Bunica grijulie

Mâinile tale moi și obosite

De-atâta muncă istovite,
Mă fac să te respect așa de mult
Și cu un mare drag să le sărut !
Mulțumesc că m-ai crescut
M-ai educat și m-ai temut
De oameni răi și nemiloși
Și mai ferit de păcătoși.
Îmi ești a doua mama mea
Și mă veghezi ca pe o stea
Îți mulțumesc de grijă mare
Și vreau să-mi fii nemuritoare.
De nopțile cu mine, nedormite
De picioarele bătrâne și-amorțite
Care dureau de la ținut în brațe
Tu m-ai crescut cu sute de speranțe
Să cred în lume și în Dumnezeu
Să lupt pentru ce este-al meu,
Să nu mint și să nu fac rele
Și să iubesc visele mele.
Ador bucatele cu care mă alinți
Și apărarea ta, față de-ai mei părinți
Ești o femeie perfectă și blajină
În viața mea ești veșnică lumină.
Mulțumesc de frumoasa copilărie
Tu mi-o faci ca în povesti să fie
În viață să rămâi ca în poezie
Scumpa mea, bunică grijulie.