CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI BĂRĂŞTI

2.1. Forma şi structura satelor

În număr de opt, satele formate din cătune s-au aşezat în mare parte pe şoselele
comunale care trec prin Ciocăneşti-Bărăştii de Vede – Popeşti şi Ciocăneşti – Bărăştii de
Cepturi –Mereni, precum şi pe uliţele care merg paralel sau transversal pe liniile principale,
sau pe drumul care leagă comuna Bărăşti cu alte localităţi vecine, (Satul Moţoieşti aflat pe
drumul de legătură dintre Bărăştii de Vede cu Satul Mogoşeşti din Comuna Vedea, Judeţul
Argeş). Aceste sate sunt de tip rural.
La început satele au fost situate pe văile pârâurilor dar din cauza deselor inundaţii
din timpul primăverilor şi toamnelor, când ploua mai abundent, oamneii şi-au mutat
gospodăriile pe dealurile din jur. Aşa a fost cazul satelor: Mărunţăi, Vârşeşti, Văsâieşti. O altă
cauză care a contribuit la mutarea multor gospodării din locurile ascunse prin vâlcele şi
perdele de păduri, a fost dorinţa stăpânirii de a strânge la un loc casele pentru o mai bună
gospodărire şi pentru a putea strânge mai uşor impozitele. Prima hotărâre în acest sens a fost
luată în anul 1832, altele urmându-le din timp în timp. Ultima acţiune a fost iniţiată prin
Legea nr. 58/1974 de către guvernul comunist care a condus ţara, dar care datorită căderii
brusce a acestui regim în anul 1989 a făcut să nu se finalizeze desfiinţarea acestor sate prin
măsuri administrative. Totuşi, tendinţa de desfiinţare a satelor laterale şi mai îndepărtate se
manifestă datorită migrării tineretului la oraş precum şi a tendinţei de apropiere de satele de
centru pentru a putea beneficia de utilităţile publice cum sunt: apă, canalizare, televiziune prin
cablu, drumuri asfaltate, alimentare cu energie, etc.
Satele aveau în componenţa lor în mod oficial mai multe cătune care în parte mai
sunt şi astăzi în accepţiunea cetăţenilor, în mod neoficial, aşa cum sunt:
1 - Satul Bărăştii de Vede
- Cătunul Văsâieşti care din peste 20 gospodării în anul 1960 mai sunt 7
- Cătunul Cârsteşti care din 15 gospodării în anul 1960 mai sunt 4
- Cătunul Guineşti unde din 10 gospodării în anul 1960 nu mai este niciuna.
- Cătunul Firicei
- Cătunul Pleşeşti
- Cătunul Chirci.
2 – Satul Popeşti
- Cătun Corneşti
- Cătun Blegi
3 – Satul Ciocăneşti
- Cătun Păvăloi
4 – Satul Boroieşti
- Cătun Sfârlogi
5 – Satul Bărăştii de Cepturi
- Cătun Boboci
- Cătun Veţeni
- Cătun Mărunţăi
- Cătun Vârşeşti.
6 – Satul Lăzăreşti
- Cătun Prodani
- Cătun Chenăeşti
- Cătun Şchiopi
- Cătun Chelălăi

8
 7 – Satul Mereni
- Cătun Pricineşti
- Cătun Richicioara
- Cătun Sisari.
Cătune ale căror denumiri s-au atribuit după numele celor mai cunoscute şi numeroase familii
cu acelaşi nume.
Până prin anii 1944, casa şi anexele gospodăreşti erau construite din bârne şi
paiantă şi acoperite cu şindrilă (şiţă), familiile mai înstărite, paie şi coceni. După anul 1944,
treptat, au fost adoptate materiale de construcţii moderne, precum cimentul, cărămida arsă,
tabla galvanizată, tabla din aluminiu, plăcile din asbociment şi mai recent calupii din beton,
din BCA-uri, produse din poliester etc.
În urma colectivizării forţate şi impuse din anul 1962, când s-a finalizat, un număr
foarte mare de bărbaţi, tineri şi cu putere de muncă la acea dată, au plecat la muncă pe
şantierele din oraşele situate în împrejurimi, cum sunt: Piteşti (în cea mai mare parte), Slatina,
Scorniceşti, Bucureşti, Craiova, de unde au realizat venituri băneşti substanţiale, fiind
ameninţaţi cu strămutarea prevăzută de Legea nr.58/1974, au trecut la amplasarea de noi
gospodării în satele cuprinse în perimetrul construibil de unde au beneficiat de: curent
electric, apă la conductă, drumuri mai bune.
Schimbarea cea mai semnificativă a vieţii locuitorilor comunei Bărăşti a fost prin
anii 1955-1957 când în comună pătrunde Curentul Electric, în cea mai mare partea a comunei,
şi odată cu el aparatul de radio şi mai târziu televizorul. În prezent întreaga comună este
electrificată, nu există gospodărie neracordată la curent electric, fără aparat de radio,
casetofon, videocasetofon, şi în ultimii 3-4 ani calculatorul care există pe masa a peste 50%
din elevii ce frecventează cursurile şcolare.
Un precursor al acţiunii de electrificare a comunei a fost învăţătorul Calciu Dumitru
şi Ianculescu Ion care la acea vreme ocupau funcţii înalte la fostul Sfat Popular al Raionului
Vedea, la care era arondată şi comuna noastră, precum şi primarul de la acea dată, Pifu
Alexandru, precum şi alte persoane cu funcţii mai deosebite şi intelectuali ai satului.
Comuna Bărăşti are peste 1300 gospodării, dintre care peste 750 sunt cu case de
locuit construite după anul 1960 iar dintre acestea 200 sunt construite după anii 1990.
Construcţiile de orice fel se înalţă acum numai în zonele stabilite prin planul de
urbanism al comunei,pe bază de proiecte avizate de către primăria comunei şi de instituţiile
specializate în domeniul construcţiilor şi de ocrotirea mediului, aşa cum de fapt sunt
prevăzute în Legea nr.50/1991, cu modificările şi completările ulterioare.

