I.

IMPOZITELE
NOTIUNI GENERALE

1.1 Continutul si rolul impozitelor

1.2 Principiile de impozitare
1.3 Clasificarea impozitelor

1.1 Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile persoanelor

fizice sau juridice, rezidente si nerezidente, cu caracter obligatoriu si cu titlu
nerambursabil, la dispozitia statului si care nu presupune o contraprestatie din partea
acestuia. Sumele astfel colectate ii sunt necesare statului pentru realizarea obiectivelor
politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizarii functiilor sale interne si
externe.
O prima caracteristica a impozitelor este aceea ca au caracter obligatoriu
presupunand ca plata impozitelor catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor
fizice si juridice care realizeaza venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber
profesionisti, etc.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de
stat se stabilesc numai prin lege ele fiind determinate si platite pe baza unor reglementari
legale care sunt adoptate de puterea legislativa si in anumite coditii, de oragnele de stat
legale in stransa legatura cu obiectivele politicii financiare in domemeniul resurselor
financiare publice.
O alta caracteristica este aceea ca reprezinta plati cu titlu definitiv, contribuabilii
nebeneficiind de regula de rambursarea acesor sume.
O a treia caracteristica este aceea ca plata impozitelor nu presupune obligatia unei
contraprestatii din partea statului in favoarea contribuabilului.

1
 Impozitele au rol social, economic, financiar ele fiind utilizate de stat ca parghie
economico-finaciara, ca mijloace de interventie in economie.
Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor
financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Astfel, in tarile dezvoltate impozitele,
taxele si contributiile procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare ale
statului. In cadrul tarilor in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul
resurselor financiare publice inregistreaza diferentieri importante variind intre cinci si
noua zecimi.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul
intern brut intre clasele si paturile sociale, intre persoanele fizice si cele juridice, conform
obiectivelor de politica sociala, financiara in domeniul utilizarii resurselor financiare
publice.
Limita impozitelor este influentata de factori externi si interni, printre care pot fi
mentionati:
a) din categoria factorilor externi mentionam: nivelul produsului intern brut pe
locuitor; nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii; prioritatile stabilite de
catre stat in ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa; natura
institutiilor politice.
b) in cadrul factorilor interni care influenteaza limita impozitelor locul cel mai
important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum si modul de determinare a
materiei impozabile.
Din punct de vedere economic, impozitele isi pot manifesta rolul lor prin
influentarea desfasuararii activitatilor economice. Astfel, aordarea de facilitati fiscale de
natura scutirii de la plata impozitului pe profit pentru activitatea desfasurata in
intreprinderile mici si mijlocii sau practicarea unor cote reduse de impunere pentru
profitul obtinut din activitatea de export sunt masuri menite sa stimuleze producatorii
vizati.
Scutirea de la plata taxelor vamale si/sau a taxei de valoare adaugata pentru
importul de mijloace fixe, linii tehnologice care constituie aport de capital poate conduce
la stimularea investitiilor straine, la cresterea productiei intr-un anumit domeniu al

2
economiei, la crearea unor noi locuri de munca, la obtinerea unor resurse financiare
publice sporite in viitor pe seama profiturilor realizate.
Limitarea exportului de materii prime, materiale, prin stabilirea unor taxe vamale
de export poate conduce la stimularea productiei nationale in anumite domenii.
Ocupand primul loc in mobilizarea si constituirea resurselor financiare publice,
impozitele isi manifesta rolul lor si pe plan financiar. Proportia in care impozitele, taxele
si contributiile isi aduc aportul la constituirea resurselor financiare publice depinde de
politica financiara a fiecarui stat si de gradul de dezvoltarea al acestuia.
Printre elementele impozitului se numara subiectul (platitorul), suportatorul,
obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului,
asieta, termenul de plata s.a.
Subiectul impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata
acestuia. Astfel, de exemplu la impozitul pe profit subiectul fiind agentul economic.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv
impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie suportatorul real al
acestuia. In realitate suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. Astfel in cazul
impozitului pe profit obiectul impunerii il constituie profitul.
Sursa impozitului arata din ce anume sa plateste impozitul: din venit sau din
avere.

1.2. Principiile de impozitare

Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatii ce au ca scop stabilirea

impozitului datorat statului. Aceasta are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin
tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului
impozabil si a cuantumului impozabil).
Prin latura politica se urmareste ca fiecare impozit sa raspunda unor anumite
cerinte si sa fie in concordanta cu anumite principii.

3
 Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din
sec. XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si
anume:
a) principii de echitate fiscala, presupun impunerea diferentiata a veniturilor si
scutirea de plata impozitelor persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim
impozabil.
Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate:
impunere in suma fixa sau impunere in cota procentuala (care poate fi in cote
proportionale, progresive si regresive).
Cea mai des intalnita forma de impunere este cea in cote procentuale, aceasta
utilizandu-se atat in cazul impozitelor directe, cat si in cazul impozitelor indirecte;
b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca marimea impozitelor datorate de
fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si modalitatea
de plata sa fie clare pentru toti contribuabilii;
c) principii de politica fiscala, presupun realizarea incasarii impozitelor cu
minimum de cheltuieli.
Introducerea unui impozit impune ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa
fie stabil si elastic.
Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, trebuie indeplinite
anumite conditii si anume:
- impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice
si juridice, care obtin venituri;
- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din baza
impozabila;
- volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si
perceperea impozitelor sa fie cat mai redus.
Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a
lungul ciclului economic, adica atunci cand nu este influentat de volumul productiei si al
veniturilor atat in perioadele de crestere economica, cat si in cele de criza.
Elasticitatea impozitului se refera la adaptarea acestuia la necesitatile de venituri
ale statului.

