Vr,rrri x lrmt'.rjului. care pure .rccen(ul Pc
lorbitor pi prrn lunuti.r /'.,,'II..;. insisrinJ isuprJ me(ajului in
]ne. Dar .e rip unume Llc InJlili .( ocupa dc lun( !rr e\presi\ a l
BcesL lu.ru nu nr se \nune, l.lr poelic.l. .e ocufa ea. oflrc. do.rr
[c funcriu poerrcr-r. ercluzundu-lc p( cclchltcl Nici Jsla nu ni se
lpune. ln lin(. n;.i lunclrr e\|resivii. nici [Lllrclii poelica nu mi]i
lunt evalu.rte. se prre, in rrport cu o norma.
I Prohlemr cu crrc se conlruntr Rillrrell'e semana deslul de
ftult cu aeer de crre rc lovise I].r h(s: noliunen de sril se ceren
I fr \rlv:'li - Ritltllcne nu riurrn'sc inca s, renunle lr e. -. flra
finsb a se rcurgc Iu durhsmul lormribrlcre. de pr acurn prosl
lveru,. ., o,'.. dulllism. inlrucil trimitca. in ullimA insrdnli. lr
Uualismul limh:rj/!indire. Din lcesl veritabil itnnns. RittaLene
iese inrr.un mod cdmirrbil. dc- ,lrcntul acrobalic. pflntr urr
lrticol cortemporan intitulul ..Criterii penlru a,raliza stilului '
(I960): ,,Stilul. decreteazi cl. estc infeles ca o subliniere
(errlridril) (expresi!a. afcctivfi sau estetica) adeugatn
informrliei trunsDrise dc strlrctlrra lingvistica. fara aherarcr
iensului" (Riffaterre, 1971. p. 30). Aceasti primi definifie nu
schimba cu ninric tradilia $i rimnnc conform[ slilulni de
tbtdeaunai stilul esle un plus care adaugi ceva sensului cognitiv
fbrd a-l modifica. o variatie cu rcl omamental suprapusa unui
invariant semantic, o scoatcrc in cvidcnta, o accentuare a
semnilifxtici prin alte mijlor.c. in principrl e,,presive. inrr-
adevar. dar int:t-ne inapoi h vcchci problcmalica a slilului ca
haini. masca sau nr chiaj. prcblemlticii deveniti obiecl de
BrBLro-EArEAo;alrrqFf 2l t-
I
Fiiliala 8. p. iiASO
SOEU"
I Sr. Trarao, N,. 2, Seclor 3
I Ter.iFar: 320 OB 76
 blam Cum_s6 conccpern a abatere fir.e a ne
variatie f6rd un invadanl subiacent? Riflaierrerefe la o nollna, ,) lccerruare sau o rlta) in raporl cu conlextul siDlugmaric. sau, in
dezvola il otice caz. conlcxtul este acela ce pernite descoperirca ei,
aceasta privinl, o Iunge
$i foarte subdle pal?nleza: Riflatel'Ie. lrece asrGl de Ia o notiune dc ab.rlclri fali de normi
D-eIm R neporiv l h o no(iunc dc abaterc fala de un context. FAri a nega faptul ca
dcoiEce pm si
pre\upuna o \cmnrrtc,rlr ,..
Dra. un tct dc 8tuJ /cflr _ trta dc
rtof . a mllra rntcnntr(,iflt(, ,, slilul depinde de un rapon in ibs?ntia (sinonimie sau
poxe obr,nc dccJr p,rnu.un rcr ,,. [ubslitulie), RilTatere susline ca acesl rapon este desemnat
::j:.r"_,L::Tn,nurE.ru,c
,,run.cF t(cfJ (c Jr Ji*rupe tr\tut r. (sobliniat) dc un rlport I,t presentia (ceea ce el \a numi mai apoi
ubie.r),.i pnntr-o f .I.,
rnrentrer r(cc! *.ar intoc.,. tiolut 5cnrtun, (u 'norc/c Jc'l'(
til tJ- p \l) ' 1{ lira'tkni(aliktt). O abalere in linie (agrAmaricalitatc
contextualii, suu .,co{extuali') desemneazd o abaterc in parilel
(tGsdturi de stil in scnsul tradilional)i
remJrci.iD mod Lleschi\ dificUtrilitr
. Irr:lll
pr:,1" sit definitie J sritutui in ochii nc (.[. J,.
Eslc mui (l r ti rrai economic si spuncm ct srilul cslc s.oarcrca in
"
::l:: unui J\l\(rsJr .l
rcllci' cc inrpnnc .nuhilc ctemcrre !tc sccvcnlci vcrbalc r^n arenlia
tr rcrrrcreJr; imediJr ceea ce rfillnrsc. A cunc.1,(.
:ylll.rr,ri
srxut, ca abrrerc sru acccntuare presupune crrjloruLLrl. asllcl incA( acesta nu 1e poiLe omrrc ltirI u murll, rcxLut ti

rcrcnnm. idtca un lucru ce Irebuie ic(enlu

o norma sau (, nu lc porlc dcscilii liri a k Brsr semniljcarrvc $i clraclcrrslrcc (ccca
sxu subliDtirt.,, .c cl rali(nrall^ali rccunoscrnd in clc o lo nl dc fflii. o pcsonahare.
glnd crrerror timbajutui. sau care ii o inrcDlic ctc.)
l1:lll-=r"se autocorecleazi:
consectnF Fcexisti. tI
Slalul in scns traditional, fira a fi eliminat. este astfel inteles
MA g,ndeam ln o jnteDsnare
ca ralionillizare (fu profunzime) a unui cfccr dc lectura (la
Disurat,. in trearc pLlDct din ennnl supratalA). Srilul cstc a$teplare in$elaE, sau, in orice caz, srilul
D(..,_a-,sinrrsmlrk.,. pe dd pradrpmcrx r. ;",,,1ii,,r"..,.{dc
,,surc!74 r1 tc\l c,re m-i nrtt rL mr p-u- ..n",".",._ nu exish IirI de ea. Riffatere poate sA inchidi a[unciparanteza
lnoaDete snu \uhsururete .Jte po.rb le .t ,J {rje,t Jc ck Dnn ".,..i
\..n. Si sA i$i rcia dellDitia prealabili darA stilului, care, iqi
redob,lr,delle. de lc Jcum. legilimirileJ: ..Crcr cc inrrimna (i
ll^:l1l ll ",, dc Jccr \e r. p.e,er. !r ue (ccJ cc
fierroiLlrunc). i urnc./i limbajul cxprinrii ceea ce stilul pune in valoarc [...]."
Introduccrcn cilitorului a rezolvat problema ridiculA de definilea
esrc uni prea ctard. Oricu,n. e.r urmarc)re sdlului ca acccnruare a ceea ce nu exista inain(eit stilului. Stilul
,-.1-t.e-:-rl::: ,"1 cI nu mai estc opus rclerintei, deoarece foDdul pe care el este
sl,,utut. Orept o. accenluare sa nu presupuni
-,ll]frlll e^islentr perceput. ca o scoatere in reliei nu ar fi el insu$i percepul iD
unur pnncrpru de sinonimie, Cu loate
icestea, cuvinlul cstc
prezenl: ..sinonime sau subslilute posibile... lipsa accsrei rclicliri.
Riffarerrc cuurj si
arun€re dtnspre paradigmatic spre sintagmatic. Ne intrebam dacd Ba(hes era con$tic[t de faptul ce
ca inaicuto,
eriron al accentuarii. Bineinleles. accentuarea reinvcnhsc stiltll ca genas Aicendi. in ceea cel priveqtc pe
se ftAsoJr,"rr,
in Riffaterre, premedita.ea este lucru ccrt. iar actiunea de
sinonim sau subsrirur rbsenr (pe ixi
:1TL-_"-1 -ln drr
paraorgmclrc,). , accentuare3 reinleDti€re a stilului. veztt ca abatere sau ornament- este
se m,iroara deoporriva i.rcee.rqr
rigu[os dclibcratl: o abalere sau un ornamenl care constituie

218
2t<)
lnsu$i lucrul de la care se abate $i pe care il omamenteaza. ditl
carc, pdn aceasta, mr este mai putin abatere sau ornament'
(h BIl:, l.::';flil' :,,1'.i;ii,l"l;,illi"".irl,1';:l;Hli:,ii:
Riffa6rre. nu ne rcintoarcem la vechiul sens reto c al stilului.
acee^ rota ver|ilii. ci la sensul clasic ai traditional, acela din
[xi;l ",li:l:
;r ii;j"jii,,l' lx ;ff ,,]';:li ;':l
";".
retoricile bazate pe elocutio, in care tropul Si figura de slil s-au
impus in centrul atenflei, in detrimentul tripartiliei slilurilor' Mai
tarziu. Riffatene va evita sa vorbeasca de stil, devenit rapid un
H+iif**r,*r;:],:,,," :::,::, **, ":
cuvant-tabui a sa ,,stilisticd structuralt" cum o numea el la accil
r,.wil rx.r:T xii
vrcme. va face loc unei ,,semiotici a poeziei". Stilul, ca abaterir
desemnatl de context, va fi redenumit "agramaticalitale"' printf h:,ii"*,*i,[u* j:':i,'
un imprumut clar din lingvistici, deveniti qtiinfa de referinti'
Notiunea ale stil nu $i-a schimbat insi fundamental sensul: err *lr: :ff :l':,:l':,::: J1tll[j; ll:l::-:il:::':l
permite efectuarea unei analize a abaterii, chiar dacA denumirc'r
de rtili,rli.d a trebuit sacificata zeilor momentului.
f*l:l::l;,:"{.1J;i;;1i1i;i i;;.,lil'i;l'l':.;:i,1:i;:
$:il;sl l::';; ittJl':il ::''li:'llil;.ll ixTll
!rg'i';.1t. p, urmele lur G:r'ton B'chclJrd 'i r icolir
de 1x
Stilul ca gandire

Ulopia descrierii lingvistice obiective ti exhaustive a textuhri f,"I;;. .,, lui sDir/cr.< l'r/a pe prlncipitrl un:rarii orgrnicc
i
literar absorbit un numer mare de vajnice eforturiin anii '60 *1"r" ":"ai* ii ti.ta. ,ri' din pur cr de \edcre 'rl
forecdvi:rii. crr )i din puncr de'edcre xl indi\idului' Dupd
'70: nenumirate au fost pastigele dupa articolul realizat de
Jakobson si l;vi Strauss. Cealalta tentalie era de a acceptr
definitia stilului ca viziune asupra lumii, proprie unui individ [iL::1,:: ;u;ll \nir/cr
J,"11;'i;l ll;l"lJl;,lilll.',li]l'l';
o intl.bJrF rnalogr' drt
pune
sau unei clase de indivizi, in sensul acceptat de istoria artei De f,oralit.rtea limb.i 'rlc.
altfel. aceasti conceptie asupta stilului nu ducea lipsl de mari f,.,i -"a."o- r car(i lormi prin'a o redam aici: "Se poJ'e
precursori. Ea aducea aminte de lraditia lingvistici romantica li
postromantici germana, care, de la Johann Herder $i Wilhelm ]*;l:r: :'';:l: ;l;' li, jlfJ :x[1 J l]':',iil"""J;l [x];i,
von Humboldt, pena la Emst Cassircr, identifica limbA. !i"ii' iar',ri,r," tr"ui 'criiror prin dev'Irra 'rili'rica spccifica'
literatura qi culturi (Combe, P.78 79). Aceastd filosofie a lioi'^t o.t" sa po,rr. ..irrun'd o Ptrnre nrrc lingvi\lici )i
limbajului, raspandiG in randul comparatistilor indo
europeni$ti, era accepud Si in Franta, de pilde de Antoine I li:1,1.'nl' l',l::11;,i;, ;t.lT:Jlli.li:i'i:$il:l 1l,i;i
Meillet $i Guslave Guillaume, ea ajungend probabil pe aceasti
filieri pena la Benveniste, care, in articolul siu' leagi categoriile
lnr' *.,i -t". rr.ri,.. nimic In cumun cu vreu Jlegere 'ott>rienla
))1
220
 a autorului: ca deviatie. insa, stilul este expresia unui ,..,rr,rdx
spiritual", a unet ,,rdddcili psihologice":
Pe cand citsam roman€ r'raq0czc modcrnc, deprilsesem oblccrul (lr
l.li
a suhlinia expresille a ciror uh!tcre de uzul gcncrrl hI llrl)n
9i, idcsco. odata adunate pdsriclc astlcl subli.idle, clc nircrL \r
prindlt o anumiti consistcnll Ml intrebam daca nu cumva sc toilr
stlbili un numilor cornuD pcntru Loate, saD aproapc tollc !.cnr
dcvi!lii ou s'a. purea oare 8rs, radi.alul spn'lual. rddic, .,
psrhologica a diferitclor rrlsr(uri de s l carc m.rchu/,r
individualiLrtea unui scrinot'l \ibid., p. 5,])
Trdsatura de stil se preleaze interpreErii ca simptom.
individual sau colectiv, al culturii in cadrul limbii. $i, c fi nr
istoria a{ei, ea tine de un detaliu sau de un fragment. de un
indiciu infirn gi marginal, care permite reconstruirea unei intrcgi
viziuni asupra lumii. Modelul stilisticianului este, diD noir.
vanatorul, detectivul sru ghicitorul, pe care Cinzburs il
evidentiaz-i. Spitzer este adeptul cercului hermeneuiic, cir
mifcare bidirecliooala intre detaliile pcriferice ;i principiul
crcator, el efectuand o anticipare sau o intuire a intregului.
Fiecarc din studiile despre stil scrise de Spitzer ,,acordA tot atata
atentie uDui det,rliu lingvistic ca qi sensului unei opere de al1i'
(ibid., p. 64\, caulend astfel sa identilice o viziune colectiva $i
individuale asupm Iumii, o gandire non ralonald, dar simbolici.
cu principiul unei opere.
Aseoinarea cu Proust este evidenta in cadrul acestei tcorii a
slilului percepur ca grindire siu viziune. inrFun plao mJi
general, ins6, inkeaga critici tematicd ar putea fi descrisd ca o
stilistici a tcmelor, de vrcme $i ea se bazeazA tot pe ipoteza uncj
mititi profunde a limbajului $i a gandirii. Vobind despre
intenlie (vezi cap. 2) am ficut deja referire la aceasta critice
tematica (vezi cap.2), vAzu6 ca ultimd rcduta a pafiizani]or
autorului, care, oda6 discredi(atd .,intentia sa clara $i lucidi". a
losl identillcrr cu ..gindirea sr nedelerminata . in materie de
222
/
llll, fl:gr'rsirn aceasta nrod.tlitatc criricii exaclin aceeasi pozilie
drt lriikrc. ii dcci pulitl conlbd.rbila. incercind si sc demarcheze
d$ cxtrcme. undcva l .i(milalei drumuhi dintre ficlclii
inNlrnrit(ni ai vechii slilinici .r autorilor $i zelosii adepti ai noii
llnpvistici a texlului. P n urmarei ea cste viclina deriziuDii
vcDilc din ambele dircclii. acuzali ci rcnunti la esentr
lllfl:rrurii. c1. i,r .ornllitrnrl( prin'derlisrrr si u:i u relnLroJrr.c
I Liltirli\rr m,,r.al. Dc.frri Lr'rcrec r,rrirnrc .rle stilisrir.ir
0l)l ndc - fic c,r c lorba dc Spitzer. de critica lemarice sau de
6rt()pologia imaginarrlui - nu purem. oare. al'irina. a5a cum o
lllrcn Kermode pclltru cslcticr recepratrii. cil prin ele teoria
lilcradi a fecutjoncliuneil cu bunulsinl? Din pzlcate. acest Iucru
IU(r.rntna ir, (ce:, i( L. pt'itcste o cond-rnnirr( \rguri.
Allr rcte ir re :u t(llri. u i,pJrcn d , onru irrrr, r LlL.ti5mItIi,
r,li..i ( p<rf.l..are r lrrr. (;rorbc. \lo rlir:-dc pilda. fLd(finrirr
lustiizi obicctul stilislicii prin raporrarc Ii llictmslcv. carc
dislingea. pe dc-o p.t e. subslanla ti forma (?x/in tutri. iat. pe
dc ahi parte. substanla Si lbrma crp,.6i(i (\,czi cap. l): penlru
Molini6. stilul nu are legitura cr substanta continutulu;
(irlc.rloti: .cri:rorulLrir. JJr err. ur(uri .t. .rO.'rnr,
'.;ii
cxpresici 0nnlerialul sono liintotdeauDa de lbtrna continurului
(locurilc argumenlaliei) $i dc lorma erpresiei (iguri. disrribula
lcxtului) (Molinid, 1989. p..l). Astfel $ilul se giisc$le in subiect
(lbrn)a continululLri). iirr subiectut se gAse$re iD sril (fonna
cxprcsici). Iata o m(xhlilatc inlcligenri de.r rcabilila srilisric.r.
dincolo de domcniul lingvislicii. Nu e\lc. insa. siour cn acxTete
rtc du.'lr.rrr por n ir.rl(, ctlrJtr. inrru.jr rrri disrincria dinrrc
irccle ,,r' , ,au !' , /,r ,rr,, Jrrr rito.,, ", m tne fe plrn
frirnUl
Refitoarcered rtilultti
Trcbuie si admitem cA slilul a supravietuit atacurilor venite
din p.rflca lingvisticii. Despre el e vorbelte in continuare, iar
213
 atunci cand il reducem la unul din cei ttoi poli ai sli (iDdividlnl Illllry Fish. adic:i dcbaras^ndu-nc de stii pcnrru a sciip mai
siru colectiv), cel:ilalt ap e $i el neinmrzj;r, ca prin
farmec. rl(, Igprrlc dc problcmo. Daca stilul o rnoIt. alunci ro(ul este pcl,tnis.
pilJi l.r BrnhLs. in p(rio tjJ \r rimpuric. Lrrc. inrre tlnhli .,,t.
rern\(ntr scriilrJrir. uri lir Ritfaterre. (irrc. rot illlr-o pe)r,,hJ.l
h cclc cnlelu plgini ale a icolului sau inlitulat ..Slatrtul
timpurie. revrloriza abalerea ca ag,umatic:rli1ate. E;isri
lllllrh'i il975). Iilosoful NelsoD (;oodmaD a rczoivat accasli
car'.rcrer nrrni[c.r al r.rpllrlrri de 5lil. pe (rrc il
I I|rn'ic irrtr o nranicri uimitor de simpli $i dc cleganli ccvn in
LnIl,rmi.l,r. Nrul oului lui Colunrb, trcbuia do{r si i der cuiva prin mirrre.
n.rslrfte. trc cA sunt celc rle lui prousr. Rebou\ )i Muller . I.. Shxnrimia. afirnt cl,.rceasti sinonimie hre dc care stil(l pirca
speculeazi idiotismele scriitorilor, fie ci esrc vorba d.
dc ncconceput. nu csre dcloc indispensabilA peDtru ca stilul si
exerciliile dc stil ale lui eueneatl. ce recurg ta numeroirsr
(rnuri sintitclice $i varialii de vocabulrr, -<Ie h registnrl rrislc, adicd pentm r se acodr legilimilate calegor;ei dc sril.
Slnrnimir este, binciDteles. sulicicnti ca sa cxisle stil. dtlr accst
academic pani la cel aBotic.
lullrr inseamni a ccrc prea muh. a plali prea scump. Condili.r
Dar cum si se raspundi obiectiei dezonoranle formulatc
lir nr(.snfii pcrtru cxistenla stilul(i csle- in fapt. mult mai l'lcxibilir
idresa sinonimiei. respectiv aceea c^ a spune trlrll,l ttcclar
1i nrai pulin consrriiDgitoarc. DupI culn obscrvi Goodman,
ltrcr , inr(a nd a sp c ttltcew? Noliunea tradilionali de ,,(lislinclia inh€ slil fi continul nu presupuDc ca exact acela$i
slil
prcsupune noliunea de sinonimje. Cl si exjste l(lr|u sii poati li spus iD mai muite moduri. Eir pr-esupune cloar
stil lrebuie sii
existe mai mLrltc moduri dc a spune rcelafi lucru. iatA (11 lucrul cirrc se spune sa poatii varia inrro manieri non
curl
l-unclioneczii rcest pfi cipiu. Strtul obtiBi la o ulcgr.re (onconlilenrii cu rxxlurile de n spune" (Goodm.rn. 1990. p. 16).
rrrrrr
diversele rnoJuri dc r spurrc acelali luir.u. Se po.rre
o.rre m.ntirr
(\r nllc cu!inle. pcnttu a srlva stilul. nu sunlcm obl;gali sE
o disjunctic intre subiect - ceea ce se spune rrcdcm in siDori iit exach Si ahsolutA, ci doar sa adnitcm ca
- $i stil _ mod(rl
cLrm sc spJnL' Dri u cornile roJre pA(Jtcle
durlismului.. cj(isti moduri dinlfc cele mri diversc de I spune lLrc[ll.i
Sinonimia. rtir de pcr\ccUr i Je crittu lingvislici nscmanilour€ ii. invers. ci cxistii moduri lb.rnc aseminAtorre dc
Si nlosoti.l
Iimbrjulur. nu ar pUtcr ll re!i,,uiri penlru r rclegitima n rputu lucruri dintrc ccle mri diverce. Stilul presupuDe pur fi
\liftrl ,
Ahir arunci. srilul i)i \.r,i redohjr)dil nlcnitudincr _ \.rr simplu ca o variatic de coDlinLrl si nu implicc o va alic de
aProapc.
f, lirflnal cchivalenta - de aceea$i tmplitudinc. de acecali lir'16 -
Literatii nu se multumcsc cu _jumitarile de misuri tsunr prer fi. vicevcrsl sau c.r rclrtia dintre conlinut Si formi si nu fie
putin dialeclicieri)r hirnivoca
ori intenlia aurorului cste realirarcir irr coDcluzie. pastiga dovedc$lc existenli stilului. PasriWle lui
litemturii. ori ca este doitr o iluzie; fie reprezentarca realiti{ii
1)rousl sau exerritiilc dc stil alc lui Queneau su,t! foarle difcrite
esle rcalitatea Ii(eraturii. fic ea nu eslc decal o iluzie
num(le cArci tcJ.,,;Il ra ric dcnunl-lri ir(cr(tri rlu/re"):
adar in intre clci toate. insii. povcslesc aproxim.lliv acelasi Iucrut
li,j sri,ut povestcl unui escrcc care prelindea ci a descopcrit secrctul
esre real;tarea literaruri;. I'ic el eslc doar o iluzic.
iar a spunc llbricarii diamantului. sau intilnirca cu un hrirbat cu piilaria
aldel ncelx$i lucru inseanrnii. de fapr, a spune altceva.
Fiindcri Dro.rlc inlr-un aulobrlz parizian. in sens invcrs. exista aseminiri
suDtem in pozitie dc rage,!, este lentanl si pr.oceclim
plecuur illlre opurcle LrDUi aceluia$i aLr(n'. alc unei acclei.rli tcoli. sau

225
dintr-o aceeagi perioada. chiar daca ele trateazA subiecte foan(
indepanate intre ele. Mai multe opere avAnd acela$i subiecr - s [ t\tp" (bkl.. p.
aproximativ acelati subiect - pot avea stiluri diferite, iar mi[
multe opere cu subiecle diferite pot avea acela$i stil. Concluzia Lr
carc ajunge Goodman este urmitoatca: ,,Faptul ca se renunfd lt
sinonimie nu inseamnd ci stilul $i subiectul ajung se se confunde '.
Exceptand, eventual, o logice absolutistd ti suicidard d.
tipul ,,lolul sau nimic'- abandonarea principiului de sinonimiir
ca o condiie necesartr $i suficienti pentru existenta slihrlui nu
elimind, deci, dislincra difltre subiect fi stil, diferenF dintij
lucrul despre care vorbim qi modul in care o facem. Iati cum,
intr-o manierd simpl[, se ajunge ca un principiu vAdit ingenuu li
insuficient ( e-yisrd rrai n te rnoduri de a sp ne acelasi lucrut
sa fie inlocuit cu o ipoleze mai liberalA Si mai ponderate: cris/rj
noho-i destul de difetite de a spune aprcxi,nati, ncelqi lucru.
Stil $i eremplilcure
Potrivh lui Goodman, aceastA revizuire trebuie sa serveasca
drepl fundament unei definitii a stilului ca se tfit rd, adici
aceea ca,e a dominAt, daci nu in sludiile literare, cel putin ir
istoria artei, unde lermenul este omniprezent incepand cu
sfartitul secolului al XIX lea, definind vreme indelungata insusi
obiectul disciplinei (ca Si comoisseurship, sau expeniza de
atribuire a operelor de ani), cel putin pani cand acest domeniu a
fost ti el cucerit de teo e. Stilul ca sernniturA se aplicd atal
individului. car li mi$cirii, $colii sau societilii: la fiecare dirrre
aceste nivelud, stilul pennite rezolvarea problemelor de
atribuire. Se pot recunoalte o sumd de asemaneri, chiar daca nr
suntem in mdsura s6 le descriem- sa le detaliem sau s, le
analizAm..,Un stil, scie Goodman. este [...] o cancterisrici
complexi carc servcAte drept caracterisdca unui individ sau
226
44). Aceasd formulare a fost imbogdtir, cu o
ulttr ocazre. cJ raspuns la adresr unei obicclii.
O t lsilura dc stil. nr opjnia mea. esle o lrlsfuurt excmptiiicatil dc
opcrl ii .are conriibLrle la sitlarca ej i trun ansambtu pdntlc
xnumitc ansambluri sefinilicativc de opcLc. Trlsdturile caraclcrislicc
alc unor attcl de osxmbluri de opere - nu lr,ts8urile unui arrisr ori
ale rrson.ln.ii srle. sau ale Dnui loc. ale unci pfiiolde sx! lle
carnclcrului lor - conslituic sr ilul (C@dmin. 198.1, p. I I I ).
Cu allc cuvinte. un slil este un pachet de indicii care permit
rtrspunsul Ia intrcbarile: cine? cind? unde?
Goodman preferd. totu$i. ca $i in citatul precedentt termcnul
de eie tplifcate celui de irli.ir,, provenit de la Peirce. in opinia
sa. rc/eri,r/o se impanc in douA tipuri principale: pe de-o parte.
denotalia.care este .,aplicarea unui cuvent, a unei imagini. sru a
unei alte etichete (larel) la unul sau mai multe lucrud", Iiind. in
mare. \orb.. dc ,i th.l,,l rsennrul con\cntion.rlr lui Peir,.e. r5l]
cum Ur(,|l denoti un stat. iar srdl deno6 fiecare din cele
cincizeci de srate ale Statelor Unite ale Americii; iar, pc de alta
parle. e\e,qrifalrcd. aici disparand n,di.nrl (semn motivar de o
relaiie cauzal6) Si i.odxd (semn motivat de o relatie de analogie)
utilizate de Peirce. Exernplilicarea este rcferinla, prin recurgerea
la un e$antion (kunple). ld o trisatula a rceslui elantion, dupa
cum un ctrntion intr un catalog de e$antioane al unui croitor
exenplif(:ii textutlt, cvloarea. lesdtura. materia, grosimea. dar nu
$i talia sau forma (ibid., p. 55 Si 59). Un exemplu se refere la
anumite clase cAlora el le aparline sau la anunite prop etiti pe
care le posedi, iar atunci cand un obiect exemplifici o clasi sau
o propr:(tule. rcea\U clJri sru proprielir(e. in.ens invers, s.
aplice la accl obiect (il deno6. fiind predicatul seu): ,J)acA.r il
exemplifica pe r,, atunci I il denotd pe -\''. Daci puloverul meu
exemplifica culoarea ,,vcrde". atrncl yardc denod culoarca
puloverul imeu, r,ezle fiind un prcdjca! al puloverului meu
(puloverul mcu este verde).
217
 ece\re derarii rnLrucir c-ncfip a rcs,,r .i rsa cu r o p lrJ ficc ur ciaLo d n vrcmcc rcspecllri. pc .at d.
"
TI::;:l:,lll,
(rl:ir- roenrrtr!dr. ccle doua
notiuni de r/;/ :i de cr, nyta",, ,,r,' culLLvxt tr dc nrlorDdL posibil c! privir.la i crtlilc rllt ulL| O rlJrc
rmpmmutate de el de Ia Goodman. ruzitic nrl sc ptu. c1..sivi. ii. dcxLllcl, ut.pici'L din n i dc nrotiv.
Acest tapt i-a pe.m:".i
poc,i.a )i .ri'inic., inr',o ...chI:r de (ocneuc. I] 1.16- 1.171
1.9',.:li:r.
r dcririri.
"ernrot,ci "tilutur'. pe clrc o propune i, fr.ir,., fJj"r".,
Di..'ioh t tgqt I potri\ir tui Uerer;e. lis(c vorba de o veche dezbatcrc, Gcncte regisind in cadrul
e\crrlptifi..r", r.op:r; ;;,,,
,rdpvirr. to e uril,,,ante mode re
rte noiiurrii a. fi l)ozitia echilibraia apdrali dc ilirsch, o pozilie de mijloc

::p.::'-ia,
p ocnreo .ru ,onot,ttin. ";fi 1,..u..
De urdc ,, x!e.rsr,, nouir
lrrr lc Nristolelicianar:
oelrnrlre pp care pl o ..Sritul
.):l.tllfi*,1): a dL, ursutui '"p,,, ,r"r",-a."",,,i1"
n,op..nr: eorc [ull.t]r ,^lirudlfce cc nar iuni a. li. p.1c ni r. de a jn.Lrcptrri L{)(.dxL,
intcnlra sonnillcxnli (dcrolrti!il originara ii vaLorcx sliIsrici
,lrerrerre. p ll5r. A.tlil
- nou.emn aJ Un.:..himb;riJ- climd fuonoLdtilil rrlrusalri dc isLoiic I I C!!e.rul de ordine. h drrpl
poetica.sau semiotica, prin intcrmealiul vorLrird D.i usor d. erunl.L de.ai( de unn . xr li, in corclu^c,
unuia din conducdtorii
miscdnr. c- (tuji ix reinre,npicrei .riti5lrci; pc u naltrui puri{r nr frivifh d.notxtrci, dclcnnrnd(a dc inlcnlia
indelungiri, c dorir sa o eljmrne. rlcto,rrlir: llxisn lari dc cr.mplin.are. pe c c iulotul i!. po:(e
ri.iod.1. sliipilni in t(ndlitJt. ti cxrc c5rc dclcrNrrLli maLdcgrabi de
01., e\e.nrt;[f. e, acoper. sritUt. er a.operl ''cr'.i,''ro ul
,-j-^1,.,1:.i1c_muhe .rfie
rspecte ale di\ur,ujLri. nu duar .ltc
cJle. i,, ecnc,"t. au incer.,r .a r,e amdrsirn,r. Toate acesie opinii dau dovadi dc multi inlelepciuDe \ji
:i:;:,1:i,1I",,,,.
s,ru ur,,it, cum erle genul: u, t..\l .,,".ptif,."
g.nut .irri., ,.. vorifici leza Iui l-lilsch. conlolln carreia cititorii obitnuiti, si
)r r\pecre ce 1in de conrir,rr,.
lp:lil,"t,.j rur disc{ \ (\en-plific. "au . hi.r dc s,rb.rJr,.J inclLrsiv specialiftii, cred in scrsul original ti il separii !le
:,"lllillr,,, irr .pc, iar o arrrmr iunnrificalir acturlar. ca ansamblu de aplicatii posibilc alc
rucorogrpr: ..trecare p.te ornul lcxlLrlui, sau rnsanrblu al claseior Si propricGtilor pc carc el le
nronriei idei: e,,j.ra nulr nr..
o.rmenir o"rfet. roii oam.rii cdre |roate excmplifica 1rst:izi. Accsi Iucru conlirnri, insi, $i laptul ce
l:l::'1.,|.**\e r\eJm..n;...
,-:.::il rmpi(,)e..
ri 5punp pro,rr ai, t,',;,1:"i.1 cxemplillcarea este cu rnult mai .uprinzatoarc dccat stilul
,, ":.
r., pr,eren -tui .au )dinr Loup. .ar
e. Jpatr tcl, nu Drept urmarc, ncvoit fii:rd si se limiteze la ,,latura
:!"r_,,:, 1,"_,,,
rure acer\ti ioec ,pror.t. lqgg. p.41,4,.
Opo,.,t,r cxemplillcatoarc a disculsuiui", Gcocttc o apropie arrnrci de
duxrc-der.otalie )i e\crnplilicdrc o.Ininrerte rpacitateu sa, opusar nansparenlei sale, sau de inn'anzitivitatea
pe .ed drnrrc .en"
tt:i?,an,tnx) t.ernnitic.lie ,t;Bnik.an,.,.
prin .r,. Hitu.h .;;;; sa. opusi tranTjtirititii sale !i o asimilcazi.,larurii percepribile
irrcrrrir.r rrncrireriu al inrerpreririi r\e,,i cJp ru discursului", altlel spus, expresiei sale (lrtl, p. I35). Situatia
i::1:',',,:::
\rcnerrF aJUnge inu.adpva- ir, noJ )j.
rnc, iraUil tr o reflecrie ie r,p sc inriutilc;ilc. insi: de aceasli dati liscul este ca, sub tiiulatum
ilermeneutic, neobisnuiri t, et. dc stil - ri cu pretul Lrnei coDcesii licute Iiteraturii rcgimulu;
conditional , sa fic rcdcscopcriti. dc ,ap(. funclia poelicaL .r lui
P.rr.ti mi lcrrt rrnt:\o ,rru,n. i.rur,.. ,u?tr..
deo-i ( t..d,."ar,.,ro-,.,.-.rjebu Jakobson. privitar ca rcceDt pus pe mesaj. Cuplul ,.rebotezat'
.,
",,"i",_. ,, ,,",".". . cuprinzrind .,lnnctia de exemplificare" $i ..functia dc0olativE"

