Universitatea Tehnică „GHEORGHE ASACHI” din IAȘI

FACULTATEA DE MECANICĂ

PROIECT
la
Combustibili și lubrifinați

Monitorizarea calității combustibililor pentru

automobile

Îndrumător:
ş.l.dr.ing. Iulian Agape-Comşa

Student:
Ioniță Ana-Maria
Iacob Cristian Ionut

IAȘI
2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................................... 3
Caracteristici ale combustibililor ............................................................................................................. 10
Reglementări privind introducerea combustibililor în Romania ......................................................... 15
Laboratorul de Analize Produse Petroliere ............................................................................................ 17

2
 INTRODUCERE

Prin combustibil se intelege orice substanta, sau amestec de substante, care in urei unei
reactii chimice de ardere, produce o mare cantitate de caldura.

Din categoria combustibililor chimici fac parte: carbuni de pamant, titeiul si gazele de
sonda, gazele naturale, lemnul etc. Dupa starea de agregare si dupa provenienta lor, combustibilii
chimici se pot grupa in solizi, lichizi si gazosi.

Caracteristicile combustibililor:

Pentru caracterizarea unui combustibil, in afara de starea fizica si de provenienta trebuie sa

i se mai cunoasca compozitia chimica, puterea calorica, cantitatea de aer necesara arderii,
temperatura gazelor de ardere etc.

Compozitia combustibililor: Combustibiliisolizi contin diferite combinatii organice ale

elementelor C, H, S (elemente combustibile), O si N, alaturi de umiditate, (Wt) si substante
minerale (Al) care dau cenusa.

Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in proportie

de 50-95%, in functie de natura si varsta combustibilului . Prin arderea completa a unui kilogram
de carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.

Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea un

element care ridica valoarea termica a combustibilului, intrucat prin ardere se degaja o mare
cantitate de caldura .

Sulful participa cu o pondere de 0,1 – 7 %, in compozitia diferitilor combustibili solizi. In

combustibil , sulful se gaseste sub trei forme: in combinati organice (sulf organic), sub forma de
sulfurii metalice, in combinati anorganice oxigenate (de exemplu,

sulfati). In procesul de ardere intervin numai sulful organic si cel piritic. Cu toate ca la arderea
sulfului se degajeaza o mare cantitate de caldura, acest element este daunator in

procesul de ardere a combustibililor, deoarece SO2 format, corodeaza partile metalice ale

3
focarului si are actiune poluanta (fiind un component al ploilor acide). Pe langa acesta, sulful
necesita pentru aprindere o temperatura mare (500 – 600 C).

Azotul se gaseste in general in cantitate mica, nedepasind 2%. El este un element nedorit in
masa combustibilului. Acesta nu participa la ardere, dar ia caldura pentru a se incalzi pana la
temperatura cu care gazele arse parasesc instalatia de ardere si prin urmare consuma o parte din
caldura degajata la arderea combustibilului.

Oxigenul se gaseste in combusitbili in proportie de 2 % (antracid) pana la 44 % (lemn).

Prezenta sa in combusitbil conduce la micsorarea valorii termice a acestuia, deoarece fiind
combinat mai ales cu carbonul si hidrogenul, o cantitate din aceste elemente combustibile sunt
deja oxidate.

Umiditatea combustibililor constituie de asemenea, un balast, prin faptul ca aceasta

consuma o mare cantitate de caldura pentru a trece din starea lichida in starea de vapori. De
asemsnea mareste volumul si corozivitatea gazelor de ardere.

Cenusa constituie un balast al combustibilului, intrucat ii micsoreaza puterea calorica si

uneori poate duce la dezorganizarea completa a procesului de ardere, fie prin faptul ca se
acumuleaza in focar si impiedica admisia aerului, fie ca se topeste la o temperatura joasa (1150 –
1700 C), si formeaza un conglomerat plastic cu inglobarea unor cantitati de combustibil.