Casă ţărănească veche de peste 100 de ani.din Satul Ciocăneşti

9
 Ultimul Plan de urbanism General al comunei Bărăşti a fost aprobat prin Hotărârea
Consiliului local nr. 12 din 25 Octombrie 2000. Orice abatere se pedepseşte cu amenzi sau cu
demolarea construcţiilor atunci când se impune.
Casele de locuit au avut şi mai au în jurul lor construcţii, anexe pentru depozitarea
cerealelor, pătule pentru porumb, magazii de cereale, fânare pentru furaje, care în ultima
vreme se aşează deasupra grajdului, iar în unele cazuri peste magazia de cereale sau chiar a
unor camere în care locuiesc gospodarii, pentru a menţine casa de locuit cât mai curată, ca o
emblemă a tot ce a realizat mai bine în viaţa lor.
Lângă acestea se află şopronul în care sunt adăpostite uneltele de muncă, obiectele
de uz gospodăresc, şi alte bunuri alimentare.
Fiecare gospodărie creşte câte 1 – 2 porci, 30 – 40 găini, gâşte, raţe,curci pentru care
şi-au construit coteţe corespunzătoare fiecărei specii.
Majoritatea deţin câte o vacă cu lapte, un viţel, un cal şi un număr mai restrâns de
gospodării deţin 5 – 10 ovine. Numărul gospodarilor care cresc oi este în continuă scădere.
Toate construcţiile necesare ocupă în general suprafaţa de 1000 mp., suprafaţă legală pentru o
curte.. Iar lângă curte se află grădina de legume necesară pentru producerea principalelor
zarzavaturi ce intră în hrana obişnuită a săteanului.

Casă nouă construită în anii de după revoluţie.

Până în urmă cu câţiva ani zarzavaturile le lua multă muncă şi se obţineau rezultate
mici din lipsa apei pentru udat. Din momentul asigurării apei potabile prin reţeaua stradală
extinsă pe o lungime de 36 km. Între anii 1992 – 2004 grădinile de lângă casă au fost extinse
şi s-a mărit numărul de specii şi soiuri cultivate în cantităţi care asigură consumul pentru
întregul an.
Pentru că am amintit de cea mai bună realizare din ultimii anii în favoarea
oamenilor, facem în continuare o mai mare descriere a ei. Necesitatea stringentă a apei de
consum i-a împins pe bărăşteni la eforturi deosebite. Profitându-se de condiţiile noi stabilite
de revoluţia din anul 1989, primarul comunei Păunoiu Marin urmat de primarii Prodan Florea
şi Gealapu Vergil au făcut demersuri pe lângă Consiliul Judeţean Olt, pentru a asigura
finanţarea unui proiect de alimentare cu apă a întregii comuni, lucru care la această dată este
realizat.
Conducătorii judeţului, printre care amintim cu deosebit respect pe Prof. dr.
Grădinaru Nicolae, Prof. dr. Marin Ionică, Prefectul şi respectiv preşedintele judeţului de
atunci, au fost totdeauna de partea noastră. Reamintim că alimentarea cu apă potabilă a
întregii localităţi, a impus forarea unui număr de 8 puţuri la mare adâncime (260 m),
construirea unui număr de 4 staţii de pompare, 4 hidrosfere, 36 km reţea de distribuţie cu toate
accesoriile necesare, 5 staţii de clorinare şi dotarea cu pompe active şi de rezervă. Faptul că