219
aminregte. intr-adevar, de functia poeticA Si de cea referentirl:i pfifu$i dc pnici ccrcau Prca mult pcntru ca apoi si rcspinga
Rezumand, pulem spune cA definirca stilului ca exemplificnr. l(xol.
le-a
este prea large sau prea inguste- in stilislica s a produs o deplasarc rpropiati de acL:ca carc
ncrrnis lins\r)lil.i (unt('mPorxni s:r Icgindc'\ci rlpurlul drnlr(
Efo(ul lui Genetle rimane insa meritoriu. FactorLrl
incontestabil de nourate, deloc neglijabil, esrc cA inlocuircir ir,"sr.i rorbi* R)orl(Dit \.lc lJ sdu\sure )i lr\3r dc BeD\crristt
cal(iind n"
funcliei poe(ice cu funcl;a de exemplificare readuce efectiv iI iit anicolul ,au inlilulut Scnriuloeiu Iirnbii ' lo('qr
social ii
prim-phn coDsideraliile dc ordin semanric ri nragmr(ic. linur.. ,ir*f. fui Sar,t,*". Iluilly punea acccntul pe aspectulvedcre
stilul din punctul de al
in genere, la distanti de cetre poedcA $i semiologie. Gene(o *lr,"Inr,i" rt stilului. .rbodiind
iinrbii. si nu al vo|birii Mui aPoi, lingvi$lii, doind o dcscricre
incheie in mod sernDificativ printr un elogiu adus lui Spi(zcr \ri
de acces
Aby Wa$urg, al c6ror celebru adag;u Go./ is in the detoil rlxhaustivi a tcxtLrlui lircrar. au redus stilLrl la un mrjloc
(Dun lezeu erte ttl detali!), dupa ce a fost deviza istoricilor dc I, r,rse ,rni'cr..Jir llL,rrJrc. De_rlunci inco:'c' rn'a rorl"irs'r 't
ani, ar trcbui s[ devinA deviza oricirui stilistician. ,lu*iL;n pr',,,-plrnut linE\i.trcii cir si in Jcclr Jl 'lilrsri'ii:
nrrrhelc.e oculi tor nr.ri nNll de limhrjul in acliunc
\i miri pulin
Jc limhri in por. ntirlitirter s,t' t{ Ir' r nti'o' noua rxrntrr'-t
J
d^rrizcci dt rnr' lc-x
Normd sau fuziune iin,r'i"i.lrr.l.r'of,rri in J(ursul ulrimilor
rcconcilirt pe rmindour'i.
Accsle rr'tirrln(rtl( p,'t d:r impresia c' nu se va
punc
in acest fel, principiului absolutist ce condamna stilul (?-rirri
ni.iod.rta c.rD:il ncinlclcg(rri 'hnlre "x'4lositti >in o Nli{i
cnc
t tei ,tln\e noduri de a sp rc acelati lrcr )ii poate fi substituil (5nd de slrl cr
un principiu mai flexibil, care salveazl slilistica: erisd,Nxhri iravers,.rza io.rri i,r,'ri,-lrngvislrcri' nc inlercsam
dhrhe ccle nftti direfie de a spune lucruri foatte asenki dtoar rrn(rrliltllc ori \('ci,\le.,l. (irr'l dc <lrl c' 'ingularil lc sru
iii.i..,.,roi irrirri rlt rrrl !ir rocrolecr cl'' SLilul in'i 'x 'Jricc
$i, \,ice\,ersa, axisrd tnoduri foade aseniindtoate de t spunt
lucturi dittre cele mai diferir€. Asta nu iDseamna oare. c[. dupii ii', a" f'nrf,,..'" d. ncronc'lul l;r; J'(5le dotr:i csle(lc' irr
Jbclere -
on ocol pulin cam ipocril se ajunge, dio nou, tot la stilisticu rirnonul dirlrt' rrr\rri nl ti \rriirlir' dinlre norma ii
i.'i,.*i .f" .,r. c:tc imlo'ihil s' nc deorrr'am dclirrili\ -'
tmdiionala, sau, cel putin la aceea a lui Bailly? Nu inseamnl, de citrc
oare, ci se distinge un sens fundamental invafiant $i. sub dintre general ;i partictiltr'. a lbst tolusi lcgandit
fi"*"it,ii Ei slilisiicicnii coDlemPorani continuatori ai lui
denufiirea de stil, o semnificatie accesorie, decorativA, afectivi
il"ir.nitt.. f-" Icl cum numai vorbirea e'Y'rr';'in Iingvistic:i se
sau exprcsiva? Sunt puse oare in opozilie un invariant semantic
nor," 'n,'r" .1. ;rr :lrliiti(i rrrrm)r 'li rrnle irrd:'iJru'e t'r;rt'i'
de referinta Si variante stilistice (mai mult sau nui putin)
sinonimel Poate, dar intreaga nuanti rezidi in acest ,,mai mulr b" "...,. r'.,",.,ti,,11t. prec''rn rimbe sJu genurile trebui(

sau mai pulin". care facc cu noriuner de.ril s, fie independenli t0r,"".., lrr/rtlrri d( nlurn"nr' 'lJndJrJ' care s( nxs' dinlr
de un du:rlism srricr cuprin/;nd gandirea ii limb.lul. ln rest. a trn oroce: J. lrrrr/J(lic 'nlr( (l( :i nu ('r niilc norme sx"
';i".f
nu rte o
pretins cineva vreodati ci variantele stilisticc erau slrict clalorne (c rr put(J si_i Prccxi\lr acesluia Limbc
existenli rcale: vorbircil $i stilul' abaterca $i varialia sunt
sinonime? Cenzorii stilului atacau o fictiune li condamnau o

23r
230
singurele realititri iD materic de linlbai. Ceea ce noi numin uI
invariant, o norma. un cod, chiar $i un dat universal, nu esl.
niciodatA nimic mai mult decat o slazi provizorie Si care poarc li
revizuiti.
Trei aspecle ale stilului:ru reverit, astfel. in prim-plan. sau
Du au iost. poate. niciodate cu adcv,rat eliminate. Se parc cd clr
sunt inevitabile $i de nedepl$it- O cum. ele au rczistar cu succes
asalturilor venite din partea teorieil
6
- stilul este o varialie formala pe un continut (mai mult s.rn
maipufin)stabil;
- stilul estc un ansamblu de tliseturi caracteristice ale uoci Istoria
operc, care permit idenrificarea ei Si recunoa$tere{ (mai n1ulr
inauitiva decAt aDalilicA) a autoruluil
stilul este o alegere intre mai multe .,scriituri".
Numai stilul ca normA, plescriptie sau caDon cste grcu
acceptal. el nefiind incA reabilitat. Cu aceasti exceplie, insa.
stilul existi fir, doi[ Si poate.

232
 Uhimelc doui elemente alc caror mize lcoretice a$ dori si le
!vidcrtiez - ir/.r-;d $i v.r/do?.r - nu sunt chiar de aceea$i naturi
cu cele irnlcrioarc. Primele cinci crau solid ancorate iD literalura.
olc fiiDd obligatoriu prezcntc iD crdrul cclui mxi simplu schimb
lilcrar. incviltlbil implicate in cel mai infim contact cu literatura.
Itrrlatil .. rr,sr, s. un t urirrt de pe o pagina p( ( arc o cilesc. s.ru
chiar imediat ce incep sar citcsc. particip l:r stbiecl. Fic ci eLl
llog sprc dcscric un pocm. un romrn, sau o|ice alt lip de texl
- si dau inriietate punctului de vedere al autorului, sau
Dulctului de lcdcre al cililorului. nu eslc studiu lilerar care sa
ltl incerce uco definilie satl ipotcz-a privind raporturile lexlului
rcspectiv cu literatura. cu autorul. cu lumea $i cu c;titoru! (cu, in
cllzui de lalir), ori cu limbu. I'rin analiza acestor cinci relalii s-a
ilcercat nxbilirea conccptclor fundamenta]e ale lileraluii:
litcrolit! aL itt(tllia, kprc..cntarca. reftpt(rca $i srilr!/. IatA de
cc acestc rclatii tlu fost $i cele dintai vizalc de teoria lilerari, in
,,cruciada sa imporriva opiniei curente.
Urmitoarele doud notiuni sunt uior decalate. Spre deosebire
ile cele antc|io.ue. ele dcsciu raporturile lcxtelor intre ele,
compafi lcxlcle. fie tin:lnd seama de timp (islo,-i.r, fie farii al
hra io cnlcul (\.r/.xrea). in diacronie sau sincroDie. Aceste doue
notiuni su[r. deci- inlrucilva.,,rct( itero]c. Cu toate acestea, in
capitolele prcccdente, textclc nu au fosl privite exclusiv sub
aspecrul singUlAritilii lor, icr pluralitatea constitutivi a litenturii
u fost .vocirti in mxi nrulte nduri. ?n special legal de

235
I
inlertcxtualitate. Aceasta din ufinA
a fosl prezcnrala in rchlil Dlur erplicxrir cpr"ndi de ;nralnIa. :i xnume cb lirerlru-d se
tc.\,ulri cu tumei. ca..ub:rirur
-t rctcrinr(i'i; tu,'";.;.' ..,i,:; $hirnba penrru ca rn"d.i isrolr din jurul ei .e schimbi. { nor
o:. c\rc d;r-rir. pt iind u..|t rot,,1..,,,.,,.. frornente i.rori.e dilcrile le core'pund Iircr3turi dilcrirc. In
l1:: l:: :1r,,', ,, ."ric
lli Tl.',d oltc,rui
'Ic?rurd.
cu,c srru rJ br,,a o,icrnri oi.rur.
t,, .Irdi.r de.rr.i [D3I. inrr un J ,.ol inliruldr ..l.rorid lilcrar, 5i $Liinra
lilJr]r .eter:rur fu ret- ii,c dirrr, flteli,rurii . Wrl el Benj.-nin rora urnaroirele:
texte, privile din unghiul istoriei titerare
Ojicp^cJme- til, iu Jc te\t literd,crnrjrn,.
fi ai valori; lircm(, ts{. lF{s lr 'i a. rim sro .r !r.r.nlli J !nci dLs. rl f. or ..r .
rnun,rt; po,?i.ii tJr.. li.i r rrrlr u !lLLr1ir ir r.uxlr c\1c nu iiurrrL o \crLgaL dLn
uc cceir cp In!ermn. i.totir ritc,rlllri
.,,i r,r,oJrc,J t1 r;,.,.,,,,.., d.rrollir.r st. trli r itirnl.r i\ltc in !ca.i.. .L mrl nn 11. !i . .nrcrl
l-\ldenl.,o,icc rc litc,jr t.(e ucel,.rr,J.cru..t,r.
ia.1 Je l: rln,trrsL,.L lL,i Lrra,,rertul r.:t.rlI (B.njr,rr,.lrrL n.7)
rnienU Ut ice,rc; cAr,i. chc.tiunile
d(,,batJ.,. ,|l, fo.r m.,i J.g-r I
m",J(-ir,r, c. rcsoccri\ reorprice p-in l)acii acesl lucru cstc ade\,a .rl. cl esle cu atiil nlai vrlabil in
cirJ, terJ, ,o, rnerrLJ ir.L .i ,r
vo orr dcipre I erarur, Drin inle n.dir, litcr.rturii Lltilizind dcnumircr dc i!7rri.,. urnbjsuilllcn c\lc,
unFi rcnecrii I.i\. rr
de.p.e ra. in,,_c. r riccJrc i re p. rl.ci. lfc!ititbili. dar sl bi o\crrila. dcorrccc isiorir dcscmncrTi
:::1..:", : :p,1.,.ca.rJ
fird rrrJ^oc.rb.t..r .t. i,f.;t. rr.i,c
i.1..
oe\pre.i.rcr,r'u.i
c.,." i
t\\lathti .linn,titt Iiter:Lturii !i .r,?/.-rr, siu. r\ceNti
o:"1) F. rrrbiguitate se nr.lnilestar ir r.Lporur ile dinlre literlLlLri $i isl(n ie
':l:1" i,l nJ'.b,].: rsrd rr. .i d,.-nrrnJen ipo,. e," p
cJre le \elIcUl, in ll \int, i",oriii *i r-rori,. (lslrnie x Iilerrturii. lilerat rinistorie).
,,,,1. ,r. el-c1u n o dcprrrrjare p" cjr po":b,r, "u. m,i n.rlr Acestei relleclii asufra literatLrii ,\l isroriei (in dublul sens pe
:1-ll
ur\.ur(ur ,Jr,/ii ii d c, .It ."r1. Je,t,rF r..r .. (rre tocn i I .rm precizal). ii vor trebui rsociati o senc intrca.qii
,irirJrL|,.
, du lcrnlcni rc lac pnrlc din opozilii dcla curosculc, cum sonl
.,-:i,]1
-rc.c
-, ,,bro, r.norrurite di,l,c rc\re .- I ,np , ce n .J
vnrmba.." nrii.:r. ..imitllic ii ir)o\ir1ic . ..Ir!tlci !i nrodcnri '. ..rraditic !l ,'uplu.i".
"idc cc nu Jrcrr :ntotde,rrr-,lc , t,,c ..clasicrsn 5i ronuntisni. sau. conforn crlegoriilor irltrodusc dc
,rn,,e( dp ,r/./,. q],,i ro ,
:1.:l:,.11':l::t
tr rllr rcflncr r. Drelum r/;),,rp
'e|.mpnur f,, bi
\rI ?t.tt,!,, titerrt". l,,rt.i,
:
cstelicrr rdcdpL,rii. ,.orizoDt de aslcpllrc Si abilcr! cslcrica'
-.r pirUr. mrr \ nplll. m,, obisnuir. ri, tJtod: A. r,,.,
ni 'l'ortc:rccstc cllpluri ru sL'l\,i1, intr-o |)erioadi sru .Lk.r. la
,reu,ru 1\ind^in.a. - \ede-c
c, orice \rlo /rre. p^/jr:vj ..
negativd, a schimbArii, nlr este considerate I
lireralurii: accen de a ilnita sau accca dc u iroru. dc a sc
de citre islo.ie nici coDlinmir r$leptauiloI ciLirorilor sau dc r c nrodificrl
ll?ij*. ,rj dc.jJele.
Iconve,,cr.tul
c,,\i,,rur ,..,l,,,! J,e. NJ,.
Je J orien,r rc0ecri, rrtr .^ Clhes(iunca mi;c:Iii isrolicc alirgc ijcj dLrpa cunr arr arrinlil
nUm_r Jn purcr oe ,edi.c J.-pr- "i,; ,f.-".,].' .rdcscori.loirrc itccslc lLrtirni sunr solidrrc Si lblrreazi un sistenr
l'.i:':11*
rc\Le
r,,pu.ruru.
r- lmp. cr 1r +rr1rr r.roolrLrlui dinrre tc\,c dinr., chcsl;urj c lcgirtc nu rrurrLri de jntentie. de stil s.Lu de
i'rolrcc {Le:te doli functe de viJete surl. ,oru.i. )i cu...\lcre l,n. rcccpl.rc. cr s; probcmr !rlorii. irdeoschi noutntc.L c.r v.Llo.re
rn.r. oetrrb, moderni prin exceLer)ti.
de.e, iIL,,i.. ' .;
:.-."Tll:Tl,.|,i L.nr,adi..o,ii. )i. Printr un dcnrcrs ln,nilirrizat deja, purem
ll]',:fj."",i. rnriuLj. ,pcu- Ll h (onr,\rut i"roric ."ner.c . .1.r.. ri. J 'r I.'..r r'. .. rr.rh',JL.r I,
Iruco0S p tir erprrc..r.ed rt'\c. .. Ji.p..rrp {c.r.rJ c..e. de t, pr. tull . lL r,. lr

236
231
calitate de context, cat $i de mi$care), de la doui pozilii i\rori3 cx ur) cxJr(r
lltrsvisticri s.ru psihxnirli/jr - norlt relLrza
antitetice curente, sau de la doui locuri comune privind acesl drr nu ponle rPnorr l'rnrul c;
subiect. Unul le neagd acestor raporturi orice fel de pertinenlrt.
.',ii;.,r't o"n,iu literurur;.
o rsrorica' Pc J('
ittir.l,*r rt" rrr rnod inr'rrtabil 5i dimensirrrre
celalalt reduce litemtura doar Ia acestea: de-o parte clasicismrl.
sau. mai muh, formalismul in geneml, de cealalti pan(
u[it purre. Lhe'tiunel schimbirii rn lrleratura lr cc:r ir
a,itu"^r*f ;ra,',, liler.rlurii nu \unl neaPar'rl rdenlicL ti
Irici
istoricismul, sau, mai mult, pozitivismul. lluaia Butuic.t,
comparabili cu celelalte iluzii condamnate de teorie (iluzir
r.jr.r;tif. ,'" lJ c(ulJlti. drr r,errr;naril( dinlre elc nu F)r fi
iri", nnrll lrrnf iEncrJte inainrc de a abodJ re'crrl"lc
L:onlli.tc dint|e l(orir ti lsLuriJ lilerrra prre oporlun ri
"r. ",.,
inlentionclE, iluzia referenliala, cea afectiva, sau cea stilisricli) lJirnr LJ
se intemeiaze pe cl€dinta cA libratu.a poate $i t,ebuie sI sc ce forme s a facut lcferirc
illume distanlii. anrintind pc scult sub
explice priD ctuze isloice. Atacarea istoriei pa,.e a fi, intr-
kr istoie in sludiilc liternre
adeval, nelipsitul gest inaugural in majoritatea demersurilor
teorctice ce urmdresc stabilirea autonomiei studiilor Iitcrrri:
Teoria literare acuz! istoria Iiterara ci ,,scufunde" lheratura intr-ur litenniii
lrtorie literati si isturi( a
proces istoric care nu ia in considemre,,specificitatea" sa de
inainte ca istoria $i lilcratura s' !i fi primit in decurs(l
literat[d (anume faptul ca ea se sustmge istoriei). Concomitenl.
$i. poate intr-o maniera u$or incoerenu, teoria - fara, insa. a fi dcia
sccolului al XIXlca definiliilc lor modeme- se scrisescre
neap5rat vorba de aceia$i teoreticieni reproteaza istoriei
cronici desDrc \irlr strritoritor ri desnre cafli' fie elc lucrari
dc
Iilerare faptul cA, in generc, nu este in mod autentic istoric,. O asllcl de ctonici cqtL'
trlctnstrca sau irrchlnrtt )trirrlci'
limitandu-se doar la stabilirea unor cronologii literarc. punctul
DDnumentala //isrrir. /iniftirc de h Fra'rce'
rcalizatd dc DoRr
de vedere dircronic asupra literaturii (litemtura ca document) $i
punctul de vedere sincronic (literatura ca monument) piu. llivet. Dorn Climencel $i d,3 cdlugarii benedictini din
concrerrli.r \Jinl-Mruf ( 1?.r:l_l/bJ' Co_)liinlr i'lorlcri
J
ircconciliabile. excepliile fiind putine: formalismul rus, de pildA. (,riiJla dcpinzind dr
iii.i,,,ii' ., irstirrrlit' rt'lrrira irr rimn 1i
a dorit realizarea unei istorii literare dependente de o teoric
literad (literalitalea ca defamiliarizare totodatd sincrcnicl $i sentimenlul nalional np.lre insi Pentru prima dati in Frant '
doar atunci cend Madalnc de Stael, in la lirtlftttltt( (l8OO) -
diacronici); acesiuia is-a repro$at, insa, faptul ce isiorirt sa nu
luclare influerltatl dc lomlntisrnul '? german - subliniazii
ar rcprezenLa cu-xdevarJl o abo-Jare istorica.
CLr toate acestea, chiar dacd teoda Iiterard 9i istoria literarii, intluelrr rtlieiei. r morirvtrrilo )i r lcPilJr rJrprd l;t(rslurii LJ
in majoritatea avataruriLor cunoscute. au manifestat,,alergii" ,".,".", ..,. ci;ri., isr,,r';.i. 1;1.; 1 rqmlnri' rrului. e'le rcl livi(li
reciproce, pare greu de negat faptul ce diferentele dintre operele si de5.rroti!i Fr sJ oftrne lriJilici r'bsolurr'le 'i nre'crilli!e'
literare sunt. cel pufin in parte, de naturi istorica. Este, asadar, .tr'ic .rl.r ,'.".t-'1..'. ir'rle''ind li''rre opera dufi norm(
legitim si investigam fiecare teorie - Si fiecare studiu literar - aEmporale. Ea inlemoiaz,l lolodita $i filologia ii istoria
Iitorar''
din perspectiva modului in care aceste diferenle istorice sunl am#te impia.igind ideca ca opera ti scriironrl hebuic si fie
prezentate. definite, situate. O leorie inspirate, de pildi, din inteleli pin situarca lor in islorie'

238 239
 in rrudiri.r fr.rnccz;. Srinte-Beuve. in alc
,.
l erare-. e\ptica opcrete prjn vial.r auroritor salc ..poar(t,. lucrinile unor C:rstex gi Surer sau alc unor Ligardc Si Michard
prin
trupurrior carorJ aceltia le-uu aprrrinur. taine..mal
i; .f.l.,'i..,,.,, (rombinand.rntologia cu istoria) Si-Lru impanlit pitlla liceelor.
o-clermiDismut sau. erplica poziri, r,, pcntru ca. nrai apoi. Dunleroase manuale. mai nlull sru nlai
indivizri prin rrer trctori necesrri ,,
ru, r lrnrl: ,zrd. ttttiut pulio subversive. si apurii incepend cu fincle .tnilor '60. Astazi,
delermin,Aritor de ordin biografic
$i tot,t"na BrLrncrierc rd.rur., nn nutor ind rizn e$t e arareori sa iii .lsume siDgurredare i regii
$i .*irl p;';;;'; ,;rJ,;i.; lirdii a unci lilcr turi nationalc. lucririle dc acesl fel liind cel
l:Y" 1".,)tala-reprezenl.,ri Je (,,r. c.re ,"1ion"rra ,.rf,... nui ndeseu colective. ccca ce Ic di o aparcntA dc plLrrxlism $i
operer, sau de care cceasE reac
r:: o'' i*.'i;";;: "#, obiccriYila!c.
:::1:tr oc socroJopid
uar .x :;tl
XTL1,','i,,T,'lil lL in schinrb. istoria lilcrari dcsemneaz:. de la finele sccolul i
tur Lmil Dur(heim. .r formular
ijcrtul unei Ill XIX lcil ir]coxcc. o disciplini dc erudilie. sau o mctod?i i.r
imnrc.ionism,,rui conr.,,np,,ri,niro. :;,
i1':1.,i"::1":li]", :*.:
L,.r I\ar.r(rorJ trterurr. ca sub,rjtur
il reror:cii li ,.f fr"f"irirt..,,. corccririi ( Ivis.!2,r.\.rrrri in gc|maDi, Schol $hip in errglezar):
ricerr. undc, r"., i"i,"a,,"i-,,.p", ostc vorbr dc filologie. rplicali literaturii nlodernc (la n{$tcrca
l::l^ii,r,:1,r.T1'r',
.,' pr.oprrnrcte gcotare ain rS8u. cir sa. pcriodicul Re\\rc I histoift littitoire d( lt Fft rce sc 'toia n
]]-::p,,1" cxrc
ulrversrrar. a sufcrit o reforma," rnrf fOO:.
li in,.., li o prelunsire a re\,istci no;rrraria. lbndali in 11372 $i al cArci
retolcJ piirer .j .er\eJ.cd la rccti.rrc.r ii r;mp.,l ,rbic.r Je .ludir ,rrJ lil(rJtLrr mcJrc'rlir. i- nrrmcl. rs,"ri.,r
oralonj€f.,istorii litct.ar, :rvca ca cll,5et so.irlc ..
scop lornDt.a tulurot literrre. sc intrcpriDd ltlclari de aDaliza i-rE do care nici o
cetalcnttor democratici moderne sinterr-r (nici o istorie a lilcraiurii) nu s ar prlea rcaliza pe bazc
o. inoti tit,.Rli. dat ii da valido: prir isloda liliirarA. cerccl.rrca universitafi devin!.
, tr tittn tni
"::_*,L:u.cure.muhri vrcme isroriu ^b|it ,,,*.,; continuatonre cruditici benedictinilor. pcpetuali deja dupir
:l.l-::l :-
roerrrrrcdt (deSi
tirerrri
el nu panicrpr"e in lg,l4 la rhn.Lrta ;-,,
Revoluti.L Franccza irr cadrul Academiei Inscriptiilor ii
,!,i,1,,1-;t-,,i;1,1i,y a.cltlr
io Fnttcet;ei inccpu"e c.,,ic,,, .u L;tcrclor. E.r se ocupr"r de literaturi cr instirulie. adica dc
o rucrrrc rnr nJ:rti:i-,,".,,,tre,tc
llttuirp ,t, lo li ;rnkt. tiltuCn,l,, majoritarctr aulorilor. inrportarrli sau nrinori, de cadrul miicirilor
ornccunoscuta rnultor gcneralii ,tgn5).
de srudenti. C.f" i*l .*p,..ii $i )\olilor Ltcrxrr. )r. nHr rrr. d( peruri )i lir|mc. intr un anurnit
.inonime. d-rr nici nu sunr fel. cLr sc disociirza dc lbordrrea istorica cauzAlisti, de tip l
1u-\u
tLanson dernonstrc.rzi lcgaturr dinlre
rndcpcndcnrc ,r., a.
"fr,
elel. O i.ror;., tit.raru,,j filosofiei istoriei. cnrc s-a dczvolt.rl in sccolul I XIX lea in
e5re o linte/ii. o sumi. o \cdere
:lnnce/e) p nojJmha.oluc.rr( Frarla, de h Sairte-Beuve piDi Ia Taine $i Brunetidre. dar. de
oe lopxtaflzare.5i. rel rnrj ddurr. u chirr o istorie. celc mai nrulte ori. ijun-qc tol la explicatia gcnelici a opcrei prin
sj:ce_srune de monosrlfi i ci o simDI.i
de.nre scrrirorii rrl;i,;:, i ;;';];
mrrunlr.. tuJli irr ordinc croDoloEjca.
un .,rrblou... arpa ."r, ." in fine, istolia lilerari ii isloria li(craturii implrUllcsc rrccl!Si
Irincenulut sccotului it XtX ler.
e.rc vorbx dc ul idenl indeplirtat. pc c,rro nici unr din ele nu prcrinde a I putca
l,t/]rer icolur
mJntlJI
"ru utrivcr.itrr. .au clriat d. o arr" rcaliza incli. dar cire lc slujcijte anriindur-ora drcpt justilicarc
le\,enrual rhrstrrle, ce vizeizi t rrno.,ra
un puhlic cufti,rr. Dupi Lrn,on, conslituir..r unci yaslc islorii socialc a institulici lilcrare in

240
l+t
 flllT *:, unei i\rorii comptere r Frunt(i IirerJrc,cuprin,,iL.t
deopotfl \,d. carrea ;i lecturu). lil
O a doua distiocfie intre cele doua este

ffi
. ca istoria literari_ rx
.p* deosebirc dc isroria tircraruflr (cJ "*'.:T#'"1:::r":ii:"*iff
ll1.llllli:
,::l qens e\rrcm de targ
rlbtour, J,,.
::lp?l
r316. rsrorra l,rcrct.i a(opel.6 orice
ii unut roarre preci.. in.rrrr
studiu suvdnt de"prc Iite,rrrrrl
:::::,.::r:.:"* tire,Iri ,a .e reaca inaerungrrur monop,,i
exercrlat de tnnsonism rsupru srudiilor Ii slel5ilul secolului XIX. atullci cand istoria literali a fost
.i filologi (in sen(ut avur ir) BcrmanJ secotulri -.rt
Iirerure din Franla) Et
ll:.10:$,. krtlr',lusd .r Ji,rrplrna uriv.rsillra. cu ulmarca 5:, \c
^r ^rei). dcllnitA.cu
rt
sruJiul rrhcologic al limbijulu:. ..
,urrurii in senerrt. conyiruiri
dcrnArchezc de criticn literrrl, calificali drcpt dogmalictr sau
lll:jl]lil, ,s,greaca fc modehrt lhprcsionistd (Brunetidre pc de-o partc. Fague! de cealalta). $i,
sruollror. de ti latinii. apoi .rl sludijlor medrevale ,, din acest moti\. condanr4ati. Pozilivismul era invocat impolriva
urmaflnd reconslructiz istoricb a unei epoci ce iobicctiv;smului. citica dogmaticl frind considcrala ti ea dorr o
nu mJt trebui(
rnleteaca ca $r cum i cm fr contemporaDi. Istorir litercla eslc. vuiaDta a acestuia din urlna.
o.,rrrl.a a lllologici concepurc cil 5ri:nla tolrla a un Dincolo de accasti conjunclr.nii ce nu nui csle de actuulilutc,
llll:
crvrtrtdt trccute.din moment ce rccunoitlem Sr Jcceptdn opozifia fundamentrla vizerzar. pc dc o parte. un punct de vedere
disranla care ne despa(e Je re\rele respcclivet sincronic ti univorsalisl asupra literaturii. propriu umanismului
civilizatii.
tpoteza lundamenlala r
rsroriei litcrrrccste ca scliilorut .r clasic - toale operclc sunl percepulc ca simultrne. ele suDt citile
op_erarrebuie sa laca obrccrul unei inleJegeri (iudccate- aprcciutc. iubitc) ca fi cum !i ar Ii conleniporrne
prin pr.isnu ,irua ri
l1-,lil3l]i: .., ..Orn!.leg(.rer
rurr(rrulut silu:
Lrnui rcrr prc:upu,,e
opeti_de iln,
cunocle,e,l
nu 3re \dloare decit erfusa ,
unelc irltora li contcDrporanc cu cititorul Ior uctual. fecindu,se
rbstrrclic de istorie. dc distanta tcrnporala - iar, pe de altA pafie.
caurul propflu.. trr cadrul oricirei opere este epocu sa.., un punct de ledcrc diircronic $i relalivist. care considera opercle
sctiJ
Ernesl Renin. In concluzic. facem filologic.,ru nirrc .(r'r cr^r,ologi(c inreprirc urui nroccs rsror'c. Op(rJ de
isloric lilerir;
crnd cirim o editic rara Id Bibliorecir Nnrionrja:r artd este, ins6, lr eterrA. li istorica. Paradoxrld pdn natux sa,
lluncr Fr.rnrej.
cind lecruriim o edilie dc buzunar:r uceteir,i ireduclibilar la doar uDa din falctele sale, ca este un document
::.:"1 :l :t,1".,
rucrin. ta nol acar5. Este oirrc \uficienr sa isloic
mcrgem in bibliotecj carc continna si provoace emotie esletica.
a h:e.deja isrorie lirerane? inrr-un anurnrr sens, Istoria literari dcscmneazi, in acelati timp. $i int,€gul (in
f:t-r] prelrndea ca facem i\lorie da.
lilcrrri. dejndJlA cc caLr,rn sens hrg. i rc8ul coDus dc sludii ]iterare), $i paltea (in scns
rrurrFrc trurorulur pc copetll, unei ..lrt,.
-L_anson
rcst ins. slrKliul scriilor clonologice). Confuzia este cu ad! mai
d.indu r a\ cl ttxlulrrr r,n
mlnrm de conrert ); ipltnJ inrruc;lvr din
te\l pentru r itinpe incomodi cu cAr lbrnula (iri l literaNi este !i ea utilizad
deoporrivi in sens gcnerirl ;i in sens panicrhr: ea desemneazi
Filologia are inse $i un sens reslrins. a6t tolrlitatea corpusului de sllrdii lirerarc. cet ti parrea sir ce se
mar
gramaricA i\lorice. de srudiu
isroric al limbri. intre vastl istorie relera l.r judecaia dc valoare. Astfel, oice maDuirl de istorie a

242
243
 criticii lilerare include Si fonne a1e studiului lireta]' care su
suveran respinse de critica literar-A. in sensul proprju de judecirtri
t r(1irs1r'i r!:construclirr (rcir!icrc.r unui nronrcnt drn lrucut.
de valoarc, DupA cum obscrvim, acest teren estc unul r.arisire.r unor nri urii. consult.uer .r rivelor. stxhillrcr unor
mina!.
Dar, de fapt, ca1 de valid esre acest c teriu al prezenlei silll
,vrninrcnrc) c!t!- sulicicnia pcrlrL ! rcnrc(lir rrrrroris]nrLI
rb\enrei iuJe.at,r JJ v,, o-re pcnt.u J ia.,.o J(p,r11rjJr- ir..r. flilicii litcmrc. Istorir literLIii sif:ingc to.rte datele r.lcrirorrc lx
cri Lir Iiterdr; ); i-orie ti.cJ,rlrl tsroIicrrt lirerrr. ,'t)cri, clrc. s.ri|L l-rnsorr ,.lr!buic sa fic cunoscutr'r rr.ri i/r7rj in
"e snrrr
.