4
 d) principii de politica economica
Prin introducerea unui impozit statul nu urmareste numai procurarea de venituri
necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau
de reducere a productiei sau consumului unor marfuri, precum si de restrangere sau
extindere a relatiilor comerciale cu alte tari.
e) principii social-politice
Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste realizarea unor
obiective de ordin social-politic, ca de exemplu mentinerea influentei partidului de
guvernamant in mijlocul unor categorii sociale.

1.3. Clasificarea impozitelor

In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu

numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul.
a) Dupa trasaturile de fond si forma, deosebim:
1. impozite directe, care la randul lor pot fi:
Reale:
- impozitul pe cladiri
- impozitul pe venitul agricol
- impozitul funciar
- impozite pe activitati industriale, comerciale si profesiile libere
- impozitul pe capital mobiliar sau banesc.
Personale:
Impozitul pe venit
- impozite pe veniturile persoanelor fizice:
 impozitul pe venituri din salarii
 impozitul pe venituri din cedarea folosintei bunurilor
 impozitul pe venituri din dividende si dobanzi
 impozitul pe venituri din pensii ce depasesc un anumit
plafon

5
 - impozite pe veniturile persoanelor juridice:
 impozitul pe profit
 impozitul pe dividende
Impozitul pe avere
- impozite pe averea propriu-zisa
 impozite pe proprietati imobiliare, cladiri, mijloace de
transport auto, terenuri
 impozite asupra activului net
- impozite pe cresterea averii
 impozitul pe cresterea averii imobiliare
 impozitul pe sporul de avere dobandit in situatii
exceptionale
- impozite pe circulatia averii
 impozite pe succesiuni
 impozite pe donatii
 impozite pe actele de vanzare cumparare a bunurilor
imobile
 impozite pe hartiile de valoare
2. impozite indirecte:
- accize
- taxa pe valoarea adaugata
- taxe vamale
- taxe de timbru si inregistrare

b) Dupa obiectul impunerii:

- impozite pe venit
- impozite pe avere
- impozite pe cheltuieli

c) Dupa scopul urmarit:

- impozite financiare

6
  impozite pe venitul personelor fizice, juridice
 taxa pe valoarea adaugata
 taxele vamale
 accizele
- impozite pe ordine
 accize pentru bauturi alcoolice, produse din tutun
 taxe vamale pentru export de materii prime, materiale
 impozite pe sporul de avere dobindit in timpul razboiului
 taxe vamale sezoniere
 supra taxele vamale

d) Dupa frecventa realixarii:

- impozite permanente (ordinare)
 impozite pe venit
 impozite pe averea propriu-zisa
 impozite pe circulatia averii
 impozite pe cheltuieli
- impozite incidentale (extraordinare)
 impozite pe sporul de avere dobindit in timpul razboiului
 taxe vamale sezoniere
 supra taxele vamale

e) Dupa institutia care le administreaza

- in statele de tip unitar
 impozite ale administratiei centrale de stat
 impozite ale administratiei locale
- in statele de tip federal
 impozite federale
 impozite ale statelor, regiunilor membre ale federatiei
 impozite locale

7
 II. Impozitul pe profit

Profitul este o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitati economice,
ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit,
este necesar ca activitatea economica sa fie desfasurata cu scopul obtinerii de beneficiu.
Aceasta subliniere este foarte importanta, intrucat, in practica, exista situatia in
care o entitate desfasoara o activitate producatoare de venit ce nu este calificata drept
profit, pentru ca nu exista intentia obtinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate
sustinerii unei alte activitatii proprie entitatii respective. Este cazul persoanelor juridice
fara scop lucrativ.
Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din
desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri
ale bugetului de stat.

2.1 Instituire si evolutie

Redefinirea dreptului de proprietate, aparitia agentilor economici cu capital de stat

privat si mixt, reconversia proprietatii publice in proprietate privata, a necesitat
eliminarea transferuluii subiectiv si automat a beneficiilor catre bugetul de stat.
Odata cu crearea cadrului legal pentru desfasurarea unor activitati economice pe baza
liberei initiative in industrie, comert, servicii, conform Decretului Lege nr 54/1990,
impunerea prifiturilor obtinute de intreprinderile mici si mijlocii cu scop lucrativ, s-a
facut prin aplicarea unor cote progresive (intre 1% si 50%) pe transe de profit, transa
pana la 50000 lei fiind scutita.
Dupa aparitia Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca
regii autonome si societati comerciale si a Legii 31/1990 privind societatile comerciale,
prelevarile pentru societate din valoarea productiei nete si varsamintele din beneficii au
fost inlocuite prin introducerea incepand cu anul 1991 a impozitului pe profit.