10
personalităţile menţionate nu ne-au lăsat nici-o dată fără banii necesari finanţării lucrării a
ajuns să fie de folos deplin tuturor locuitorilor comunei. Astăzi totul funcţionează fără
întrerupere pentru faptul că s-a reuşit aducerea în comună a unui atelier care repară sau face
pompe sumersibile pentru toate judeţele din sudul ţării, iar pentru comuna noastră aceste
servicii sunt făcute gratis.
Inginerul Popescu Cristian, fiu al satului, este cel care a venit alături de noi cu
acest atelier dorind să-şi ajute consătenii. Ferice de cei care au asemenea oameni în sat.
Căile de comunicaţii din comună au fost rău întreţinute, nepreţuite, cu şanţuri
colmatate cu gropi, nămol şi praf în afară de şoseaua judeţeană Coloneşti – Bărăştii de Vede -
Vedea, care a fost asfaltată după anul 1980. În parte lucrările încheindu-se abia în anul 1993.
În ultimi ani localitatea Bărăşti a reuşit să se doteze cu o autobasculantă de mare
tonaj cu care poate să transporte pietrişul necesar întreţinerii drumurilor. De asemenea,
lucrările de întreţinere a drumurilor comunale se efectuează cu cetăţenii beneficiari de ajutor
social conform Legii nr.416/2001, cu modificările ulterioare.
Dată fiind forma de relief a localităţii pe timp ploios drumurile localităţii sunt
expuse degradării, lucru ce face ca lucrările de reparaţii să se facă mai tot timpul anului.

2.2. Populaţia

Este formată în majoritate din români cu excepţia a 3 familii de Romi care au

existat în comună aceştia dispărând dea lungul timpului degenerând şi ei în români.
Astăzi populaţia stabilă a comunei numără 2000 persoane din care 920 bărbaţi
şi 1080 femei la care se mai adaugă aproximativ 500 persoane care deşi locuiesc efectiv în
comună aceştia au domiciliul stabil prin localităţile unde au lucrat, în prezent fiind pensionari
şi retrăgându-se la casele părinteşti. Numărul populaţiei a fost variabil de la o perioadă la alta
în raport de componenţa comunelor care au fiinţat pe teritoriul actualei comuni şi de situaţia
politică a ţării care a determinat fie schimbarea domiciliului, fie reducerea drastică a
natalităţii.
Din anul 1893 de când se găsesc date statistice şi până în anul 1944 numărul
naşterilor era în fiecare an mai mare decât al deceselor, cu excepţia anilor când a avut loc cele
două războaie mondiale. Apoi procesul natalităţii treptat, treptat a început să scadă foarte lent,
iar începând cu anii 1970 procentul de natalitate poate fi considerat neglijabil în raport cu
decesele. În anul 1950, când s-a făcut prima unificare a comunelor Bărăştii de Vede cu
Bărăştii de Cepturi populaţia a început să oscileze între 3800 şi 4000 de locuitori.
Cauzele scăderii populaţiei se datorează plecării tineretului la oraşe prin
industrializarea galopantă a oraşelor ce au creat locuri de muncă.
Astăzi populaţia comunei este îmbătrânită în proces de peste 75%, având o medie
de 59 ani, iar mortalitatea fiind extrem de mare, astfel că pustiirea satelor devine mai
evidentă,chiar dacă au mai venit la gospodăriile lor persoane din rândul pensionarilor, adică
cei care nu mai au nici-o legătură cu natalitatea ce a ajuns extrem de mică (5 – 6 pe an).
Singura salvare o constituie îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă prin asigurarea unor servicii
publice de bună calitate şi ieftine, prin modernizarea drumurilor, instituţiilor de învăţământ şi
cultură, prin revigorarea agriculturii aşa încât satul să devină atractiv pentru tineret.
În acest sens, la orizont,deja au apărut unele speranţe. Astfel că s-a început
canalizarea comunei, în prezent efectuându-se la satele Bărăştii de Vede,Ciocăneşti şi Popeşti,
s-a demarat lucrările de asfaltare a drumului ce duce la satele Bărăştii de Cepturi şi Mereni, s-
a început lucrările de reparaţii capitale ale Şcolii Generale din satul Bărăştii de Vede, s-au
efectuat lucrări de reparaţii la Căminul Cultural din Satul Bărăştii de Cepturi, s-a amenajat o

11
bibliotecă comunală. Aceste lucrări vor fi finalizate în majoritate în anul 2008 şi cel mai târziu
anul 2009.

2.3. Economia

Vorbind despre situaţia economică a locuitorilor comunei Bărăşti, este necesar să