De aceea, in practica industriala,intotdeauna, la alegerea sistemului de ardere a combustibililor

solizi se ia in consideratie cantitatea de cenusa si proprietatile ei.

Compozitia combustibilului poate fi determinata prin analiza chimica elementara, si prin

analiza tehnica.

Prin analiza elementara se determina continutul procentual de C, H, N, O, S din masa

organica a combustibilului, iar prin analiza tehnica se determina umiditatea, materiile volaitle,
cenusa si carbunele fix.

Combustibilii lichizi, cu cateva exceptii, provin din titei si sunt de trei tipuri:

4
 gaze lichefiate,

combustibili distilati,

combustibili reziduali

Combustibilii lichizi distilati sunt:

benzina,

petrolul lampant

motorina

Combustibilii reziduali: sunt formati, in general, din reziduul obtinut la distilarea primara
a titeiului si din reziduurile obtinute la cracarea termica a pacurilor sau a motorinelor. Acestia au
o compozitie foarte complexa.

Combustibilii gazosi : au o compozitie foarte variata, ce depinde de originea

acestora.Astfel, gazele naturale din tara noastra contin peste 99 % CH4, iar gazele combustibile
artificiale constau dintr-un amestec de gaze combustibile si necombustibile.

Compozitia combustibililor gazosi: se exprima obisnuit in procente

volumetrice. Principalele componente combustibile ale acestora sunt:CO,
H2, CH4, alte hidrocarburi si H2S, iar componentele necombustibile insotitoare
sunt:CO2, O2 si N2.

Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a
unei unitati de combustibil.

Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg saukcal/kg,iar

a celor gazosi in kj/m3N.

Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin ardere
se transforma in apa.In afara de acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate mai
5
mare sau mai mica de apa, care exprimata procentual reprezinta umiditatea initiala a acestora.Apa
rezulta prin arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se gaseasca in produsele
de ardere sub forma de vapori sau sub forma lichida.

Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de

agregare a apei din produsele de ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si
puterea calorica inferioara.

Puterea calorica inferioara (Qi ): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin

arderea unei cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 C;
in acest caz, apa din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include
si caldura latenta de condensare a vaporilor de apa .

Puterea calorica inferioara (Qi) reprezinta cantitatea de caldura determinata la arderea

unei unitati de combustibil in conditiile in care produsele finale sunt evacuate la o temperatura
mai mare de decat temperatura de condensare a vaporilor de apa.

In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile

industriale se elimina produsele de ardere continand apa sub forma de vapori.

Arderea combustibililor

In vederea arderii unui combustibil, trebuie sa se asigure mai intai, prezenta simultana si a
oxigenului si apoi sa se produca aprinderea.

6
 Arderea oricarui combustibil este precedata de aprindere. Pentru aprinderea unui
combustibil trebuie se existe o anumita proportie locala intre combustibil si oxigen si sa existe o
sursa de energie pentru incalzirea combustibilului pana la temperatura de aprindere. Temperatura
de aprindere depinde de natura combustibilului si reprezinta cea mai joasa temperatura la care
incepe arderea interna. Aprinderea combustibilului este precedata intotdeauna de o perioada de
timp, numita perioada de inductie, pe durata careia, sub influenta temperaturii inalte si a altor
factori, combustibilul sufera procese de descompunere si oxidare, cu formare de combinatii mai
simple, produse intermediare active ca radicali, atomi sau molecule semi-stabile, cu o energie de
activare mica, care participa la propagarea reactiilor de ardere.

Aprinderea si arderea combustibililor gazosi: are loc prin reactii inlantuite,initiate

termic.

Combustibilii gazosi: oferind cea mai mare suprafata de contact intreei si oxigen, se
aprind foarte usor; arderea are loc in intreg volumul amestecului de combustibil – aer.

Arderea combustibililor lichizi: se realizeaza marindu-se suprafata de contact cu

oxigenul sau aerul, in care acestia se pulverizeaza.