8
 Tehnica de impunere s-a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generata de
modificarile stabilite in mod succesiv printr-un ansamblu de acte normative : Legea
12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994
modificata prin OG 34/1995 si OG 23/1996.
Studierea ajustarilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidentierea
mai multor etape:
Prima etapa (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe
transe de profit, transa pana la 25000 lei fiind exonerata. Pentru restul de 66 transe cotele
au fost cuprinse intre 2,5% si 77%. Concomitent s-au acordat o seama de facilitati fiscale.
Numarul mare de cote si transe nu a asigurat o previzionare optima a cuantului monetar
al fluxurilor fiscale si a incidentei acestora asupra gestiunii financiare a intreprinderilor
In a doua etapa (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea prin cote proportionale
pe 2 transe de profit:

- Pana la 1000000 lei 30%

- Peste 1000000 lei 45%
Aceasta decizie desi a contribuit la simplificarea administrarii impozitului, si a
prognozarii dimensiunii prelevarii, nu a fost corelata cu dimensiunea si potentialul
financiar real al agentilor economici . Practic s-a urmarit cresterea neutralitatii
impozitului. Totusi principiul neutralitatii a fost denaturat de ansamblul facilitatilor
fiscale stabilite, prin care nu s-a reusit atingerea finalitatilor dorite. Acestea au ramas
simple costuri fiscale, care in loc sa genereze crestera capitalului productiv si a materiei
impozabile, au facilitat evaziunea fiscala.
Prin acordarea unor facilitati fiscale, s-a dorit stimularea aparitiei unui sector
privat viabil si atragerea capitalului strain. In practica aceasta finalitate a fost
distorsionata. Exonerarile, deducerile, reducerile de natura fiscala au urmarit obtinerea
unor finalitati fie sociale,fie ecologice, fie economice.
Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru
tehnologii si investitii destinate protejarii mediului a urmarit obtinerea unei finalitati
ecologice. Totusi aceasta a fost insuficienta pentru eliminarea efectelor fluidelor si
produselor poluante, sau pentru a induce comportamente responsabile.

9
Facilitatile economice au cuprins:
-deducerea din baza impozabila a veniturilor realizate in scopul cresterii calitatii
produselor, precum si cele destinate reclamei si publicitatii;
-reducerea cu 50% a impozitului aferent prfitului reinvestit in scopul dezvoltarii,
modernizarii si obtinerii de profit suplimentar
-reducerea cu 25% a impozitului pe profitul realizat de agentii economici cu
capital strain ce realizau o seama de investitii, creau un anumit numar de locuri de
munca, intermediau furnizarea unor materii prime necesare Romaniei,etc.
Principala cauza a cresterii numarului de agentii economici inmatriculati la
sfarsitul anului 1994 a constituit-o modificarea regimului de impozitare a profitului
incepand cu 1 ianuarie 1995, prin care exonerarile temporare erau eliminate. Acestea au
fost utlizate in scopul sustragerii de la plata impozitului, prin infiintarea de noi societati
comerciale principalul scop fiind de a beneficia de scutirile legale. Toate aceastea au
contribuit la cresterea costurilor de gestiune a impozitelor la nivel administratiei fiscale,
care s-au adaugat la costurile determinate de acordarea facilitatilor.
Facilitatile acordate investitorilor straini au dus la distorsionarea relatiilor
concurentiale intre capitalul autohton si cel strain. Evaziunea fiscala si acordarea de
facilitati suplimentare investitorilor au influentat asupra incasarilor cuvenite la bugetul de
stat avand ca rezultat stricarea relatiilor de piata intre agentii economici pe cale
legistlativa.
In a treia etapa (1995-1996) s-a urmarit cresterea neutralitatii impozitului pe
profit, prin stabilirea unei cote normale de 38% si eliminarea exonerarilor temporare
acordate agentilor economici nou infiintati. In acelasi timp, prin intermediul cotei,
amortizarii deductibile fiscal, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflatie si de plata
s-a urmarit obtinerea unor facilitati de natura economica.
Dearece profitul brut al persoanelor juridice romane era lovit de impozitarea
dubla, intai cu 38%, iar apoi 10% pentru cel distribuit actionarilor sau asociatilor, iar
persoanele juridice straine erau impozitate doar cu 38%, s-a aplicat o cota suplimentara
de 6,2% pentru impunerea profitului acestora diu urma .In acest mod s-a influentat
decizia investitorilor de capital, alegerea de catre acestia a persoanelor juridice romane

10
sau straine pornind de la baze realtiv egale din punctul de vedere fiscal legat de
impozitarea profitului.
Profitul BNR, obtinut dupa deducerea cheltuielilor deductibile si a fondului de
rezerva legal, a fost supus impozitarii cu o cota de 80%, partea lasata la dispozitia Bancii
Nationale fiind destinata realizarii si functionarii sistemului de decontari interbamcare.
Persoanele juridice cu scop lucrativ ce obtin cel putin 80% din venituri din
agricultura, sunt supuse unei cote de impozitare de 25%. Persoanele juridice ce obtin
peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc sau baruri sau cluburi de
noapte, suporta o cota aditonala de 22%.
Initial tehnica de impunere a profitului, determinarea profitului impozabil,
acordarea de facilitati fiscale si modul de plata a obligatiilor fiscale, a cuprins unele
reglementari specifice pentru contribuabilii mici, mari si respectiv persoanele juridice
straine. Concomitent s-au stabilit conditii cumulative pe care trebuiau sa le indeplineasca
contribuabilii pentru a fi incadrati in una din cele doua categorii.
Determinarea profitului impozabil realizat de contribuabilii mari si de persoanele
juridice straine printr-un sediu permanent, s-a calculat ca diferenta intre patrimoniul net
de la sfarsitul anului fiscal si cel de la inceputul aceluiasi an, minus aportul efectuat la
capitalul social in cursul anului si veniturile neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile.
Pe baza profitului impozabil de al sfarsitul anului fiscal se determina impozitul pe
profit de la sfarsitul si platile anticipate in contul impozitului pe profit pe tot parcursul
anului fiscal urmator.
Pentru contribuabilii mici, profitul impozabil se calculeaza lunar, cumulat de al
inceputul anului fiscal, stabilindu-se ca diferenta intre venituri si cheltuielile aferente
veniturilor realizate, cu exceptia cheltuielilor nedeductibile.
Contribuabilii mari si persoanele juridice straine au beneficiat de dreptul de a
raporta si recupera pierdrerile in urmatorii cinci ani fiscali din profitul impozabil datorat,
pe cand, cei mici raportau pierderea lunar pana la recuperarea acesteia, dar fara a depasi
36 luni de la inregistrare.
In a patra etapa (inceputa in 1997) tehnica de impozitare a profitului s-a
simplificat. A disparut distinctia dintre contribuabilii mici si mari. Cu unele exceptii