facem referire la faptul că primii locuitori ai acestor meleaguri erau crescători de animale şi că
la început ei şi-au continuat această preocupare. Nefiind deranjaţi de nimeni au ocupat
terenuri potrivit dorinţelor şi cerinţelor fiecăruia. Aceşti ţărani care şi-au ocupat terenuri
potrivit dorinţelor, care nu au fost deranjaţi pe parcurs de nici-un boier şi de nici-o lege,în
această privinţă,au purtat numele de ţărani moşneni.
Suprafeţele de teren ale fiecăruia s-au modificat în decursul anilor prin vânzare şi
cumpărare, prin moştenire şi căsătorii. În medie ele au rămas aceleaşi de 6 – 8 ha, având
fiecare bucăţica sa de pământ, a căutat să găsească mijloace de folosire încât să-şi asigure
existenţa. Astfel, treptat, de la creşterea oilor, au trecut şi la cultivarea pământului cu cereale,
precum grâul, porumbul, ovăzul, orzul, secara, meiul şi pe suprafeţe mici inul şi cânepa
folosite la confecţionarea îmbrăcămintei prin combinare cu lâna oilor.
Suprafeţele mai mici erau ocupate de pomi fructiferi şi de viţa de vie, în timp ce
aproape jumătate din porţiuni erau şi sunt ocupate cu păduri de salcâm în peste 80 % şi alţi
arbori, precum stejarul, carpenul şi alte specii.
Puţini membrii ai colectivităţii din Bărăşti au rămas pe parcurs fără pământ sau cu
pământ foarte puţin. Nevoia de pământ a fost satisfăcută în mai multe rânduri prin
împroprietărire. Aşa a fost cazul în anul 1893; în anul 1921; în anul 1945; în anul 1953 şi mai
recent în anul 1991 prin aplicarea Legii nr.18/1991. Până după cel de al II-lea război mondial,
în anul 1945, fiecare gospodar îşi producea în gospodăria proprie aproape tot ce avea nevoie.
Hrana era asigurată din recoltele obţinute pe pământurile deţinute în proprietate şi de
la animalele ce le creştea, iar îmbrăcămintea era confecţionată în casă din in, cânepă şi lâna
oilor pe care le creşteau fiecare. Rareori o parte din produse erau vândute sau date în schimb
altor gospodari din sat, care aveau în acel moment o lipsă, aceasta în schimbul altor produse
sau ca o contravaloare a diverselor munci prestate. Până în zilele noastre, economia
bărăştenilor s-a bazat în majoritate din agricultură, excepţie făcând perioada anilor 70 – 90
când la nivelul comunei a funcţionat o Fabrică de Cărămidă care prin producţiile obţinute a
dus la schimbarea faţadei satului bărăştean prin construcţia sutelor de case noi, pentru acest
motiv, vom trata în continuare modul în care se făcea agricultura pe meleagurile bărăştiului şi
cum a schimbat ia nivelul de trai al cetăţenilor comunei.

2.4. Comerţul

Locuitorii comunei Bărăşti, ţărani nevoiaşi, posesori totdeauna a unei suprafeţe de

teren agricol, s-au ocupat cu agricultura şi creşterea vitelor, ocupaţie pe care au făcut-o cât au
putut de bine. Pământul nefiind darnic, format din podzol şi argilă ia făcut să se mulţumească
cu obţinerea necesarului de consum. În puţine gospodării s-au strâns produse în plus, aşa încât
să-şi permită vânzarea surplusului de grâu şi porumb la cei nevoiaşi sau în târgurile din
localitatea Vedea, Piteşti, Potcoava ori Câmpul-Mare. Mai mult decât să-şi vândă produsele
proprii, sătenii au avut şi au nevoie să-şi procure anumite bunuri strict necesare în gospodărie.
Pentru aceste nevoi în fostele comune Bărăştii de Vede şi Bărăştii de Cepturi, au luat fiinţă
prăvălii şi cârciumi la unii săteni mai avuţi şi cu mai multe cunoştinţe în ale comerţului. Nu se
cunosc cetăţeni ai locurilor care să se fi pricopsit din afacerile comerciale. După anul 1900, în
vreme de iarnă bărbaţii mai descurcăreţi părăseau căminul şi mergeau cu tolba în ţară să
câştige un ban pe care-l investeau, în majoritatea cazurilor, în cumpărarea de pământ. Astfel

12
că ei luau mărfuri mărunte de la negustorii din Bucureşti şi mergeau cu ele pe la gospodăriile
locuitorilor din Bucureşti, cu cobiliţa şi coşuri, pentru a le vinde la un preţ care să le asigure
un câştig. Mai renumiţi aşa zişi negustori sau marchidani care au câştigat bani frumoşi cu care
şi-au cumpărat pământ şi şi-au înbunătăţit inventarul agricol exemplificăm pe: Popescu
Dumitru, Savu Marin, Zaharia Dumitru (Bronea) şi Truţă Dumitru, etc
În scopul susţinerii financiare a celor care doresc să facă din munca lor mai mult şi
mai bine, fruntaşii satelor îşi îndreaptă privirile spre cooperativele ce încep a lua fiinţă după
ideea lui Dobrescu Argeş şi susţinerea lui Spiru Haret, după anul 1870, care prin cinste,
muncă şi unire au dovedit că pot ridicat nivelul vieţii ţăranilor.
Îndemnurile la principiile cooperatiste şi-au făcut ecou în sufletul inimosului învăţător
ION DUMITRESCU, care prin muncă şi cu ajutorul fruntaşilor satului pune bazele Băncii
populare „CEPTURILE” la 7 Aprilie 1912. Banca avea un scop întreit: DE CREDT, DE
ECONOMIE ŞI ÎMPRUMUT. Sătenii deveneau membrii cotizanţi şi solicitau împrumuturi
când aveau nevoie ,dobânda fiind de numai 5 %. La sumele cotizate primeau dobânda. În
perioada 1930 – 1933 s-a construit un local special pentru Bancă, construcţie care dăinuie şi
astăzi în centrul satului Bărăştii de Cepturi.
Banca era condusă de un preşedinte şi un consiliu format din nouă membrii aleşi în
adunarea generală a cooperatorilor. Aici nu învăţătorul Dumitrescu a fost conducătorul Băncii,
ci alţi fruntaşi ai satului :
Radu Ionescu – preşedinte, ajutat de învăţătorul Ion M Constantin şi fruntaşi ai satului
ca: Stan I Davidoiu, Dumitru Voiculescu, Constantin Tudoroiu, Pencu Ion, Ion
Dumitrui,Vişan Stan etc..
Din îndemnul cărturarului Gheorghe Cioriceanu şi la stăruinţa preotului Florea
Lăzărescu la care se adaugă ajutorul consiliului de conducere al Băncii Populare
„CEPTURILE” s-a înfiinţat în 28 Noiembrie 1938 „Cooperativa de Consum DREPTATEA”.
Cooperativa de Consum aduce mărfurile cerute de membrii cooperatori scutindu-i de
drumurile la oraşe. Cooperativa a pus stăvilă speculei şi aprovizionării cu mărfuri proaste.
Aceasta aducea unelte agricole, seminţe de calitate şi cu împrumuturile de la Bancă lucrurile
puteau fi rezolvate mai uşor.
În Bărăştii de Vede bazele cooperativei şi ale cooperaţiei de consum au fost puse în
acelaşi timp cu eforturile depuse de către Nicolae Ionescu (Vârlan), Ilie Dumitrescu, Ion
Florescu, Stoica Voiculescu, Dumitru Calciu, Ion Dogaru, Dumitru Cârstescu Ion Ianculescui
şi alţii.
Cooperaţia de consum a cunoscut o dezvoltare mai pronunţată după anul 1950 dar
avantajele au înclinat tot mai mult spre stat şi mai puţin către cetăţean. Treptat cotizaţiile au
fost cheltuite fără justificare, statul permiţându-şi să unifice cooperativele din mai multe
comune.