Arderea combustibililor solizi: este un proces eterogen si se compune din urmatoarele

etape:

incalzirea si uscarea combustibililor;

descompunerea pirogenica a combustibilului cu formare de materii volatile si a cocsului;

arderea materiilor volatile;

arderea cocsului

Combustibili pentru motoare cu ardere interna

7
 Motoarele termice utilizeaza drept sursa de energie un combustibil care arzand in
anumite conditii in prezenta aerului furnizeaza o cantitate de caldura ce se transforma in energie
mecanica.

Combustibili cei mai des folositi pentru motoarele cu ardere interna prvin din titei, care este
supus unui ansamblu de tratamente chimice si fizice.Acesti combustibili datorita caracteristicilor
functionale ale motoarelor in care se folosesc, sunt diferentiati in

benzine – pentru motoarele cu aprindere prin scanteie

motorine – pentru motoarele cu aprindere prin compresie

petroluri in amestecuri pentru turbomotoare

Benzinele: din punct de vedere chimic sunt un amestec de hidrocarburi C5 –C10 din clasa
alcanilor (parafinice),cicloalcanilor (naftenice) aromatice si nesaturate liniare (olefinice). In
benzina procentul de carbon este de 80 – 82% iar cel ce hidrogen de

14 – 15%.

Motorinele(combustibili Diesel): sunt fractiuni petroliere cu densitate cuprinsa intre 850 –

890 kg/cm3 si cu temperatura de fierbere cuprinsa intre 200 – 370 C. Ele provin, in general, de la
distilarea atmosferica a titeiului si constau din amestecuri de hidrocarburi ce au in moleculele lor
de la 12 pana la 18 atomi de carbon.

Combustibilii pentru motoarele Diesel se caracterizeaza prin proprietati opuse benzinei,

respectiv, hidrocarburile componente trebuie sa se oxideze cu usurinta cu formare de peroxizi si
alte produse de oxidare incompleta, pentru ca autoaprinderea sa se produca usor.

Petrolurile turbo (combustibilii pentru turbomotoare): intrebuintate in industrie,

transporturi terestre, aeriene, navale, cuprind o mare varietate de produse: produse petroliere,
suspensii de pulberi metalice in fractiuni de titei, combustibili gazosi etc.

In cazul turbomotoarelor de aviatie se utilizeaza fractiuni de titei cu intervalul de distilare

cuprins intre 163 si 302 C, kerosen si petrol lampant, precum si fractiunea larga in intervalul
temperaturilor de distilare cuprins intre 52 si 302 C.

8
Cifra octanica

Principalul criteriu pentru determinarea calitatii antidetonante a benzinelor este cifra

octanica (CO). Cu cat valoarea cifrei octanice este mai mare, cu atat benzina are o rezistenta mai
mare la detonatie.Cifra octanica se determina prin compararea benzinei cu un combustibil etalon
cu o cifra octanica cunoscuta.

Caracteristici ale motorinelor:

Motorinele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

rezistenta mica la autoaprindere;

vaporizare usoara;

punct de congelare scazut.

Aditivi pentru combustibili

Aditivii sunt substante introduse in carburanti in vederea imbunatatiri acestora.

Aditivi pentru benzine:

aditivi antidetonanti (impiedica autoaprinderea, maresc cifra octanica)

aditivi anticorozivi (reduc coroziunea pieselor metalice ce intra in contact cu benzinele)

aditivi degivranti (au rolul de a impiedica formarea ghetii pe carburator,

produsa de evaporarea benzinei).

Aditivi pentru motorine:

aditivi acceleratori (maresc cifra cetanica,micsoreaza temperatura de autoaprindere si

favorizeaza procesul de ardere).

aditivi anticongelanti (impiedica formarea si dezvoltarea procesului de cristalizare a

hidrocarburilor parafinice).

