Anda di halaman 1dari 2

Despre Iona se face mentiune in 22 de manuscrise din sec.

VIII/IX

Fiara l-a înghiţit , primindu-l însă viu în pîntecele său

Pîntecele animalului a fost scăparea profetului scufundat, ochii săi oglinda a ceea ce se petrecuse p. 22

Relele se văd, dar deznădejdea rămîine de nevăzut p. 23

Dumnezeu poate mentine viata pretutindeni, fără vreo tăgadă pentru noi, chiar a unuia ce fără aer stînd
în pîntecele monstrului, a fost aruncat către viaţă p. 24; (23)85. Purtat în chip minunat în pîntecele
monstrului marin, eu sunt dovada celor ce se întîmplă în pîntece în timpul unei sarcini. P. 25

Iona nu s-a mai întors în ţara sa de ruşine p. 34

La urma urmei „Iona suntem fiecare din noi” p. 35

Purtat în chip minunat de pîntecele monstrului marin, eu sunt dovada celor ce se întîmplă în pîntece în
timpul unei sarcini (25) 91; p. 25

! aruncarea lui Iona din pîntecele chitului a fost „un fel de naştere” (26)99; p. 25

(Iona) le ştia fărădelegile fără să fi fost din oraş”, aceasta a servit la credinţa ninivitenilor care l-au luat
drept profet. P. 26 Regele: Dac-ar fi vrut să fim cenuşă, cenuşă am fi fost şi-n cîmp, şi nu ne-ar fi trimis pe
prooroc. Issaverdens

Semnul lui Iona devine semn al Învierii lui Hristos p. 26

Dumnezeu nu poate rezista lacrimilor şi plînsetelor celor ce suferă şi se roagă.

Iona nu s-a depărtat prea mult pentru că aştepta să vadă pieirea oamenilor p.26

Vrejul era de Ricin p. 27

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și: (m.) vreji]
– Din bg. vrež. Dex. 2009

RICÍN (vrej), ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina
pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus
communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți
purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de
temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și
în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus. Dex.
2009.
Dumnezeu a schmbat formalitatea împlinirii poruncii pe slava ce I-o dă cetatea izbăvită. P. 29

„Nu am făcut decît să schimb pietrele cu suflete”- a sfărîmat pietrele de la inimile lor, a distru cetăţile
păcatului p.29

În faţa celor ce şi-au schimbat vieţile, cum aş putea menţine condmnarea la moarteb p. 31

Гафтара́, Хафтара, Афтара или Гафто́ра (ивр. ‫« — הַ ְפטָ ָרה‬освобождение», «заключение») —


название отрывка из книг Пророков, завершающего публичное чтение недельной
главы из Торы в Субботу, праздники и посты.

Слово HAFTORA указывает на то, что после прочтения отрывка присутствующие в синагоге
свободны и могут идти по домам.

Iom Kipur (‫ יום כפור‬yom kippùr, Ziua ispășirii) - este cea mai însemnată dinte cele trei mari Sărbători
evreiești. Este o sărbătoare deosebit de sobră și austeră, care cuprinde un post absolut de 25 de
ore care marchează ziua ispășirii. În Torah este numită Yom haKippurim („Ziua ispășirilor”). Este
ultima din cele zece „Yamim Noraim” („Zilele Penitenței” sau ale „temerii reverențioase”) care încep
cu Anul Nou ebraic Rosh Hashana. .

În calendarul ebraic Iom Kipur începe la apusul soarelui a celei de-a zecea zi a lunii ebraice Tișrei
(lună care corespunde ultimei jumătăți a lui Septembrie și primei jumătăți a lui Octombrie
din calendarul gregorian), și continuă până la apusul soarelui următoarei zile. 2016: 11 octombrie

Zohar (în ebraică, ‫זֹהַ ר‬, "strălucire", "splendoare", "aură") este o carte mistică ebraică despre Tora,
din categoria literaturii kabbalistice, atribuită legendarului Shimon bar Yohai, scrisă sau editată
probabil de Moses de Leon (1250 - 1305). Zoharul cuprinde, printre altele, discuții referitoare
la Dumnezeu, originea și structura universului, natura sufletului și legătura dintre energia universală
și om.

Le Seder Olam Rabba (‫ סדר עולם רבה‬Grand Ordre du monde) est le nom d'un traité consacré à la
chronologie biblique et juive. Abondamment cité par les textes talmudiques, il est attribué
au Tanna (înţeleptul) Yosé ben Halafta, qui vivait au IIe siècle de l'ère commune.

Il s'agit de la plus ancienne chronique conservée en hébreu. Selon la tradition, il aurait été écrit vers
160 par Yose ben Halafta, ce qui n'est pas invraisemblable, mais il a probablement été complété et
édité ultérieurement.

L’Ecclésiaste Rabba (hébreu : ‫ קהלת רבה‬Ḳohelet Rabbah) est un Midrash Aggada sur le livre de
l’Ecclésiaste, inclus dans la compilation du Midrash Rabba. Il suit le livre biblique verset par verset,
seuls quelques versets n'étant pas commentés. Dans la liste des anciens sedarim pour la Bible,
quatre sedarim sont assignés à l'Ecclésiaste,

Anda mungkin juga menyukai