11
tehnica impunerii profitului, a devenit aproape identica cu cea aplicata anterior
contribuabililor mici.
Cota normala de impunere de 38%, diminuarile si majorarile de cota, precum si
tehnica de aplicare a acestora s-au mentinut cu o singura exceptie: cota aditionala de 22%
aplicata societatilor care obtineau peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de
noroc, sau care dispuneau de baruri si cluburi de noapte, se aplica, in prezent, numai
acelei parti din profitul impozabil aferente ponderii veniturilor provenite din activitatile
mentionate mai sus in totalul ventiturilor obtinute de firme.
Exonerarile de la plata impozitului au fost extinse, in scopul obtinerii unor
facilitati sociale. Astfel s-au acordat exonerari pentru asociatiile de binefacere,
cooperativele care functioneaza ca unit protejate, organizatiile de nevazatori si invalizi,
asociatiile persoanelor cu handicap fizic si intelectual si unitatile economice ale acestora,
unitatile apartinand diferitelor culte religioase.
Prin reducerile de impozit s-au urmarit finalitati de natura sociala, economica si
ecologica. Totusi suma reducerilor acordate a fost limitata la 50% din impozitul pe profit
determinat inainte de aplicarea reducerilor. S-a stabilit si o prioritate pentru aplicarea
reducerilor.
S-au mentinut si/sau modificat reduceri la impozitul pe profit pentru agentii
economici care angajeaza persoane cu deficiente fizice si intelectuale ,agentii economici
care produc bunuri de export, agentii economici care reinvestesc in modernizare si
dezvoltare.
Decizia de limitare a sumei totale a reducerilor a urmarit mentinerea unei relatii
directe intre facilitatile fiscale acordate si asumarea unor obligatii de catre agentii
economici, concomitent cu asigurarea unui anumit grad de protectie a finantarii bugetului
statului. Ordinea de prioritate a reducerilor reflecta importanta acordata sustinerii
procesului de privatizare, integrarii intr-o activitate economica a persoanelor cu handicap
si corectarii balantei comerciale, concomitent cu stimularea unor investitii.
Fluxurile de trezorerie legate de plata impozitului pe profit de la nivelul agentilor
economici de stat si repectiv cele de incasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor
locale, sunt influentate de tehnica evaluarii prin echivalenta pentru ultima luna din an si
de sfera aplicarii tehnicii decalajului.

12
 Prin lege se stabileste ca BNR si societatile bancare de rang doi sa plateasca
impozitul in luna urmatoare realizarii profitului. Pentru ultima luna din an bancile platesc
un impozit egal cu cel din luna noiembrie urmand ca regularizarea sa se faca pana la
termenul stabilit pentru depunerea bilantului.
Pentru restul agentilor economici s-a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Acestia sunt
obligati sa plateasca impozitul trimestrial, in prima luna a trimestrului urmator celui in
care s-a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculeaza
insumand impozitul pe octombrie si de 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie
considerandu-se un impozit egal cu cel pe noiembrie). In 1997 tehnica decalajului nu s-a
aplicat, toate societatile calculand impozitul dupa metoda aplicata bancilor.
Modificarile aduse tehnicii de impozitare a profitului s-au produs in conditiile
liberalizarii treptate a preturilor factorilor de productie, ale renuntarii in etape la alocarea
directionata a resurselor bugetare catre unii agenti economici din unele sectoare de
activitate prin subventii si credite bancare.
Existenta in economie a preturilor administrate alaturi de cele liberalizate a
distorsionat semnalele pietei, si a influentat alaturi de alocarea directionata ,a resurselor
in mod diferentiat asupra veniturilor, cheltuielior si rezultatelor agentilor economici.
Pentru eliminarea evaziunii fiscale legale eliminarea multiplelor cote de
impunere costituea o necesitate. Politica economica si tehnica de impunere a profitului
nu au cotribuit la aparitia, dezvoltarea si consolidarea unui actionariat energic si dinamic.
Impozitul pe profitul societatii este discutat aprins de multi experti. S-a
mentionat deja ca impozitul pe profitul societatii este foarte controversat si ca unii
politicieni si economisti au sugerat anularea lui. Si intreprinzatorii subliniaza impactul
sau negativ asupra preturilor, deoarece fac productia mai scumpa. Argumentele
economice impotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are unele calitati
pozitive.
Din punct de vedere economic, profiturile societatilor nu reprezinta un “venit”
special, de vreme ce acestea se vor transforma, pana la urma, in venituri individuale,
putand fi impozitate ca atare. Daca impozitul pe venitul personal ar fi fost cuprinzator si
echitabil, profiturile nu ar fi trebuit impozitate inainte de distribuirea lor. In plus,
impozitul pe profitul societatii nu poate fi decat “in-rem” neconsiderand pozitiile