Magazinul Mixt din Satul Mereni

13
 În pragul falimentului a venit revoluţia din anul 1989 care a dus urgent la distrugerea
celor ce mai existau. Comerţul particular, cu buticuri, cârciumi şi chiar magazine bine
aprovizionate care funcţionează şi astăzi în comuna Bărăşti în număr de 22 satisfac aproape în
totalitate dorinţele oamenilor, exemplificând pe: Răceală Elena, Iordache Ştefan, Ionescu
Florina, şi gestionari la cooperativă ca: Toader Elena,Toader Nicolae şi Vâlceanu Daniela.

Spaţiu comercial al cărui proprietar este Iordache Ştefan din Satul Mereni

Dintre cetăţenii care au manifestat cunoştinţe în ale comerţului dea lungul timpului,
putem exemplifica pe: Iordache Ilie din Satul Mereni, Maria Tuţă, Sandu Dumitru şi Popescu
Dumitru la Satul Bărăştii de Cepturi, Marinescu Duţă, Gheorghe Ciocanea (Geamalcă) Iorga
Ion la Satul Ciocăneşti, Florea Firicel (zis Florea lui Nae), Rădulescu Alexandu (Pisălug),
Zaharia Tudor (Dură Şoi –Ţepeş), Barbul Alexandru (Becheanu) la Satul Bărăştii de Vede,
Burcioiu Marin la Satul Popeşti şi Graure Titu la Satul Moţoieşti.
Ţinând seama că în totalitate există peste 130 de autoturisme şi camionete care fac
posibilă cumpărarea unor mărfuri din localităţile îndepărtate, cât şi transportarea spre vânzare
a unor plusuri de producţie, putem spune că în domeniul comercial lucrurile merg la nivelul
cerinţelor.
După anul 1990 a dispărut comerţul de vânzare a sutelor de tone de prune în stare
proaspătă care se făcea şi în afara ţării cu state ca: Austria, Germania, Belgia şi Olanda, de
vânzarea a celor peste 4 -5 mii tone de cereale şi a celor peste 1500 tone carne de bovine,
ovine şi porcine care se făcea atât în ţară cât şi în străinătate, în special la statele arabe,
datorită desfiinţării celor două Cooperative Agricole de Producţie (CAP).
În prezent se mai manifestă comerţ particular cu animale ce este practicat în special
de către Burcioiu Dumitru (Mitroi Cotoiu), Ţucă T. Ion , etc.

2.5. Agricultura

Pentru a ne edifica cu precizie asupra potenţialului agriculturii din Bărăşti este necesar
să se prezinte câteva date la zi, date care nu au fost mult diferite cu 80 – 100 de ani în urmă la
nivelul fiecărei unităţi administrative de atunci, care intră astăzi în componenţa localităţii:
Suprafaţa totală a comunei - 5700 ha.
Din care:
- Agricol - 4053 ha. repartizate astfel:
A – Arabil - 3232 ha.
B – Păşune - 438,5 ha.

