Anda di halaman 1dari 3

À UNE DAME CRÉOLE – Charles Baudelaire ( Les Fleurs du Mal )

Au pays parfumé que le soleil caresse,


J'ai connu, sous un dais d'arbres tout empourprés
Et de palmiers d'où pleut sur les yeux la paresse,
Une dame créole aux charmes ignorés.

Son teint est pâle et chaud ; la brune enchanteresse


A dans le cou des airs noblement maniérés ;
Grande et svelte en marchant comme une chasseresse,
Son sourire est tranquille et ses yeux assurés.

Si vous alliez, Madame, au vrai pays de gloire,


Sur les bords de la Seine ou de la verte Loire,
Belle digne d'orner les antiques manoirs,

Vous feriez, à l'abri des ombreuses retraites,


Germer mille sonnets dans le cœur des poètes,
Que vos grands yeux rendraient plus soumis que vos noirs.

PENTRU O DOAMNA CREOLA – Charles Baudelaire ( Florile Raului )

In tara parfumata sub mangaierea soarelui,


Stiam că, sub un baldachin de arbori purpurii
Si palmieri de unde ploua lene pe ochi,
O doamna creola cu farmece necunoscute.

Tenul său este palid și cald; vrăjitoare bruneta


Denota un aer nobil cu miscarile gatului sau
Inalta si svelta ea merge ca o......................
Zambetul sau este calm si ochii sai acoperiti.

Daca veti merge,Doamna,pe adevaratul pamant al gloriei


Pe malurile Senei sau a incerzitei Loara
Frumos organte de vechile conace ( palate)

Veti face, la adapostul umbroaselor ......


Incoltesc mii de sunete in inimile poetilor
Asta face ca ochii dumneavoastra sa ..... mai docil decat culoarea dumneavostra.
SED NON SATIATA- Charles Baudelaire

Bizarre déité, brune comme les nuits,


Au parfum mélangé de musc et de havane,
Oeuvre de quelque obi, le Faust de la savane,
Sorcière au flanc d'ébène, enfant des noirs minuits,

Je préfère au constance, à l'opium, au nuits,


L'élixir de ta bouche où l'amour se pavane;
Quand vers toi mes désirs partent en caravane,
Tes yeux sont la citerne où boivent mes ennuis.

Par ces deux grands yeux noirs, soupiraux de ton âme,


Ô démon sans pitié! verse-moi moins de flamme;
Je ne suis pas le Styx pour t'embrasser neuf fois,

Hélas! et je ne puis, Mégère libertine,


Pour briser ton courage et te mettre aux abois,
Dans l'enfer de ton lit devenir Proserpine!

SED NON SATIATA

Ciudată zeitate cu trupul brun şi plin,


Împrăştiind mireasmă de mosc şi de havană,
Făcută de vreun obi, de-un Faust din savană
Cu şold ca abanosul lucios şi mers felin,
Mai bine decât opiul sau cel mai straşnic vin
Vreau elixirul vrajei pe-a gurii tale vrană;
Când poftele-mi spre tine pornesc în caravană
Ţi-s ochii oaza-n care adoarme orice chin.
Prin aceşti doi ochi negri, ferestre-a'firii tale,
O, demon fără milă, dă-mi flăcări mai domoale;
De nouă ori în braţe nu-s Stixul să te strâng
Şi vai, nu sunt în stare, o, tu, prealibertina!
Ca să-ţi sfărâm curajul şi-avântul să ţi-l frâng,
Să fiu la fel în patu-ţi ca-n Hades Proserpina.

LE COUCHER DU SOLEIL ROMANTIQUE- Charles Baudelaire

Que le soleil est beau quand tout frais il se lève,


Comme une explosion nous lançant son bonjour!
— Bienheureux celui-là qui peut avec amour
Saluer son coucher plus glorieux qu'un rêve!

Je me souviens!... J'ai vu tout, fleur, source, sillon,


Se pâmer sous son oeil comme un coeur qui palpite...
— Courons vers l'horizon, il est tard, courons vite,
Pour attraper au moins un oblique rayon!

Mais je poursuis en vain le Dieu qui se retire;


L'irrésistible Nuit établit son empire,
Noire, humide, funeste et pleine de frissons;

Une odeur de tombeau dans les ténèbres nage,


Et mon pied peureux froisse, au bord du marécage,
Des crapauds imprévus et de froids limaçons.

APUSUL SOARELUI ROMANTIC

O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,


Ţâşnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulţumit,
Să-i vadă şi apusul, frumos ca o visare.
Îmi amintesc!... Departe, flori, holde şi izvoare
Palpită şi oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiţi spre asfinţit,
Să mai vedem o rază piezişă, trecătoare!
Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul şi-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloşi;
Pluteşte-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaştini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheaţă şi pe broscoi râioşi.

Minat Terkait