rneo.:. . on. r!lr . a A dcri\ i o rn B. pe c-nd c l icLrl lire,..rr. vrcnrcr in clt]c cr s r nascul. in rapon cu aut(nul siiu ii .u .rcca
,l.-r vrcnre'. Adlerhul uriliznt de LrLnson. ,i.ri i,/ni. ahi.r drca
,i A csre ,1.ri ralo|o. deia. B. in p.inr profu,,:r,e. j,rdeful r.,
rlisimLL cazii prrrdo.\ul 1.\rului !i conlcriLrlLri dc cillc isluiir
oprnrr. \.loare, Jr ti 1L,.enle. in imp ." rrr ce, ,1. I dor.,. ( ,Ir .I I,.'..,.
obs,.rvd'o rl Jr ti.Irgrjat. Dc o
fJfle. ob.ic.:vit,r ea t,rp..lJr...,l ,.ll un frim contrcf o opcrii, ,.ir frir l rind'.lin pcrspccrivl
Je,cJ,rl A. iUJccd itc d" opiI] c .i Jc .,,,orre. Lre.i ,riigoro,r,..
rrea.rr inpd rre (:te gre de lirrprlr; siiu ti rrU dir) c.r r rrcnruriior'rro!slrc,'J-lnsor \rclt.
"U\tinut r chc"r.rrnile dc to..l
Pr.I.iJ t'rono,,irjc -dc pr,d,. rnemori.r i olLn,.rra prou.ti,rn;
rlrci, sa spLrni cii o op,,]] a trcbuic,.inuinle de lo.re" cunoscutii
Li tn in Prisr)rir llrnfrlui siiu. ca irc.n lucru c rn.ri irrp.runt dccil sar
aflA originea in amiDrirca poerjcd la Chateaubdana,
Ne*nl ql r).unorStcJr din perspccri\.r lirnpulUi nosl L. Iaii dcci cilrc cstc
Baudelaire prcsupunc. in mod clar. Iigte ategcri. Mai inrlii.
care sunt marii scriitori? Care este axa de genealogie literarii.l irnpcrirli!ul cillcgorrc.rl istorjci lil.rrrc. llcspccti\a cxplicatic dc
Din imensul noian al productiei de carte de-a lungrLl unui secol. lorl csle ,Lrl i,rii o exf!icatie prin conicxl. I-.i rrarc dislirrla dc
au fost retinufi Chateaubriancl, Nerval. Baudelaire proust,
lcgilc so.iologicc s.ru gen ielr rle lni Trine ii BrunL'tic\r..
9i
a\i_cativa colegi de gcneratie. Isroria lirerard se mi$ci de la
cu ..,ricilc lrplc . in rcen crz surs'rlc !i inluc!rt.lc. d.!irl
vid la,altul. ideile circull de Ia gerliu la geniu. Dare, rirluri
Lrn euvirlclc rhcic rl. islorici litcrlre. carc aeumulcazar
biog,afii sunt, fard indoiaii, fapte. dar nici o istorie iiterali
Si monosrrliil. ii .rmiinar ncin.etrt prcSr.rniLrl gcncrrl xl
'Lllci
nu s,- ..is(orii r \iclii litcrrrc ir Fr!nlir".
mulfone$te si inrocmeasca nj$te tablouri crouologice. Iar
pdncipiul oricirei isrorii lirerarc rczidi intr o alegerc Odrli sl.rbili1 rcsst lucru poTitivisrnul disiD l.L o critici
fundamentald: ce carli po! Ii considente literaturi? litcririii cc nLr irrdraznc} si sc dccor)spjrc cr al!rc . dilcrenla
Istioria
literari ]ansoniani a acordat crcdit surselor influenlelor. ca dintrr o tude.rla crrc.rrloptii dcschis punctLrl de vedere .Ll
$i
cum acestea ar constjtui elemente obiective, numaj ca fi prc/c lLLlLri (irr nrod !o untrr :lnrcr.)nic. c.r iI] ..Pi(|r1c Xlal]itrd,
sumelc rLuror rl lui Dof Q'Liiotc ) rl o ird.crti brTrii (pe cer posibil.
intluenr"le necc.irr J"limitrre.r cimpului rr, c-rp clc vo, ,iti
delc. Jre ti JLrdecr.c cr pefl:rcnre. Acest .irmJr,i.cr"r erLe dirr li:ira r nc rlLrTionr) pc rorlnclc si crilcriilc trccululrLi. nu crto
rc,,ultJ .l unor incrLdcr i e\ciuJp-..
oecr ourc. roluii. rnr lond.rli? Ascfrcni lu1Ln,or cclod.rltc opozilij cc
t," sc , re,.ull:rul ur.. subminellli stLrdrilc liter.Ie. sep r.rcr etrnti a criticii liternre.le
Judec;ride \aloilre.
istorl.r Litcl.lri trcbuie dcnunuli ti crL c.r fiind o furi iLrnigirc
Istoria literari procedeaze la o conlextualizare inu un
(cc.r cc l.orir r;i |:rcul). r)Lr. irlsi. punru.r rcnunta Lr unr, or i lLr
domeniu_delimirat de o c tici prealabili (o selectie)
expliciri It.r..i, dimfori!i. penlru r le intrcprinde.rlit fc una..ii si pc
sau in1plicita. Conform ambiliei, sau iluziei poz:;ivis;ului.
ccrlrha in crLroirinli dc cruza lstorlcrsn)Lrl crcd.ir ca jud.calilir

244
2,15
 de valoare ale fieceruia poi fi inlStura@, spre a se reconstrui url
momenl din trecut. Critica istoricismului nu trebuie sat n(.
impiedice in incercarea de a patrunde. fie ii numai parlirl.
mentalitafle de demult $i de a ne supune normelor acestorir.
Putem studia cadrul fi mediul din jurul operei - zonc[
Tnvecinate $i antecedentele fara a vedea in ele cauze. ci cloxr
conditii. Putem, ftrA a avea ambitij deterministe. sa vorbim pUr
$i simplu de corelatii intre zonele invecinate, antoccdenle. ti
oper6, fara a rcnunta la nimic din ceea ce ar facilita intelegercl
acesteia,
lstorie aideiloL istorie sociild
Istoria literar;. chiar $i desprinsa de pozirivism. esre ea. cu
adevrrat. de esenti istoricd? $i intr adevir literari? in cel mli
bun caz, nu este ea doar o istorie socialS sau o istoric a idciloil
Lanson stabilea penrnr istoria literard un program ambilir)s.
mergand cu mult dincolo de suita de monogralii desprc marii
scriitori. Acesta figura. in 1903. in al siu ,-Program de studii
privind istoria provinciald $i viata lirerarA in Franla';
Am putea t..l scne, pe langa aceam ,.hroric a lircr urii fiarccr. .
adica a productiei lirerde, din cue avem desrutc cxcmptare. ti o
,,klorie literarl a Frantei", de cre ducem tipsi ii c re csle lpronpc
imposibil de intreprins artizi, prin aceasra intehg t.. I r btout viel
ljtemre a naliunii, ktoria culturii ti a adivititii mullimii anonimc (a,!
citca, ca tiaoamenilor ilustricarc sc au (Lanion. 1930. p.8).
Cine citea? Ce se citea? Cum se citea. nu numai Ia cultc li irr
saloane, ci $i in fiecarc provincie, in fiecare orit$ sau sat?
Lanson recunogtea ci acest proiecl eta uria$. dar nuJ coDsidera
deloc irealizabil.
246
lr
lln oollda acestui lucru, in 1941, Lucien Febvre, inlr-un
Jn"ni".iu r.r.. ln adresa unei lucreri de Daniel Momel
lrcipol 9i succesor al lui Lrnson). avea sa alace cu virulenler
la iulori. li
Dcasra islorie lilerari crre se referea in mod stricl
fc[ numri h cei mari:
O,.isroric istoirca'x lirc.liturii, l. vrcu sau ar vrca si insenne o
lireEtura !a o cpoc, dalrr. pri!i111 Nh !spcc(ul EporturiloL !aLe.u viala
socula ir rdci epoci I. I Cu sI o scticrn, uebui, si reconstitui'n
mcdiul, sl ne nrlrebim cinc scri! ti |)cntru chcr .n'e cilea ii de cer ar
(rcbui s[ gin .e cduc0lic !u prinlil, lu colcgiu sau in alta parte.
soiilorii ri, dc lseDcner, citiLoriir I .l Ar trebui si $inr de.e su.ces
!e bucurlu u.ii sau dllii, cir dc ifli s $i dc prolLurd *! !ce\l succes, ar
trebui pusc i! l.8fuurit schinltrlrjLc dc ohitnuinli, dc sust. de s.dere. ii
dc p.eocupari alc scrij(oilrtr. surrcnilc odaril.u !i.isiludinile Politicc.
.u Lrrn!lonnirilc sulci n. dc rnoil.lilalcn rcligiolsi, odat, cD cvoluliile
rielii sociclc. cu sclrirnbilrilc nn)dci allistice t, a gununlor etc. Ar
nlbui Ddrnu roi nr.i .onrinu! lFch!.c. 1992.p.26-t).
Febvre regreril faplul ci nu sc rcnuntase. dupa Lanson. la
dorinta de a infili$a intreaSa dimcnsiune sociala a literaiurii,
ceea ce. in ochii sii, priva ilccasla asa-zis istorie ]iterare de o
rdevarata dimensiLrne istorica.
Un grup de istorici, formuli la $coala Ar.I/elo,'. au inceput,
relativ recent, si transpuna in practici proiectul lui Lanson $i al
lui Febvre. Ei s-au interesat mai indeaproape de carte qi de
lectlui reunind statistici dcspre liraje. reediteri, drtata de viaF a
operelor. sau despre revenirct lor pe pialn. Ei au cintat sa
cunoasca fi sii descric ci!ircrii reali pornind de la indici
mareriali, precum culaloagele bibliolccilor sru inventarele post-
mofiem. Au incercat si cilfeze rutr de allabetizare in randul
francezilor !i si masoare gradul de rdspindile a literaturii
populare, in special a colecliei ,.Bibliothdque bleue de Troyes",
acea lileraturi de colportaj dilirzali rreme de mai mul!e secole
247
 (BolEme. l97l). Canea a delcnir aslfel
obiect al unci isr,nI l{lcplriri pe carc l.' pulcnr rrca dc h ele sunl lcgalc dc o
seriale. cconomice $i socialc. crnnlificati pc
scara l rgi. nlll Irrliunare prirind condi!iilc socialc $i stnrclurilc nrntalc
tJ Frantr v(chiUtui Rc6irn. J,rr p(,nrru \(,.,t rt
l5:.::if|.i'i,:
al ri
xlX-lc.r. i,utem citr.ri(i rsrorir lectUrii ri r conlcnlporane operelor.
nut-licu,..i Ir 'lbt Lrici mai trcbuic nrcnlionate istoriile lol.lnclor litcrarc (a,c
Vech,Lrl Rctirn. r\r c-lr I t.,sr
cr nrcctic.rt, de Ilo;cr r.lr:rnr,.. co(lurilor. tehnicilor. convcnliilor. care sunL, prohnbil. tu chipul
rn rnri mulrc lu.rari iml)o|1rnrc dr:rle .tu. , ,,
unele monografi; despre ediruri. curn cste "Jtc di ,uii ccl nr.ri lcgitirn. islorice $i lilcrarc deopotriri. ObicclLrl lor nu il
cea sc sil dc Jenrr rcDr'ezintar Dici faptclc. Iici drlelc ce ar lrcbui sir freceuda oicc
Yvcs.Mollhr despre fratii MiLhcl CJt,n.rlrn
$i L(t\,y I tosr, illtcfpruurc. ci. in rrod clar. constructiile hernlcncolicc. Pe acest
Asllcl. niSte isroricr. ti nu nirrc litcrili. r.xli7(uri
rltr/, orodcl. nrarea lucrnrc:r lui E R Curtius. Lit(,utrru .,rrotredni
programul lui Lanson.
Sub denLrmirer de i,loric litcr.l|fl. rega\im isrt/i rsro i .r,.. $i L\nl M.liu 1.rrr (19.13). vast tablou al supravictuirii acclor
.
rdertur_(tilerrrc, xdicr i.rurit trlc op(rpl^r c.r tr)/x)i sau ..locuri con'urnc nle Antichitarii iD literarurilc
ooiurn.nt( i\Lurir..
rc,1(clrlnd iJcoIogrl .cI .cn.il.ililrre- Jnpi clloci. Occide tului. ramiDc unLrl din stud;ile cele mri rnarcante.
I(torirl,. Lt.. L,ucrarca a 1bst. roturii. viftrlcnt alaca15. Cu{ius dI. inlr udevAr.
acest tip au li fost, multd vrenrc, chiar mai
fispandite dccar ccl.
care sc confollnau programului claborat de lanson gi cuviintului a.)p.)r un sens lblr'lc personal $i pulin juslificahil
Febrru
Estc cilzul marilor lirluri alc unti paul Hazard is(niccsle: el se lrer.rdcplul acelot argw ( tut'| 1tulcs de
clciprc crizr
con$liinlci europene (1935). ale urui Henri Bremoni ciuc \orhe$te QuirtiliaD. rdici rl topicii ca grili dc intrebarri ce
despri.
\cnlimunlul relipio\ tl9t6-lol9) sru.rte trri p:rul lrcbuic pusc in oricc sirualic. s u ca probleDralicl: clemcntele
t}L.Drrtr,rr
ocsPre Ooclfln(le perioJtlei romrnti(e I slcrcotipe ti recurente pc cnrc. insi. Curtius lc dclcrminar apoi in
loTr l.)g:) l(rorii ,r-
lde,lor lttcl11te. ice\te lucriri ru terjsrrt (L \igr litcrrlrra niedicvali scnniini mli mult cu ni$te nx)tivc sau ni$te
.lnii mri bitd
tin1pului dccer plodusele sociocriricii marxislc, irrhclipuri deciit cu ni;lc /lrx)/ ai rctoricii anticc. riscul fiind aicr
brzati pc
docrnn.l rellectcrii, .ru pe vurirrrr.r rtntclurJ,t\li chiir $,-rgcrca d;fereDlclof crrrcteristice dinlrc cpoci. EI da un
dodrrnc luntizu.a Je LucieD Goldm nn rlo)o,.
t.lr(jrJi
Cinc rnJi crcJ( riispuns haz dal prohlcnrci de fond ridicarc de sludiul sAu,
xna/r lll]rr'-{J omologre inne Cuq,l,itil( lui pr\crl \iziull,.r rcspcclir supra\ietuirer latinilAlii iD lileratura curopeaDi.
asunr.r IurnU a nobilimii clericalc? Reprqul
,i (.Jhicuitiilca fonnei ()(ultcazi la e1 yarielatea furc(iilor. Astfel.
atlresrr. insA. r
nroo regulrl ,(estor islorii rlu ideilor estc ra accastal istorie nr nunrai car r:imene in interiorul lilcrarudi. dar
clc rimir.
exre.iorrc Iiter.rtuni. Anr pUle. JcJlltel. cl,rm.r rrrt,l:r>i
lrr..rr nirr nu r\lc. . ,in i Jc rr'.rl(. Jccir o i-ur . J culllrrurlaIli >r x
ue\pre ltrcrrrcr RnL"l,ti, I tut I ehvrc ( t,)4.,.
rD:,li/-, .l trirdilici Antichititii lrtinc in cadrul culturii curopcne. sru una r
]lil]ll. ll,,l,'i
complexrrrrci
rclrgio. i r
rt..rrrrere .,.,,( ncstucr/.. pcrnr.rnenlei anticului iu cndrul noului. in dclrimcnt l alleritilii
o|erelor /\ntattn L- Cnr,,nrrrrr,r. Lr.t|ic scci:rh.
indi!idu,rle a dileritelor cpoci din Evul Mediu $i rl productiilor
rslollc u idcilo, Jin p;c,lc. ccj mri ,dc.p.r. rcest(
dorra i.,lorir l(n lilcrare. ii ignorlind condiliile lor isloricc $i socinle. O istorie
etueazi in fata Iitcrarurii. din cauza dificul(alii
ll lccsreia. I lilcrird csrc. sau uebuic sii fic o islorie a contiDuiti(ii sau una a
ambiguililii. sau chiar a incocrenlci sale. Cele mai
rnari dilcrcntelor'? ,{ceasrar illcvilrbili intrcbarc ne lrimile la
248
219

1/
 preferinla noastra - exrraliterara, etici sau
chiar polilicA _ fir cllt si dincolo de texl. in crdrul uadilei literare in gcneral.
pc ru lnovade. fie pentru imitalie,vezi cap 7).
( e ar rnsemna. toru$i. o thlevitatd Asttel. defamiliarizarea, ca abatere in raport cu tradifia, permite
istorie litemrA. o istoric ., dc(ectarea relaliei ;slodce carc asigura Iiantul intrc un procedeu
literarurii in .ine si doar penlru ed insaSi?
Se poJre ca rceJ..j
lormulare ia nu fie decil o conkudiclie rn lermeni, {l sislcnlul lilcrar, i re text $i lheralurA. Discontinuitatea
Je \rem( cc (dcfamiliarizarca) inlocuie$te continuitatea (traditia) ca
opera. monument $i document, totodxla. este
srrabituta de lteJ fundamcnr al cvolutiei istoricc a litemturii. Spre deosebne de
mulre parrdo{uri. Cenczr 5,r evolu(iJ.rutorulrri
li ei sunr
p flrculare inc;r nu ar puted tine decil de biopr:rfie: ar.ir dr lstoria lui Curtius, caro puDea accentul pe continuitatea lradilici
recep6rii sale, iosa, angajeazii atatia factori, inc6t
istollrr occidcntlle, formalismul deschide spre o istoric atras?i de
treptato umura a istoriei totale. prinli intre doua
ea devirrc dina ic ruptuii. conformi cu estetica modernisti $i
otternrriue. f" lvirngrrJisla d onerelor.rre ir rnsprru pc tuturilti.
care, oare. sA o alegem?
Polnind de aici, lbrmalittii ru$i identificlsera doui moduri
dc functionarc a evolutiei liLemrci pe de-o parle parodierea
procedcclor dominante. iar pe de allA parte, introducerea de
proccde( mJreinJIc in ccnlrul lilcr:rl-rii. in c:rzul prinurlui
mecanism, in momentul in care anumite procedee devenite
, Formili:.muLFormalittii
rncompatibile.
Si istoricismul par si fie, in mod fundamenrat,
ruli credeau,
dominJnte inlr-o anurnira perioxde sJu. intr-un cnumjt gen
totu$i, ci au inventat un inceteazl se mai fie percepLlte. atunci o operh, priD acesl fapt
m9d de a lua in calcul dimensiunea isrorica
lo1
Defamil,arizarea era in och;i lor nu doar definila
a liremrurii. dcfamiliurizanti. le face din nou perceptibile ca procedee
insi$i a parodiindu le. Ciracterul convenlional al procedeului redevine,
literalitdtii, ci prirrcipiul dc baza al
,,evoluliei lirerare,,. daci ne
mp-ortAm la un ambilios anicol al lui Iuri
astfel, nunifest. un gen evoluind, de fapt. in special prin
Tirianov, din 1927. parodicrca p,ocedeelor sale obi$nuite, facandu-$i diD nou
Diferenla dinlre forma Iiterara automatizaE (in
consecinttr, perceptibili iorma. Ar putea fi date numeroase exemple, cel mai
nepercepuu) Si forma iiterari care defamiliarizeazi
consecinLi. percepula) ii permitea irce.ruilr .a
(in potri!,it fiind. ittsi. Don Qtiiote. in calitatea sa de operi
proreclul unei roi istorii lirerae. rl cdrei
elaboreze plrodici situa(6 Ia confluenla romanului de cavaleric qi
obiecr nu Jr mJi l, tosl
operele Iiterxre. ci insari procedeele Iiterare ,omanului modern. in cazul celui deal doilea mecanism.
procedeele devenite obilnuite surrt inlocuite cu altele,
DupAcum v; aminlili. lireraritalea uD i lc\l sc c,rracteri/cr7r1
printr-o deplasa.e, o perturbare a automatismelor imprumutate diI genurile nurginale. printr-o continuA pendn]are
percepliei. Or. inrre cenrrul ii pcriferia litcraturii. inlre cultura savanli si cea
aceste automatisme provin nu numai
. din sistemul- propriu populari. ce anunE dialogismul lui BahliD. Pe acest calapod,
rextulLi respecti\. ci sr din ,istcmul litc|rr.
in rn.amt,lul slu. romanul politist a imbogAtil incontestabil literatura narativi a
iormd ca atare- ceii lilerari adica. este pcrcepura pc
unor,lorme auiomatizate de obi$nuintd. procedcul
fundalul secolului XX. rungind chirr un toc comun rl ace.lcir. in
literitr atc o ambele cnzuri, discontiDuila(ea conteazA sub aspecl estetic nui
lunclte 0elJmtltat.izanl; atrit in cadrul opcrci in
c:trc estc inrlus. mult decet permanenta. iar o opera cu adevaral literari este. ca

2s0
25r
sa spunem ata. o oper, in rcelati limp parodici Si di loli(rl consitlercre tanonire l-a aiutrt sA puna IJ iniloirla
lorelor
siluali ln Branita propriul siiu pen cu celelalle genuri. Dpcnde"la poziriv'st;r Si genelica r isloriei lirerrre trlii dc
Putem spune ci formalismul rus. ficend din defanriliarizrrrr
conceptul siu fundanrental. nu putca si eludeze prohl( l]t
istodei. In timp ce isto|ia lilerara se mirgine$re. cel mui rd(k ,
[Xllt ;tffil;:'!"::Hi
trccUr s pr...nr.
r,,.,*'],f ll;;::';' ffii:l:
tilnl
OellnrrinJ 'rlbilireJ unui inrrc rsr^ric
la chestiuni de form?i. iar critica lormalisti este. in gcrr.rrl So
surde la chestirinile de islorie. la formalisri literariratcn crir t JPcnuu in.cpu,. t,russ uminleir crrc r sunt ldversrr: pe clc-o
mod incvitabil. isto.ici: defamiliarizarca terlizaie dc nn lIullrit
i:
rp\r dcpinde obiigJloriu de un proces din:lm:c f ,r (.'r. ,,,
redeviDe un procedeu obi$nuit. ffi l; r#ti.tr;*,:T;rifr,;rlilfl*
Istoria Iiterari nu mai este. asrd,u, relatarea l1rRlirlrt rr j,"#:
autogeneririi capodopcrelor, ti nici o lraditie a unor llnlr , B#lill, l;xi i.l :,':fi :T;
i' il :::"T'i':";,{,Tl'i:
riman neschimbate de-.r lungul secolelo[. Sc pune. insr'r. l). l,Iln
dreplate. tntrebarea: unde estc aspectul isroric? llrxl( r, r, Efi i.::i,,1',1,:'11,ff;l##,rT['i"'fi ;]rTr,[:lfl ii:
,nscrierea ir istorie a lcestei dinamici I ptocedeelorl ( rlr' i r{
istoriei literare traditionrlc nu poate fi, a$adar. evitatar.

Ori.ortul lc astepk ?

Estclicn receptarii. ir) !nrirntn propLrsar dc Jaus\ , :r

a lormul.rl proie.r(l cLrl nrxi rnbitios i,) n lcrir d, r,,
istu ici litcrare rec(]Ircilirrc cu IonnalisnrLrl. l-rnr,,rrr.r .r, . ,. , .
$miffir+# ,', ,' ,.1 ,1. . Lru ..L (, |n . r.sic pri|.tr( .L drn|. .ur.rr fr.J
r,{,' -,..'.\t.iL.i nL,,itr :' r.rJlrL.riror t)(,lL,l. l.L r.r!r I Lra
'1,, r,,,l,
\i,)rr j.rhI L!:l,rr\ni Dr\r\rj,l\rrot|r \t.n(.I.l,!
aparul in crpilol li )i \onr rc\eni lir ca ri in cxt,ir,,l,rl , ,,,,, .i.tqr|! lnttut ii(rLIrtrLnr.]I\r 0rtrr rn.tr!rrpr{tr( tr.
in lcgarlurar cu lir|rnrrca \'.rlorii lilcr e: l(Ur '1\,, ,,/rrr.rrir
, lli.i|tl f(n |krr rl0 L|i\r 1l.)rturr tr I
nrlrrncnlLr ccl mai polrrvil sa o rnlli^im :t
(.urrr , r)tr)LL frn |rl \. .nli ir\ir n.rL iLr s.. d. irrrrir l
solutic dc conrpromis (rezonahil,i. oLr.l) Irr l Itrn.lr. \. ( ntrLrl! dLntAiu r.r rlrr LL I l),!ti\
,lr,,,,4 LIL ,,,,|rri ! lLnrl!u 0r Nrjr uL re..u. Ll r(,rL(.
i*oricisnului ;i celc alc ttolici.
t",1, , ,l ,lL,rirrnID.x..r.r.t,r.]|L \rL. Cr{ Lli irl IdrrLinr]. :f.(r ,nut
Anicolul lui Jauss intirulai .,Istoria literuri cn \rlili,ri.r tr.!,lr.nu j.marir,tr.{rd.uir.or|(j(r:j
tn, ' rl.tr ,r!'ln
,!,,',, ! r\irrrdL\ l_rDJ d(,!nuh.il
adresa tcoriei literare" (1967), a servit drcpt olanili st
Ieceplrrii. Criti(ul gernJn (c'r:ld cu JceJ oci./r.. l,r,'t l
r ,, . r,l rr sLn)p L .11.r!1. il rrr.r/:i nj r.ctrir 0nnj ..r !
I rr. .srlnJ I s. ( sirlii r si !tr.illi
noi islodi literare. Alenta examinarc a rcccpllitii . r\rr t[. r trLln . r strh c.L rt ]).r.,rpl I.r. .rSujr
L

r il

252 r5l
 runq e de .mrut,urite JJlc ue rcxr.
sau s5 dcscopere prftcdcut
rrebdre sa .t^eam, torhJ t r.tr I Nici document. nici monument. opera lirerrr csrc
I
reinr. I
"',,,.,"',, ";,,i .;;il;;.'i;l"l :l !"1: 1*,"*"*,,.,'. llonsiderula aici o pallirura. ata cum procedeaz?i IDgru,:lcn fi Is'r,
i,'",i"a.,"r,,i" *,pa[ila ii"t,# ;:::T]i1fl;,,",.,",''
.",, nrnai ci aceasta panitura este acum lu.rta ca punct de plccrr. rl
unci rcconcilicri dinlre istorie $i fornd. grnlie studirLlUi
opem clasica privira ca monumenr dincroniei Ieclurilor operci. Dc$i. in Seneral. una din cclc d(nri
-..10"" 9" $i ideii c; ei rranscende unrversar \r
dinlcnsiuni rle rapotului dinlre istorie ti literalu'i. rcspccliv
ll.:fTL.:ll rensluntlor Jcesreia. isrori.r i",*J, ..,rr,.,,.
Jauss le substituie urr contextualizarca sau dinanrica- esle sacrificata- elc rner! dc sr:i
il ,*iisrorii s efectc]or. Nicr o orera.
o cjr de .r.rbit . d lA mane in men;. Efectele operei sunt inclusc in operir. nclillr(l
Il':1T:
0e\entt stalutul sau de canon.
n_ar putea lici vorbi dorr de efcctul initirl $i de cel actual. ci de totalitxtcir
scapa nev,rAmata irr
urma,unei astfel de tratari. clcctelor succesive.
Torusi, clrpa crm s. p".,.
destul de Iimpede. estericr Jauss imprumuti de la Gadamcr notiunea de fr./rrr. r/
receprhrii se prezrnlA "h.;,,:; de la bL r
unur echititru. sau a uner cai ori:o\trtilor. cate lea9a experientcle hecute incorporate intr-un
r;::.""p,r",.:r^:,:.r"* i
uc rcze osttle una alteia. ceea ce-i
va atrcge
de mijto..
lcxt $i interescle citilorilo[ sii actuali. Aceastd notiune ii permilc
critici din arnbet,,
ra descric rehlia dinlre pr-irna receptarc a unui text ti r€ccptirilc
..^^Fidel
csreticii fenomenologjce. dJr conferindu-j srlc ultcrioarc. din dilerile momente ale istoriei $i pina iD
lotodali]
rauss considcra ca *,",i"., i, prcT-ent. Dc altfcl. idcea lui Gadamer nu em cu lotul noui -
:::::?"."",J"T:i:,"- pe lsrorica.
tetstix ,li louttii rcr sa nU IleDjrmin prccizasc deja. in 193 l. in lcgilurI cu operele literarc.
.draiecrica .lermen cu o bogale spunem
incArcetunil care.e stJbilctte urmdtoarcle:
rnue operi gi public, in fiecare
epoca:
intrcgul ccrc al liclii 9i uqiunii lor c tor a6rea drcpluri. am putca
v,ap opere, tiw!,-e in jstohc esre spune .hiff mai mL le drepturi ca istorie naltcii lor. l. .l Asti pentr!
dc nccon. nar...rre-r.r'\.
, *.-.r,o.." r" r.,.,,",.i"p,
Drr ci opelelc literarc nu trcbuie sl fie prczentatc in corclalie cu timpl
""o,r",i,",,i
(n,tnurtorea \chimbloar lor, ci, in cadrul timpului in care ele s au n,scu! sa fie prezenl
r in
,ll'""""o'"1 'n{rieonc. urnpulcarc le noa$e- itdica alnostru (Bcnjrmin, l97l,p. l4).
mcrcu.-r' ",*,"",. .,ll:ifu
r r,,,.,,,"." r,i.;l,ili"J ":f ,"",J""#,::
rmprr.. un rapon de nhhb irOe cvotuirc rltre opcE de liP rrad
puorc tr orrra de ^* . .n,c, roii
lionJl
Rupend-o cu istoda literara lraditionala, concentratl asupra
;""." i," i,;;;,:i .::.,;i:"";i,:i:,,j:, ,e,J, , autorului. $i pe care Benjamin o contesla, Jauss se deperteazA ii
oIEa pubr,c. a"s.r'i' a""-ii.i".i,i.i" o I'cciz' dicro8ur drnrrc
de hermeneuticile radicale carcl emancipau integral pe cititor.
:s-T:. jru .,uic. ;,"n,r;j i"c.i";.:' 1"H.1,,)i"il,l;.1;il. .;1,;
olcrete trecutuiui 1l e(penenl.Ircr.ra de,7i el insistand asupra necesiEtii ca in intelegerea unui texl si se
lR*"n,*o on"*,,i"
La,,e pnm,5n or,ron rmpr... deir
Jnc,r n.,r de ,r. o,,,r". I ruf'" \J41, evJU.c. fina seama de leceptarea sa initiala. EI nu desfiinteaza. asadar.
.ii*";,i,,i,," iJl) traditia filologici, ci din contra, o salveaza, rcinserand-o intr-un
lt*_T' ': ry"
itungdnd
-" .."p*.i0"^;ii;;il;;.,I:l;XLx#
si consuture dsa tunrut ,l';5t:i..: proces mai vast $i inft-uD termen cu o durad mai lungA.
.r__i "
l-:*.:","r*,,,"
Emrhrer
.;;;;
caerie t,Z,id n 45).
:;;; ;1,,",1:l.iJ:""",i,i[.":i: Crirrcului. considerat ciriror ideal. li ra reveni sarcina ca. prin
stabilirea istoriei tuturor efectelor inregistrate de Lrn text. sa