14
 C – Vii - 0,5 ha.
D – Livezi - 382,0 ha.
- Neagricol - - 1647 ha repartizate astfel:
A – Păduri -1261 ha.
B – Ape - 92 ha
C – Drumuri - 70 ha.
D – Construcţii - 199 ha.
E – Neproductiv - 24 ha.
Se observă că pentru a fi cultivat stă la dispoziţie suprafaţa de 4053 ha teren arabil
şi aşa după cum arătam la început, format din soluri sărace de podzol aşezat pe argilă brun-
roşcată.
Aceste soluri sunt considerate pentru agricultură ca soluri grele, sărace în
substanţele necesare plantelor cultivate, soluri puţin permeabile la apă, care crapă după ploaie
şi sunt uşor luate de apă. În general sunt soluri acide care necesită să fie neutilizate. Astăzi
ştiinţa a stabilit că la o perioadă de cel puţin 4 ani aceste terenuri trebuiesc fertilizate şi
amendate cu amendamente calcaroase care să-i îmbunătăţească structura pentru a se putea
obţine recolte mari.
Până la apariţia mijloacelor de lucru mecanizat, în anul 1953, ţăranii moşneni din
comuna Bărăşti lucrau pământul folosind în general boii şi caii şi în unele cazuri chiar vacile.
Ca unelte de muncă foloseau : plugul cu cadru şi roţi de lemn, la început, şi mai târziu înlocuit
cu cel de fier, grapa din mărăcini înlocuită ulterior cu grapa cu colţi de fier, iar la întreţinerea
culturilor rariţa înlocuită ulterior de prăşitoare.
La început semănatul păioaselor se făcea cu mâna, iar Porumbul şi Floarea Soarelui
se puneau cu parul câte 2 – 3 boabe în cuib, la doi paşi cuib de cuib .
Sămânţa de grâu era selecţionată şi tratată la unul din cele 3-4 trioare ce se găseau în
comună, iar alţi gospodari tratau sămânţa cu lapte de var sau o însămânţau netratată.
Primăvara sătenii pliveau culturile de toamnă prin smulgerea pălămidei, muşeţelului
şi a altor buruieni crescute în cultură, ori le tăiau cu o unealtă manuală numită „OTIC”.
Inconvenientul cel mai mare era neghina grâului care rămânea neplivită aşa că aproape un
sfert din producţia care se obţinea nu era de bună calitate pentru panificaţie. Recoltarea se
făcea manual cu secerea şi coasa ce dura 1-2 luni de zile. Grâul era legat în snopi care se
strângea în clăi, picior şi măgari, după care se transporta la arie unde se făceau stoguri. Se
aducea o batoză pusă în mişcare de un motor numit „vapor” ce consuma lemne sau paie.
Treieratul dura la rândul său până în luna Septembrie sau chiar mai târziu în raport de
condiţiile climaterice. Producţiile cele mai bune abia depăşeau 1000 kg/ha. La fel se proceda
şi la Ovăz, secară şi Orz. Porumbul se baza pe forţa de muncă manuală prin prăşitul cu sapa.
Nu exista îngrăşăminte chimice, iar cele naturale erau puţine. Deci micile producţii asigurau
necesarul consumului anual până la viitoarea recoltă.
La aceste activităţi cetăţenii adăugau pe cele rezervate plantării prunului indigen ce
varia între 0,10 la 1,00 ha la fiecare gospodărie.
Fiind o zonă prielnică pomilor, producţiile erau bune astfel că pe timpul iernii
gospodarii aveau de lucru la fabricat ţuica cu ajutorul cazanelor ce aveau o capacitate între
100 şi 240 litri şi le deţineau cei mai înstăriţi dintre ei, aceştia fiind în număr mare şi
asigurând prelucrarea întregii producţii. O parte din producţia de fructe era prelucrată prin
uscare sau fabricarea magiunului ce se consuma pe timpul iernii. Fără existenţa animalelor de
muncă aceste lucrări agricole nu puteau fi făcute aşa încât fiecare gospodar deţinea câte doi
boi şi o vacă sau în mai multe cazuri un bou pe care-l folosea în tovărăşie cu alt cetăţean aflat
în aceeaşi situaţie sau îl împerechea cu vaca Existau şi cazuri când vaca ţinea loc de bou la
lucrările agricole. Fiecare cetăţean deţinea un număr cuprins între 5 – 20 cap. ovine, creştea
un număr de 15 – 30 păsări şi unu la doi porci.