13
personale ale platitorilor individuali- diferit de impozitul pe venituri personal. Aceasta
inseamna ca partea de impozit care este platita ca impozit pe profit al societatii inainte de
impartirea profiturilor nu corespunda principiului posibilitatilor de plata, iar impozitul pe
profitul societatii slabeste astfel actiunea echitabila a impozitului progresiv.
Impozitul pe profitul societatii nu trebuie sa fie platit in intregime de proprietarii
societatilor deoarece poate fi deplasat ininte, in preturi, sau inapoi asupra angajatilor.
Ambele deplasari inseamna un impact mai mare asupra oamenilor mai saraci si drept
consecinta, sunt regresive.
Daca vrem sa impozitam profiturile societatilor, trebuie intai sa ne intrebam ce
sunt acestea. Definirea profitului contabil si convertirea lui intr-o baza de impozitare este
o operatie complicata. Se subliniaza, deseori, ca marile companii internationale au mari
posibilitati de a-si manipula baza de impozitare. Posibilitatile devin mai mari cu cat sunt
mai complicate legile fiscale si cu cat este mai variat numarul de reduceri si scutiri.
O alta problema in cadrul impozitarii profitului societatilor este asa numita
“dubla impozitare a dividentelor”. Putem intelege mai bine acst lucru, daca vom compara
doi intreprinzatori: unul dintre ei, cetatean iar celalalt membru al unei societati comeciale.
Problema dublei impozitari a dividentelor poate fi atenuata sau eliminata in
diferite moduri, toate considerate niste imperfecte.
In ciuda acestor aspecte, impozitul pe profitul societatii are anumite calitati
pozitive si indeplineste unle functii importante. Iata cateva dintre argumentele
importante:
 societatile platesc pentru folosirea serviciilor publice
 impozitele compenseaza limitarea raspunderilor legale ale persoanei
 impozitul este impus asupra profiturilor care s-ar putea sustrage de la plata
 impozitul poate fi folosit ca instrument de politica macroeconomica
Societatile folosesc unele dintre veniturile publice si infrastructura in tarile in care
isi au birourile si unde fac afacerile. Impozitul pe profitul societatii poate fi astfel socotit
o plata a acestor servicii. Principiul beneficiului este asigurat nu numai de partea din
impozit care merge la bugetele locale, ce si de partea care merge la bugetul cantral.

14
 Societatile folosesc infrastructura intr-un loc dat sau intr-o anumita tara , ceea ce
le ajuta in obtinerea de profit. De aceea, este potrivit ca ele sa plateasca pentru asemenea
servicii.
Pe langa politica economica structurala, impozitul poate fi folosit si ca sprijin al
politicii de stabilizare, deoarece actioneaza ca un stabilizator automat in sens keynesian.
Profiturile societatilor fluctueaza mai mult ca alte venituri. Acesta este si motivul pentru
care, in perioade explozive, impozitul reprezinta un procent mai mare din venitul intern,
decat in perioada de recesiune.
In cadrul unei perioade explozive impozitul impiedica cresterea excesiva a
veniturilor personale si a cererii, in timp ce intr-o perioada de recesiune, impozitul retrage
relativ mai putin bani in sectorul privat.
Baza de impozitare a profitului unei societati deriva din profitul contabil care
este revizuit in continoare in unele tari, astfel incat profitul contabil si cel impozabil pot
diferi considerabil.
Cele mai importante diferente in ceea ce priveste baza de impozitare sun:
 diferite cheltuieli recunoscute;
 diferite reglementari referitoare la deducerile fiscale;
 diferite reduceri fiscale, inclusiv pierderile de afaceri.
Ratele de impozitare
Nu e necesar ca impozitul pe profitul societatii sa fie progresiv, deoarece
societatile nu sunt persoane fizice carora sa li se aplice principiul echitatii. O singura rata
limiteaza si posibilitatile de evaziune fiscala. In ciuda acestui lucru, rate mai mici sunt
acordate companiilor mici si mijloci.
In determinarea impozitului pe profitul firmei si a ratelor de impozitare a venitului
personal are loc o anumita cooperare. Deseori , rata de impozit pe profitul firmei este
unificata sau aproape unificata cu limita de sus a venitului personal. Scopul este de a
preveni loarea de decizii de catre oameni cu privire la investitii personale sau de firma pe
baza diferentelor dintre ratele de impozitare.
Prevenirea dublei impozitari
Am mentionat deja faptul ca profiturile firmelor sunt impozitate dublu (prin
impozitul pe profitul firmei si prin cel platit de actionar pe venituri personal). Daca o