9
 aditivi contra fumului (fac ca emisia de fum sa fie mult mai redusa iar consumul de
combustibil sa se reduca si el)

Caracteristici ale combustibililor

Caracteristici ale benzinelor:

a) Comportarea benzinelor la arderea în motor

Motoarele cu aprindere prin scânteie (produsă de bujie) realizează transformarea energiei

chimice a combustibilului (benzina) în energie mecanică, prin arderea amestecului
combustibil/aer într-un cilindru cu piston mobil.

Pistonul, în mişcarea sa, comprimă amestecul benzină/aer, determinând creşterea presiunii

şi a temperaturii. Aprinderea amestecului carburant se produce înaintea terminării cursei de
compresie. Dacă flacăra rezultată progresează treptat în camera de combustie, consumând tot
amestecul, atunci are loc o combustie fără detonaţie sau o ardere normală.

În anumite condiţii de funcţionare a motorului şi în cazul anumitor benzine, temperatura

şi presiunea gazelor nearse, pot determina autoaprinderea acestora într-o zonă aflată înaintea
frontului de flacără al arderii normale. Acest fenomen se numeşte detonaţie; el conduce la o serie
de incoveniente în funcţionarea motorului (micşorarea randamentului şi a puterii motorului,
scăderea temperaturii gazelor de ardere în care apar scântei şi negru de fum, creşterea căldurii
degajate prin pereţii cilindrului ducând la supraîncălzirea pistoanelor, creşterea presiunii gazelor
din cilindru şi apariţia de vibraţii etc.). În scopul evitării fenomenului de detonaţie, se urmăreşte
prepararea unor benzine în care să predomine izoalcanii

şi aromatele, care rezistă la detonaţie.

b) Cifra octanică (C.O.)

Cifra octanică este cel mai important criteriu în determinarea calităţii antidetonante a unei
benzine. Cu cât C.O. are o valoare mai mare, cu atât benzina are o rezistenţă la detonaţie mai
ridicată. C.O. se determină prin compararea benzinei cu un combustibil etalon a cărui C.O. se
cunoaşte.

Benzina analizată şi combustibilul etalon trebuie să aibă o comportare identică la

detonaţie, în condiţii identice de testare.
10
Cifra octanică (C.O.) a unei benzine reprezintă procentul în volume de izooctan dintr-un
combustibil etalon care are aceeaşi sensibilitate la detonaţie ca şi benzina analizată, în condiţii
identice de testare.

Ex.: o benzină cu C.O. = 90 detonează identic ca şi combustibilul etalon care conţine 90 %

izooctan şi 10 % n - heptan.

Practic, C.O. a unei benzine se determină pe un motor monocilindru în patru timpi, cu un

raport de compresie variabil, care se cuplează la un motor electric asincron (el asigură pornirea
motorului şi apoi turaţia constantă a acestuia). Determinarea C.O. pe monocilindru se poate
executa fie prin metoda Research (C.O./R), fie prin metoda Motor (C.O./M), care diferă prin
condiţiile de funcţionare ale monocilindrului.

c) Volatilitatea benzinelor

Volatilitatea se defineşte ca fiind tendinţa benzinelor de a trece, în anumite condiţii de

presiune şi temperatură, din fază lichidă în fază de vapori. Această caracteristică dă informaţii
privind comportarea benzinei în motor, respectiv posibilitatea pornirii uşoare la rece, punerea în
sarcină, capacitatea de accelerare, depunerile din camera de ardere etc.