254
255
 seNe{sci drepr intcrmediff inlre modul in carc acel rc\l a
perceput in trecut modul in care
ti\r llhri'nlie nrrrc nni mulrc trepte dc literaturi - pc dc o pnlle.
$i el este percepur azi.
produ(!ir de op..re nor 1i rccepr,re. t,, llk.Irturr dc consunr. care place citilorului. irr pc dc aIa.
,- f:'],1,'
rdu.s l dcscrie
r lroJuce doUit nod i interLonect.rlu - .e.r d,r /r,
lllolrurr r )dcrrre. avnngardisti suu expcrinlcntali. curc
dtl?rrr? (imprumutrtA tot de la Gadamcr) aceca orl./, lrtllcirrar astcptiirile accsLuin. il dcconcerteaz:i silu il prcvonci.
$i de .7/r.,/,?,
J r. rurmarismur rusr. o,izonrur d. r)repri,r, Itltrind de lI o aceer:ji lcmA - aduherul buryhez Jarss
:l,"li 11 i1":p1,,:,i (llllrl)irrar ronr nul facil al lui Emest Fcydcau. li|ltt\.$iMt ht,]t!
,ri rser.. dir din uu cU UI J.ccIr rn,ll
:l^:l-,':l:
/.rolc. cs,e ,ns.rmhlui J" iporL./. inprtlisil..e
rronunl,,r /r)rl//r,. Fcydcru a oblinut un succes imcdiitt. romanUl salu
por tirrr,bLr.r, vt[lriilldu sc nrui binc declit cel al ]ui Flaubert. dur posteri1iltea
uner gener!l,r dc cit.rori. ..Te\rul
nou e\oci penrru (itilor UI I l uilat. pc citaL vrenrc Fhubert .rvc.r sA cuccreffici lot mai
inlreg ansamblu dc aireptiri
si de reguti cu cal.c textch. llrtllli ciritori. ('ele douai Doliuni clcnrentarc propusc de J uss
:l]:i::li" 1", frrnitia.izrr
nroLl l.rtc. corrLl,llt.
;r c.re. dc., runEUr tccr,Ilii. po|
rodificJlc. ,ru. p,rr Si ,iinplu rJproJu.e lx.rmil asttul o departaj.rtc iDt|e al1a adeviratA (novatoare) ti
xmrc rJeus\ p. Sl,. Trrn,suhrecrj\. rnoduhi de ..r rlr pc carc cl o numc$to,,culinara" (de divc(isnrcnt). in cndful
irt,,titic. ;i rrnL.i istorii a sLrccesirnii nromentelor de atteptarc care. ca $i la
detectJhrl in cadrul striiteelllor tcl(t ale
carlclcrrrrrcc urre; ep^., l,laruliSti. cons(iru;c o diDrmica a negarivita!ii esrc(ice.
rslrrlcEr( gencric,i. lcmJljca.
n,rtica ri inrcflc\rurlj/, dri/cnr rl Opcrele dclanriliariz nlc, subvcrsive - r.ri,r/iDrl/l. cLrm avea
o-c rrlclll] e este crnlirrnir. rn,,dificJr
siu ironi/il. po. rr ch..r. \i lc numerscii Ba(hes devin. insa. treptnt. ele insclc de
rnSer.rr de o operj noua. c.[c. h
rel c] D ettii,r(. ,ptt. nlsum. cl.rsice sa( chi:rr .,culinirre" /i.ibi1.. ponivir lui
prrblicului o cunorlt(rc r oncr(l^r
lc culc ea tc lurodia/a. x
mmrnetof de Lr\rlc c. in cJlltl :tce.lJ. (Jpc.:l llll hcs pcDrnr gcDeraliile viiloruc. W care M dn,tle Bo\\D1.
insA, $i o abatere estetici de Ia orizontui
oIi n)J,ille1/,r. rl. p:lda.tr. lcnr:ri \rrrfrin,l.JeloL. s.ur. in oriL. c.,/. pr(r tulin.
de a$tcptarc (esle vorbr
.ri(i de vcJhcJ di.rllr.ti(a.r irnitrliei ino\:Ircr. hla dc ce cslc neces r ca acestc opere si lie citite prin
)i
rlanspusa rr crritor). Str cgiilc srlc (strztegic
Llu uni Jl,l.i i orrcere i'r timp. ir scns invers. cr sa spuDcm x$a acelsta
generice. tem i(:r liil|d tocmni sarcina unui isroric al receplarii . pcnrru a reslabili
noelrcii lr. rnrerle\turlii) [urnizcrla crir<r.iili dc rn:,surJrp
r rDodul iD c.rrc pdmii cililori. apoi cci ce.ru urnral, le-au citil !i
trauurut dc Jbaterr (e-i c.lrJctr|i7er7i
inlolcs, pentrl a reslitui dilcrentele dinlre operc. negativitulca
ii.t"ntu.
",,. ; "*il; .,*;i,it",rf;";.jl:";, ;:ffii:l lor initiald. ti. deci. !aloarea Ior. Obieclul accslei noi istorii
ciritori. irr mrj ,poi dc ofizontrrrile de.trcptrre succc5rve
rungut ,\epurii de-i I'lcrare conslar in regisirca nrtebirilor Ia carc operelc au
s.rlc.
In riispuDs. Ca !i (i damer. .l uss conccpc luziunca orizontu-iloI'de
materie de receptale lilcmlii. Jauss cste
interesat de nftcptule suh t'brma diillogului dinn'c intrebarc $i rispuns: iD
rnornentch negali!c cirre o fuc si arrnseze
Fl .e Sind(ttc. in oricc clipi- opcra aduce un risprns unci intrebiri venite din
specr.rl lx oFreh rnoderne. crre neiFi
lrrdilia. ip*ina, f. partca cilitoritor. inlrebarc pe care un isloric rl receptarii are
cf.lsrce ce rc(pccra rrudilrr ispir, ta ircmf,urirtirJre,
:t1lcl:r >i
fr. care sunl. o,icunt. rnJJ srrbilr in d(cursUl recefr!i r
dal(nia si o idcDtifice Succesiune:l orizoDtuil(),'de altcplale pe
Abaterea estelicd constituie un criteriu
lo-. cnrc o operar Ic r intilnil nu este nirnic aitcevA dcciit seriLr de
de valoa," .or"'p"rlnit" o inlrcbAri cirorl ca le-a d.rt un rispuns

2s6
257
 Cum operele nu sunt niciodati accesibile- pc p.rrcurrrll
receptarrilor Ior succesive, decat prin intermediul unor orizonrllri
de a$tcpta,e dependcnre de contextul temporal. ele sunr. in pn r,
delerminate de Aceste ot.izontui de a$teptarc. Jauss, care ado rl
aslfel hcrmcneutica lui Heidegger. subliniaza inevihbil,r
diferenla dintre o lectura rrecutA $i una prezenti ii respingr
ideca ci literatura ar puteir vreod:tti consritui un prezcrx
ittempoEl. DupA cum vom vedca ln capitolul urmito.. as$prr
acestui puDcl. Jauss se distanleazi dc Gadanrcr $i de conceltul
clasicismului. care, la Acesra din urmi. erA jusrificat dc fuziLlncr
orizonturilor fidcl lui He;degger. Gadamer al'irnta ci operelr
clasice iti sunt lor insele propria intcrpretare, ele posedencl (,
inerenla putcrc de ,nedierc iI[c lrec,rr li p,ezent. iI \chirnn.
frnlru Jnus\. nici o ope,i nu estc cl,rsl; in.in\. irr o ol1cr.i r.r.
csle intcleasi decet daci au fost descoperirc intrcbArile la care eir
a raspuns in decursul isloriei.
I iloloSkr leshi.atti
Vom fi de asti dali avocatii diavolului. Acordand atenlie
iDtregii periorde istorice cuprinse intre timpul dc aparitie a
operei $i limpul nosrrr, I-ilologia a fost leabilitati. in stlnga axei.
dc vrcmc ce primr rcceptare nu rumai c?i meril?i inloldeauna sA
fie $udiati, dar beDeficiaza $i de un privilegiu in raport cu cele
ce i-au urmat. ea fiind, de fapt, cca catc pefinitc nrisumrea
negalivitllii opcrei, deci a valori, sale. Cu alto cuvi te, peDtru a
peryetua interesul penrru contexrul originar al opcrei, dupa cum
rccomanda Schleicrmacher. trebuie $i este suficienl sa accepEm
sA ne interesam ilr mod egal de toate contextelc succesive atc
recepllrii operei. de la aparilia sa $i pana la noi. Sarcina este
imens,:r. Jar er e\rc prclul pe c!rc il prrsupLrnc conlinurrcn
2s8
dg0rrsului filok)gic in climatul de suspiciurre carc donrnctte
inccper)d cu mijlocul (..olrrIri XX.
lrorlc ncersli disciplind
llsrctica recePlirii cnuti si stabilersci isloricitulcr litcrltutii
l[ trcr pllrnori solidare:
(l) Opcra aprtine rnci serii Iiterlre in crdrul circia ca
tIuh i,. srrLri,l.i Ac.rsti Jia, r,'nr,. ('sl( \.1zuri.r o Nol:n \ir
dlLrlcclici dc inlrcbird fi de raspuusuri: liec re operi hsd in
I slxns o problcmri cc cstc prelualat dc urmiLtoareu opel.ir.
Acc stl pcrspeclivl so asean].ri mull cu evoltrlia lilerilre
dolinili de form.rlistii ru$i. dtr. Ia Jauss. inovrtia forrn.tle nu
csrc singurul nrotor' al nri$cirii Iilerare. ca n1ai pudnd fi
/drrnrcinatii Si dc tol fclul de.rllc problenre. legate de idci. dc
sc 1llificatic.
(2) Opcra rp:r(i[e deoporrili unei scctiuni sircton;ce. ce
lrcbuic rccoostitr.rita. in lunctie dc coexislcllta. in orice morncni
ltl istorici. in oricc prczcnt. r unor elcmcntc sinrultanc 5i a unora
nosimultanc. in pivintil accslei idei. opuse conccpt(lui hegcliirn
dc spiril xl tinrtului. Jurss se vrca adeptul lui Siegliicd
Kracauor. carc insislasc asupra plurulititlii istoriilor din crre se
compunc isloria. el descrilnd isloria cr o m ltiplicilatc dc lire
0on-sincroDe ii cronologii ditcrenli;Lle. l)orri genui lilcrarc pot.
ln o rcecn$i data, sa nu-ii fie dcloc conlcmPoraDc. cirtile
prorlusc irr cndrll acestor gcurri dilcitc, prccum Mrl./.rre
B.rrl,,-1 ii f.irnr'. neavlind dcce( o irprrcrlli de silnullmeitate;
unelc sunt inlirzi.rlc lalii dc timpul lor, allcle il devanserrt. In
mod curcDt. sc sPune ci ro rantismul. Parnasianisnnr, Si
simholismul s au succedal pc prrcorsrl secolulni al XIX lcr:
Viclor ltugo r publical. insi- versuri ronla,lticc pini aProilpe de
Jparirir \<r.ul,I lih.r. r r -,.\.rndrinul (lil.ii rcurro.cur rrcmrrri
bunc gi in sccolulXX.
(31 lsloria lilcrrri. in finc. cste lerati .rtiil in mod pasiv. cat 5i
activ. de istoria gcnetalil cr cslc tfulcr7lri,ral.; $t &'lentit1ltltti.
.onlbrn Lrnei diirleclici ce lrebLrie recons(ituilit. Dc aceasti dati.
259
 ------.-
Jauss revizuie;le. sau cizelcazi teo a marxistd a reflec16 i, sptc
a-i pulea recunoa$te culturii o relativi independenla in rapo c!
societatea $i o inlluen(I asupra acesleia. Astfel, istoria socialit.
evolulia procedeelor', dar $i geneza opetelor par legate in cadrLr
unei istorii literare noi gi sincrctice, pulemicc
Si atrdgiitoare.
Obiectiile au fost, insi, imediate_ inrreaga jstorie Iilerll1i
poate avea oare ca unic obiect de studiu abatcrlJt. adir.i
ne8ativitatea. care caracterizeazi in special literalura moderni.l
Esteiica receptarii. ca majoriratea teoriilor intalnite pAni acuDr.
ridice o valoare extrr-litemre. respectiv ncgativitalea, la lanqlll
de v.rloare universali. p n llllrul careia e.r i,)telcte sa trejc.l
rnlreagd lireratur6. In drliniriv. estelicJ reccptarii nu estc cun \:
doar un momeDt deja stins diD istoria rccepterii operelor
canonice, respecliv momenrul perceperii lor pin prismr
negativitati? Acest mornent modem. de o durati lin)i1Ilr,. isiori.
determinat li dcterminant, a fost scos din joc de c?itrt
postmodemism. ceruia locmai partjzanii estericii receptirii iau
rezisrat mai mult dccet allii.
Survine. insi. o nou6 acuzi, veniti din dreapta axci.
Receptarea unei opere, afirma Jauss. este o mcdiere istorici.j
intre trecur ;i prezent - pdn fuziunea orizonturilor de a$lep(are.
poate ea totufi stabiliza o opere in mod durabil, ficend din ea o
operA clasica trans-istorici? in opiuia Iui Jauss, accasta idee eslc
absuda, odce receprare l:amAnand dependenti de istoric. Desprc
opera clasica va fi vorb4 4bia ln capilolul urrnitor, dtr putem
inci de pe acum spunc cA teoia lui Jauss nu pcrmite eltciuarer
unei depatajdri intre opera ,,culinara', (poncif) opora clasici.
$i
ceea ce este,
tol($i. deranjanr. Dupd un secol ti jumatate.
Madame Boran a devenit un clasic, ceea ce nu inseamni
neapirat o operA de consum. Sau rrebuie sA admirem. bunAo:rra.
cI o opere chsicd este ipso facto,.culinara',? Aceasta ,porie
confirma rcndinta ant;clasicish a esreticii receptirii, de$i. i; ahe
pri\inle. ei !-a rAdit a-i ficomnljce titoloEiei.
260
( u loirtc acestea, leoria lui Jauss a scrvil drcPl justificarc
tlIui n]tuc nLrmar de lucfiri: in Ioc s?i lcconslruiasci viatn
[[i(n ilor - rnhilie de pe acum discrcditatzl - alr {bst Ieconslruilc
rlrizr)rrlurile dc $tepure ale cititorilor. Prin aceastar coDcesic cc
llBruunerzii. de irpt, munca (dar iDlruD momcnt in care
drntrcratizuca invitan ntului superior a inzecit numaml dc
!(rrctiori cirora lrcbuia sA li se garscasca un subiect de teza
istoria litcrara ti-a ceriti8at un nou suflu. firi a
"cl()rala).
rcnullla la cscnlial. respectiv la rcconstrrclie $i contexlualizarc.
l.:srctica rcccpliirii i a permis fi)o)ogici sii sc salveze: cu condilia
d( nu ll neglij.rte receplirilc ullerioarc. prima receptare era
r(:Ibililati cll ii cunoa$terc iDdispcnsabi16 intelegerii oPerci.
l)i0logul dinue intrebarc Si rispuDs nu nui csle nici el
lncrrrnpatibil cu intenli.r autorului, vizull acum Du ca o iitenlic
|rrcul bili. ci de o maniefi mai lihcrrlzi. c o inlentie in act.
l)octrini lui Jauss ca 9i cea a lui Hirsch dcspre interpretare. ca
ii cc a lui lliccrur despre rri,ncris, cen a lui lser desprc lecluri
[nI ccr i lui Goodman despre stil - sc numira printre acele
ir[crciri dispcratc de a elibera sttdiile litcrare de scepticismul
(.Iislemolosic Si rclalivismului draslic aflate in vogi spre
rliirriilul sccolului XX: ele incheie compromisuri cu adversarul
fi rcuduc pc ljDia de plutirc isioria literara innoindu_i
vocabula rl. Nu e insi chiar atet de siSur ca inlocuirea vechiului
ruplu imi1.l1ic/inovalie prin tandcmul orizont de
lr\\lcplarc/abLrtcre a rcvolutional celcctarca literari- Dacat
l]runclidrc. sub cticheta de ,. cvolufie a genurilor". vorbea, de
llpl. de gcrruri ca modelc de receptare. dupi cum am srLgerat
iullcrior. sc prca poate ca Jauss. sub lnilsciI receptdrii. se
lorbcascir - intFo forma noui tot dcspre Durii scriitori. La
rurma urmei, esle lorba de o aceeasi rutini - rtrJi,rzrr dr lrrlr.r/.
otlm se spunc in cnglezi.
l),rnllfcl. io cadrul aceslci teorii. citilorul d cc tot greul
Mullunrili lui isloria literara apare. din nou. ca fiind legjt;me. el
rirmenind irrsa. iD mod curios. in umbrit.
261
 Jauss nu face niciodad v.eo distinclie inlre receplarea p.tsivi lrie sau lite ranrd?
ti productii lilerirrii rreceprarea '"enira din p3neu unui citir,r
ca,e, la r6ndul seu, deviDe autor), 9i nici intre cititori $i critici. iI
rf-
J
.ar- se reclamJu pJnu
consecin{a, ace$tia din unna - cititori eruditi. care au lilrl IPorcurgand ansrmolul lucranror Ld's
,nil.turii scrise desprc lccrulile lor .sunl singurii cxrc-i serve\ G.i a.- r" istorie Jr deconleslrt Ic lilera$re 1i obsenindu-le
Ei.*rrrr". tcoliu liler;ri r prelenlir lor de l rcalizl
drcpt ma[ori pentrr descrierca orizonturilor de aSteptare. EI r)ll
menlioneazil niciodate datele - adeseori disponibile ii E"#:i;;; ; d rras Lonclurir uneipri\ incomparibilirali

cuantificate - de care isloricii se intereseaza astdzi pcntru ir

f,-r. " r,',- .ei rloi terme ni. in sceasla ' inE' cel mili
ii aparline lui
mdsura gradul de difuzrrc a cirtii. mai tles a celei popular(. f,rimist ar'ticol. intitula( .lslorie sau Irleral ura? I 1960)'
Eni"". Eirlpa.,. rntr-o primd publicare in Aflnd'ei
Cititorul rArnine o entitntc abslracti, pentru Jauss, care nu n( Rn'iae' Baflhes ataca
spune ni,nic nici despre mecanismele care ir plactici il leag,r pc fiii apoi ln..*r in,pendicele Ix DaPr
*"]. '-"""r"rir..a pripitS care-$i revendicar mult prea
autor de publicul siu. Or, pentlu a uDniri dinamica orizonturilor
de a$leplare. mai multe medieri iflre trecut ti prezcnt, altelr
decat opera Iiterara in sine, ar merita atentic: de pildi, $coala sau
Fr':ru; :s x: l:l:'i'il:: ili:lr;,'j#;"rH':;
celelalte institulii a caror impo(antd era reamintita de Lucien
1'*,,1-1'xx, j::j:'::"1''"xff}il':nTlij
:*:11".
Feb!rc in crilicr s.r I.r adre.a lui Morrret. in firc. J]us\ rcccn;
fara ezitare disriDctia formalisti intre limbai obisnuit Ii linlbiri
*:*r;i:r H::';l txfl;I
;i::l:; f il:Llt' :;*::lFebvre
poetic $i pune inlre pamnteze situafia is[orica a criticului. I.: de $udiere
adevarat c;, opunindu-se adeptilor clusicismullri, Jauss insista
n;g""i lui Lucien colectrve' a formatieia
111,..., ,*^"1 l;
pe buni dreptate asupra incertitudinilor ce plancaza asupr-ir
lf;i*r,*-"-."a,ii,I a mentalitS!ilor
traditiei ti canoarelor: .uprr\iclrrireu unci operc nu c.tJ
[:**i*-r".rurri
xru:::r:'-'::,:i,:u::ff:l :l :::' ilr;;
garantale, iar opere rAmase mult timp rnoarte ili pot gasi noi daca se
cititori. Totu$i, in ansamblu. constructia sa complicata. manielx
Ii', "." dfcit daca ea devine sociologica'

sa de a dezamoNa criticile asociind(l-le proiectului sAu, pare s:i

I H::",':ri 1*' xlili :;,l'*ff lx'lt,"L ll i:. 11$1i;
fi avut. in primul rand, avantajul de a fi acordat un scurr riigaz I #;';;J - ;;"""h la rexl lar odara reduse lc instirutii'
filologiei. Estetica reccprarii a fost filologia modcmirAlii. I li.,".i, fi 'implu islorie
Daci acesle reprquri percau uneori nedrcpte, este penlru car,
*';:";;l;j;;;.
tirer"tu,ii n" n pur
pot't opu' insriruliei riier"re' se a[la'
I ia
in ciutarea unui echilibru asemeni alto[ abord6ri. esletica J lrierarri. dai.rcecsra' estima Barthes' nu
ar putea
receptArii pare sA imbinc tcolie $i bun siml fapt cc Du ii esrc I ^,'^i ".."i,
i;:.h;;.;il",;i,;;i istorii incepind cLr sainre-Beuve crernx
prin
iertat. Pa(izanii ciii de mijloc sllnt intotdeauna cei mai aspru I fi;.;;;l;;;.; precizie sporira in rermeni cauzrli'
judecati. impotriva lor. exremele se aliaz, intrur nrod cu Sreu
I i.r"*,JI., " prin surse - pe scun
".ri",.flecti'ii. -prinSenez:'
de irnaginat.
I L.u,,i .""*rli. geneticli asupri crealiei putand pirea Istonca'

263
262

Irl
 inrrucjr rc\tul eru c\plicrr ca Un
ctect. prin cau^lc $i origrn.i.
sdle Viziunea sLrbrac.nra nu erJ. lilerirre. avAnd to;rtc o urmi de maxism Si mol1llism, aLr
(r,',t,ur.oc rnvestrgalrc sc resrr:iDgcir
insd. unr rsroricii. dc \reme.( ll
la marii scriiton..rrilr sLrt, nnlllizut dczvoltarea cullurii populare britanice. studii prccum:
5i din puicr dc \edere cluzrr. r\ron., 'l'tu ('nlrtlc oftlrc poor dc Richard HogSart (1951). C htk a'u]
If:j^,,
,,,\,J,d. :j::]"]T.cjr
IIrirra ta rrtrrlti intrc mJrii ..riilofj ,\r('n /!, ( I78()-1950) dc liaynond WilliLrnr (1958) ti lhnttuion
err pctct.lLt:r L,r
ol thr: linltlish working r'l1rr.r, de E. P. Thourpson (1963). Acesre
li^lill,lll,:,,,
r\tu,rcc J ,treritu !:.frcc,-sur
isroric scne,Ii.
r tijnd. deci. rbsent ncfrrz;na
.cnsur ctc,,vurrj., i,
Ilcl,liri cunoscute (fu alara Franlei) sc.lili la oriSinc.r unei
l[errri :rnificrali. B.lnhes cinaliz.r $udiot uccarra isr.rr.l
.rcrri.i t,rcrrre .;i,. rlisciplinc care in continurrc s a propagat in Marer llritanie-
psrhologi('. al c;rei adcpr
mai err Ia rcc.l dati
)i p..rr.. i"r;;,. Ipoi in Statcle L-nile sub Dumelc de Cultural Srudics (srudii
sa prociJme moanea .rurorului.
o,rplicase le.rurii l.,rli...;',,;. uullur lc) Si cirre se ocLrpil in principal dc cultura popul.rri sau
Michelet. ruhrlLcrnii. Atcnra clep.rrt iare praclicot;i dc Bnrrhcs i re
.ln(re suciologia insriturier lirerurc. De dc
psrnologr:r cre iei. pc de
o ^1,,p ., inslitu(ia lircrarat $i crcrlia literara Ie pirsx istoricilor ccrcetarca
-im:rneni, alla. terenul e, illstirutici. la fel cun1 mrjoritle.r derncrsurilor teorericc din anii
sr udiur ;';;;"i ;;,; ; ;j:;J:Jtl j"::il:, i:ll;
j '(n) $i ?0. pinar la Jauss $i de Man, ru condus - daci nu cumva
Iircrrrurii cc in . uriind .r\el) sa dev,na ,,,uJ,i
I

chiar accslr Ic a fost scopul nemirlurisit la ap?larc studiulu;

S::::,^p,:i1l:
,,,,,tr_o :
rrct.rLa dbitil. Brfll)e" inccper pri,r rn rii Iilerrluri in lala cxlinderii accelcrirtc a culturii dc masi. in
r rLrcuno.L\r.
:.j ll3:j.1, i\toriei lircr. re. pe,,r,u.,. ,",t
(o,cCnor
sa' rslorici re\ponsrbitir ";;.e.r ";;;;;t;i:,
rrlrinirr lu,Jr V.rn. R,'u.\c.rr r.rr m.rlc nu pr'.n pri.rrrr:r ercr."
tl voit cl sri spuni. ci prin prisma a ccca s-a spus desprc el.
X.:::{,,y
ue atuncr..s ualia nu de u o reatrz.r.
s-r schimbat prca mult.5i. dupa reoric.:r llnrthes ir scris desprc Jlnrs Bond. senliologia lui s-r aplecat
11.] :1
j^,],::,"1:, soc,,:te 5i currui.rre i.n manie,a rui Feb\rc, asupra nmdci Si publ;cilirlii. insi. iD clilicr lui. $; ca ti ci(iror in
dpor at socrotogrei .empului literar momcn(clc salc de fig!2. el a rcvenit Ia marii scriitori, la
ror..mJt mul. :j tol mri eficient.
r lui BourdieI. ,i .. o. rr""
,1" yrA,rf ...i._i.io,. ii Chalcuubri ld si la I','r)Lrs1. in gener'al, tcoria nu a ltvorizat
rnstrrurjci lirerire. fir.i a o timiri studiul piruliteraturii Si ltici nu a schirnbat canonul literar.
r,, fir.rr,*" a"
inSlobind intrerga productie de caae
"iiii oi !n Frlnll. dupi ce istoricii au incepul sd se ocupc serios dc
Necunoscuti lur Brrthcs. alli prccursd. isroria cirlii $i a leclurii. Bourdieu a lirgil $i mai mulr cimpul
is,orice. J
.ri,e.,'uri i..;;; ;;;-;;l;:",,.,,:;'i r""j,i[::l producliiji Iitcrlrre, lLrind iD calcul totalitalea acloilor cc inteNin
,:-1,eli" d;n inii .:r,. ., ai..:pori ,ii,,ii. in riomcniu in opinia sociologului,
l.,i:i:j:)
N. Lcirvrs. solra sJ. Icepjirrd
e. D. Lcuvr\. n lucrarea Fi-:tio,t n,l th.
t<"nd,t,tx P bli( ( lqJ2i. I opc,r d. ll1a cx ohl.(r s..u ii .onsrcnl prcdu$l un.i
intocmit isto cul imensei cre$terj r Lcsrcl nnense
numerutur de cititori de romtjne
in epocr induslrirfi. rlchr.n( srmbolici ln rcr|/ft, rrrci..d[hl,.i/i."
aclrviL'rli d!_
pesimisre inlre tirerarura pofutara f, rccril (on\inlcrc tr froliluri Iba c rrcgrlc. ansamblul de !8cnx
l:oTparutre ";*g,j"J
.J."fi,f ri rnt{rl n' prodfccu ci rdrc, xaiStii il sfiii(t i ohscu , ca ii
xtx)ea 5i..h" -tctl?t-urile contempor.,:nc. " "l
rnutlc 5tudii [uIdJmenule. in
in conrinr,lre.,rri ..]nr(sr,ri consr.inli. c,iriri, ri cdito'ji. dar ii aurorli. .hc.lil
.rc"ho; 1;6p i.,ori... .o"io];gi:; cir0lrnilr. ii ru nr0 ir!1in viinzirorii conritrtr (Bourdicu. I 2.{l).

2U
265
 Irag;nd concluziile celc mai cLrprin/aloJrc din inrroJuc(r,..r
,tectuflr i1 dp{fuiliJ
p()ccdrse Foucault - fA,d i,rsi a se rupc de programul indica{ dc
litemturii. Bourdieu con"icte# cA Lonson. Febvle $i Ba(hes in mAler'ic de istor;e a inslituliei
simbolic, a unei ofere de u a ru polre fi redrr.A frodU.rr..,.
matcri.rlA de calrc r(isr. |i ca cJ trebule si
l.r frhncrrr:r ..r lltcrarc - au rco ental acenst,r istoric irtr-o dircctic in mod
includi ..inlreir.l dcschis angajat6. din moment ce obiectivitatea esle considcrrtir
rcomprniamenr ll comenrrriilor comer lalorilor...
5i Acc.rs,r nr., o ihrzic. Penrru ca teoria $i istoria limin in general percepurc ca
a,es.,n.irtJ modcrn;. crre incorporeaza o reIectie
rsunrir J .., Opusc. acestc noi studii islorice sunt adesea cons;deratc
carti dificuharea Si ramine adeseori inaccesibili in [nlilcorclicc. sau ch;ar antiliterrre. Tor ceea ce li se poals. insa.
lipsa unL,r
set de explicatii. Asrfcl...discursul despre
opera nu cste nn h mod lesitim. repro$a acestor studii. c.r ii atator altor abordiri
simplu adjuvanr, menit si ii favorizeze intelegeiea
cxlrinscci lileratuii, eslc faptul ci ele nu reuleSc sa slabilcasci
:],,,]
..i.1 ul nroduccrii opcrei. at serr.utui ;i .rtiir:riorii aprccicrer.
srt< o punle de comunicare cn rnrlizn intrirsecA. Astfel. adevar:lh
(tbtl._ p_ )a2t Dupi Bourdicu.
Umeror.e lucrEri rclirirorn., isloric lilcriri rimine dc ncg,sil.
mri,iles.]r ctdsici.rn.,.ru l.r miScirile de dvrrLIr.l:,
din.!col..t..
^l^ it,x-/l s Jlt Jflccrr .lsunr.l crrierclor literirc. r\ufrJ rolllrr.t
(rversctot tnstun!e dc rccunor>lete. precum (
ilc:tJcnliii.,. lfi)rid litafttturi
prem tc. rc\inele. relcviz,LrncJ. riscjnd
si.r pillrd:t din \ed(r,
opera in sine. {indi\pensrhilir. toluti.
sa o redu(5 la un
inccperir llnei curirrc) saU L cc buD si mai cautam inca o rcconciliere inlre literarurii Si
lrctcxl ficDlrU \tr:rtcEia socirla I <criitoruluj. isloic. din momeni cc istoricii insifi nu mai cred in accrsla
In Stxtcle Unirc ,le Amcricii, in rnii .g0. rnitcxrL,a
-. N,.!,. distinclicl Epistemologia is(oici. scnsibila Si ea h progrcsclc
Iti.nori.ci$t,1. influeotari $i ea de analiza
m xis(i. dar $i dc hcrmencuticii biinuielii, s-a schimbal. iar consecintele s-au fiicul
micro,irroria purerilor i r.cp,.insa de Foucaulr.
J dctroD teorrtr rcsinr(ilc rsupra lectLlii lu(uror tcxlclor, inclusiv asupra cclol'
rrrerdM Sr a su\Led \ocrolog;ei isloricc. pr.upurrinJ
clc.crir|e litemrc. Contr vechiului vis pozirivisl ii dupi cum au repclat-o
r cuIo r rn- lcrmeni de relilii de pur-re. qplic:.rjo nril: irrjli plinar ln suluralie o serie intreagal dc leorelicieni ai istoriei.
Kenrltenr. in \peci.rl itr c.rdrul Iucr;ri,or lui Sr.,phcI
Greenblatl, apoi romatisnrului
J. tlc.ulul Iu n. rqlp r\ ce.ibil det:it suh lorrnr -nur Ie\re nu prin
.. $i allor perioade. .rceasta
rccontexrualrzare a sl Jrului ljlcrrr dllpa Iuptc, ci iDtotdeauna prin arhive. chcumcnte, discursuri. scricri
domnir leorici lilcrrre ele insclc inscparabile. adaugi aceil$i, dc tcxtele care constituic
con\rdcmrS solipsr\ti )i apolitici. demonstrca,,i
preocupare politicA. Ea se intercseaza
o vadila prezenlul [oslru- intreaga istoric literild. inclusiv cea a Iui
de toti cei exclusi dc la Jauss. se bazelz, pe difercnliercit clementari din(re rext $i
cullul" pe.moti,ve de tnsi. sc\ siju clisi. siu de..subxltcrrrii,.pc
care^Ucctdentul i-a colonilJt. Jli cum conlexl. Or. asl5zi- isto aestccaiosi$i tot mai adese ciririca
se intrmpli in iDrportJnl:t
IncrJre x lui Fd$ard Srid iititutlta Ot.i, tnti\ Si cunr ar fi lilcratuli. ca ;i cum coDtextul ar fi $i el. in mod
tut ,1g18) oblis{loriu. lot text. Ce se vr intiintlr.r cu istolia lirerui d:lc?i
Descrierea literalurii ca un bun simbolic,
in maDiera lui
Ilourdieu, sau slLrdierca culturii ca mizi a putcrii. contuxlul n rr insemna decit illtc lcxlc'?
lls cum

266
267
 Istoria practicatA de istorici nmai este un singurd, Ii nici Atadar. ce va fi o istorie litcl-l'lrl' daci nu - in chip lnai
nu,.t"., a..1, Tc limpul Iui Lxr'^n. sJu 'hiJr
lirus' - o
unificatd. ci se compuDc dintr-o muhitudine de istorii pa(irlc.
lfJgrrrenr,e
din cronologii eterogene $i din rclatdri contradictorii. Ea nu mai i,;-i,ir,',.'", rrn .ol..r1 .l' te\re ti dc di\cttrsurr
r rrnere r'\tc rirnd mai
poseda acel unic sens pe carc filosoliile tolalizante ale istoriei i-l il;;;:;;",''4 .,.",'1"8ii direrctr!irre caz o
atibuiau, incepand cu Hegel. Istoria este o constructie. o i*iori.". ,lt"t" mai literarc' ca ar reprezenta' in oricelrJJrti('
relatare care. ca atare, pune in scend prezentul $i. dcoporivi. ,, irrcer(rr( P'nuu (rnonul lrJnsmis d(
"'.:, "rr.,.
i:""rlr" i.,"r1., ti ncrnr. ncutrca rlridrrx ntr n( mJi "lu
trecutul, lex(ul seu ficind parte din lileratura. Obiectivitalea snLr 'le
i;;J;i;...", (( nu Ierre/irrra in(5 rrrr rnori' de c rJep'nc
depi$irea istoriei constituie un miraj, intrucet isioricul estc
,,,il"f.. O o"a in Plus. parculgerea lcoriei estc o
lectie dc
implicat in discursul pri[ care el construie$te obiectul istoric.
Fara con$tientizarea aceslei impliciri. istoria este doar' o rclativism Si o deziluzionarc'
proiectie idoologicd - accasla este leclia datzi de Foucault, dar li
de Haydcn White, Paul Veyne, Jacques Runcidre Si multi altii.
in consecinld, istoricul lilera&nii - chiar ti in ultimul siu
irval r. acch de isloric rl reccplirii- nu mii ir.c o inorie pe cJr..
si se spriiine. Este ca $i curir s-ar gdsi in impondenbilitate.
intrucel conform hermeneuticii post heideggcriene. isroria tinde
si anuleze bariern dintre interior $i exlerior (care constituia
princip;ul de baza al oricarui tip de critica $i de istorie literarA).
iar contextele nu sunt nici ele altceva decat ni$te coostrucl;i
narative, sau rcprczentiri ale textelor. Nu e-\istd decAt k\te.
afirma noua istorie, ca de pildi miscarea americanar Nex
Jlirroricir,r, in deplin acord, in acest plan, cu intertextualitatea.
Polrivit Iui Louis Mono'ose, unul din conducitolii miscirii,
accr\ri inloir(cre la i.loric in,ludiile Iilerare americJne se
caracicrizeaza printr-o atcntic acordali, simetric $i inseparabil.
atat ..isroriciteli lexteloi'. cat $i ,,rexrualirelii isrorici"
(Montrose, p.20). Coerenta intregii critici indeterminisre se
sprijinA pe aceasta credinli, care. dealtfel, ne read ce in minte
paradoxuri mai vechi. precum acelr ce figura in Junmlul
Fra(ilor Goncoun (1862): ..Istoria este un roman carc a fost;
romanul este islorie ce-ar fi putut si f1e."

