4.

Asamblări filetate

4.1. Consideraţii generale.

Asamblările filetate sunt asamblări demontabile realizate cu ajutorul unor piese

filetate conjugate (şuruburi şi piuliţe), reprezentând cele mai răspândite asamblări în
construcţia de maşini, datorită marelui avantaj pe care le prezintă, acela de a putea fi
montate şi demontate uşor, chiar de mai multe ori.
Elementele principale ale unei asamblări se prezintă în figura 4.1.

Figura 4.1. Componentele unei asamblări filetate Figura 4.2. Desfăşurata elicei filetului

unde: -1 este şurubul; 2 – tija şurubului 3- piuliţă; 4- şaibă; 5,5’- piesele asamblate.

Filetul reprezintă o nervură elicoidală înfăşurată pe o suprafaţă cilindrică sau

conică, în aşa fel ca încât unei mişcări de rotaţie efectuate de unul din elementele
ansamblului îi corespunde şi o mişcare de translaţie. Dacă se desfăşoară această elice
(figura 4.2.), se obţine un plan înclinat, având unghiul de înclinare egal cu cel al
filetului.
După sensul de înfăşurare a elicei, filetul poate fi dreapta, respectiv stânga,
iar după numărul elicelor înfăşurate, cu un început, sau mai multe începuturi.
Filetul se poate executa pe suprafeţe cilindrice (figura 4.3) sau conice,
(figura 4.4) exterioare sau interioare.

Figura 4.3 Filet pe o suprafaţă cilindrică exterioară şi interioară

 4 - Asamblări filetate 33

Figura 4.4 Filet pe o suprafaţă conică exterioară şi interioară

După rolul funcţional, filetele (şi implicit asamblările) se clasifică în: filete de
fixare, cu rol de a fixa şi lega elementele ansamblului, (cele mai răspândite); de
reglare, cu rol de asigurare a poziţiei relative a unor piese; de mişcare, care asigură
transformarea mişcării de rotaţie imprimată unui element în mişcare de translaţie a
celuilalt; de măsurare, intrând in componenţa instrumentelor de măsură.
In comparaţie cu alte tipuri de asamblări prezintă o serie de avantaje ca:
montare şi demontare uşoară, dimensiuni reduse, obţinerea unor forţe de strângere
mari, cu ajutorul unor forţe de acţionare relativ mici. Prezintă însă şi dezavantaje, ca:
necesitatea asigurării împotriva deşurubării, existenţa unor concentratori de eforturi în
zona filetată şi în zona de trecere de la porţiunea filetată la cea nefiletată.

4.2. Elemente geometrice ale filetelor.

Filetul reprezintă partea cea mai importantă a şurubului sau a piuliţei şi se

caracterizează prin următorii parametri (figura 4.5.):

Figura 4.5. Elementele geometrice ale unui filet (metric)

-diametrul exterior, d , D, reprezintă distanţa care delimitează vârfurile
filetului, care pentru majoritatea filetelor se defineşte ca diametrul nominal;
-diametrul interior, d1, D1, reprezintă distanţa dintre punctele cele mai
apropiate ale filetului de axa şurubului;
-diametrul mediu, d2 , D2, reprezintă diametrul cilindrului imaginar pe
suprafaţa căruia mărimile spirelor şi a golurilor sunt egale între ele, şi se determină
prin relaţia
34 Organe de asamblare
d + d1 D + D1
d2 = ; D2 = ; (4.1)
2 2
-profilul filetului, este figura geometrică ce delimitează secţiunea spirei în planul
care trece prin axa şurubului, putând fi: triunghi, pătrat, trapez, ferăstrău, rotund, etc.
-înălţimea profilului teoretic, H , reprezentând înălţimea profilului triunghiular
obţinut prin prelungirea flancurilor profilului până la intersectarea acestora;
-înălţimea reală a filetului, H1 ,definit prin relaţia:

d − d1 D − D1
H1 = sau, H1 = (4.2)
2 2

-unghiul de vârf al profilului, α, reprezintă unghiul dintre flancurile rectilinii

ale profilului;
-pasul filetului-, p ,reprezintă distanţa dintre două flancuri consecutive de
acelaşi sens ale aceleiaşi elice; In cazul filetelor cu mai multe începuturi se defineşte
noţiunea de pas aparent, pa, ce reprezintă distanţa dintre două flancuri consecutive
de acelaşi sens care nu aparţin aceleiaşi elice,
p
pa = (3.3)
i
unde –i este numărul de începuturi.
-unghiul de înclinare al spirei filetului, ψ ,reprezintă unghiul planului înclinat,
rezultat după desfăşurarea elicei, care se poate determina pe baza figurii 4.2.

p
tg ψ= ; (4.4)
π ⋅ d2
pentru filete cu un început, respectiv:
pa
tg ψ= ; (4.5)
π ⋅ d2
pentru filete cu mai multe începuturi.