15
 Produsele,puţine cantitativ,erau prelucrate la morile din sat, deţinute de cetăţeni ca:
Dorojan, Dinică, Ciocănescu sau la cele din satele învecinate : Vlaici şi Lunca Corbului, fiind
transformate în făină şi mălai. Baza existenţei pentru hrană o constituia mălaiul din care se
făcea mămăliga cea de toate zilele , turta sau mălaiul copt. Pâinea se făcea de sărbătorile
religioase în cuptoare de cărămidă şi ţeste. Floarea Soarelui,cultură ce ocupa o suprafaţă de
aproximativ 25 % din proprietatea fiecărui gospodar, se obţinea în producţii mici, care toamna
se ducea la prese de ulei din comunele învecinate, în sat neexistând acestea, unde se extrăgea
un ulei nerafinat, după aşteptări la rând zile sau chiar săptămâni.
Toată populaţia satului, inclusiv copii şi bătrânii, erau antrenaţi în tot cursul anului la
lucrările agricole. Viaţa cetăţenilor era grea indiferent de producţiile ce le obţinea. Femeile
făceau mâncarea în fugă, din cea ce se găsea, de igiena casei şi individuală nu aveau decât
foarte puţin timp. Copii erau folosiţi la muncile agricole şi foarte rar erau lăsaţi să înveţe.
Această situaţie menţinea o stare rea a sănătăţii şi o stare de înapoiere culturală.
Începând cu anul 1953 apar în comună primele tractoare cu pinteni, IAR, fabricate la
Braşov fiind urmărite cu interes de către cetăţeni şi dorindu-şi să-şi lucreze terenul cu aceste
utilaje, uşurându-le astfel munca.
Bucuria nu le-a fost mare deoarece treptat a început procesul de întovărăşire forţată
urmată de colectivizare când le-au fost luate terenurile, lăsându-le numai câte 0,15 ha. pentru
fiecare membru apt de muncă din cadrul gospodăriei. Procesul de colectivizare în Comuna
Bărăşti s-a finalizat în anul 1962 prin Înfiinţarea Gospodăriei Agricole Colective „Drumul lui
Lenin” în Bărăştii de Vede şi a Gospodăriei Agricole Colective „Unirea” în Bărăştii de
Cepturi.
Prin colectivizare cetăţenii au fost deposedaţi atât de terenuri cât şi de uneltele şi
animalele de muncă cu excepţia vacilor.
Odată cu încheierea procesului de colectivizare s-a început industrializarea galopantă
a oraşelor, lucru ce a făcut ca foarte mulţi cetăţeni, în special tineretul, să părăsească
gospodăriile din sat şi să meargă să se angajeze pe şantiere sau în fabricile şi uzinele ce luau
fiinţă. Cetăţenii care au rămas în comună au trecut la participarea la lucrările din GAC-urile
înfiinţate.
În jurul anilor 1970 Gospodăriile Agricole Colective au primit o nouă denumire de
„Cooperative Agricole de Producţie” care au funcţionat separat până în anul 1988 când
acestea s-au unificat formând „Cooperativa Agricolă de Producţie Bărăşti” ce a funcţionat
până la finele anului 1989 când din nou s-au despărţit şi au funcţionat separat până în anul
1991 când a fost adoptată legea nr.18/1991, lege pe baza căreia acestea au intrat în lichidare
iar terenurile au fost restituite foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz.
Concomitent cu restituirea terenurilor, pe raza localităţii Bărăşti s-au înfiinţat, pe
structura fostelor CAP-uri, două societăţi agricole, care la început au cunoscut un progres ce
nu a durat ani mulţi după care acestea au intrat într-un regres accentuat ce a dus la
desfiinţarea acestora în momentul de faţă.
Odată cu înfiinţarea GAC-urilor şi mai apoi a CAP-urilor, muncile agricole manuale
au fost înlocuite cu cele mecanizate într-un procent foarte mare prin dotarea acestora cu
tractoare şi utilaje agricole an de an mai performante. S-a trecut la folosirea îngrăşămintelor
chimice, la amendarea terenurilor, folosirea erbicidelor şi substanţelor pentru tratarea bolilor
şi dăunătorilor la toate speciile de culturi, la folosirea de seminţe din soiuri cât mai
selecţionate, lucru ce a dus ca şi producţiile să fie an de an tot mai mari. Astfel că au fost ani
agricoli când de pe un hectar de teren agricol cultivat să se poată obţine 4 – 5 tone porumb
boabe, 5 – 6 tone de grâu, 6 – 7 tone orz, 2 – 3 tone floarea soarelui, 1000 şi chiar 1500 tone
fructe (prune) şi 7 – 8 tone struguri. Deoarece producţiile obţinute depăşeau cu mult necesarul
pentru consum, aceste producţii au luat drumul oraşelor din ţara şi chiar au fost exportate în
alte ţări. Exemplificăm ţările vestice: Germania, Austria etc.