268
o
 'l'ublicnl a$lcapti de la spccialiSrii in literalure ca oi si,i
indice care sunt cirtile bunc qi care cele slabe. sA le judcce, si
sepurc graul de neghini. sA fixeze canonul. Confonr
climologiei. rolul c.iticLrlui lileur esle aceli de a spune: .,Caftea
nsto mi sc pare buni, or-i mi se ptue slabi". Ciritorii. de pildi cei
ai cronicilor liter:[c din prcsa cotidiani sau septAmanali. chiar
daci I deteslii rcglirile dc conturi, sunt inse istoviti de
.iudec;!le de valoure. care ptlr si fie mai degrabl Di$te capricii ;i
ar dori de la critici ca ei si i$ijustifice prcfcrinlele. alinnind. de
pildil: .,la1a motivelc mele. care sunt solide". Critica ar trcbui sd
fic o cvaluare argumentali. Evaloarile Iitcriue. adt ccle emise
de sIr.ci:rli)li. iiil 1i eele rlr Jmatorilor. rU. ori por :rvc.r urr
Iundament obiccliv, sau chixr rczonabil? Sunt weodati rltceva
deciit Di$te judec:iti subiectivc $i arbirrarc, de genul ,.imi place,
nu imi place ? Doaltfel. acceplarea ideii cA aprecierea critici ar
fi- ir mod inexol.abil- subicclivi ne condamne. orre. in mod
frlal. la un tohl sccplicism Si It un ragic solipsism?
lstorir lilerarii. ca disciplinii unlversitarl, a incercat sA se
deraiicze de crilicA (denunFta ca impresionisti sau dogmatica).
pentru a o inlocui cu o $liinle pozilivi a literaturii. Esrc adev,rar
ti c,. iD secolul I XIX lea- criticii literari - de Ia Sainlc-Beuve-
(crrc-i plasa pe Madame de Cllsprrrin tii pc Tdplier nrai presus
de Slcndhal) Ia Il,\lnctidre, carc nu-i agrea pe Baudelaire $i Zola
- sc in$elascri ulatt dc mult asupra contemporanilor lor incir o
arnrnrc re/Fr\5 nu er.r Jelcr Icporri\ili Dc .ricr yi pru.clicrrr.

)13
 mllra \re.np rc\p-Lrdl:r.
cl,n .o1lbrrr,..r l- crror,ut- rc/clor
JF.pr- -uori rn \r,.1.r..- ,,
,,rrr.rrrr!lisr)rului. rbLrtercr lirm].tlar ti .onitiinlx lilcnra sunt
rrrr,,rni. J. ,.rdi;,. ;.1
lnde-JLn\ nen t'u ci rrroie.ri\Irit-J \ nl(n rzrte ir de[L!orrcr .on\cniici ti I rca]isn)UlUi (lc!cnit orLil
>,
:u,le.,,r de,.f.r...; ".,.i 1,.
e' rl]le.-IUJe(at] d. \-to,,re llr'rgrar r t.orici. crrc cLrlr)cd ironici I a vodril nrdclr g
J oe\"nit .. u,tJ, r,..
." o-ic( .J- ,I .r n rorn,; Jit.b ",,1t .r fo., . ht-l il,\tru e1). Oric. studiu literrr dcpindc dc rLr) si-\tem dc
1,. "i,,.4 . ,.. ,,.:r _ ,r. Ji , r.rir,.
l'r.'r.'rirr.'. r . 'l ..,. ,r.' . 'i r .' . rl :r'.. ,. . :r.r
1i:9"" ',.nre Jeo.pb:re.r..,r .,, , ,.r,1jr ,,'..,',;'0" ol)i..ri!ilalii ii r caracrcrului itiirtilic tlebrir \utusr
.

ci,r.ci dc r...t.r..onlorn cero,

trpi li.n.l:i .l- -ri,,.,f.,",...," rlcrog.rliilor. tLix culn s'u procedrt in hernrcr.utica pi|li Ll
orsrrngco Atbert Thjbxuder.
Cjr desnrc \irlurrhc in dcculsul \ccolului XX.
lli.id::trxrd
-,r..pi,,L.l"",":.
:" uni.; ;:l;;,..l:l :: : i[,,]:,1 SLrb lcrrrrul dc vrloarc. pc liingar chesriuDcLr subiecti!irarii
,,cc:re irrdirio re. crionJJ,i r
:::ri
runcnc de neisonJlirJrcr ,.,i a" ccitii. rclrasiIr ri chcs{iuncu.dro,rr/rri (suu LL r1./ri.lr,,.(]Inr
sa JDrrre ".,, s! spLrnc nritldcgrrbi nr fri1lrcczi) \i tL linmirii acestui crnon.r
Jin|e oJ ,e.rrrlrrrc ,r.infitr,a, lo.itilii sirl. ;icolare. rrai rlcs . r contestiirii $i reviTuirilor
,,?T,,,', conside|rta
rcllrrca)r-ste )i sr bi(.ri.irjr(
j'rori- de reoria liter,r o
li,cr.,,. r,, ".,,.,i ."i ,",i \"i,] i I'rx:r rrlr:",:c' ,,r
srrlc. in lrcircl rcchc. crrnonLrl err o reguli, un nro.lel. o nornra
.{rru\,v r'.,p,r,,a dp rcprcr,rnlxla de o ofrrii demnii dc Lr li im;ta1ar Odrti cu rflrillir
rrp,c. se D.,.,ci.,., ,
ror pc nit,- rrroeL llisc'ricii. canonLrl ir ir\cnurt list.r. nrai mult sau m.ri puliI
'.rIo,,e. Jic .j "-;;",:"..,;.
r.'-rr:r - pr'vrno",,,",,i
p'.;, .1..,).,',i.lr'J :' c'l n " dp
lrJe''r IrLngar. r carrllor rccLrlLrsculc c.r rc!clnlc ti considerate cr liind
cecl r..on..rrui., ,,,,ili dc rclirillli. (lrrfonul ir literitluri r imprurrutrt modelul
".riirori,. \.d .r-ne, ;'r,;";]:;,,J':.i:
oc.rrrpt,\,c rio,,nJi .r-. s.r ;1; l::ji;,.f,;
.,ii.. tcolosic ir srco LLI al XIX 1ca. ir pc|ioirdrL rscellsirLnii mi$cirilor
.crur..,h. jrnrrerr,;, ,i" nrlionxliste. rtrlrci cin.:l m.rii scriil() i ru dcvcnir croii spirilnlur
oco| e\ JtLtJreJ, .rle. in c.rzul a", divcrsi:lor rratiLrni. Lln ernon este deei nrtionrLl (ca
po:r,r ar;rnr.,,i.
lor. esre ..1 -i fund-r "f.
s. fi o isioric n
,."'," r,,,";.,,'"ue 'cnrrJl lircrrrrrril). cL isi:rLza clusjcii n.ilionrli nr rilnd cu.ei greci ii
lilSlt't'1" * ., : ." ,; 'iJ;l',; :'::: :l: x,';"]'JIl [rini. r]caruicirc ur pilr1..n pc lru citrc ldmirirrir indi\idualar
l-lli""r"rc c' r r"r pronrhir .ted.r-",,]up. .,,,,.'.;,;,,".,r, nLL nriri .!(c oscnlirlii. rnonunrenlclc sale lonnllnd un pruimoriu.

:::' ' rorrnj'rirrii

;9il:":('srerrcr
!//ruc rtceprerji
,. ri .i ,\Jn.,.,,der..
noc.ice. ,-u .,c(el
o mcnroric colccti\ a.
Firrudrtjr ;,r"
.iJ" Dr.;.-i,,,. ,* J,",i'I"''",,. As'rc'. o rcorp
riu;ca pronr;ire
,,-:\c,.rrc,der,n ir:rJi7, ..',,,,1;,"lllil,,', rr rr,.,ur d" ,.r /.i 11ttiotilit?t t)t)t.iilt)r surt l( ttrt!1ti t litt!tt,
,..cnrDJ,ro- Lurcnr.r.i N.j"t._,,.^^. "r.d p.id.r'. irrcr,,ur tlnt \t|! tt)ttli t\\,,ii
deopo,,i\I poe,, ;,1",,,"';,
- , J,c r,,; i.,,,',i e,-,,
;illi;,:,'':.e Elrlurr.r t.xrelor Iiterrrl (conrp.llxrcr. cl.'srrca. icrrr]r jzarcl
[li,]l a"',;,."r,r
;',, gr
Lr\L /rlror
;;';,",:i,'rl i-.1." lli,l i,:l:
o L(rr) lrcbLLl(: d;\1in\ii dr: ralorLrcr litcratLLrii ir sinc Lsle, totu,\i,
te\t \tripuhil jf mod .trr pv ;
'c.r.1.,11,.;i ."i .o.l*l'';1,'.:.;::: linipedc rar rcesle doui problenre nu sunl irdepcndcntc unr dc
l' 3;.,.i rultr: Ln rLcelasi criLcriLr tlc rlrllrrrrc drcidc ati( drpartrjrrer tuhe
tcxll litcr]re ti n.literrre. cilt ii clrsrre.r trxl.Lor lit.flrc inlrc
214
275
 derimiridrizrrea sau comptexirlrea.
:::
sau :1:_ll,lr
punlarei). Nu ds \rer sA revin. in.. obscurirarc., lntoligibilitatca, dcci poezia - $i clasarncnlul mollcnit dc la
Schopenhauer. crre a$cza muzicr (limbajul iDgcrilor, in op;nia
H;n",1,:l*_::;lni iii;,#]]',l"illil:l;l "itU:"1;
lni Proust) mai presus de toate. Aceastb dilemi cste probrbil un
tll avatar al altemativci irtrc gustul clasic qi gustul ronrantic.
11"1:'":i"'1'""",".,'" ro. c'c,',. Iin,cin,,cb..c-,.(ce,r. irrre ,ntelrgrhiht.(e siru .cn(ibih(rtc (a vxlurre csleri(:i .rr|Icmi
!/u. tr rnrrchsed,,Ce csrc Nc aminlirn ti de uadilia kantiand. pleluati de urajoritatea
trerm'.*rrc e.r" u operr de; lJl a '- I , rdJra inucpem pn, r
aflr tc
l/r .,r,r"rc-. , .l uo,.m d;,ln,,, l;;:f o" .c"- c( rnc - . ,.rr ostericienilor de dupzi epoca Luminilor. care ficea din arti o
,",r,,,...T""
;";;; u; ;;l':;f;';:';;:1i.fl:[ ;l.:lTli;il ,.{inalitate IiI'e scop" $i ca)'e dccreta, pljn urmarc, supeioritatcn
l'"i;",:"" csleticii artei ,.purc" asupra a(ei ,,cu teza". asupra artei aplicaie.
I anei practice. Ce valoarc au. insi. in siDe. aceste norme'? Sunl
cle dogmatice, ca niltc simple declaralii de principiu. sau cu

il#i:T: :i:f'1.'::i.iIH:l::i:;I,p.,sa
t,",i,:,r,r::i:;11: ndevirat esteticc?
T.S. Eliot fAcea. lll raDdul sau. o distinctie inlre /llerdtur.': $i
.,ff ;.1fi:1,:J":T,9 no
s;'nr",;.; i,re,prcra,", tdoorc al esrinra ci lircraritrtea unui toxt (apanenenl{ sa l:r
ll;;1,:.,;,:';;,;#;; fi [,:i:f ::,'#lb'"ff ff literaluri) lrebuin decisi pc bazn unor criterii exclusiv esteticc
(dezinteres:rte sru lipsite de firalitate, in spirilul lradi{ci
kantiene). dar c2i importaDla unui text litctar (odaG recunoscutii
,.,:f :':"ill;ill,;,lili,,o, IJl""l,* o norm,. xdic. o
L., npa.tcnenl:l sa lLl litcr.rtlrrn) dcpindea de criterii non-esteticc:
atcenrur pe contin,r. o'"indu 'e. de pjlda.
jrusrrerzi mur ,. r"..a*"'j,"-"
su,
,rr, .", ,ili'"rr,]l r.fl'-.,1.:p"r,,esrecrj!a o lmpo]1llnti ..lirerat!ni'' - scrid cl in ,,Rchgic t, ln$rlrr" (1935) nu
l, d.rcimi rr,', erclusi! p n srd)dardc lilcraN. deli lrchuic s. nc
;x:n jn:; :i.lri,:;,1#lti,i,tl,llli"j;::,,;:J::,j;
porLc
inrinlrn c.-r lrptul ci e slu .u \orbx de lirfiiulii poarc fi dctcnnrDrt

r :,1 i::,,,: ::r:"Y ;' ;" J"TIll ii;f i,lli.#il jlT::jl:

iumri prir nrndarde lilcrurc (Eliot. 1975, p 97).

parrio,ic sau I Aladar. in lcgiturir cu un text. ar treblri si ne intreblm mai

;;;:""::;1x,,"."T:mrrui
i*:l :::" ;"d;il il: ;":r,il1lH ff:,:r :1
llillll,;:
t::,:ff ili" ::i ir:: T:;::,H, nr ;i Y.tn,"ii
il:T:l.::]itf :ruif 1,1ffi il. J:::t:. T# j::;1,".':: t;
,,," a" r",ii,"i* ii,i;: *ilIu:lffiXll::1,J;,):,fl,::I
cerui popurar. in
indi daci el este pur $i simplu literaturi (un roman. un pocm, o
piesi de lealru etc.). bazendu-ie doar pc Iorma sa. iaf apoi.
privind mai indeaprcape semnificatia sa. sa ne intrebam daca el
es(c lileratura .de buni calihte". ori ..de proastl crlitate".
hnpo[anlLt litcmri ar necesita alte standarde deciil acea unica
finalitate lilri scop. a$adar ni$te norme estctice. exislentiale.
lilosofice, religioasc. etc. Aceeasi disiinctie cra facuta fi de
poetul W. H. Auden. carc marturisea ca prima in(rebare care-l

276
211
 interesa atunci cand ci(ea un poem
era de natutt tehnic,
maslnA \erhala. CIm functroneaz5 -.,Iate r) Spre sfir$itul secolului al XIxlea, scriilorlrl englcz Matthew
ca.,,._. ce.l de-i duuj [iinJ.
i
rns:r. ln.ensulcel mai lrrg.
morJli. ..C. l.el.ie i"di,,; A rold {ixn ca obicctiv al crilicii constituirea unei moralc
rn lcesl poem? Cum i$r inchrpuic l;;;.;;. 6ociale si , uDei rcdrle in fata barbariei venile din inlcr;or: intr
cl vial:r ftumoasf ;r locut ull ;mporlanr rrticol inli(ulat ,.Funcl;a crilicii aslatzi" (1864). cl
$1t: ,5;^ 1t1 vede et locr:t nrprietnic? ae lscu'lde ct definea sludiul Iitcrur ca fiind ..o stfidrnic dezintcrcsltA de l
rscundc chiar lur insusi ( qudrn. p
il'^,Ylll!: ll 5u.)r
, rormrrisrii. care considera conserv:,ror un p;;(; cunoa$te $i de a propaga ceea ce a fost cunoscut Si cuge1lll mai
.::"::,-i-s1,,
ur.veoere prccum cel expfim r de bioe in lumc" (o /isi,r. r?ste.l ? dcotour kt leurn anl propagata
pficrnr insistcntei flcestori .rsupfJEliot sru de Audeo, difl the best thtn is knorn tuul tha r<hl in the wrll, Arnold, p. 50).
.onlinL:rulrri litcr.u. ... PeDtlu accst crilic victoian, propagarea litela!u,'ii trebuia sa
rrur[nmesc t generil cu un Ltiterllt
e.relic ar, ."o no,,o,.,
rormatilritor ruri. Nu esrc. roru$i. vorh serveasci h cultivarea. la Slefuirea. la umanizarea noilor clase
l,l^r".j1r'j,],1.1""
u IUrrd. oe vreme cc dinilmicir at1ci coDia d. sociale de nli.iloc niscute in urnra revoluliei ;ndustrialc. Foa(c
intFo continl:t i,rdcpanati de dezinleresareir Iuatd in sens kantian, functia
ruptur5 sine insasi. Atunci cAnd abatelea
_cu
lennen J dc norma. Jdica ideer
devine nolmii. sociali a lilcraturii crir de a plopune oamenilor mnncii scopuri
Je reEUtJritrte. ilr prerdc orr,e
perlrncnti. Air s-a int:jmphr ., *,"rf frr"i., in .r,.uf spirituale pcnrru clipclc lor dc rigaz ti de a lrezi in ei rn

::::1y,"1 ,l ,l,I *" prin irecercr dc ru v(.I.ur ..disroc.,r.., ,.. scn!iment nntionill. irrlr-un,nonteDt in crre rcligia nu mai era
vE,rur ..elocr suficient:i. in L-ranla, irl timpul cclci de-a III-a Republici. rolul
rr. rpoi. Ii vdr,ul liber. AluIci cinJ .rb.rrere.,
dcvine. lx r.ind l ei. obitnuinti. IiterutLnii r lbst conceput intrun mod dcstul de ascmAnalor:
o operri iti poatc pierdlr solidarilate. prrriotism $i moralililte civ;ci - iata ce sc rstcpla dc
lrlorrei. penrru I rr-o redobrindi. d.rci,:Urrcrea
vi fi rlin rrou lit prop:.grr.:r lrremrurii. Vd oir(r'itcrJrurii. rcz-mrrE in crIoI.
lelcepuli cr alare Tocmci p"ntru ! e\ ita .rccsr gcn
de nscilJti-. Jr't1i1dc'r h :'.rlrcrrrr de eJrrc,rrrr pe crf( ,criilorii o fuletrr.
areilloue. Eliot faceJ o di,r:ncrie
i,rr,. ,prn",,.ir" ,;;;";; ;:
iilerirltrra +i rmf\onan!r lui in cadnrl oltri. Accrstar aservire a fost denuntatit in cea dc-a doua
atestJrir. jumdlate r sccolului XX, !; chiar cu inceperc din:rnii'30- dc
Au fost evocate ,i ahe criterii dc valoarc. precum
,ttutt.;t,.t o. operr de v.,lo.,c ctrtre F. Il. Leavis \ii colegii sii de la Cambridgc. care au
,

.:,.,!!:,.,..": $t o;";";;
cJlu contrnuim s-o admirim. penlru c;r rcdesenut cnnonul lilcraturii cngleze. prcmovand sc itori
er (onlrne "","
o muliirudine purt:rtori ai unor conccplii mai putin confbrme cu conventia. dar
de. nrveturi crpabile se sdisf:rce drver$; citirori. aonforrn
exigen!e de\cnile de m,rirna uner nu mai pulin tnorulc pdvind societatca. Ei au fost numiti dc
irnnortrnr; inccpild cu Mrll.[me
ii rvxngdt(1tglI. rrn pocrn dc v.rloare Lc.rvis ?lh( Greal 7 ftkliliotl (l4arca Trudilie): Jano Austcn.
esle o piesi
-(u
organr./ire miri comp ctA. orl o piesa curacreiiz.rracu o
prin
Cieorge Eliol. Henry James, Joscph Conrad ti D.H. Lawrence).

11,:,:1i*.
complc\
$i opaciurea si.
bdgin,rirrr.r. uogliiu.
Pcnlru Lcilvis. ori penlr-u Ralmond Williams- valoarca literaturii
esle legati dc viali. dc folti, dc iDleDsilalca expeienlei desprc
ateJ pol fi. insi. pretin.c
1r .ub ,rspCcl scmtrnrlc. n crrc ea vorbc$te. dc lacullatca Sil de a I 10ce pe om n'lai bun.
nurnJ.t Tensiuncx dirlre scns
_

.to,mrl.
cfl reriul esentiJl dc vrloxre.
;i t"or nra d"r;"; Totusi. revcndicarea urei autoDomii sociale a literaturii
",,,;;; incep;ind cu rnii 60. sau chiar a unei puleri subversive, a
278
119
 coincis cu mrrginrlizJred \ludiului
literrr. ca ir cum vlloare:r ci ur.r csterica - lucru prin crre inlelegem
tn tumea contemporlna
ar fi devenit rn!i
\.1 ludecile logrct.
\ d uE oorcer. vo, prezenl, mrj inccnS. be principiulsllu dererminrnt nu pL' tc li le itflrl,i/.7irr'. (Krnt.
i"lji nunclele tle \edrf.. p, 181). Altlel spus. iD opinia lui Kan1. judecal ,,Acest obiect
cer rt
rlxdiriei. crt,,ed; in i"r**,,
1l:'l"gr:lh. si teririmiurer r;,.,"rr,i, 0sLe 1Nmos" nu exprima nimic altceva decet uD sentimenl dc
:"]:..i\,]::", care. din ei).,i cel It iu",i.i ri,"irr"l,,.,i plicere (..Acest obiect imi place"), ea nepumnd face obicctul
drfcrite ,",;"". i9t i."gir"r;
:::n.,.1,r".rT.
Iurea_tipsi de ea- O da,A in plu(. erista .;" nici unei demonstratii sau disclrtii bazare pe dovezi obiective-
Iermenr.. ctre imbosAle(c o sefle intre,rga ",,
-]ir,].;
J,. Penru Kant..iudecata cstolici este pur subiectivd, ca !ijudccata
\(arrori
iccisla ooorig;c, ...fr.;.;-. de placerc, crrc exprirDA o plicere a simturilor (.,Acest obiect
....p.inreon... ...rnor... ..uu,o,iir"... ...,iBirrliiri..:,,,;;;
ir_..revr7uire'.,.reibilirare.,. in chip lmi provoac6 plicere"), spre dcosebire, insa. de judeccta de
logic. ..t",i;i.rri;b*;;; cunoaitere, sau dejudecata practice (morald), care se bazeaz{ pe
{rn ere tnsele. operele u ru ,aloai.r
pozitie coclcnrl. *.,i l"r.rirn,' rrjte i (u (iEtrrJnti unicr proprietati obiective sau pe principii de interes. Subiecli!A ca $i
recund.. roruri. d,,;l; ," ;;;;;;;,".;,,dc1ra. in.i. in,ui,i., judecata de placere, judecata estetica se dislinge, totu$i, de
acesta din urmi prin accea ca ea este dezilteresotd. fapt ptin
care Kant inlelege ca ea este interesah exclusiv de forma
obiectului (Si nu de existcnfa lui). ,,Ourarl este facuhatea de a
judeca un obiect. adici uD mod de rcpreze.tare prin inte nediul
cum cmintea cerard Gcnc satisfactiei sau al Iipsei dc pli.cerc,ittr-o manietd de.itercsald.
D.'D-up6 c intr-o cinc recenta. ,1,, Obiectul unei astfel de satisfaclii este numit fra,ros' (r'lr .,
Jr {ioircd rt tucr5rii a G,,;r. p. I89). Frurnosul este deci secundar, nu prinrar': confundind
a,u
i,i.,,!*,;.J.;!,a,i7,"
rr-urnosul .r Io5t
"rtoo7)..romur
mulr timp consjdcr. ,de f ipf,_".i.,
/omd.0e Aquino ti pini rn epocr efectul cu c uza. el este numele dat unui sentiment de plllcere
Luminrlol dr.p, prnfr;.ri. dezinteresalA (obiectivirii sau rationalizirii sale)- Aceasli
oDrectrv, a lurrudlor Hume "
a rrras printre prlrtirr.riJr.rp",
orrerentelor de judecafi esterice revolutie profunde deplascaza estetica de la obicct la subiect:
dinlre ;nr ert,;tira nu mrr e\re )tiiDlr lrumosului. ci aceeo a .lprecierii
llli.,i,l,r:,,, "r,,"^r,l i'., ;,;l;,,:i:';iiJ;
suDrecrului. crpticind discordan6 jintre
-1":i
l;.i,r,:,:: : estetice, a$a cum'intelepciunea populari intuise deja, dupe cum
ira".Arif.."i"i;.. ii, o dcmonstra 9i proverbul erqlez Bca t! is in the e!. of the
,8j:"::,9' T,i mare sau mai mic .le jusrie: rn conctuTie. daca
ju\r. cu rorii am beioLle/ (.,Frumuselea este in ochiul celui care prive$te").
l:: -1i 1il"*
ucrrea$ sa.i fie ,r.,,,o",.. fi;-u;i;: Cu toate acestea, dupi ce a slabilit pe baze solide
poemc.. Crl1.4
J.oltthtii (ico jtd". l tui Kant,cerde
a oerx lucrire din scrir sa de C,,n,.r. ., i^( I subieclivismuljudecdtii estetice, Kant s-a stlIduit si nu deduca
din acesta o consecinlA fatala pcntru notiunea de valoare, Si
I"li.Tl 11.,::, .0,;;;;;,i;
t ;;J;ilil:I:iHi*;ll,I: .iia.l anume rclativismul Frumosului. El a cdutat sa fereasc, de
:o.,]J,i]I,]l,ilil;"1:^ :h,rr, a rerlri\ rrarii r.,,o.ur-; relativism judcca(a estetica (recunoscuta ca fiind pe deplin
,.ruu((ilrr
l .l o JUdec"ri de Luno.rstere: inCU5.ut r scri.r Kant. nu..re subiectivA) prin ceea ce numea ,,pretenlia legitime" la
con"ecinli. nu . universalitate, adica la unanimitate. Atunci cind intreprind o
", ".,"
2A0
281
 judecat, esleticA, spre deosebire
de o judeca(A de pticcrc. nunrelc ccrriludrnii inrcrioarc Pri!ind n .n camcter dezinlcrcsrr. iar. itr
prerind cir ea s, fie impartj$ita de
toii Orice judecali estetiul aldoilc.6 {1. nr nlnrlc lini$itomi ipolczc privind o rde tirrtc dc
reclama asenlimentul tuturor: gusr in'r .itrlcni octr.r rc. p. 8-l).
r

i[ ccca cc pnlcttc plicut(t. ficcaE hoEditc ciludcc l s . pc (nr. , Acest rationamenl eslc in mod vizibil precar. intrucat Krnl a
inlchc[/i J'c
'rn,cntrmcnr NAonJl :rDnnr nur\,,],n \n,,_.,,,..,. lratnr ci Jlrde(rrn dc Eusl dorr aspirr la un sI:rlut ncccsirr )i
"rtr\t cl ii flr. c ,j ,e .
nn _r.e7e pnni' J
r(,.. .. l.;;:.:,, : rniversal. dar nicidccum ci rceasta pretentie ar fi fosi legilim:i.
rn,.in.cJntt1. ic.irc -dhjre c". .. nc,i"J sr..*tn,.j.,;. .,i,"..,t. c,,
c.'c Iil.,[-. J.r!.k\J \.. .ec.ri," e\1c. i.
-m,nrIL- i (]. ...t.u .. $i, evident. nici cir c ar fi fost satisfdculi. Odate stabilil,t
,o-nl,-.riic.rc jrt.r-.t,1 te8.jr;.,1 -,r rt:..,.1..1r., !r c\.,. subiectivit tea iudccilii esteticc, Kant incearca sd evilc
$(. (c(l. nnr(.t,ul t:,,o,t -t, L\!t.t." I ..,
p.,_,,r.,, ;n ,-,,, consecinta inevitabili ir rclativititii acestei judecali; el sc
l:ill"lll:ir9lt,ll,-"
lrr conlj..r'rJ... , , o -.r.n
, '(r.1,.'" c,, .,,,o jr. \, r .,;.;,
'lj slriduie$re din fisputeri sI conserve^ rn scn.sus .:oDDl1u is nl
m.
".p rr i
., p,,,-.,,r 1, g,,.,,,t.., .
.r. rit' acuru c..a
r..r{, r.L ...c.r .,,.rr I 1. valorilor, o ierarhie eslolicA legitim?i. In opinia lui Genelte, eslc
i*1.*1.,.,
:i,'u)rc(
f4.r1, "';.r.. I.t .iid fujcJ".n.-, t.r..ic.r.. In,,.. iDSA vorba doar de o intcnlie pio.rsI.
-ui!Ju. r hujc,,.c,urLtr,.,e:{
\r'c, 0 nclur l.cr.-n \o.hr-d.r, n.r u(n.r;c
er r- r.Jc.rl,.rn.,, Un obiecl nu este, agadar, fi-umos in sine. valoarea
\pr. l.u- u., t.., j,,.., .j-.. i, sub;ectiva ii estc alribLrita obiectului ca 9i cum ea ar fi o
u p(rp'rcrJrc r tuctu ritor lit,r,/. n to0 toll
proprietate a sll: B(//r/r, i.r plea\ rc objectfed (,,Frumusetea
prclellie de unirers:llllite r este placcrc obiectivati'). (iDrr1.. 2. 88). Se poate, deci, vorbi de
Jude(alii t..cJ $i (uni.) o ilu.ie estdica! - obicctivarc a lalorii subiective - a$a cum
^-,A(:eJsla
csle rntcmeiatA rrbitrar.. rn opinia Iur
Kall1. pe urrrcrerul s:rrr
pentru ci JuJecata cstelicb n[ cste pencrrhi vorbim si dc cclclaltc iluzii anal;zate anterior si condamnate de
:::rnfrresir
nlcr un tnlcres persotral. ea e\le impbnilita Ll,. teoria literara (iluzia intenlionalA. referenlialA. afectivi,
de toti (cirr.. c.r.r stilislici. gcnelici). Accstci ultime iluzii Genette ii opunc, insa.
mrnc. sunt dczinreresali,. Ace(r moti\
;JcJI. ci li. cum nUmij inleresrl ir "ve. Liri indoi:rli. urrLrt un relalivism rudicirl. cl nres rand cfectiv ti in sens absolut -
nute.r per\(flr .)uci(\.rr:, d,. subieclivismul kantiaD: ,,Atr-zisa evaluare estetice. alirmi cl,
grrs',rpropt,tcl.rrea. de
fiJJa. poirte t"ce ucel.,li lucni Lrn r.,bloL,
ue-ir nt(iu c!te m:.i Ii,rm.\ decet cql iJ recirr nu este pentru mine decnl o apreciere obiectiva6" (iDna, p. 89).
lUi. c.rnc,r urrLrr Porrivit lui Ccnc(e. un relativism total decurge in mod necesnl
frretcn. csre, supcrio:l.j 5JU jrlerio.lit clei rnctc
orrcrenlctc dc ren,ib.litrrc norJte de ii orn.lr: din recunoalterea crr ctcruhi subiectiv al evaluirilor cstetice.
Hu, e. pcntru K.rnr.
prerenria de Lrniv..:r,rlitrre .r judec,lii Pr;n Lrrnare. dcfinircr ralionala a unei valori nu mai este
rs,erice csl], i srt. posibild. Un set$|! t(rnnluni\, un consens. un caDon se Poate
conlrl]nill;,de i]cel fltu,\ cotnhtl, ir c.reljc,
conforn ca tit. naqte. uneori. in mod enlpilic $i lipsit de rcguli, nefiind, insl,
l:."1::,, 11f. tosrulcrzb e\,srenra unei conrunirrili d,.
senstn,trlJle inlrc ormeni: nici o valoare uDiversuli. ti nici un dpriori.
AtitudiDea lui Gc ctte esle coerent* dup, ce a rcspins toate
Frc(!r. (onrdcri ttun$ _ conchrdF Cenc e _ cc(J.,. n celelalte iluzii cLrrcnrc in numele poeticii textulri, gi odata ce
dc/tr crcs!r tr rc\cndk:i .\cnlrDcntul unrrer\Jt. nlr!\. iI h,,J naratologia a fost ablndooatA in favoarea esteticii, Genette ducc
in prnnr, rin ,

2tt3
 o.lupti similaraimpol,jva \,rtorii Iilerrre e\lrage ' rll tr hitrc.hrbz!r(,i, si iuonsi tr lrnnir\i ni ca nr\;ir L n ru or cdr.
,rlr:rnr.,r.\.,t,d.r\r ;i
r.,-. I.Jri..r. t,i ;u..;i -I-*"
consecin1.l,.
lc r !orhrl (LrtrLrtr ntr trr \trl pr)f iLL .. .!c dcofoli \li J..h 0l