4.3. Forme constructive ale asamblărilor filetate şi ale elementelor acestora.

In principiu un ansamblu filetat este format din şurubul propriu zis, piuliţă,
şaibă (rondea), şi dispozitive de siguranţă. Exemple de asamblări filetate se prezintă în
figura 4.6.
Şuruburile propriu zise (1), se utilizează înşurubate în piuliţe (a), într-una din
piesele asamblate (b), ca prezoane (c) sau ca şuruburi speciale (figura 4.7) pentru
fundaţii (a), cu ochi (b), cu inel (c), cu cap ciocan (d), pentru canale T (e), cu cap
fluture (f), etc.
 4 - Asamblări filetate 35

a b c
Figura 4.6. Exemple de asamblări filetate

a d

b e

c f
Figura 4.7. Forme constructive de şuruburi
Piuliţele (2) se execută în forme constructive variate, cele mai răspândite fiind
cele hexagonale.
Elementele constructive comune ale piuliţelor şi ale capetelor hexagonale ale
şuruburilor sunt prezentate în figura 4.8.
Principalele relaţii de calcul se prezintă după cum urmează:
-diametrul D al cercului circumscris hexagonului de bază,
D = 2d (4.6)
unde d este diametrul nominal al şurubului.
-latura a hexagonului înscris în cercul de diametrul D, (latura piuliţei),
36 Organe de asamblare
D
a= =d (4.7)
2
-distanţa între două feţe laterale paralele ale
piuliţei, egală cu deschiderea cheii,
S = 0,866D (4.8)
-diametrul D1 ≈ S;
-raza ρ = 1,5d (4.9)
-înălţimea m a piuliţei: m=0,8d pentru piuliţe
normale, m ≤ 0,8d pentru piuliţe joase.
Figura 4.8. Elementele constructive ale unei piuliţe cu cap hexagonal
Pe lângă piuliţele hexagonale se mai folosesc şi alte tipuri (figura 4.9), cum ar
fi piuliţe cu aripi, sau fluture (a), cu crestătură (b), cu găuri frontale şi radiale (c), cu
caneluri(d), crenelate (e), înfundate (f).

a c e

b d f

Figura 4.9. Forme constructive de piuliţe

Şaibele (3) sunt discuri metalice găurite aşezate între piuliţe şi suprafeţele
pieselor care se fixează, având rolul de a distribui uniform şi de a micşora presiunea de
contact dintre acestea şi de a asigura perpendicularitatea dintre suprafaţa de reazem a
piuliţei şi axa şurubului. Şaibele utilizate sunt cele uzuale (a), cele pentru profile I şi
U (b), precum şi cele de siguranţă şi Grower. (figura 4.10)
Şaibele de siguranţă (e) se utilizează pentru împiedicarea desfacerii
şuruburilor şi a piuliţelor în raport cu piesa. Şaibele Grower (c) asigură ansamblul la
deşurubare prin apăsarea asupra acestuia datorită elasticităţii sale, asigurând forţe de
frecare suficient de mari în filet. Şaibele elastice, (d),îndeplinesc acelaşi rol ca şi cele
de tip Grower. (figura 4.10)
 4 - Asamblări filetate 37

a b c

d e
Figura 4.10 Forme constructive de şaibe
4.4. Materiale şi tehnologie de execuţie.

Materialele elementelor asamblărilor filetate se aleg în funcţie de

particularităţile ansamblului, de modul de funcţionare, de tehnologia de execuţie, de
alte cerinţe funcţionale şi constructive impuse.
In mod curent şuruburile şi piuliţele se execută din oţeluri carbon obişnuite,
OL37, OL42; din oţeluri carbon de calitate OLC15, OLC25, OLC35, OLC45; tratate
termic după caz. Pentru şuruburi supuse solicitărilor mari se utilizează oţeluri aliate
18MoCN06, 41VMoC17, 35MoCn15, etc., tratate termic sau termochimic după caz,
pentru mărirea rezistenţei mecanice.
Şuruburile şi piuliţele se mai execută din metale şi aliaje neferoase: cupru,
aluminiu, alame, bronzuri, etc. Pentru piese filetate solicitate mai redus se utilizează
materiale plastice: polietilenă, teflon, textolit, poliamide, etc.
Prelucrarea filetului se execută prin aşchiere şi rulare. Aşchierea se realizează
cu filiere, cu cuţite profilate, cu cuţite-pieptene sau cuţite disc pentru şuruburi,
respectiv cu tarozi şi cuţite profilate pentru piuliţe.
Şuruburile şi piuliţele intens solicitate se supun îmbunătăţirii, iar capul
şuruburilor înşurubate şi deşurubate frecvent se durifică superficial prin călire, sau prin
tratament termochimic.

4.5. Consideraţii teoretice privind cupla şurub-piuliţă.

Funcţionarea unui ansamblu filetat, respectiv strângerea sau desfacerea piuliţei

aflate sub acţiunea unei forţe axiale F, (figura 4.11. a), se poate echivala cu ridicarea
respectiv coborârea unui corp de greutate F pe un plan înclinat având unghiul de
înclinare egal cu unghiul de înclinare ψ al filetului (figura 4.11.b)
38 Organe de asamblare
In figura 4.11. Ft reprezintă forţa aplicată tangenţial pentru rotirea piuliţei; Ff -
forţa de frecare dintre şurub şi piuliţă; N-reacţiunea normală.
ψ

ψ
π

a b
Figura 4.11. Forţele din cupla şurub piuliţă
Condiţia de echilibru la limită, se poate exprima prin relaţia:
Ff + F + FN + Ft = 0 (4.10 )
Pe baza ecuaţiei vectoriale (4.10) se construiesc poligoanele de forţe pentru cele
două situaţii, respectiv strângerea şi desfacerea piuliţei, (figura 4.12), rezultând pentru
fiecare caz mărimea forţei Ft ,aplicată tangenţial pe cercul de diametru mediu, d2.