15
firma ar fi considerata un canal prin care profitul actionarului ajunge la acesta,
impozitarea este absurda. In plus, impozitul total este extrem de mare. Pentru acest motiv,
unele tari incearca sa elimine sau cel putin sa reduca nivelul dublei impozitari.
Limitarea dublei impozitari poate fi obtinuta la nivel de firma si la nivel de
actionar al firmei.
La nivel de firma exista doua metode:
 sistemul de deducere a dividendelor – cheltuieli in scopuri de impozitare;
 sistemul de impartire a ratelor (pe profiturile distribuite se aplica o rata de
impozitare mai scazuta);
La nivelul actionarului exista de asemenea doua metode:
 sistemul deductiv (un actionar are voie sa deduca impozitul platit la nivel de
firma, in intregime sau partial);
 tratamentul programat aplicat impozitarii dividentelor.
In practica, se folosesc toate sistemele de mai sus, iar unele tari au un sistem
“clasic” de impozitare a dividentelor, unde dubla impozitare nu este limitata deloc.
Venitul fiscal provenit din impozitul pe profitul firmelor la toate nivelele de
guvernare reprezinta doar o mica parte din PIB, in tarile dezvoltate. In tarile OECD,
acesta era de numai 2,6% in 1993 ceea ce reprezinta 6,9% din totalul impozitelor primite
(media aritmetica). Existe diferente considerabile intre tari. Aceasta parte di PIB se afla
intre 1% is 7%, iar proportia venitului fiscal global, intre 3% si 16%.

16
 III. Componentele impozitului pe profit

3.1 Baza legala, platitori

3.2 Facilitati fiscale
3.3 Determinarea profitului impozabil
3.4 Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente
3.5 Termen de plata si majorari de intarziere
3.6 Obligatiile platitorilor
3.7 Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate

3.1. Baza legala, platitori

Impozitul pe profit este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994

republicata, cu modificarile ulterioare.
Sunt obligate la plata impozitului pe profit:
- persoanele juridice romane, pentru profitul impozabil obtinut din orice
sursa, atat din Romania, cat si din strainatate;
- persoanele juridice straine care desfasoara activitati printr-un sediu
permanent in Romania(companii, organizatii, trusturi, etc.), pentru profitul
impozabil aferent acelui sediu;
- asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane,
care nu dau nastere unei persoane juridice pentru veniturile realizate, impozitul
calculandu-se si varsandu-se de catre persoana juridica.

17
 3.2. Facilitati fiscale

Sunt exceptati de la plata impozitului pe profit:

- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin
contul general al trezoreriei;
- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru
veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii
privind finantele publice (Legea nr. 72/1996), daca legea nu prevede altfel;
-organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate
si unitatile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr.
21/1994 pentru persoanele juridice;
- asociatiile si fundatiile, atunci cand utilizeaza cel putin 80% din veniturile
obtinute din orice surse, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost
autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de
functionare;
-cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate
potrivit legii;
- unitatile apartinand cultelor religioase;
- institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate
pentru veniturile realizate din activitatea de invatamant, cu conditia utilizarii
acestora, pentru baza tehnico-materiala;
- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice potrivit Legii nr.
114/1996, pentru veniturile obtinute din activitati economice si care servesc pentru
imbunatatirea confortului si a eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea
proprietatii comune.
De la plata impozitului pe profit se acorda reducerile:
 Contribuabilii care are au un numar de peste 250 de salariati si au
creat locuri de munca protejate, special organizate care angajeaza cel putin 3% persoane
care sunt considerate handicapate beneficiaza de o reducere a impozitului pe profit
proportional cu ponderea persoanelor respective in totalul salariatilor angajati.

18
  Cu 50% in cazul contribuabililor care incaseaza venituri in valuta
din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, din prestari de servicii
internationale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor
venituri in volumul total al veniturilor.
 Cu 50% pentru profitul folosit in anul fiscal curent in vederea
modernizarii tehnologiilor de fabricatie sau la extinderea activitatii de obtinerea de
profituri suplimentare precum si pentru investitii destinate protejarii mediului
inconjurator.
Reducerile de mai sus se calculeaza lunar ,cumulat de la inceputul anului ,exceptie
facand unitatile de handicapati,la care se calculeaza numai lunar.
Suma totala a reducerilor mentionate mai sus nu poate depasi 50% din impozitul pe
profit determinat inainte de aplicarea reducerilor.
Agentii economici romani cu capital privat precum si investitorii straini inregistrati
in Registrul Comertului pana la data de 31 decembrie 1994,beneficiaza in continuare de
scutire de la plata impozitului pe profit pana la expirare aperioadelor respective,cu
conditia de a activa si realiza mai departe venituri inca o perioada egala cu perioada de
scutire.
 Pentru stimularea agentilor economici privati in investirea de capital in domeniile
prioritare ale eonomiei romanesti in ceea ce priveste producerea de bunuri materiale
acestia au beneficiat de scutire de impozit pe profit. Astfel, unitatile de industrie,
agricultura, constructii au fost scutite de impozit pe o perioada de 5 ani de la data
infiintarii. Unitatile din domeniul explorarii si exploatarii resurselor naturale, ale
comunicatiilor au fost scutite de impozit pentru o perioada de 3 ani de la data infiintarii.
 Unitatile prestatatoarea de servicii de servicii au benefiaciat de o scutire de
impozit pentru o periada de un an de la data infiintarii iar cele cu profil comercial au fost
scutite de impozit pe o perioada de 6 luni de la data infiintarii.
 Au mai fost scutite de la plata impozitelor pe profit investitiile straine astfel:
o Investitii efectuate in industrie, agricultura, constructii pe o perioada de 5
ani de la data inceperii activiitatii productive.

19
 o Investitiile efctuate domeniul explorarii si exploatarii resurselor naturale,
ale comunicatiilor si transporturilor au fost scutite de impozit pentru o
perioada de 3 ani de la data inceperii activiitatii productive.
o Investitiile efctuate in comert, turism, serviciile bancare si de asigurare
precum si in orice alt fel de prestari de servicii pentru o perioada de 2 ani
de la data inceperii activiitatii productive.