:lrl.,,- ,, .
perlrnenlA lcorcrica
.lr - ..r, ,,,..,-- ;.
;., ..J . .
tulurorr. ilnr un (rLn.u lririi n.olo!rsm.. no! n !..1r nr.r'.lrrrlrr)lr.
. rclr nr nN. jli li. .onl.drtrrn tuluror .no.rL{, isninrc R.Itr..
li Du constjluic ir nicj uD Iet un crjr. Ll t IIl. p.,l:l
rcceplabil p.ntru studiul 1ilcr1L,. Ljnia
de dcmarcalie cstc. dc..
,," ,, .',,':. Jt\r .r ir...Il.
"" t,Ire.
u.(1xll]t.. teotrtr.t,,.i -,.! ,ri .J... ,rt,r: r,l
....tJ,,-.r \-t;J Clusicul trrnscendc toate tarxdoxurile !; toatc rcll!iUnil.r:
J,(. iir I (linlre indi\'id ti universal. dintle actual $i ctcrn. dinlrc local ;i
uD anulnir
numir de poTirii n,edianc. 1lasirt..
llu f,ill
::1: greu de apirar. se slraduicsc
nrar llobal. di trc nLrdilie )i originalitLrle. dintre linrni ,si continul.
si_i nrc|lini vutorii o anirr|, Aceasti xpologic a clasicului cslc pcrfecli. ,.pre.r" per lectar iDsi.
legitinrilalc. Dupar cpoca I_uDrinitor. o
Jr t^ir'.tJ. , to.t .J,.t,Lir-tc \1,.
drti cc tradiliN \ pcnnu ca.uticulatiile srle sar ru se uzeze.
-i,,l N-ar fl dc prisos si rc.r inlim ci idcea;i ternrenul de
,,r.,,,in.,i ;; ;n -;.;,;;;#;,..";;:'r::::l"Jlll'ii.:::,i' j; rl.rrk lr'rr sunt dc dati lorr1e recenta in limha fi nncezi. (\rlll lul
monv fcDtr,u a huscutn intr un retari!jsrn
i| coDti0urrc douri incercan.r de srl\rrc 1r
corlrtell Voi cxa,IiniL nu a apiirnt decit in rcacul al XIX lca, in .rpozilie cu
ctitsiciior. doLr! ronnntiyntLl. pentru r dcsenlna docnin.r neoclasicilor. adepli ai
rr.,rrer. J I. rJ .., I ,'],. .nrt....: \.I|L.B .... .,.r.
('r.r,'.r.ialr r..rr-n. .rn. .i. ir,.r rrr ,,r trrditiei clasice fi rdvcrsrri .ri inspirrlici ronanlico. Clil desprc
r._.L.n 1....r.r,;.J..., r. rdicclivul .1.i.1i.. cl c\i(a deja tu secolul al XVII-lea. cli.d
;1 ll
rnipJ.c,rm..rr t" ".'' rroJ
'"',',,', Jb..(..rJr.; .,,,,,j .J ', ,
"' '/
' il. i . , caracleriza ceea ce meriti sa fic irnital. sa scrlrascii Llrept
)r h.lL.i r.rl. rr)odcl. cccir ce dispune.L de auknitaie- LLr sliirtiiLrl sccolLrlui al
XVll leLr cl a mai desernnat !i ceea ce era prcdat i icoala. apoi,
Cc erte atcta un
pc parcursul secolului rl XVIII'ler. ceer ce aparlinca
t.t4tit.l Antichilarlii grccctli ;i latine Abia tu cursul veucului rl XIX-lea
i,'I,',J. ,'r;c tJIr ..,--,, rn.rrt-r ..(......r...( adieclilul .l.rin. imfrunrutat dir limba gcrmanl ca irnlo0inr xl
. r. r.,, i. . lti to tut ti(.i a dcsr:nrnal pc marii scriitori liancezi din secolul
.,,.,,i,..,r-i , u ,. i. , .
c'r.r.utrr.' l.i,r-f',l
.r.r hJ,r .u ,prc\. . lui L'rdo\ ic al XlVJea.
i)i irn.re,Ilr . hi.. ri,t.. \( rJ .. in primul rind. dcfinitia idcirl6 datE dc Sairnc ltcu!c .,un
subieclivisrrLrtui !i rct.rr;visrnutui I. ,,.,,. ,
;li eli"rira irt. l""g t rs,,; adevauat clnsic . prin opozilie cu clasicul fals sau ncaulclric
1.,'(l J Jl,:t ..r .i rr..rr.rr..,; .,.. rp.61rir.. ",
u.,..,.rg esie cu rorul difcriti dc ,.dcfinitia obi!nuili. pc c e el o
Iir rnc\im . rsj.. I. I $r. !r arror cnr. n iDho!.Lir s])r anlinlise in deschi.lere: ..ijn clasic, potrivit delinitiei oblsnuite,
(rrc r. sf.rr1 rrlr rrlcvir 1./rrtut..re , rrtc,r s. inr"rv.ruti,r.ilnrxf. cste u. aulor aniic. dqa consacrxt in ,ldmir.rlia oumenilor fi crre
p,\ ar. r dcxsfcrr !rcLm ndc\rr rx,at i,, dispune de .rlrtoritate in genul prrctlcut" (irnl., p. 3E) ..Antic ,
,,,,, .,,..,,
r.!pr Lns o !rs'nc clcrnj nr !.cr\lr-r Ln "...r,,,,.
nI DIr nr] Lr .,,"t",r"t ni,.,, .lconsrcrat . ..carc dispun. dc autoritale iurri cele trci rnibute
'''. , ,' pe care Sainte-Beuve le lxsi dc o prrtc. li cilrc. spunc c]. prorin
,..,, ., ,

, dc la romani El rcamintette cii in hliDi../.rrr/rrr1 er.r in scns

28,1
285
 pr.opnu un epitet apljcat la
o clasi (caracterizand cetiitenii crr(
:"lll-l: ,ii,i,ca,c\e.,:r
cati vrcme clasicii ftaDcezi - cum spune
liter-aturi europene. pe
r:cn,e ptirc inpn,,irp ,p,e;.o"_oi,. cli$eul formeazi un tot, alcAtuiesc un peisaj unitar. De$i
",'..,1.*,:,,i: nL pl; erU impo,, ir<,. eccrr,'.r prr,i .. l|t
Aulu (rctllLr\. r, lceasld justificare a excepfiei fnnceze nu este 1n iDleDtia lui
Vap!;1, ..ti.,.., ,n,..r. n,.,,r,o,,i. ,...,,,i Sainte-Beuve. el premerge, insA. .,clasicocentismul" literaturii
di\rincl;c ,itpr.rr.r,ii. rorbrnd derpr . ..r', .,,,,,o,
trrul prolelrr" i,/aJ. i.,,s,dsitthr]otL, \,
.1,.:. 1...1. nr {ranceze - pe care Bartlles avea mai tarziu sa il deplanga
\r-r r ru rs,. pe,ru r.,,,;, ':i;il'"i#;;.l;l' jJjl (Bar1hes. p. 175) ti gisqte in ,,Secolul lui Ludovic al XIV

r.qiu ir Renane,e. .r.,:.; [;;l'; lea", in ciuda disputei dinlre antici si moderni. modelul
:*":,'",0-'.l :)1 .n,."i,,,. incontestabil al clasicilor'intele$i ca traditiei ,.Cea mai bund
:,.11,1.-\,e*.,'
",,,
:r rorranii. rori .nrici,. Aurorut rnric..on,rcrrr .. definitie este urmAlor'ul exernplu: de cand Franla a avu! un secol
JUrorll c.,,nrr{rnp ..dubrci qnrictri,i.:..,.,rnre.B.u,e.
r. UJ, p. al lui Ludovic al XIVlea. si de cand a putur sA il observe mai de
Jo'.,1n prncrLrt dejorcriLne it allan p(
V(reir u, .fr,i.,r la distanta, ea si a dat serma ce inseamna a fi clasic, mai bine
.,\::,.r." rJrr,u idenritic]l de (.Lre Et;or .u tnrpc|iut,",i,, ,I
..wnrr,l. a 'lI
clA5icl , r044..,rfl.col .erp-.ror IJ srrnre Beu,e decat prin oice mtionamente" (Sainte-Beuve, t. III, p. 4l). Se
oe,l crd.lcul,"ep,,,cnd p,.,,, rn tipsr unui
I acorda asdel legitimitate unei norme. Clasicul, sau mal mul1,
, .rul :'l:l
J,rirre_beu\e
impcriu. clasicii, tradltia clasicA, pot vit definitiei dare de Sainte-Beuve,
rbrndoJrcJ,,a :.er.ra dcr,.iri- .
clasicului. intrucat ceea ce il intereseaza uie_r, - includ 'in principiu miqcarea. respectiv dialectica anticilor ti
pe el este ascensiunea modemilor, aninuli de un Boileau sau Pel.rot, partea ironici
uno.^clasici in literatudle modeme
de Iimbn ita1ian6, spaniola fiind car tocmai partizanii anricilor $i nu cei ai modemilor sunt
.i-,: rran.e,;. rJ.a curn c"tc Joua norluri dc
T-" ".,]'.,q:l
tLnit,l"^ltdc odi i? de\jn:n,eoJrdb:t .: . faee, ae,.ln,;.
aceia care s au substituii anticilor, devenind ei in$i$i clasicii
ln slne impri..r francezi,
ce are cursivitate $i consistenfh,
,ceva care clarlegte ul irtelegem aarnci cui exact i se opune Sainte Beuve, delinit;a
.rn,arnblu,5i o tr"ditic. . J,e .p Lumfune
se rr n..n,r . ii dure-zr datA de el clasicului fiind polemici. dar $i contradictorie: intFun
, totu._ p_
4at \ udJrecrr\intc.;nlrebrrcJirrriiJ.
..Cer.rercch cuvent, ea esle rcmantici. sau antiacademici. El se ddic6 in
::
" :"
:,]:: ;n.ore.ra, s-r, ,,np,op,iu r^r,,, ,.;.
a,.. ,..r rnod deschis inpar\ya Diclionatubti Acade liei Franceze din
ce\J e.rp seriJl eeneri.
trin n,r.Jfr 51 dJ.J rn.u;irc, Je,Lrit 1835. in care clasicii sunt idenlificati cu ni$te rnodele
'1u^ fonre ll"ron,c,i,a ,nui
r. or i,,ol . ,cel purin dp tJ Ilom(. de cornpozitie ti stil ciron ,,trebuie sii ne confo ldm" (ibid.,
poc'. 3 rum.,, ,i , ,"i .",.,.
,ll-:,,:,',.,1,,-el r,rc,ar,fla LlerioJr;) \i "rdiLd ././-;, *|,. r,,,n.
1..,",;."1"1'll-,^T:1,, p. 42): .,Aceasti definitie a .laslcului a fost evident alci$i!6 de
runr !o,rd dcnlmirj. Dcnrru )r /m/;/. cit,'e respcclabilii academicieni care ne au precedat, in prezenla
lnul ti a""lJli ,,",,,. U, ,,"ri. .ri, gi la adresa a ceea ce la vremea respectivd se nu lIga r(ntaulticul,
uD memDrlr dt unei cli.p. rerigi
a urei lr.rdit.i. \m putea,i adici la adresa inamiculri." De uDde $i definitia dati de Sainre,
lenlrn .; de,,Untarn irr r(.es, iJgJnenr
o apologic -n;- dr:r J Beuve insu$i, una progresisla. liberali, reconciliind rmditia $i
I151:l,li; ::,,:"^. .c.j n,
erv.,nre.. sh-J.".peirp
r,o..d,, .rr..ci pi.cL,n Drrrre.
,r Co he. ,.""," g.nij ._i,:"".air,,..,
inovatia. prezentul Si eternul. o definilie nu prea diferlri, in
fbnd. dc binecunoscuta ,,modemitate" postulata, Ia calva ani
acesle vafuri izolatc care ar' trebui
si rczune spiritul celorlalte mai 6rziu. de cite Baudelaire, care propunea si fie exnasA din

286
281
 elemer o afla demnA de Anrichitare. penrlr
Srinrc-Bcuve, url
craslc este un scrUtor c:rrc ..le..l vorbit
luturor intr-un stil profrir. llciese dc rici ca. ln vremea 1or. proporlioDrl cLr cncrgi,l
ce eite deopotriva aceli al ruturord. inrr_un.til dclinuta. viilorii clxsici .ru deranjat fi uimil caDoiuclc liLlnLrsetii
nou iir.-,
rr(orogrsme. nou $r ilnric in acelari limp. $i alc bunci cuviiDtc. Nurnai clasicii iD sensul lcndemic.
cinevr in stilre ri ti.
contemporrn tuluror eF(rilot... sainte-Bcuve cumpanili $i nlcdiocri. sunt imediat acceptal' dc public. dar
nu 5e rnJl lr.rli
porderar spre sfir$itul ucestei lungr friize
in care i vrut sa adu ( flctul unui succcs prcmalLrr cslc in general unul Drilrc. amrco,i
nume prer mutre pamdo\urr _ panicuhr indmpliodu sc ci ci sii supravietuiasci proprici k) tainr dc
:::...in,"'ngir
unrversal. int,c $i modern. pte/enl ),
5i erem _. Ur c:ruri la moait inceput: ,.Nu cstc bine si pari prea repcde cl sic in ochii
descrie .rcesr proces ap!nc. la drepl vorbjnd contempor:lnilor': sunt alunci mari $anse si DU rirmii lil fcl
::l-T:l-"*u..i
cntilr brzrr. pfln crre un scriilor in care cci dinriii
citirori Ji rii $i pentru postorit le. 1...1 Exista atdtia chsici prccoce cirre
ll-]lril ,". rcvotr4ionrr. sc do!edeire mai :rpoi a fi
un nu rczisti $i cnrc nu sunt astlel decit peDtru scurt tirnp l (iri.l,
conunudtor rt tr!diiici care .r |e"rrur..rr ..c,.hilibIirt in rolorut p. 49 50). Saintcllcuvc nu spune ci un clasic al viitolului
:::lill 0ertnrlI
il"l:LT":,r,t,. r,zru ur ,",.0,.,'.,, e"rc. Jcci. inregr..,r trcbuie sar lic in vans fala dc timpul sau - ccnstii dogma
acpsrer rornJntiic. sr.u moderre.I cLsicului. intruchin,r
prn e\cctenltr. ir) opinir lui S.rinle Beu\e. avangar.lislil $i l!luisla nu se va impunc dccit l.r fiDele
de Molidrc. Rcferii.,
ra a(esra. srrnle-tleuvc il citeaz jndelung secolLrlui ,ll XIX-lcLr. nvind si devini uD cli$eu al sccolului XX
pe Coethc. crrc lccr
Branooarci unur scriiror de scn\ul miraculosului rcinnoir ie -. dar sugcrcnzi. cn ii Stendhal ori Baudelairc. cI una din
fierare d:lt6 ciinil tcxtul este rcdescoperit.un condiliile dc cxislenlii a gcniului este ca el si Du beneficieze de
chsic csre ull
scfltror mereu nou pentru cjtitorul sau. o recunoasterc irDcdiati: ..in privinla clasicilor. cei mai
csre.conrrienr de orisinatirrrer propriei neprc!,Azuri s$nr dcoponivi Si cei rnai buni Si cei mai mari".
^^-::If.9:i*
concepr despre. clasic. rfl.rti in conrrasr s.rtc
cu ..condiqiile de (ibid., p.5(ll. MoliDrc scrve$ie din nou drept exemplu. ca fiind
:g,,lr,]1",,:
o: inletcpcjune. de modcrrrjc )i rrsiune.. 1t/,,ti. poetul cel mii nea$teptat din secolul lui Ludovic a) XIV-lea 5i
p 4Jr rndcutJst( ccrute de Jcadcmicieni menit u fi considcrat. din punctul de \ederc rl sccolLrlui al XLx
.:o::1"1:,:..I,'iunri ;i ncocb,icr. El rcfuzi
pi .ensihi r.nc:r insaqi:: lea, geDiul tinrpului siLr. ln ziua de azi, Bourdieu nu sustlne nici el
:,.f,j
,11,,, .im,,sin.r(iJ
t Sr. crrJndu-t din nou pe o tezar dileritii, ulunci cend dcscric economia parrdoxrl:l x v loii
.._V, i;,t Coerhe. risro:rnri scniul
opoztlter 0tnh.e Clirsic Si rornrnrrc: estetice aplfulii in urnr irulonomizirii campului IitcrLll incepind
cu sccolul I XIX-lca: ,.Altistul nu poate tr-iunr1'r pc tcrcnul
Spri desprc ctastc cr le .p/ r,ia d1,r, iar desprc
cs
,,1bal r\_ Pcnnu mlnc a hrrt N1,,tu,t?4o, romanric sp!n ci cslc sinlbolic. anrinlcilc cl. decat pierzand pe teren econontic (cel
msur,r-r roms. an3 jrdo \,,r, r p"il d" csrc.JJr\ in r-ccr{ pulin, pe tcmrn scul1) fi v;ceversa (cel putin, pe tcmrcn lung)"
" ., ** '"il;i;', ;.":;:1,
urrcrc oc Jzr nu \unl rornrntre pcntru (Bourdier. f. 11.1, M.ri sirnllu slur. la p m" rcccflJrc. scnilorii
1**. "1.i"
"r. " cr,cc
,::"1,,::T:.I'lll1" l' ci sunre Dt,nc
o;e'|rrem'|reru$n, ,.buni nu i au. ndcscori. drepl cititori decal pe ccilrlli scriitori
c 5un, rftnr. (r ncnuu
ronus lrrii./, p 46)
"l" p"n,ru
d. .na!,c. Je p,trtlctrm; dc ..buni . concu'cn(i ai lor. $i este nevoie de lol mni mLrlt timp
'l pentru cn oplrclc. mri inlii ..esoter;ce'. si i$; giscascil un public,
ad;ci si-i inrpullil :rcestuia propriilc lor norme dc evalunre.
288
?89

I
 .*]$-8"!r9in ii dri asadar pe scriirorir sccorut i Iui Ludo\x
. Arv-rcr.
ar
Ch;ar inainte de r prc^nla acest plan. Sainte Beuve
tr special pe Moliere. cr rnodelc de clilsici. II rcc rscse deja la plurllul primci pcrsoane. carc il leSa de
rnsa tn sensul dc crnoane ce se cer a fi ;mitntc.
ci in sensul d(
p(.rsonalitili cu totul neijlteptite. carc nu incclcrzi foblicul sau. in cadrul uDei comunitdti nationale $i al unei
sA n( complicitali estc!icc:,.literatura noastri". ..principalele noasn'e
urmcasci. In ciLrdt prr.rdigmei olerire de secolul
lui Ludovi( rJ opcre liter e'..,secolul nosrlu cel nrai stralucif'(iD , p. 356).
XJ-V-lci. viziuner lui Srinle.Beu\e JsuprJ cjirsicUlur
nu cstc un.r irri cum se exprima el. r'elcirrdu-se. bineinteles, la secolul lui
I);ilronnla. cr una uni\ersatA- inspir i dc Coerhe Si d( l,udovic al XIV-lea. ID ll{a studcnlilor de la $coala Normali
W,1tlit, rnt,,.
Superioara. nu mai era pot|i!i1sii fic mcnlionati poelii indieni $i
Ikrn$, cr irnordcauna si p.cturindcni, ar il prinrLrl pcrsani. ci doar tradilia .,noxstrai'; ,,Trebuie ca noi si
I(t$icl ccl rnri imbrdlildm, si inlclegcm $i sar nu abandonam niciodali
y.llll:,' J:,r1,4,r ,-. r. | .. ne.,,m.o_cs,- ..r", ,." .."1. L. i..
Ka(r r. .-c. it,r -r./i ,... po.r m.Fnri(, c.crr llonrcrr
rlrn.i; rr.r.r mottenirea I6sati de ce$ti nlactli fi iluttri periD!i" (iD ,
: l'1..',_":l :.-11
nou;. .. F. rr .3nL Jlor. . J .'".., r',,'i..1 ;;;,. p. 358). Acel ,.Doi" cstc onrniprezent de a Iungul acestor cetoNa
vc.nr F,to, c din A.ia cpo.Fr m. r ,, vcncrJlc jlr,clr. \ !tnn\i
u r,ii,rur, -, f,,Lou.i ao r,r o-.rnIsrn.c.B.uvc. ), pagini ti. in ciuda unci conccsii de ultim miDui ,,Nu neg-
;tr;;pcn
r i
facuhatea poelicii. pinii Ia tln anu,nil punct unitellsala, a
Lrmanitdtii" (i/ri.1., p. 360), cslc limpede ca orizontul profesorului
este, poate, patemalist, dar nici Du il putem nu mai este rnul uoivcrsal. irr palalel. arc loc o inver-sare a
^ .Tonul
Sainte-Beuvc
acuza pe
de un etnocentrism orb_ Aceasta deljnilie liberali suprenntie; im ginrlici .rsupra raliunii- iar de accasti dati
il clasicului. univcrsr16
$i non-n:rlionala. a fost nrcluatA dc ..raliunea rrebuie intoldcauna si conduci. ti, in definitir'.
mircle admirator il
lur Sainte Beuve. Malhcw Arnold, cxrc conduce- chiar si la aceiti livorili fi alcti ai imaginatiei '(iDZ,
vorbca dcspre..ceca ce a lo\t cunoscut p. i68).
$i cugctnl mai hinc i
lume" Goethe esre din nou citar: Srinte-Beuve reia doua din cele
trei citate din poetul ge nan dcja utilizate in 185(), c?irora le di.
insi, o rezonanli difcriti dc mon'lentul dc atunci, ele ajutendu I
Despre tra(l4io nationdtd in lieruturii rcum sd se dislaDtezc dc pozitia rnterioar;. Parnasul este in
oontinuare dcscris cr un peisrj p;lorcsc Si plicut, unde acci
irrtr-urr alt cacir-u, insd, cu ocazia lectiei inaugurale
^ linutc la nrinores ig au qi ei locul lor, liecarc poscdand propia sa
$co.rlr.Normal_i )uperioari r ld)8. Sxinrc-Beuve d!cI se Jcir Kamceatka, dar SriDlc-Bculc nu mai crede acum in aceasli
cnstcllul o Lletrnrl re r u c.rmcter mai muI nor.mariv
ti mui pLrlin imagine lococo: ..lCoethcl nr:ire$lo Parnasul, il etajeazi l...lt il
liberul. Inlentia em anuntara ex ahuptoj
lace aseminiitor. prlir scnr,n:itor, porle, acclui Mont-Serral
Eljsli o nadtlic. din Catalonia (acel Drunlc c nrai mult dan(elal decat rotunjit)"
In ce scns rrebuie eaiDletcasi (il] ., p. 368). PriD aceslc lrci cuvinte - ,,prca asemirlator.
It' cc sens trebuice. men(inuta. (Saime-Beuvc. r.
Xv. p.352). poate" diDlr'e crrc doua sunt adverbe $i sublin;aze excesul.
290 291
 lnllcxiunc diferiti irr anicolul siru {lin l850 clasicol fi
iD
respectiv indoiala, Sainte-Beuve ifi anunld deja rezervclc falii dr
rDccul Motrir'. ,rrx (rrirLlLri/ll prtn nJrurr sr il'rPr'vi/'rhilir'
hr
universalismul lui Coethe:
lcctia dir l85ti. in\i lr:r/ir lui Coerhc esr( intcl.rrsir cr $i
cnrrr
G@dr. llrl rdmnaic s lEnrru Grcii..nre orcc(caz:i $i .an li^!/ir slnaiatea literairrilor clasice ar fi puse pe seama lrplultli
c' clc
intcrc$l s,u ocdilcrentiat. s!u daci vrcli. curioznaler sa univcrsali,. \. 6rnt .jn deplir lcord $i in rrrDoDie cu epoca lor. ctr c'rdrul l(n'
putc! Dicrdc in inliniL-,'n inderermnrat: din(re ad(cn.!l'ni c4(-i i!'1
rociaJ. cu-principiilc si Puter;le corrducitoare iD socictltc'
cunosculc, dacl Olimpul nu ar fi loiuii ]o.ul slu pedilc.t. nlcorro snr
indrepLa cl - incono nu s tudu.e, el. omulcclmaidcschis dnrt.c 1o1r i, (Sainte-Beuve. 1 XV. p. 169). Litemtura clasicA esle $i sc sinrlc
cclm:rilproapjut de OienL? (ibi.l., p 368 369). iu a.asa. ca ..nu sc lurrtr:Dlcaza, nu geme, nu se lli<lisctltl
"a
Citeodatar se ai ngc nrili dcparle cu durcrea, ins'
ftumusolcn
Sainte-Bcuvc il dbsolvi pe Goethe fiindcI, la urmA urnrei, puternic'r' Icgi!in1ilr
cste mai liniititii . finrrrrusclcil eslc solidn,
elemenlul clasic dominA incd in spiritul sau, dar, in l':rla tincrilor nu .unooti" lr(.'/r_Lll Tcmporalitalea clasicului nu mri cstc
studenti, Orienlul devine un 1oc al pierzaniei: ,,PeregriDirile sale "n
ce, c*pusi in 18.5{). unil dccal;6 in raport cu propriul s'ru !imP;
respcctabili
in cdutarea diverselor feluri de Frumos, nu qi-ar mai afla sfirqit. SaintelBeuu" o dcscrie acum in termenii cumpdtali
El se reintoarcc. insi. $i se a$eazi, cunoscand punctul dc unde (i mtdiocrr de J rc rnlcrior se turi'c: ( h'icul l' lrrunriri
univcrsul contemplat se inftli$eazi in cea mai frumoas, l$mini printrc cirractcli'ticrlc ' l(. lirt'tLrl dr r-)i iubi nirrriJ l:mpLrl sitr'
a sa" (ibi(l., p. 369). Acest pufict fix, aceas6 culme mai inahii i" a nu u"ctcn ninlic rnuirte dorit $i mai frumos decal accsteir"
la viitorul menil
decal loate celelake, se afli. evident, in Grecia, pc muntele lit i l., p. llo:2t). ctilicLrl nu mai face aluzie
Sunion, cel canht de Byron: sd-i r"nlel"re p" nrarii tcriilori necunosculi dc contemporanii lor'
iar clasicul - linillit. binc adaptal timpului iD carc ll'iie$tc'

'
I'lo(1tk on Suitt\'s rtutul.d st."p. multumil cu sinc li cu epocr sa - nu-$i mii compromite soa(it
lAt.: ti1ni t. po\ijnt4 1 tl. ttalrrhi al Srnot lti.) iI Do5lelllrlc. Aljurll 'r l'rcJ . \clu'iv Ieierrrc lJ lreLrrl p'irlru
Lirre de\^li'rn,.t rornrnlrLi r \irrrlrorrrul urrci buli: l(ornrnlictrl
lntroducand laimoasa ,.Rugaciune pe Acropole in carlcu sa chirr Piini
este nostaigic. ca;i llrntlct; el ciuta ceea ce nu are,
Souvettii:Jd'olAtrcc et dc jeunesse (1833), Ernest Renrn descria Evul Mediu'
di',coto d.lro'i l. l. l^r sccolLrl al XIX lea el adora
,,miracolul grec" ca fiind,,ceva ce nu a existat dccet o singuril
datA, cum nu sc moi vAzuse ti cLrm nu se va mai vedea, drr xl
in secolul al XVIIIicrr estc deja rcvoiulionar alillni de ji
Rous'c:,.. \i/r,/ n l-l M.l:, tolitr lui Rotr"(ru 'rrtcr{:r/i
cdrui efect va dura etern. prin aceasta voind si spun un lip de
o aspiralic r'evolLilionaLir cchivaleazi cLr o utopic a originikrr'
frumusetc ctema, lirA nici o nuanli locale sau nalionalll" p"ruLtu ainn" sinlltulcn clasicar $i agonia romaniici se ?nchcic
(Renan, p. 753). Misurar cu acest ideal, exotismul nu mai este
printr o odi adusi ..liLrnroasei no.rslre patrii" Ei celci dintli
Comcndnd. din nou, cclebrul citat din Goethc -,.Spun
!.iiti nootr". to, nririnr?ircali. cnre ne rcprezint' ipatrial atit
"
de;nre'(iiri.f, p. 3?l). Accst elogiu meritd compaml cu ccl
dcspre clasic ca cstc..1 r.7rr.ror, iar despre romantic spuD ci in
adus Parisului' c:tN la lcccx$i Pcrioada de citre Baudelaire
este .el l)ol ar" -. Sairte-Beuve ii d:i de aceasti data o . Tot ir in;hciere figureaz' $i un vis dc
poenrul ..Lcbida

292
2ej
 ..echrlibru inlre r.rlente ti medru. intrc spirjtc
(ibil., p.
312).
)i reglmul socrrt.. nIiversitar al literaturii englcTr. inlr-o perspectivi nnnalislli ii
nulionnli. ASa cum il iDlelegem incepiind cu secolul al XIX-
asuprd cldsicului $i r(upra \ilorii esle.
,..Viziune.r
*, Lteci. lo!,1(
di" primJ expunere. U" .t iul. ,pro.,p,, ,,,tugoni,l, lcu, clasicismul conlinc, concomiteni, dou.i aspecle
:],:l:l !:
lr. mutl mai apropiari Je clitcul ac.rdemic concurente: Lrnul irtrr,-ic si unul ,?o/rratir, imbinlind astl'el
Mirelui Secot. dcsprc nJtionitismrrl tingri.iic cl,sii;,rnIt
Jesprc rrliuDca si autoritatea. Saintc-Bcuve reproduce o argunrcDtalie
promovur de d lll-a Republicij. de 1i culrur,ri ljcL!,rnr inl:lrrl:r di,r epocx Lumrnrlor ,n!oJce. prrrr .rr(. rn
a.el ..cl.rsicoccntrism.. ciuda rclativismului recunoscut al gustului. se iDccrrci
meschrn condrfirnal dc Banhes, Sarnte.Bcuvc
oscrlctza inlr( relcgitimarca normei prin istolie gi a aurorititii prin ra!iunc. Dc
liberclism trtunci cind lcrrc in presat
cano.rr se rdresea/a studenlrlor). intrucjt .
ti autorit:rrism (arurrcr
undc $i accste doua texte divergente in func(ie de puhlicul
/rrrcxl se definesre oaruia clc i se adreseazii in prima expunere, Sain(e-Bcuvc fncc
pli, inrrebuintarr.r pe care i_o daj. in primut
l"l:::.:r.-
punctul de vedere era rcclr .ll unui ,criitot. penu.u
rerr. &poloSia uDei Iiteraturi mondiale in care imaginalia i$i are
carc clJiicii.
propriul seu loc, pe cend. iD lccli.] predata, el apdrA literrtura
)i orisin.,rrrare., tor. pnn n..ec"rr ror nrcsnctime.
:::,)::l1l*
sunl un lrcror de emulrtiel Ir n{lionulil in numele ratiunii. Marea incercare, pcnllx ni$te
$cocl,l Norm.rla. in.a. i.r ciI\irrr-l
prolesorut SJinte-Beu!e. iJr criteriul cle \ilorre rmillori pondemti cum sunt Sainte-Beuve qi Alnold. suu. rnai
nu mci cste tilziu. Eliot. constA in galsire unei modaLitili de a justifica
acelasi:
,nu
mii esre vorbir de fecundd rdmir.lie nulrirt
d.
rnvalacetut+crijror prcdecesorilor sai. ci de aplicJrea lilerilrrrii lradilir Iilenra dupi un Hume sau un Kant. d(pi cpoca
rn cnmput vte!ii. de utilitarea sa in formarea LunliDilor $i romantisD. Saintc-Beuve. ca orice individ cc nu
indivizilor ]i
ceGlenilor. vrel nici sA acuze bunul simt nici si sacrifice canonul - chirr
daci irccst lucru este cerut dc (corie - prezinta cAnd un pr'ofil
libelal. cind uDul dogmntic.
Salwrco clasicLtlui R,rlioDamertul iDtreprins dc un filosof contenporan precum
Cadnmcr. chiar daci pare mai complicat $i mai abstrlct. nu cstc,
tui Sainre Beuvc .rsuprr rJIs;cutui. rdici lsupr.r in fond. cu mult difeit.^scopul este acelaii: salvare, crnonului
. I":1.:ll"
.varorlr,.ltl,erare. din primejdia anarhici. ln sccolul al xlx-lea. odatd cu aventul
este e\emplarfi prin r.nsiuner, sau chiar
contrrt(lrcli:r pe cJre o scoJle lc ivealA tntre
cele doua Sensuri istoricismulu;. coostala Gadamer. ,,clasicul', pana alunci o
pe cirrc iccsl cuvint te-x dobiindil
trcptat. incepjn,l cu sfirgirui noliunc aparent aternporali. a inceput si desemneze o fazi
veacul^ur,-alXVlll-ha: clasjcii rcprczint; un numAr dc opcre istorici. un stil istodc. cu un inccput !i un sfar$it binc
unrversate ;t atempomle cc con,itiruie derermiDate - Antichitatea chsicS. Tolu$i, in opi,rin accluia$i
bunul comur; :tl
umanitAlii. dar ;i un pah.imoniu national
(in cazul FmDtei, filosof, aceast, aluneca|e de scns nu ar fi compromis valoarca
veacului.lui Ludovic al XIV-lea). .tsrtet,
laauncw e,rnota, norlnativi !i supm-istoricri a clasicului. Dimpotlivi chiar,
,: relul rui srinrc-Bcu\e. istoricisnlul ar i permis in sllir$il.iustificarea faptului cI un stil
::l::1.1]:.'ist;/i)
. deUne rcpur:,lil
rDeterrcll, de a li pus brzele srudiului 5col.rr istoric Lr devenit o normar suprl-istorici a .,clasicullIi". hta cum
5i

294
)95
 Cadamcr rcillizcazii o abili rcsl Urarc. expticlind ir) ce tcl nejuslificaii de care avuse pini alunci pofie $i. ca sii sp(non]
i.l .ric,. r.,.rJ :,
lullr' rcl. I rl.rr.r . J.r\r.,r.
fa, o lace dc acceptxt. Asta penlru cal ..norma respectivir cstc
Cindnc! ror. si dci d. intcte\ rJ JUde(rta .lc vJlo E crr lplicata rctrospecli! la o grandoarc unicri a trecutului crrc o
orsln€c u^to'rc:1
nr.ru .r fiintj .xtJy(...r t.r Jr t fl JnulJlI .ic ,cttc,lrr iluslreaza $i o indcplire$le'- Din caractcrul normaliv- n lbst
inori.a.ri dc crnicr adusa dc cr rururor concipti or rctcologicc jrn cxtras un conlin(t cc desemneazi un ide.rl dc stil $i. tolod.rti. o
dc.urut isbnei. nunrai ca tucru.ilc nu r pcr.cc dcloc a!1 pcrioada care l-a infipluir.
D r"lr\J. u,lc.. J o. .,t,.-rc inrftr-,,, in,oh,.cr... ,1.. ...1,.r,. Or. n mind ..clusic" ansamblul Anlichiratii cl.lsice, regr"rsinr
ci-rJ., rrIrrF. c, et Jc.r.,.r n no,.. eSIrn.r-c,,.JL\.n"r..1
legilmit tci cft clatic ror ccer cc l.,rcc taF cirrcii
isroricc, intrucal
dc fapt. ln opini, lui Gad,rmer, vcchca intrebuinlarc
t{r.r._r...(ci,u.tr - jurojitll srl..(( cuventului. ingropal:l sub secole dc traditie dogmatici sau
, Jre dm Imct f ,edcrc r.r*," ",ur.m,te rc oihrc-/i r
).
,.p,,"". ,1",""."-r;;;:; ,;;i;;,i;
rsxrrcx ir re mentrne rGadJmur. t." :108-:100,
oeoclasici: canonol cllsic. asa cum firsese cl insthuit dc
A[tichitaiea rirzie, era deja istoric. adicd rclrospectiv - cl
dcsemna in acel:rsi rimp o faze istorica $i un ideal pcrccpul
,_. !ufr*". t".rp.r.rra
rst,)flci\mului.
aslfet concenlut de rLsic in pofid.r
ullerior ca atarc. cu incepere djntr un ,nomen! de dccadenla. A$.r
Jur ri ulrerior lui. penrru a calificr anumc ,lrrr
care rc/r\ri isloricismUJui. .rceeu s-a indmplat $i cLI unurrisnul. care. ir Renr$lere, a rcdescopcl il
fr cJre istorici\tnul in.u), o
recJnoJ:re c opuninJl i re,/isrcnti. tJpr , clnonul clasic, ca islorie ti totodat5 ca ideal. Aladar. conceplul
c rtesla c.i \rl(,urer ci
nu poate ll r,rdusi'l dorr Iu jstorje. OllJr; repus in de clasic ar fi lbst. dc filpt. dintotdeaun.r unul isto c, chirr $i
drcnlrrrj.
nu miri e_ste doir un concefl descripriv acpendent atunci cind el pirca normatiy; prin u Dare. norma ar fi fosl
:lrsicrsmul
conlr
le dintotdeauna juslillcati. chiar Si alunci cend l-a apare cl o
ntn rslorjogrrfic;. cio re.rlitrtc iqtorica
$i. rn tcelirsi timp.
supra istorici: dognri autoritard Si Iu ca o eva,uarc firndan]entati-
A,gumcntalin suhtill a lui Gadrmer rjunge sa suprapuna
Ceca cc eslc ctlsic rc suslragc llucruuliilor
rimputui !i modillctrikn de sensul milenar al cuv;inlului cla.ri., accla dc normi ;mpusi, $i
gusri ccc! cc cslc chsic esrc a..csihit
in mod imedjai l. .1. Aluncic:t!d conceptlrl istoricist dc c/drr., respecliv accla de stil delernrinrl.
calillcih o opcri drept _.ctasicl,.. o i,rcem mar dcgrahl
con$ilnh pcrmanentei sate. d scmniijcarici rare aljind irr pril.rrrl .en..cL.icul f;re.r l;ra indorJl:r,//,idli.uprr.i:lnric.
indcncndcnr( Jc onLe.n( um\tJnri lcn1p,{atJ _
ncpt$it.re. numri ci el rezuha dc fapl dintr-o cvrluare retrospectivi a
ne rete m h un rct dc
pr/.ntx rlcmloturi. rontemlDrnii un(intr trccutului istoric. inlruciil fusese rccunoscut ca atare dupii o
nrc/etrtrr/,iJ, p. l(nr.
perioadi ulterioaE dc dccidere. Autorii dcfiniti drcpt clasici
AccastA ultinli e\presie nc duce cu gindul la conslituiau cu tolii norrna unui gen, qi nu intr-un mod arbilriir, ci
Saintc_lleute.
(^ u\inru.l .fu\li e doua Jccepliuni.
unr normrti\ii ,j unJ pennu ci idealul pc carc ei il excmplificru era vizibil prilirii
lemporula. filli. iD.a. c.r ele \?i fie nern:rdr
in.ornprribi'e. rctlospectivc a criticului Iiterar. CIlsicul. r$Adur. ar fi desernnat
Dimpotri\i - c(1, putin rf.r 5uslrne CnJrmer _ tuptul ci prin dintotdeauna o lirzii. culmca unui stil. dintr! un .,inainte fi un
c/4.(/, \1r {uns s, sc denumeJscA o lazi dclimirari
5i izoluia a ..dupi"; clasicul ar Ii fosl dintotdeauna.iLrstificat. produs dc o
istoriei salveaza traditia clasici de aparenla arbitrarA
$i aprcciere bine chibzuilii.