ψ ϕ
ψ
ϕ
ϕ
ψ

a b c
Figura 4.12. Poligonul forţelor din cupla şurub piuliţă

La strângere, (corpul urcă pe planul înclinat), poligonul forţelor este prezentat

în figura 4.12. a., de unde rezultă:
Ff
tgϕ=µ1= ; (4.11)
FN
unde ϕ este unghiul de frecare.

Din triunghiul ABC, (figura 4.12 a) rezultă:

 4 - Asamblări filetate 39

Ft=F⋅tg(ψ+ϕ); (4.12)

La desfacere,(corpul coboară de pe plan), când forţa Ft acţionează în sensul de

rotire al piuliţei, caz întâlnit când frecarea este mare (µ1 mare), poligonul forţelor este
prezentat în figura 4.12. b., rezultând:

Ft=F⋅tg(ϕ-ψ); (4.13)

Tot la desfacere, forţa Ft acţionează în sens opus rotirii,ca frână, când frecarea
este redusă, (µ1 este mic), poligonul forţelor este prezentat în figura 4.12. c., rezultând:

Ft=F⋅tg(ψ-ϕ) (4.13’)

Momentele de răsucire cauzate de frecarea dintre şurub şi piuliţă

corespunzătoare vor fi:
d2 d
Mr1 = Ft =F⋅ 2 ⋅tg(ψ±ϕ) (4.14)
2 2
S-a considerat semnul + pentru înşurubare şi semnul - pentru desfacere.

α/ 2 In cazul filetelor cu flancurile înclinate,

(figura 4.13), forţa normală pe flancuri FN este
înclinată faţă de direcţia forţei axiale F cu unghiul
α
, α fiind unghiul de vârf al flancurilor. Din figura
2
4.13. rezultă:
α

F
FN = (4.15)
α
cos
2
Forţa de frecare ce se opune deplasării
piuliţei va fi:
F
Figura 4.13. Încărcare spirei filetului Ff = FN⋅µ1= µ1= Ff' (4.16)
α
cos
2
µ1
unde: = µ1' este numit coeficient de frecare aparent, rezultând corespunzător,
α
cos
2
tgϕ′=µ1′.
Cu aceste precizări relaţiile anterioare rămân valabile şi pentru filetele cu
profil triunghiular cu considerarea unghiului de frecare aparent,ϕ1′.
40 Organe de asamblare
Dacă unghiul de înclinare a elicei filetului este suficient de mare, piuliţa se
poate deşuruba singură sub acţiunea sarcinii, iar pentru menţinerea echilibrului trebuie
să se aplice o forţă Ft negativă (orientată în sens opus), aşa cum se arată în figura
4.12.c. Dacă piuliţa nu se deşurubează sub sarcină asamblarea se numeşte cu
autofrânare, rotirea piuliţei efectuându-se numai dacă se aplică o forţă Ft orientată în
sensul de mişcare.
Condiţia de autofrânare, sau de autofixare pentru şuruburile de fixare rezultă
din echilibrul corpului de greutate F pe planul înclinat, fiind exprimată prin condiţia:
ψ<ϕ′.
Odată cu strângerea piuliţei, pe lângă momentul Mr1 trebuie învins şi
momentul Mr2 de frecare dintre suprafaţa frontală a piuliţei şi suprafaţa de rezemare a
acesteia.
Forţa F produce pe suprafaţa de rezemare de formă inelară a piuliţei o presiune
p distribuită uniform:
4⋅F
p= (4.17)
π ⋅ (D 12 − d g2 )

Figura 4.14. Frecarea dintre piuliţă şi suprafaţa de rezemare

unde D1 şi dg se observă în figura 4.14.
Notând cu Ff forţa de frecare dintre piuliţă şi suprafaţa de rezemare, cu FN
reacţiunea normală dintre aceste elemente şi cu µ2 coeficientul de frecare dintre şurub
şi suprafaţa de rezemare, conform figurii 4.14 rezultă momentul de frecare Mr2:

D1
2π
M r 2 = ∫ dM = ∫ r ⋅ dFf = ∫ r ⋅ µ 2 ⋅ dFN = ∫ r ⋅ µ 2 ⋅ p ⋅ dA = µ 2 p ∫ 2
dg ∫ r 2 ⋅ dϕ ⋅ dr =
A A A A 0
2

D −d
3
1
3
g
= µ2⋅p⋅π⋅ , sau înlocuind expresia lui p din relaţia 4.17, rezultă:
12
 4 - Asamblări filetate 41