Fracţiunile uşoare din benzină influenţează tensiunea de vapori a benzinei, care exprimă
capacitatea combustibilului de a se vaporiza în anumite condiţii de temperatură şi presiune.
Mărimea tensiunii de vapori dă informaţii privind posibilitatea apariţiei unor “dopuri” de vapori
ce pot conduce la oprirea funcţionării motorului.

d) Stabilitatea benzinelor

Stabilitatea este determinată de conţinutul în gume (produse complexe de oxidare,

polimerizare şi condensare ale hidrocarburilor din produsul petrolier) şi de tendinţa benzinei de a
forma aceste gume exprimată prin perioada de inducţie. Perioada de inducţie este timpul (în
minute) ce se scurge de la punerea benzinei în contact cu oxigenul, la o presiune de 7 daN/cm2 şi
temperatura de 100 0C, până în momentul în care începe o puternică absorbţie a oxigenului de
către benzină

B. MOTORINE

11
 Motorinele (combustibilii Diesel) sunt fracţiuni petroliere (conţin hidrocarburi C12
C18) cu densitatea 850 890 kg/m3 şi temperatura de fierbere de 200 – 370 0C.

Motorinele se caracterizează prin proprietăţi opuse benzinei, respectiv hidrocarburile

componente trebuie să se autoaprindă uşor.

Caracteristici ale motorinelor:

Motorinele se utilizează drept combustibili în motoarele Diesel, unde amestecul

motorină/aer se autoaprinde datorită presiunii şi temperaturii mari din cilindrul motorului. La
admisie are loc intrarea în cilindrul motorului doar a aerului. Apoi, combustibilul se injectează în
aerul din cilindru, aproape de sfârşitul cursei de compresie a pistonului.

Comportarea la autoaprindere a unei motorine se apreciază cu ajutorul unor caracteristici,

precum: temperatura de autoaprindere, cifra cetanică şi indicele Diesel.

a) Temperatura de autoaprindere (ta)

Temperatura de autoaprindere reprezintă temperatura minimă de încălzire la care

motorina se aprinde singură (fără intervenţia unei surse externe de iniţiere a oxidării). Ea depinde
de stabilitatea termică la oxidare a componentelor motorinei şi de presiune:

- hidrocarburile aromatice au temperatura de autoaprindere foarte ridicată, urmând apoi

cicloalcanii şi alcanii;

- creşterea presiunii determină scăderea temperaturii de autoaprindere.

b) Cifra cetanică (C.C.)

Cifra cetanică exprimă capacitatea de autoaprindere a motorinei; cu cât C.C. are o valoare
mai mare, cu atât motorina se aprinde mai uşor. C.C. se determină prin compararea motorinei cu
un combustibil etalon cu C.C. cunoscută. Motorina analizată şi combustibilul etalon trebuie să
aibă o comportare similară la autoaprindere, în condiţii identice de testare.
Cifra cetanică (C.C.) a unei motorine reprezintă procentul în volume de cetan dintr-un
combustibil etalon, care se comportă identic la autoaprindere ca şi motorina testată, în condiţii
similare de testare pe monocilindru.

12
 C.C. este direct influenţată de stabilitatea termică a hidrocarburilor ce intră în component
motorinei. Prin urmare C.C. creşte în ordinea: hidrocarburi aromatice < naftenice < izoparafinice
< normal parafinice

c) Indicele Diesel (I.D.)

Indicele Diesel este o mărime convenţională bazată pe relaţia dintre densitatea relativă şi
punctul de anilină, pe de o parte şi conţinutul în hidrocarburi aromatice şi parafinice din
combustibil, pe de altă parte. I.D. este un criteriu important în aprecierea gradului de stabilitate
sau sensibilitate la autoaprindere a unei motorine, în funcţie de proprietăţile sale fizice: punctul
de anilină şi densitatea relativă. Un indice cu valoare mare denotă o antidetonanţă mare, şi invers.

- Punctul de anilină (A) este temperatura minimă la care volume egale de motorină şi aniline
proaspăt distilate formează o singură fază (se amestecă complet). El este dependent de conţinutul
de hidrocarburi parafinice al motorinei, crescând odată cu creşterea proporţiei de aceste
hidrocarburi.

