ALEXANDU LĂPUŞNEANUL

DE COSTACHE NEGRUZZI

Opera literară “Alexandu Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi este o nuvelă istorică apărută în
perioada paşoptistă în primul număr al revistei „Dacia litarară”.

Fiind o nuvelă istorică se inspiră din trecutul istoric, din a doua domnie a lui Alexandru
Lăpuşneanul. Astfel personajul principal este un domnitor, un personaj excepţional care apare în
situaţii excepţionale.

Perspectiva narativă este obiectivă, un narator omniscient şi omniprezent narează întâmplările la

persoana a III-a.

Nuvela are patru capitole fiecare începe cu un moto:

I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau: sunt cuvintele lui Alexandru Lăpuşneanul, care se întoarce
în ţară cu oşti turceşti ca să ia scaunul domnesc de la Tomşa. Este aşteptat de patru boieri-
Veveriţă, Spancioc, Stroici şi Moţoc care îi spun ca ţara nu îl vrea şi nu îl iubeşte, dar domnitorul
răspunde cu replica de mai sus.

II. Ai să dai samă, doamnă: este replica unei văduve cu care se întâlneşte soţia lui Lăpuşneanu,
doamna Ruxandra. Văduva o ameninţă, arătând capul soţului ei atârnat pe poartă, iar când
doamna Ruxanda îl roagă pe Lăpuşneanu să nu mai ucidă oameni nevinovaţi, el îi promite un
leac pentru frică, planificând un ospăţ.

III. Capul lui Moţoc vrem! -strigă poporul în timpul ospăţului, la care Lăpuşneanu invită boierii,
minţind că vrea să trăiască în pace cu ei. Totuşi îi ucide şi din capul lor construieşte o piramidă
sângeroasă. O cheamă pe soţia lui să vadă leacul promis pentru frică şi ea leşină. Pe Moţoc îl dă
pe mâna poporului, care îl omoară.

IV. De mă voi scula pre mulţi am să popesc şi eu. Sunt cuvintele domnitorului, care după patru
ani este grav bolnav şi cere să fie călugărit, Spancioc şi Stroici se întorc în ţară şi o conving pe
doamna Ruxandra să ducă domnitorului un pahar de apă, în care ei ai pus otravă. Lăpuşneanu
moare în chinuri groaznice, astfel nuvela se termină cu moartea personajului istoric prezentat.
Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal în nuvelă. Numele său este un nume istoric,
ceea ce sugerează că este un personaj important în istoria Moldovei. El reprezintă tipul
domnitorului tiran şi prin destinul lui se reflectă tema nuvelei: lupta pentru putere.

El este caracterizat mai mult prin modalităţi indirecte- faptele sale, relaţia cu alte personaje etc.

Despre portretul său fizic putem afirma că el este îmbrăcat cu toată pompa domnească când intră
în biserică.

Portetul moral este complex, el este un personaj excepţional, romantic care apare în situaţii
excepţionale. Cu Al. Lăpuşneanu facem cunoştinţă în prima parte când intră în ţară cu oşti
turceşti ca să ia scaunul domnesc de la Tomşa. Este aşteptat de patru boieri- Veveriţă, Spancioc,
Stroici şi Moţoc care îi spun ca ţara nu îl vrea şi nu îl iubeşte şi îl roagă să se întoarcă din drum.
Din răspunsul lul Lăp. Reiese că este un om hotărât şi ambiţios, deoarece afirmă că Dunărea se
va întoarce mai repede decât el, şi va lua scaunul domnesc şi fără voia poporului.

Fiind răzbunător, arde cetăţile şi ucide boierii care l-au alungat în timpul primei domnii.
Rugămintea soţiei este flacăra care aprinde planul său diabolic: invită boierii la un ospăţ, unde îi
ucide şi face o piramidă din cei 47 de capete, apoi râde ironic de leşinul soţiei.

Astfel conflictul principal este între Lăpuşneanu şi boierii din ţară, care se termină când cei doi
boieri care nu au participat la ospăţ se întorc în ţară după patru ani şi îl otrăvesc.

În concluzie, Alexandru Lăpuşneanul este un personaj static, care nu trece prin mari schimbări pe
parcursul nuvelei şi în opinia mea un domnitor atât de crud şi violent îşi merită finalul.