F D 13 − d 3g
M r2 = ⋅ .µ 2 ⋅ 2 (4.18)
3 D 1 − d g2
Momentul total de răsucire necesar învingerii frecării, dezvoltat de cheie va fi:
d2 F D 13 − d 3g
Mr = Mr1 + Mr2 = F tg (ψ ± ϕ) + ⋅ µ 2 ⋅ 2 ; (4.19)
2 3 D 1 − d g2
Randamentul cuplei şurub-piuliţă se determină pentru o rotaţie completă a
piuliţei.
Dacă nu se ţine seama de frecarea pe faţa frontală a piuliţei, rezultă:
F⋅p F ⋅ π ⋅ d 2 ⋅ tgψ tgψ
η1 = = = ; (4.20)
2πM r1 d2 tg (ψ ± ϕ)
2πF ⋅ tg (ψ ± ϕ)
2
Pentru şuruburi de strângere (fixare) trebuie să fie îndeplinită condiţia de
autofrânare, respectiv, ψ<ϕ, ,astfel ele lucrează în zona randamentelor scăzute, sub 0,5
(η<0,5).
Pentru şuruburi de mişcare creşterea randamentului se realizează prin
creşterea unghiului de înclinare ψ.
Randamentul ansamblului va fi:
F⋅p tgψ
η2 = = ; (4.21)
2π(M r1 + M r 2 ) 2 µ 2 D1 − d g
3 3

tg (ψ − ϕ ) ±
,
⋅
3 d 2 D 12 − d g2
4.6. Calculul asamblărilor filetate.
4.6.1. Ipoteze de calcul. Solicitări.
Prin calculul asamblărilor filetate destinate fixării, se
urmăreşte determinarea diametrului necesar al unui şurub,
tipul şi dimensiunile filetului precum şi numărul de şuruburi,
ţinând seama de modul lor de solicitare, de material, de
condiţiile concrete de funcţionare.
Cauzele cele mai frecvente de scoatere din uz a
asamblărilor filetate sunt: ruperea tijei prin filet, în zona
primei spire în contact cu piuliţa, în zona de trecere de la
porţiunea filetată la cea nefiletată a tijei, respectiv în zona de
racordare a tijei la capul şurubului şi distrugerea spirelor
filetului, atât la şurub cât şi la piuliţă. (figura 4.15). Caracterul
acestor ruperi este în general de oboseală.

Figura 4.15 Zonele periculoase la o asamblare şurub - piuliţă

42 Organe de asamblare
Criteriul principal al siguranţei în exploatare în cazul asamblărilor filetate este
rezistenţa şurubului la întindere. Datorită existenţei frecării între flancurile aflate în
contact ale filetelor şurubului şi ale piuliţei, cauzată de strângere, tija va fi solicitată şi
la răsucire de către un moment Mr1. In cazuri deosebite (asamblări ne standardizate,
utilizare altor materiale decât oţelul), criteriul de siguranţă va fi rezistenţa spirelor
filetului, la forfecare şi strivire.
Astfel în secţiunea cea mai periculoasă de diametru d1 eforturile unitare vor fi:
F 4F
la întindere σt = = ;, (4.22)
A π ⋅ d 12
d
16F ⋅ 2 tg (ψ + ϕ)
M r1 2
la răsucire τr = = ;, (4.23)
Wp π ⋅ d 13
Solicitarea fiind compusă, se însumează cele două eforturi unitare, după teoria
a III-a, (a efortului unitar tangenţial maxim):

σ ech = σ 2t + 4τ 2r ≅ 1,3 σt , (4.24)

τr
cu menţiunea că s-a considerat raportul =0,52 pentru valorile uzuale ale unghiurilor
σt
ψ şi ϕ ,
Rezultă deci o majorare a efortului unitar normal de întindere σ t cu
aproximativ 30%, de care se va ţine seama la calculele de rezistenţă.

4.6.2. Calculul filetelor.

Calculul filetelor urmăreşte determinarea

numărului de spire, respectiv a lungimii de
înşurubare la şuruburile de fixare sau a înălţimii
piuliţei la şuruburile de mişcare. Aceste calcule se
efectuează pe baza solicitărilor- din filet, respectiv
de forfecare, de strivire şi de încovoiere cauzată de
forţa axială din şurub.(figura 4.16.).
a).-solicitarea filetului la strivire: Considerând
aria de contact a filetului ca fiind de formă inelară,
egală cu proiecţia sa pe un plan perpendicular pe axa
şurubului, efortul unitar de strivire σ s va fi:
F F
σs = = ; (4.25)
As π
(d − d 1 ) ⋅ z 1
2 2

4
Figura 4.16. Solicitările din spira filetului
 4 - Asamblări filetate 43

unde -As este aria de strivire,

-d şi d1 sunt conform figurii 4.16.,
-z1 este numărul de spire necesar.
b).-solicitarea filetului la forfecare: Considerând aria de forfecare Af ca
fiind de formă cilindrică cu diametrul d1 şi înălţimea egală cu pasul p, efortul unitar
tangenţial de forfecare, τf va fi:
F F F
τf = = ≅ ≤ τ af (4.26)
A f z 2 ⋅ π ⋅ d1 ⋅ b p
z 2 ⋅ π ⋅ d1
2
unde :-z2 este numărul de spire, celelalte mărimi sunt conform figurii 4.16.
c).-solicitarea filetului la încovoiere: Considerând filetul ca fiind o grindă
încastrată în corpul şurubului, având secţiunea profilului desfăşurată de pe cilindrul de
fund de diametru d1, (figura 4.17), efortul unitar normal de încovoiere σi va fi:

F d − d1
⋅( )
σi = M i = z3 2 = 3 F(d − d1 ) 2 ≤ σai
Wz 1 z 3 ⋅ π ⋅ d1 ⋅ h
π ⋅ d1 ⋅ h 2 ⋅
6
(4.27)
π
unde: z3- este numărul de spire, h - conform
figurii 4.17

Figura 4.17. Solicitarea la încovoiere a spirei filetului

Din relaţiile 4.25, 4.26, şi 4.27 se calculează mărimile z1, z2, şi z3 adoptându-
se valoarea cea mai mare dintre cele trei:

z =max(z1,z2,z3) (4.28)

Pe baza relaţiei 2.28. se determină înălţimea m a piuliţei:

m=p⋅z (4.29)

4.6.3. Calculul ansamblurilor filetate montate cu strângere iniţială (cu

prestrângere), solicitate de forţe axiale centrice.