- Densitatea relativă , reprezintă raportul dintre densitatea motorinei la +20 0C şi cea a apei la + 4
0C.

d) Cifra de cocs

Cifra de cocs reprezintă cantitatea de reziduu de cocsificare ce se formează la distilarea

fără aer şi piroliza unei cantităţi de combustibil. Prin încălzirea motorinei în absenţa aerului, o
parte din ea se volatilizează, iar restul se descompune rezultând gaze şi cocs (reziduul final al
procesului de cracare prelungită). Practic, determinarea cifrei de cocs se execută cu aparatul
Conradson (cifra de cocs Conradson) sau cu aparatul Rambbotton (cifra de cocs Rambbotton).

13
 Fig. Aparatul Conradson

e) Punctul de congelare

Este temperatura la care un combustibil răcit, în condiţii determinate, încetează să mai

curgă. Punctul de congelare depinde de compoziţia şi de structura chimică a hidrocarburilor din
compoziţia motorinei. Hidrocarburile olefinice şi izoalcanii duc la realizarea unui punct de
congelare scăzut al motorinei. Acest aspect este important în procesul de alimentare al
motoarelor, mai ales în condiţii de temperaturi scăzute

14
 Reglementări privind introducerea combustibililor în Romania

Operatorii economici care introduc pe piață benzină și motorină sunt obligați să verifice în
laboratoarele proprii sau în alte laboratoare, pentru fiecare lot de benzină și motorină introdus pe
piață toate specificațiile tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 928/2012 privind
stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și motorinei și de introducere a unui
mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră conformitatea privind
conținutul de biocarburanti, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 935/2011 privind
promovarea utilizării biocarburantilor și biolichidelor, cu modificările și completările ulterioare.

Furnizorii și distribuitorii finali, așa cum sunt definiți la art. 2 lit. h) și k) din Hotărârea
Guvernului nr. 928/2012, au obligația de a păstra înregistrarea tuturor cantităților de benzină și
motorină comercializate, precum și rapoartele de încercări aferente acestora, cel puțin un an.

În cadrul anexelor incluse în actul normativ sunt precizate:

- criteriile de evaluare a organismelor în vederea recunoaşterii;

- procesul-verbal de eșantionare, în vederea determinării specificațiilor tehnice pentru

carburanții folosiți la autovehiculele echipate cu motoare cu aprindere prin scânteie sau cu
motoare cu aprindere prin comprimare, impuse la introducerea pe piață în vederea protejării
sănătății populației și mediului;

- metodologia de eşantionare;

- modelul etichetei pentru probă, care însoţeşte fiecare probă de produs.

* Criteriile de evaluare a organismelor în vederea recunoaşterii

Activitatea de eşantionare se realizează de laboratoare de încercări, de organisme de

certificare produs sau de organisme de inspecţie de terţă parte, recunoscute în acest scop de
MECMA. Recunoaşterea acestor organisme se face în urma unui proces de evaluare bazat pe
următoarele condiții minime:

15
- să fie acreditate pentru încercările, domeniul/schemele de certificare privind calitatea benzinei și
motorinei;

- să dețină asigurare de răspundere civilă;

- să demonstreze că au capabilitate proprie de prelevare a probelor, că sunt dotate cu echipamente

corespunzătoare pentru efectuarea încercărilor conform metodelor prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 928/2012 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a benzinei și
motorinei și de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră.

* Metodologia de eşantionare

În vederea determinării parametrilor prevăzuți în specificațiile tehnice pentru benzină și

motorină se preleveaza 3 probe, identificabile oricând:

- probă pentru laborator: cantitatea de produs prelevată dintr-un lot pentru a permite
determinarea de către organismul recunoscut a parametrilor specificațiilor tehnice prevăzute în
Hotărârea Guvernului nr. 928/2012 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piață a
benzinei și motorinei și de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor
de gaze cu efect de seră și în Hotărârea Guvernului nr. 935/2011 privind promovarea utilizării
biocarburantilor și a biolichidelor cu modificările și completările ulterioare;

- contraprobă: probă care se utilizează pentru efectuarea încercărilor suplimentare atunci când
rezultatele încercărilor asupra probei pentru laborator au evidențiat neconformitatea acesteia cu
specificațiile tehnice prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 928/2012, și în Hotărârea Guvernului
nr. 935/2011, cu modificările și completările ulterioare;

- probă-martor: probă care se păstrează de către distribuitorul final.