16
 O evoluţie pozitivă a avut-o şi creşterea animalelor de producţie prin mărirea
şeptelului şi creşterea de rase selecţionate şi de productivitate superioară. Astfel că ambele
C.A.P-uri deţineau un efectiv total de 5000 cap. ovine, peste 250 cap. vaci pentru lapte, 600
-700 bovine la îngrăşat şi 300 de cap .porcine.
Producţiile animaliere obţinute erau livrate la stat sau exportate. Exemplificăm
exportul de bovine şi ovine în ţările arabe şi URSS.
Concomitent cu dezvoltarea agriculturii prin creşterea producţiilor cerealiere şi
creşterea animalelor, C.A.P-urile au construit grajduri, saivane, magazii, pătule, ateliere
pentru lucrări de întreţinere şi s-au dotat cu utilajele necesare procesului de producţie. Pentru
prelucrarea fructelor fiecare CAP s-a dotat cu câte un cuptor de uscat fructe şi cu câte o
distilerie pentru fabricarea ţuicii, Comuna Bărăşti fiind renumită în ce priveşte calitatea
acestui produs. Fiecare CAP s-a dotat cu câte o brutărie care a asigurat pâinea necesară
locuitorilor comunei prin participarea acestora cu grâul necesar fabricării pâinii. Înfiinţarea
celor două C AP –uri a făcut ca o parte din fii satului să urmeze şcoli şi facultăţi de profil
agricol, reîntorcându-se ca specialişti în toate pofilele necesare agriculturii.
La data desfiinţării CAP-urilor în comună existau peste 15 cadre cu studii superioare
ca : ingineri agricoli, ingineri zootehnişti, medici veterinari, precum şi un număr de peste 20
tehnicieni în profil agricol,veterinar şi zootehnic.
Se poate exemplifica cu merite deosebite în acest sens :
1 – La C A P Bărăştii de Cepturi; ing. Teodorescu Alexandru-Mihai, Ing. Davidoiu
Dumitru, Ing. Firicel Daniel, Teh. Păunoiu Marin, Teh. Iordache Alexandra, Teh. Ionescu
Aurel, Teh. Fulga Gheorghiţa, Teh. Decu Marin etc.
2 – La CAP Bărăştii de Vede; ing. Manole Gheorghe şi Manole Marica (soţ şi soţie)
care se poate spune că au fost sufletul şi viaţa acestui CAP timp de peste 20 de ani, ing.
Roşianu Nicolae, Ing.Geoirgescu Maria, Ing.Firicel Elena, Ing. Silveanu Constantin, Ing.
Gealapu Vergil, Ing. Marinescu Emil, Ing. Ionescu Valeriu, Doctor veterinar Roşu Ion şi Popa
–Dobrescu Gheorghe, teh. Zaharia Elena, Teh. Dumitrescu Ioana, Teh. Rădulescu Radu, Teh.
Mânzu Marin, Teh. Chirciu C-tina, Teh. Guinea Efremiţa.
Conducerea C A P-urilor era asigurată de câte un preşedinte ales din cei mai gospodari
fii ai satului după cum urmează în mod cronologic :
1 – La CAP Bărăştii de Cepturi: Popa Vasile, Raicu Marin, şi Teodorescu Alexandru-
Mihai.
2 – La CAP Bărăştii de Vede: Răceală Ion, Georgescu Constantin, Cârstea Ion,
Diaconu Gheorghe, Zaharia Dumitru şi Gealapu Vergil.
Cele două Societăţi Agricole înfiinţate după revoluţia din 1989, deşi au preluat întreg
inventarul imobil al fostelor CAP-uri, nu au putut să se menţină multă vreme datorită lipsei
posibilităţilor băneşti de dotare cu maşinile şi utilajele necesare, scumpirii galopante a
carburanţilor, a îngrăşmintelor chimice, a substanţelor pentru combaterea bolilor şi
dăunătorilor, precum şi a scumpirii continue a energiei, lucru ce a făcut ca o mare parte din
terenurile agricole să rămână nelucrate şi se se predispună degradării.
Concomitent cu destrămarea celor două societăţi agricole o parte din gospodarii mai
înstăriţi şi cu posibilităţi materiale mai bune şi-au procurat tractoare şi maşini agricole, dar
numărul acestora, care depăşeşte cu puţin cifra de 80, nu poate să asigure lucrarea întregii
suprafeţe agricole existente. De asemenea cele două secţii de tractoare care deserveau fostele
CAP-uri nu au mai avut zile multe după destrămarea acestora, în prezent fiind complet
lichidate.
Bunurile imobile preluate de societăţile agricole de la CAP-uri au fost puse sub
sechestru de către Administraţia Financiară şi scoase la vânzare pentru recuperarea debitelor
acumulate în timp de societăţile agricole fiind vândute cu bucata.

17
 Astfel că inventarul Societăţii Agricole Bărăştii de Cepturi a fost cumpărat de către un
investitor care intenţionează să dezvolte un sector zootehnic cu profil de creştere a vacilor
pentru lapte şi cultivarea de terenuri necesar asigurării furajelor pentru sectorul zootehnic ce
intenţionează să-l înfiinţeze.

Patrimoniul Societăţii Agricole Bărăştii de Cepturi după desfiinţare

În anul 2007 la nivelul localităţii şi-a făcut prezenţa Societatea Comercială SEMROM
OLTENIA SA care a arendat pentru o perioadă de 5 ani o suprafaţă de peste 1200 ha, societate
care promite să-şi extindă activitatea prin arendarea tuturor suprafeţelor de teren disponibile
din comună şi prin cumpărarea sediului Brigăzii Păvăloi împreună cu terenul aferent unde să-
şi adăpostească maşinile şi utilajele din dotare.
Prin redobândirea proprietăţii asupra terenurilor agricole s-a realizat o mărire a
şeptelului de animale domestice în gospodăriile cetăţenilor. Astfel că la ora actuală efectivele
de animale domestice din gospodăriile populaţiei prezintă după cum urmează:
- Bovine Total = 956 cap.
Din care : - Vaci 536 cap
- Ovine total = 316 cap.
- Caprine Total = 250 cap
- Porcine total = 1850 cap.
- Păsări total = 16000 cap.

18