Este cazul asamblărilor la care şuruburile sunt strânse la montare, creându-se o

forţă iniţială Fo atât în tija şurubului cât şi în piesele asamblate, cu scopul asigurării
funcţionării corecte a ansamblului în cauză. Asemenea asamblări se întâlnesc la fixarea
capacelor unor recipienţi sub presiune, la capul cilindrilor unor maşini de forţă, etc.
Astfel, forţei ce acţionează în sistem, F, cauzată de presiunea p din recipient, pe care o
numim forţă de exploatare i se va adăuga şi forţa de întindere iniţială Fo, cauzată de
44 Organe de asamblare
strângerea iniţială După aplicarea forţei de exploatare, F, (statică sau variabilă), vor
rezulta forţe diferite în tija şurubului, (care va fi solicitat la întindere), şi în piesele
strânse, (care vor fi comprimate). (figura 4.18)

δ
∆
∆

δ
a b c
Figura 4.18. Asamblări cu şuruburi, montate cu joc şi strângere iniţială, solicitate de forţe axiale

Pentru determinarea relaţiei de legătură dintre forţele şi deformaţiile care

apar într-o astfel de asamblare, se construieşte diagrama de funcţionare a asamblării,
care reprezintă grafic dependenţa forţă-deformaţie atât pentru şurub cât şi pentru
piesele strânse. (figura 4.19)

Figura 4.19. Diagrama de funcţionare a unei asamblări filetate

.
 4 - Asamblări filetate 45

Din figura 4.18. a. se observă că piuliţa nu strânge piesele, (Fo=0), şi nici

ansamblul nu este solicitat (F=0; respectiv p=0), în consecinţă deformaţiile
elementelor ansamblului sunt nule.
In figura 4.18. b. s-a prezentat situaţia când piuliţa a fost strânsă cu cheia,
şurubul asigurând o prestrângere Fo care îl solicită la tracţiune, în acelaşi timp
piesele asamblate vor fi solicitate la compresiune de aceeaşi forţă Fo, necesară pentru
asigurarea etanşeităţii dintre piesele strânse. Sub acţiunea forţei Fo, şurubul se
alungeşte cu cantitatea (∆l s ) o , iar piesele strânse se comprimă cu cantitatea (∆l p ) o .
Admiţând că solicitarea are loc în domeniul elastic, respectându-se legea lui Hooke, se
poate trasa dependenţa F=f (∆l) , aşa cum se vede în figura 4.19., atât pentru şurub,
F=f ( ∆ls ) , cât şi pentru piesele strânse, F=f ( ∆l p ) .
Pantele celor două drepte reprezintă rigidităţile şurubului respectiv ale pieselor
strânse:
Fo Fo
tgϕ = = cs ; tgψ = = cp ; (4.30)
( ∆l s ) o ( ∆l p ) o
In timpul exploatării ansamblului presiunea p din recipient acţionând asupra
capacului, dă naştere în şurub la forţa de exploatare F. Forţa F va provoca alungirea
suplimentară a şurubului cu cantitatea δ, permiţând pachetului de piese să revină cu
aceiaşi cantitate. Astfel, deformaţiile finale vor fi:

∆l s = (∆l s ) o + δ ; respectiv ∆l p = (∆l p ) o − δ (4.31)

Deformaţia finală ∆ls , corespunde tensionării şurubului cu forţa totală Ft >Fo ,

iar deformaţia finală ∆lp , corespunde comprimării pachetului de piese cu forţa
remanentă Fr < Fo.
Forţa totală Ft rezultă din figura 4.19. şi va fi:

Ft=F+Fr=Fo+Fz (4.32)

unde: Fr este forţa remanentă, iar Fz reprezintă cantitatea cu care a crescut forţa de
întindere din şurub după aplicarea forţei de exploatare F.
Din triunghiurile ABC şi ACD din figura 4.19. rezultă:

F=BD=BC+CD=AC⋅(tgϕ+tgψ)=AC⋅(cs+cP) (4.33)
F
de unde: AC = ;
cs + c p
F ⋅ tgϕ F ⋅ cs
Fz= AC ⋅ tgϕ = = ; (4.34)
tgϕ + tgψ c s + c P
46 Organe de asamblare

Cu cât pachetul de piese este mai elastic, cu atât forţa suplimentară Fz este mai
mică. Forţa totală Ft şi forţa remanentă Fr vor rezulta după cum urmează:
F ⋅ cs
Ft = Fo + Fz = Fo+ ; (4.35)
cs + c p
F ⋅ cs F ⋅ cp
Fr = Ft – F = Fo + − F = Fo − ; (4.36)
cs + c p cs + c p