În toate cazurile probele prelevate vor fi sigilate. Aceste sigilii se vor aplica pe eticheta aferentă
probelor. Înainte de utilizare recipientele pentru prelevarea probelor trebuie să fie verificate din
punct de vedere al integrității și etanșeității. Recipientul se închide cu un capac prevăzut cu o
garnitură nedeteriorata, rezistentă la benzină și motorină. Probele vor fi introduse numai în
recipiente destinate în mod special pentru acest scop, care trebuie să fie curate și uscate.
16
 Proba-martor și contraprobă vor avea sigilii duble. Un sigiliu va fi al distribuitorului final
de benzină sau motorină supusă verificării, iar celălalt sigiliu va fi al organismului recunoscut
pentru efectuarea activității de eșantionare.

Posesorii celor trei probe nu au dreptul să distrugă sau să modifice starea probei aflate în
păstrarea lor.

Cantitatea necesară pentru cele trei probe de benzină este de 9 litri, iar pentru motorină, de
4,5 litri.

Persoana care prelevează proba are responsabilitatea de a manipula, ambala și

transporta în condiții de siguranță proba respectivă, de la locul de prelevare până la laboratorul
care efectuează încercările. Proba-martor sigilată se păstrează timp de 30 de zile la loc ferit de
razele soarelui, într-o cameră racoroasă, uscată și ferită de praf. Contraproba sigilată și
nefolosită se păstrează timp de 30 de zile la loc ferit de razele soarelui, într-o cameră racoroasă,
uscată și ferită de praf, după care poate fi valorificată de distribuitorul final.

Evidența probelor prelevate se va ține într-un registru special al laboratorului care

efectuează încercările. În registrul special de evidență se înscriu informațiile menționate pe
etichetele fixate la probele sigilate.

Prelevarea probelor se realizează cu respectarea normelor de protecție a muncii și a

normelor de prevenirea și stingerea incendiilor. Metodele de referință pentru determinarea
parametrilor aferenți specificațiilor tehnice prevăzute în anexele la Hotărârea Guvernului nr.
928/2012 sunt cele prevăzute în art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 928/2012.

Trebuie menţionat aspectul potrivit căruia la data intrarii in vigoare a acestui ordin,
Ordinul ministrului de stat, ministrul economiei şi comerţului, nr. 742/2004 privind
aprobarea Sistemului de monitorizare a calităţii benzinei şi motorinei, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.081 din 19 noiembrie 2004, cu modificările ulterioare, se
abrogă.

Laboratorul de Analize Produse Petroliere

Rompetrol Quality Control

17
 Laboratorul de Analize Produse Petroliere Năvodari este format din unităţi tehnice
specializate, în funcţie de tipurile de încercări ale produselor petroliere.

1. UT FABRICATIE

- realizează încercări fizice pentru produsele petroliere lichide (densitate, distilare, vâscozitate,
stabilitate termică la petrol, stabilitate la oxidare - la benzină şi biodiesel, inflamare, temperatura
limită de filtrabilitate, congelare etc), încercări pentru comportarea la aprindere a benzinelor şi a
motorinelor (cifre octanice şi cifre cetanice), etc.

2. UT CROMATOGRAFIE

- execută analize cromatografice pentru determinarea compoziţiei produselor petroliere gazoase

şi lichide, determină clasele de hidrocarburi din benzine (PONA/PIONA), stabilirea conţinutului
de benzen şi compuşi oxigenaţi din benzine, identificarea hidrocarburilor aromatice policiclice
din motorine, randament la ţiţei, etc.