3.3. Determinarea profitului impozabil

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit asupra

profitului impozabil.
Pentru stabilirea impozitului pe profit se foloseste sistemul de impunere ca in
cazul persoanelor fizice sau un sistem distinct. Sistemul de impunere distinct il
intalnimin tari precum Anglia, Germania, Franta, Romania, Italia, etc..
Impozitul pe profit se calculeaza, in Romania, prin aplicarea cotei procentuale
proportionale de 25% cu unele exceptii prevazute de lege.
Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor
mobile, a celor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si
lucrari executate, inclusiv veniturile obtinute din livrarile de bunuri mobile si imobile
vandute in rate sau in leasing, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un
an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Sunt considerate cheltuieli deductibile:
- contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala,
reglementate de legislatia in vigoare;
- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si a bunurilor
imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate sau in leasing;
- cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor ca urmare a transferului de
actiuni sau de parti sociale de la FPS, conform conventiei;
- alte cheltuieli numai daca sunt aferente realizarii veniturilor. Daca o
cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe activitatile
respective.

20
 Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
- impozitul pe profit datorat;
- amenzile si penalitatile datorate catre autoritati;
- cheltuielili pentru protocol, reclama si publicitate, sponsorizare
peste limitele legale;
3.. sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor,
peste limita legala;
- sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile,
conform legilor bugetare;
- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din
gestiune sau degradate si neimputabile, TVA aferent acestora, TVA colectat aferent
bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit, TVA aferent
bunurilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura, precum si TVA
nedeductibil aferent cheltuielilor de protocol ce depasesc cota prevazuta de legislatia in
vigoare;
- cheltuielile de delegare, de detasare si de deplasare in interesul serviciului
care depasesc plafoanele prevazute pentru salariatii institutiilor publice si a regiilor
autonome cu specific deosebit;
- cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si circulante;
- discounturile, remizele sau alte reduceri de pret acordate clientilor, in
cazul in care acestea nu sunt evidentiate distinct in documentele de vanzare;
- cheltuielile cu perisabilitatile peste limitele legale;
- orice alte cheltuieli care nu sunt aferente realizarii veniturilor.

3.4. Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente

Persoanele juridice straine, care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in

Romania, datoreaza impozit pentru profitul aferent activitatilor respective.
La cota de impozit de 38%, se adauga o cota aditionala de 6,2%.
Se considera venit aferent unei activitati desfasurate in Romania, daca este :

21
 - atribuibil unui sediu permanent din Romania al unei persoane juridice
nerezidente;
- platit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate in
Romania;
- obtinut din sau in legatura cu proprietatile imobiliare in Romania ( inchiriere sau
instrainare );
- obtinut din instrainarea de catre un rezident roman, persoana juridica, a unei
proprietati situate in strainatate, alta decat activele aferente desfasurarii unei activitati in
afara teritoriului Romaniei.
Prin sediu permanent se intelege locul prin intermediul caruia o activitate este
condusa direct sau prin intermediul unui agent dependent si include : un birou, o
sucursala, o agentie, o fabrica, un magazin, o mina, un loc de extractie al gazului si
petrolului, un santier de constructii, etc.
Un sediu permanent nu include : folosirea de spatii de depozitare sau distribuire
de marfuri, mentinerea unor stocuri de marfuri si bunuri apartinand unei activitati doar
pentru stocarea, distribuirea acestora, etc.
Pentru reflectarea reala a profitului impozabil ala sediului permanent se scad
numai cheltuielile aferente realizarii veniturilor acestuia.
Cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare care depasesc 3% din
veniturile totale realizate in Romania sunt cheltuieli nedeductibile fiscal.

3.5. Termen de plata, majorari de intarziere

Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a

primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si a
societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii
urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.
Daca ultima zi de plata a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de
lege e zi nelucratoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse in termen daca
acestea se depun in ziua lucratoare imediat urmatoare.

22
 Impozitele si majorarile de intarziere ramase de plata in urma revizuirii si
contestatiilor, trebuie platite de catre contribuabil in termen de 5 zile de la data luarii in
cunostiinta sub semnatura.
3.6. Obligatiile platitorilor

In cursul anului fiscal contribuabilii au urmatoarele obligatii :

- sa depuna declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului;
- sa stabileasca corect baza de impozitare.
BNR si societatile bancare a obligatia ssa plateasca in contul impozitului pe profit,
pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna
noiembrie a aceluiasi an pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului viitor, urmand ca
regularizarea pe baza bilantului contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru
depunerea bilantului contabil.
Ceilalti contribuabili au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru
trimestrul patru pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator o suma egala cu
impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie iar pe decembrie adauga
o suma echivalenta cu impozitul calculat pe noiembrie urmand ca regularizarea pe baza
bilantului contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului
contabil.
In timpul anului fiscal, contribuabilii au obligatia sa depun declaratia de impunere
pana la termenul de plata a impozitului inclusiv, iar dupa definitivarea impozitului pe
profit pe baza bilantului contabil annual depun declaratia de impunere pe anul fiscal
expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitului declarat si pentru
depunerea in termen a declaratiei de impunere.
Daca organele financiare considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta
legal, acestea fac un nou calcul al impozitului si comunica in scris contribuabilului modul
de stabilire al acestuia.
Impozitul pe profit se calculeaza de organele financiare si in cazul in care
contribuabilul nu a completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile
necesare pentru a determina obligatia fiscala.