Variaţia forţei de exploatare F între zero şi valoarea sa maximă, determină

variaţia forţei din şurub între valorile Fo şi Ft, de unde rezultă importanţa alegerii
corecte a strângerii iniţiale, Fo care să conducă la solicitare minimă în şurub în
condiţiile asigurării etanşeităţii între piesele strânse. Astfel mărimea forţei Fo se poate
estima în funcţie de mărimea lui F printr-o relaţie de forma:
Fo=koF (4.37)
unde ko se numeşte coeficient al forţei de strângere, ale cărui valori sunt estimate
între 1 şi 3,5 în funcţie de tipul garniturilor dintre componentele ansamblului.
Rigiditatea şurubului şi a pieselor strânse se determină după cum urmează:
F A ⋅E F Ap ⋅ Ep
cs = = s s; respectiv c p = = ; (4.38)
∆l s ls ∆l p lp
unde : - l s , A s , E s reprezintă lungimea, secţiunea, respectiv modulul de
elasticitate a materialului şurubului;
- l pi , A pi , E pi lungimea, secţiunea ,respectiv modulul de elasticitate pentru
piesele strânse.
Având în vedere cele prezentate anterior etapele de calcul se prezintă astfel:

-cunoscând grosimile pieselor strânse, particularităţile constructive şi

posibilităţile de montare, se alege numărul de şuruburi, determinându-se forţa F de
exploatare ce revine unui şurub;
-se stabileşte materialul şurubului şi a piuliţei;
-se alege tipul filetului;
-se evaluează valoarea forţei remanente de strângere Fr, în funcţie de condiţiile
constructive şi funcţionale:

Fr = (0,5-1,9)F, pentru etanşări cu garnituri moi;

Fr = (1,2-2,9)F, pentru etanşări cu garnituri metalice profilate;
Fr = (1,2-1,4)F, pentru etanşări cu garnituri metalice plate;

-se determină forţa totală Ft = F+ Fr;

 4 - Asamblări filetate 47

-se calculează diametrul d1, necesar,

4 ⋅ 1,3 ⋅ Ft
d 1nec = (4.39)
π ⋅ σ at

unde factorul 1,3 ţine seama de solicitarea suplimentară de răsucire cauzată de

strângere.
-se stabileşte forma constructivă a şurubului şi a piuliţei, calculându-se cs şi cp;
cs cp
Din considerente practice se poate determina raportul şi
cs + c p cs + c p
Ap
din tabelul 4.1. în funcţie de raportul , unde Ap şi As au fost precizate anterior,
As
Tabelul 4.1
cs cp
cs + c p cs + c p
Materialul şurubului şi al
pieselor asamblate Ap
Raportul
As
2,5 5 10 2,5 5 10
Oţel + oţel 0,29 0,17 0,09 0,71 0,83 0,91
Oţel + fontă 0,46 0,30 0,17 0,54 0,70 0,83
Oţel + beton 0,85 0,75 0,60 0,15 0,25 0,40
Oţel + lemn 0,90 0,81 0,68 0,10 0,19 0,32

Observaţie: Efontă =106daN/cm2; Ebeton = 1,5⋅105daN/cm2; Elemn = 105 daN/cm2 ;

-se calculează valoarea forţei de strângere iniţiale Fo,

cs
Fo = Ft + F ; (4.40)
cs + c p
-se verifică şurubul la solicitarea compusă de tracţiune şi răsucire, şi se determină
coeficientul de siguranţă:
σc
c= ≥ ca (4.41)
σ ech
unde ca = 1,25 - 3;
-în cazul solicitării variabile, considerând Fv = Fz se calculează eforturile unitare
σv, σm şi coeficientul de siguranţă la oboseală.
48 Organe de asamblare
4.6.4. Calculul asamblărilor filetate solicitate de forţe axiale excentrice.

Solicitarea excentrică a ansamblurilor filetate are loc atunci când şuruburile

utilizate sunt cu cap excentric (figura 4.20), sau cu cap ciocan, şi când suprafeţele de
reazem ale capului şurubului şi piuliţei nu sunt paralele între ele (figura 4.21).

Figura 4.20. Asamblare cu şurub cap ciocan Figura 3.21. Asamblare cu şurub între două piese
Cu suprafeţele neparalele
In cazul şuruburilor cu cap tip ciocan (sau excentric), sub acţiunea forţei de
strângere F,şi a excentricităţii e, prin reducerea forţei F într-un punct de pe axa
şurubului, în tija şurubului apar eforturi unitare atât de tracţiune (σt) cât şi de
încovoiere (σi ), solicitarea fiind compusă.
Efortul unitar total σtot rezultă din însumarea celor două menţionate, rezultând:

F F⋅e 4F 8⋅e
σ tot = σ t + σ i = + = (1 + ) (4.42)
π ⋅ d1
2
π ⋅ d1 π ⋅ d1
3 2
d1
4 32
Se observă din relaţia 4.42. că pentru valori relativ mici ale excentricităţii e, de
exemplu e = d1, efortul unitar total creşte de 9 ori. Din acest motiv se recomandă
utilizarea şuruburilor cu cap ciocan în cazuri bine justificate.
In cazul asamblărilor filetate la care suprafeţele de rezemare ale piuliţei şi
capului şurubului nu sunt paralele, (figura 4.21), are loc încovoierea tijei şurubului,
care a devenit arc de cerc cu raza de curbură ρ. Lungimea arcului de cerc rezultat
după încovoiere, (cuprinsă între punctele A şi B ) va fi:
l =ρ⋅ϕ (4.43)
unde ϕ reprezintă unghiul dintre cele două suprafeţe de rezemare.
Din ecuaţia fibrei medii deformate a tijei şurubului, rezultă:
 4 - Asamblări filetate 49

E⋅I
Mi = (4.44)
ρ
Unde: E este modulul de elasticitate, iar I momentul de inerţie al secţiunii şurubului.
π⋅d4
(I = )
64
Înlocuind mărimea lui ρ din relaţia 4.43. în relaţia 4.44. rezultă:
ϕ⋅E ⋅I
Mi = (4.45)
l
Efortul unitar de încovoiere σ i va fi:
ϕE ⋅ I 3
Mi l ϕ⋅E d  d 
σi = = = ⋅   (4.46)
Wz π ⋅ d 3 2 l  d1 
32
Se observă că efortul unitar de încovoiere creşte proporţional cu mărimea
unghiului ϕ . Pentru evitarea sau limitarea eforturilor de încovoiere se recomandă
prelucrare cu precizie a suprafeţelor, utilizarea unor şaibe sferice, care descarcă şurubul
de momentul încovoietor.

4.6.5. Asamblări şurub - piuliţă solicitate de sarcini transversale.

Caracteristica acestor
asamblări este faptul că
forţele exterioare preluate
au direcţii perpendiculare pe
axa şurubului. Asemenea
asamblări se pot realiza în
două variante constructive:
cu şuruburi montate fără joc
(ajustate în locaş sau
păsuite) şi şuruburi montate
cu joc (sau nepăsuite).

Figura 4.22. Asamblări cu şuruburi montate fără joc, solicitate de forţe transversale
In cazul asamblărilor realizate cu şuruburi montate fără joc (figura 4.22)
sarcina transversală ce revine şurubului este preluată de către tija şurubului, care va fi
solicitată la forfecare şi la strivire.
50 Organe de asamblare

Figura 4.23. Asamblări cu şuruburi montate cu joc, solicitate la forţe transversale

Efortul unitar de forfecare, τ f va fi:

4F
τf = ≤ τ af (4.47)
i⋅π⋅d2
unde: i reprezintă numărul secţiunilor de forfecare; d-diametrul tijei şurubului, F-
forţa transversală. Pentru τaf se recomandă: τaf = 0,4σc pentru sarcini statice şi
τaf = (0,2 − 0,3)σ c pentru sarcini variabile. Se menţionează faptul că în relaţia de mai
sus se introduce diametrul d al tijei şurubului, deoarece se recomandă utilizarea
şuruburilor a căror porţiune filetată să nu ajungă până la planul de separaţie a pieselor.
Relaţia 4.47. permite determinarea diametrului, adică:
4F
dnec= (4.48)
i ⋅ π ⋅ τ af
şi se alege din standarde dSTAS≥dnec rezultat din calcul.

Din solicitarea de strivire rezultă:

F
σs = ≤ σ as (4.49)
s⋅d
unde: s reprezintă grosimea minimă pieselor asamblate, s = min(s1, s2), iar
σ as = (0,3 − 0,4)σ c
daN
Relaţia 2.49 permite verificarea asamblării, considerând σ as = (12...18) .
mm 2
 4 - Asamblări filetate 51

Soluţia utilizării şuruburilor ajustate în locaş deşi sunt mai sigure şi rezultă
dimensiuni (diametre ) mai reduse, nu este economică deoarece necesită şuruburi şi
locaşuri de precizie ridicată , deci scumpe.
In cazul asamblărilor realizate cu şuruburi montate cu joc, sarcina transversală
F va fi preluată de forţele de frecare ce apar între piesele strânse cu o forţă Fo de
strângere iniţială. Această forţă trebuie să asigure fixarea reciprocă a pieselor prin
frecare, valoarea sa totală fiind:
Ff =µ⋅i⋅Fo (4.50)
Unde: µ este coeficientul de frecare dintre materialele pieselor, i numărul suprafeţelor
de alunecare (de frecare).
Rezultă deci condiţia de fixare:
Ff ≥ β⋅ F (4.51)
Înlocuind valoarea forţei de frecare din relaţia 4.51 în relaţia 4.52 se obţine
forţa Fo de strângere pentru asigurarea contactului dintre piese:
β⋅F
Fo = (4.52)
µ⋅i
Efortul unitar din şurub va fi:
4 ⋅ 1,3 ⋅ Fo
σ= ≤ σ at (4.53)
π ⋅ d 12
S-a ţinut seama şi de solicitarea suplimentară de răsucire de la montaj, prin
coeficientul 1,3.
In această variantă constructivă şurubul este încărcat mai mult decât în cea
anterioară, estimând valoare forţei Fo=(5 ÷ 6 )Fo, fiind necesare şuruburi de secţiune
mai mare şi mai multe. Cu precizările de mai înainte totuşi această variantă se
consideră mai avantajoasă.
Pentru a preveni deplasarea relativă dintre piese atunci când ansamblul cedează
se adoptă diferite soluţii constructive de descărcare a şurubului de sarcina transversală,
aşa cum se arată în figura 4.24. a.b.c.d.e.f.