3. UT ANALITIC si UT ANALIZE SPECIALE

- efectuează analize speciale şi spectrale pentru produsele petroliere lichide, gazoase şi solide
(determinarea conţinutului de sulf, stabilitate la oxidare pentru motorine, lubricitate,
conductivitate, conţinutul de gume, carbon rezidual, conţinut de metale, grupe de hidrocarburi din
probele lichide etc).
Laboratorul de Analize Produse Petroliere – L.P.P. Vega şi-a dezvoltat capacităţi
specifice de analize şi determinări, orientându-şi abilităţile către produse petroliere aşa-zis “de
nişă” cum ar fi gama solvenţilor petrolieri din clasa “Special Boiling Point Spirits” – SBP(s) sau
gama bitumurilor rutiere şi speciale.
Identificarea proprietăţile fizico-chimice ale solvenţilor, certificate prin încercările de
laborator efectuate de personalul specializat al Laboratorului de Analize Petroliere – L.P.P.Vega,
cu echipamente si aparatura de înaltă performanţă, utilizând metode standardizate atestate
naţional şi internaţional, au condus la îndeplinirea cerinţelor de încadrare ca solvenţi petrolieri
ecologici, cunoscuţi sub numele de Rompetrol SE.
Laboratorul deţine autorizarea necesară efectuării de încercări şi teste de laborator în
profilele materialelor pentru drumuri, bitum şi produse petroliere, fiind recunoscută la nivel
naţional, conform reglementărilor în vigoare.
18
 Calitatea bitumurilor rutiere, utilizate la lucrări de construcţie, întreţinere, reparaţii,
reabilitare şi modernizare a drumurilor, atestată prin competenţa şi capabilitatea tehnică a
Laboratorul de Analize Petroliere – L.P.P.Vega, a fost confirmată şi prin agrementele tehnice
elaborate de organismele acreditate în domeniu.
În prezent, acesta îşi extinde aria de activitate prin implementarea celor mai performante
echipamente şi metode de încercare, capabile să permită efectuarea încercărilor şi testelor de
laborator în vederea obţinerii bitumului rutier aditivat şi a bitumului rutier modificat cu polimeri,
produse de înaltă calitate, cu o arie largă de utilizare în domeniul construcţiei şi modernizării
căilor rutiere.

19
20
21
22
23
24
25
26
27
 Concluzii

Tendintele din ziua de azi este de a optimiza calitatile combustibililor precum si de a

proteja mediul inconjurator prin reducerea sulfului care are cea mai mare contributie asupra
scaderii particulelor; functie de ciclul de incercare si de tipul motorului, va rezulta o reducerea
particulelor cu 30% la o scadere a sulfului de la 0,3 la 0,05%.

 reducerea continutului de sulf duce la scaderea indicelui de fum si a particulelor;

 reducerea continutului de sulf nu are o influenta notabila asupra emisiilor
poluante gazoase.

Majoritatea companiilor petroliere relizeaza un control al calitatii combustibilului in

rafinarie, urmat apoi de un control in momentul depozitarii si in final in momentul umplerii
tancurilor de combustibil din benzinarii. Aceste verificari se realizeaza in laboratoarele proprii.

28
 BIBLIOGRAFIE

1. http://www.rompetrol.md/ro/business/servicii/analize-de-laborator
2.
3. http://www.referatele.com/referate/chimie/online9/proiect-combustibilii---caracteristicile-
combusitbililor--compozitia-combustibililor--puterea-calori.php
4. http://www.rqc.ro/ro/labs
5. https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2017/RO/COM-2017-653-F1-RO-MAIN-
PART-1.PDF
6. http://www.agir.ro/buletine/493.pdf
7. http://www.creeaza.com/tehnologie/tehnica-mecanica/INFLUENTA-
COMBUSTIBILULUI-ASUP863.php
8. http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/com/com_com(2011)011
3_/com_com(2011)0113_ro.pdf

29