296
29',7
 Fiind asllel rcstaural, $i nicidecum eliminat de cdtrc
istor;cismul secolului al Xx-lea, conccptul de clasic cra
pregatit pe,rlru extensia univelsala pe care avea se io ot'ere
Hegel. intrucat tot ceea cc fusese consideEt pani atunci o
norml se dovedise a fi valid din punct de vedere isroric. Potivit
lui Hegel. nu numai Antichitatea .ldsicri merira acest apelativ. cr
Si o dezvoltare estedca oarecare ce i$i datoreazi unitaiea unui
Ielos imanent, Acest concepl norma(iv universal. uecand mai
intai prin transpunerea sa istorici particulara. devine un concep(
in egalA misurA universal, iD cadrul istoriei stilurilor. Clasicul
desemneaza conservarea in pofida treccrii timpului. in opinia lui
iiegel, este clasic ,,cee ce i$i este sie$i propda semnificalie, $i,
prin aceasta, propria interpretare", afirmalie pe care Gadamer o
comenteazA in telmenii urm:iloli:
Este, h den.jlv, clnsic [...] ccca cc vorhc$c. dcci, in .Ja ic] incir .u
sc lihilcari lao siDplade.hratie desprc.eradicp,rut, sar la o sinrpld
rtu1u c desprc cevr ce ralrane dc inicrp.ctau .limrutdvi. cl.sic csre
ccea cc, in o ce prczent- srune ccva.. Si cum nu ti-ar sprnc-o dccat
sicti(iril, p I l!).
Finalul acestei formulari .rduce Si el indcaproape cu definilia
Iui Sainte Beuve, numai ce Gadamer nu vrea si rdcze avantajul
unei ,aporldri la istorie. ad,ugand cd tot ,,ceea ce este c/.rric
este, in chip incontestabil, St aten\rorol. dar Jcil aceasre
atemponlilate este o modalit lc a fiintei istorice" (i/ri.l,
p.3il). TotodaH istoric Ai atemporal (atemporal din puncr dc
vedere isloic), clasicul dcvine. deci. modelul adnrisibil al
oricarei relatii di0lrc prezenl Si trecul.
Nu se poate imagina un demeN rui bil pcntru a face
clasicul si coincidi cu sine insu$i. in ctlitatc de concepl istoric
$i totodatd supra-isloic. deci, incontestllbil istotic. Jauss. c re
datoreazd totuti mult hcmrcneuticii modcrate a lui Gadamcr -
ca ultiDla tcntativil de a feri interprctarea de dcconstructie, ea
298
stand la baza estet;cii receptar;i reziste insd aceslui n mdr de
-
iluzionism' final, gralie caruia cl.tsicul insusi eslc salvat. Jauss
nu cerc atet de mult, ori se teme, bun?ioara, ca stridania de a
satva clasicisnrul sA nu scoali la ivealA adevAralul scoP al
hermeneuticii Iui Gadamer, compromitand astfel cslctica
receptArii. care nu lilre s, apaE drept ultima salvarc posibila^a
canonului. chiar daci acesta cste rezukatlll seu cel mai chr. In
oice caz, Jauss contesta laptul ci oPera modelDi, cllacterizati
in spccixl prin negativitatca su, s-ar putea potrivi schcmei
hegeliene. reluxte dlJ Gadamer $i carc descrie opem dc v loare
ca fiindu ti sieti propria semnificatie. Conform unei circularilili
deseod obscrvatc. aceasti schema nu este inspirali de oPcrele
valoriT-eze. sau si lc
Pe c:rre Gadamcr insuii inlelcge sA ie
salveze de la devalo zare. ti aDume oPerele clasice. in sensul
uzual al cuvAntului. allate in opozitie cu cele moderne?
Pentru Jauss. aceastl viziune telcologici asuPn capodoperei
clasice muscheaza .,negativitalea sa pdmd", neg.ttivilate ftri de
c e nu ar puteil exisla mari operc. Nici o operd nu este feriti de
crodarca sa in liDrp. ia[ coDceptul mo$tenit de la Hegel este prca
straml pentru a dcscrie opera dcmnl de acest nume. $i in orice
caz, marea opcri moderna. Prin aceasla, conccplul rcspcctiv
depinde. de altfel. prca mult dc estetica ,ri,r,.sis-ului in timp ce
vrloarca lilcraturii, $i a artei in gencre. nu este leguta exclusiv
de functia lor reprezentativi, provenind $i din dimensiunea lor
experiment^ld. sau .,expcrientialA" (care mdsoarS expericnla
pe carc ele o procuri). caracteristici lieralurii modeme (Jauss.
p. 62). Lt Grdrmer, cr si I0 Hegel, conccptul de clasic.
ipostaziaza lradilia. plj cati vrcme ea inca nu se manifesu in
calilate de,,clasici" in momenlul apariliei. ,.Nici chiar marile
operc Iitcrare ale trecutului nu sunt receptale $i in(elesc printr-o
putere de mediere ce lc ar 11 inerenin". subliniazA Jauss (iDil.).
Cu toate ci sc demarcheaza de Hegel $i Gadamer in privinta
definiliei clasicului, punandu I xparenl in pericol. Jauss ptopune
299
un criteriu allernxtiv de valoare care $i el salveaza canonul.
Ch;ar fi negativirarea, revendicah de capodopera modcrna.
poate fi. relrospect,v, considerattr in cadrul opcrelor dcvellil.,
clasice drepl motivul autenric al valorii lor. Orice opcd clasicr'i
avea, in rcalitale, o fisul.i. cel Dtai adesea ncobservat2l de
contemporani, drr care s a allar l odginea supruvicluirii salc.
Nu te natli clasic. ci devii, dc undc se deduce fi faplul ci nu
rimei neapitu( clasic, decddere a ci,ei probabilitare Cadamcr
cAutase se o indcparreze.
Ultinki t,lc,looit iD lntoor.o ubin.ti\i\D, l4i
Chiar ti aslizi, Du loti sunr dispu$i si admirn rchlivismul
judeci(ii de g st li dramaticr s consecinta - sceplicismul
privind valoarcr Iilerard. Clasicii rrman ctasici: clc I Krnr
Sainte-Beuvc Si Gadamcr incoace. numeroase au lbst
inccrc:irile. oarccum di\per.rte. dc r.i srlrr cu orice plr{. pc tnr
a evita cidercr din subiecrivism in rcliltivism, Si din rchtivjsm
in anarhism. in plincipiu Deincrezelolre lil6 de sccplicisnrul ]a
care au condus hermcDeutica deco,rslftrclivisri Si leoria literari,
filosolia analilicil a dat cea djn urmi batilie penlru npllralea
canonului. Ccnctte. care o rclareazi. o judeci sever. Nu doar in
materie de cunoa$tcre ti de morala. ci $i in materie de esrctici,
filosofii analitici vid un pericol nihilisl in relarivismul rczullar
din subiectivisnr. lnvalidand crircr.iilc obiecrive. vatorile shbile
Si discutia rulional5, leoria lirclar:i s-a irdepartar de linrbaiul
obisnuit ii dc bunul srrnr. crre co rinuA \i se cornloflc (:r ).
cum operele s-ar frce vinovate de.irdccAile emjse in privinla
lor, in timp cc l-ilosofia analitica incearca si explice linlbajul
obi$nuit $i bunul simt-
Monrx Beardsley. care odirioilrl atacase iluzia intentionali
acesta fiind actul dc na$rere al tcoriei, cel pul;n pe p:llninl
300
$mcrican - nu a puttr! considera judccatx de valoare eslclic'
llrcpt o iluzie paralcla. El a incercat sa inlcnEieze. daci nu un
lo; obicclivism. ccl pulin. dupa spusete sale' tln
httttut,lc'uflliv| estelic. lt o alta calc. ajungcm lot la definilitr
opcrci (J in.rrurn(nl. \.ru (r orogrrm. !r nJ iluri' careir ii
rin{sesern fidele lcoriile nloderate ale reccptirii. irr il]cercirrc'l
dc a pistn dialecticLl dintre texl $i cititor' dintle constrengcrc $i
libemte: dac?i scnsul Du se afla integrrl in operd. !i cum cl
dcvenen atunci dificil de sustinut. aceas(a pozitie dc miiloc'
{ceiNl, solrtie dc compromis (opera ca inslrument' program'
orrliillri) ocrmileJ s;r sc rfiflne ca serrsul ollcrei nil:r nu lirF r ilr
ioutirrre riului dc.iritor. De rsemtn,:r. rluci inlr Jdev;ir lrthrric
si admitem cA judecii{ilc estelice sunt stlbicctive, nu estc, orrc'
lcsitirr sa ,crlinrrirrl 1 'prrne ci opcr'.r. c' in'rrtrrn'nt 1i
p,:ng",'n. nu rirn-rr. inJilercnra futr dc'ch'Lir rrrrnr urmer' in
liDsu oDerei. n ir cxrslr ni(iiudec.rti.
' i Aa:tlnri,:: Pr,,Hens itt the Philo:o1'ltt oJ Ctith.i'lJtt
( 1958). dupn ce Prczinti cele dotrar teorii adversc -
obicctivismul. pc de-o parte. subicc(ivismul. sau chiar
relilivismul. pc de ccalllta - Beardsley nu'i dd dreptale nici
uneia dinlre ele li proplrnc o a lreia cirle' El elinlini din
o!rluarea eslclici Lltlit ru!unile gcnetice (odginea 9i inten!i:l
operei). cat Si pe cclc alectivc (efectul asupra spectatorulni sau
citirorului). pcntru a se intoarcc la raliuni intemeiate pe
nroDrirtalilc ohs.rrJbrlc Jle obicclului. Ohicclivismul slricl s(
ior'c>rc de erirlcnt:r divetsitalii guslurilor. irr subieclr\ismrrl
radical duce. iD caz de dezacord, la incaprcitatea de a aftitra
inn'c judeciti contlrdiclorii (de a evalua elaluarile) Prins inlre
Sc\ll: 5i ( rxrib.l:'. llcrnkl(t i; Ja -iii dc rrii oc alc e de cl
nrinele .e Leor.e i"nn,' p loli"tn. ('onlorm Jce'lei leorii.
valoarea esletice dePin.lc de ..magnitudinea" expericnlei
nr'rrurrte,lc ohieulul cslelic. sru. mai e\rcl. de mxIniludine'r
irpcrientei esteticc pc c:rrc ul are crpulilrlcr si o nrovorce Lhrl
301
 punclul de vedere a trei criterii principalc: lnil.I/(.,.
cohvlexik ci lit itlensitatea acestei experielle polcnlialc
(Beardsley, p. 529). Accsre rre; calitari permir cel pulin a$r
- itegrilds. (oiso,tuli(t $i ./.t,ir(rr, in limp ce
sustine rczit lui Beardsley - intemeierea unei vrlori cstetice
inlrinsece. adici a unui mijloc rational de a convinge un all
rnErpret dc croarefl comise. In caz de dezacord. voi pulcir
explica de co imi place s u nu imi place un obiecr esrctic. dc ce
il prefcr sau nu. aratend cd sunt molive mai bune de a-ii placca
sau nu accl lucru, de a-l prefera sau nu. Referirca lt unitalc. la
complcxitate Si la iDtensitate ca dimensiuni lle cxperienlci
estetice imi vr permite sd ardl de ce motivele mele dc a-l pret'cra
pe ir lui./ sunt mai bune decat motivele de a-l plefcra pe lui r.
l lea (Mathicssen. 19,11). sunt vizibil conforme cu cstelicu
Opcm ar conline. a$J,dar, a cflpncikte ttispozilio,wl.i de a
Procura o cxpe enF, iar unitatea. complexitatea $i inrcnsilatea
acestei experienle a[ servi la misuErca valorii operci (i,ril,
p. 531). Pcntru a ie$i din dilemele teodei. solulia o consrituic
recep(arca. Iscr voia se salveze textul. Riffalere voia si s.llvezc
stilul, iar Jauss istoria. Asemeni lor. Beardsley rccurgc la nccsl
remeiliu .lrnbiguu pcntru r surmontij rlepcrcr dirlre obiccti!jsnl
li subirclivis ). intre texl )r citiror. oprr-:r-p:rnituri cste c.rlca d,:
mijloc. Dar ce este aceaste capacitare latenth a operci? $i cunr
de ea nu eslD o prop etate obiectivd a operei? De fap1, cum oare
si ne-o inchipuim altfel?
Cenette, cale consideri teoria lui Beardslcy iDcoercnta si
doar o baric de fragile lidicati in jurul canonului. atrage atcntia
ci, in mod curios, criteliile de valoare relinute de Bcardsley sc
aseamalli cclor tlei vechi conditii ale lrumusotrii propusc de
Toma dc Aquino: ittegritns, consonanti(t et cloritat (<)eielte.
p. 94). Pentru cl, aseminarea esre uimitoarc. iar obiectivisrrul_
fie el botezal inst,umentalism fi deghjzat in leoie 0 rcccptAfii.
pare dcfiDitiv comprcmis. De altminrei, a9a cum Jauss
argumenla impot,.iva lui Gadamcr. cele trei cliterii cotnune
scolasticii $i filosofiei analitice demonstrerzi pcrmanentir
302
gustului clasic Si scol in accst mod la iveali o preferinli exlrr_
literari- Opela clasicl. in scrsul curcnt. se caractcrizeazi p n
unilaler.
complexiiatea $i inteDsitalcl descriu cxperienta operei clasicc.
in schimb, opera modcrni a contestat un;tatea. favorizir
organizirile fragmcntarc li deslructurate. sau, angajrirdu sc pe
un drum diferit, a triumlat asupra compiexititii, dc pildi in
operele monocro,nc sau scriille, Aceste criterii de unilalc. dc
complexilate li dc intensitate, carc amintesc de ,.lornlir
organici" mult liudotii dc Coleridge Si preluaE ca program de
scriitodi curentului Attlctiftltt Renaissotce in secolul al XIX-
mi$cirii Ncx, Cririien. dc la care Beatdsley se leclanri. Unul
din studiile ccle mui cunoscute produse de aceastz scoala Fi
sen at de Cle,tnlh Brooks. cste intitulat lie Well l4ttought Unt
(I94?) $i compitri poczia cu un vas bine lucrat, rcmarcabil
fasonat, stabil, alc cilei paradoxui $i ambiguitali i$i afli loate
rezolvaren ino:o Pu(eanica unitate: ceea ce provoacd o
experienla misulabilil prin unilate. complexitate li intensiutc.
este un vas greccsc $i rlicidccunr un obiect de reud\a,to.le
^na
de-al t i Duchamp. Filosoful Nclson Goodman- dcja cital ctr
privire la reabilitirrea stilului pe care el a intreprins-o, ajungea la
aceleaii criteii tradiiionalc ale 8(stului. atunci cand. cdudnd in
maniera sa proprie sI evitc subiectivismul. sustinea ci '.trei
simptome alc esleLicii pot fi densitatea sintacticd. densititca
semanticd $i pleDitudinea sintactici" (Goodman. 1916, p 212)
Or. de la modernism la postmodemism. crileriile lui Toma dc
Aqu'nu ,i ,rle lui Col.'r i.li.. rlc lt.i llcr"dsle) t: C^odmnn. irtr
lo.t r,e'ic.tcr incilcatc. in I.l13 .rllerrrcl.vci orr,lre obiecli\isrn
(imposibil de suslinut 0slizi) $i rclativism (lotusi de netolernt.
pentru mulli). nolabil cslc laptul cd tot partizanii gusrului clilsic
sunt cei ce cauli o inrprobabjlA a leia cale. Iiri a $i da ins6.
seama. ce prin insusi Principiul siu. ea exclude afta moderni-
:lo:l
 Valoare g posteride
lrudoasc I I aju.8. cclc din urtnii. si sc jnrtnrni. astlcl irclr cele
crrc uu lriunLl in ..lupr. cu timpul isi dob,ndcs. h nan. rccslci
Cele doue teze extrcme nrc.rciri o erichda n'conles[bilil ti dcfinnila dc pn us dc (nlilatc
- obiectivism ,i
mai u$or de aparat. chiar daca oici una. nici ce laltd
subiectivism
- sunr
(Genctlc. p. 128).
nu
tLrn: \ ro iN tit. !Ire ptedeaz, peruru ,,
::-:"lf-:ld .-,*ryi
slabrlrlale Iie )i numri relalivii a vilorilor. Orice Opera carc a rezistal lrccerii timpului este denlni de ir dua.
compto ris
cu care se mutrumca Kanr. se dovedesre irusit viilorul ei fiind asigrrat. Putcm fi siguri c5 timpul va dcprccia
:l.-li:,,,:.'
destut dc usor de conrestirl. Iilr daca Cenelre po.rre ufiSa >r opera care plicea publicului facil (opera pe carc Jauss o nunrea
lz|r
ezita(e un relativism estetic atat de intransigen,, de consum s u de diveftisnlent) $i, iDvers, ca tinrpul va aprccia
o f"." p"i.i.r.a
el,nu
,se,inlreab.,.Iiciodate ce raporl existi intre aprecierer
ti corNacra opera carc iti descuraja publicul initial prin
rndrv'durl5 ti cvaluarer colecliva sru socinla r rn"i, a... dificultatea sa. Reluand exemplele date de Jauss. Mrl./.rrrc
anarHa nu rezultA efectiv din subiectivism. Bryrry a detrcnat, trepttt. romanul FanrLt, cace, la o gencrfltie
Dacd teoria este atir
de .rrragatorre..ea esrc. ide.ea distanla. ajunge in purg.uoriul, br chiar ilr inferDul opcrclor
fi idevaral6. dar niciodati |e
deptrn. rdversar ii sir avend. toluri. dreplxte.
irr concilierc:r celor ,.culi,rare". dc unde numai istoricii (filologii. apoi estelicienii
ooua adevarun nu cste llicrodatS conlonabilA. receptiri;) il vor mai scoate. pentru a contextualiza capodopem
Obrcrvarorii ponclctulr .ccefta 5ubiecri\ismLrl judecilir Iui Flaubcrt.
- d(
gusr..dtr. opun rezisrcuta in fuh relati\ismului \illorii ce, Argumentul unei posterititi ,,reparatoare de ncdr€ptili". dupA
rcoreric. decurge dr aici. in lipsu unor argumenle cum spunea Baudelairc. este. in dcfinitiv, cel pe care il
teorelice, ei
rac apel Ii lafle. ti ,nume la judecatx posrerilitii utilizeazi 9i JaLrss. odlti ce a refuzat conceptul de clasic al lui
ca miifluric rn
a obierriviralii vatorii. cet pulin I tegirimirarii Gadamer (estelica receptarrii este. indiscutabil, o istorie a
lll_"liil:9,caI,'
sr.re emprflce (-utirnpul. Iirer.rturu dc
bu a crljrrre. .J.f une o posteritSlii lilerarc), acest argumenr nultumindu-i atit pe
climini pe cea de calitate mai slabi _ Er, rc/r/r art4rc probus partizanii clasicismului. cat Si pe cci ai nrodcrnismului. Din
cennun.qui pe,ficit a nor (,,ceea ce a traversat
o suti de ani esre punctul de vedere clasic, timpul debaraselzi literatura de
*ri:".r scrir-Horariu in scrisorrcu sr care Anrusr,,\
:::-ll lj tt. I. \. 19,. in carc vulorile false ti efemcrc. punand capari efectclor de moda. Din
t

_Llltlu_tn.'., ii afarr. torulr. pc rnidcmi punctul de vcdere modcm. dimpotriva, timpul promoveazA
rrhpolnva hegemoniei vechilor autori. ironizind aceasta poezie
adcvimlcle valori. rccunoscind (repht nigc clasici aulentici in
care, ca ti vinul, en consideraltr mai buni
odati cu trecerea operele dificilc carc inilial nu i$i Eisiseri ur public. Nu vo;
lJnilot (.ibkt., v. 34). Generte. care nu credo
nici el in acest dczvolta. insri, aceasti dialcctici biDecunoscutir dc Ia aparilia ei
irSumcnl imdrlional. il rrrrcrcrilcr/a il
termen urmetori:
;i rirJiculi,, c:rzd, irr 'iD sccolul ul XlXlea reprezeDt0Dd doctriDa
.,romantisrnului
cl.rsicilor"i clasicii au fosl. la vremea lor, romanticit iar
O ril cI_,jte mlu/ri.- ,.,.jpcrtrriut. r mudcr ronranticii vor fi clasicii de mainc. Aceas6 dialectici a fost
LI.\J m,nr l , J
ur.r .nlctcgcr dr- (. r?r tunpr.i Jc.h,)n. ntt.irot,.,el( schitati de Slcndhal iD Raci e si Shnkaspedre (1823) $i reluata,
-u..l]t\;rc
inl, un sens militant. de catrc mi$cirile de avangarda,
304
105
ajungendu-se chiar si sc considere se,nn rdu ca o opeM s:l
obtind un succes imedirl. s:i placi pimului siu public
(Comprgnon. l98q p.5l-55). Prousr u6rnra (a o olera r.i
creeazA ea insi$i posteritatca. dar n i consrati ti faptul ci o
opera o delroleazA pe alta. in tmdilia troului. .rEumeniul
nosreritatiieste Ji pacalc. unulcu dolli riiiSUri
In opinia lui Theodor Adorno, o oper:i devine clasici oclari
ce primele sale efecte s-au dcteriorat sau au lbst depaSitc, gi, mai
ales, parodiate (Adomo. p. 250). Conform acestui rationamenr.
publicul inilial se iD$eal5. deci, intotdcauDa: open ii place, dar
diD motive gre$ite- Numai lr'ecerea rimpului scoarc la lumiDi
motivele bune, carc, inci necorgtientizlte. aclionau deja in
cadrul alegerikn' hcute de publicul initial, chiar dacal accsra nu
inlelegea cauza acelor eltcte- Adorno. spre deoscbire de
Gadamer, nu mai unnirc$te jusrificarca lradiliei clasice, ci
cxplicarea ,nodernitatii priu dinamica negativi!6fii sau a
defamiliarizArii: inova(ia precedenti, sugereazi el. Du esle
niciodati inleleas, decat ulterior, la luminr inovatiei urmiltoare.
Rcculul oferit de timp debaraseaza opera de cadrul siu
contempol?n $i de efectcle primare cc nu-i perm;teau si fie
cilift ala cum se prezinli ca in sine. in cdtrttu-ea tinpt ui
pierdut, rcccp$6, mai intei, in Iumina biografiei autorului ei. a
snobismului s;iu. a afectiunii ilstmatice. a homosexualitattii sale.
conform unci iluzii (inrenlionale !i gencljce) care-i intcEicea o
evaluare lucida a valorii. i5i g5se$te. ii ccle din urnr,. cilitorj
lipsiti dc preiudeciti, sau, mai degrabar, cirirori cu pfciudecfti
dif'erile, mai putin sfeine de romanul in ciluza. Aceastr pentru
ca asimilarea operei lui Proust. succesul si crescand. i-a licut
si devini favotabili romanului, sau chial dependenli de el
penlru a cili tot resrul lj(er lurii. Dup, Rcnoir, spunea Proust-
toate femeilc dcvin aidoma pcrsonajelor lui Renoiri dupi proust,
dragostea Dotmnei de Sdvignd penlru liicx sa este jnteryrelati
ca o iubire dc-a lui Swann. Astfel. r,alor.izarca unci opcrc. odari
306
inititLl:i. .rre torle lur:clc \a \e crclclc/,e' inlruJil cr lJce din
op;re u crileritr Je t.rloriz.rr'e a lit(rrirrrrrii: \u'(cstrl ri conlirm'
a$adar succestl1.
Reculut prilejuit de trecerea limputui eslc in generul
considerat o conditie favorabila recunoa$terii adeviratcld'
valo.i. LID altfel de recul propice selcctirii vtllorilor poate Ii
insa. oiLrit $i dc disttult geograficl. sau de exterioritatea fati dc
un spaliu national. o opera fiind adeseori chil' cu mai muhi
srblilitrtc, sru cu mai putina obtuzilate. in afara fronlierckn''
deDrrrc de locul \au dc cp.rrilie. Air s a inlimplrl cu Prou(t
irr
in Slirlelc Unile trnde cl 3 li\:l
ccnn,,uir- in MJrc.r BrilJIrie sau
mult mai devreme $i nllrlt mai bine citit. Termenii dc compariltic
sunt trci $ri striine. cu o mai mare deschide'e Si rn mai mnrc
spiit dc toleranF. cu Prciudecili difcrite $i. ftrI indoial' mli
p lilr aP;sAtoare.
Argumenllll posteritilii. sa cel al exteriorititii suDt dc
naturars?i ne liniSte:lsca: timpul- dislxnla efectucazi o
triere; prin
urmarc- sa le acordim increderc. Totu$i, nim;c nr garanteazi cil
valofizilrea unei opcrc este defiDiliva' ce aprccicreir^de care sc
bucuri nu este ea iI]sili o chesliune de modii' lntI adeviir'
P,ri(.r?r luiRacine n lual dc multe secole locul piesei luiPradon'
Abarcrca pare stabili. dar este cil' oare- !i definitive? in cirda
unei prcbabil;titi tot mui reduse - din moment ce s-a creal o
posle;ihte a operci -. niDric nu nc impiedicd se ne imaginAm cil
pledftl tui plaaon i$i va detrona' intr o buna zi, rivala'
Reintoalcerer unei opere in cadrul canonului, siru irccedereit in
acest cadru prin p:irAsirea legendarului purgatoriu nu-i ofcri
aces(eir nici o garafllic de duratd cternA Potdvit lui Goodman'
jiSnitoarc. fascinantl, pldculli $i
,,o opclt poate fi, rAnd pe rend,
plicticoasli" (Goodman, 1976, p 259)' Plictisul pende$te n10i
inrodeauna capodoperele banatizate de receptarea lor' Atunci
singurele capodopere sunt textele care nrr vor stimi niciodati
307
plictisul, cunl sunt - ne spune Saintc-Bcuve - piesclc lui enllnlflrl crc.le )rn\elc de rdev;r Jle cnLlnlului
\ ll o deci/ie J
Molidre. .ri.' ,,"fi..'* nt' po"t: J'.,rr sa uontirm< '; cJ (5letimpul birrc
lstoria arlei din ultimelc dccen;i a cunoscut o dczvolra.c ir"-.i1,,,i. ai" moncrrl cc rlr este rropriul 'au crit:r'iu'
considerabili a uncia dintre ramurile salc. preocupati dc J. prn",, canonultri. cu exceptia. cazurilot de refuzuri
destinului operelor - estc vorba de istoria g st ti. ".,.
violentc. anriauloritarc. cum s-au mai v'zul dcia' aceste't
strtornicite' Este
Nelini$titoarca premisd a acesteia a fost fbrmulate de Francis anirenind r"rpingctea valorilor celor mai bine
Haskell. reprezeDtaDtul sAu dc 6unte, in urmitorii tcrmeni: ,.Ni imposilril dc mcrs diucolo de aceastn coDstatarel irni place ()
se spune cA limpul este s prcmul arbirru. Iate o afirmatic -'
oDerJt DcDtru ci i::l mi t-r sPus'
imposibil de confirrnat sau de negat [.-.]. De asemenea. nu esre ,qt,Jrnu,l* L cirrc nc ionducc confliclul dinlrc leoric )i
siSur nici ci n artist salvat de la uitarc nu va putea fi din nou bunll siml nrr e.lc. i,rsii. drn nou' rrna Prea rigidil Orr c\i'li
rrn