a b
52 Organe de asamblare

c d

e f
Figura 4.24. Soluţii de protejare a tijei şurubului în momentul cedării asamblării

Aplicaţii. 1.Să se calculeze lungimea porţiunii

filetate şi diametrul unui şurub cu ochi, care trebuie
să susţină un corp de greutate G=50kN, aşa cum se
prezintă în figura 3.25.
Se adoptă ca material pentru şurub oţel OL37
având rezistenţa la rupere σr = 40 daN/mm2 şi limita de
curgere σo2 = 24 daN/mm2;

σas=(0,3...0,4)σo2=8,4daN/mm2; σai=(0,3...0,5)σ
Se calculează rezistenţa admisibilă:
σ o 2 24
σ at = = = 9,6 daN/mm2=960 daN/cm2
c 2,5
cu menţiunea că s-a luat c = 2,5. Figura 4.25

τ af = 0,4σ 02 = 0,4 ⋅ 24 = 9,6daN / mm 2 = 960daN / cm2

σ ai = 0,4 ⋅ σ 02 = 0,4 ⋅ 24 = 9,6daN / mm 2 = 960daN / cm 2
 4 - Asamblări filetate 53

4F 4 ⋅ 5000
Diametrul necesar: dnec= = = 2,57cm
π ⋅ σ at 3,14 ⋅ 960
Se adoptă d = 3 cm = 30 mm, respectiv un şurub M30, având d1=26,211mm;
d2=27,727mm; p= 3mm.
Din condiţia de strivire rezultă:
4F 4 ⋅ 5000
z1 = = = 3,1 spire,
π ⋅ (d − d 1 ) ⋅ σ as 3,14 ⋅ (3 − 2,62 2 ) ⋅ 960
2 2 2

Din condiţia de forfecare rezultă:

2F 2 ⋅ 5000
z2 = = = 8,44spire
π ⋅ d 1 ⋅ p ⋅ τ af 3.14 ⋅ 2,62 ⋅ 0,3 ⋅ 960
Din condiţia de încovoiere rezultă:
3F(d − d 1 ) 3 ⋅ 5000 ⋅ (3 − 2,62)
z3 = ≅ = 16,03 spire;
p 0,3
2π ⋅ d 1 ⋅ ( ) 2 σ ai 2 ⋅ 3,14 ⋅ 2,62 ⋅ ( ) 2 ⋅ 960 ⋅
2 2
Se adoptă z = 17 spire.
Lungimea minimă filetată va fi : L=z⋅p =17⋅3 =51mm.

2. Să se calculeze ansamblul filetat dintre capacul şi corpul unui recipient sub

presiune, având diametrul interior Di=300mm, cu presiunea din interior p=20
daN/cm2, aşa cum se prezintă în figura 3.26. Flanşa capacului are grosimea s=28mm.
Alte mărimi: De =332mm; Ds =400mm.

Figura 4.26.
a.) Se determină numărul de şuruburi, utilizând date practice în funcţie de
presiunea din recipient şi de distanţa dintre axele şurubului, aşa cum se arată în
tabelul 3.2.
54 Organe de asamblare
Tabel 4.2
Presiunea din recipient Distanţa dintre axele
[daN/cm2] şuruburilor [mm]
5 - 15 150
15 - 25 120
25 - 50 100
50 - 100 80

Din tabelul 4.2 se alege pentru presiunea de 20 daN/cm2 pasul t = 120mm.

Numărul de şuruburi necesari va fi:
π ⋅ D s 3,14 ⋅ 400
nnec = = = 10,46; se adoptă n=12.
t 120
b.) Forţa totală care acţionează pe capac

π ⋅ D s2 ⋅ p 3.14 ⋅ 30 2 ⋅ 20
Ft = = = 14130 daN;
4 4
F 14130
c.) Forţa ce revine unui şurub: F= t = = 1177,5 daN;
n 12

d.)Forţa remanentă de strângere : Fr= (1,2 – 1,4)⋅ F=1,4⋅1177,5=1648,5daN;

e.) Forţa totală Ft = F+Fr =1177,5+1648,5 =2826 daN;

4 ⋅ 1,3 ⋅ Ft 4 ⋅ 1,3 ⋅ 2826

f.) Diametrul necesar: d nec = = = 2,20cm
π ⋅ σ at 3,14 ⋅ 960

Se adoptă d = 24mm ; Conform Stas rezultă:

d2=22,051mm; d1=20,752mm; p=3mm; înălţimea filetului H1=1,624mm.
Ap
g.) Se estimează raportul ≅ 5 şi rezultă din tabelul 3.2.:
As
cp cp
= 0,83 şi = 0,17
cs + cp cs + c p
h.) Se calculează valoarea forţei de strângere iniţiale Fo ,
F ⋅ cp
F0=Fr + =1648+1177,5⋅0,17=1848,75daN;
cs + c p
i.) Se calculează forţa Fz
Fz =Ft - F0 =2826 – 1848,75 =977,82daN.