23
 Contribuabilii au sarcina sa dovedeasca faptul ca organele financiare nu au calculat
impozitul in mod real, de asemena au obligatia sa depuna in continuare declaratia de
impunere. Contribuabilul este obligat sa plateasca impozitul pe profit calculat de organele
financiare pe baza instiintarii de plata, la data si locul stabilit. In asemenea cazuri organul
fiscal competent poate incheia un acord scris cu contribuabilul in baza caruia acestuia
este permis sa plataeasca impozitul pe profit in rate, in rate si respectiv profitul net al
companiilor nationale, daca acordul faciliteaza incasarea integrala a impozitului.
Impozitul pe profit se plateste in lei.
In cazul in care incasarea veniturilor de catre beneficiari se face in valuta,plata
impozitului, a eventualelor majorari de intarziere, a amenzilor se efectueaza in lei
proveniti din schimbul valutar la cursul in vigoare la data platii.
Dovada platii se face cu documentul de plata la extern de catre contribuabilii care au
obligatia de a calcula, de a retine, de a varsa impozitul aferent veniturilor in valuta la
societatea bancara la care au deschis contul in valuta, insotit de documentele de curs
valutar.intazierea in plata impozitului se sanctioneaza cu majorari de intarziere.

3.7. Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate

Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitului pe profit si a majorarilor

de intarziere aferente se efectueaza de catre organele fiscale din subordinea Directiilor
generale ale finantelor publice si cotrolul finantelor de stat judetene si a municipiului
Bucuresti, carora le revine sarcina de a constata daca impozitul a fost corect determinat,
daca contribuabilul a completat si depus declaratiile de impunere.
In situatia in care acestea considera ca stabilirea impozitului nu a fost facuta
conform legii, vor face un nou calcul al impozitului si vor comunica in scris
contribuabilului modul de stabilire al acestuia.
Pentru nerespectarea prevederilor legale platitorii vor fi sanctionati conform
reglementarilor legale in materie.

24
 Inspectorul fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale autorizat in acest scop are
dreptul sa intre in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in alte incinte deschise
publicului, fara o instiintare prealabila, in scopul determinarii obligatiilor fiscale ale
acestuia, sau al incasarii impozitelor datorate si neplatite la termen.
In aceste scopuri accesul este permis in timpul orelor normale de serviciu iar in
afara acestora, numai cu autorizarea scrisa a conducerii unitatii financiare, justificata de
necesitatea controlului.
De asemanea, inspectorul fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale autorizat in
acest sens are dreptul sa intre in locuinta (numai cu consimtamantul proprietarului) sau in
baza unei hotarari judecatoresti, in scopul determinarii obligatiilor fiscale a
contribuabilului sau al incasarii impozitelor datorate si neplatite la termen.
Prescriptia pentru stabilirea impozitului pe profit este de 5 ani de la data la care a
expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.
In afara de majorari se pot aplica si amenzi contraventionale.sunt considerate
contraventii fiscale urmatoarele fapte afara de cazul daca potrivit legii nu sunt considerate
infractiuni:
 depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv a declaratiei de
impunere se sanctioneaza cu o amenda legala cu 1% din impozitul datorat;
 neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta se sanctioneaza
cu amenda egala cu 3% din impozitul neplatit;
 depunerea declaratiei de impunere peste termenul de 30 de zile,precum si
nefurnizarea informatiilor necesare pentru determinarea obligatiei fiscale se
sanctioneaza cu o amenda de 2% din suma impozitului datorat;
 neplata impozitului prin retinere la sursa se sanctioneaza cu o amenda de
100% din impozitul ce trebuie reinut si varsat.
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se face de catre organele fiscale
teritoriale ale Ministerului Finantelor.
Amenzile trebuie platite in termen de 5 zile de la ramanerea definitiva a
proceselor verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor.

25
 O alta sanctiune ce se poate aplica este executarea silita, care consta in virarea
sumei impozitului intarziat in plata pe baza dispozitiei organului fiscal, din contul
contribuabilului in contul bugetului de stat.
In cazuri de abateri grave se acorda pedepse penale.

BIBLIOGRAFIE:

BISTRICEANU D. GHEOGHE -“Finante si credit” –Editura Romania de

maine-Bucuresti, 1998
IOAN CONDOR- “Impozitele, taxele si contributiile datorate de persoanele
juridice”- Editura Tribuna Economica-Bucuresti,1998
ROMAN DANIELE LIDIA-“Finante aplicate”-Editura Economica-
Bucuresti ,2001
NEMEC JURAJ, WRIGHT GLEN- “Finante publice- teorie si practica in
tranzitia central-europeana”-Editura Ars Longa, 2000
VACAREL IULIAN- “Finante publice”-Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti,2001

 FULGER IVANESCU-“Impozite”-Curier legislativ-Editura Forum-

Bucuresti,1998

o Legea finantelor publice nr. 72/1996, publicata in Monitorul Oficial,

Partea I, nr.152 din 17 iulie 1996
o Legea privind socieatile comeciale nr. 31/1990, publicata in Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 126- 127 din 17 noiembrie 1990

26
o Ordonanta de Urgenta a Guvernului 70/1994 privind impozitul pe profit,
publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998
o Hotararea Guvernamentala privind impozitul pe profit, nr. 804/1991,
publicata in Monitorul Oficial,Partea I, nr. 255 din 19 decembrie 1991

27