Admitere iulie 2015

I. Translate into Romanian, paying attention the verbal forms [each mistaken form = 0.5
points].
I-am spus lui Făt Frumos că nu-l respingea Frumoasa din Pădurea Adormită, dacă i-ar fi
dus în dar o cutie cu bomboane de ciocolată, în loc să-i dea pielea ursului pe care l-a ucis în
codru. Făt Frumos s-a gândit că, dacă o să mănânce bomboane de ciocolată, Frumoasa din
Pădurea Adormită o să ajungă Uriaşa din Pădure atunci când va împlini 80 de ani. Acum
tocmai stă de vorbă cu doctorul genrealist al familiei regale, care îi explică de ce se mănâncă la
Curte ciocolată de peste patruzeci şi patru de ani, şi totuşi nimeni nu se îngraşă peste măsură.
Când au început cei doi să discute ploua. Ploua de două ore. Acum a început să ningă.
Ninge de cel puţin trei zile. Mă tem că, atunci când vor termina de lămurit cum stau lucrurile,
va adormi Făt Frumos în locul Prinţesei, şi va dormi de trei secole încheiate atunci când îl vei
găsi tu—dacă vei vrea să-l cauţi. Când îl vei găsi, să nu cumva să-l întrebi dacă se însoară cu
tine, şi nici când o va face. Mai bine îi spui din capul locului că n-ai mănâncat niciodată
bomboane de ciocolată.

II. Translate into Romanian, paying attention to a correct rendering of the meaning, in good
Romanian:
My dear—my dear—
They tell me you are very ill. I do ill to disturb your peace at this time, with memories—
but I find I have—after all—a thing which I must tell you. You will say, it should have been told
twenty-eight years ago—or never—and so maybe it should—but I could or would not. And
now I know—I have known for these many years—that I have done you wrong. You have a
daughter, who is well, and married, and the mother of a beautiful boy. I send you her picture.
You will see—she is beautiful—and resembles, I like to think, both her parents, neither of whom
she knows to be her parent. With such a truth, I owe you also its history—or owe myself, it may
be. All History is hard facts—and something else—passion and colour lent by men. Your
grandson (and mine, most strange). If you are able or willing—please send me a sign that you
have read this. I dare not ask, if you forgive.

REZOLVARE

I. Translate into Romanian, paying attention the verbal forms [each mistaken form = 0.5
points].
I told Prince Charming that Sleeping Beauty would not have rejected him if he had
brought her a box of chocolates as a present, instead of giving him the skin of the bear he had
killed in the woods. Prince Charming told himself that, if she ate so many chocolates, Sleeping
Beauty would end up as the Giant in the Forest when she turned 80. He is just talking to the GP
of the Royal family right now, and the latter is explaining to him why chocolate has been eaten
at the Royal Court for forty-four years, and yet nobody has become exceedingly fat / put on too
much weight.
When they began to talk, it was raining. It had been raining for two hours. Not it has
started snowing. It has been snowing for at least three days. I am afraid that, when they have
cleared things up, it will be Prince Charming who will fall asleep instead of Sleeping Beauty /
the Princess, and he will have been asleep / sleeping for three whole centuries when you find
him—if you wish to look for him. When you find him, you must not ask him if he will marry
you, or when he will do that. You had better tell him at once that you have never eaten
chocolates in your life.

II. Translate into Romanian, paying attention to a correct rendering of the meaning, in good
Romanian:
Dragul, dragul meu,
Aud că eşti tare bolnav. N-ar trebui să te tulbur cu amintiri tocmai acum—dar am ceva
ce—tocmai acum—nu mai pot amâna să-ţi spun. Vei gândi, desigur, că trebuia să fac acest lucru
acum douăzeci şi opt de ani—da, poate chiar trebuia—doar că n-am putut, n-am vrut s-o fac.
Ştiu—ştiu încă de atunci—că n-a fost corect faţă de tine. Ai o fiică. Este bine, s-a măritat, şi are
un băieţel minunat. Îţi trimit fotografia ei. E o fată frumoasă, ai să vezi, şi îmi spun cu bucurie că
seamănă cu noi amândoi—ea neştiind că noi suntem de fapt părinţii ei. Făcându-ţi această
destăinuire, îţi datorez şi o explicaţie a cestei istorii—mi-o datorez mie, de fapt, în primul rând.
Ce este istoria altceva decât simple incidente concrete—la care se adaugă ce simte şi cum vede
lucrurile fiecare dintre noi? Nepotul tău (şi al meu—ce lucru de neînchipuit). Dacă ai putere,
dacă te lasă inima s-o faci—te rog fă-mi un semn că ai citit aceste rânduri. Nu ştiu dacă mă poţi
ierta—şi nu îndrăznesc să întreb.