dri uitirii"(Haskell, p. l0 I l). Isloria gustului sludirzi circula(ia -.""" f."iti.. ctrprinzJnJ o list:t imrrrbil:l Si o ordine 'lc
opcrelor, formilrea marilor colcc_tii, coDsliluirca muzcclor Si torul c'tt.rIbitrrrr' Crnorrul nrr e'tc lix JJr .lrci rrLr
piata obieclelor de arti. Asemenea anchctc ar fi binevenilc in "..ii,,,i,.'"'i
eite ateut.rIir 5i. mai lles. el nu e in pennanenta nobil'
El eslc
schimbi. xcesl
un clasarncnt ;elativ stubil. iar. dacl clasi.ii
materie de literatura, ins, cnigDEle vor pcrsista. Un adcvir':rr se
clasic inseamntr, oAre, o operi care nu devinc plictisiroare pentru n*tr"." in ToDir de mrlsinc prinlFun joc anxlizirbil
'rrre.cntiu pi pcr;l.ric. txi'li rnlriri tr ie'iri
nici o generatic? Nu existl Dici un all argument in lavoarea "."''i" dlr ele tttt sunt
Esle
canonului dcc6t utoritatea cxpe(ilor? ct,iar aLer ae numc|orse. 9i nici complet irnprcvizibile
dc veac XX constituie o epoca liberald' in
"a."artlt.^.fa.iitrf
."* i.i,,f p."" f recvrluat (inclusiv sau absenla dc
Pleloarie penrnr tnt relatirisn tenperut ,r,irrr diri .rnri '51,). rlumrr ci hursu"ctig'-ul
vnlorilor lilerirre nrr s{
r.",.-..' f. io-trri ir(rohut'ce' \4 r\ lormul:r cnitmr a\rl"l:
lmpotriva dogmatismului neoclasic. nrodcrnii au insistal l.o'fi.u,,"t., nu Loll!li in J;rrlclcgr 'n Jr'tJ Erer'i )i cnopce'r
asupra relativismului valorii lilcrare: operele in[A fiics din .r,ri l"out" a" rnu,ttit" torme ale dczvoltirii sociille Dificuhale'r
canon in funclic dc var;aliile gustului- a carui fluctuatie nu este ..i" rririai.,tt"r, cle ne provoaca inc't o bucurie cstetici'modcl fi' ir
guvernate de nimic rational. Am putea cita numeroase exemple ,numite or,t'inle. nc slulc'c drcpt norma' tic sunl un
de operc readusc Ia l min?i iD ultimii cincizeci de ari, cum sunr r"..,*.,flf iirr ,le S.lil"nper' p tlr(r' ( sDodoPerele uim:s(
poezia baroci, romanul sccolului al XVIll-lea. scrie,ile lui clc dtlr,r.'/a 'ar ele conrinua 5e llc pclincnlc
",i" 'leoriD
Maurice ScAve. sau cele ale Marchizului de Sade. Instabilitarea *rit, "..'.r.: LjcfJrte de (onle\lul lor oriSinJl' 'lcii
gustului este de o evidenta deranjanh p€nlru toti cci care ar dori ""i. urlnn,. n,,,t d.trttu't canonul Dirnpolriv'' chilr:
i".,,r,0;frr"
se se bazeze pe ni$te standarde imuabile dc excelenri- Canonul .r_il, .nn.otiart in.ira,rd Ia o relecturi a acetora$i texte' dar din
Iitcrar depinde de o decizie de tip conrunilar p vind ccea ce alle nolive. moiive noi. prcslrpuse a fi mai temeinice'
Eslc. lhri indoialil. imposibil dc identifical o ralionalihte
ir
conleazi iD litcHturS. Iic el nIn., iar aceasti decjzie este o rcf
aar uccst Iucru nu interzice sludiul ralional
fulJilting prophcty. crm se spunc in engleza - un enun( a cirui ;.*t,iiio, 'rl
".t.ti...
308
t09
mitcerii aceslor valori, ca in estetica gustului sau estetica
recep6rii practice. Imposibilitatea de a ne justifica rational
preferintele, ca $i de a analiza ceea ce ne permite si
fecunoa9tem inslantaneu un chip sau un stil Indirichtunt est
nejabilt , nu exclude constatlrea empirica a unor consensu
rezultate diD cultura. modA sau altceva. Diversitatea dczordonali
a valorilor Du este o consecin(d necesarir $i inevitabill a
relativismului judecAli $i t(xmci acest lucru fuce intercsnnre
urmetoarele intreberi: cum ajung si se indlneascA marile
spirile? Cum se ajunge la ni$te consensui pa{iale intre
autorititile iDsArcinste cu supravegherea literaturii? Aceste CONCLUZIE
consensuri, ca li limba, ca ti stilul. se stabilcsc prin fuzionarca
preferintelor individuale, pentru ca. mai apoi. ele sd devina Aventura teoretica
norme prin mijlocirea unor institulii - $coal6, edituri, pialA. Cu
toate acestea, asa cum rcaminte$le coodman. ,,operele de arta
nu sunt ni$te cai de curse. scopul principal nu este desemnarea
unui ce$tigAtor" (Goodman, 1916. p.261-262). \ aloarea literxri
nu poate fi fundamcntata tcoretic, acest hcru fiind, insi, un
neaiuns al teoriei. si nu unul al literaturii.
 lrlenlia mca cra de a rcflecta asupra conceptek)r
fundrmentale ale liter0lurii. asupra elenlentelor sale primc.
ltdica. asupra premiselor oricirui discurs desprc litcratuli. sau
ale oriciirci ccrcelSd Iiterarc. 5i. iD acclati limp. asuplir
ipotezelor - uneori explicitc. dar. cel mai rdesc , implicile - pe
care le emilem deindali ce vorbim despre un poem. despre un
romun. siru dcsprc oricc 1el de car'te, atit intre speciali$ri, cat $i
in calilate de amatori. Teorici lilclaiurii ii revine snrcina de a
.rduce h lumiDi torte rcesle ipoleze obi$rluite, penlru a $ti mai
bine ce frcem irtunci carrd le emitem,
Nu esre- nici pe dcpanc. vorba de a furniza ni$te retetc.
lehnici sau mctode. ori vreo panoplie de instrumentc aplicabile
lexrelor. si nici dc a inrimida cililorul printr-un lexic complicat
de Dcologisrrc ai un jar-qon abslracl- ci de a proccda iD mod
rnalitic. pornind dc la ideile simple. d r confuz.e. pe care fiecare
le arc despre literaluri. Teoria urnrire$ie- dc fapt. victoria asupr?
bunului simt. Ea il conlestil, il criticd, il condamnA, asa cum
proccdeazA cu o seric inlreagii de iluzii - autorul. tumea.
cititorul. stilul. islo,ia. vaioarea -. de care i se pare iDdispensabil
se sc eliberezc peDlru a se putea vorbi de literaturi. Rezistenla
opusa dc bullul siml estc, insi. inimaginabik. Dupi cum
rcmurca Paul de Man. teoria $i rezistenla opusA ei Du po1 li
concepulc separa(i in lipsa rezistenlci cale se opune teorici,
aceasta din urofi nu ar rnai mcita efo[ul, r;a cum pentru
Mallarmd poezia nu ii-lrr mxi avea rostul, in clipa cand Cartea ar
ll posibili. Cu toate acestea. bunul sinrt nu se de niciodati bitut-

il3
 irrlecrcricienii de\in )i mii in\cr\unJtr. \ereu!.nd .a le vir:r
nJL o.tJl; penr.u loldpdullr dur,nJnitor lor. eoreri\ieni: (
dc iDtclprrttllilc sunt vahbilc. canonLrl este lifril dL' lc!ilirrilirtc
rrpormole.\ Am pulUr conj,rlr Jcc5t lU!llr Je l.(..,rc Jri nun i ci ornrenii conrinui \a citcasci biogrrlii irl. srlrilllilor.
cend. pentru a reduce definiriv la 6cere un monstru riung sa \c idcntilicc cu eroii de ron n. mcrs cn lmrd
indiljit, teoreticienii ajung sd susdna paradoxuri Dlecu;
Ubicuu gi euriozitate fe urlneld luj Rrskolniko\ pe sr,7il. dirr SiUrlr
rnoJrred iutorului. ,JU inditerrr,.J litc.:.llrir t,la Pctcrsbur!. 1r pl.rcc nr.ri degarbar,llalrt)tt Botd^ t)t.il lil,\.
tlldemnxt; de demonul .JU. reoriJ,ri (onpronile
Je -cJl. i.u Blllthes sc culundll intr.o sa!urorLsi lecturi t (t,tttltti /1.
vrcto e, pentru ca lirclatii n_au nici o tragere )rn..cle
dc illtrtt. (tislt)- i.!in1. dc r ad!rnri. Idlat. r$nilar. dc cc lroril nU
de inimi sj portc rveLr ci$lis de c.ruzi E.r nu esle in nrisuri si clinrinc
nuanre/e un rrSumenr dlurtri crnd el porLe ti
dus lJna l. ':rL
ciliror. F:riS1a uI ildc!ir lrl tcorici. cilrc iconlcri accsteiu un Lrer
oximoron. Iar in acel moment bunul simt se lrezelte.
An. .rtrisilor. nrLnui ..i cil nu dctjnc dcplinul irdc!iir. r.n1i1n(!:ir
,DUI .irt.ccrc.rlr;Je-..iuperperuul rr,t.rfo. .srn din.re r_^r c
.l lor pe lcrenul elernenrilor prinrrre Jl;ri lrr.,,r. .t r.,r,.1 tr ufri,. rr ,.-.rr. rc,,.riz'', ir'..'
-duel
IrcrJrur,,. Uten.r\J cel nr.ri bun. fidcisnrIl r c lcorclic n ffi .rfcctcirzi d.ci]l fli
condusa dc teorie (oIr.r b.IUIui 5inrr i\--
rn oaicp inpolri\51 teor;r e)urJr; tn in.prcJre.l !unriiture bnnul sint. ri.r crm se int:lnrplar cu acei crt(rici crr..
de . ,,., I a. i, rrunci clind nu lc \urr Fc pl!c, sc f.lc ci rtLr obscr\a slllurilc
cridcA ia ;din(a, precum Si in aceea de a i substituj
bunului sinrt I']r!er r(rl.rrtouc h sexualilate.
r,;\rJ concepre poziti\c. nri ,_rles ra. in lLrprr cu,,ce".t;
diversele teorii prolifereaz,'t
l,;;;, Astlel. leorir lir.r.Lrai. s.rLirini. in D ltc privintd. cLr o
$i se infruntA intre elc, riscand astl.el ficlrunc. Nu crcdem tu .{ intr un chrt pozitiv. ci negrtiv. crL fi i,l
si piardd din vedere insi$i lileratura. Cum se spune it
engleza. crTul iluzi.i foL-ticc. cLrm spunc aolcridge. Prin rnnlrc, nri sc
teotia paitts itseU ilto o corner, adici e p nsn in prolpriite
(Ip:lle !,r reprofir. poxte. lrLptul car iLru teoria Iiterarii nNlt prer in serios.
rnrin.( bLnutlli .i,nr. se rmpiedr.:r rrr rnorii c pj cere er
lI\;)i re J Jrfo\ocar. i.U lupr.r e.lc l.ral, ncrrrrJer:rrn,epur.Din int.r?r'Dtird o intr rn nrod prca litcrrl. \1orI,lcl auto(rluil ljstc
aceasta confruntare. numai Lln soi de Hercule, dour o nrehlorar. rlc ciirei electe ru li)st. dealtlel. stimulante.
cu o fol.li a L.LrircI ci ar1 llrrrarrr ti nnpingcrca la limitar a ralionnmcntclor.
ironiei nemaiintahitd, ar mai purea iesi ?nvingaror.
l]!o.ind cirzul nrilrLlui rnair]rUlci dictilogrlfc. irrscarnIi !i darll
dorrdi dc o c\trn!alnntat nriopic sau dc o stranie su it Le
Teorie pociici. c.r ii curr. iillro scrisoarc dc dragosr,r, rc arn opri lr
salt fictiune gr.\clilc de Iimbar. Llectul dc rerll Esre do.r1 o grtLliorsi I.rbulil.
...,r ,r .,; r.l:IJ.. ii l: ..r,',^r,r', \.r/,ll^ .. ir,..,
. .Atirudinca litemtilor fata de reode aminte$te de doctdna
dublLrlui adevdr din teologia carolici. penru
!rcod.rtri ca tcoria trcbuie studiatii cu lupa) Ncfiind aplicabiL'r,
adeprii sii. leoria cr nr cslc. d.ci...frl\ificabili" !; trchuic c.r ifsn!i pri!irii cr
este in acela$i timp obiectul unei crc<iin1e
si cel al unei lrterutLrrar Nu trchuie sri isc ceala socoterlai tu trivinll
rerrrcrl i: et ctrd. drt nu sF vor !u,nnort_ totur. c,r cLIn
cr.de cu Jdc\rr"l DJ. Jutor-. J rnur.l. titiralurr nu
,i rr hLrxllrncrtclor salc cpistcmologicc qi nici cLr priiirc lir
Jrc nrmrc corsecintele srlc logicc- I)in rccsl funci dd vcdcrc, nu exislar
dP d l,rce tU lumer errir'ox,lt.:inonimi.l
nu e\i.ra Iic..x. ro1|e !r.o dii.rcnli intrc Lrn escu dc 1!:oric lilclirrii ri o li!1iunc dc n
3r4
315

luiBorSes sau o nuvela de Henry Jamcs, prccunr..kclir
muestrului" sau ,,lmaginea de pe covor". povestiri al ciror scns
e nelAmu.it.
AS fi aproape dc acord cu torte aceste punctei teoria cste ca
$i scrierile science ficrion. in care ne place tocmai fictiunea. di,r.
cel putin penttu o vl'eme. ea va fi avut arnbilia de a deveni o
$tiinta- Accept sA o citesc ca pe un roman. in ciuda inlentiilor
avute dc autorii sAi ii coDlorm,,tehnicii anaqonismrilui
asuora oroFlici (scrrlc pe cxre rclleclrr o rnucprir (' p( rrrisur:i
." il ,,,ii,'i,.r.",,.ui'.rul. i:'f P^cJl Iru ir \eJc ' Jclo' crr ochi
.ai l. lr'r"iii ce rc!iisc.ru opinir curenr'' ' P'rrtr.: sanJrrri 'ln
;.,;;:.. ,,, .r, c.r rorl-.r Je crFrti opinir irrtrucit c,' cr.r r'lst(rnarc
molivati de ..ralunca efcctelor"- Accasd "contiDui
Jrnrr(
;;;';;. ,,'" \rrc Lonrrr" :r(eJsu neincerrrl conliunrxr" 7l) )i o
,i,.,1'i ,1,r.r.r.,. lJc hes o nrrmcx l'dl/x'alos'' ri/'i'/" P'
..,"rr,.i. a. urrrrelL lui Vico' cu o sPirrle:i rricidectrnr crr urr

i.r.'',11r" 1;l,il.. p. rrlr. rsrlrl incir "sxndirr:i din urrni' Llirr

po:rr(
deliberat $i a atribuirilor gresite" pe care Borges o recomanda in
t"'rr"" .,' ,.f". ft*on.{prrl'i l}ri insir tr i li idcrllica
,,PieIre M6nard, aulor a lui Don Quijote". Dar, daca 1o1 e si
citim romane, de ce s, nu preferam chiar acele scrieri desprc ,r.t.la.. * a pr,'c,u, tco'i"' ua este dc'i o idec dc lreirPlr'r
carc nu trcbuie sa ne prcfacen cA r fi romane? Ambilia .uteriJJri
DacA soluliile Propusc de teoric e$u'i7'
ele au loltrsl
teoretica meriti mai mult decat aceasti aparare dezinvoltA care buna
pierde din vedcre escrtialul: teoria !cbuie. deci. luata in serios ou*t"iut a" futu",*u_i.leile preconccpute, de a zdruncina
"
..;;,;i;'; ";, re,r. retlirrtr inrerprLrarii Jr'stu cste clnirr
ii cvaluati conform propriului siu proiect. mrnilc'li rce'l
i,,iii...,'i orr*ia,rr il leoricr: ptflincrrla'a se irr
procesul inlenlal
-,,a l. , ".ri i" inlimpinlrc'r i"lulliei
Din
textului canonului rezlrlili o
Teotie si,,bathntolosie' nrinr"ll',i. *r"tinr"i. obi;ctivitnlii.
i*iaitri. .ri,i." reinnoita Elbrtul teorctic nu esle dcloc
dar
Cu siguranl, cd imi va fi dresati $i o a doua obieclic: )"ar-,.. l" nlasLna in care cl renrlne a(atat ipotezelor' cele pe care
intrucat in cadrul accstor confluntiri diDirc teorie $i bunul sim! ."niiuAinif.,"u."ti"" *nt la feldc maniheiste ca $i

pe care le-am prczenlal fiecarc etapi s-a ?ncheiat pintr-o aporie i*.i^ u"i"i^.a I" "li-inc. CarLrcterului scc al slructuratismului ielului
teorcticS, pare sa fi triumfat bunul simt - ,,Opinia publica, ".i,.1,-
.r,r.",rf,,i glacr'rl 'rl 'cmioloerei sLrcnLi'rc'tsarhet
Spiirul Drajoril.tr. Consensul mic-buryhez, vocea Naturii, ;ii:Li;.'" ;,,r. .''n, it.atri'. tr\rnomiile nIIIIolog;c' structuraliste" $i
Violenta PrejudecAtii", dupa cum spunea Ba(hes. adici. pe i" .t*", a" timpuriu Pliccrea ,activitillii cr scolastica ii- prcfcr'
iir;.i.ci,--"t'erurt;i' t"rioiogice"' Teoriei
sc]ufl, Oroarea (Bar1hes, 1975, p. 5l). Concluzia mea ar ll PIcler
reprezenla un rcgres. sau chiaf o recesiune. iar ccl ce igi recitesle cJ ii cl. n\(nlJru lcorell(a: LuPlurii cr ti Monlrlgne
rirnato"r'cr. .,Nu frcclr.c (furr eu' l'JCClr cc lac ru : (r'x\u (slc'
cu o atenfie inn"nsigcnta mae$ni; diD adolescenti va fi probabil crrF ntt r
considerat un renega!. Nu ar ll pentru prima datd ceod se .luo; niirerer rrrcr. lectr.L irunici olirild rle Brrthe"'
inJ,,rri ,,ic na.r'o'.i e,'llorc7e 'ii noi' De rceea rcersti
cl(c nu
asupra
parulox ri alc ,)to.lemiLilii prilejuiserl dcja crilici de accst gen. .oi al.,"e ta o <tczituzionare privind icoria ci la o indoiala
nu acel'r$i lucru'
venile din pafea unor cititori lZr?i indoiali pulin familiarizali cu i" ';gileltf, crilica. c"to ce inscamna
si se
"i.
ii,rgu., i"ori" consecvcntd csle ceea care rccepli
Pascal ori cu l],\rthes. Cr\atirile numeau ,,gradatie" rcvenirca

3t7
3 la)
 chestioneze pe sine, sA i$i conreste proprjul discurs. Bafthes
numea mica sa lucrare intitulatA Rolotl Baihet,.c^.tca
rezislentei mele lara de propriile idei,,(ibtl, p. 123). Tcoria esrc
llcuti pentru a fi parcu6A, penlru a ne inloarce mai apoi de pe
lArimul sau. pcntru a lua dislrnla fi nu p(ntru a di inipoi.
Ph\,ind lcofic in cortrunrJrc dirc.ti !u bLrnul 5ilnr. rLexnr.l
rncdilal'e Jsupt I primelor clemente cle liler urii nu r oliril nici
o istorie a criticii sau a doctrinelor litemre. Dace ntl m,a, fi
temut de cuvinrele ma , at fi putur-o Iumi episle,]ol.,gic.
C tici a criticii. sau teorie a tcodei, aceasla reflectie solicili din
prl1'ea citirorului o con$tiinlat leorericA $i a predispozili,: ctiticd.
In loc sa-i rezolve cititorului dificultitile. ori sA i eliminc din
calc capcanele, ca a supus atcntiei ni$rc cazuri de con;tiinli.
Aporia din finalul fiecArui capitol nu are nimic ingrijorelor: nici
solu(ia bunului simt $i nici aceea a teorioi nu este validi_ s.rr
vfllida de una singurd. putcm sA nu dem dreptate nici uneia,
numai ce ele nu se anulcazi, penru ci aclcvrir exis6. totu$i, dc
ambele parti. Asemeni lui Gargantua care nu
$ie dacA trebuie si
radA sau sA plingA atunci cend i se nasle uD fiu dar ii moarc
solir. .unlcllr Si nor condrnrnirti Ir Dcrplc\il.rrc. intlc cclc doui
solulii nu c\ist} cJle de miiloc. intluc]l incercirile cle
compromis nu reziste nici ir) fala bunului simt. nici ?n fata
reoriei, ambele po/ilii fiind in mod logic mii pulemi!e
nrin
situarea lor la extreme. De$i amalor de dileme de ordii teoretic.
IllJnchor recuno:rcr el ;n.ufi .a lrrer urJ csle o conceji..: Olleu
este sfi$iat intrc imboldul de a o sdva pe Euridice
,i tentatia de
a o privi, inrrc dragoste $i dorinla. El cedeaza dorintei. iar fiinta
iubite se stingc pcnlru totdcauna: a o scoatc pe EuriJice ix
IuminS, ar insemna, insA, a renunfa Il dori;h
- in chip
aseminAtor, litelutura, in opinia Iui Blanchot. trideazi Absolulnl
inspiraliei. O usi lrebuie si fie ori deschisi, ori inchisA. Cele
mai muhe u$i sunt, insA, intredeschise sau doar pe jumitate
318
'l'eoti! .ti perylexit t(
Au fosl exaDrinille $apte o!iuni sau concepte literarc:
litcratm. anotl.lunu. cititorfil. stil l.isb]i(9i,\no rru. At
pulca Ii suficieDt pcntru o rederc de ansamblu asupra accslor
plobleIratici. Ce rn1 lisat, totuli. dc-o parte ] Cc dificultiti nu au
fost ahordatc? Probabil ci genul. cu toate ci el a fost evocilt pe
scurt. ca model de receplare. Sau. poale. raporturile studiului
literar cu celelahe discipline: biografie, psihologie. sociologie,
filosol]e. arte vizunle. pe carc, in urma cu ciDcizeci de ani.
wellck $i w,rren le c racteriziru ca fiind diversele abofdiri
extrinseci l;(eraturii. Am ldsat. poate, de o pane psihanaliza.
marxismul- femiDisnlul 5i culturalisnlul. daci c s?l ne luim dupa
lista parad;gmelor mai modcrnc care. conform popularei
intfoduccri faculc dc Terry EugleloD, de pild,. defilresc asuzi
teoria lilerari in Iumer rnglo-americani.
imi irnaginez cir mi se va adresa si o ultimi obiectie. Se va
spune car. reflectind isupra teorici, reinserend_o ir propriul s,u
conlexl. istoricizand-o lrneori, m-aDr interesat dc trecul, pe ceti
vreme teoda mergc n mai inai,rtc Vorbirrd in lutt unor stLrdcrlli,
dranutizend pentru ci conflictele dintre teoric $i bLtnul simt. am
a\ut inrprcs;a ci nfi lransfornr in monument istoric. Dc ce
anchcla sa nu fie continuate pini in zilelc nonstre. farcind-o
astfel si fie mai actu la? Poatc cE dupa 1975 nu s-a mai publical
nimic ilteresanl. S u poate ci eu nu am mai citit nimic duPi
acell.sta d.rti. De vinii c poate fllpiul ci eu insumi am inceput si
scrir. Toulc aecsl( rispun\uri :rprorrm live )i inlrrriiltu
inqeliilo.u€ suDt egrle ca valoar€.
inc6 o data fic spus: trcbuir trezita vigilcnla cititorului,
trebuiau puse sub semnul intrcbarii ccrtitudinile srlle,
zdruDcillala inoccUa sau amorleala sar cititorul trebuia scos din
nairrt:rte.r sr oleillJu-; sc rudimcrrlele unei contlirrrle leorclicc
privind literutura. latir care au lbsl scopurile accslci ca(i. Pcnlru
319
chestioncze pe sine, sA i$i contesle propriul discurs. lirtlrr.r 'l cori? li PCtplL\itutt(
numea m;ca sa lucrare intitulati Rolund Banhet ..ci||t\',t
rezistenlei mele fate de propriile idei '(llrll, p. 123). Teoria i,sl. Au fosl cxaminrte $aP1e noliuni satr concepte litemlc:
fecuta pentru a fi parcurse, pentru a ne intoarce mai apoi dr tx lircranor rrrrottl-lum\t. citito tl stilul- istotitt li nloarca-
l\t
tallemul sau. pentRr a lua distanltr Si nu penrru a da inapoi. nurcr lr .Uli.rJnr n.r,lrLr o \cder( Llt unrrrrrblLr J5trl1l'J ir"c5l\)_
'oroblc,rrrrticr. la.ri. Iolrr(r. dr o frrte'l Ce dilr.rrllalt I'u rLl
(
Plasind tcoria in confruntarc d;rectd cu bunul simt, accrstrl e urn
iosr.rhorJ.ucl lrohrbrl ca scnul' cu roJte ci el u lo't c\o(ul
pc
medita(ie asupra pimelor elemente tle literaturii nu a ollril ri!r
poate' rrPolurile sludiului
o istorie a crilicii sau a doctiDelor literare. Dach nu mut ti scuft, ca motlcl dc rcccptarc. Sau.
lemut dc cuvintele mari. a$ fi putut o nunli epistendotit literar cu celelahe disciplinc: biogralle. psihologie socioloBic'
ClilicA a citicii, sau teorie a teoriei, aceasti rcllectie solicitar di lilosofic. arte vizLrlle. pe cate in urma cu clncizcc; de ani'
partea cititorului o con$riinlir reoletica Si o p,-zlispozi{i? Liititli Wellck qi Warrcn le caritcleriT-au ca fiind diversele abordiri
pontc. de-o pilte psihualiza'
In loc siF; rezolve citilorului diilcullalilc. ori si-i elinrinc di extrinseci literaturii. Am lils'rt
cale capcanele, ea a supus arenliei Di$te cazud dc coDsriinli n1arxismul. fcnrinisnllrl $i culluralismul' daci c s5 nc
lu'm d pi
Aporia din I'inaiul fiecirui capitol nu are nimic ingrijor,tor: nici iirr, purrdig,n.lor nrui rnoderne (Ire. confonn ponuhrci
solulia bunului siml ii Dici aceea a tcorici nu estc validd. sau ,"r.,.fi'.",; .n.,',. Je lirl'y Erele'orr' de nilda Jcfinct' Jsli"i
validi de una singura. Puiem si nu dam dreptate nici unciir. teoria literari in luner rnglo_americrni'
numai ci ele nu sc anuleazir, pentru ca adevir exist6. totuli. de irni inraginez cI mi sc va adlesa si o ultima obicciic' Se vx
s'lu
ambele pirti. Asemeni lui Gargantua care nu Sric dacA rebuic si spunc cai. r;flccmnd asupra leorici reinser:ind o iD Propriul
caE
radd sau sA pleng2i atunc; cind i se na$re un fiu dar ii morrc c;nrext. istoricizand-o uneori, nl_am inleresat de trccut Pe
soli.l. sunrern 5i noi cuDdanrniri lr Jrcrplcxirire. ir'trr.cclc d,,...r ur"nr" t"uriu ,n"lgc nunrai inailrlo VoLbind iD IuP unor studenti'
dramatizlind pentru ei conflictele dinlre teorie $i buntll simt'
solulii nu cxisu cale dc mijloc. inrrucar incercirile de am
compronris nu rczista nici in l'ata bunului sim1. nici in fJla .r\rrr lnrDre:lir.i m; trrnslu'm llr monlllnent rsr'ti'' De ce
reorrcr. 3mb(le nozilii h rd in mod logic rn pUremice fr;' .n-h(lr s,i rttr !lc .onti_u:rL5 pila in nor'lr,l lricirrJ_o
dupi "il.len( s-a mai publicat
l9?5
siiuarea lor la extrcme. De$i amator de dileme de ordin teoretic. u"tfct se fi. ,nai actuala? Poate cti
Blanchot recunostea el insu$i cA lireralura esle o concesi€: Ofeu nimic intercsant. Sau Poatc ci cu nu am mai citit nimic dup'
este sfatial intre imboldul de a o salva pe Euridice $i tentatia de acelstd date. De vini e poate fuplulc' etr iDsumi am
inceput si
a o privi, intrc dlagoste $i doinr[- El ccdeazA dorinlei. iar fiinra scriu. 'l'oalc aceste raspunsuri ,rprcxinlalive ;i inlucelva
iubiti se stinge pentru totdeauna; a o scoare pe Euidice la insclitoxre slrnl egxle ca valoarc
lumind, ar insemna, insA. a renu la Ia dorinld in chip inca o d.rla ii. .pu., t'=bui' tlcziti vigilenta cilitorului'
asemrnitor, Iiteratula, in opinia lui Blanchot. f6denzal absolutul r huiJU p,r.e suh 'ernnul in tuh,rii .cI1iruJrnilc (co\
s]le'
din
inspiratici. O u$a rrebuie si fie ori deschisi, ori inchisa. Cele ,a,tr,.',tri luottnl|l \iru ctlloflerrlr \J: crlilorut l|ebuir
mai multe uli sunt, insd. iniredcschise sau doar pe jumitrre naivitateu sa oferindu-i_se rudimentele unci conltiillte teorctice
privind lileratlna. Iati cale au fost scoPurile aces(ei cirti Peniru

318 119
ci este irnposibil si nu faci alegeri, teoria literaturii. ca orice
epistemologie, esle o ScoalA a relativismului. $i nu una a
pluralismului. in siudiul literaturii pa(izanarLtt, alcgerea uDei cii
sunt indispensabile. penrru cA metodele nu pot fi firsumate. iar
eclectismlrl nu duce nicdicri. Predispozilia ./-jlr.d. cunoa$rer€a
ipolezelor problematice care guverneazi demersudle noastre
sunt, deci, vitale.
Am reusii. oarc, si demilizez teoria? Si evir a face dir ea o
metafizicA negadva ca $i o pedagogie de sprijir? Criticarea
criticii. judecarea cercetirii lilerare inscamni sA evaluezi srudul
lor de adecvare, coerenla, bogitia gi complexitatea lor" FIri
indoiali ci toale aceste criteii nu rczis6 decapajului operat de
teorie, dar riman. rotu$i, cele mai pulin discutabite. Ca ti
democmt;a, critica criricii esre cel mai putin riu dintlc toare
rcgimurile. iar dacai nu ftim care ar fi cel mai bun, nu ne indoim
de faptul cai restul suDt mai rele. A$adar. nu am pledat pentru
weuna sau alla dinrnr lcorii, nici in favoarca bunlrlui simt, ci
pentru critica tuturor teoriilor, inclusiv aceea a bunulLri simt.
Petplexitalea csle singura morali lirerara.
310
Mullumiri
in urma cu celiva ani, allal la Universitatea Columbia dir
New-York. imi intitulasem semirarul ,,Some Puzzles for
Theory" (,.Cetev,r piese de puzzle pentru teorie"). in jurul unei
mese, recitisem cu tolii cateva texte fundamenlale ale leodci
ltrrtrt.., tcx.c co.l.iJ-l:rc \o'iJe. ti pe care nrr rn.ri era ncvoie .:r
ne mai striduim a le mai evalua. Mai 6rziu, la Sorbona, i_am
consrcrat teor'iei lileraturii un curs. intr_un amfiteatru plin dc
aceas6 dati. lrcbuia sa sustin un discurs magistlal, fifi a
rcnunta la demersul aporiei. Rezultatul sAu este chiar aceasta
cartc. multlrmindu le aici stLtdeD!ilor care au ficut o posibila.
De la publicarea lucrArii Ced tu a Trcia Republicii a
Lilerelar in 1983, mi s a repro$at adesea ci ,lm pus capAt
Jncnetci chiJr in nrorn(nlul cind e.r dev.ner interc.anta: er-
alteptat sfiDitul relatirii melc, respecliv o a Patra sau a Cincea
Republica a Literelor. Cum si redau momenhrl in.^rc istori.r
literara i-a cedat teoriei literare $tafeta, $i episoadele ulmitoarc.
liri ca propria mea istoric intelectualS sa intervind? Peotru a
frange firul doctrinei si a le restilui controverselor tai;ul lor, am
ales forna unei aite cirli, Cele cinci paradoxuri ale nodemitdlii
(1989). a carei corlinuare o constituie prezenia lucrare. li sunl
recxnoscilor lu; Jean Luc Giribone. carc m-a indenxlat sA o
scriu, precum 5i lui Marc Escola. Andre Guyaux, Patriziei
Lombardo ii SylvieiTholel-Cailleteau. care au rccilif o.
321
 SUMAR
INTRODUCERE: Ce a mai rimas din iubirile dc
alredaG? 5
Teorie ii b|n si 4 12
Teoria Si practice Iiternurii r6
Teorie, crilicci, isbrie l9
Teorie sau teotii 2t
Teoria literfiurii sfit teotie literatd 22
Liurantra retlusri lo elenrcntele sole 24

L Literatum 29
Ettensia litetotktii 34
Cuprintkn:a litemt rii: lrnclio 38
Cupridern litefttturii: rt)n aco [inul i 4l
Clerhde rei lite raturii :.formd expresie i 42
Litcruritotc sau p|ej dccatd 46
Litumtura c literat ra 49

2. Autorul 5l
Texa norlii autorul i 56
,,Voluntas" $i,,attio" 60
Alegorie siflologie 63
F ilolo gie $ i h emkneuti cd 68
htetlie Si co,tstiitld 74
M e loda pasaj e lo r parale Ie 78
,,Stroight lion thc ho e s nb th"
lntenlie sau coerenla 86
Cele do d argu Ente tnvotrivo inte liei 9l
Itnoarcere la hlenli? 97
Se s ,.atin$eamnd sem ilicalie 98
htetlie nu itrseantfi pren edit.ue 103
Pre.w|t!tu de intenliot itate 106

345
3. Lurnea llt 6. Isloria 233
inpo r riva,, ninesi s -ului" I l5 lsto,ie litct'ttit $i istorie a literano ii 239
,, M i nlesis " -ul denaturali.at ll9 lsbrie lit?rard $i titici litettttd 243
Realismul: reJlectare satco ve lie 124 lsrorie a itleilor. isrorie socidd 246
I luzie rcferenliald Si i ntertertualitate 127 E|olulia litcrurd 250
TefiEnii cl,Jputei 133 Orizt'nt tla astepnre 252
C r it i c o re ze i ant imim et ice 134 Filolostu deghi.ofi 258
Arbitrariul litttbii t42 I slorie sd l I i I erat u ki ? 263
M i hles i s - ti ca re cuno a$tere 148 lslotia c! literdutd 267
Lunile lictionale l5s
Lunrea cdrlilor 2',7 t
159
ll44oritateI poeaiilot sLolt le ptoasld calitllc
4. Citirorul dar sunt lotu$i poe.ii 275
163
Lectura scoasd dilr joc 280
165
Rezisteflla cititorul i Ce estc a(cLL un clusic? 284
r70 290
Receptare $i ittluenfi n4 Delpre trodilia natiottolditt literu ttd
Salvarea clasicilui 294
Cilitorul inlplicit l'/5
Llbntld pl t doane it1 Jayoa ft.a obiecti ri smultt i 300
Opera deschisd l8l poslerink 304
Orizontul de .eteptare (fanto\td) Valoare $i
t85
Getul ca nodnl de lectur'i Pledoatie pentru lrt rclotirisnt ten\)cttil 308
185
Lectura in deplind libattate
Dupd ci itor
188
CONCLUZIE: Aventura teorelica 3ll
193 314
Teorie sttu licliun(
Teorie si,.bLtthnobgie" 316
5. Stilul 195
Stil Teorie ;i paryle:idc 319
foce fele-fele 198
r c tiitutd
Li ntbd, stil, 207 32t
Multumiri
impotrira stilului 210
Non d, abatere, context 2r5 Bibliografie 323
Stilul ca gAndire 220
Reintoarcerea stihl i 223 339
Index de nume
Stil ti e\enptificare 226
Nornli saa fuzine 230

346 3J7